UNIVERSITATEA DIN CLUJ.

DACOROMANIA
BULETINUL MUZEULUI LIMBEI ROMANE'

CONDUS DE

SEXTIL PUSCARIU
Prefacer la Universitatea din CM,
Membru al Aeademiei Romane.

ANUL II
1921-19& -

CLUJ, 1922
INS TITUTUL DE NIUE ORM' CE .ARDEALUL., STRADA MEMORANDULUI Nr. fl

90.a, qr.; www.dacoromanica.ro

Et
 14eetite,y4-rve4 47.1cans.4

th- 6 dlesrarul e4

C17 ig ji. 23 le.te..,....,

DACOROMANIA

www.dacoromanica.ro
 ONIVERSITATEA DIN CU/.

DACOROMANIA
I3ULETINUL MUZEULUI LIMI3EI ROMANE"

CONDUS DE

SEXTIL PUSCARIU
Profesor la Universdatea din Cluh
Membru al Academmi Romne.

ANUL II
1921-1922.

CLU3, 1922
1NStITUTUL DE MITE GRAF ICE .ARDEALUL., STRADA MEMORANDULUI Nr. 22.

www.dacoromanica.ro
 Palatalizarea labialelor.
Nota introductiv. Materialul de fata. 1-a adunat Vivian G.
Starkey, parte din izvoare publicate i parte din graiu viu, in
cursul petrecerii sale mai indelungate in Muntenia i in Moldova;
o parte i- a fost comunicata In scris 1) In vara anului 1914 era
gata adunat i clasifirat geograficete; dupd o temeinicd pre-
lucrai e i aprofundare ffintifica urrna s apart in vol. 2 din
Mitteilungen des rumanisclzen Instituts de la Viena. Dar rdzboiul
a zdddrnicit acest plan in cloud directii. Starkey a cazut, ca
una din cele dintaiu jettfe ale rdzboiului, iar Institutul roman
de la Viena fu desfiintat prin strAmutarea mea la Bonn, Inca
inainte de intrarea in razboiu a Romaniei. 0 parte a acestei lucrdri,
capitolul despre evolutia lui en dupd labiale s'a publicat
anul trecut in Dacoromania subt numele autorului sdu, V. G.
Starkey. 2) Cat pentru rest, numai rdspunderea materialului poate
cdde in sarcina lui Starkey, pe cand concluziile apalin in intre-
gime subsemnatului. Acest material face impresia celei nni de-
pline autenticitati. Dacd talentatului cercetdtor i-ar fi fost dat sa-i
termine lucrarea, dupd toatd probabilitatea am fi avut o lucrare
eminentd.
Sporire de material ne-a mai venit prin comunicdrile din
Hateg ale d-lui 0. Densusianu (Graiul din Tara Hategului 1915).
*
Cu privirea la evolutia labialelor inainte de ie i i, limba
romand se imparte in cloud grupe mari, dintre care una
prezintd un stadiu mai vechiu, mentinand deplin valoarea voca-
lic a lui ie i i i, in consecinta, nealterand labialele; a doua
grupd preface pe ie, II, in te, yi, apoi, apropiind pe noul y de
labiald in diferite chipuri, o altereazd 1 pe aceasta. Grupa
dintaiu cuprinde Banatul, Oltenia, Transilvania apuseand i
1) Din partea urmAtorilor domni: M. Lapescu din Zorleni, jud.Tutova;
Alexandra Tiplea din NasAud, Jud. Bistrita-Nasaud; Leca Morartu dm Pa-
trauti pe Suceava (Bucovina); Alexandra Vastliu din TAtAru, Jud. Suceava;
Domnica Dobre $lefdnescu din Bucu, Jud. Ialomita.
2) Dacm ()mama" Anul 1920, p. 340-343
1

www.dacoromanica.ro
 2 W MEVER-LOBKt

Istria. Afar de aceasta, Pucariu a mai aratat ca Romanii cu

cari ajunsera in contact Moravii se aflau I ei, pe timpul acestui
contact, in stadiul grupului dintaiu, caci Moravii au primit pe
lat. fimbria ca frembia (Zur Rekonstruktion des Urrumem. 36);
tot el a aratat cd toate numirile de localitati din Bulgaria de
vest pana'n Serbia, Bosnia i Hertegovina nu prezinta palatale
in locul abialelor (ibid. 55). Exceptii fac istro-rom. kl'ept
< pectus i tsaptir < pectinem. Despre tsaptir v. pag. 12 ;
cat despre kl'ept e de remarcat ca pe vremea cand in dialectul
istroroman incepii, dupa model slay, sd se schimbe, dupa la-
biale, pronuntarea ye in l'e (deci fl'er in loc de fiery, /crept
trebue sa fi fost Inca in stadiul piept, pentru ca keept e des-
voltat din pl'ept. Disimilarea p-p la k-p, savarita apoi, core-
spunde exact lui kyoppo din pioppo in dialectdle italiene din
Pisa .i Pistoja; s'ar putea inira. 1 alte exemple din limbile
romanice. In ajutorul acestei explicari ar fi de amintit 1 forma
piept data de I. Maiorescu; Densusianu in Hist. langue roum.
1. 339 citeaza i o forma istroromana pliept, care insa nu e
exclus sa fi fost influentata de pieio din dialectul istroitalian
v. Gram. ital. pg. 30.3)
Inainte de a trat marea regiune cu labialele palatalizate,
ma voiu ocupd de cateva cazuri speciale, la cari palatalizarea
apare mai -raspandita. Avem inainte de toate cazul lui furnicei
< formica, Cu drept cuvant vede Pucariu (o c. 38) in acesta
o disimilare: labiala - labiala > labiala-dentala; prefacerea lui m
in n nu e deci conditionata de iurmator. Apoi miel <agnellus. S'ar
puted crede c in acest miel am aved un hiperurbanism pentru
*nieli, in consecinta, ar trebui s largim teritoriul pentru forma
palatalizata peste hotarele obinuite. Dar o astfel de supozitie
e tot atat de putin necesara ca 1 prototipul *amnellu propus
cu toata rezerva de Pucariu La baza lui miel st mai intaiu
un mile! pit o grupd de consonante care cere aproape in mod
imperios o simplificare Simplificarea s'a putut savari prin eli-
minarea lui it, cu atat mai uor, cu cat dupa caderea strave-
chiulut a, sunetul m ajunge in acea pozitie (direct initiala), care
in toate limbile romanice e cea mai resistenta. Si pentru aceasta
3) Nu e de admis c kyept ar ft putut deveni krept (Gram. rom. 1.
419, Densusianu 1. c) fundca in slavona acest r apari numai dupd la-
Wale, nu insa chip velare.

www.dacoromanica.ro
 PALATALIZAREA LABIALELOR 3

gasim in dialectelk italiene un paralelism desdvarit: forma

ampl bisogna se reduce in toscand 1 emiliand la bin'a, care
prin asimilare devine nzin'a, iar aceasta, printro noud simplifi-
care, regg. mn'a, tosc. mia, cf. Gram. ital. 311.
Palatalizarla se restrange asupra lui -te < e latin
1 i <1 latirjfiTngura restrictie o avem in cazul lui i < lat. e
+ n + cons., care nu mai prezintd reflexe de palatalizare; deci
lat. venlus trebue s fi devenit pe vremea and palatalizarea
nc puse, ventu, cu e inchis, dar Inca nu vintu.4)
Dificultti prezinta numai reprezentantul lui bene. Limba
romana are cloud forme: bine i b'ine. Dintre textele vechi con-
statdm c Codicele Voronetian, Psalt. Sch , Cod. Sturdz. i anu-
mite texte din Crestom. lui Gaster au cuvente, mente etc., ins
bine, vine (la perfect, vene), pe and Cipariu, Princ. 373, precum
relevd i Tiktin Stud. I. 55, da trei exemple de bene, exemple
pe care n'am putinta ,de a le tunifiri mai de aproape. Astdzi
forma bine apare nu numai in teritoriul cu labialele nepalatali-
zate, ci I in Hateg, in Maramure, intro parte a tinutului de
pe Some i Tisa, in Telciu, Mintiul-Rornn, Salva (Jud. Bistrita-
Ndsdud), in Bucovina la punctele 650 i 688 din Wile lui
Weigand, 'precum 1 in textele publicate de Gartner in Z. R.
Ph. 26, 237. Aldturea Irs gsim formele moldoveneti bg'ine
eine, apoi bg'tne in Brotern (Jud. Suceava) i'n Bucovina (Z.
R. Ph. 26, 237), eine in Tepu (Jud. Tecuciu), Socea-Candeti
(Jud. Neamt) i in Patrauti pe Suceava (Bucovina), d'ine in Bu-
covina, bd'ine, bd.vne, gine in Tara-Oaului. Si formele cu ac-

4) Cat despre dialectele din sudul Dundrii, e de mull stabilit a la

AromAni palatalizarea e generala : sk'inare, /dated, alg'Inii, eine, h'il'u, h'er,
yiu, yartne, durn'ire, n'are. PAM I imprumuturile slavone mai vechi suferA
evolutia aceasta, nu insa cele mai tarzii. Ar. ayidzmare < vindemuire e
numai o aparentd exceptie, pentruck precum aratA celelatte forme ro-
manice si cum pretinde 1 o lege a gramaticei latine, acest I, la origine
lung, se scurteazA inainte de rid. Tot astfel yingl, pe care Papahagi il
deriva' din vincula, Cam acest cuvAnt cu g in loc de c i cu pAstrarea lui
/, e evident un imprumut din grec ByTX04, care, la rndul su, e un derivat
chn cingula. Cu privire la primul cuvAnt, acesta se explica in modul urni-
tor prin disimilare a disprut intaiu prima nasala, deo *avidemare ; apoi
dispare in mod normal vocala meelial, astfel c d se intAlneVe cu m.
*tim chn alte limbi c o ploziv, venind in contact nemijlocit cu alt plozivh
se preface in fricativa", cf in romAnete aldare < *actare. Deci in cazul
lui ayid'nzare sunetul d nu prezint un caz de palatalizare inainte de 1.
Cat despre y, el poate fi uor explicat ca reflex al lui yln'll < vinea.

www.dacoromanica.ro
 4 W. MEYER-LOBKE

centul pe tulpind de la venio i teneo prezintd sau prezentau

aici reflexe corespunzaloare. Rezultd deci cd in romaneasca de
est si intr'o parte a graiului transilvdnean se pronunta biene ca
i vienio, tieneo, pe cand cellalt teritoriu pronunta bine. De ce?
Nu gasesc mci azi o exphcare mai bund deck cea data acum
30 de ani, cand in Gram. min. I. 150 explicam diferenta
aceasta prin forma accentuatd si cea neaccentuatd, Mil sd pot
stabill de ce anume s'a generalizat odatd una, altd data cealaltd.
Analogia toscanului bene aldturi de umbricul biene e interesant,
dar nu explicd nimic.
Punctul de plecare pentru intreaga desvoltare ce a urmat
il formeazd un sunet consonantic de transitie, y, omogen cu
vocala ce-i urmeazd. Acesta rezultd, la ie, in mod firesc din i;
el apare insd, in urma unei anumite articuldri a vocalelor pala-
tale, si la 1. Weigand atesteazd din Muntenia pyi6or, ajbyind,
copyil, fyir, vyin, myil din regiuni pentru cari tot el ne cid
forma pyatrd (Jb 8); paralel Qt1 acestea atesteaza. 1 formele
albind, pior, nu numai pentru regiunile in cari peatrd vddeste
o foaite ldmurita sustragere de la articularea palatald, ci sl ald-
turea de piatrd, precum iarasi tot Weigand atesteaz paralel
peatrd i albind, care forme pot fi socotite ca bazd a acestui
teritoriu intreg. Forme de acestea atestd si Candrea pentru
Tara-Oasului in graiul generatiilor mai bdtrane. Stadiul urmAtor
de evolutiune consistd intfun proces de asimiliare: dupa con-
sonante afonice, y devine si el afonic Formb de felul acesta
atesteazd Candiea pentru Tirsolt: pie iept, ph'iersec; incolo h se
intalneste numai in pozitie finald, mai ales in Banatul rdsritean,
in Oltenia si Serbia, unde labialele initiale rdman nealterate :
piatrd, piept, dar ariph'. Pentru Weigand formele acestea sant
ultraaspirate" (3, 213). Am ave deci un caz al atat de
obisnuitei evoludii din spirantd la simpld aspiratd ; de fapt
pentru punctele 262-264 si pentru regiunile Crisului si Mure-
sului ni se atesteazd aripe (4, 259). Ultima fazd in directia
aceasta ne o infdtiseaza apoi (ibid.) formele arip, arp ca plural
al lui aripd, arpd.
Desvoltarea aceasta, care t e limiteaz numai la pozitia
finald si care apartine regiunei cu labialele nealterate, continua
apoi si in pozitie mediald, cu deosebirea a aici cluziunea initi-
aid. se merrtine i in vremea cand limba trece articuland la pozitie

www.dacoromanica.ro
 PALATALIZAREA LABIALELOR 5

palatald, incdt la deschizdtura cluziunei produce o plozivd me-

diopalatald muiatd: pk' i bg'.
Acest stadiu, care trebue considerat a cel mai vechiu, se
intdlnete i azi in Muntenia, ad in Albeti (Jud. Arge) pk'atrei,
pk'ic, pk'ild (slay. pila), pk'ilaf (turc. p1afi, lipk'ie (sdrb. lepinja),
lipk'it (pis]. lpiti), ciripk'i (onomatopee); bget, bh,upg (ung.
bsg), bkir (ung. bir), Wei (pis]. b0i), jerebke (pIsl. 2r6by),
osebgit (p1s1. oseb) apoi in Domneti (Jud. Muscel), in Mol-
dova apuseand la Broteni (Jud. Suceava): pk'ele, pk'atrd, pk'i&or,
pripk7di. Alte exemple in O seamd de cuvinte din muntli
Sucevii" de I. Teodorescu i A. Gorovei, Sez. 2 . u. SI in Transil-
vania se mentine stadiul acesta la Margineni i, ici-colo, pe aiurea.
Dar 1 in cazurile acestea elementul labial dispare dupd
consonantd; de sigur c in privinta aceasta se pot constat
unele deosebiri, dupd cum consonanta precedentd este 1 ea
precedatd de o vocald care ii imprumutd un caracter mai mult
palatal sau mai mult labial. In cazul dintdiu cnd, adecd,
vocala precedentd e palatald simplificarea grupei de conso-
nante, pe socoteala labialei mediale, e mai obinuitd ca in
cazul din urmd. Astfel citdm din Albeti : Ink'edecat, ink'edec i
mai rar "impk'edec, sk'inare, sk'itd (rus. spica), dosk'l (slay. dos-
pet:), susk'ini i suspk'ini, desk7cd, turk'ind tulk'ind i tulplehn?i,
isk'itd, sk'irt; zg'ard, izg'it, dezg'inat, ing'tnate, porung'ei, vor-
g'Ind vorg'it vorg'im i vorbg'ege, org'it i orbg'it, alg'ind i
albgind, Invrdjg'it, alg'e 1 albg'e.
Intru cdtva deosebitd e evolutia la f i v. ,Aici ,tendinta e
deocamdatd numai ca, dupd f, fricativa palatald skdevind afond:
h'. Stadiul acesta se mentine in Oltenia : fifer, fleerbinte, th fit'ii
i, sporadic, la Margineni, in punctul 119. De altfel avemTpeste.
tot numai asimilarea completd a labialei cu h' urmdtor: h'er,
h'erbe, h'ard, h'icat, h'ir, stah'icid, moseih'ir in Oreti i ,Dom-
neti, de asemenea in Jud. Suceava etc. *i ve putin resistent.
In Albeti avem aldturea yespe i g'espe, yerme,,(v)yie g'ie, (v)yisat
g'isat, (v)yiu, (v)yin, mai rar vyitel aldturi de obinuitul yitel 1
g'ite', potrivyit i potrig'it, plivyege pliyesc te(v)ye, teg'e
(p1s1. avi), iOhyit ig'it, colt(v)yie colig'ie. Tot astfel in Oeti :
yespi k'espe, g'ermtle,(v)yie,;(v)yisezl(v)yiu,(v)yiteleg'itele,(v)yitel.
g'ita, stayild stag'ild; in Domneti : g'ezure, yespi g'espi,yermile
eermile, yie, g'isat, yin, yitel g'itel, pliyesc.

www.dacoromanica.ro
 6 W MEVER-LOBKE

In sfarit, mi apare ca inn. Astfel in Albeti i Oreti: nine-

re, mile, mriild, milifloc, nimrlic, primfiit; in unele regiuni ale
Jud. Suceava: mhed(p1s1. medli), nthildul a bate uor", din germ.
mild, mrierid, inimtioard . a. Apoi dispare labiala m dupa con-
sonantd 1 aici in pozitie medial: yerri, ulti (plurale dela yerme,
ulm) alaturi de mai obinuitele forme yermri, ulmri i durtil
alaturi de durnirii.
Evolutia continua apoi mai departe de la articularea post-
palatala la cea prepalatal: pfiatrd albd'ind. De odata cu ea se
savarete i trecerea postpalatalelor k', g' (ndscute din kl, gl)
in t', d', adeca urmaii lui clave, genuclu, ungula coincid in
evolutia lor cu petra, albina, cf. pfatrd i fele 92-97, 129-132,
138, 144, 145, 519, 528 sau in Tara-Oaului : prif, pfi, psi, cele.
din urma cloud la generatiunea mai tandra i indeosebi la copii"
(Candrea 43) i k a devenit mai pretutindenea 1', care trece
mai departe la ts i apoi la 1(i) in rostirea celor mai tineri"
(ibid 47). Acolo unde k' devine c'c, urmeaza 1 pa"atrd, alb.iitl,
astfel in Bucovina 649, 656-662, 664, 666, 670, 675, 676, 678
i in Bistrita.
Despre vy am amintit mai sus ea tinde s se prefaca in
g' trecand prin stadiul y. Acest g' se preface mai departe in 1,
nu numai in regiunile in care k' devine '6, ci i in Stolniceni,
unde k' se mai mentine cf. laspd, sin, Iitel.
In sfarit h' devine g in Basarabia i intr'o build parte a
Bucovinei, s' mai mult in partile apusene.
0 desvoltare de tot speciala apare in Oltenia. In zona de
atingere a regiunei f(i)er cu regiunea fh'er se isca ceea ce in
Einfuhrung in das Studium der romanisthen Sprachwissenschaft
71 numeam articulatie prin reactiune" (Reaktionsartikulation).
Se poate observa anume o rezistenta fata de impetuozitatea unei
rostiri noud; atunci rostirea veche se modified astfel ca sa fie
cat mai departata de cea notia: in locul lui fh' reapare fk',
fiindcd clu7iva palatala difera de i mai mult deck fricativa
palatala. Cazul acesta il constatam in 438 442 (Jb. 8. 258).
Cum insd fk' se aude numai in cuvintele fk'er, fk'ere, fk'erbe,
in graiul celor neatini de coala, grupul fk' ajunge sa fie
inlocuit .prin mai obinuitul sk': sk'er, sk'ere, sk'erbe. In 273 fk'
evoluiazd mai departe la ft', iar in punctele 274, 303-305 ob-
servam o depalatalizare : fter. Aceasta depalatalizare nu se mar7

www.dacoromanica.ro
 PALATALIZAREA LABIALELOR 7

ginete numai la grupul ft', ci ea cuprinde i pe t', d', incdt

avem intocmai ca fter 1 tei, dinte, gradind, pe cdnd de altfel
in graiul banatean i in parte i in cel oltean t, d, inainie de
vocale deschise, progreseazd la t', d', ts, dz. Din acest fter etc.
putem conchide deci cd tel e numai o forma refdcuta. din Pei,
in. urma unei depalatalizdri, precum a observat-o Gamillscheg
(Oltenische Mundarten p. 64) i 'n alte locuri. Faptul acesta
elucideazd I alte forme. Pentru dinte, Weigand atesteazd
in punctele 303-305 forma dint,e, care se explicd mai uor,
dacd admitem cd s'a desvoltat din mai vechiul d'inre. Inainte
de i, d' se preface in d, fait urmd de palatalizare, pe cand ina-
inte de e apar pentru t'e stadiile de evolutie tie i tee. Din
aceeai tendinta retroactivd avem repltatul peatrd din piatrd.
In sfdrsit aminbm cd in cea mai mare parte a Banatului, in
Serbia i'n Oltenia, in spre opus de Jiu, e curent pronuntarea
fer. Aceasta nu poate fi continuarea neintreruptd a stadiului mai
vechiu fer, nediftongat, pentru c avem e inchis, care presupune un
stadiu premergAtor ie, cu e inchis, din ie (ca hi alte limbi roma-
nice). Fer <fier prezinta deci i el un caz de depalatalizare, care
cuprinde, adevdrat, un teritoriu cu mult mai intins decat cel al
evolutiei t', d' > t, d.5)
In opozitie cu aceste regiuni care mentin labialele p, b,
st intreaga parte de est cu Basarabia, Moldova, Muntenia rasa-
riteand, Valea Oltului in Transilvania i cursul de sus al Mure-
ului, unde p, b dispar, and deci resultatele k'atrd, g' et i unde
in parte, evoluarea palatalelor continua apoi cu fatrd, eatrd.
Considernd c, dupd consonantd, p dispare chiar 1 pe teri-
toriul lui pk'atrit, ne putem intreb de nu cumva i formele
k'atrd 1i au punctul de plecare din intrebuintarea lor in frazd
intr'o coherent legaturd cu cuvntul premergator. LegAtura cea
mai stransa a substantivului e cea cu o prepozitie, dintre care
5) Aceeasi depalatalizare (sail monoftongizare, daca pornim de la sta-
diul le, nu ye) o Intalnim si in gralut de pP Cris si Mures, de Linde Wei-
gand (4, 260) atesta formele fer, Jr, i peatrii, petri (262) Faptul ca gasim
alaturea ea i e, ne Indeamnd sa credem c avem o simplificare a stadiului
noate chiar al lui Ce. Formele cu e se raspandesc tot mai mult in.
Valea Muresului, pe and dimpotriva comunele mai dosite mentin stadiul
fter, Meat gasim curiosul caz, Ca comuna istarovet, care nu e situata pe
Mures si care deci pronunta fier, cunoaste totusi forma pieqte, de sigur
pentru ca locuitorii de pe langa ram, care f irniseat.a pestele, pronunta
peqte, rie care locuitorn din *istarovet 11 refac in ple,Fte,fiind ca I luifer al
acelora ii corespuncle, In graiul lor, fur.

www.dacoromanica.ro
 8 W. MEYER-LOBKE

ce-i drept, cele mai importante ca: cu, dupd, pe, spre,
la,
Mtrd, fard etc. se termind in vocale; cu consonantd se termind
doar din, drept, subt, a cdror legaturd strAnsd cu substantivul
urmdtor se vddete prin formele lor proconsonantice drep, sub.
Dar numdrAnd inteo directie mai extinsd combinatiile ce
rezultd din fonetica sintacticd, vom vedeA CA frecventa lor nu ne
dd dreptul de a explicd formele cu labiala dispdrutd din pozitia
postconsonaticd in frazd. Nici analogia cu urmdtorul fapt nu
conteazd nimic: Weigand adecd a gasit in teritoriul ardelean
care rostete pk'atrd, formele k'eie, dar cu pk'eie (Jb. 8, 257).
Dar in cazul acesta avem a face, tocmai ca 1 in umbkle, auzit
in aceeni regiune, cu un sunet intermediar, introdus intre labi-
alul u, respectiv m, i velara ce urmeazd.
In schimb se pot face alte observatii, mai importante.
Am vAzut cd disparitia unui p interconsonantic poate fi impie-
decatd printr'un sunet palatal precedent. Dacd avem, intr'o mare
parte a Moldovei, in Dobrogea, Bucovina i Basarabia copk'il
aldturi de k'atrd (ratrd, 6 atth) i aripk' (aript', arip6) atunci
cauza acestui fenomen trebue sa fie vocala labiald precedentd.
Confirmarea ne-o dd 1 opk'ins' (opinci) 511 (9, 198) popk'i 571
(210), forme, care nu pot fi refdcute dupd singular, deoarece
aici avem 'pluralul arik' dela aripd, dar lupk' dela lup, cf. 1
robeie 601, stropk'it 727. Tottii pentru 603 ni se da intre cu-
vintele normale" kopk'il, pe care-1 gdsim 1 in texte: kopk'ile,
aldturi insd de luk' ; iar pentru comuna Stolniceni, Starkey con-
statd : am avut insui prilejul de a observd formele copk'il, lunk'
aldturi de consecventa aparitie a lui k' initial i medial dupa
vocald deschisds, deci k'atrd, k'ior, a lik'i". In toate celelalte
cuvinte, chiar 1 dupd vocale velare, sunetele k', k, A se aud
in Stolniceni Mt labiald precedentd: tok'it, ok'ln, hulug' po-
rumbei" (din rut. holub), luriind. Trebue deci s mai fie o cauzA,
poate un fel de disimilare : labiala impiedecd urmarea imediatd
a unei velare 1 velopalatale.
De o importantd speciald e apoi. faptul cd continuarea
evolutiei lui k' g' e foarte rdspAnditd in teritorml lui pk', dar
in teritoriul lui k' ea se atine numai de alungul hotarelor cu regiu-
nea pk'. Cum lnsd desvoltarea luipk' in pi' coincide cu cea a lui k'
in t' i de fapt unui ratrd ii corespunde forma fele, pe cAnd
dimpotrivd in tot largul cuprins al lui k'atrd ae mentine i

www.dacoromanica.ro
 PALATALIZAREA LABIALELOR 9

forma k'eie rezultd c teritoriul lui k'aird a ramas subt ra-

portul limbei mai conservativ 1 mai stabil, catd vreme ter--
toriul lui pk'atr 11 vedem evoluand, progresand, trdind. $1 in-
tre.agd evoluarea aceasta se explicd atunci in urmdtorul chip :
Trecerea de la pk' la k' e o uurare a pronuntdrii. La arti-
cularea grupei pk' e nevoie de un efort mai mare; pozitiile de
articulare ale elementelor p i k fiind indepartate una de alta,
pronuntarea se simplified printr'un salt peste articularea elemen-
tului prim. Simplificri de felul acesta se intampld uor, mai
ales cand pronuntarea noud inloeuete altd pronuntare mai veche.
In cazul. nostru rostirea pk' a patruns dela nord in spre est in
locul lui pi i'n acest nou teritoriu 1-a pierdut pe p. Confir-
marea acestei supozitii ne-o d situatia pe valea CniuIui i a
Mureplui. Valea Mureului apartine pe de-a intregul teritoriului
piatrd; numai In cursul de jos, la punctele 61, 62, 65, 177 apa-
re k'atrd i acest stadiu mai apare i In sudul vaii Criului,
pentru a fi inlocuit apoi partial chiari pe tarmul stng, prin
pk'atrd, pt'atrd, care e apoi singura forma a nordului. Deci k'
e aici forma intermediara intre pi i pk', ceea ce nu poate fi
explicat numai prin evolutia fizologica a .sunetelor. Mai contri-
bue apoi alt factor. Dupd cum aratd reflexele lui picior, caldtoria
aceasta o face numai pk'a (nu 1 pk'i), cdci in chiar amintitul
teritoriu al lui k'atrd apare numai forma pieor, nu insd kVor.
Ce-i drept Insd, cuvantul acesta nu poate constitui o dovadd
absoluta cf. p. 12; din nefericire cuvantul pin e necunosut in
multe locuri i de aceea Weigand 1-a inlocuit prin cuvantul
normal" yin, care insd nu e doveditor, fiind c desvoltarea lui
vi nu coincide in mod desdvarit cu a lui p1. Ori cum ins, dacd con-
siderdm toate cazurile, deci 1 pluralele de felul lui aripi, avern
impresia Ca pk'i caldtorete mai Meet decal pk'e, fapt care pocite
ave felurite cauze. Explicarea definitiv se va pute da abia
cand vorn avea strans materialul dialectal al tuturor cuvintelor
cu pi. In general, mai ales daca vor fi considerate -i pluralele,
formele cu pi sant mai numeroase decat cele cu pie. Nu ne va sur-
prinde, bine Inteles, faptul Ca rezultatele nu vor fi totdeauna
egale i cd de ex. la punctul 159 vom gasi pratrd aldturi de
piabr; tocmai la hotarele duor rostirilastfel de neregularitati
se gasesc mai des.
$i in cursul de sus al Mureplui apare k'atrd alturi de
cateva ramdite de piatrd 1 de o forma pk'atrd in partile nor-

