Sunteți pe pagina 1din 4
timini, vedem noi. Fark discuyie... FA tu mamiligl, cautt rime albe mari, coropisnite.... La cinci dimineaya sintem pe balti. Pe onoarea mea! La ora noua un mic bicictist mai pedala, inci mai pedala parca in nestire prin cartier, in jurul casei. $i lacrimile nu conteneau si-i curpi pe obraji. De ce? se intrebau tofi trecitorii, Dar, fac pari, nici unul dintre i nu avea, mu putea avea atita imaginatic ca si-si explice. MAMA MAMUTILOR MAHMURI — Bei ceaiul, iei aspirina, pui picaturi in nas gi stai sub plapuma, Asta de alaltdieri, ba nu, de risalalttieri, de joi! Sau de miercuri? Dar ai ce 2i mai e? De cind ii curge lui Victoras nasul? De cind o tat aude pe mama cu ceaiul, aspirina, piciturile? Uf, si tocmai acum s-a pornit ‘St ningd, cind are el guturai. —Daci esti cuminte, miine iesi puyin pe afurd, la sinus, tl imbuneazt mama. Miine sau poimiine... —Miine, sau poimiine? — Cind is-pri-vesti cu gu-tu-ra-iul! Am zis! Daci mama silabiseste cuvintele, nu mai e de glumit. Incearct totusi si o induplece: —Hai, mi, mam, last-mi... Mi-a trecut. —/Mica trecup, il ingin mama, Auzi-I cum mormaie, mmm... mmm... parca vorbeste dintr-un burlan. — Vite si mata cum ninge de frumos. Da. Ninge frumos, asta asa e. Vintul s-a oprit si acum fulgii isi lipese pparci faja de geam, ispitindu-1 afari. — $i eu cind isprivesc cu guturaiul? —Cind ti se desfundi nasul. 2 Cipelul Gict ciuleste urechile. $i el ar vrea si stie cind o si scape de inchisoare. EI nu are guturai, Oh, ce s-ar mai tivali prin zipada proas- pati, ce s-ar hirjoni cu gugustiucii, ce tumbe ar mai face pe derdelus! ‘$i s-ar intilni, sigur s-ar intilni cu tofi ctiteii din cartier. Oh! poate ar avea norocul sio vada chiar pe Cua, 0 clip& doar, printre ostrete. ‘Acum trebuie si fie mai albi ca niciodact, albi ca vata... $i numai ochii ei se vd de sub breton ca doi ticiuni, negri, strilucitori. Gindurile i se opresc intr-un oftat din inimA. Ar miga-o el pe mama ef-i dea drumul afara, dar, unu la mind, el nu vorbeste, $i doi, pe el nu-1 last singur din casi, fara Victoras. Eh, suspini el din nou si isi astup’ ‘ochii cu codipa, sf nu mai vadi zipadi, fulgi, gugustiuci gi ticiunii de sub bretonul Cutei... In aceeasi clipa igi ciuleste ins& din nou urechile, Aci biiatul tocmai se smiorctie: —Bine, si cind stiu eu dact mi s-a desfundat nasul? Cind? — Cind 0 si poti spune curat, fir st mormai asa: «Mama mamutilor mahmuri nu spune miau-miau-miau...» — Cum? Cum? — Asa cum ai auzit. Acum ma gribesc, uite, iti seriu pe o bucatil de hirtie. ‘Mama scrie in grab cuvintele chiar pe imbricimintea abecedarului si spune: — Dact le poti spune limpede, sit se audi bine fiecare m sin, gata, ¢ in regull, puteti iesi afard. Acum Victoras parc s-a mai inviorat,Deci asta e totul, 5—6 cuvinte, “6 fir sil mormitie. Aga e vin regultp sau, mai exact, o sd stie el singur cind totul e «in regukis. Cagelul Gick il priveste drept in ochi si di din coada. Parc I-ar ruga: «Hai, incearci, di-i drumul chiar acurr. —Ma-ma mu-tinlor. (Cijelul clating din cap, Nu e bine, Baiatul gtic asta. O ia de la inceput: —Ma-ma mur-ti-lor... Ma-ma ma-mi-telor... Ma-ma mitelor... Ma-ma mai-mucje-tor. Thy 0 € 90... — Nu, parc scheliltie gi cigelul Gicd gi se muti pe taburet, cu ochii Ja buzele biiatului. Hai, Victoras, inci o dati. $i biiatul o ia de la capat. Pe litere, pe silabe... Mama mamntilor Ce e Tilor? —Nue nimic, Victoras. Leagi silabele, leagi-le mai bine. Baiatul parc I-a auzit. O ia de la