Cum i place pe uscat?

Mare Letrier ddu din umeri. Nu tia ce ascundea ntrebarea.

Ai putea s-mi spui cum te mpaci cu stpnul tu?
Mademoiselle Clairon, sunt
l ntrerupse un gest poruncitor cu mna.
Mademoiselle Clairon este pe mare sau aiurea, n lume. Aici,
bag de seam, sunt Cavalerul de Saccard! Ce mai face domnul Viconte,
stpnul tu?
Mulumesc, stpnul este bine.
Cred i eu! Domnul cpitan a ancorat aici, temeinic, n vreme ce
echipajul navigheaz de i se frng coastele. Am s-l iau pe odgoanele
corbiei i s-l las pe lng vas n jos, s curee scoicile de pe coc.
Acum ns, vreau s mnnc.
Fr s scape vreo replic, Letrier se strecur pe u i ncepu s
serveasc pe cavaler cu cel mai profund devotament.
*
ntre timp se napoiase Vicontele. Nu-l gsi pe Mare n locuin i
sun din clopoel. Servitorul apru de-abia dup ctva timp. Avea n
mini o tav de lemn plin cu tacmuri; prea ocupat i nelinitit.
Mare, n ultima vreme nu-mi mai rspunzi repede i cu atenia
cuvenit! Dac te mai pori aa, drumurile noastre se vor despri.
Letrier puse tava alturi i i terse sudoarea de pe frunte i
obraz. Ameninarea stpnului l ghilotinase, dar o alt voin l teroriza.
Domnule Viconte, nu am nimic mpotriv, absolut nimic, dac
vrei s m concediai. Aa cum stau lucrurile, ne ateapt un vnt
ndrcit, potrivnic. Nu pot s vin repede, cnd trebuie s navighez n sus
i n jos pe scri, ca un vas ncrcat cu abanos1 fugrit de nave
englezeti!