www.dacoromanica.ro
 10 W MEYER-LOBKE

dice. Dar i aici sntem intr'o regiune de hotar, ceea ce rezultd

din urtnatoarele. Zona de miazdzi pronunta teiu, cea de miazd-
noapte t'eiu; ja mijlocul anidndurora std 206, 207 cu tseiu. Acest
ts e, rezultatul unei articuldri de reactiune care marcheazd mai
puternic deosebirea Intre rostirea veche (t dental) si ceea noud
(t palatal). Tot astfel apare si in Suceava un is intre t' i 16).
Am tratat pand aci aproape numai evolutia lui petra, nu
ins pe cea a lui pectus, pectine. De fapt, in privinta aceasta,
rezultatele lui pk' i mai rar ale lui pi - snt i in nordul Du-
narii diferite, intocmai asa cum le-am constatat pentru dialectul
istroroinn. Putem constata anume cd pectus i pectine coincid,
prezentand in totdeauna un pas mai departe in evolutie fata de
celelalte cuvinte. Astfel in Albesti si Domnesti se pronuntd peste
tot k'ept, k'epten, insd pk'atrei, pk'erd . a. m. I. Popovici cid pentru
Munteni : piatrd: prept, ptepten 42, piatrd: peept, a"epeen 14, 15,
piatth: rept, t'epten 2, 37-40.; numai 16 face abatere cu p6atrcl
piepeen, dar gdsind aici. I forma 'kept, e evident cd in piepaen
avem a face cu o disimilare. Pentru Tara Oasului Candrea (43)
constat : Cuvintele piept, pieptene, pieptand se pronuntd in cele mai
multe locuri rept, reptene, reptlind, iar la Bicsad se aude si tsept,
tseptine, tseptiind, forme rezultate prin disimilatie din pi' ept (ptsept)
etc.", pe cdnd, dimpotrivd, in toate celelalte forme p se mentine. Tot
asa intdlnim in Salasul de sus, Salaul de jos si Nucusoara:
k'ept, k'epten aldturi de pk'atrd; 1 in alte regiuni se gasesc for-
m ele acestea, precum si formele evoluate mai departe t'ept, rep-
ten, riper, chiar tsept, tsepten, tsiper, aldturi de nealteratul piatrd
(Densusianu, Graiul din tara Hategului 29 s. ti.) Aceeasi situatie
e in punctele 66, 67, 72-74, 80, 81, 85 din tinutul Crisului i
Muresului, unde pi i a" stau aldturea, apoi th'ept la 119, k'ept
la 150. Pentru 168, 169, 173, 174 Weigand atesteazd pk'atrd:
eept, eepten, pentru 273, 274, aproape de frontiera bulgard, piatrii :
rept, t' epten; apoi pinta k'ept, k'epten, pentru Muntenia, in punctele
329, 360, 368, 373, 380, 384, 390, 397,398, 405-408, 416, 417, 434, 436,
437, 443, 445. In sfdrsit mai amintim forma a fientdmi *ez, 5,
162 aldturi de pk'ei i pk'elceiluta 115 in Glosarul din muntii
6) Adevarat ca' in sud, trecand din. Muntenia in Banat, avem evolu-
tia t > t' > ts, dar aceasta nu poate aveit importanta unet contradovezi,
pentruc acest ts poate sa se fi desvoltat altfel. Lucrul ar trebui lamurit
printeo cercetare tememic a dentalo-palatalelor, ceea ce nu se poate face
Inteo simpld nota din subsol,

www.dacoromanica.ro
 PALA T ALIZAREA LABIALELOR 11

Sucevii, apoi teptanat Sez 2, 82 din Sabosa in Suceava, intr'un

text care de altfel nu altereaza libialele. Pe cat de explicabila
e disparitia prin disimilare a primului p, in aceste doua cuvinte
cu p la inceputul i la sfaritul silabei, pe atat de . neateptata
e evoluarea elementului palatal pand la stadiul e (piept >
peep tot din cauza actiunei disimilatorice. Mai de graba am
putea presupune o disimilare a lui p-p in t-p, precum am
admis-o mai sus i pentru dialectul istroroman i precum o
cunoatem din exemplul tipic slay topoli din lat populus, i
deci ca k' s'a nascut din e 7). Supozitia din urma e mai grea
de admis ; dificultatea crete in fata faptului ca forma prept o
gsim alaturi de piatrd.
Remarcabil e faptul ca deosebirea in reflexele lui petra i
pectus apar peste tot in regiunile unde avem formele piatrd
alaturide k'atrd sau pk'atrit alaturi de pratrd, cu singura
restrictiune cd aceasta constatare privete numai partea de sud
nu 1 cea nordica a teritorulut in care forma pratrei se marginete
cu ptatrd. Cred c din faptul acesta se poate conchide urma-
toarele: Admitem ca tustrele cuvintele au evoluat la inceput la
fel. Disimilarea a pricinuit apoi o slbire a elementului labial,
care dispare in urrnI definitiv. E evolutia pe care Candrea a
admis- o intocmai pentru formele corespunzatoare din Tara-
0aului. Forma nepalatalizata patrunde, inai in urma, de sigur 1
in urma prestigiului!limbei din vechiul:Regat, tot:mai mutt spre nord
i inlocuete reflexele pk'atrd, pratrd, peatrd cu forma plata
pe cand, dimpotrivd, formele disimilate ca rept, deosebindu-se
in mai mare masur de corespondentele limbii din Tara, se
mentin sau dau natere formei-compromis : prep/. Acolo unde
aflam prept alaturi de peatrd, forma invecinata pratrd ne
arata ca expanstunea rostirii pk' s'a facut pe socoteala
rostirii pr. Daca I. Popovici atesteaza prept alaturi de
piatrd, trebue sa ne fie aminte ca in imediata apropiere

7) Asa pare a Intelege situatia Densusianu, care, ce-i drept, consi-

derd numei formele cu t'v. H. L R. I. 1 Grawl Hategului 31. in acest
din urma loc d-s . continua, cu tot dreptul. De ce- cu toate aceste-t p
nu este alterat in alte forme ce presinta aceleasi conditiuni fonetice (ca
mpill s. a.) si pentru ce se rosteste tstper, tiper cluar acolo unde mci un
alt cuvant (mci chiar ptept, pieptene) nu apare cu p schimbat in k' t', t ,
led alte puncte ce raman nelamurite". De sigur trebue considerat 1
faptul ea pipcii, ca un cuvant onomatopeic ce este, ne prezinta reduplica-
rea silabei in mod obismut si firesc.

www.dacoromanica.ro
 12 W MEYER-LOBKE

avem forma pk'atrd: k'ept, incat ?Wept poate reprezent un sta-

diu mai progresat al lui pk'ept (cf. 1 punctele 37-40 i
42, unde r se gasete 1 in tag, integ, or, etc, pentru chiag,
incheg, ochiu). Numai in punctul 2 avem deosebirea rept: k'ag,
ink'eg, ok' deosebire, a carei importanta ins scade cu atat mai
vartos, cu cat aici gasim 1 curet', d'at, und'ite, tete ca forme
corespunzaroare lui curecluu, ghiatd, unghte, cheie. Constatarea
ca in tot cuprinsul teritoriului ce are numai forma piatrd, nu in-
talnim de loc forma rept sau o forma desvoltata din aceasta,
ma determind sa cred c disimilarea a inceput s se produc
abia dupace, prin accentuarea tot mat pronuntata a elementului
palatal, labiala incepuse s slabeascd.
Numai dialectul istroroman, cu tsaptir, ar prezenta in
privinta aceasta un caz refractar. Dar tentoriul istroroman e
singurul in care pectus ipectine nu coincid. Oricat de difente
ar fi parenle despre formele intermediare ale acestor cuvinte
(cf. de ex. Pucanu, 1. c. 34), un lucru rmane cert: aceasta
mare deosebire nu poate fi negata i o vom intelege numat
admitand c tsaphr e un intrus, adeca o forma patrunsa in
istroromana dintr'un tentonu invecinat, cu teptir-, pe vremea
cand Istro-romanii se aflau Inca la vatra lor straveche.
51 picior e, in parte, un caz special. Dei i e in acest cu-
vant secundar, el trebue sa se fi nascut, subt influenta palatalei
urmatoare atat de timpuriu, incat putii sa alba asupra labialei
premergatoare acelai efect ca i un 1 primar.,Dar. influenta
acestui i a fost sau curmata sati precipitata de palatala la finea
silabei : dei bunaoara in Moldova i Dobrogea petra i pecio-
lus cot nci d in general, (land formele paralelepk'atrd pk'igor, pentrd
prigor. k'atr k'iS'or, aflam totui in punctul 493 eiaor alaturi
de k'atrd, ceea ce-i o evidenta asimilare. SI mai remarcabil e
6k'or in 522, 524, 655 alaturi de (p)ratrd 665, 667 i k'atrd
493, 683-687, 680, apoi tgigor alaturi de ratrd 522, 524. Si
aici vom fi avand a face cu o asimilare fata de sunetul medial.
Dar se gasete l cazul invers, un pi nealterat fata de pratrd
91-98, 138, 139, 144, 145, 158, 159 i pk'atrd 88, 98, 115. On
cat de batator la ochi ar ft acest lucru, 1 in cazul acesta vom
admite o tendinta disimilatorie.
In cele precedente n'am facut nici o distinctie intre un ie

www.dacoromanica.ro
 PALATALIZAREA LABIALELOR 13

i un i urmdtor, intocmai precum 0 la dentale influenta acestor

cloud vocale e socotita. egald. Dacd pluralele aripi, lupi apar in
mare parte cu p nealterat, in vreme ce piatrei a evoluat mai
departe, trebue sd le socotim influentate de forma singularului.
Pin a disparut in cea mai mare parte, dar in cazurile in care a
putut fi constatat de Weigand, el coincide aproape totdeauna
cu piatret, cf. mai ales pk'in, pk'atrd 515, k'in, k'atrei 190-196,
500-505. Reflexele k'in, ptsatrd in punctul 513 prezintd ce-i
drept o deosebire, dar ea privqte evolutia mai departe, nu in-
sai palatizarea. Acela0 caz e in Albe0i, unde aldturi de forma
yespe, yerme, se aude ici-colo i vyie aldturi de yie (cf. alte
exemple p. 5.) Evident cd 0 aici y se articuleazd inainte de i cu
mai putind energie decal inainte de e i de aceea v e mai re-
zistent. Dacd intalnim adesea fh'er . a. araturi de vin, din ca-
zurile acestea nu putem trage nici o concluzie ; un adevrat
criteriu ne-ar puted da numai comparatia pe de o parte cu fi,
pe de alta cu vierme, dar amAndoud acestea cuvinte lipsesc in
listele lui Weigand. Intructit insd materialul poate fi completat
din insei textele lui Weigand, relevAin cd lui vin 88 ii core-
spunde un fi pg. 310 i, invers, lui yin 93 un 1Pir pg. 311, lui
zin 104 un trandasiru 313.
Pentru fier i fi semnaleazd Weigand difei ite reflexe in
special in satele Ciangailor din jurul Bacdului : fre devine ts'ie,
fi devine s'i: tsie,"tserb, tsiarei, tsiere dar s'i, s'ire, s'ica (Jahres-
bench IX, 161), pe cand vifel, vifea apar ca g'itseil, g'itsa, i yin,
ca dzin. Deasemenea in comunele in care fier devine fter, sker
. a. m. d. (v. p. 6.) i unde fir, fifth se mentin, iar yin, vitseil,
vitsa pastreazd pe v. Dar 0 aici situatia va fi hind aceeal : nu
stadiul pi imordial, ci. desvoltarea mai departe e diferit.
In cursul de sus al Oltului, pentu care Pucariu, dep4ind
ingustele limite ale cuvintelor normale", ne-a dat material cat
se poate de complet, constatdm iard0 cd coincidenta e desa-
varit (Jb. V. 165\
Pentru vdrsta palatalizdrii .ne lipsesc indicii sigure. Has-
deli, Etymologicum Magnum i Pucariu, Rekonstr. ati dat ate-
stnle cele mai vechi, hi alaturi de /1 in documentele de la sfar-
itul veacului al XVI-lea i inceputul veacului al XVII-Iea, kict-
oral in loc de piciorul din a. 1644, dar abia Dosofteiu Intl ebu-
inteazd mai adese hi, hier, Izerbinteald, luica, trandahirulu, aldturi

www.dacoromanica.ro
 14 W. MEVER-LOBKE

de forme cu f in Viata si petrecerea sfintilor cf. Lacea, Rum.

Jahresb. 5, 68 (tot asa, in Psaltire, intdlnim hiu 3, 4, heru 2,
42, Itiiu 2, 52 . a. alaturi de va fi 3, 5, fie 6, 3, s. a. lard sd
putem da de ratiunea acestei deosebiri.) La Dasofteiu mai in-
Minim si chiepten in loc de piepten V. S. Sept. 1. 0 form
hipk'i, din jumdtatea a doua a sec. al XVIII-lea e atestatd la
Gaster, Chrest. 2, 84, 32. Ca palatalizarea dateaz dinaintea
veacului al XVI-lea o dovedesc cele ateva exemple. Faptul c
nu e mai adese atestat a autat sd-1 ldmureascd Puscariu, 1.
c. Dar Idmurirea definitivd a chestiunii va ft posibild abia and
in Intreaga literaturd veche va fi studiat raportul Intre limba
literard si cea [dialectal&
Mai importanta pentru noi e o constItare a lui Cantemii,
relevata de Hasdeu E. M. 2231. In Descriptio Moldaviae cetim:
mulieres quoque moldavae peculiarem a viris pronunciationem
habent. Mutant enim syllabas bi et vi in gi, ut bine: gine, vie :
gie; pi in ki: pizma: kizma, piatra: kiatra. Mi initiale in ng
litteram, vix aliis proniinciabilem, ut: mie : ngie etc. Qui semel
e viris etiam ei pronunciationi asuetus fuerit, vix ac ne vix qui-
dem ab ea liberari potest, et ceu soi ex suo ore sewer prodit
se nimis diu in matris sinu moratum fuisse, qua de re etiam
tales vulgo ficior de baba, filii:vetulae, per contemtum .dicuntur."
Exact acelasi lucru 11 constateizd Starkey in Muntenia:
Trecerea de la pi, pi, bi, bi, mi, ml, la pk, pki, bg, bgi, mn, mni,
exist, dupd cat am putut constatd, in Muntenia, numai in graiul fe-
meilor, dimpotriva fi, fi devenit if)h, (f)hi; vi, vi devenit (v)y,
(v)yi resp. g, gi, e tot una de rdspAndit intre barbati ca si
Intre femei."
Cat despre dialectele din sudul Dundrii, In dialectul aro-
man palatalizarea e generald: sk'inare, k'atrd, alg'ind, g'ine, h'er,
yin, yarme, durn'ire, n'are.8) PAnd s1 elemente slave mai vechi,
nq ins cele mai tarzii si nu cele grecesti si turcesti, palatali-
zeazd cf. Densusianu, Hist. 1. 307 . u. Un stadiu mai progresat,
de la y la k, e atestat de Weigand in Aromunen 2, 356 pentru
Moloviste st in Olympovalachen p. 43 pentru Ochrida, apoi de
Papahagi s. v. viu, pentru Gopesi, Moloviste si Albana, iar Mi-
8) Aserfiunea: (Stadiul mn existd si'n AromanA) (Rom. Gram. I.
505) se bath pe forma lamn'a, care Insa e un cuvant Imprumutat dm
bulgarete, patruns la Aromam abia dupa ce stravechlul mn' romanesc
clevenise n'.

www.dacoromanica.ro
 PALATALIZAREA LABIALELOR 15

hdileanu cunoaste in genere numai forma aceasta. De altfel,

dupa Cate stim pand acuma, stachul vechiu se mentine; evolutia
la 6, s, ts n'a urmat.
Cu mult mai complicatd e situstia in dialectul megleno
roman, cum au relevat Densusianu, Hist. 1. 235 si Pucariu,
Rekonstruktion p. 18. Numai f s'a palatalizat in toate cuvintele
si anume asa fel ca reflexul su h a amutit cu totul: ir < filum,
ic < ficus, yer < ferrum, yari < fel. La fel a disparut la
Megleniti i turcescul i neogrecescul h, care in aromana se
mentine; avem totusi cazuri speciale ca habare, aide: haide, al:
hal, Ristos-Hristos . a. m. d. Tot asa vie a dat g'e, g'a: g'armi
-.. vermis, g'atii, precum si inainte de io cu valoarea inca bisi-
---
labic: g'oard < viola. La vi stau fata in fata : g'ipt < victus,
g'iu < vivus, impreuna cu derivatele lor, apoi g'atd, g'iire 1
vorg'esc (vorbesc) pe de o parte, iar viha, vita', care ar puteh fi
forme disimilate, si vita, vis, Impreund cu derivatele'lor, de
ceealalta.
La m uzul sovae intre mai vechiul mn' i simplificarea lui
in te, dar stadiul din urma n' e pe cale de a invinge: (m)riercuri,
(m)fiare < mel, (m)rlicurd < micula, cdloami cu pluralul calorii,
dar mic, mira, durmire, cf si lamnid din turc. lamnia sau poate
dintr'o forma intermediara bulgara cf. pag. 14 nota 8.
In ce-1 priveste pe b, avem inainte de i numai aribi plur.
de la alb, apoi albiri i albina, iar in legatura cu e numai zber
: bine. Forma aribi isi are analogia in de la culc i =rip
de la mult. Avem deci cazul unei palatalizari a lui l cand e
urmat de o consonantd palatala si aparitia until i intre / si con-
sonanta urmdtoare, cf. suval'kd < bulg. suvalka.
In sfarsit pie apare, cu exceptia unut singur caz, totdeama
ca k', iar pi apare mentinut: k'ept, k'aptin, k'edin, k'arsic, k'atrii,
prok', insa : pedicd, apoi spin, spic.
Pentru aceasta situatie curioasa s'au dat 'Jana acuma cloua
explicari. Densusianu H. I. r. 1, 335 zice : non avait partout, A
Forigine, p, f, v etc. et ce n'est que plus tard et par l'influence
du macedo-roumain, avec lequel le megl. vint en contact, que
p, v, f etc., furent remplaces dans certains mots par les sons
palatales". De sigur nu se poate contesta c intre dialectele din
dreapta Dundrii exist anumite relatium, mai ales cu privire la
tezaurul lexical, relatiuni rezultate din comunicatia reciprocd,

www.dacoromanica.ro
 16 W. MEYER-LOBKE

precum e neindoios 1 aceea cd multe inovatiuni fonetice se

explicd prin imprumut dintr'un dialect invecinat in altul. Acestei
conceptii foarte vechi i intAritd prin confirmdri noud, se poate
opune o observatie tot atat de des confirmatd prin cercetdrile
mai noud, cd in cea mai apropiatd vecindtate aceleai fenomene
se pot nate pe cdi diferite i cd in locuri diferite se pot repet
evolutiuni exact identice, cum e cazul coincidentelor, constatate
de chiar Densusianu, intre dialectul meglenit i cel istroromAn.
ComparAnd dialectul meglenit cu cel aroman, vedem cd rezul-
tatul palatalizArii nu e acelai. In evolutia lui f dialectul megle-
nit e mai progresat, dimpotriva in evolutia lui m mai conserva-
tiv. Foarte importanta e forma megl. aribi aldturi de ar. alg'.
Spre a explicA aceastd deosebire ar trebui s admitem cd influ-
entarea dialectului meglenit prin cel aromdn dateazA dintr'o
vreme and Aromnii se gAseau Inca in stachul m 1 b, dar cd
influenta a incetat inainte de ce s atingd toate cuvintele i cd
mai tftrziu, dupa incetarea oricdrei InrAuriri, aromnescul m i b
au evoluat mai departe. 0 astfel de supozitie std Inca in con-
trazicere cu afirmarea lui Densusianu, care pretinde c Influenta
dialectului aromAn asupra celui meglenit cAtigA teren din ce in
ce tocmai in timpurile mai recente: cette influence semble
aujourd'hui s'accentuer de plus en plus. Le temps n'est peut-tre
pas eloigne oft le mgl. s'assimilera completement au mr. et
disparaitra dans celui-ci" (p. 336).
Sumar de tot se pronunta Pucariu (Rekonstr. 38),: con-
secventa aparitie a lui i pentru grupul fi in meglend e a se
explicit, probabil, prin deasa intrebuintare a verbului a fi",
dar cu aceasta nu s'a dat o explicare intregei probleme. Cied
cA explicarea adevdratA e urmdtoarea : Meglena apartine diale-
ctelor cari palatalizeaza, dar influenta factorilor impiedecatori a
fost mai puternicd i numdrul lor a fost mai mare in acest dialect
decAt aiurea. Prin prefacerea tut e in i inainte de a cent a fost
restabilitd coincidenta latind intre videari i visar coincidentd
care chsparuse in regiunile care au vedeare in locu latinescului
videre; a fost firesc dar ca in dialectul meglenit sd se stabi-
leascd o legaturd mai ales intre cuvinte ca vita i vitel. Acest
raport avit drept urmare o asimilare formald sau in felul pe
care-I observdm la DacoromAni i AromAni, unde labiala initiald
din vitellus fu altei atti dupd vTta, sau in cealaltd directie,

www.dacoromanica.ro
 PALATAL1ZAREA LABIALELO ,1 17

la Megleniti, unde, dupd vitellus s'a modelat vita. In meglend e

mai pronuntatd deck aiurea tendinta de a da o uniformitate
foneticd formelor cari apartin aceleiai categorli flexionare, cf.
nu numai ved video, ci i vedavideat, vin v enio i alte
cazuri de felul acesta, care s'ar putea cit in numr mai mare,
daca am avea un tablou al flexiunei meglenite. Acest simt mai
pronuntat de uniformitate formala va fi provocat poate 1 ata-
area lui bine de bun. Mai trebue apoi considerate cazurile de
disimilare, care explicd de ex. forma vin'd, i la care, de sigur,
apartine i pedica, la care velara urmdtoare va fi impiedecat
desvoltarea unei palatale precedente, de aproape inruditd din
punctul de vedere al articuldrii. In alt chip iardi trebue explicat
micu aldturi de riicur ei ; forma micu -s'a modelat dupd mare:
aceste cloud cuvinte (micu-mare) se intalnesc prin opozitie atat
de adese, incat se pot influenta I'n privinta formald.
Se pare deci cd Meglenitii s'au despartit de ceilalti Romani
pe cand palatalizarea labialelor era la inceputul evolutiunei.
Despartirea aceasta va fi avut drept urmare o intarziere a evo-
lutiei in aa fel, cd grupa grea de pronuntat pk' s'a simplificat
in k, iar factorii cari stanjeneau evolutia devenird tot mai influ-
enti. Si mai explicabil ar fi lucrul daed am putea dovedi cd
populatia meglenita nu era o masa unitard, ci apartinea in parte
unei regiuni cu tipul piatrei, sau veneau dintr'o regiune margi-
nad cu aceasta. Cercetki speciale ar putea ldmuri daed o ase-
menea supozitie poate fi sprijinitd 1 pe argumente de altd naturd.
Si pe Aromani ii vom considerd in acelai fel, ca un grup
de timpuriu izolat.9) Deck izolarea lor n'a impiedecat ca rezul-
tatul palatalizarii labialelor sd ne apard unitar. Micarea evolu-
tiv e incheiatd 1 nu mai atinge imprumuturile noud. Dar i
aici grupele consonantice grele de rostit se simplified ca in
dialectul meglenit i ca in partile de est, unde, dupd cum am
ardtat, adeseori sant in joc I reflexe de ordin secundar.
0 altd posibilitate ar fi ca palatalizarea aromand sL se fi
desvoltat absolut independent de cea dacoromand si, din motive
pe care nu le cunoatem, sd fi evoluat mai curand i in alt
chip deck cea din romaneasca de nord. Din punct de vedere
principiar n'am putea obiecta nirnica impotriva acestei conceptii.
9) Nu ma' opresc la teoria istorica a lui Densusianu. DupA cele artate
de Puscariu in Zur Rekonstruktion des Urrumanischen, ea nu mai poate fi
sustinuta.

www.dacoromanica.ro
 18 W MEYER-1,03KE

Incheiem cu urmdtoarea observare. Weigand a emis de

repetite ori pdrerea exprimatd in urnid si'n Atlas 28, cd pi a
putut deveni k' printr'un salt in articulare, bazat pe asimilare
organick desvoltare pe care o observdm in aromand i'n napo-
litand". Ca aromanescul k'atrd s'a putut nate din piatrci in
conditiuni cu totul diferite de cele ale moldoveanului k'atrii, e
o supozitie pe care n'o putem respinge a limine, cad tim c
rezultate identice din forme primordiale identice pot trece prin
stadii intermediare cu totului tot diferite. Ce md priveste, sant
ins sceptic fop de aceastd pArere. E adevdrat ca in Intreaga
Italie de sud i'n Sicilia pl devine ky, fled kyanta < planta.
Textele vechi dau grafia latinizant pl sau grafia chi, care co-
respunde de fapt pronuntdrii, cf. Ital. Gram, 188. Stadii inter-
mediare nu sant atestate. In Italia de nord apare 6, dar aici
cunoatem I stadiul premergAtor, care e p6 cf. ibid. 190 si
Salvioni, Rendiconti dell' istituto lombardo II, 35, 916. Putem
deci afirmA cu siguranta cd Intre gen. 6anta i lat. planta a
existat o forma p6anta, sau, mai exact, cd ordinea stadiilor de .
evolutiune e pl, py, ph', pie', pt', p6. Ne Intrebam acum dacd
pentru Italia de sud trebue sd presupunem altd evolutie, i dac
pentru stadiul ple' nu trebue sd admitem aceeasi desvoltare care
la nord a progresat pand la 6? Formei de la nord 6amar
ii corespunde la sud kyamari < clamare, adecA, abia dupdce
evolutia a ajuns ultimul stadiu de desvoltare a palatalei a
urmat simpilficarea grupelor pe in k' i p6 in 6.
0 dovadd pentru aceasta nu putem da, dar pe cat de
fireasca e evolutia fiziologia presupusd de mine, pe atat de
greu e de motivat un salt in evolutia palatalizArii. Dacd facem
abstractie de la cazuri de asimilare i disimilare, atunci cel mai
cunoscut exemplu de salt fonetic e schimbul dintre tl i kl, asa
cum 11 avem in fat. vulg. veclus < vetlus, in surselv. klavau
grajd" < flavau < tabulatum, in lit. egle aldturi de slay. fedli
brad", si invers, in grodn. uedl < oculus. Dar in toate cazurile
acestea avem de a face cu combinatia unui sunet dental sau
velar cu 1 urmAtor, care 1 el poate fi dental sau velar, i care
se apropie deci sau se depArteazd de sunetul omorgan sad etero-
organ, cu un cuvant, n'avem decat unul dintre acele procese
de asimilare Sau disimilare, cari sant la baza aproape a tuturor
schimbdrilor in rostirea consonantelor, Dimpotrivd p nu std

www.dacoromanica.ro
 DESPRE LEGILE FONOLOGICE 19

NA* de 1 inteun astfel de raport, ca sd poat fi asimilat- sau

disimilat. CAV vreme nu putem da o explicare fiziologicd sati-
sfcdtoare pentru evolutia lui pl la kl i cdtd vreme din studiul
dialectelor vii nu vom cunoate cazuri sigure de salturi fonetice
nu voiu putea admite, din punct de vedere principiar, aceste
explicdri, ci staruesc a crede cd k'atrel al tuturor regitinilor
romneti s'a ndscut din pk'atrd.
Bonn 1921.
W. Meyer-Lfibke.

