Sunteți pe pagina 1din 4

Clasa a XI-a R1

Povestea lui Harap-Alb


Ion Creanga

Eseul A. Tema si viziunea despre lume ntr-un basm cult studiat/ text narativ din epoca marilor
clasici

I. Incadrarea in:
a) Perioada
Publicata n 1877, n revista ,,Convorbiri literare, ,,Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga
respecta, n linii mari, schema nativa a basmului popular, insa, o imbogateste cu inovatii stilistice,
compozitionale si de constructie a personajelor, devenind un basm cult.
b) Curent literar
Avand n vedere sursa de inspiratie folclorica, basmul nu poate fi incadrat strict intr-un curent
literar. Totusi, se observa o serie de elemente specifice clasicismului (tipologiile, procedeul hiperbolizarii n
portretizarea gigantilor) si realismului (personajele sunt umanizate, au deopotriva calitati si defecte).

c) Tipologie
Criticul literar George Calinescu definea in ,,Estetica basmului o serie de trasaturi ale speciei,
comune basmelor populare si culte. Basmul este o specie a genului epic de ntindere medie, n care
personaje supranaturale, reprezentnd Binele se lupta cu forte potrivnice, pe care le nving. La baza acestei
specii st categoria estetic numita fabulous, a crei apariie se justific prin ,,convenia basmului. Din
punctul de vedere al modalitii de transmitere, basmul poate fi: popular (are caracter oral, colectiv i
anonim); cules i prelucrat; cult.
Dei pleac de la modelul popular, basmul cult devine unic i irepetabil prin dou aspecte eseniale:
viziunea despre lume a autorului i stilul individual al acestuia.
De la tema confruntarii dintre personaje care intruchipeaza categoriile etice, la caracterul de Bildungsroman
si la plasarea actiunii in sfera alegoriei, toate acestea contureaza o naratiune in care conceptul primordial
este fabulosul. Mai mult, in ,,Povestea lui Harap-Alb apar si alte elemente specifice basmului: motivul
imparatului cu trei urmasi, motivul superioritatii mezinului, motivul probelor, motivul nuntii, prezenta
adjuvantilor si a donatorilor.

d) Orientare tematic
Desi acest text narativ respecta tema comuna a confruntarii dintre bine si rau, totusi, viziunea lui
Creanga asupra raportului dintre cele doua categorii etice este atipica. In primul rand, protagonistul si
antagonistul nu mai sunt constructii schematice, ci inglobeaz simultan calitati si defecte. Astfel, personajul
principal nu mai e viteaz, curajos si intelept, ci este impulsiv, naiv, las, neincrezator in fortele proprii, in
timp ce Spanul este capabil de mila in scena de la fantana. In al doilea rand, pe parcursul textului nu are loc
nicio confruntare directa intre cei doi, nici macar in final, atunci cand pedepsirea antagonistului este de
obicei o dovada a curajului eroului. In ultimul rand, nici Harap-Alb, nici Spanul, nu au puteri supranaturale,
ceea ce contribuie la umanizarea lor.

II. Doua scene care sustin tema (aceleai pentru toate eseurile)

a) O prima scena care evidentiaza caracterul atipic al raportului dintre bine si rau este cea
de la fantana, in care Spanul il ademeneste cu viclenie pe naivul fiu de crai, silindu-l sa accepte o
schimbare de roluri. Siretenia antagonistului reiese din gestul lui prevazator de a-i cere printului scrisoarea
cu pecete catre Imparatul Verde. Un element de originalitate fata de basmul popular este prezenta
conflictului interior al antagonistului, caruia i se face mila de tineretea fiului de crai. Simbolul fantanii
sugereaza ideea purificarii inainte ca personajul sa intre intr-o alta etapa a drumului initiatic, iar noul nume
pe care il primeste reprezinta un oximoron menit sa evidentieze structura lui dual.
b) Indepartarea de schema basmului popular este evidentiata si in scena demascrii din
final, in care fiica Imparatului Ros il numete pe impostor, aratandu-le tuturor adevarata identitate a lui
Harap-Alb. Desi protagonistul fusese loial, Spanul il ucide, intrucat e convins ca si-a incalcat juramantul. Se
observa lipsa unei lupte propriu-zise dintre cei doi, ceea ce demonstreaza ca accentul nu se mai pune pe
valori cum ar fi forta, vitejia. Critica literara a vazut in Span un ,,rau necesar, fara de care maturizarea
eroului nu ar fi fost completa.

