Sunteți pe pagina 1din 2

Alexandru Lapusneanu este personajul principal,numele lui constituind titlul nuvelei.

Este un personaj real,cu atestare


istorica,infatisat in timpul celei de-a doua domnii.

Pe Lapusneanu il caracterizeaza cruzimea nemasurata,provenita dintr-o ura fara margini,dusa aproape la paroxism fata
de boierimea tradatoare,lacoma de averi,spoliatoare a taranimii. E viclean,ipocrit,de o inteligenta diabolica,isi calca
juramintele,e cinic si de un umor macabru,atunci cand ii arata doamnei Ruxandra,piramida de capete drept un leac de
frica.Nu este o simpla bruta insetata de sange,ci este un monarh absolut,ce nu tolereaza opozitia boierilor.

Este lucid si prevazator,cere parerea altora si isi exprima indoiala,este orgolios si darz,neabatut in hotararea sa,nu
cedeaza si nu renunta usor ,de aceea respinge categoric si manios pretentia acestora de a nu intra in tara.

-Daca voi nu ma vreti,eu va vreu pe voi,si voi merge ori cu voia,ori fara voia voastra. Sa ma-ntorc? Mai degraba-si va
intoarce Dunarea cursul indarapt.

Lapusneanu are o bogata experienta,incat isi da seama de adevaratele intentii ale lui Motoc,caruia i se adreseaza fara
menajamente:

Sa ma-ncred in voi?zise Lapusneanu,intelegand planul lui. Pesemne gandeati ca eu nu stiu zicatoarea


moldoveneasca: <<Lupul parul schimba,iar naravul ba?>>

Totodata este un fin psiholog care sesizeaza cu usurinta caracterul si psihologia celor din jur. Pentru el,Veverita este un
opozant vechi si deschis ,Spanioc este patriotul tanar si orgolios,Stroici un copil nestiutor si necunoscator de oameni
caruia i se pare ca toate paserile ce zboara se mananca,iar Motoc esteinvechit in rele,deprins a se ciocoi la toti
domnii,pe care i-a tradat pe rand.

Voievodul dovedeste abilitate politica,deoarece se apropie de popor ,indreptand nemultumirile acestuia catre boieri.

De aceea,gandind acest plan,el i se adreseaza lui Motoc: te voi cruta,caci imi esti trebuitor,ca sa ma usurezi de
blestemurile norodului.

Inca de la sosirea sanorodul pretutindene il intampina cu bucurie si nadejde,aducandu-si aminte de intaia lui domnie
,caci nu-si da seama de adevaratul caracter al domnitorului.

La el nici chiar atitudinea binevoitoare fata de doamna Ruxandra nu este constanta ci dureaza doar pana cand aceasta ii
aminteste de crimele savarsite:Lapusneanu posomorandu-se,desfacu bratele:Ruxandra cazu la picioarele lui.

Caracterizarea directa facuta de narator,este realizata prin expresii ca aceasta dasantata cuvantare,a-si dezvalui
uratul caracter,dorul lui cel tiranic,vorbele tiranului ,dar acestea sunt putine,caci stilul naratorului se
caracterizeaza prin obiectivitate. Alteori caracterizarea directa este facuta de alte personaje:bunul meu
domn,viteazul meu sot(doamna Ruxandra),crud si cumplit este omul acesta(Teofan). Cele mai multe dintre
trasaturile de caracter sunt evidentiate insa prin gesturi,prin mimica si prin felul de a vorbi. Gesturile si mimica sunt puse
in evident printr-o serie de expresii,ca:silindu-se a zambi,ochii scantaiara ca un fulger,ochii lui hojma clipeau
,azvarli cu manie,raspunse cu sange rece,etc.

Comportamentul personajului ii reflecta si el,indirect,insusirile,iar acesta este relevant atat in momentele de


sinceritate,de manifestare fireasca,cat si de ipocrizie,de disimulare.

Lapusneanu e in stare(vazandu-se popit)sa profere injurii la adresa clerului ,lucru infiorator pentru acea vreme,cu atat
mai groaznic cu cat el este la un pas de moarte. Ar fi fost capabil chiar sa-si ucida sotia si pruncul,atunci cand presimte
alianta cu dusmanii lui neimpacati:M-ati popit voi,dar de ma voi indrepta,pe multi am sa popesc si eu!iar pe cateaua
asta voi s-o tai in patru bucati impreuna cu tancul ei,ca sa nu mai asculte sfaturile boierilor si dusmanilor mei.

Capacitatea de cruzime si de ura a personajului este enorma si nu se poate masura decat cu rautatea si intrigile
boierilor,adversarilor sai. In aceasta zbatere a sa, Alexandru Lapusneanu devine o natura problematica.