Din perspectiva Dictionarului.

m
Despre legile fonologice.
1. Generatia noastr trece astdzi printr'o epocd de revi-
zuire a conceptiilor fundamentale lingvistice. Aproape toti am in-
ceput ca adepti convini ai coalei pneogramatice germane i
continudm metoda strict ffintifica a mdietrilor notri. Totui
am pierdut credinta in multe din principiile lor lingvistice. Con-
flictul acesta apare mai evident cam' este vorba de degile fono-
logicee : pe de o parte simtim cd credinta in ,legi fail exceptii"
e numai o sinamagire, pe de altd parte Insd continudm s lu-
cram cu ele, simtind cd, negandu-le, ni se surpa terenul de subt
picioare.
Mi se pare deci cd nu poate fi de prisos a incerca o con-
ciliare a achizitiilor generatiei trecute cu progresele dobandite
de tiinta. In ultimele decenii. Aceasta se poate face fall mult
greutate, cu conditia de a inlocui spiritul dogmatic al inaintai-
lor notri cu dorinta contimporanilor de a studia cu toatd curi-
ozitatea i cu tot interesul ffintific 1 acele fenomene care ame-
nint sd rdstoarne dogmele curente.
Spre scopul acesta va trebui Ins sd faceni WA nici o
pretentie de a spune lucruri noud, ci numai cu dorinta de a
scoate In relief cAteva momente caracteristice per summos
apices un scurt istoric al chestiunei.
inca de pe vremea cdnd studille asupra limbei urmdreau
scopuri aproape excluziv practice in stabilirea de reguli gra-
maticale s'a observat CA limba e supusd unor transformdri
2*

www.dacoromanica.ro
 20 SEXTIL PU5CARIU

fonetice. Acestor observatii nu li s'a dat insd atentiunea cuve-

nit i din ele nu s'au tras concluzium tiintifice.
Astfel, ca sd incepem cu ai notri, prea putini vor fi tlind
astzi, c ceie ma multe transioimdri de sunete din limba noa-
str au fost recunoscute de Samuil Clain 1 al-Mate in Grama-
tica sa.0 Ardtarea acestor transformdri ii serveau insd lui Clain
spre a stabill reguli de'ortoepie: transcriind intdia oard cuvintele
cu litere latine, el le-a dat o forma apropiald de etimologie i
prin urmare s'a vdzut nevoit s dea cetitorului reguli, cum tre-
bue sd traducd in rostire semnele grafice prin care se latiniz
cuvntul in scris. ..
Abia nil vre o sut de ani filologia a inceput a deveni
stiinta in intelesul adevdrat al cuvntului, prin introducerea pun-
ctului de vedere istoric i comparativ in studiul ei Prin asemd-
narea formelor actuale cu stadii din trecut ale limbei, sau a
limbei literare cu formele dialectale, filologii au fost izbiti de
regularitatea pe care o prezentau sunetele. Franz Bopp o recu-
noscuse. J. Grimm o formulase in unele cazuri, A. Pott a izbu-
tit s'o arate 1 in altele, iar A. Schleicher o considerd chiar ca
un principiu fundamental in cercetdrile sale.
J. Grimm a fost cel dintaiu care a izbutit, in a doua edi-
tie a Gramaticei sale, sh formuleze una din cele mai surprin-
zatoare coincidente fonetice la compararea limbilor de aceeai
familie: mutatiunea cons o nantica. (Deutsche Lautverschie-
bung).2) Totui rgindneau atatea cazuri ce pdreau neregulate, in-
1) Astfel in cea dintni Gramatica a limbei romne se vorbe5te
despre a 51 o neaccentuati trecuti in a 5: u (caprA, bumbac), despre a, e,
z (recte: lat, I = lat. vulg e) 51 o trecutt in A 5i u Inainte de n 51 mb,
mp (pane, camp, imblu, coperemnt, impilrat, munte), despre e 5i o accen-
tuati trecuti in ea 5: oa inaintea until a 5i e a silabei urm'atoare (poart,soarte),
despre en accentuat ldupd labialej trecut in z inaintea unui e din silaba
urmatoare (ciwinte), despre c, g, schimbati in 6, Z; Inainte de e 5i i (cruce,
geme), despre t,d, s urmati de I [lung] 51 modificati in in f, z i 5 (fie, zau,
rasind), despre l intervocalic trecut in r (moara), despre 1 urmat de i plus
vocald trecut in i (zepure, muzere, flu), despre c urmat de i plus vocald
schtmbat in t (ghiata, fata), despre trecerea lui b intervocalic in v, pentru
ca sa dispard mai tar= (cal, laudam, boz, chntazu, exceptte: avea), despre
t urmat de z plus o accentuat modificat in a (rugaclune, inchinatzune),
despre ct trecut in pt (tante), despre el 5: gl trecuti in k' 51 (chew, ghlata),
despre gn devenit mn (pumn) 5i despre x prefcut in s (zest, fese) (cf. R.
lonascu, Gramaticu roman:, la51 1914 p. 17-19).
2) Punnd alaturi exemple latine ea: pzscis, pellis, porcus, nepos cu
germanul Fisch (engl. fish, v -nord. fzskr), Fell (v.-engl fell), Perk-el
(althochdeutsch farc, v.- engl. fearh), Neffe (v.-engl. neffa, v.-nord nefz);
apoi pe lat. tu, tres, toga cu v.-nord. thu (v.-engl. thrz), v.-nord. thrzr (v.
engl. thrz) v.-nord. thak (v.-engl. thac); in sfar51t pe lat. caput, colluni,
cornu, cu germ. Haupt (engl. head, v.-nord hofudh), Hals (v. engl. heals,
v -nord. hals), Horn (engl. horn, v.-nord. horn) ne putem convinge de
raportul constant ce exist intre plozwele afonice lanne, p, t, c 5i sm.-
rantele afonice germane f, th, h.

www.dacoromanica.ro
 DESPRE LEGILE FONOLOGICE 21

cat i in scrierile invatatilor acestei epoce intalnim reguli ase-

mandtoare celor ale gramaticilor practice formulate cu rezerve
supdrtoare ca une-oriD, mai adesea.), e de obiceiup i intovArd-
ite de interminabile liste de exceptiiD.
Astfel regula stabilita. de J. Grimm ave cateva neregula-
radii desesperante. l) Fatd de aceste neregularitAti, pe care cei
mai vechi se multumeau s le constate, pdstrand Inca de la
inaintaii lor un oarecare scepticism cu privire la regularitatea
absolut a desvoltdrilor lingvistice, se revolt spiritul critic al
celor noi care in investigatiile lingvistice incepeau s aplice
metodele naturalitilor. Cunoscutul slavist A. Leskien, in studiul
sdu asupra (Declinatiunei in limbile balto-slave) apdrut in 1876,
da expresie nouei credinte prin cuvintele: A admite derivatiuni
arbitrare, fortuite, imposibil de coordonat, ar insemna s recu-
noatem c obiectul cercetdrilor noastre, limba, e neaccesibil
tlintei.) 5i inteadevar, cu un an mai tarziu, in 1877, invatatul
danez K. Verner db.' o explicatie exceptii1or la legea stabilitd de
J. Grimm, min formularea unei reguli noud. 2)
Bopp i Schleicher admiteau cd limba indoeuropeand
primitivd ave numai trei vocale a, i, u, Wand de la o con-
ceptie aprioristica, care persistd sl azi la multi lingviti, Ca cu
cat ne apropiem mai mult, in urmdrirea retrospectiv a limbilor,
de stadiul primitiv, cu atat ajungem la forme mai simple. Fiindcd
formei sanscrite (Aka ii rdspundea in latinete decem, in gre-
cete Uxoc, in v.-saxond tehan etc., s'a crezut bine inteles c
sanscrita pdstreazd stadiul primitiv indoeuropean, pe cand lim-
bile cu e au un stadiu mai recent, desvoltat din a. Pe de altd
parte s'a fdcut observatia cd unui k, g din limba lituand, in
9 Consecventa in evolutia plozivelor afonice aparea numal In pozi-
tie initiala; la mijlocul cuvintelor, pe lang cazurile regulate, se pot ob-
servd i cuvinte refractare: alaturi de goticul fadar, modar, germ. Vater,
Mutter cu d gone i t german, desvoltati din tlz avem got. brotlzar 1
germ. Bruder cu tlz in gotica si cii d german desi in latineste frater
are t intocmal ca pater i mater Tot astfel unui lat. ducere ii raspunde
germ. zzehen, cu 11 (ca in Haupt, Hats, Horn), dar gezogen cu g.
2) El arata anume c lui pater, mater, frater latinesc ii corespunde
in limba veche indica par, matdr, brdtar, ca deci, ca 1 in limba veche
greceasck accentul era deosebit. Inteadevar, cercetand toate cazurile ase-
manatoare, Verner a constatat cd regula 1w Grimm trebue completata ast-
fel: cOrice tlz german nemitial s'a schimbat in dlz dacd era urmat de accent"
(sau mai exact, dupa Saussure, Cours de linguistique p. 207: come th
medial a devenit dh, cand accentul asezat pe silaba ce-1 precedea nu Itn-
piedeca aceasta trecere".)

www.dacoromanica.ro
 22 SEXT1L PUSCARIU

sanscritd ii raspunde and k, g, gh, and c, j, h, iar in irana

and k, g, cand 6, 1, fdrd s se poata gdsi vre-o regularitate.
In curand insd intre cele cloud.. fenomene se stabilete un nex:
pe la anul 1877 mai multi savanti (Collitz, Saussure, I. Schmidt,
Tegner, Verner i Thomsen) ajung simultan la recunoaterea
adevratului raport intre ele: De oare-ce palatalele i africatele
rezultd de obiceiu din velare inainte de vocale palatale, a fost
firesc ca sd se admit cd grupele ca, ja in sanscritd i a, la
in iranic s'au desvoltat din ke, ge i deci cd, dacd in cele mai
multe limbi europene putem constata stadiul ke, ge, acesta e
cel vechiu. Astfel teoria aprioristica despre vechimea mai
mare a vocalei a deck a lui e a fost rdsturnatd, preponderanta
limbilor indo-iranice in studitle indoeuropene a scazut, accen-
tuandu-se necesitatea de a se intemei comparatia pe toate lim-
bile, nu numai pe cateva, iar principiul constantel legilor fono-
logice fu salvat, recunoscandu-se cd a nu s'a scindat in mod
arbitrar in limbile europene in a, e, o i cd dubla evolutiune a
lui k, g in sanscritd i iranicd e conditionata de cauze bine
definite.
Intariti prm asemenea rezultate surprinzdtoare in convingerea
lor despre regularitatea desvoltdrilor fonetice, neogramaticii
germani stabilesc principiul legilor zfonetice) fard exceptii. Cei
doi principali reprezentanti ai acestei coli, K. Brugmann i Ost-
hoff, dau expresie clara nouei credit* in prefata primului volum
de Morphologische Untersuchungen) (1878): Orice schimbare
foneticd, intru cat ea se intampld in mod mecanic, se face dupd
legi Mit exceptie, adecd directia evolutiunilor fonetice este tot-
deauna aceeai la toti membrii unei comunitati lingvistice
in afard de cazul separatiunei dialectale i toate cuvintele
in care se gasete sunetul supus schimbrii fonetice, sant atinse
fail exceptie de aceasta. directie. Cazur le refractare, exceptille
aparente au totdeauna o cauza binedeterminatd i se explicd
ca Jorme analogice". Astfel se face distinctia intre legile fonetice,
de ordin mecanic, i Intre legile analogiei, de ordin psihologic,
precum o gdsim cu deosebire la Hermann Paul, teoreticianul
coalei neogramatice.
*coala neogramaticilor germani a avut o influentd din cele
mai binefdatoare asupra studiilor lingvistice, punandu-le pe o
bazd exacta de cercetare i ingradindu-le impotriva oricdror

www.dacoromanica.ro
 DESPRE LEGILE FONOLOGICE 23

ingerente ale fantaziei necontrolate, careia li opuned rigiditatea

unor legi fail exceptii". Descoperirile de amanunt, rectificarile
de erori i completarile de lacune in cunotintele anterioare au
lost nenumarate ; mai mult deck acestea a fost insd importanta
increderea absolutd pe care cercetatorul limbei o catiga in me-
toda sa de cercetare, sigura i ducand la rezolvirea atkor pro-
bleme ce pareau de nedeslegat. Foarte just observd Bral (Se-
mantique 257): (Noua doctrina n'ar fi prins atat de mult, daca
propovdduitorii ei nu i-ar fi- dat i suma de paradoxuri nece-
sare spre a izbi curiozitatea noastra. Daca s'ar fi vorbit despre
evolutiuni regulate", desvoltari constante", nimeni nu s'ar fi
oprit in fata acestor termeni. Dar legile oarbe", preciziunea
astronomice atrasera imediat asupra lor atentia generale.
Dar munca intensd a atator cercettori luminati i a ple-
iadei lor de elevi muncitori epuizaza in curand partea cea mai
mare a terenului de exploatat. Pe baza legilor fonologice s'au
descoperit mai ales o sumd mare de etimologii noud, care,. la
randul lor, serveau de exemple spre ilustrarea legilor fonologice
cunoscute sau spre precizarea lor din ce in ce mai exacta. Cu
toate acestea rmaneau pretutindeni, pe marele ogor destelenit
de neogramatici, bucati de pamant pietros, in care plugul lor
inzadar incerca sa. patrunda. Aceste cruces philologicae" emu
lasate de o parte, fr sa li se dea o importanta prea mare: in
ravna de a sernana ogorul i a-I face roditor, micile ostroave
nu puteau tintui prea mult pe cercetatori. Cu cat insa lanul in
jurul lor cretea, cu atat locurile rdmase in paragine neliniteau
mai mult i bateau la ochi mai ales celui ce parasea pentru un
moment munca de amanunt, care ii tantuise privirea la pamant,
i se ridica pe inaltimile lingvisticei, ca sa cuprindd Cu o ochire
intregul teritoriu. .
Incetul cu incetul se nasal convingerea in foarte multi
cercetatori ca uneltele cu care se facuse marea munc de deste-
lenire a ogorului nu puteau s fie perfecte, caci cu ele nu pu-
teai patrunde pretutindeni, deci ca metoda investigatiei trebuia
desavarita. Inteadevar, neogramaticii faceau in mare parte o
muncd de laborator, in care ii creau in mod artificial, inla-
turan d toate piedecile, conditiile cele mai avantajoase pentru
experimentul prin care votau sd demonstreze o lege evolutiv.
Experimentul reuea, el convingea i folosul lui didactic era de

www.dacoromanica.ro
 24 SEXTIL PLISCARIU

netagdduit. and insd conditille pregatite cu grija in laborator

nu mai existau, cnd cercettorul tee pe teren, unde atdtea
elemente accesorii yin sd se adauge in orice moment i in
orice loc, experimentul nu mai dade rezultatele ateptate.
Reactiunea contra metodei neogramaticilor se ivi aproape
deodata cu coala lor. Inca in anul 1886 tinea 0. Jespersen in
societatea fllologico-Istoricd din Copenhaga o conferenta (tipd-
rita in 1887 in Tecluners Internationale Zeitschrift fur Sprach-
wissenchaft i retipdritd, cu an adaus, in 1904, in cartea so Pho-
netiscize Grundfragen p. 142 . u.), remarcabll mat ales prin
faptul c un fonetist se arat sceptic fata de importanta exa-
gerata ce se ddde legii fonologice. Dup ce rezumeazd pe
scurt prerile neogramaticilor, el arata cum aceste legi nu pot
fi aplicate in multe cazuri ; cd s'a fa.cut prea mita speculatie
in camera de savant 1 prea putind observatie pe teren i ca s'a
exagerat rolul legii fonologice ca princlpiu metodologic. El com-
bate insd mat ales pe cei ce vrnd sa explice rdspdndirea unei
evolutiuni fonetice se gdndesc numai la transformdrile articula-
tome i ttu dau atentia cuvenitd faptului cd limba e un mtpuc
de comunicatie i prin urmare modificdrile lente i gradate ale
unui sunet se propaga numai in mdsura in care ele nu start-
jenesc intelegerea intre vorbitor i ascultAtor.
In acelai an apare studiul lui Hugo Schuchardt Ueber
die Lautgesetze" (Berlin), in care se combat cu argumente pu-
ternice legile fard exceptie" in transformrile sunetelor unei
limbi. Acest studiu ii pdstreaza. i azi Intreaga. actualitatea. Act).
treizeci i cinci de ani Schuchardt scri cd, dupa convingerea
sa, legile fonologice nu se datoresc numai jocului excluziv al
unei actiuni incontiente" (p. 13). Cu deosebire se indreapt
Impotriva celor ce introduc dogma legilor fdr exceptie (p. 29)
i arat cd amestecul limbilor (Sprachmischung") e un fenomen
de care trebue tinut seama totdeauna. In nenumdrate rnduri, In
articole mici i in recensiuni, Schuchardt a revenit asupra acestor
chestiuni. Valul cel mare ce cuprinsese majoritatea lingvitilor
i aproape pe toti filologii fusese insd prea puternic, incat
glasul acestui protagonist al coalei noud n'a putut prinde. Schu-
chardt nu tine sd-i popularizeze ideile desvoltndu-le pe
Intelesul tuturor, cunotintele lui vaste din limbi putin famillare
celor mai multi, il fdceau sd-i caute exemplele pe terenuri pe
care nu pute fi urmdrit cleat de putini ; observatiile geniale el
le aruncd cu drnicia unui smndtor printre liste lungi de
exemple Incdlcite i le publich. In articolme In care nu te
ateptai s le gseti.

www.dacoromanica.ro
 DESPRE LEGILE FONOLOGICE 25

Pe la sfaritul veacului trecut etimologia cuvdntului francez

trouver pasiond un moment pe romaniti. Plecnd de la deriva-
tul v.-fran. troveour, prov. trobador, Gaston Paris propusese
etimologia *tro pare a face poezii (tropi)", care din punct de
vedere al legilor fonologice era impecabild. Schuchardt, nemul-
tumit cu etimologia aceasta, care admitea o trecere de sens prea
abstractd i care nu se potrivea pentru celelalte linkbi romanice,
se intoarse la etimologia lui Diez i cdutd sd demonstreze,
cd, cu toate piedecile formate aparente, cuvntul vine din lat.
turbare i cd la origine verbul acesta era un termen de pescdrie.
0 discutie vie sd angajd intre Paris i intre Graz, la care afard
de G. Paris lud parte mai ales elevul acestuia, A. Thomas,
cdiuia tiinta ii datorea o seamd de etimologii frumoase, aflate
pe baza legilor fonologice. Discutia, destul de vehement, din
care nu lipseau ironiile, vorbea de la dame phonetique" i la
dame semantique", cdutand sd revindice in cercetdrile etimolo-
gice rolul predominant al fonologiei pe de o parte, al semanticei
pe de altd parte.
Cel ce a accentuat intr'o formd mai clard rolul important
pe care I are semaseologia in cercetrile etimologice, a fost M.
Breal, in cartea sa fundamentald Essai de smantique (ed. 3.
Paris, 1904), ridicndu-se impotriva celor ce cred cd evolutiunile
fonetice ale unei limbi le putem reduce la nite legi mecanice,
frd ca mintea s aibd cel mai mic rol la schimbdrile ce se
petrec in jurul nostru: Les regles de la phontique ne saura-
ient etre entourees de trop de respect. Elles sont la garantie
de tout progres, la seule defense contre le caprice et la fan-
taisie, qui ont autrefois tant nui a nos etudes: nous devons
tous travailler a les rendre de jour en jour plus detailles et
plus certaines. Mais c'est sur la nature de ces lois que j'aurais
a faire des reserves ... Les organes de la voix sont les servi-
teurs et non les maitres du langage" (p. 318).
Lucrarea de etnopsihologie a lui Wundt Die Sprache, despre
care va mai fi vorba, a contribuit de asemenea la revizuirea
conceptiilor neogramatice asupra legilor fonologice.
Cu mult temperament i cu mult vervd aceste conceptii
au fost combdtute cu deosebire de Karl Vossler i de M. Bartoli.
Cel dintaiu, in scrierile sale Positivismus und Idealismus in der
Sprachwissenschaft 1 Sprache als Schdpfung und Entwickelung,

www.dacoromanica.ro
 26 SEXTIL PLT*CARIU

apdrute in Heidelberg in 1904 i 1905, se ridica contra poziti-

vismului in cercetarile lingvistice. El i-a dat silinta sa arate
dependenta transformrilor fonetice de accent i ritm, iar a
acestora de dispozitia sufleteasca a vorbitorului. 0 transformare
fonologica se nate atunci cand intuitia noastra internd se reali-
zeaza pe calea instrumentului nostru de articulare: lautliche Ver-
korperung der See le, das ist Lautwandel" (Sprache, p. 58). Din
nenumratele transformari fonetice individuale se continua numai
acelea, desvoltAndu-se in mod evolutiv, care exista oarecum in
aer, pentru care exist& la o comunitate lingvistica, o oarecare
vointa s tu tendinta colectiva. Analogia face ca aceste transfor-
mail fonetice sa se generalizeze: wird das Aehnliche durch
analogische Gruppierung zusammengefasst, so mag es dem ober-
flachlichen Beobachter als gesetzmassig erscheinen. So entstand
jener Irrtum ..., dass der Lautwandel nicht individuell, sondern
generell, nicht frei, sondern gesetzmassig erfolge Man nahm die
Aehnlichkeit fiir Gleichheit". (ib., 119).
In studiul sau intitulat Alle fonti del neolatino, Trieste 1910, M.
Bartoli declara, chiar in motto, razboiu neogramaticilor: Legile
fonologice nu sant o descoperire tiintifica: sant o inventie pra-
cticd, nascocita de paleogramatici i desvoltata de neogramatici;
ele sant i vor ramanea pururi insuficiente pentru neolingviti."
Dupd el, fiecare cuvAnt al limbei are dreptul de a fi urmdrit
ca un organism cu viata sa particulara ; in fiecare vorbd zace
o putere de viata mai mare sau mai mica, dupd mdsura drago-
stei ce poate s'o stArneasca omului vorbitor : istoria reflexelor
fonetice, ca i istoria limbdor, i a oricarei fiinte, e o istorie a
iubirii i a mortii" (pg. 904-905). Dupa Bartoli, insai numirea
de normal" i anormal" sau exceptional" e otioasa 1 anti-
tiintifica ; ea ar trebui inlocuit prin vechiu" i nott", intru-
cat alaturi de f Hmele motenite, limba noastra primete necon-
tenit, prin cuvintele calatoare, imprumuturi de forme noua.
Prin stralucitele sale studii de geografie lexicala, E. Gil-
Heron i pleiada sa de elevi, au deschis orizonturi notta lingvi-
sticei. 0 bogatie neasemanat mai mare de forme, decat o !Attu-
iam, ne apare acum inaintea ochijor i cu ea de-odata ne con-
vingem cd multe principii", carora coala neogramatica le a-
tribuia un rol redus, au o importanta capitala in lingvistica. Ur-
mArind cuvintele In desvoltarea lor atat de complexd, i atat.

www.dacoromanica.ro
 DESPRE LEGILE FONOLOGICE 27

de diferita in fiecare caz special, el cere ca stilata sd individu-

alizeze cercetdrile si nu mai poate recunoaste ca scop al stu-
diilor stiintifice tendinta de subordonare, care cautd cu tof dina-
dinsul a inghesui o sumd cat mai mare de indivizi in sub-
impartiri adesea arbitrare. Ne mai atribuind legilor fonologice
nici mdcar valoare de control sigur la stabilirea unei etimologii.
Gil Heron, in limbagiul sdu transant, pune ca subtitlu al ultimu-
lui ski studiu cuvintele: la faillite de l'etymologie phonetique."
Alti doi savanti francezi, Ferdinand de Saussure, in Cours
de Unguistique generale (publicat de Ch. Bally .si A. Sechehaye,
LausanneParis 1916) si A. Meillet, in Linguistique historique
et linguistique generale (Paris 1921) aratd cu deosebire impor-
tanta momentului social, asupra cdruta vom revenl 1 noi. In
acelast timp amandoi aratd ca gramatica istoricd nu mai poate
forma singurul obiect al preocupatiunilor lingvistice ; Saussure
distinge chiar intre lingvistica diacronica.", care urmdreste
limba in stadiile ei succesive de desvoltare, si cea sincronicd",
care cerceteazd raportul intre diferitele fenomene lingvistice ob-
servate in acelasi stadiu de limn. Ardtand multimea de pro-
bleme importante ale lingvisticei sincronice, el crede cd cerce-
tdrile viitoare vor trebui sd le dea din nou atentia ce li se cu-
vine.
Aldturi de aresti cercetAtori mai noi, nemultumiti de con-
ceptiile lingvistice ale generatiei trecute, ideile neogramatice con-
tinud de a fi apdrate si in vremile noastre. Intre romanisti, in
Franta, adeptul lor cel mai con iins imi pare a fi A. Dauzat,
care in La vie du langage (Paris 1910) sustine cd legile fonologice
sant spontane si in afard de constiinta noastrd (p. 27), crede cd
o transformare foneticd se produce de odatd, la aceeasi epocA,
pe un teritoriu uneori foarte vast, la o populatiune lipsitA ade-
sea de o legatura politica sau economicd (p. 28). 0 limba sau
un dialect imprumutd de la vecini cuvinte, nici odatA sunete (p.
30). Intr'o comund celula lingvistica acelasi sunet
evolueazd simultan la toti indivizii unei generatii, fapt- pe
care crede cd 1-au dovedit observArile abatelui Rousselot
fdcute in comuna Charente (p. 32). Dacd in evolutia sa
admirabil disciplinatA, armata nenumaratd de sunete similate
riu cunoaste nici un trainard" si nici un tireur au flanc",
ea are cativa eclerori, care, plecati in avangardd, au ajuns

www.dacoromanica.ro
 28 SEXTIL PU8CARIU

etapele". In principiu evolutia sunetelor e independentd de

frecventa cuvintelor in vorbire (p. 34).
Dintre Germani, cel care a exprimat cu mai multa tdrie in
vremile din urma credinta sa in legi fr exceptie, este profesorul de
limbi romanice la Universitatea din Cernauti, E. Herzog. In Streit-
fragen der romanischen Philologie (Halle, 1904 P. 5. . u), el asea-
mand legile fonologice cu legite fizice, distingand trei categorii
de excepth" : a) exceptli adevdrate ; in acest caz in istoria na-
turald legea" n'a fost bine formulata, i vom cauta s afldm o
formula, in care s incapa i cazurile ce ne par exceptionale;
b) exceptii aparente, care se explicd prin faptul ca simultan cu
legea stabilita e activ and lege, paralizand efectele aceleia (efectele
legei gravitatturni pot fi paralizate de un magnet; franc. cage a
pastrat pe c netrecut in 6 inainte de a urmator, din cauza ac-
tiunei disimilatorice a lui urmator); c) exceptil pe care nu
santem Inca in stare sa le explicam, lipsindu-ne mijloacele ne-
cesare ca sd le recunoatem in adevdrata lor fiinta.
Intre cele dou extreme, cei ce neagd legile fonologice i
cei ce le sustin cu toata taria, exista multi care cred cd pot
lua calea de mijloc, atenuand terminologia : nu mai vorbesc de
legi", ci de reguli" fonologice, inlocuesc numirea de incon-
tient" prin subcontient", i ttu considera transformarile fo-
netice ca un fenomen pur mecanic al organului nostru articula-
tor, ci admit 1 cauze psihologice, intrucat articularea insai
este rezultatul unei innervatiuni pornite din creier, introduc deci
termenul de fenomene psihofizice".

2. De sigur ca termenii acetia, mai atenuati, dar 1 mai

palizi caci in dosul lor nu se ascunde o convingere sau o
idee clara nu sant in stare sd dea o solutiune problemei
insai. De aceea este bine ca din capul locului sd lamurim
terminologia pe care o vom intrebuinta in cele urmdtoare.
Vom vorbi de schimbdri sau modificdri de rostire i de
legi fonologice. Subt termenul schimbdri de rostire intelegem
orice moditicare fata de pronuntarea traditionald, indiferent
daca ea apare incidental, ca greala de limbd", la unul sau
mai multi indivizi, o singurd data sau de repetite ori. Subt
termenul legi fonologice intelegem in special acele schimbari de
rostire care nu mai sant incidentale, ci obicinuite, repetindu-se

www.dacoromanica.ro
 DESPRE LEGILE FONOLOGICE 29

in mod regulat i constant i cuprmzand intregul material lin-

gvistic", adecd. toate cazurile cu aceeai structurd ; ele pot fi
individuale, adecd s se gdseascd numai in graml unui singur
om ; de obiceiu insd sant colective, extinzandu-se asupra unui
intreg grup geografic sau gocial de indivizi graitori. Cuvantul
lege nu trebue Inteles in sens juridic, ca o prescriptie, impusd
limbei de vreo putere misticd, ci in sens filosohc, ca o con-
statare a unui raport stabil ce existd intre o serie de fenomene
lingvistice (cf Breal, Semantique 9).
Traducerea germanului Lautgesetz" prin lege foneticd"
(loi phonetique), in loc de lege fonologicd" mi se pare nepo-
trivit, pentrucd poate da natere la o interpretare greitd.
Fonetica, numit i fiziologia sunetelor", este tilnla care
cerceteazd felul cum se articuleazd sunetele, fonologia studiazd
transformarea sunetelor unei limbi.1) Vorbind bunaoard despre
sunetul I, fonetica va avea sd stabileascd in mod cat se poate
de exact, care este rostirea lui intr'un anumit loc i timp ; fo-
nologia va avea sd constate, cand, unde, in ce imprejurdri i
de ce el s'a modificat intr'o limbd oarecare sau intr'o giupd
de limbi. Fonetica este deci un studiu ajutator pentru fonologie,
precum invers, fonetistul va avea, in cercetdrile sale, mult ajutor
din cunoaterea evolutiunilor stabilite de fonologie.
In hecare din aceste cloud discipline se pot stabili legi".
Astfel fonetistul va constata i va putea demonstra cu apa-
rate foarte simple. ca. Intre pronuntarea lenis (fortis)" i in-
tre fonia (lipsa de fonie)" a unui sunet exista o dependentd
conditionatd de deschizatura coardelor vocale ; studiind raportul
ce exist intre lungimea unei vocale i intre numarul silabelor
ce urmeazd, va constata, cd atunci and cuvantului i se adaugd
silabe noud, un sunet se scurteazd in proportie cu numdrul
acestor silabe. Asemenea constatdri se pot face in orice limbd,

1) Fr de Saussure, Cours de linguistique generale, publi par Ch.