III. Elemente de structura si compozitie

a) Timp si spatiu
Caracterul alegoric al basmului, anuntat prin formula initiala, determina proiectarea actiunii
in illo-tempore, dar si in aspatialitate. nc din incipit apare o determinare aparent spaial menit s
accentueze dificultatea maturizarii eroului: ara n care mprea fratele cel mai mare era tocmai la o
margine a pmntului, i cria istuilalt la o alt margine.

b) Incipit si final
Desi Creanga pastreaza formula initiala care activeaza conventia basmului (,,Amu, cica era
odata un crai), totusi foloseste in spirit ludic termenul popular ,,cica, pentru a crea falsa impresie ca
textul este auzit de la altii, deci e un basm popular. Incipitul are rolul clasic de expozitiune, introducand
motivul imparatului cu trei urmasi. Finalul corespunde motivului nunii, dovada a maturizarii depline a
protagonistului si, in locul formulei finale tipice, Creanga marcheaza iesirea din fabulos prin ironie: ,,Iar pe
la noi, cine are bani bea i mnnc, iar cine nu, se uit i rabd..

c) Structur i aciune
Din punct de vedere structural, Povestea lui Harap-Alb urmrete cele 4 secvene din modelul narativ
al basmului: momentul iniial, al echilibrului; apariia momentului perturbator (scrisoarea primit de la
mpratul Verde); aciunile reparatorii ale eroului (drumul i probele); restabilirea echilibrului prin rsplata
eroului i pedepsirea antagonistului.
Aciunea fiind lineara, putem identific cu uurina momentele subiectului:
n expoziiune, ne este prezentat craiul care avea trei feciori i un frate mai mare, mprat ntr-o
ara ndepartat.
Intriga este marcat de scrisoarea lui Verde-mprat ctre Crai, prin care cere s-l trimit pe cel
mai viteaz dintre fii si pentru a-l urma la tron, el avnd doar fete.
Desfurarea aciunii prezinta probele prin care trece eroul. El alege armele tatlui su de
cnd era mire, ascult sfatul Sf. Duminici, l nfrunt pe urs i se ntovrete cu Spnul.
Ajungnd la curtea mpratului Verde, n rol de slug a Spnului, el reuete s culeag ,,sli
i s ia pielea btut cu pietre preioase a cerbului. n continuare, n cutarea mpraiei lui Ro,
el ajut furnicile, albinele i se mprieteneste cu cinci fpturi himerice, care l vor ajuta s treac
de probele lui Ro i ale fetei lui. n final, el se ntoarce cu aceasta la mpratul Verde i
adevarata lui identitate este descoperit.
Punctul culminant este atins cnd eroul este pedepsit de ctre Span, dar n
deznodmnt, Harap-Alb renvie cu ajutorul obiectelor miraculoase, se cstoreste i este
rasplatit cu scaunul mpraiei.

d) Perspectiva narativ si limbaj


Arta narativ a basmului se caracterizeaz prin prezena unui narator omniscient, omniprezent i, n
linii mari, obiectiv; exist totui pasaje de implicare a naratorului, fie n mod direct, fie prin ironie.
Aciunea se dezvolt prin nlantuirea cronologic a secvenelor narative, povestea fiind narat ntr-
un registru popular, cu un vocabular presrat cu regionalisme moldovenesti. Nota original a lui Creang
const n utilizarea oralitatii i a umorului (,,i odata pornesc ei, teleap, teleap, teleap!, ,,S traiasc trei
zile cu cea de-alaltaieri).

e) Conflicte
Una dintre inovatiile specifice basmului cult este prezenta conflictului interior, al carui rol
este de a potenta clasica lupt dintre bine si rau si de a umaniza personajele. Daca fiul de crai ezita sa
accepte tovarasia Spanului in scena din padurea-labrint, daca el se lamenteaza inaintea fiecarei probe si este
lipsit de inscredere in fortele proprii, toate acestea il indeparteaza de modelul tradintional al protagonistului
de basm.

IV. CONCLUZIE

Eseul B. Particularitati de constructie a unui personaj dintr-un basm cult / text narativ din epoca
marilor clasici

Introducere (- informatii din eseul anterior: incadrarile)