inceput. — Mamugi-Lor. Uf, mi-e somn. — Nu te lisa, il indemoi citelul si se gudurd pe lingt abecedarul setipat fntre pemne. Vai... Dar biiatul a adormit. Se face covrig gi cdtelul Gicl. Cit timp a trecut? Doui-tre ore? Afard s-a mai luminat, dar ninge ined. Oh, ce trebuie sf fie acum pe derdelus! Se aud chiote. $i ltritur. $i parc intre ele... S& fie glasul Cutei? —Hai, Victoras! —Mama mamutilor ma... mah... mahm... maturi. —Nu, mu te lisa, Victoras! —Mama mamufilor makmu. Ri. ot — Asa, asal —Mama mamutilor.... masculi! — Of, nu! Te rog, continu’, nu adormi din nou... Cafelul il linge pe ureche, il gidilt. — Ma-ma, mama mamutilor mah-muri... Cifelul di din coada. — Ura! Mai departe. — Mai departe ¢ usor! Mama mamutilor mahmuri nu spu-ne... Ce nu spune? Of, mai sint trei cuvinte... Nu spune mi-a-w-mi... Mia-tomia... Miaumia... Ce-o fi asta Miaumiami? A gresit mama cind a scris? — Nn, n-a gregit, Victoray. Tu gregegti. Acolo nu sint trei cuvinte, © unul singur, dintr-o singura silabi, dar e repetat de trei ori. Haide! Dar cee asta? Iar adormi? Nu se poate! $i 2Spada? Derdelupul? $i Cua ou ochii ei de ticiune? Te rog, te implor, mai incearcd. Biiatul a pus mina pe abecedar. Acum cételul aude deslusit: — Mama mamurilor mahmuri nu spune mi... nu spune mia... nu spune ‘miauni... ow spune... Dar Victoras se opreste, cici in faa lui, sluj, cu lacrimi in ochi, cftelul ‘Gicdl incepe st miaune, din ce in ce mai sfigietor: — Miu! Mizu! Miawuuu!!! — Ural exclami Victoras si citeste dintr-o suflare toati fraza: Mama ‘mamusilor makmuri mu spune miau-miau-miaw. E minunat pe derdelus. Sint tofi copiii. $i cifeii. $i velbii zipicite, gi sugustiuci speriati, si Victorag nu mai ispravegte de povestit cum cifelul 0 Gict a fiicut pe pisica: «Miau-Miau-Miaw. Este si Cuta acolo cu blana i albii ca vata, cu ochii ca doi tciuni. Dar trece pe ling& cafelul Gica, frit st-i arunce o privire, rece ca un sloi de gheat. Doar cind ajunge in virful derdelugului se opreste sd risufle, apoi mormaie ca pentru sine: — Hm, ce mai citel! Dupii ce cl nu-i de nici o rast, mai face gi ca pisica, Pfu! Copii zburda, tip’... Si doar peste inima 2drobita a hui Gick plinge cn lacrimi albastre prima stea a serii. o BOBOCII Poate cu gindul ci (in sfirsit!) a doua zi, chiar a doua zi incepea scoala, prima Jui 21 de gcoali, sigur nerabdator, dar si obosit de asteptare, ‘Mitricd agipise indat dupi-masi si, molesit de 2duf, dormise dus, fart vise. Cit timp? Cu neputinja si-yi dea seama, Un ceas-doud? Zece? Se uita ca ametit imprejur, dar, ciudat, nimic, absolut nimic nu-i putea spune dack in clipa accasta, acum vind s¢ 10tea Luimae prin ograda ustie, era inci astazi sau se ficuse... miine? Soarele nu se vedea pe cer — mi Histrise? Acfintice? O lumink vie, dar albistrith oa laptcle crud, izvora dintre dealuri — revirsat de zori? amurg? Cireada de vite igen agale prin praful drumului — venea, se ducea la plsune? — iar ‘trecitorii igi dideau bineqe cu acelasi end ziua — ziua bund... Era spre sear? Era dimineayi? Venind dinspre sat, postagul pedala flr zor, ca totdeauna, ca si cind fn rolba lui n-ar fi poposit nicicind vreo telegrama fulger. —Nu vii supiragi, cit e ceasul? se pomeni biiatul intrebind, — Sase, sase si ceva, raispunse omul gi isi vizu de drum, eAtund ¢ bine, se invior’ baiatul.r Dact e sase — sase si ceva, pind la sapte, gapte si ceva, avea tot timpul. Putea si se spele, si se imbrace in uniformd, si ajungi la gcoall... ¢Dact e sase dimineaga? Dar dacl ¢ sase «