Dupa cum se observa, Costache Negruzzi creaza un personaj complex in persoana lui Alexandru Lapusneanu.
Opusa domnitorului, este doamna Ruxanda, sotia sa. Ea apare ca personaj secundar si este fiica, sora si sotie de domn,
simbolizand frumusetea, bunatatea, iertarea si intelegerea.

Un loc aparte in candrul nuvelei "Alexandru Lapusneanul" il ocupa doamna Ruxanda, deoarece are un rol deosebit in
evolutia evenimentelor si-l cucereste pe cititor prin insusirile ei alese. Prin portret fizic pe care i-l realizeaza scriitorul
evidentiaza insusirile deosebite ale personajului.

Mai intai este evidentiata vestimentatia: purta o haina lunga fara maneci, de stofa aurita, iar peste ea imbracase o haina
boiereasca de ceremonie facuta din postav fin de Flandra imblanit cu samur; era inchisa cu colan de aur cu paftale de
piatra cu matostat, la gat avea salba din mai multe siruri de margaritar, iar pe cap purta o caciula de blana scumpa
impodobita cu pene albe de strut si pietre scumpe.
Apoi autorul se opreste asupra coafurii(''parul ei, dupa moda de atunci, se imparte

a despletit pe umerii si spatele sale'') si asupra frumusetii deosebite a doamne Ruxanda (''figura ei avea acea frumusete,
care facea aodinioara vestite pre femeile Romaniei'').

Asadar, doamna Ruxanda uimeste prin frumusetea ei fizica desavarsita, iar imbracamintea si tinuta ai degaja
somptuozitate, fiind la inaltimea rangului sau domnesc, pentru care ea este fiica, sora si sotie de domnitor. Cu toate
astea, o caracterizeaza modestia si felul in care se imbraca dovedeste gustul ei pentru frumos, neexistand nimic exagerat
si ostentativ in propria-i tinuta.

Coafura si frumusetea fizica a doamnei Ruxanda degaja delicatete si gingasie sufleteasca, pentru ca insusirile fizice le
presupun si pe cele morale, evidentiate in continuarea operei de catre autor, in mod indirect.
Portretul fizic continut de fragment este structurat pe baza unei serii de enumeratii, pornind de la vestimentatie si
continuand cu coafura si frumusetea figurii, condensate parca intr-o stampa iconografica din interiorul unor cititori
domnesti. Termenii enumeratilor au anumite determinari adjectivale fara a fi intotdeauna epitete:"stofa aurita",
"felendre-si albastru", "colan de aur", "mari paftale de matostat"...etc.

Se remarca insa, aici, numarul mare de arhaisme:"benisel", "felendres", "surgucii"...etc prin care Costache Negruzzi
realizeaza culoarea epocii evocate in aceasta nuvela istorica. Specificitatea acestei epocii este, neindoielnic, evidentiata
si de prezenta unor anumite personaje, asa cum este si doamna Ruxanda.
De aceea portretul realizat de scriitor se incadreaza organic in economia operei, sporindu-i nota de autenticitate.

Mooc

este un alt personaj secundar, putnd fi considerat i antagonist.ntruchipeaz tipul boierului


trdtor.Este intrigant, perfid, la, prefcut, la nceput i se mpotrivete luiLpuneanul, apoi i se altur. El este
slugarnic i linguitor:Mooc i srut mna, asemeneaunui cinelui care, n loc s muce, linge mna care-l bate. El era
mulmit de fgduina cectigase; tia c Alexandru-vod o s aib nevoie de un intrigant precum el.Mooc devine
autoritar n momentul n care Lpuneanul trebuie s aleag ntre el i popor, lipsit de suflet cere s dea cu tunul n
gloat. Se simte ca o fiar cuprins delanuri i totui crede c mai are scpare:Pune s deie cu tunul ntrniiS moar
toi !. Eu sunt boier mare; ei sunt nite proti..Ipocrizia lui ntrece orice limit n momentul n care promite s
construiasc o biseric, dintr-o dat devenind cretin i cere ajutorul lui Dumnezeu: Oh ! pctosul demine ! strig
pctosul maic precurat fecioar, nu m lsa s m prpdesc! Dar ce le-amfcut oamenilor acestora ? Nsctoare
de Dumnezeu, scap-m de primejdia aceasta, i m jur s fac o biseric, s postesc ct voi mai avea zile!.ncercrile
lui nu de a scpa nu au succes i Mooc i gsete sfritul omortfiind de mulimea adunat n faa curii lui
Lpuneanul