Bally et A. Sechehaye, Lausanne Paris 1916, p. 57, intrebuinteazd cei dot
termeni tocmai In sens invers. Termenul de foneticii, germ. Phonetik, engl.
phonetics este prea consacrat that se-I mai putem Inlocui astzi, iar ter-
menul de fonologie (germ. Lautlehre") are avantajul ce ste in opozipe cu
morfologia (germ Formenlehre") 1 cu lexicologia, cu care impreune formeaze
capitole ale Grarnaticet, Ins intelesul larg al cuventului.

www.dacoromanica.ro
 30 SEXTIL PUSCARIU

cdci ele sant in functie de organul nostru articulator ; ele se

pot deci formula in legi fonetice".1) .
Dacd, dimpotrivd, gramaticul istoric constat cd in cuvin-
tele latine, pdstrate in limba romand, 1 simplu intre vocale s'a
prefcut intr'o vreme indepartat in r, aceastd observatiune,
confirmatd de foarte numeroase exemple, se poate formula intr'o
lege f onolo gic a ", in care se stabilete evolutiunea unui
sunet in raport cu. sunetele imprejmuitoare, intr'un anumit timp
i loc i de obiceiu numai inteo singura limbd.
Deosebirea ce o facem intre legile f on eti c e" care
de astdatd nu ne vor preocup i intre legile f on olo-
g i c e", nu izvordte dintr'un pedantism i din plAcerea de a
introduce o terminologie noud, ci ea e un fel de mrturisire de
credintd. Legile fonetice" constat raporturi constante in rostire
dictate de structura aparatului nostru articulator, in esenta unui
i acelai la toti oamenii; evolutiunile formulate in legile fono -
logice" sant rezultatul unui complex de cauze, numai in parte
de naturd fiziologicd. Spre a intelege pe cele dintaiu ajung
cunotintele de foneticd; spre a pricepe pe cele din urmd, in
tog complexitatea lor, trebue sd ludm intr'ajutor psihologia
i sociologia, cea dintaiu spre a explic generalizarea unui
fenomen izolat asupra intregului material lingvistic", cea de a
doua spre a intelege cum cle un fenomen individual a putut
deveni colectiv.

3. Neclaritatea terminologiei poate duce i de fapt a I

dus la greeli metodice.
E evident c fenomenele lingvistice pot fi studiate din mai
multe puncte de vedere, dupd cum preocuparea momentand a
celui ce le studiazd este de naturd fonologicd, morfologicd, der--
vativd, lexicologica, sintacticd sau stilisticd. Aspectul subt care
le privete lingvistul poate deci varia, obiectul studiului rdmane
9 Cf. A. Sandfeld-Jensen, Die Sprachwissenschaft 39, unde gasim
insa o interpretare intru catva deosebtta. S.-J. propune numirea de Laut-
gesetz" pentru schimbarile de sunete care se gasesc In toate limbile, iar
pentru cele ce se intalnesc numai tn cateva limbi sau intr'una singura, nu-
mirea de Lautregel". Astfel el crede, ca transformarea lut 1' in y, pe care
o vedem ivindu-se spontan in diferite limbi, e un Lautgesetz"; cazul in-
vers, transformvea lut y In 1' nu se poate constata decat in mod ex-
ceptional.

www.dacoromanica.ro
 DESPRE LEGILE PONOLOGICE 31

Insd in esenta acelasi, limba omeneasa In cele urmtoare vom

vede cd proiectnd asupra fonologiei cateva constatdri de naturd
principiard ce se pot face din punct de vedere morfologic sau
sintactic bundoard, i citand exemple clare din aceste capitole
ale gramaticei spre a castiga analogii, vom izbuti sd vedem mai
clar unele chestiuni delicate. Punctul nostru de vedere va fi sd
consideram pe omul vorbitor mai intdiu ca rep r o ducat o r, de-
venil prin exercilii necontenite i prin obicinuinta un propaga-
tor mecanic si incontient al limbajului traditional, apoi ca On-
dit o r, ajuns prin structura individuald a aparatului sdu de On-
dire un Innoitor de limbd, In sfarit ca factor social, contri-
buind pe de o parte la rdspAndirea inovatiunilor de limbd, iar
pe de alta la unificarea graiului comun.
4. Una din greelile meiodice pe care fonologistul e
aplecat s'o facd este urmAtoarea: preocupat in mod excluziv de
forma exterioard, de complexul de sunete subt care se Infdtisazd
atentiei noastre mai intaliu cuvintele, el crede cti ,poate face ab-
stractie de continutul lor. A desparti insd forma de continutul
cuvntului Insemneazd a desprti cloud lucruri indivizibile.
In lingvistic nu avem nevoie, ca in chirurgie, de o me-
dicina operatoare", de exercitii pe cadavru inainte de a pune
cutitul pe corpul viu, ci putem, Mt s primejduirn obtectul stu-
diului nostru i e necesar s'o facem chiar 1 din punct de
vedere didactic sd incepem direct cu vivisectiunea. Numai
pe cnd toatd lingvistica se reducea la studiul filologic al Dlimbi-
lor moartev, cnd se vorbe de litere In loc de sunete, preocti-
parile celor ce studiau limba puteau s fie mai mult de naturd
anatomicd decat fiziologica. In adnotatia muzicald, prin faptul
cd putem indic cantitatea, accentul, miscarea, legarea notelor si
Lhiar 1 digitatia, compozitia unui maestru de acu o sutd de
ani o putem executa astfel cum se canta pe vremea lui Mozart.
Grafiei noastre ii lipsesc mijloacele spre a indica toate aceste
elemente; in alfabetul grecesc calitatea i accentul puteau fi no-
tate, cel putin in parte, I In scris; in cel latin, adoptat azi de
toat lumea, nu mai putem red nici lungimile, nici accentul ;
in nici o grafie nu se prescrie tempo) (allegro, lento), lega-
rea sunetelor unul de altuI, nici organele i locul articuldrii bor.
De aceea nici chiar cetind limba literard, noi nu mai rostim,

www.dacoromanica.ro
 32 SEXTIL PUSCARIU

ca strdmoii notri, ci modificdm mai mult chiar decat modified

tiganii ldutari o arie pe care o reproduc g dupd auz din gene-
ratie in generatie, cdci interpretarea individuald a unei combinatii
armonice de sunete muzicale nu poate fi atat de variatd ca tAl-
mdcirea individuald a unei combinatn de cuvinte, fiecare cu sen-
sul ski.
in deceniile trecute, and fonetica era o tiinta tandrd,
care a deschis orizonturi noud, dnd o soliditate nebAnuitd
studiului lingvistic, a fost firesc ca importanta acestei discipline
sd fie exageratd. S'a constatat anume cd cele mai multe modi-
ficAri de sunete sant dependente de diveri factori fonetici,
precum accent, ton, cantitate, calitate, sunete invecinate (acomo-
dare, asimilare, disimilare), pozitia in euvant (initial, medial, final ;
liber, acoperit), micarea (allegro, lento), ritmul, etc. Dependenta
de aceti factori de naturd fizicd a fost luat drept cauza
eficientd i unicd a schimbdrilor de sunete i s'a crezut cd ajunge
s cunoti fonetica pentru ca s explici evolutiunile in rostirea
unei limbi. Aceasta a fost epoca in care termenul de elegi f on e-
ti ce s'a putut incetateni in loc de legi fonologice".
Cat timp cercetAtorii limbei au stat subt dominatiunea me-
todei istorice, stdpand in cursul veacului al XIX-lea, preocupd-
rile aproape excluzive erau de a preciza cu meticulozitate filolo-
gicd formele-limbei in diferite timpuri i a stabili din compa-
rarea lor, desvoltarea limbei in timp i spatiu. Dac cel ce for-
mula intr'o lege fonologicd conditiile in care aprea, la un mo-
ment dat, intr'o limbd sau dialect, o rostire in locul alteia, mai
ardta. i calea foneticd pe care s'a ajuns cu timpul de la
o pronuntarea la alta, atunci explicarea" era data i nu'i mai
'Inlane decat s clarifice exceptiile de naturd analogica.
5. in manualele de lingvisticd ale coalei neogramatice
legea efoneticd cum i se spunea e pusd in opozitie cu
analogia. Transformarea unui sunet in cadrele unei limbi sau
dialect se intampla la un moment dat i in anumite conditii
precizate de clegea foneticdp in mod spontan 1 in gait de
contiinta noastrd, cuprinzand dupd expresia lui Sievers
tot cmaterialul lingvistic), adecd toate cazurile in care sunetul
se gasete in conditii similare. Cel putin in regiunea din care
pornete o astfel de movatie de rostire, in regiunea-nucleu (Kern-
gebiet,), ea nu cunoate exceptii ; numai in tinuturile invecinate

www.dacoromanica.ro
 DESPRE LEGILE FONOLOGICE 33

apar cuvinte cu amAndoud formele (cf. in urind, Meyer-Liibke,

Einfiihrung3 72). Dacd ici i colo intalnim un caz refractar,
acesta, dacA nu cumva este un imprumut mai tArziu din alt
liinbd sau din alt dialect, e un caz analogic : diferite imprejurdri
de naturA psihicA, precum e bundoard asociatiunea de idei,
opresc acest cuvAnt sd alunece" pe panta cazurilor similare,
sa sufere transformarea pur mecanicd de rostire.
Inca in 1886 scri H. Schuchardt (riber die Lautgesetze p.
29): admitand rdspAndirea in cercuri tot mai largi a transfor-
mArilor de sunete, nu e firesc gAndul CA analogia semanticd
impiedecd generalizarea unor legi fonologice asupra unor ca-
zuri i cd in general ea lucreazd concomitent cu rdspAndirea
aceasta?" lntr'adevdr punerea in opozitie a analogiei, ca fenomen
psihic, cu legea fonologica, ca fenomen fiziologic, nu e noro-.
coasd. Karl Vossler a ardtat bundoard cd una dintre legile" de
rostire cele mai consecvente in limba francezd, accentuarea pe
silaba din urmd, se datorete analogiei. Dacd Francezul rosteste
azi il fait sau fait-il?, chiar 1 puiss-je, sau accentueazd Wagner,
piccolo, albrn, insemneazd cd tot materialul de limbd de care
dispune, fiind accentuat in acelasi fel, Francezul are oarecum in
ureche lipul cadentei fonetice a cuvintelor i potrivete toate
formele noud 1 imprumuturile recente acestui tip de accentuare
(Sprache als Schopfung und Entwicklung, p. 39 40).. Analogia,
dupd Vossler, nu este elementul care tulburd rdspandirea unei
evolutiuni fonetice, ci este, dimpotrivd, conditia care ii impru-
mutd duratd si expansiune (pag. 118).
inteadevdr, ceea ce neogramaticii numesc analogie" e un
complex de fenomene, care se reduc la fel de fel de actiuni
psihice ; acestea nu pot fi despdrtite de modificdrile de rostire si cu
atAt mai putin puse in opozitie cu ele. Atunci cAnd, in manualele
de gramatic istoricd, intalnim explicatd" cutare exceptie la
legile fonologice prin vorbele prin analogie", se comite o gre-
said metodicd tot atAt de mare ca cea pe care o fAceau vechii
gramatici cand explicau" exceptiile lor prin cuvinte ca afe-
rezd", apocopd" etc. Aceti termeni tehnici, care cuprind in
sine fenomene cu totul diferite ca origine 1 comune numai ca
rezultat, au numai o valoare practica, fiind scurti: ei pot, in
cazul cel mai bun, constat un fenomen, nu insd a-I explicA.
Credo a cel ce scriind fonologia unei limbi nu vrea sd
sacrifice unui sistem preconceput claritatea i obiectivitatea ex-
3

www.dacoromanica.ro
 34 SEXTIL P1JSCAIRI1.1

punerii, va considera ca schimbari de rostire de o potriva pe

cele determinate de o evolutiune fonetica ca si pe cele
de natura. asociativa. Mi se pare ca plusul unui b in gru-
pele mr i ml, precum apare in lat. cam'ra -> franc. chambre sau
in slay. mlatiti > rom. imblti este o modificare de rostire,
intocmai ca si plusul unut g in rom. curgu din mai vechiul curu
sau in istrorom. mtezgu miezul" fata de mai vechiul mtezu.
Rezultatul este in toate aceste cazuri o schimbare de rostire, pe
care fonologistul va trebui sa o inregistreze cu aceeai grija,
desi in cazul dintaiu cauza psihologica e mai departata, intru
cat ea se manifesta numai prin functionarea neexact a orga-
nului nostru articulator (inchiderea canalului nazal inainte de a
suprima cluziunea labiala i deci iscarea unui b intre m i li-
chida urmatoare), iar in cazul al doilea cauza psihologica este
mai evidenta : constructia proportionala" curs curg dupa
inruditul mers merg, sau contaminarea" lui mtez cu cuvantul
mozga maduva" (patruns din limba croata), asemanator ca
forma i inteles.
6. Un punct asupra caruia neogramaticii apasa cu deose-
bita. insistenta (si care deriv in mod logic din despartirea ce
o fac ei intre forma i intelesul unui cuvant) este tocmai ca
transformarile de rostire nu tin seama in afara de cazurile
analogice" de intelesul cuvintelor: numirile de localitati,
bunaoar, care in mare parte nu mai au un continut semantic,
urmeaza tot atat de orbeste" legile fonologice ca si cuvintele
uzuale ale limbei.
Totui observatia mai atenta a limbei ne arata a adesea
nu analogia" este cauza desvoltarii neconforma cu legile con-
statate, ci felul insusi al unor cuvinte i continutul lor simbohc,
semantic sau sentimental. ?

Onomatopeele adesea nu infr in materialul lingvistic al

unei legi fonologice, cad apropierea ce o facem intre forma i
continutul acestor cuvinte imitative, le opreste de a-si modifica
forma, din cauza vecinicului control al sunetului natural pe
care-I imit (cf. Dacoromania I, 93).
Vedem de asemenea ca unele cuvinte, intrebuintate des 1
infeo acceptiune ewe le priveazd de intelesul lor pregnant, sufer
nite scurtrt care nu mat sant in consonanta cu legile fono-

www.dacoromanica.ro
 DESPRE LEGILE FONOLOGICE 35

logice. Astfel cand combindm cuvintele band cu dimineafa sau

domnia cu ta, spre a le intrebuint ca formule de politetd, ele
10 pierd intelesul lor autonom, devin un fel de combinatli de
sunete ce nu mai deteaptd in noi, and le rostim sau le auzim,
ideea originald cuprinsa in ele. Aceasta e cauza cd ele pot sd
fie scurtate pand la formele neafa sau mata.
Dac e insd adevdrat cd pentru ca un cuvAnt sd fie supus
la transformdri fonetice regulate, stabilite in legi fonologice, se
cere ca sd aibd si un inteles autonom, atunci nu mai putem
considerd modificdrile de rostire ca simple fenomene formale,
fdr legdturd cu continutul cuvintelor. Iar dacd continutul joacd
si el un rol insemndtor, sAntem in drept-sd presupunem cd rolul
acesta nu se reduce la ideea exprimat de cuvAnt, ci poate privi
si tinuta subiectiv pe care vorbitorul o ia fata de aceast idee
sau insemndtatea pe care o dd el functiunei gramaticale a
cuvAntului.
CAteva exemple vor al-MA ceea ce voim sa exprimdm.
Una din legile fonologice cele mai consecvente i mai
caracteristice ale dialectului istroroman este rostirea lui a accen-
tuat cu un timbru de o, sunet pe care unii i'l insemneazd cu o,
altii cu ii. In graiul lui Alois Belulovici, studiat *de mine, toate
elementele latine sufer aceasta modificare si cele mai multe
imprumuturi streine. Legea fonologicd e Inca' in plind actiune:
in textele culese de mine intAlnim 1 neologisme ca telegrcdm,
cu pronuntarea aceasta. Dacd elimindm cazurile cuvintelor
neaccentuate in frazd (care pdstreazd pe a nealterat i cAnd
sAnt de origine latind), rdmAne o singurd exceptie: e cuvAntul
drac, care nu se rosteste cu lzbindu-md, pe cAnd in-
semnam textele spuse de Belulovici, rostirea aceasta neregu-
latd, si nevoind sd-1 influintez printr'o intrebare directA, m'am
oprit din scris si i-am cetit propozitia din. urmd, rostind insd
driic. El imediat rnd facii atent ca. trebue sd scriu drac. Ara,
tAndu-i forma drac in textele publicate de altli, el o contesta.
cu toatd energia. Cum se explica deci aceastd iregularitate, care
nu poate fi ta.gdduitd, la un cuvAnt vechiu (cAci vechimea
in limbA a acestui cuvAnt comun tuturor dialectelor romAne e
in orice caz mai mare decAt inceputul rostirei ii, caracteristicd
numai dialectului istroromAn)?
S'a observat in unele limbi ale popoarelor primitive un
3*

www.dacoromanica.ro
 36 SEXTIL PUSCARIU
-
fel de tabu", o interdictie pentru unele cuvinte pe care cre-
dinte dearte sau un respect exagerat fata de anumite fiinte le
opresc de a fi rostite. Meil let (op. cit. 281 . u.) crede cd urine
de astfel de tabu" se gsesc I in hmbile indoeuropene, ex-
plicnd bundoaia lipsa in limbile slave a unui cuvant core-
spunzator lui ursus latin i inlocuirea lui prin mncatorul de
miere" (medvcIT) prin interdictia vremelnica a numelui anima-
lului ce inspird atdta fricd oamenilor. Se pare cd forma nere-
gulatd a lui drac, la Istroromlni, e tot un astfel de caz pe
jumdtate atins de tabu", pronuntat cu vocea jumatate, i deci
lipsit de accentul care scoate in relief cuvantul i care e con-
ditia primordiald a prefacerii lui a in 3.1)
Si nota sentimentald cu care intovdraim anumite cuvinte
poate produce modificdri neregulate" ale formei lui. Acesta e
bundoard cazul diminuhvelor dela nume proprii, care, din cauza
notei pronuntat desmierdatoare, se scurteazd: Nita ()lin lonita),
Mita (din Morita) cf. 1 nasule (din minasule = nunosule etc.).
Din cele ce tim despre desvoltarea lui o In pozitie nazald in
hinba romand am atept ca sufixul -oneus latin s fi dat
-uriu > -uiu (cf. gutuiu). Cum Vis acest sufix e augmen-
tativ, iar augmentativele romneti cuprind totdeauna nota
sentimentald a dispretului sau batjocurei, s'ar puted admite,
poate, ca aceastd tinutd subiectivd a vorbitorului fatd de cuvntul
rostit sa fi impiedecat desvoltarea normald. Tiktin (Elementarbuch
38) crede chiar cd o s'a conservat In acest sufix pentru-cd
o simboli2eaza mai bine cleat alte sunete imaginea a ceva
mare i puternic".2)

1) In textele istroromne culese de mine, pentru trei dram", intAlnlm

si expresia eufemistica tret de ier (cf. zelele noastre).
2) Adevrat ca" acest sufix ar pute fi la noi imprumulat, Cad 11 gsim
cu acelea$1 functium $1 pe teritoriul albano-serbo-croat (alb.-one, .serb.-
croat. -onja). Sau s'ar putea admite la rigoare chiar ca o in pozitie nazal,
in elementele latine, n'a avut o desvoltare paralela cu a i e. Pe cand a t
e se prefac in a $1 I inainte de it, intocmai -ca inainte de n, dar se pastrea-
za nealterate inainte de nn, o, care devine u inainte de nn (nonnus > nun)
intocmai ca inainte de rt, s'a putut mentme Inainte de ii ( -oneus > -oiu).
Cf ZRPh 27, 746. In cazut acesta gututu - despre care e a se vedea
In urtn Dictionarul Academiei ar putea fi un Imprumut.
Dar tocmai multele posibilitati de explicare sant o dovadd a imper-
fectiei mijloaceior noastre de a cunoalte adevdrul, intocmai precum feluri-
tele medicamente cu care doctorh cauta sa vindece aceea$1 boala dovedesc
ca medicamentul vindeciaor Inca nu s'a aflat.

www.dacoromanica.ro
 DESPRE LEGILE FONOLOGICE 37

E un fapt relevat de mult cd sensul unui cuvnt poate pro-

duce o modificare a accentului lui, cd existd un accent se-
mantic", cf. Jespersen, Phonelische Grundfragen 157, unde se ci-
teazd exemple ca sdbstantiv nicht ddjectiv, sfmpathie nicht dnli-
pathie din limba germand. Tot astfel a ardtat Paul Passy cd in
limba francezd cuvintele rostite emfatic au alt accent, stabi-
lindu-se in simtul limbei chiar o lege in privinta aceasta : cele
ce incep cu consonantd au accentul pe silaba prima, cele ince.
pdtoare cu vocald pe silaba a doua, deci miserable, stdpide, dar
impssible, cet animal-id 1). Cum insd accentul are o inrdurire
mare asupra rostirii si este in multe cazuri conditia esentiald a
transformdrilor fonetice, accentul emfatic sau semantic explica
unele desvoltdri exceptionale : cuvintele romanice pentru cloud-
zeci" nu pot fi explicate din lat. viginti, ci numai dintr'o forma
viginti (accentuat astfel in opozitie cu triginta etc.)
Ceva analog observdm in limba romAnd. Vocalele E, i 6
au produs o perturbare radicald a sistemului consonantic, pre-
fdcdnd dentalele (in dialecte si labialele) in palatale, care apoi au
putut evolud OM la sibilante i africate. Conditia era insd sd
fie accentuate si se presupune cd mai intdiu ele s'au diftongat
in yi i ye, al cdror y a alterat apoi consonantele precedente.
Cand ele nu erau accentuate, diftongarea nu s'a produs i nici
alterarea consonantelor precedente (cel putin dentalele au Minas
nemodificate). Intr'un singur caz efectul lui I e acelasi asupra
consonantelor precedente 1 in silabd neaccentuatd, cand I (si
-es, -is cdrora le corespunde un i in romneste) era dezinenta
flexionard : deci audrs > auzi, ca dTco > zic. Constatarea
aceasta ne duce involuntar la concluzia cd 1 dezinentele morto-
logice aveau un fel de accent, care s'ar puted numl gramatic".
Astfel ne intoarcem iar la stlabele insemnaloare" cu care
G. Qurtius void odinioard sa explice o neregulantate in desvol-
tarea unei dezinente grecesti. Explicarea lui a fost combdtutd i
inlocuit prin alta, mai plauzibila, de neogramatici, care nu puteau
admite astfel de piedeci in desvoltarea incontienta a rostirii (cf.
B. Delbrck, Emleitung in d. Studium d. idg. Sprachen5 p.
144). Ideea lui Clirtius meritd insa. a fi reluatd azi. Mi se pare
inteadevdr a trebue sd admitem in afard de accentul traditional
1) Un caz analog In limba romAnd e prefacerea afirmativulut (IV
(devemt 4d) in 41/ cAnd 11 rostim cu neincredere.

www.dacoromanica.ro
 38 SEXTIL PLJCARIU

al cuvAntului ca s nu zicem, independent de el, sil a b e in

lum ind 1 silab e in umbra in corpul unui cuvAnt. Cuvinitele
accentuate pot ajunge in umbra cand importanta lor in frazd e
redusd (cf. tot, tat omul i tustrei din lat. totus) sau cAnd din
vorbe autonome, ce erau, ajung simple particule functionale,
instrumente gramaticale" (cf. franc. homme i on) sau din alte
motive (cf. exemplul lui drac), i sd aibA deci aceeai desvol-
tare ca i cAnd ar fi in pozitie neaccentuatd (sau cel putin altd
desvoltare decat in pozitie accentuatd); dimpotrivd, silabele
neaccentuate, pot ajunge in lumind i sd aibd aceeai desvol-
tare ca cele accentuate, precum vAzurAm la dezinenta romd-
neascd -i. Dacd forma regulatd" vorbsc, precum o afldm la
scriitorii vechi i in graiul tdranilor din multe Orli i astdzi, e
inlocuitd, in limba literard i a claselor culte, prin forma vorbesc,
cauza este, adevdrat analogia, unor vorbe ca imbdtrdnesc, ve-
stesc etc., cu e nealterat, dar pentru ca aceastA analogie s se
producd, trebue sd existe iardi o cauzA i aceasta este simtul
gramatical, care cere ca sd intrebuintdm aceeai expresie morfo-
logicd, care deci scoate pe -esc atAt de mult in lumind, incAt
il impiedecd de a deveni -iisc impreund cu cazurile de e trecut
la d dupd labiale. Un alt exemplu va ardtd acest lucru in mod
i mai evident.
Din timpuri strdvechi, inainte Inca de despartirea dialec-
telor romAne de azi, vocalele i i u la sfdritul cuvintelor au
inceput sd se rosteascd optit. In desvoltarea mai departe a
acestui inceput antidialectal de schimbare de rostire, dialectele
au mers pe drumuri deosebite. Astfel Aromanii pdstreazd
incd pe u dupd anumite consonante sau grupuri consonantice,
pe cAnd la DacoromAni el a dispdrut, in limba literard tot-
deauna, cAnd nu urmd dupd cons. + lichidd (in care caz el se
pronunta plenison : aflu, socru) sau dupd vocald (in care caz el
formeazd diftong cu vocala precedentd: bou). La i chestiunea
e mai complicatd. In afarA de cazurile cdnd s'a pdstrat i
u (afli, socri; boll el apare ca i optit mai mult sau mai putin
perceptibil pentru ureche, dupd natura sunetului precedent. Dar
chiar 1 atunci cand el nu se mai rostete, existenta lui de odi-
nioard se tradeazA, precum a observat E. Herzog, prin faptul ca
consonanta precedenta se articuleazd la un loc in gurd, ca 1
cand ar urma un i: intre singularul uriq i pluralul uriaqi,

www.dacoromanica.ro
 DESPRE LEG1LE FONOLOGICE 39

dei un i final nu se mai aude nici in cazul al doilea, existd totui

o deosebire acusticd, aci, la plural, 3 se pronunta cu varful
limbei in regiunea i. Amutirea lui I final n'a produs deci de
fapt omonimitate, echivoc, in formele flexionare dacoromane.
Altele sant rezultalele in dialectul istroroman. Acest dialect
nu mai are nici urm de i i u optit, ci sau i i u plenison, sau
zero. Echivocul era deci posibil, cu atat mai mult, cu cat cele mai
multe subdialecte nu mai fac distinctia nici intre s i c, deci nu
se mai deosebete nici las de kV, pas de pag Pe and substan-
tivele pierd cu totul pe u i pe i final, in flexiunea verbului
constatdm urmtoarele : persoana 6 mentine totdeauna pe u ple-
nison (moru), pe cand el a dispdrut cu totul la persoana 4
(murin, dinteun mai vechiu murim); la persoana 1 avem de obi-
ceiu forme fail u (mor); la persoana 2 i e plenison la indicativ
(mori), dar a dispdrut cu totul la imperativ (inor); de asemenea
nu mai existd nici urmd de i la persoana 5 (murit). Iat o
inconsecventd care trebue sd ne pund pe ganduri. Inconse-
cventa aceasta are totui un rost, pe care nu e tocmai greu sa.-1
ghicim. Mai intaiu constatam cd evolutia regulatd, adecd amu-
tirea totald a lui u i i final precum o intalnim bundoard
la nume s'a intamplat de cate ori nu exista nici o primejdie
de echivoc : murin, murit nu sant omonime cu nici o and formd
verbald. De asemenea nici imperativul, care nu se intrebuinteazd
la alte peisoane decat la persoana a doua, nu putea da prilej de
confundare cu alte persoane ale acestui mod, deci s'a putut rosti mor,
cu amutirea lui I. La indicativ, di mpotriv, forma mor flind cea regu-
latd" 1 pentru persoana 1 i pentru persoana 2, echivocul s'a evitat
prin mentinerea lui i in cazul din urtnd ( ptit de sigur la inceput
i numai mai tarziu rostit iar plenison). entinerea lui i la per-
soana 2 are deci acelai rost ca alaogerea obligatorie a lui tu
inaintea formei meurs (pronuntat la fel cu meurs la persoana 1)
in limba franceza i se explicd ca o mdsurd prohibitivd, prin
care se evitd echivocul intre mai multe omonime. Prohibitia
aceasta trebue sd ne-o inchipuim astfel : in limba francezd se
puteA intrebuinta de o potrivd i se i intrebuinta fdrd vreo
deoSebire remarcabild tipul morio[r], aldturi de ego morio[r].
Cand, in urma transformdrilor fonetice *morio, *moris, *morit i
*moriunt au dat acelai rezultat, Francezul, simtind nevoia de
cele mai multe ori de a face o distinctie precisd intre Cele patru

www.dacoromanica.ro
 40 SEXTIL PUSCARIU

forme, a ales tipul ego morior, care in pronumele prochtic avea

un mijloc tot atat de sigur de a distinge persoana ca 1 Latinul
in dezinentd. Tot astfel Istroromanul, pe cand ambele rostiri
mod i mor existau aldturi, fdrd ca forma noud s fi alungat
incA cu desdvarire pe cea veche, s'a hotdrit pentru cea nee-
chivocd. Forme le mod la indicativ i mor la imperativ sant
rezultatul unei selectiuni, sant formele trainice prin neechi-
vocitatea lor.
Cd de fapt lucrurile s'au petrecut astfel ne-o aratd cazul
lui ver vei". De1 1 aceasta e o forma a persoanei a doua din
singular, totui ea nu arata. nici o urmd de i final. De ce?
Fiind-cd acest verb se conjugd: voi, ver, va, ren, vet, vor, deci
persoana a doua neputand fi confundatd cu nici o and. per-
soand, n'a existat nici cauza care sd Impiedece disparitia regu-
latd" a lui I final..
sa niai adaogdm cd avem 1 cazuri de In locuiri inten-
tionate de sunete sau forme gramaticale prin altele, atunci
cand aceastd modificare servete spre Intelegerea mai uoard?
Cazul lui doizeci" (In loc de doudzeci) sau germanul zwo (in
loc de zwei) la telefon, spre a nu se confunda cu noudzeci"
sau in nemtete cu drei, ne aratd nu numai cd astfel de inova-
tiuni pot pdtrunde printr'o conventie tacita. in cercuri tot mai
largi, ci 1 altceva. Fara ca in gramatica" telefonului sd fie
inregistrate, aceste reguli noud au prins rAddcini foarte repede,
cdci ajunge ca sd auzi forma doizeci" odatd, pentru ca sd-ti
dai imediat seamd de rostul ei i s'o adopti ca o inovatie utild,
pentru o mai bund Intelegere prin telefon.
Toate 'consideratiile de mai sus ne aratd ct. generalizarea
unei modificdri de rostire asupra intregului material de limbd
se izbete de piedeci mari, dictate nu numai de factori de naturd
asociatiVA (analogie"), ci de o multime de alte consideratiuni,
de naturd foarte diferitd, i cd M. Breal avea deplind dreptate
cand spunea c'est le cerveau, tout autant que le larynx, qui
est la cause des changements".