I. Statut social, psihologic si moral prin raportare la conflicte


a) Social
Justificata de caracterul de Bildungsroman al basmului, schimbarea statului social al
peronajului marcheaza cele trei etape ale maturizarii lui. La inceput, este un fiu de crai, naiv,
neexperimentat, iar lipsa numelui denota lipsa lui de individualizare; ulterior, el devine servitorul Spanului,
statul de novice corespunzand numelui Harap-Alb. Finalul surprinde o a treia ipostaza, cea de imparat, cu
scopul de a marca apogeul drumului intiatic.
b) Moral
Diferente fata de basmul popular apar si in privinta moralitatii protagonistului, deoarece nu
mai este un ideal etic, ci e guvernat si de trasaturi precum impulsivitatea si egoismul.
c) Psihologic
Din punct de vedere psihologic, basmul urmareste maturizarea fiului de crai din momentul
in care el paraseste spatiul ocrotitor al casei parintilor, iar simbolul care marcheaza trecerea catre o noua
etapa este podul. Neputinta fiului de crai de a se descurca singur este evidentiata in scena din padurea-
labirint, in timp ce naivitatea reiese in momentul in care ii marturiseste Spnului ca tatal lui l-a sfatuit sa
evite aceasta tovarasie. Probele pe care este nevoit sa le treaca il transforma pe erou si il determina sa
inteleaga ce inseamna loialitatea, bunatatea si prietenia.
d) Conflicte vezi eseul A.

II. Doua scene care arat principala trstur (naivitatea) vezi eseul A (scena de la fntn i scena
demascrii).

III. Elemente de structura si compozitie idem eseul A, plus modaliti de caracterizare

Modalitati de caracterizare
Cele mai mari elemente de originalitate aduse de Creang se refer la construcia
personajelor. Spre deosebire de personajele de basm popular, construite schematic, pe dou
coordonate antitetice, eroii lui Creang par oameni adevarati, avnd i calitai, dar i defecte. Spre
exemplu, pe lng o serie de caliti evidente, Harap Alb este un personaj superficial, naiv i
impulsiv. Pe de alta parte, inovaia se refera i la apariia conflictului interior: niciun personaj de basm
popular nu are zbucium luntric, ndoieli. Harap Alb este un personaj sensibil, capabil de empatie, aa cum
reiese din scena n care el se simte ruinat de suferina tatlui su. O alta noutate adus de Creang este
alegerea unui antagonist atipic; Spnul este un om ca oricare altul, lipsit de puteri supranaturale i chiar
umanizat pe alocuri. De exemplu, n scena de la fntna, el i crua viaa lui Harap-Alb, fiindu-i mil de
acesta. n concluzie, n construirea personajelor, Creang utilizeaza un procedeu numit autohtonizarea
fantasticului (toate personajele se comporta i vorbesc asemeni unor rani din Humuleti).
n acest basm, accentul nu cade pe vitejia sau curajul protagonistului, ci pe o serie de trasturi de
ordin moral. Drumul iniiatic l face pe HarapAlb s-i nsueasc o serie de valori, precum prietenia,
compasiunea, auto-sacrificiul i altruismul.
Portretul personajului se contureaza, in primul rand, prin caracterizarea directa. n text apar
toate cele 3 modalitati de caracterizare direct, dei autocaracterizarea este mai redus. (Eu sunt deprins
a-l asculta pe tata.). Naratorul renun uneori la obiectivitate, ironizndu-i protagonistul Fiul craiului,
boboc n felul lui la treburi de aieste. Pasajele de caracterizare direct facut prin vorbele altor personaje
arat c, pe de o parte, Harap-Alb este considerat slab de nger, mai fricos dect o femeie, iar pe de alta
parte mai multe personaje accentueaz calitile morale ale protagonistului Puterea milosteniei i inima ta
cea bun te ajut Harap-Alb. In al doilea rand, faptele, vorbele, gesturile si relatia cu celelate personaje
contureaza indirect portretul moral. Harap-Alb este impulsiv in scena alegerii calului, este superficial
atunci cand crede ca i se infatiseaza un alt span, doar pentru ca are hainele schimbate, este naiv cand se lasa
ademenit in fantana, este rautacios fata de giganti pentru ca rade de infatisarea lor si este generos atunci
cand repara stupul albinelor.

IV) CONCLUZIA

Eseul C. Relatia dintre dou personaje dintr-un basm cult / text narativ din epoca marilor clasici:
Harap- Alb i Spnul

Introducere (- informatii din eseul anterior: incadrarile)

I. Statut social, psihologic si moral prin raportare la conflicte


- pentru Harap- Alb vezi eseul B.
- pentru Spn - Pe parcursul povestii, si statutul social al antogonistului se modifica, de la cel
initial, de servitor al fiului de crai, la cel de mostenitor al Imparatului Verde.
Moral, statutul de antagonist ii atribuie acestui personaj trasaturi precum viclenia, impulsivitatea,
prefecatoria si firea vindicativa. Fiind un personaj-tip, Spanul nu se transforma din punct de vedere
psihologic, el ramanand in constructia basmului ,,un rau necesar (G. Calinescu).

II. Doua scene care arat relatia vezi eseul A (scena de la fntn i scena demascrii).
III. Elemente de structura si compozitie idem eseul A, plus modaliti de caracterizare (din eseul B)

IV) CONCLUZIA