7. Cum trebue sd ne inchipuim Ins* generalizarea unei

schimbdri de rostire asupra materialului lingvistic? Avem sA
vedem in aceastd rdspandire o potrivire mecanicA i incon-
tientd a organului nostru articulator in toate cazurile analoage?
Cred cd nu, i iatd de ce :

www.dacoromanica.ro
 DESPRE LEGILE FONOLOGICE 41

Unul dintre principiile fundamentale care st la baza fixdrii

unei limbi in mintea noastrd este de sigur tendinta de a
ordonA in categoril gramaticale materialul imens de limbd
pe care il acumuldm necontenit. Printr'o analizd necontenitd
ne-am deprins din copildrie sa despartim, din frazele prinse cu
urechea, palile vorbirei 1), iar printr'un spirit de sintezd, care
este in acelasi timp cel mai bun mijloc mnemotehnic, aranjAm
necontenit aceste parti ale vorbirii in categorii, asociindu-le
intre sine si unindu-le in serii. Multe din aceste incercdri ale
noastre esueazd ; asupra unora revenim mai tarziu, desbdrndu-ne
de ele ; cateva insd prind 1 la asculttorii nostri si se its-
pandesc. De cele mai multe ori categoriile gramaticale noud
se nasc dupd logica speciald a limbii (alta deck logica filo-
sofica.), la intdmplare, prin simplul fapt, c un numdr mai
mare de cazuri avdnd un factor comun, sdntem gata sd imprumu-
tam acestuia imediat o insemndtate gramaticald. latd cdteva
exemple spre ilustrarea celor spuse. Pluralele in -uri ar trebui
sd se gdseasca la noi numai in cuvintele care aveau in lati-
neste -ora, precum pluralul in -ete corespunde latinescului
-ita (capete). Din intAmplare, cele mai multe neutre latine cu
pluralul in .-ora au devenit in romneste, la singular, mono-
silabe. De aici noua reguld morfologica si in privinta aceasta
e interesant paralelismul ce-1 oferd limba bulgareascd, cu plu-
ralele sale in -ove cd -uri este dezinenta pluralului pentru monosi-
labele terminate I n consonante, o reguld care astdzi tinde a se
generaliza., ivindu-se chiar formele cdmpuri (in loc de camp!,
pdstrat Inca in locutiunea a lu campiiD), capuri, iar la gene-
ratia mai tndr, incidental tot mai des, forme ca sacuri, acuri etc'.
In Muntenia sdnt dese, in graiul familiar, chiar la oameni
culti, greseli" de felul lui el zbor (in loc de ei zboard, clupd
1) Urmatorul caz, observat la copilul mieu, mi se pare destul de
instructiv spre a-1 cita la acest loc, unde nu pot sa ma exhnd mai pe larg
asupra acestei chestium. Fiul mieu, pe cand invaja sa umble, avea obiceiul
sa stranga de pe jos tot ce-i ajungea in mana. Nevoind A-1 las sa sd
joace cu toate aceste lucruri, adesea murdare, i le ceream cu vorbele
da-i lu tata". in curand el injelese, din gesturile ce le faceam, care era
rostul acestor cuvinte si Inteo zi veal singur cu o wine de lemn, aflata
pe jog, pe care mi-o Intinse zicandu-mi: dailu". in vorbele mele el izbu-
tise sa analizeze mai Intaiu cuvantul tate, rare ii era familiar din alte
construcjii si al carui Injeles 11 stia; restul, ramase deocamdata in mintea
lui o expresie unitara, pe care o interpreth ca cerere" sau dare".
Abia mull mai tarzm ajunse sa recunoasca in acest dailu" elementele
constitutive da" i" si Iu".

www.dacoromanica.ro
 42 SEXTIL PIICARIU

ei fug, ei merg etc.) 5tim CA, dictate de nevoile ritmului i ale

rimei, ele au putut pdtrunde, ca licente poetice, si in poezi,ile
unui Gr. Alexandreccu, D. Bolintineanu s. a. Deundzi, un poet
tandr mi-a cetit versuri de ale sale; fdcandu-1 atent asupra gre-
elii de gramaticd in expresia vulturii zbor, el n'a voit s'o recu-
noascd, dandu-mi urmatoarea explicatie: se zice vulturit, astunii
zbor, dar reindunelele zboard, pentru-cd vulturii" si ldstunii"
sant masculine i randunelele" feminine. Evident c in mintea
lui s'au asociat cloud categorii cu totul distincte, et zboard, deo-
sebit de ei fug (conjugarea I distingandu-se prin plusul unui a
final de celelalte conjugdri la pers. 3 plur. ind. prez.) i domn
doamnd, upr upard (substantive si adjective distingandu-se
la feminin printr'un d final de masculinele corespunzdtoare).
Astfel de interpretdri individuale, de care observatorul atent
poate descoperi cu sutele in jurul ski, sant instructive, nu numai
pentru-cd orice interpretare e o dovadd despre trebuinta omului
de a-si da seama despre limba ce o vorbeste, ci si pentru-cd
ele ne dau putinta sd urmarim unele inovatiuni de limbd. care
n'au rdmas individuale, ci au de ienit mai mult sau mai putin
colective.
Astfel dacd in limba romand avem imperative ca ado, vino
i add, vind, neregulate din punct de vedere etimoIogic, ele se ex-
phcd de sigur prin faptul cd unul sau mai multi indivizi grditori
au fdcut o asociatie intre aceste imperative si intre o alt cate-
gorie de vorbe (care avea comun cu imperativele tonul porun-
citor), adecd vocativele feminine soro i sord. Desigur cd ina-
inte de a sd fi zis frate vino ! bdrbate add! se va fi zis numai
sord vind ! sau soro ado !
La origine, intre prepozitia in i intru exista o deosebire
de inteles, ca 1 intre lat. in i intro. In limba veche i in dia-
lectul istroroman deosebirea aceasta se mai poate observa. Cu
timpul insd ea s'a ters, amandoud prepozitiile devenind sinonime,
si s'a ndscut, printr'o noud interpretare a cazurilor auzite, uzul
de a intrebuinta pe intru inainte de vocale (intr'un, intr'insul,
intr'adevdr, etc.) i pe in inainte de consonante (in sat, in casd,
etc.), Mit ca uzul acesta sd se fi generalizat si s fi ptruns
pretutindeni (in apei, Mint multi ant).
Verbele iotacizate (eu auz, eu vdz etc.) erau odinioara cu
mult mai rdspandite decat azi. In lupta lor cu forme neiotacizate

www.dacoromanica.ro
 DESPRE LEGILE FONOLOGICE 43

(eu aud, eu veld) se poate observa la unii scriitori vechi (cf. Zur
Rekonstruktion des Urrumeinischen p. 23) i putem observa i
azi la unii autori moderni, cum formele iotacizate se mentin la
conjunctiv spre a-1 deosebi de indicativ (deci eu vdd dar sd vdz,
el aude dar sd auzd), de0 aceastd distinctie nu are nici o indrep-
tatire etimologicd.
Intre forma acel i acela, acest 1 acesta etc., exista la in-
ceput o deosebire semanticd, Intru cat acela (din eccu-ille-illac
aved intelesul mai pregnant (ca francezul celui-l), deck acel
(din eccu-ille, franc. celui). Aceastd deosebire pahzindu-se tot
mai mult, cele doud forme devenird sinonime. Urmarea a fost
sou pierderea uneia dintre ele, ca la Istroromani, care cunosc
numai pe tela (nu 0 pe fel), sau ivirea unei distinclii noud, de
naturd sintactica.: acel se Intrebuinteaza Inaintea substantivului
(acel om), iar acela dupa substantiv (omul acela) sau singur (a
venit acela), o deosebire care s'a generalizat in limba literard,
fr ca s fi ptruns ins.g in toate regiunile dacoromane.
Astfel de tendinte de categorizare gramaticala" nu se
reduc numai la morfologie, la sintaxd i la lexicologie, unde au
fost de mult recunoscute, ci trebue admise I in fonologie. E
incontestabil c in mintea noastr exist formula de depen-
denta a sunetului de imprejurimea sa i c vorbele care pre-
zint grupe de sunete asemdntoare se asociaza. in categorii
fonologice", intocmai precum se unesc cuvintele cu Inteles si-
milar In categorii semantice" sau verbele cu acelea0 dezinente
In categorii morfologice".
Se sustine In deob0e c schimbdrile de pronuntare se In-
tampl in mod incon0ient de vointa noastra. Aceasta este ade-
vdrat Intrucat privete ivirea celor mai multe schimbdri de ro-
stire: experienta ne arat c omul in general nuli d seama de
inovatiunile de limbd. pe care le adoptd. Dar adevdrul acesta,
ca0igat pe cale empiricd, nu trebue sa ne triple asupra unui
lucru: omul are darul de observatie lingvistica i e predispus
s mediteze asupra limbei sale, el se observa necontenit pe sine
i mai ales pe altii. Astfel deosebirile ce existd intre graiul su
individual i al mediului ambiant, incon0tente in momentul
ivirii lor, pot ajunge cu timpul s fie observate.
Din inconOiente, schimbdriIe de rostire pot deveni obser-
vate prin spiritul nostru de comparatie. Asemnand adeca necon-

www.dacoromanica.ro
 44 SEXTIL PUSCARIU

temt limba noastrd cu a celor din jurul nostru, ajungem la con-

tiinta unora din particularitalile noastre de pronuntare. Mediul
ambiant exercitd deci un control necontenit. Controlul sunetului
auzit in cuvant este in limbd ceea ce este lucrul vzut pentru
imaginea ce o retinem despre el 1 raportul lui in spatiu : fail
acest control am vorbi alandala, precum alandala sant imaginile
vdzute In vis. Nu cred sd existe un lingvist care sd conteste
importanta controlului mediului ambiant; a admite insd aceastd
importantd insemneazd a admite in mod implicit la subiectul
graitor I o meditare asupra limbei sale.
Oricine a fdcut studii dialectale tie cd, spre a descoperi
fenomene de limbd noud intr'o regiune, cel mai bun mijloc este,
inainte de a trece dintr'un loc intealtul, sd te informezi de la
oameni, care sant particularitatile dialectale ale comunei inve-
cinate. E uimitor cat de bine observd omul incult deosebirde
acestea dialectale. In sudestul Transilvaniei este un sat de colo-
nfti din veacul al XVIII-lea, Tohanul-vechiu, in care se pro-
nuntd barbat, sacard etc. in loc de bdrbat, seicard etc. Brdnenii,
Zarnetenii, Ranovenii i locuitorii altor sate din imprejurime
ii bat joc de Tohdneni din cauza pronuntdrii acesteia, iar dialec-
tologul, cu mult inainte de a ajunge in Tohanul-vechiu, e aver-
tizat cd acolo oamenii rostesc orice ci ca a". Generalizarea
aceasta e greita. 1 se explic prin faptul ca raportul cu Tohd-
nenii nu este eat de intim hick in satele din imprejurime lumea
sd fi ajuns sail dea seama exact in ce conditii anume apare
a in loc de fi. Cand insd contactul e zilnic i intim, atunci e
izbitor cat de exact ii cid omul seama de conditiile speciale in
care apare o deosebire de rostire. Aceasta se observd mai ales
and cineva traduce" formele dialectale in limba literard, sau
invers. Bartoli, studiind limba ultimului Vegliot, a observat cd
ceea ce Udina Burbur ii dddea ca material de limbd vegliotd,
adesea erau forme italiene (venete) adaptate insd dialectului
atat de bine, incat era nevoie de toatd agerimea criticd a filo-
logului ca s le recunoascd ca atare.
Dacd nu ne-am da seama de deosebirile intre graiul
nostru i al altora, nu s'ar explica cazurile de inversiune fo-
neticd", de chiperurbanismeD, pe care le observdm atat de des
in limba celor ce pun un exces de zel in lepAdarea formelor
dialectale din graiul lar, nici cazurile inverse de reactium fata

www.dacoromanica.ro
 DESPRE LEGILE FONOLOGICE 45

de limba literard", relevate pentru limba romand de Gamillscheg

in Oltenische Mundarten sau cazurile de carticulare prin reactiuneD
ca cele ardtate de Meyer-Liibke in Dacoromania II, 6. Cat de re-
pede prmde urechea aceste deosebiri st cat de usor isi asimi-
leazd vorbitorul rostirea mediului ambiant, ne-o arata. Weigand
(Aromunen II 352 ): La servitorul mieu [Roman din Clisura] pe
care 1-am avut langa mine un an intreg, am observat, cd, Vara'
sa.-i dea seama, in cursul caldtoriilor noastre, isi adaptd pand
la un oarecare grad pronuntarea i tezaurul lexical al dialec-
tului pe care tocmai il studiam. Adaptarea aceasta nu mergea
atat de departe inct s fi incetat de a mai zice Skit in loc de
vimt, sau s fi primit pe p (= r uvular) al Farserotilor, dar e in
loc de ea, forme sincopate i nesincopate, va yin in loc de va z yin
etc. alternau dupd dialectul Aromanilor cu care vene in contact".
Constiinta aceasta a raportului exact intre sunetele unei
limbi qu se observ numai in cazuri de bilingvitate, ci chiar in
cadrele aceleeasi limbi. S'a recunoscut bundoard cd dacd in dia-
lectul dacoroman pluralul dela fate/ este fete, prima acestei
neregularitAti este analogia lui fatd cu pluralul fete ; tot asttel
dupa analogia lui vargil vergi s'a luat livadd livezi. Ana-
logia aceasta s'a intins apoi 1 asupra unor cazuri ca fqd feqe
sau jeqi, band berze, spate! spete, lopatei lopeti etc. cu
atata consecventd, incat ti ebue sd admitem ca. regula a din
tulpind, dupd labiate, devine e inaintea terminatiunei e, i a plu-
ralulm", constatat de gramatici, existd si in (simtulp subiec-
telor vorbitoare si deci 1 aceea c p, b, f, v, ;a in pe care
noi, filologii, le numim labiate", recunoscand nota lor comund :
articularea cu buzele formeazd si in simtul limbei o grupd
de sunete care in anumite cazuri produc anutnite schimbri
constante.
Trebuinta de categorizare gramaticald existd deci si cu
privire la sunete i precum admitem un simt morfologic sau
sintactic la subiectele grditoare, trebue sd recunoastem si un simt
fonologic. Dacei sthimbeirile de rostire stint in majorttatea cazu-
rilor incongiente, legile fonologice stint rezultatul unei actiuni
congiente a mintri noastre, vecinic observatoare qi preocupatel a
stabili norme gramaticale.

8. Cu cat imi dau mai mult seama despre principiile diri-

guitoare in desvoltarea limbei, cu atat vdd mai clar rolul cel

www.dacoromanica.ro
 46 SEXTIL PUS CARIU

mare pe care 11 are tendinta aceasta de a clasa in categorii

materialul brut de limbd in memoria noastrd. Rezultatul ei e
crearea necontenitd de cadre noud, in care acest material de
limbd e 'Indult ; aceste tipare noud in care poate fi turnat
materialul vechiu, alcdtuesc insai evolutiunea limbei. Chesti-
unea, dacd aceasta desvoltare insemneazd un progres sau
un regres, atat de des discutatd de la Schleicher pand la Jes-
persen e pusd greit, cdci ea introduce o not subiectiv in cerce-
tarile obiective: tiinta are sd constate i s explice, nu sa.
aprecieze. Tot astfel pentru lingvist e fait importanta. a ti ceea
ce pentru psiholog poate fi o problem insemnatd, dacd, anume,
procesul de ,categorizare" a materialului de limbd se intampla
in mod contient sau subcontient. Cred cd o granita. intre
incontientd i subcontienta nici nu se poate trage. Si memoria
noastrd functioneazd in general lard s'o putem dirigui; totui
uneori avem posibilitatea, printr'o incordare voita, sd ne 4ducem
aminte de ceva, adecd sd caufam in mod contient a leg itele
care asociazd ideile noastre. Tot astfel uneori izbutim, meditnd,
sd ne dam seama despre raporturile constante Intre diferitele
parti ale vorbirei sau ale unui cuvnt.
Ceea ce importd a ti, este cd simtul pentru aceste ra-
porturi constante existd in mintea noastrd 1 pentru sunetele pe
care le rostim. O. Jespersen (Plionetische Grundfragen 182) a
observat cum unii copii, pe cand incep sd vorbeascd, ii cre.
azd legi fonologice false i necomplete, din cauza analizei
greite a unui material lingvistic sdrac pe care mai tarziu le
pdrdsesc subt presiunea controlului exercitat de mediul ambiant.
Trebuinta de a se exercit in astfel de stabiliri de raporturi
constante intre sunetele limbei este atat de mare la copii, incat
ii vedem inventand limbi noud spre a-i comunicd lucruri nein-
telese de altii, prin substituirea unor sunete ale limbei obicinuite
prin altele, dupd o cheie stabilitd de mai nainte.
Acest simt innascut explica de ce o schimbare de rostire poate
cuprinde tot materialu; lingvistic dupd expresia lui Sievers
adecd toate cuvintele cu constructie similard. Pe vremea and 1
intre vocale inceped s se pronunte r, nu era nevoie ca un in-
divid sd audd de la cei din jurul ski toate cuvintele limbei cu I
intervocalic schimbat in r, spre a le imit, ci era de ajuns ca
individul cu talent de limbd sd audd cateva din ele, pentru ca

www.dacoromanica.ro
 DESPRE LEGILE PONOLOGICE 47

s-i dea seama de raportul constant intre cele doud fapte ling-
vistice, pe care noi filologii le numim l velar" (cf. Cony. lit.
39, p. 309) i pozitie intervocalica", spre a generaliza rostirea
adoptata asupra tuturor cazurilor similare.
Dar ori cat de asemanatoare ar fi structura mintii noastre,
analiza i sinteza materialului brut de limbd nu pot fi absolut ace-
leasi la toti indivizii graitori. De aceea 1 ematerialul lingvistic x. va
vari adesea de la individ la individ, 1 mai ales va fi deosebit
conceperea legii fonologice, care pentru unii va apdred Intre
margini mai stramte, pentru altii intre margini mai largi, dupa
cum spiritul de observatie al unuia va fi mai fin sau mai putin
desvoltat1). e Exceptiile, cuvintele refractare unei legi fono-
logice, se vor explicd deci in mare parte prin faptul ca. ele Watt
fost recunoscute ca apartinand ematerialului lingvistic, fiindcd
conditii speciale le faceau s se asocieze in alte eserii. Daca,
bundoar, pe vremea cand en devene in in limba roman& cu-
vantul gena nu s'a prefacut In gine" (ca plena > plind i atatea
altele), ci a rdmas gelid, pentru ca mai tarziu sd se prefacd in
geand (ca penna > peand), cauza poate fi apropierea stransa
de inteles Intre aceste doud cuvinte (cf. Zeitschrift f. rom. F hil.
28, p. 682) care le-a imbinat 'inteo serie" atat de intima semantica,
incat n'a mai fost posibila deslipirea lui gena de penna din
seria sernantica spre a fi dus de curent singura in seria fono-
logica. In fond, explicatia aceasta nu difera de cea data 'Ana
acuma : gena e o exceptie la legea fonologica despre prefacerea
lin en in in, datorit analogiei lui penna, care 1-a schimbat in
*genna. Numai cat rostirea *genna poate n'a existat nici odatd. 2)
Un alt exemplu ar fi cel dat de Meyer-Liibke (Mittei-:
lungen p. 11-12) care explica, pe cat se pare, netrecerea lui
qua in pa in cuvintele qualis > care, quam > ca, quando >
cand, quantus > cat, prin faptul ca aceste pronume i ad-
verbe au format o serie" intima gramaticala" impreund cu alte
cuvinte ca quod, quid, quomodo etc., care toate, avand sunetul
initial qu, le-a constrans 1 pe acestea sd-1 mentina.

1) Ceea ce admited deci Sievers (Plzonetik5 731) pentru filologii

care stabilesc legile fonologice, admitem noi pentru insei subiectele
graitoare.
2) 0 alt explicare, de natura foneticd, a incercat sa dea lui geanei
In timpul din urrna Meyer-Ltibke in Literaturblatt, No. pe Octomvre 1921.

www.dacoromanica.ro
 48 SEXTIL PUSCARIU

Cat despre conceperea unei legi fonologice in cadre prea

largi, s'ar putea cit cazul lui e scurt i accentuat latin. Deduc-
tiile ce le putem face din limbile romanice de azi ne fac a
crede cd diftongarea lui e in ie se incepuse in epoca preromand,
dar numai cand era urmat de o singurd consonantd. Dacd in
romanete cotiditia aceasta din urmd nu existd i rostim de o
potriva. piezi i piept (fata de piede dar petto italian), aceasta
se datorete, probabil, nerecunoaterii exacte, din partea Roma-
nilor, a raportului original i generalizarii unei evolutiuni asupra
unui cerc mai larg de material lingvistic.1) Tot astfel se pare
cd legea fonologicd dupd care au proton devine a in romd-
nete (Cony. lit. 44 p. 143-144 i 470) nu e deck largirea,
peste marginile primitive, a legii fonologice latine vulgare, in
urma cdreia au urmat de u accentuat se prefacea in a (aus-
culto > asculto). Deasemenea transformarea latind-vulgard a
grupului avi inainte de consonante in au (cavito > cauto) s'a
extins in limba romand 1 asupra lui evi > eu (prebiter > preut)
i ovi > ou (novitatem > noutate) etc. (cf. Dacoromania I 437).
9. Conceptia neogramaticilor despre schimbdrile de rostire
incontiente, implicd credinta C subiectele vorbitoare nu pot reac-
Vona in vreun fel sau altul impotriva legilor fonologice. Mintea
noastrd se revoltd impotriva unei astfel de conceptii, care poate
fi combdtutd chiar pe calea speculativa, pe care ea s'a ndscut.
A explica transformkile fonetice i flexionare ca un fe-
nomen mecanic-acustic e imposibil, neputandu-se admite pur i
simplu cd sunetele i formele flexionare alunecd, cum cade build-
oard un corp in urma greuttii sale spre pdmant, cdci atunci
ele ar trebul sd alunece in toate limbile de pe pdmant WA ex-
ceptie, in aceeai directie, totdeauna, i am putea, in cazul acesta,
prevesti de pe acuma incotro vor fi alunecat sunetele unei limbi
d. ex. ale celei germane, in anul 2500" (R. Lerch, in Germanise lz-
romanische Monatsschrift VII-1915, p. 101).
Dar studiile dialectale ne aratd necontenit cd cuvinte cu
structurd asemandtoare nu intrd toate in cadrele aceleini legi
fonologice in actiune, care in unele regiuni are cadre mai largi,
iar in altele mai inguste. Dacd urmarim bundoard reducerea lui
dz i d2 la z i 2 neterminatd Inca pe intreg teritoriul daco-
1) Posibil ar fi bunaoard ca In urma sincoprii vocalei postone in
vorbirea allegro, sa se fi gasit mai multe exemple de 6 trecut in ie in po-
zitia cons. + cons., rezultata din cons. + vocala sincopata + cons.

www.dacoromanica.ro
 DESPRE LEGILE FONOLOGICE 49

roman vedem din studiile lui Weigand, Ca pe alocuri pier-

derea sau mentinerea elementului cluziv e legat de pozitia ini-
tiala sau intervocalica, de consonanta precedentd sau poate O. de
accent, deci cd in diferite regiuni transformarea aceasta fonetica n'a
ajuns sa se generalizeze Inca asupra tuturor cazurilor. Mai mult
decal atata, in conditii egale, vedem cum noua rostire nu cuprinde
intreg materialul lingvistic i avem June dar gioi, aiurea giune
dar joi, sau joi, jug, fur dar giugastru (fahresbericht IV 276-277,
VII 49), sau vedem ca inteo regiune ca Banatul, care rostete
pand azi veade, feate etc., intalnim cuvinte refractare ca verde,
merge (fahresbericht I1I 217).
Acestea i multe alte Exemple de acest soiu, de care abundd
orice studiu dialectal constiincios, ne intaresc in convingerea,
ca schimbarile de rostire nu trebue sa ni le inchipuim ca pe niste
avalane, care In rostogolirea lor impetuasa imbratisazd tot ce
intalnesc in cale, ci ca .pe niste evolutiuni lente, care se pro-
paga anevoie, invingand necontenite piedeci, luptand oarecum
cu individualitatea fiecarui caz special. Ele se generalizeaza nu
numai prin puterea lor de expansiune (adeca prin tendinta noastra
instinctiva de a primi i a imita rostirea nou ce o auzim), ,ci,
cel putin in masura tot atat de mare, prin actiunea mintii
noastre, care dandu-i seama sau ghicind une-ori In mod
gresit cauzele ce determind o schimbare, in nazuinta necon-
tenita de categorizare a materialului brut de limba, generalizeaza
o inovatie fonetica, extinzand-o asupra cazurilor asemanatoare.
In limba comuna, cu influentele ei multiple din diferite dialecte
geografice i sociale, vorbita in general de oameni mai culti i
deci mai deprinsi sa ordoneze materialul brut de limbd cu care
opereaza, vom intalni o unitate mai mare decal in dialectele
vorbite de o populatie mai putin culla, care operand cu un te-
zaur lexical mai redus, simte mai putin nevoia de ordonarea
lui i de forme dare i neechivoce de expresie.
Ceea ce azi ni se pare unitar este adesea rezultatul unor
frdmantari indelungate dupa unitate formald.
Dacd vrem sa proiectam Inaintea ochilor notri o fazd din
trecut, nu trebue deci sd ne asteptam la un tablou retuat de
toate asperitatile i neregularitatile, precum 11 avem azi, dupa
munca marelui maestru, timpul. Un exemplu al acestei lupte am
dat in Dacoromania 1, 380 s. u. studiind metafonia vocalelor

www.dacoromanica.ro
 50 StXTIL PusCARiti

accentuate inainte de e urmator i alt exemplu e studiul lui

Meyer-Lithke despre labiale, publicat in fruntea acestui volum.
Ele ne arata cat de anevoioas e generalizarea unei schimbari
de rostire asupra intregului material de hmba i cum adesea azi
abia mai putem descoperi cateva ramaite ce ne amintesc ten-
dintele de generalizare de odinioara.
inteadevdr, dac privim cu ochii istoricului fonologia unei
limbi, observam cd majoritatea schimbarilor de rostire, deter:
minate de cauze fiziologice, nu devin legi fonologice, nu iz-
butesc adec s se generalizeze asupra Intregului material ling:
vistic. Un exemplu dintr'o suta e de ajuns.
Fiziologia sunetelor ronlaneti d i a Inca riu este cuno-
scuta bine. Un lucru neindoios e ins, c la rostirea acestor
vocale joacd un rol important pozitia buzelor. Unii dintre cei
ce au incercat s descrie foneticete aceste sunete (Philippide,
Sbiera), exagerand i schematizand aceast observare, au crezut
ca d nu-i cleat un o rostit cu buzele nerotunzite. Fapt este ca
labialele invecinate au in fonologia romaneasc o influentd hota-
ritoare la schimbarea vocalelor In a, a sau la modificarea lui
a, a in alte vocale. Cauza fiziologica a acestor modificari de
rostire este dar evidenta. Cu toate acestea, generalizarea acestor
schimbari de rostire asupra intregului material lingvistic nu s'a
facut in mod egal. Astfel, precum voiu ave prilej sa arat cu
alta ocazie, prefacerea lui e in d (de asemenea a lui ea in a i
a lui in in in) dupa labiale a inceput in vremuri straromane ;
dintre toate dialectele noastre insa numai cel dacoroman o cu-
noate ca lege fonologica. (cu foarte putine exceptii i cu tot
mai putine exceptii cu cat limba e mai recenta), pe cand dia-
lectul aroman i cel istroroman abia dac mai pastreaza cateva
urme de e trecut la d dupa labiale. De asemenea prefacerea lui a
mno dupa labiale, pe care o intalnim in multe cuvinte, n'a ajuns sa
se generalizeze asupra intregului material de limba, dei ea se
poate constata, ca tendinta generala, in cele mai deosebite re-
giuni i in diferite timpuri. Abia individual aflam aceast modi-
ficare de rostire ca lege lonologica : astfel am un coleg din Mun-
tenia, care rostete consecvent: forde fait de", pomant pamant",
adevor adevar" etc., pe and noi ceilalti rostim botez dar
Omani etc.1)
1) lata cteva exemple in care a (a) a trecut in a (proton si u) in
VecinAtatea labialelor In diferite timpuri i locuri, unele, de sigur, facilitate si

www.dacoromanica.ro
 DESPRE LEGILE FONOLDGICE 51

10. Despre felul cum se cristalizeaza pe incetul o lege

fonologica ne putem face o idee, daca urmarim legile fono-
logice in acfiune in graiul nostru actual sau legile .forologice
vechi, neincheiate Inca.
Se tie anume c. cele mai multe legi fonologice se incheie
la un moment dat. Cand adeca modificarea de rostire prin care
ele se caracterizeaza a cuprins Intreg materialul lingvistic i o
regiune intreaga, atunci rostirea aceasta modificata devine rostire
obicinuita pentru generatiile urmatoare, face parte din patri-
moniul traditional de limba; legea fonologica moarta nu mai
conteaza pentru imprumuturile ulterioare. Dupa ce toate cuvintele
cu I intervocalic simplu s'au rostit cu r pe intreg teritoriul stra-
roman (ca in lat. mola > moard), imprumuturile mai noua n'au
mai putut fi atinse de aceasta schimbare, deci avem boald,
poald, qcoalei etc.
Cand insa o lege fonologica are repercusiune 1 asupra
formelor morfologice, producand in declinare i conjugare forme
diferite, atunci simtul pentru raportul constant ce exista intre
sfaritul tulpinei i vocala initiala a dezinentei sau sufixului
(pas :pai, las :lai), intre vocala tulpinei i vocala dezinentei
sau sufixului (frumos :frumoasa, mor: moara), intre vocala tul-
pinei i accent (frumos:frumuel, mor :murim) etc. se mentine
de influenta asimilatorica a vocalei urmatoare sau precedente sau de ana-
logia unor sufixe. (Formele fard citatie se gdsesc atestate In Dictionarul
Academiez): animalia > amaie si arom. numal'u, apa-boteaza > bo-
boteaza (cf. in urma Dacoromanza I 437), balmos balmosi si bolmosi,
baptizo > *batez > botez, sarb. balvan > !Alvan i bolvan, balhac si
bulhac, ung. barnas > barnaciu si bornaciu, Barsa barsanesc si bur-
sanesc, batus i botus (amandoud formele se gsesc I In bulgareste),
carpaciu crpc t carpoci, familia > fameie (> femeie) si fomeie,
arom. fumeare (forme cu o se gdsesc I In dialectele italiene), foras >
fard si for, firtat megl. furtat, fonflni si fonfoni, (vechiu si dial )
Mos > folos, incovaiu siincovozu,invalesc si involesc, luam > luonz, slay.
mamiti > *manzi > momi, naparca si noparca (Jahresbericht III 322),
palumbus > *parunzb > porumb, arom. purumbu, pdpus pfipusozu
si popusoiu, popas popasi i poposi, postav postavar si Postovar
(nume de munte in 13rasov), megl. primaveard si primuveard, remaneo
> raman si roman (desi s'a produs omonimitate cu romanus > roman;
forme cu u i la Engaclini si Provansali), repausare > rapasa si raposa,
Samedru si Sumedru (si aromaneste), scdfalci si scofalci, tobasstobasar
> tobosar, vapsea i vopsea, zabava zabavi si zabovi. Cred c sl bon
al nostru presupune o forma mai veche *ban (cad altfel am avea burl)
si derivd tot dintr'o tulpind barr care ar putea fi identicd cu albanezul barrt
povard, ( < barn); trecerea semantica s'ar putea explica fie ci plecarn
de la starea femeilor insrcinate (alb. mbarsem cdevin insrcinat), barrani
cstarea femeii insarcinate,) care se manifest prin vrsaturi, sau mai
probabil de la greutate" = grestd".
4*

www.dacoromanica.ro
 52 sant. PtICARIU

viu in sinitul limbei i poate cuprinde 1 imprumuturile mai

noud: aceeai metafonie a lui o in oa ca in frumos:frumoasd
o avem 1 in cocon : cocoand, cuvant imprumutat cu cateva vea-
curi mai tarziu, i in baron: baroand, neologism din veacuI al
XIX-lea. Dar nu totdeauna i pretutindeni simtul acesta e de o
potrivd de viu, nu la toll indivizii raportul constant intre o
accentuat i a al dezinentei este clar, incat in rostirea unora
Imprumuturile noud nu mai sant asociate irnediat cuvintelor
vechi; atunci ddinuesc aldturi, in limba comund, doud rostiri
(precum e cazul cu aprobd i aproaba), pand ce una din ele se
generalizeazd, sau pand ce intre cele duud forme se stabilete
i o nuanta de inteles. Forma care invinge nu trebue s fie cea
noud. Pe cand simtul pentru legea fonologicd e Inca viu la o
parte mare a populatiei, exceptiile" se inmultesc mereu, cdci
primenirea limbei cu imprumuturi e necontenitd. Atunci spiritul
de categorizare" a materialului impune oarecum o revizuire a
vechii legi fonologice, precizarea ei cu codicile noud.
Un exemplu din fonologia romand ne poate servi ca model.
Prefacerea lui a neaccentikEg, cand nu era initial, in d, este
una din cele mai vechi treceri fonologice cdci o gasim in
toate dialectele, iar cronologia relativd ne-o arat mai veche ca
multe alte evolutiuni ale limbei noastre i e raspandita pe
intreg teritoriul roman, trecand chiar peste hotarele limbei noastre
(Zur Rekonstruktion des Urrumanischen p. 74). Ea se gdsete in
toate elementele latine (proton : carbonem > dirbune, postton :
apparo > apar, final: dqua > apd) atat de consecvent, incat
mentinerea unui a neaccentuat in mijlocul sau la sfaritul cuvan-
tuIui (cand acest a nu se poate dovedi a fi o desvoltare ulte-
Hoard) face de la inceput neprobabila originea latind a cuvantului.
Legea fonologicd despre prefacerea lui a in d in conditiile
ardtatate se gsete 1 in cazuri ca: calcdtis > catcall, calcdre
> calcare, calcdbat > calca, calcdvi > calcaiu, etc. fata de
cdlco > calc, cdlcat i cdtcant > calcd etc.. apoi in barbdtus >
bdrbat, *barbilla > barbie fata de bdrba > barba. Din astfel de
exemple, foarte numeroase, s'a stabilit simtul a unui a in po-
zitie, accentuat ii corespunde un d in pozitie neaccentuatd. Mai
intaiu acest raport era valabil pentru formele flexionare i deri-
vative cu accent schimbdtor, apoi, prin generalizare, pentru ori
ce forme. De aceea vedem cuvinte de origine streina, intrate in

www.dacoromanica.ro
 DESPRE LEGILE FONOLOGICE 53

limbd mai trziu, tratate ca elementele latine : hrdnl, grddind etc.

(slave), ardmidd etc. (grecesc), hdIddul etc. (unguresc). Avem
ins i cuvinte streine cu a pdstrat d. e. blagoslovl (slay), mai
ales turcisme (bagdadie etc.) i neologisme (magistrat, baro-
metru etc.). La altele uzul ovde : dascdl i dasca I, mdslind i
maslind etc. In dialecte ovairea aceasta e 0 mai mare decal in
in limba literard i afldm pronuntari regionale precum casap,
cstan etc., apoi indinte, mndpoi (in care a, odinioard initial, se
pastreazd cu valoarea lui primitiva. In limba literard), chiar 1
neologisme ca trdduc, decldrdm, datorite coalei pumnuliste",
in Bucovina. Din dictionarul lui Tiktin i mai ales din al Aca-
demiei se pot strange cu uprinta sute de astfel de exemple.
0 lucrare speciald, intemeiat pe un material bogat, va pute
de sigur stabili cateva reguli cu privire la aceste cuvinte streine.
Chiar 0 cu un material mai putin complet se pot recunoate
insd cateva tendinte generale.
Astfel, in textele vechi intalnim adesea forme cu d, pe care
azi le rostim cu a d. e. bdlaur, bdtjocori etc., incat pare cd exist
o tendinta in limba literard de a restabili pe a. Observandu-m
pe mine, am constatat c pronuntarea din copildrie mdslind,
Bdnat am schimbat-o cu timpul in maslind Banat, care mi se
pare mai literard.
Pierderea accentului, in derivate, mai ales in derivatele cu
multe silabe, produce mai adesea trecerea lui a in ti, deck
lipsa accentului in cuvinte imprumutate. Astfel, dei alaturi de
Bdnat avem i forma Banat, in derivate se aude numai bdndtean;
dei balaur e mai des deck bdlaur, intalnim aproape numai
bdldurq, bdldurel, bdlduroaicd; tot astfel basmd bdsmdlutd, gea-
mandan-gemdnddnq, parale-pdrdlute, (cf. Philippide, Principii 18).
Dacd aldturi de bacal (din turc. bakkal) Intalnim bdcan, alaturi
de fosole, formele fdsuiu, fdsoiu, fdsaicd, pds'ild, pdsuicd, ele se
explic prin faptul cd sfaritul acestor cuvinte a fost considerat
ca sufix ( -an, -uiu, -aiu, -aicd, -uld, -cried) iar cuvintele pomenite
ca derivate.
Un a accentuat in silaba urmdtoare pare a opri in multe
cuvinte trecerea lui a in ci, sau a reface, prin asimilare, pe ii,
in a. Afard de exemplele citate (balaur, Banat), avem cu deose-,
bire turcisme ca : acaded, bagd, basmd, budald, cazmd, patlaged;

www.dacoromanica.ro
 54 SEXTIL PLISCARIU

capac (mai rar cdpac), cazan (mai rar cdzan), iatac (aldturi de
fetac din *iatdc), idtagan (aldturi de iatagan, iertagan) etc.
Dimpotrivd, un a urmdtor accentuat sau fdcncl parte din
sufix promoveaza trecerea lui a in a: capcand are pluralul cap-
cane sau capcani, caraftd are pluralul carafti, falangd are plu-
ralul falange sau falangi, paradd are pluralul parade sau Ddrazi
(Philippide, Principil 18), de la cgcaval avem derivatele caFa-
valar, dar cacdvdldrie.
Se vede deci cd spiritul de organizare al limbei creazd in-
cetul cu Incetul o ordine in formele duble (cu a i cu a), sta-
bilind raporturi noud, care, tinznd s se generalizeze, pot sd
izbuteascd sd dea un tablou ordonat celui ce va cdut mai Vdrziu
s formuleze viitoarele legi fonologice.
Dialectologi ca Weigand sau Gillieron au ajuns cdtre sfAr-
itul studiilor lor la convingerea cd dacd voim s intelegem
limba trebue s urmdrim fiecare cuvant in desvoltarea sa. Ceea
ce vrea sd zicd, cd putinta de a fi Impdrtit in diferite serii gra-
maticale, este nemarginita pentru fiecare cuvnt.
Gillieron are dreptate cand considerd legea fonologicd
numai ca impresia finald a unei uniformitati partiale. Dupd el,
fiecare cuvnt ii are istoria sa, dictatd mai ales de mediul In
care ajunge, de societatea altor cuvinte cu care se Intalnete
zilnic prin asociatia necontenitd de idei a omului. Astfel pe el
nu-1 izbesc exceptiile, ci tocmai dimpotrivd, el caut sd explice
uniformitatea partiald de desvoltare a vorbelor care se intalnelc
In drumul lor i se silesc una pe alta, prin imitare, adaptare,
asimiliare sau propagare, sd apuce cal comune. Mai mult deck
atata. Etimologia populard" pe care noi eram deprini s o
considerdm ca unul din factorii ce tulburd desvoltarea regulatd"
a unui cuvant dupd legile fonologice constatate, pentru Gil li-
ron este o putere creatoare de la care poate pornl insai legea
fonologicd. Observez comme si, a la base des evolutions, il
n'y avait aucun mistere physiologique, mais simplement une
oeuvre de reflexion, plus ou moins consciente, a laquelle votre
raison peut atteindre. Songez que peut-etre l'histoire finira par
vous reveler qu'il n'a tenu qu' un fil que les plus grandes revo-
lutions phonetiques, separant en compartiments la matiere lin-
guistique, se soient ou ne se soient pas produites, que ce que
nous considrons comme un mouvement general de la matiere

www.dacoromanica.ro
 DESPRE LEGILE FONOLOGICE 55

linguistique n'est peut-etre qu'une propagation A rinfini, jusqu'i

des bornes qui en ncessitent l'arret, d'un mouvement indivi-
duel". Spitzer, de la care am imprumutat citatia, aduga (Literatur-
blat f. germ. u. rom Phil. 1920 col. 385-386) Der Phonetik, mit
der unsere Wissenschaft begonnen hat, wird so bloss die Nach-
lese dessen aufgespart, was die Semantik (in weitestem Sinne)
als Lehre von der Spiegelung des Geistes in der Sprache an
lautlichen Gleichmdssigkeiten, Serien", hergestellt hat". Schu-
chardt zicea.: Ich halte es sogar nicht fiir unmoglich, dass aus
einer einzigen durch begriffliche Analogie hervorgerufenen Laut-
vertauschung ein gauzes Lautgesetz erwachse" (Ober die Laut-
gesetze, 22).

11. Intocmai precum 'in cazul citat al pluralelor in -uri ( 7),

naterea unei reguli noud morfologice se datorete uneori sin-
tezei greite", tot astfel legile fonologice se ivesc uneori din
imparecherea unor fenomene fArd legAturd organica, care Ins
intAmplator au un factor comun. Nota aceasta comund pe care o
recunoate spiritul sintetic al subiectelor graitoare, e consideratd
drept cauz a schimbrii de rostire.
0 astfel de lege fonologica este cea formulat de grama-
ticii istorici in modul urmtor: s final apare, la Italieni i Romfini,
in monosilabele de origine latind, ca i, de ex. la Italieni: noi, voi
din nos, vos, sei din*ses=sex; crai din cras, (in limba veche) piui
din plus, poi din pos[t]; dal din das, stai din stas, hai din "has=
habes i s-ei din es; la Romni, afard de noi, voi,' apot, dai, stai,
ai, 1 trei din tres.
Cele cateva cazuri refractare se pot explic in modul ur-
mdtor : ital. tre s'a orientat dupd due (pe and in romnete,
avnd doi, nu exist nici o piedea pentru trei), romnescul qase
s'a modelat dupd ppte, ital. tra din trans e neaccentuat i
proclitic 1 tot neaccentuati rom. ncY, vet', l din nos vos [il]los;
rom. abici din vix poate s fi fost de vreme compus cu pre-
pozitia ad i deci s nu mai fi fost considerat ca monosilab.
Odinioard, pe and stteam subt influenta coalei neogra-
matice am contestat aceastd dege (Cony. ht. XXXV 826 . u),
aci ea presupuna o transformare fonetia pe care nu mi-o
puteam explia pe cale fiziologica. Inteadevr, din punct de

www.dacoromanica.ro
 56 SEXTIL PLISCARIU

vedere fonetic, prefacerea unui s in 1, WA alt cauzd cleat po-

zitia lui la sfaritul monosilabelor, este o enigma. Dacd cdutdm
in dialectele italiene vedem cd multe din ele nu au pe acest -i
in loc de -s. 1)
In schimb, in unele dialecte italiene apare un -i la sfaritul
monosilabelor 1 cand nu corespunde unui -s latin. 2)
Se pare deci cd nu avem a face cu o schimbare de rostire
pe bud foneticd, ci cd -s latin a amutit la sfaritul monosilabe-
lor, ca in polisilabe, la Italieni ca i la Romani. Precum am
ardtat in articolul citat, urmand o idee desvoltatd de Weigand
in cursurile sale, i in dal, stai, ai se datorete analogiei tuturor
verbelor (romane 1 italiene), care in persoana a doua din sin-
gular au terminatiunea -i. Punctul de plecare il gsim in vai <
vajdjis, care a produs intaiu pe stai, cu care forma o serie
semanticd", iar acesta pe dai, cu care std inteun necontenit ra-
port morfologic. In noi, vei, in ital sei i in romanescul trei, s'a
addogat un i dupd analogia pluralelor cu care avea comund
ideea pluralitatii. Odatd aceste analogii produse, majoritatea mo-
nosilabelor accentuate gasinclu-se cu un -i final, s'a stabilit o
legatura neindreptAtita etimologicete intre monosilabitate
factor insemndtor, precum am vdzut, 1 la naterea pluralelor
in -un i intre i final, generalizandu-se cazul i asupra celor
cateva adverbe, *plu,*cra i *po, dialectal i asupra lui mo (din
modo), o (din aut) i asupra lui e (din est). Prin inversiune
oneticd", mai < magis i-a putut pierde pe i final, devenind in
anumite imprejurdri ma.
Vedem dar, cd fard sd avem a face cu o transformare fo-
netica, lipsind deci cu desdvarire momentul fiziologic, prin
actiunea analogiei i din necesitatea de sintezd a indivizilor
graitori, s'a stabilit un fals raport constant intre monosilabitate
1) D. ex. Lanciano nu, vu, (Finamore, 11, 21) Campobasso era, ITU
YU, se, po (Arclzivlo glott. IV 167), Arpino puo, nu, vu (i vuo) (ib XIII
305), Gombitelli se, pa (lb. XIII .313, 318), Sillano se (lb. XIII 330), Ro-
magna pio (Mussafia 666), Matti nua, vua, po (Arch. glott, X 171), Ceri-
gnola mice, vuee (ca tuf), sq), pou, seje, crd i creije. (ib. XV 96), Aquila
dapd, nu, vu dar cral (Rossi Case 7,35,49), Bari nu, VU (Nitti di Vito 7),
Sicilia pua, v-trientin po, etc.
2) fistfel, In Lecce nu avem numai stal, nal, ui (din vos), chlui (din
plus), puscral (din post eras), ci 1 mot din mo[d]o (Arch. glott IV 118,
130, 131, 134, 140), In vechea-siciliana aut nu a dat o, ci ol (Meyer-Liibke,
Rom. Gramm. III 213 n), In Neapole apare, aldturi de e I et (Ia per-
soana 3), din es[tj.

www.dacoromanica.ro
 DESPRE LEGILE FONOLOGICE 57

1 existenta unui i final, care a putut da natere, Inca inainte

de desprtirea limbei romane de cea italiand, legii fotiologice
aratate.
In Dacoromania I 372-373 am aratat ca disparitia lui a
initial neaccentuat la Istroromatii i Megleniti, precum I pro-
teza aproape regulata a unui a la unii Aromani, se datoresc
unui concurs de imprejurari deosebite, care produc impresia di
a initial neaccentuat e x.caduce. Pe cand la Dacoromani intre
formele cu a i frd a Inca nu s'a stabilit un raport constant,
celelalte dialecte i-au creat, prin generalizare, legi fonologice,
care n'au o cauzd foneticd.
12. Dacd majoritatea schimbarilor de rostire, determinate
de cauze fonetice, nu ajunge s se generalizeze ca legi fonolo-
gice precum am vazut in 9 cu privire la it devenit o dupd
labiale i daca, pe de altd parte, legi fonologice, ca schim-
barea lui s final in i la monosilabe, se dovedesc a nu ave o
baza foneticd ( 11), cred ca santem in drept sd ne indoim cd
legea fonologica rezultd dintr'o schimbare a bazei de articulatie,
care, in afara de contiinta subiectelor graitoare, are de urmare
adaptarea mecanica a intregului material lingvistic nouei obici-
nuinte de articulare. De fapt, toate incercarile fdcute spre a ex-
plica insai schimbarea bazei de articulatie, deci spre a inte-
lege cauza mai departata a legii fonologice, au dat gres, Ince-
pand cu cei ce credeau cd o gasesc in deosebirile de clima,
sau in pastrarea articulatiei din limba stramoasca 1 dupa
invatarea unei limbi noua, sau In continuarea adultilor de a
articula sunetele cu aceleai micari ca In copildrie 1 dupace
prin desvoltarea corpului intreg au crescut partile organului ar-
ticulator (Bremer-Herzog), sau prin schimbarea articulatiunii
ocazionale, precum o observam in afect, in articulare obicinuitd
(E. Richter), ca s nu mai citdm alte explicari, care nu-s de
fapt deck o amanare a explicdrii, precum: tendinta de a avea
sunete mai armonioase, comoditatea, economia de forte etc.
Dacd este justa parerea exprimatd in cele precedente, cd
generalizarea unei schimbari de rostire asupra materialului de
limba rezult din aceemi trebuinta de categorizare a materia-
lului brut, pe care o putem intalni I la inovatiunile de ordin
morfologic, sintactic, etc., atunci legea fonologicd este, in ultima
analiza, in functie de talent pentru limba.

www.dacoromanica.ro
 58 SEXTIL PUSCARIU

De obiceiu spunem cd cineva are talent pentru limbi, cand

invata uor i bine o limbd streind. De fapt talentul nu exist
numai pentru limbile streine, ci 1 pentru limba materna. Putem
observa inteadevdr cd nu toti membrii unei natiuni vorbesc
limba lor materna.' deopotrivd de bine ; chiar facand abstractie
de cei cu defecte organice, sant unele subiecte graitoare care
gasesc repede pentru gandurile lor forme expresive i altii care
nu au aceasta facultate. Dar talentul pentru limbd nu se restrange
la invdtarea ward a graiului traditional, ci el se manifestd mai
ales atunci cand vorbitorul, avand in msur mare simtul lim-
bei, o imbogAtete cu aportul sdu propriu, turnand necontenit
in tiparele existente forme noud, care sant imediat intelese de
ascultdtor. Exista dar oameni care au mai mult rolul pasiv
de propagatori ai formelor de limbd traditionale 1 de imitatori
ai ei, i altii talentatii care au darul de observatie a
limbei, simtul nuantelor, nelinitea de a afla expresia cea mai
potrivith i mai neechivoc pentru un gand, creatorii de inova-
tiuni lingvistice.
Talentul limbei, adecd facultatea de a aduce ordine in
materialul brut de limbd, grupandu-1 i gdsind un rost varian-
telor de rostire, se manifesta. i in fonologie. Dacd exemplele
sant mai greu de adus, cauza e numai cd pand acuma nu s'au
fcut observri destule in aceastd directie.
Ele se gasesc totui.
In vorbirea allegro mai ales, dar 1. in cea lento, putem
observa cum, prin foneticd sintactick un c final dupd conso-
nantd amutete inainte de un cuvant incepdtor cu consonantd.
Gamillscheg (Oltenische Mundarten p. 97) citeazd exemple ca
primes' daru, sit te gases' sanatos. Relevandu-le, am spus in
Dacoromania I 373, cd astfel trebue explicatd amutirea lui c in
sufixul -esc la Megleniti i la unii fstroromani. Din cercetdrile inedite
ale lui Bartoli, rezult ca aceasta form - es in loc de - esc (relevatd I
de I. Maiorescu), se intalnete in comuna Brdo, insa. nu In
graiul tuturor, ci consecvent se observa numai in materialul
cules dela M. Tercovici. Ceeace ne arata. Ca acest Tercovici,
cu talentul - Jimbei mai desvoltat, a adus ordine in materialul
ski de limbd 1 dintre cele cloud forme : -esc inainte de vocale
i -es inainte de consonante, a generalizat-o pe una.
Se pare cd inainte Inca de ce u final sd inceapd a se

www.dacoromanica.ro
 DESPRE LEGILE FONOLOGICE 59

rosti optit in limba romand, el a dispdrut in cuvantul unu,

prin foneticd sintacticd, in anumite c onstructii. Precum din asucdre
s'a nascnt, prin sincopa, uscdre, tot astfel din imu-cdlu s'a putut
nate un calu (i apoi un cal). Faptul cd in textele vechi un
nu e scris niciodata. cu 7. final, ci totdeauna, ca i in, _din, e o
dovadd despre jaceasta. Se pare cd pe vremea cand .n intre
vocale inceped sa, se rotacizeze, existau Inca ambele forme: un
cdlu dar unu caMret, caci la lstroromni se pdstreazd Inca
forma un (ca in, din) aldturi de forma ur (ca bur z bunu). Ambele
forme se intrebuinteazd de cei mai multi Istroromani promiscue
(indiferent de inceputul cuvantului urmAtor, deci ur om i ur bur
om sau un om i un bun om). Alois Belulovici Ins distinged
consecvent intre ur i un, intrebuintand pe cel dintaiu numai
ca numeral, pe cel din urm numai ca articol nehotrit.
Acest Belulovici aved un talent pronuntat pentru limba.; de
aceea textele culese de la el sant un model de consecventa de
rostire. Pe cand bundoard la cei mai multi Romani (i la cei
mai multi Istroromani, precum reiese din textele culese de alti
cercefatori), intrebuintarea lui _i in hiat nu e consecventa (eu
Insumi rostesc cand aier, cand aer, une-ori trebuie, alte-ori trebue),
nevoia de a aved granite exacte intre silabele unui cuvant,
faced ca intercalarea acestui 1 s apard cu o distinctie i con-
secventa de tot remarcabild la Belulovici.
Deosebirile ce existd adesea intre textele culese de mai
multi ini din acelai loc, .nu se reduc numai la exactitatea
mai mare sau mai mica a transcrierii, ci ele se explicd 1 prin
faptul ca intre oamenii de la care au fost culese aceste texte
se gdsesc unii cu talent mai mare sau mai mic pentru limbd, deci
cu un graiu mai unitar sau mai putin unitar, cu rostiri mai
precise i mai consecvente sau mai putin clare i mai putin
generalizate asupra intregului material lingvistic.

13. Admitand cd talentul indivizilor grditori este un factor

hotaritor in desvoltarea unei limbi, am admis in mod implicit I.
aceea c subiectele graitoare nu formeazd a masa* omogena,
reactionand in mod egal sau chiar lipsiti de facultatea de
a reactiona fatd de graiul traditional.
Cand studiile de limbd, desbrdcate de metodele vechi de
cercetare, au adoptat, in veacul trecut, metode de investigatie

www.dacoromanica.ro
 60 SEXTIL PUS CARIU

pozitive, mai ales and lumea incepii. O. creada. in legi fait

exceptii", apropierea de naturaliti, i-a facut pe unii sa asemene
expansiunea inovatiunilor fonetice cu intinderea in cercuri tot
mai largi a undelor pe fata linitita a apei, tulburat la un mo-
ment dat de lovire.
Astazi numai putini credem in teoria undulatiunii" i asemd-
narea cu undele luminoase care se propaga in baza fortei lor
inerente de expansiune nu ni se pare tocmai potrivita. Dac
lingvistica poate adopt vreuna din teoriile naturalitilor, mi se
pare cd aceasta nu poate fi alta decal teoria adaptrii la
mediu i teoria selectiunei.
Omul, cat traete, face sfortari necontenite de a-i perfec-
Vona singurul mijloc prin care poate impartdi semenilor sdi
gandurile i trebuintele sale, limba. Invatarea unei limbi dureaza
cat timp dainuete in omul sanatos trezvia mintii ; e dar greit a
crede ca limba se invata numai in varsta copilariei. E adevarat
ca in copilarie punem bazele pentru invatarea limbei, ca la
varsta cand intram in coald santem stapani pe elementele vor-
birii i am invatat in general rostirea sunetelor. Dar limba ce o
vorbim atunci se aseamana cu insui corpul nostru: toate orga-
nele noastre exista in armonica lor imbinare, dar bratelor le lip-
sete Inca vanjoia, gatleju'ui sonoritatea, organelor genitale
putinta de reproducere etc. Aa 1 limba copiilor are toate ele-
mentele constitutive i posibilitatea perfectionarii, dar e Inca nedes-
voltatd. Rostirea e o chestie de abilitate, i cu oarecare sfor-
tari i-o poate insui i un papagal; vorbirea gandita e o chestie
de talent. Abia in coala, unde cunoatem limba pusa in ser-
viciul gandirii abstracte i tiintifice sau a literaturii frumoase,
limba noastrd se imbogatete i primete consistenta, abia in
contactul pe care omul matur cel analfabet ca 1 caiturarul
11 are cu oameni care vorbesc mai bine, mai curent sau mai
frumos decat el, limba lui se desavarete. Mijloacele acestei
perfectionari raman aceleai i se pot asemnd cu insai des-
voltarea corpului nostru: mintea noastrd e capabila sa. creeze
in cadrele formelor existente forme noud, intocmai pre-
cum in celulele corpului nostru st puterea creatiunii de
celule noud. Pentru aceasta e insa nevoie s primim din
afard hrana necesard, sa inmagazinam necontenit material nou
de limba, pe care in parte il asimilAm, in parte II eliminAm

www.dacoromanica.ro
 DESPRE LEOILE FONOLOCIICE 61

ca netrebnic. Controlul necontenit al mediului ambiant face ca

sa ne lepddam inine de multe din inovatiunile noastre indivi-
duale de limbd, pe care le recunoatem ca incercdri neizbutite
sau greeli ; dar multe scapd acestui control 1 atunci le punem
in circulatie, devenind ele parte din materialul brut pe care altii il
prind cu urechea de la noi i care e supus la randul sail selec-
tiunei. Din milioanele de inovatiuni individuale va pieri tot ce
nu e capabil de traiu i va rmanea ceea ce oferd limbei maxi-
mal de note prielnice, precum dintre nenumratele specii de
animale s'au putut mentine numai cele ce intruneau conditiile
cele mai avantajoase in lupta cu medial ambiant.
Ar fi desigur o greald s ne inchipuim cd evolutiunea
unei limbi ne-o aratd suma de legi fonologice, paradigme mor-
fologice, null sintactice i constatari semasiologice, pe care le
gasim Intl' an manual de gramatica istorica. Aceasta constitue
numai o mica parte din evolutiunile mai mult sau mai putin
generalizate, intrucat ele au putut fi observate de filologi in
limba i dialectele actuale i au putut fi urmarite, pentru vre-
murile trecute, pe baza documentelor, sau reconstruite in temeiul
unor speculatiuni. In acest sens are dreptate K. Voss ler, cand,
in dispretul sdu pentru pedanteria filologica, aseamAnd limba
cu livada infloritd, iar gramatica cu cutia in care botanistul
strange plantele ce-1 intereseazd (Sprache als Schopfung und
Entwicklung p. 50).
Pentru ca sd putem intelege legea fonologicd, care nu este
decat generalizarea unei rostiri noud asupra materialului lin-
gvistic i extensiunea ei asupra unei colectivitati, e dar necesar
sa. urmarim tocmai felul cum se produc inovatiunile individuale
in limbd 1 cum ele sant primite de altii.
Cum se nasc distinctiuni sau forme noud din materialul de
limn vechiu putem observa in orice moment dac santem atenti
la cei din jurul nostru.
WA cateva exemple, care cred ca nu sant lipsite de interes.
Dintre cele cloud servitoare ale mele, una, cea mai bdtrand
i mai cu prestigiu dar i mai refractard pentru inovatiuni de limba,
e din apropierea Clujului i vorbete o limbd impistritata cu
ungurisme. Pentru francezul brosse" ea intrebuinteazd cuvantul
clzefe (din ung. kefe, cu acelai sens). Cealaltd, mai Canard
i cu Mita tendinta de a vorbi frumos, e din partile Braovu-

www.dacoromanica.ro
 62 SEXTIL PU*CARIU

lui, dar fusese servitoare in Bucureti, vorbete deci limba lite-

rard. Ea intrebuinfeazd cuvntul literar perie (din slay. perije). Ame-
stecul limbilor n'a intarziat sd se producd. Pe cand servitoarea mai
bdtrdnd, conservativd, a lamas la terminul chefe, cea mai tandr
a primit noul telmin, insd numai pentru peria de podini, fdcutd
din raddcini" ; pe cea de haine, ea continua s o numeascd
perie, fiincicd e facutd din par". Etimologia popUlard a fost
decizivd la diferenfierea de sens a celor doud cuvinte, dar acest
simf etimologic e o dovadd de talent pentru limbd,cdci el implicd
o gandire asupra materialului de limbd, o categorizare a lui
dupd legaturi etimologice.
In limba literard se conjugd eu lucrez, el lucreazd, etc., in
Ardeal se zice eu lucru, el lucrd. Formele din urmd sant cele
obicinuite in familia mea; numai eu, subt influenfa limbei lite-
rare, rostesc, de caliva ani incoace, de cand mi-am dat seama
de aceast deosebire, lucrez. Copila mea, auzind de la mumd-sa
lucru i dela mine lucrez, face urmdtoarea distincfie : lucru pentru
lucrul manual, cusutul, gdtitul, direticatul, pe care I-a vdzut la
mumd-sa, lucrez pentru lucrul la masa de scris, uncle ma vede
de obiceiu pe mine. De aceea cdnd odatd m'am dus in gradind
sd lucrez" la straturile cu legume, ea m'a corectart: Te duci sd
lucr i, nu sd I ucr e z i, cdci fi-ai luat lopata".
Pentru a exprima ziva care urmeazd lui poimdne se intre-
buinfeazd expresia dup poimilne sau poipoitnelne (cu accentul
principal pe primul poi), care trebue s fie mai veche i s da-
teze din vremile cand poi, din lat. post, era Inca infeles in sen-
sul dupd". Azi insd acest cuvant nu mai are un infeles auto-
nom, incdt in graiul copiilor miei s'a putut nate expresia: in
anul viviitor pentru ideea in anul care urmeazd dupd anul
viitor". N'am corectat anume aceastd expresie a lor, pentru.ca
sd vdd la ce analogii noud mai poate duce ; de fapt in curand
ea a produs 1 pe In anul trtrecut". S'a ndscut deci o noua
categorie in graiul copiilor miei, care m'a fdcut sd infeleg na-
terea perfectelor reduplicate latine.
Mai greu este de a ardt cum astfel de inovaliuni de limbd
se seleclioneazd, fiind primite sau respinse de cei din jur, cdci
pentru acest lucru trebue observaliuni indelungate, pe care (dia-
lectologii preocupafi ca s urmdreascd anume fenomene de
limbd pe un teritoriu cat .mai extins de obiceiu u le pot

www.dacoromanica.ro
 OESPRE LEGILE FONOLOGICE 63

face. Greutatea crete, cnd e vorba de fenomene fonologice,

care ar trebui observate in curs de cateva generatii i pentru
urmdrirea cdrora textele vechi, cu ortografialor traditionald, nu
ajung.
De aceea, pentru intelegerea fenomenelor fonologice, trebue
sd recurgem la anologia altora, din alte ramuri ale gramaticei.
La alt loc al acestui volum ardt de unde pornete uzul de a
intrebuinta propozitia p(r)e la acuzativ. Ca i in cazurile citate
in 7, avem de a face cu o interpretare noud a materialului
traditional, izvorit din nevoia de a ocoli echivocul. Anumite con-
structii in care pre avea valoare prepozitionald, puteau fi inter-
pretate astfel, incdt el sd devind un simplu instrument gramati-
cal, care sd deosebeascd acuzativul de nominativ, complementul
drept de subiect. De sigur cd o astfel de interpretare nu putea
fi colectivd, ci numai individuald. Dacd insd ea, din individuald
ce era la inceput, a putut deveni colectivd, in aa mdsurd cd
azi intrebuintarea lui pe inaintea numelor de fiinte la acuzativ e
reguld generald la Dacoromani, cauza este nevoia de a deosebl
i printr'o expresie formald complementul de subiect. De ce,
intre cele cloud propozitii, spre i pre, care amandoud aveau
aceastd functiune, a invins, prin selectiune, cea din urmd, nu
putem spune cu hotdrire, dar ceea ce e evident din acest exem-
plu, este cd o inovatiune individuald poate deveni colectivd fdrA
s admitem puteri mistice, care ii dau forta de expansiune a un-
delor luminoase.

14. Oricat de multe:i variate snt inovatiunile individuale,

care toate bat la poarta vietii" cerand intrare, posibilitatea de
a crea forme noud e mdrginitd i conditionatd de nite tendinte
generale pe care Inca nu le cunoatem exact, dar pe care lin-
gvistica generald incepe acuma sd le desluascd.
Astfel Meillet, in Linguistique historique et linguistique ge-
nrale (Paris 1921) aratd cum progresele in civilizatia popoare-
lor indoeuropene au produs in limba lor unele inovatiuni co-
mune. 0 multime de distinctii subtile pe care le fac de obiceiu
popoarele pe o treaptd inferioard de culturd i care au existat
i in limba primitivd indoeuropeand, au dispdrut la indoeuro-
peni; gramatica lor istoricd ne permite sd urmdrim aceastd dis-
paritie treptatd. Astfel au dispdrut aproape cu totul formele deo-

www.dacoromanica.ro
 64 SEXTIL PUSCARIU

sebite pentru numrul dual, astfel, dintre cele trei genuri, neutrul
nu-I mai pstreazd unele limbi (precum cele romanice), iar
allele (precum limba engleza) nu mai fac distinctie nici intre
masculine i feminine. Gradul mai inalt de civilizatie a produs
in sintaxd un sistem intreg de propozitii subordonate, core-
spunzand gandirii mai abstracte. Cultura mediterand a modi-
ficat ins mai ales felul de a intelege lucrurile i deci intelesul
cuvintelor.
Este chiar firesc ca la membrii aceluiai neam interpretarea
limbii s nu se deosebeascd mult. Un exemplu: De cand deose-
birea intre el i dinsul i-a pierdut, in contiinta limhei romane,
rostul etimologic, cele cloud pronume au devenit sinomine i cereau
o diferentiare din partea celor cu talent pentru limbd. In unele
locuri, d. ex. prin Bucovina, am observat cd diferenta intre cele
cloud cuvinte a'rdmas sintacticd, dei nu mai e cea etimologicd:
dinsul se intrebuinteazd dupd prepozilii, incolo el: Vine 1 el
cu dinsul. Uzul. original care leagd pe dinsul de prepozitiunea
a (ad-ipsum-illum > adinsul, despartit greit in a dinsul) s'a
generalizat pentru toate prepozitiile. In alte parti diferentiarea
incepe sd devind semantica. : el arat o persoand pe o treapta
sociald mai joas sau egald ; dinsul e o persoand mai sus pus,
mai bdtrand etc. Aceastd interpretare am gdsit-o individual in
mai multe provincii, fail ca sa fi ajuns undeva sd se cristali-
zeze in reguld gramaticald".
Dar nu numai in vocabular, sintaxd i morfologie putem
constata cauze comune producand efecte similare, ci 1 in fono-
logie. Omul civilizat vorbete altfel decat omul incult. Prin edu-
catie el a invatat s se stapaneascd, s fie mai rezervat in ard-
tarea sentimentelor sale, sd tradeze cat mai putin din tinuta sa
subiectiv fata de cele exprimate; trebuinta de a se intelege cu
altii din depArtare (in scris, prin telefon etc.), il priveazd de aju-
torul gestului i al mimicei, deci e nevoit sd le inlocuiascd printr'o
expresivitate mai mare a dictiunei (sau prin claritatea stilului);
astfel mijloacele sale de rostire vor trebui imbogalite prin nu-
antari mai subtile, care cer o economie considerabild cu portia
de aier care produce vibratiunile organului articulator; accentul
i tonul vor deveni un factor deosebit de important in graiul
omului mai cult, probabil 1 ritmul i silabizarea. Astfel de fac-
tori insd s'aut de cea mai mare importanta pentru rostire i

www.dacoromanica.ro
 DESPRE LEGILE FONOLOGICE 65

modificarea sunetelor inteo anumitd directie. Ochiul nostru are

putinta sd se mite in Idturi spre a vedea lucrurile aezate mai
la dreapta sau mai la stanga; cu toate acestea, cand ne uitdm in
ldturi, micarea ochilor atrage dupd sine i micarea capului
intreg. Tot astfel schimbarea tonului, dei nu trebue s produc
o schimbare a calitatii sunetelor rostite, de obiceiu are de ur-
mare o rostire mai deschisd a vocalelor (cf. Jespersen, Lehrbuch
der Phonetik 232 i Herzog, Streitfragen p. 59). De aid ur-
meazd cd inovaliunile de rostire individuale, deV pot fi foarte
diferite, vor urmd, la acelqi neam, unele tendinte generale, care
la un moment dat pot produce in diferite locuri rezultate identice.
Atlasele lingvistice ne arata pete de aceeai coloare rds-
pandite pe diferite puncte ale teritoriului, fdra.r continuitate intre
ele. Une-ori ele se explicd prin colonii de origine comunl ; alte-
ori ele sant relictele unor forme vechi, raspandite odinioard 1
prin locurile care alcdtuesc puntea de trecere ; sant Insa cazuri
destul de dese cand nu putem admite nici colonizdri, nici urme
vechi, ci avem de a face cu inovatiuni spontane: in mai multe
locuri, izvorite din aceleai tendinte generale. 0
Vom cercet un asemenea caz din fonologia romaneascd.
In lucrarea lui Gamillscheg despre dialectele oltene, in
25, este vorba de trecerea lui d in a inainte de accent. Obser-
vatiunile lui sant urmAtoarele: Mai clar se observ aceasta tre-
cere in comunele Dobrita i Stdneti, dar ea se gdsete i in
Topeti, de unde se citeazd exemplele : ma (=md) prin[d] fiuori
i nu va (=vet) mai punefi minte[a]. In amandoud cazurile a
fiind intre doud labiate, G. deduce cd avem a face cu un fel
de disimilatie a lui d in a. Acelai fenomen se constatd, tot in
vorbirea repede, inaintea unui a accentuat din silaba urmd-
toare : spaldt, margaritdr. G. observa ca in vorbirea respicata
aceasta transformare nu se intampld i localnicii nu sant con-
tienti c in vorbirea repede pronuntd a in loc de d. Avem
dar, dupd G., de a face cu o formd dubld, dictatd de conditii
sintactice. In momentul cand forma sintacticd. scurtatd [=rostit
repede] : navald i cea dinainte de labiald: ma prind ajunge s fie
rostit 1 in alte pozitii, legea fonologica este gata. De aceea
s nu ne imagindm cd ovdielile de foneticd sintacticd produc
un haos in desvoltarea limbei, cdci dupd aceste ovdieli ur-
meazd uniformitatea".

www.dacoromanica.ro
 66 SEXTIL P1J5CARItt

Transformarea aceasta a lui a se gasete pe aproape in-

treg teritorul dacoroman i este aproape generalizat la Istro-
romani. lath' exemplele pe care mi le-am notat din studiile
dialectale ale lui Weigand (cifra romand aratd volumul Arm-
arului seminarului din Lipsca", cifra arabd indicd pagina):
In Banat aflam barbat, batut, saptandind, vadzut in ace-
leai comune care prefac 1 pe a accentuat in a, adecd in Me-
hadica, Veredin, in Craina i Bania in Alma III 231-232,
batrdn in Mehadica, pe cand in Craina se pronunta cu stadiul
intermediar g III 222, tot aa gradind III 217 ; numai pronun-
tarea barbat se intinde pand la Mehadia i se gsete sporadic
i in nordul Banatului, d. ex. la Sacoul-unguresc III 221 se
pare c pronuntarea curata a este conditionatd de a urmAtor"
III 222.
In 'Agile Cri u I ui i lA u re ului intalnim destul de rdspan-
dil pronuntarea sacard poate 1 sacard" IV 257; cameqd se
gasete in Tela, Buteni, Sibot IV 272.
In pdrtile Some ului i Tisei avem barbat in Somcuta-
mare IV 24.
In 0 ltenia Intalnim barbat in Valcea VII 39.
In Munt enia (i partile mArginae din Ardealul sudic i
Moldova) avem barbat intr'o comund din Arge 1 prin judetul
Putna, mas(e)d prin Muscel, Datnbovita, Putna VIII 259, camqe
in Muscel i Bran VIII 264.
In Moldova formele masa' IX 163, calcdi IX 164, stajar IX
167, barbat IX 171, apoi lasati (dar kisitm), ingrapti (dar in-
gra4din), ma spdl, batrem sant foarte raspandite IX 182-183,
tot astfel in Basarabia i Bucovina: fanind 30, sacard 31, masa
34, calcdi 36, gradind 37, stajar 38, came*" 39, barbat 42,
batrdn 42, sanin, sacure 50. Despre rostirea aceasta in Moldova
avem i probe in texte. La Varlaam (Cazania) intalnim nu
. numai forme ca sacald 331/15, macard 76111, ci i ca (= ca) 1-ati
nascut 17473, in Cantecele populare culese de Vasiliu, ma tern
163 etc., iar in cel mai recent volum de novele de M. Sado-
veanu (Cocostdrcul albastru), gasesc Nina sara 150, spataru 183,
pacat 187 etc., alaturi de supdrati 27, legdnat 189 etc.
In toate exemplele citate, conditiunea in care apare ro-
stirea a in loc de a este accentul urmator. In acest caz ins
conditiunea nu pare a fi i cauza. InteadevAr, ar fi cel putin

www.dacoromanica.ro
 DESPRE LEGILE FONOLOGICE 67

curios, ca aceemi mad fiziologicd, care a prefacut pe a in d,

sd prefacd pe a in a, 1 aceasta in timp ce legea fonologicd
despre prefacerea lui a neaccentuat in d este Inca, precum vd-
zurdm in 10, in vigoare. Accentul urmdtor este numai o con-
ditie aparentd, nu o cauzd eficientd. Cauza imediatd este un a
urmdtor, subt a cdrui influenta asimildtoare, a precedent se
preface in a, iar cauza primordiald tendinta Romanului de a-i
aezA organul articulator in pozitia pe care va aveA s'o ia la
rostirea sunetului urmdtor, ce-i apare inainte de vreme viu in
contiintd (aceeai ca 1 la metafonia lui e i o in ea, oa). Cum
insd in evolutiunea sa, sunetul a a rdmas nemodificat numai
subt accent, iar neaccentuat este rostit a, intelegem de ce, in
exemplele de care e vorba, a este proton, iar a urmAtor poartd
accent. Astfel in locul cauzei adevdrate (un a urmdtor), a putut
fi luat drept cauzd accentul urmdtor i prin urmare legea fono.
logicd sd fie interpretata in mod greit. In cele mai multe re-
giuni vedem cd materialul lingvistic" pdstreazd Inca limitele
originale: barbat, sacard, lasali etc.; in altele insd el cuprinde
1 exemple ca batrdn, sacure etc., generalizAndu-se legea fono-
logicd asupra altor cazuri de a proton. Dacd observatiile lui
Gamillscheg, citate mai sus, corespund stdrii faptice din jurul
Targu-Jiului, dacd adecd, in afard de a urmdtor, I labialele in-
cunjurdtoare prefac, prin disimilare, pe a proton in a, n'ar fi
nici o mirare ca simtul limbei sa caute factorul comun intre
navald"ntivald i ma prindmd prind i aflAndu-1 tot in ac-
centul urmdtor, s se cristalizeze simtul cd rostirea a trebue
schimbatd in a de Cate ori urmeazd accentul.
In afard de Istria, unde legea fonologicd e aproape gene-
raid i cuprinde mai toate cazurile de a proton, o alldm mai
rdspandita in Moldova cu Basarabia, unde rostirea a in loc de
a este pe cale de a deveni generald, cel putin in cazurile cdnd
urmeazd un a accentuat; in celelalte regiuni ea e Inca redus a
pe teritorii mici i numai la o parte a materialului lingvistic,
apdrnd uneori Inca in stadiul de transitie ft,, iar pe alocuri nu-
mai in rostirea allegro". La Aromni i la Megleniti n'am ob-
servat Wand acum nici o urmA de o astfel de rostire.
Avem dar de a face, dupd toate indiciile, cu un fenomen
vechiu, al cdrui inceput trebue datat dupd ruperea RomAnilor
de sud, dar inainte de despartirea Dacoromnilor de Istro-

www.dacoromanica.ro
 68 gErtIL PU$CARIU

romani. De ce aceastd inovatie de limbd, care de sigur ave

tot timpul sd se generalizeze, nu s'a fixat decat in parte i in
conditiuni neegale? De ce, admitand teoria selectiunei, unele
inovatii de limbd gdsesc conditii mai avantajoase decat altele
i care sant acestea? Singurul rdspuns pe care-I putem da
deocamdat este de naturd generald: Conditiile cele mai avan-
tajoase sant cele ce rdspund mai bine trebuintei de a ne inte-
lege, vorbind, cu semenii notri.

15. Limba este dupd cea mai scurtd i mai precisd de-
finitie comunicarea gandurilor prin rostire. Dintre cele trei
elemente care constitue aceastd definitie, cele doud din urrnd
au stdpanit cercetdrile lingvistice din veacul trecut i de la in-
ceputul veacului nostru. Procesul fiziologic al rostirii i pro-
cesul psihologic al gandirii au preocupat aproape exclusiv pe
cercetdtori. Sum cu totii ce avant a luat, cu deosebire de la
Sievers incoace, fonetica. Si azi exist filologi care exagereazd
rostul ei, crezand cd ea e mai mult decal o tiintd ajutAtoare a
lingvisticei, inchipuindu-i cd prin ajutorul ei pot s inteleagd
tainele insei ale graiului omenesc.
Altii au crezut cd pot deslui aceste taine pe cale filoso-
ficd, urmdrind limba la izvorul ei, gandirea. Dela Wilhelm von
Humboldt incoace filosofia limbei" a devenit o disciplind in-
floritoare. In locul aplickii nefireti a regulilor logice asupra
gramaticei, filosofii au izbutit sd explice unele feriornene ling-
vistice cu ajutorul psihologiei. Dar nici psihologia nu poate
explic decat o parte a problemelor pe care ni le pune graiul
omenesc. Exemplul lui Wilhelm Wundt ne aratd cat de zadar-
nicd e Incercarea de a voj sd explici orice fenomen lingvistic
pe cale psihologicd: monumentala sa opera de etnopsihologie,
atat de bogata. In amdnunte, n'a putut afla aprobarea fail re-
zerve a lingvitilor. Si eu recunosc in scrierea lui Wundt o opera
grandioas, pe care nici un lingvist nu are voie s'o ignoreze ; ea mi
se infatiazd ca un tavalug uria, care inaintand cu pas egal, tur-
tete totul in calea sa, spre a putea face un drum solid i
neted." (Schuchardt, Exkurs zurn Sprachursprung ill, 194).
,Nu existd nici un fapt lingvistic, care sd nu se interne-
ieze pe un fapt psihologic", zice A. Meillet In Linguistique hist.
et linguist. gen. 54 Cativa savanti au voit s gaseasca in psi-

www.dacoromanica.ro
 DESPRE LEGILE FONOLOG10E 69

hologie explicarea tuturor faptelor lingvistice; iatd o gresala

grava care pleaca de la un punct de vedere just". Fonetica si
psihologia sant, pentru cel ce vrea sa inteleaga limba omenea-
sca, stiinte auxiliare indispensabile ; ele nu ajung ins pentru
explicarea tuturor faptelor lingvistice. Caci nu e suficient a ur-
marl gandul, pe buze omenesti" spre a intelege graiul uman in
toate manifestrile lui. Pentru ca gandul rostit s nu fie un
simplu monolog, ci graiu omenesc, se cere ca el sa realizeze
insusi scopul fundamental al vorbirei : intelegerea intre oameni.
La intrebarea cum se naste o schimbare de rostire, ne
pcate da raspunsul pnd la un oare care grad fonetistul ; la in-
trebarea cum se poate ea fixa., prin generalizare, asupra materia-
lului lingvistic, raspunde in cele mai multe cazuri psihologul ;
la intrebarea cum se propaga asupra comunitatii de indivizi
graitori, va avea s rdspuncla sociologul.
Sociologia, tiinta veacului al XX-lea, va trebui deci s
devind o tiinta ajutatoare a lingvistului, precum ii e fonetica
si psihologia. .Dac mediul in care se desvolta limba
este un mediu social, daca obiectul limbei este de a
permite relatiuni sociale, dacd limba nu s'a pastrat cleat
prin aceste relatiuni, daca in sfarsit limitele limbilor tind s
coincidd cu cele ale grupelor sociale, e evident c cauzele
de care depind faptele lingvistice trebue sa fie de naturd soci-
ald i ca numai considerarea faptelor sociale va permite sd
substituim in lingvistica determinarea unui proces examenului de
fapte brute".
Considerarea momentului social in studiul limbei nu este
un lucru nou. Chestiunea fusese pus insd de H. Steinthal astfel,
incat cel mai de seamd teoretician al scoalei neogramatice, H.
Paul, o combatil cu vehementa. Plecand de la constatarea cd
limba nu existd ca ceva autonom, in afard de noi, ci se naste
in momentul and gandul nostru se exteriorizeaza prin rostire
i dispare in momentul cand gura s'a litchis, el a avut discutii
aprige cu etnopsihologul" Steinthal. Discutii aprige i ste-
rile, caci in loc ca ele sa imbratieze problem insasi, se in-
varteau in jurul unor abstractiuni filosofice. Fritz Mauthner (Die
Sprache, 119) le caracterizeazd foarte nimerit prin urmdtoarea
frumoasa comparatie: Paul a vazut i a descris mai clar i

www.dacoromanica.ro
 70 SEXTIL PUSCARIU

mai bine deck oricine albia si picaturile raului; Caul insusi

nu-1 cunoaste si nu-I numeste niciodatd. Steinthal st pe tarmul
raului, cuprins de admirare, priveste la rau si tAgadueste
existenta matcei lui. Paul nu vede raul de picdturi; Steinthal nu
vede picaturile din cauza raului. Istoric, Paul priveste evolu-
tiunile limbei si nu observd acel sensorium commune, cdtre
care etnopsihologul Steinthal intinde amandoud manile. Amandoi
au dreptatesi se ceart cu cuvintele limbei ce formeazd obiec-
tul certei lor, cu cuvinte de toate zilele, care in cursul discu-
tiilor lor chiar, isi schimbd forma si intelesul". Iar Meillet
(op. cit. p. 16, cf. si 230) are urmdtoarea foarte adevdratd re-
flexie. Limba este eminamente un fapt social. S'a zis cd
limbile nu existd in afard de subiectele care le vorbesc si deci
cd n'avem dreptul de a le atribui o existenta autonomd, o fiinta.
proprie. Aceasta e o constatare evident& dar far important&
ca cele mai multe propozitii evidente. Cdci dacd realitatea unei
limbi nu e cev substantial, existenta ei nu e mai putin nein-
doielnicr.
Dat fiind Ins/. cd limba e vorbitd de oameni, dintre care
fiecare isi are individualitatea sa proprie, cu felul sdu propriu
de a gandi, cu inteligenta sa particular& este firesc ca de la
om la om limba sd varieze. Cat timp gramatica istoricd" form/
preocuparea de cdpetenie a celor ce studiau limba, deosebirile
acestea, care se vddesc in mod limpede cand compardm limba
strdmosilor cu a noastrd, erau scoase mereu la iveald, si ideea
cd limba omeneascd e supusd unor necontenite schimbdri a de-
venit un loc comun si o intalnim exprimatd in fruntea celor mai
multe manuale de lingvisticd.
Ceea ce e de mirare insa nu este faptul cel limba s'a schim-
bat, ci c ea s'a modificat atdt de putin. Uimitor nu este ca. un
Roman din Bucuresti vorbeste altfel deck un Roman din Roma
sau deck un Roman din Sighetul Marmatiei, ci cd Bucurestea-
nul de azi rosteste de la deprtarea de cloud mii de ani
de carne, intocmai ca rstrdmosul sdu roman si cd el se poate
intelege frd greutate dela distanta de 800 de chilometri
cu concetateanul sdu din Sighet.
Conservatismul acesta admirabil, care a infruntat doudzeci
de veacuri; legaturile care conduc desvoltarea limbei in acelasi
sens peste ire duble de munti si peste granite politice despar-

www.dacoromanica.ro
 DESPRE LEGILE FONOLOGICE 71

titoare, iatd doud fenomene pe care lingvistica va trebui sd

incerce a le explicd cu mai multd stdruinta de aci inainte.
16. Desvoltarea unei limbi se cararterizeazd prin lupta ne-
contenitd intre inovatiunile individuale i rezistenta colectivd im-
potriva lor. Posibilitatea de a intelege 5i de a interpret cele
auzite in mai multe feluri, imperfectia organului nostru articula-
tor in reproducerea celor auzite 5i mai ales trebuinta de a cred
forme noud pentru imbogatirea limbei, produc inovatiunile de
limbd, care sAnt totdeauna individuale; necesitatea de a se in-
telege intre sine, produce la membrii aceluia5i grup social o
vecinicd reactiune impotriva acestor inovatiuni. Aceastd reac-
tiune n'are, de cele mai multe ori, altd %anctitme deck ridico-
lul la care expune pe cel ce nu vorbe5te ca toatd lumea ; dar
in statele civilizate moderne ea merge mai departe, excluzAnd
de la oficiile publice, prin examene, pe cei ce nu 5tiu sd se
conforme uzului admis ca bun de un grup social oarecare".
(Meillet op. cit. 230). Grupdri mai mici in jurul unor anumite cen-
tre administrative, cuIturale, religioase, comerciale etc. produc
di ale ct el e ge og rafi ce; acelea5i interese zilnice produc, la
cei ce au acela5i fel de traiu,. di ale ctel e sociale. Aldturi de
acestea exist insd limba co mund 5i limba literard, care
redau graiul grupului social, in intelesul cel mai larg al cuvAn-
tului, natiunea.
Conservatismul unei limbi se explica deci prin conforma-
rea omului la legile sociale, care-1 opresc sd se depArteze de
fdga5ul traditional; comunitatea de interese la un grup social
creazd nevoia unei limbi comune; tot de naturd sociald este
imitatia, mijlocul prin care o inovatiune de limbd devine, selec-
tionAndu-se, in timpul cel mai scurt posibil, un bun comun la
un grup social mai mic sau mai mare.
Trebuinta de a ca5tig pe calea cea mai repede experienta,
pregatirea pentru lupta grea de existentd, a dat vietuitoarelor
instinctul imitdrii: puii de gdind, indatd dupd ce au ie5it din
gdoace 5i s'au uscat, incep sd ciuguleased imitAnd pe mama bor.
CAnd aud la un vecin o formula fericitd prin care a dat, cu
mijloacele cele mai economicoase, expresie clard unui gAnd, pe
care eu inzadar incercam sa.-1 imbrac in vorbe sau forme po-
trivite, II voiu imitd. Dar chiar and o forma noud de exprimve

www.dacoromanica.ro
 72 SEXTIL PUKARIU

nu e nici mai utild, nici mai frumoasd deck cea traditionald,

ea are pentru sine f arm e cul n o ului, e totdeauna mai expresivd,
fiindcd uzul n'a ajuns Inca s'o banalizeze. Acesta e bundoard
cazul cu neologismele care pdtrund in limba noastrd, chiar cand
cuvantul strein e aproape sinonim cu vechiul cuvant romanesc :
introducerea lui in limbd corespunde mai mult unei trebuinte
stilistice deck semantice. Ca moda, care ne silete sd imbrd-
cam haine, ce nu-s nici mai comode, nici mai practice i nici
mai ieftine deck cele imbrdcate pand ieri, tot astfel imitatia in
limbd, chiar cand apare ca o simpld maimutdrie, ki are rostul
ei sOcial.
Dacd, pentru filolog, chestiunea prima este: ce imitdm ?
pentru lingvist tot atata insemndtate are intrebarea, pe cine imi-
tdm ? E vorba de prestigiul cuiva in societate. Cunoatem cu
totii influenta binefAcAtoare sau dezastroasd pe care o exercit
asupra moravurilor noastre un camarad de coald sau de regi-
ment. Tot astfel un prieten care ne domind sau o personalitate
literal-A care ne copleete poate exercita o influenta mare asupra
limbei noastre, silindu-ne sd-1 imitdm MM. control. Subt influenta
lui Eminescu, pronuntarea salbatic, singuratic a pdrintilor miei,
a devenit, subt pana mea, salbatec, singuratec. De curand tin cu-
noscut, la care nici odatd n'am descoperit preocupdri Iingvi-
stice, mi-a ardtat mahnirea sa vdzand cd Iorga intrebuinteazd ex-
presia a da In vileag; in sufletul sau s'a ndscut conflict intre
prestigiul pe care Iorga il exercitt asupra lui i intre aversiunea
fireascd pe care Ardelenii o au de a intrebuinta cuvinte de ori-
gine ungureascd. Mahnirea provenea din faptul cd se veded stan-
jenit in tendinta sa de a primi fdrd control o inovatie lingvi-
sticd de la o personalitate cu prestigiu.
Omul dela tard imitd limba ordanului, sluga limba stdpa-
nului i noi toti ne supunem necontenit prestigiului limbei lite-
rare, desbrdcandu-ne de provincialismele urite" ale dialectului
nostru local.
Totui foarte adesea observdm 1 cazul invers.
Atunci cand ordanul vrea sd impund steanului, el vorbete
limba literard, cdutand, cu ajutorul prestigiului de care aceasta
se bucurd, sd catige insui in prestigiu. Cand insd ordanul
are nevoie de skean, cand vrea sd-i catige increderea O. votul
de alegAtor, va cduta sd-I imite cat mai mult 1 In graiu. In

www.dacoromanica.ro
 DESPRE LEGILE FONOLOGICE 73

privinta aceasta santem dispui adesea s exagerdm. Astfel pa-

rintii adesea vorbesc copiilor in limba schimonositd a acestora,
fdrd sa-i dea seama cd copilul mic ar intelege mai bine forma
exprimatd corect, pe care el o prinde cu urechea, dar pe care
organul sdu articulator nu e Inca in stare s'o reproduca exact.
In Ardeal, in contactul intre Romani i Sai, putem adesea ob-
serva cum tdranul roman ii schimonosete graiul in felul cum
pronuntd Saii romanete.
Astfel de modificki fortate ale graiului nu au, firete, o
urmare remarcabild in desvoltarea limbei : singura urmare e ca,
in graiul Sasului sau al copilului mic, rostirea neexactd va ddi-
nui timp mai indelungat, lipsindu-le controlul firesc al pronun-
tdrii exacte. Limba parintilor i a tdranului roman nu se va al-
tera, decat doar in cazurile rare, cand o forma neexactd,
prin deasa ei intrebuintare, se schimbd, din ocazionald ce
era, in obicinuit. Acesta e bundoard cazul cu unele cu-
vinte pdtrunse din graiul copiilor in limba oamenilor mari.
Principiul lingvistic insd care std la baza fenomenului rele-
vat, este de cea mai mare importantd: vorbind, ne orientdm
dupd gradul in care tim. cd putem fi intelei de cel care
ne ascultd.
Din acest principiu se pot face o sumd de deductii foarte
importante pentru intelegerea limbei in desvoltarea ei.
Oricine a putut observ cd altfel vorbim in cercul restrans
al familiei sau in societatea unor prieteni vechi i intimi i
altfel unui public strein, adunat s ne asculte. In cazul dintaiu
obicinuinta ce o avem unul cu altul i cu felul nostru de a ne
exprimk ne face s ghicim cuvintele, chiar cancl ele sant rostite
in mod defectuos : relativitatea, raportul de relatie intre dife-
ritele sunete ne face s intelegem o vorbd, dei e pronun-
tatd in parte greit, precum culegatorul tipografic va recu-
noate cavantul, chiar cand e scris greit, sau cand diferitele
litere au and infatiare in anumite combinatii (d. ex. litera r),
dac s'a deprins odat cu scrisul nostru. De aceea inteun cerc de
intimi vorbim repede, cu o pronuntare mai putin distinctd, for-
mele morfologice necorecte" (precum ar fi bundoard plurale
ca ei face sau genitive i dative ca lu tata) trec neobservate,
constructia sintactica e adesea atat de imperfect incat putem
ldsa afard chiar 1 predicatul (fiind siguri cd ceilalti 11 corn-

www.dacoromanica.ro
 74 SEXTIL PLTCARIU

plinesc singuri), tezaurul lexical e sdrac si are cuvinte cu accep-

tiuni speciale, iar preocupdrile stilistice dispar aproape cu totul.
Dimpotrivd, un profesor bun, care are s explice" elevilor sdi,
va vorbi rar, cu o pronuntare distinctd, gramatical corect si cu
reliefri stilistice. Un actor, in sfarsit, care tine s ne dea, pe
langa intelegerea textului, sl simtirea frumusetilor lui literare, va
intrebuintd, in afard de gesticulatie si mimicd, toate mijloacele
dinamice si muzicale ale vocii, va declama. Fiecare dintre noi
avem dar, dupd imprejurari, mai multe feluri de a vorbi. Cat de
mult se deosebeste chiar felul de a rosti unele sunete la diferite
ocazii ne-o aratd observatiile facute de Jespersen (Grundzilge
162) despre inlocuirea lui s intervocalic prin z in limba da-
nezd. Iar faptul curios ca unele transformari fonetice ca amu-
tirea lui s final care apar in latineste din cele mai vechi
timpuri, WA s se generalizeze, si apoi reapar in unele limbi
romanice, il explicd Ettmayer (Vulgdrlatein p. 266) in modul ur-
mdtor : Partea cea mai mare a transformarilor fonetice latine
vulgare aveau un caracter facultativ, conditionate fiind de ritmul
frazei si de constructia ei ; intelegem usor c aceste nuante, pe
care le cree momentul, nu erau tintuite, decat in cazuri excep-
tionale, de scrierea latind. Numai tirdnia exercitatd de limba
literal-A asupra tuturor este cauza ca atatea transformdri fonetice
latine vulgare n'au putut ajunge in curs de secole la stabi-
litate si liniste".
Toti facem apel, cdnd vorbim, qi la darul de a ghicl al
inlerlocutorului nostru. Precum la opera, bunaoard, unde can-
tatul opreste rostirea clara a cuvintelor, textul in mare parte il
ghicim din combinatia vorbelor deslusite, astfel si cand ascultdm
pe cineva adesea il intelegem, nu fiindcd el rosteste cuvintele
asa cum le rostim noi, ci fiindc noi le interpretdm dupd foul
nostru de a le rosti. Dacd n'ar fi asa, n'am intelege bunanard
pe un om ragusit, pe un tirb sau pe unul care vorbeste ca.-
scand sau mancand (cdci organul nostru de articulare nu ser-
veste numai la vorbit, ci are si alte functiuni care pot fi simul-
tane cu graiul). C'ontrolul mediului ambiant este deci relativ ql
se exercitd in limitele in care In vorba noastrd ascultdtorul recu-
noage Pica gralul &Yu.
Un exemplu va explica mai bine ceea ce voim sa spunem.
F cunoscut fenomenul inlocuirii, la o mare parte a popo-

www.dacoromanica.ro
 DESPRE LEGILE FONOLOGICE 75

rului francez, i german, al lui r alveolar printr'un r velar (uvular).

Transformarea aceasta e in curs i putem urmdri cum rostirea
velard a lui r se rdspandete din ce in ce mai mult. Unii (d. e.
Trautmann, combatut de 0. Jespersen, Lehrbuch d. Phonetik p.
135 n.) explica rdspandirea aceasta ca o chestie de prestigiu,
crezand cd ea a pornit din saloanele precioaselor" franceze i
devenind modernd" s'a rdspandit In rostirea Parizienilor 1
apoi in pronuntarea literard" francezd, ba chiar si in Germania,
unde moda francezd -a pdtruns mai intaiu la intelectuali. Dar
rostirea aceasta se gdsete si la alte popoare i se intalneste
incidental destul de des i la Romani, unde ea n'a putut pd-
trunde, cel putin la tara, prin influenta graiului parizian.
E. Herzog (Streitfragen p. 53) a crezut cd poate da feno-
menului o explicare pur foneticd : la r alveolar vibreazd varful
limbei ; dacd rostirea se face cu mai mind energie, vibratiunile
acestea se pot transmite asupra partilor superioare ale limbei,
propagandu-se pand in dreptul vMului si dand natere unui r
velar. Astfel el crede cd nu e nevoie s admitem o sariturd
de articulatie" (Lautsprung") din partea dinainte a limbei la
dosul limbei, cad aceste substituiri ale unui loc de articulare
prin altul nu se potrivesc in sistemul celor ce vdd in orice
schimbare de rostire o transformare lentd i gradatd.
Cred cd nu e nevoie s admitem aceastd explicatie fortatd
i neprobabild, isvorit din credinta cd prin ajutorul foneticei se
explicd toate fenomenele in legdturd cu rostirea noastrd. Mai
probabild mi se pare urmdtoarea explicare. Sunetul r alveolar
e un sunet greu de rostit. Aceasta o observdm la copii cand
Incep O. vorbeascd : r de obiceiu e cel din urm sunet pe care
ei izbutesc sd-1 pronunte bine. Cei mai multi II inlocuesc prin
I (unii prin i, prin alte sunete sau prin zero), starnind rasul
camarazilor lor mai mari pentru omonimele caraghioase care
rezultd din aceastd rostire (cf. lac lac i rac, iadu = iadu i
Radu etc.), pand cand sanctiunea ridicolului Ii fac sd-si Insueascd,
prin sfortdri necontenite, rostirea adevratd1). Cu mult mai uor
1) Chiar dup ce copiii izbutesc sa rosteascA pe r singur, sunetul le
face Inca greutati, and, in vorbire, apare combinat cu alte sunete. Astfel
o nepoata a mea, dei Incepuse sa pronunte pe r alveolar, zicea tot dagd
in loc de draga; mumA-sa, rep etindu-i mereu forma corectd, intr'o bunA
zi o auzirAin rostind : rrdagei, cu un r foarte rulat". Se tie a cele mai
multe cazuri de metateza se intAmpla tocmai In cuvintele cu T.

www.dacoromanica.ro
 76 SEXTIL YUKARIII

deck r alveolar e de rostit r velar. Aceasta o observdm cand noi,

cei deprini cu r alveolar, cercdm, i izbutim fdr greutate, s-1
pronuntdm pe cel velar, pe and un German sau Evreu incearcd
adesea inzadar sd-i insueasc pe r romanesc. Tot din cauza
cd r-ul parintilor sdi e uor de rostit, copilul german il invata
din fragedd pruncie.
In cursul incercdrilor de a reproduce pe r alveolar al pa-
rintilor, unii copii romani ajung la expedientul lui r velar
(uvular), de sigur cel mai apropiat sunet t a efect acustic. Apro-
pierea aceasta acusticd e atat de. mare, incat la controlul ge-
neral pe care 11 exercit mediul ambiant, cel cu rostirea aceasta
primete Mrd greutate viza la pasaportul cu care poate infra in
comunitatea celorlalti graitori. Sanctiunea ridicolului nu are loc,
pentrucd in graiul comun un r velar neexistand, omonimitatea,
ocazia cea mai prielnicd de a produce echivocul, nu exist. 1)-
Unii dintre cei ce in copilkie rosteau pe r velar izbutesc mai
tkziu sd-1 inlocuiascd prin r alveolar; majoritatea insd rdmane
cu el toatd viata. (Cunosc insd un caz, la un copil al unui vdr
al mieu, care in copildrie rostea r uvular, in coald s'a deprins
cu r alveolar, iar acum, la viirstd de 15 ani, revine iar la r
uvular). In Bran, unde petrec totdeauna lunile de yard i unde
observ de vreo 25 de ani incoace dialectul local, indivizii care
rostesc r uvular se inmultesc mereu. Ceilalti abia baga de seamd
acest defect" in vorbirea lor: voind odatd s descriu altuia pe
un Oran, al cdrui name il uitasem, am citat intre semnele sale
particulare rostirea lui r uvular, Mil s izbutesc insd sd-1 carac-
terizez prin acest fapt. E neindoios cd rostirea aceasta se mo-
tenete", cdci ajunge ca unul din pdrinti s'o aibd, pentru ca s'o
regasim la majoritatea copiilor. Cauza poate fi structura orga-
nului articulator sau numai deprinderea din copildrie a rostirii
pdrinteti. Cd aceastd rostire e mai ward, e clar; numai cat
vorbind de transformarea foneticd a lui r alveolar in r velar sau
uvular, nu avem voie s'o explicdm considerand-o mai ward.

1) Un fost profesor al mieu, fiica acestuia si fiica fiicei deci trei

generatii redau pe r alveolar printr'un fel de r labial. Cum insd buzele
nu sAnt destul de elastice spre a produce, frd o sforjare mai mare, vibra-
tiuni, r-ul pe care il pronunta ei seamnd aidoma cu un V. Ridiculizarea
lor nu lipsed si imi aduc aminte de hazul ce 1-a produs odatd fiica acelui
profesor, and a spus cd cel mai bun mijloc de a curati o stofd de scame
este a o peri cu o perie cuvatd (= curatil, inteles de noi cu vatd).

www.dacoromanica.ro
 MSPRE LEMLE PONOLOGICE 77

0 rostire nu ajunge sd fie mai uoard pentru ca ea s 1 rd-

mand dupd ce s'a produs, ci se cere ca ea sd nu fie supra-
toare asupra interlocutorului, ca acesta sd audd in ea ro-
stirea proprie.
Dar sant sunete care nu sant numai grele de rostit, ci 1
grele de perceput cu urechea. Astfel un f bilabial abia se aude,
ca un suflat. Impresia acustica ce o produce asupra noastr se
aseamand cu celalalt sunet suflat", cu h, care insd e cu mult
mai bine perceptibil. Cand deci Spaniolii sau Gasconii au ajuns
sd pronunte pe f initial in mod bilabial, s'a putut uor intampla
ca. sunetul acesta s fie substituit prin h. Cazul invers il in-
Minim la noi, unde un h final slavon, in cuvinte ca prah, vdrh,
a fost substituit prin f bilabial, care insd, din pricina lipsei sale
de sonoritate, a fost inlocuit sau prin sunetul fonic corespun-
zdtor (praw, vdrw, in Banat prau) sau prin f labeo-dental (praf,
MI), rostire, care dupd cum imi comunica Weigand, o gasim
1 la Bulgari.
Astfel de substituiri de articulatie" nu sant admise bucuros de
fonetitii extremi, cdrora nu li se potrivesc in intregul lor si-
stem de a explica transformdrile fonetice. Orice modificare de
rostire fiind inconstientd, ei o pot admite numai ca o alunecare
lentd i gradata de la o articulatie la alta, traversand nenumdrate
stadii intermediare, imperceptibil de deosebite unul de altul.
Pentru ei inlocuirea lui r alveolar prin r velar (uvular) sau a
spirantei bilabiaIe f prin spiranta coardelor vocale (sau farin-
gala) insemneazd o sdriturd de arti culatie (Lautsprung), care nu
se mai potriveste cu conceptia lor, ca i cand aceastd modifi-
care a rostirei traditionale nu s'a putut intampla cu ocazia
auzirii limbei, ci a trebuit sd se producd in graiul aceluiai
subiect graitor. De aceea vedem cum unii din ei, spre a salva
sistemul, recurg la explicatii complicate i neverosirnile, chiar
pentru cazuri atat de patente de substituiri de articulatie, precum
le oferd metateza. In opozitie chiar cu fonetistul Sievers, care
in franc. fromage pentru formage sau in germ. bersten in loc de
brestan vede un Lautsprung" (Nonetik 5 727), E. Herzog
crede cd formele fromage i bersten se datoresc unei disolvdri
greite, in vorbirea lento", a formelor frmage, brsten din vor-
birea allegro", in care r se pronunta deosebit, in primul con-
servand pozitia buzelor o, in al doilea pozitia e a buzelor
(Streitfragen p. 36-37),

www.dacoromanica.ro
 78 SEXTIL PUKARILJ

Meringer i Mayer au ardtat in cartea lor Verspreelzen und

Verlesen (studiu, continuat apoi de Meringer subt titlul Aus dem
Leben der Sprache) cat de numeroase sant abaterile de la uzul
traditional, greelile in vorbirea si scrierea noastrd. Numdrul
lor ereste cand ne afldm In familie sau intr'un cerc de prieteni,
in care cei doi autori si-au fdcut mai ales observatiile
fiinded intimitatea ne permite sa fim mai Idsdtori si mai ales
fiindcd, vorbind, avem constiinta cd vom fi Intelesi chiar schi-
tand numai oarecum fraza noastrd. E un fapt constatat astdzi
ca chiar cele mai uzuale cuvinte ale noastre le rostim adesea
gresit", fdr sd ne dam seama. Cele mai multe greseli se re-
duc la influente asimilatorice ale sunetelor imprejmuitoare, la
persistarea mai mult deck ar trebui la o articulare precedentd
sau la adaptarea inainte de vreme a organului articulator la ar-
ticulatia care va trebui s urmeze, la eclipse momentane de
memorie cu privire la ordinea in care au sd urmeze sunetele
in cuvant (metateze), etc.
Un dicton german zice: Omul e un animal care se obici-
nueste usor". E inteadevar uimitor ce repede isi insuseste omul un
vitiu" de pronuntare, cat de usor devine obicinuitd o rostire
incidentald a sa. Dacd tinem seama cd si interlocutorul nostru
face, in graiul sdu, greseli", vom intelege cum un vitiu de ro-
stire, pe care il aude si altul, poate deveni obiceiu.
Orice inovatiune fata de forma traditionald, intru cat ea
nu stanjeneste intelegerea, poarta in sine germenul de a se ge-
neraliz, prin obicinuinta la cel ce o introduce, prin farmecul
noului la cel ce o aude si mai ales pentruca la membrii ace-
luiasi grup social e vecinic activd tendinta de a reduce la
aceeasi forma unitard graiul prin care comunicd. Ceea ce nu
Vim Inca si nddjduim cd vom sti cand vom cunoaste mai
bine legile ce stdpanesc structura noastr sociald este, de ce
cutare inovatiune de limbd prinde rdclacini mai adanci, genera-
lizdndu-se mai repede decat alta. De asemenea nu Vim Inca de
ce In anumite perioade de timp rostirea traditionald se modified
mai mult deck in altele.
s Intr'adevdr, daca cercetdm istoria limbilor romanice, vedem
c cele mai importante legi fonologice dateaz din veacurile
care au urrnat imediat dupa cdderea Imperiului roman. Unii o
explied prin amestecarea de rase (A. Dauzat, La vie du langage

www.dacoromanica.ro
 PESPRE LEGILE FONOLOGICE 79

p. 45. . u. care, urmand pe Ascoli, crede ca rostirea poporului

autohton ramne ca predispozitie 1 dupd ce a invatat limba
cuceritorului). Meillet, care deosebete atat de clar momentul
etnic de cel lingvistic, crede totui ca tulburkile mari in siste-
mul morfologic indoeuropean se datoresc faptului ca limba
lndoeuropenilor, intinzandu-se pe un teritoriu vast, a fost pri-
mita de popoare cu alte limbi, care numai cu anevoie i-au
putut asimila o morfologie afat de complexa. Pe vremea cnd
indivizii indoeuropenizati" vorbeau amandoua limbile, pe cea
veche i (In mod imperfect Inca) pe cea noud, ei au introdus o
tulburare in partile mai delicate i mai putin stabile ale
morfologiei indoeuropene: Orice extensiune a unei limbi
are deci ca efect simplificarea sistemului i suprimarea
distinctiilor mai mult sau mai putin de prisos" (op. cit. p.
210). Faptul Ca popoarele romanice vorbesc astazi limbi mai
deosebite una de alta deck bunaoara cele slave, despartite nu
cu mult mai tdrziu de trunchiul comun, este pentru cd pretu-
tindeni, unde limba latina se vorbe in momentul and Impe-
riuI roman s'a faramitit, ea era de importatie recenta i c
traditia nu ave soliditatea unei traditii lingvistice inradacinata
de multe veacuri la o populatie stabild. Tulburarile sociale pro-
duse de invaziunea barbarilor au produs o viata in esenta ru-
rala; consecinta inevitabila este o repeziciune foarte mare in
transformarile lingvistice" (op. cit. p. 314).
Cred cd pricina de capetenie a marilor schimbari in graiul
popoarelor romanice in intaiele veacuri ale existentei lor nu se
reduce la amestecul etnic (cf. Zur Rekonstruktion des Urrumd-
nischen p. 45 . u. i Locul limbei romdne p. 18-19). In Italia
de mijloc i de sud, unde in esenta populatia a rams cea
veche, latina, schimbarile au fost tot atk de mari ca in Italia
de nord, unde amestecul cu popoarele navalitoare a fost mai
mare. Ca sistemul morfologic al popoarelor romanizate ar fi
fost mai putin complicat ca cel latin, nu se poate documenta.:
In Franta, Galii romanizati aveau acelai sistem morfologic, iar
In Spania, Retia 1 Dacia, sistemul morfologic ,al popoarelor
aborigene nu-I cunoatem; de altminteri romanitii admit in
general Ca simplificarea sistemului morfologic in limbile neo-
latine este in mare parte o urmare directa a moclificarilor fono-
logice. Ceeace insa tim pozitiv i putem constata in tot cu-

www.dacoromanica.ro
 80 SEXTIL PUSCARIU

prinsul Imperiului roman, este cd inceputul evului mediu insem-

neazd o decddere mare a culturii. In aceasta vom OM 1 expli-
carea tulburkilor man in rostirea limbei latine.
E un fapt constatat cd omul, cu cat se gdsete pe o
treaptd mai inaltd de civilizatie, cit atat are o limbd mai ingri-
jitd. Tocmai fiindcd ideile mai subtile pe care le exprimd cer
o exteriorizare mai precisd i mai clard spre a fi friteles exact.
Cu cat omul e mai cult, cu atat va conta mai putin cu darul
de ghicire a interlocutorului sdu; cu cat el se gasete pe o
treaptd culturald mai inapoiatd, cti atat intregul sdu sistem de
exprimare (In- care infra' cu rol activ 1 gesticulatia i mimica)
va fi mai mult o schitare a ideilor deck o exprimare desvol-
tatd a lor. Exist limbi de popoare pe jumatate salbatece, la
care nuantele sunetelor nu sant necesare pentrif intelegerea
exacta. Astfel Sievers (Phonetik5 733) citeazd cazul unei Papuan,
care in cuvantul voka cafea" pronunta pe k uneori ca spirantd
fonica, alteori ca cluzivd fonica, alteori ca cluzivd afond, apoi
ca aspiratd i chiar ca africatd, Vara ca sensul cuvantului sd se
schimbe. De sigur faptul, cd la Istroromani, in unele parti, nu
se mai face nici o deosebire intre s i q, ci amandou sunetele
(i prin urmare i t i 6) au dat acelai rezultat, pe care dialec-
tologii il aud unii ca s altii ca c, e o dovadd despre stadiul
inferior cultural al acestor oameni sdraci i necdjiti.
Cu decklerea civilizatiei romane a fost sfdramat dar 1
lantul care tinea intr'un mod atat de admirabil incdtuat uni-
tatea limbei latine. Campul deveni rodnic pentru ivirea i rdspan-
direa de rostiri individuate din ce in ce mai deprtate de sta-
diul original al limbei.

17: Constatarile fdcute mai sus ne dau explicarea pentrtr

un fenomen care la aparenta e in contrazicere cu ceea ce titn
despre desvoltarea lentd i gradata a modificdrilor de rostire.
Observdm anume cd cu cdt o iransformare foneticd cuprinde in
sine deosebiri mai mid fag de sladiul vechiu al limbei, cu atdt
ea se poate mentine mai mult, fard sa se generalizeze, ramane
deci ca lege fonologica in actiune", pe care n'o putem
formula inca.
Inteadevdr, dacd privim acele transformasi de rostire din
timpuri vechi, care au dat limbei romane infatiarea ei speciald,

www.dacoromanica.ro
 DESFRE LEGILE FONOLOGICE 81.

deosebind-o atat de mult de limba latina, precum e prefacerea

lui 1 in r, a lui bl i br in ur, of, amutirea lui b i v intre
vocale, schimbarea dentalelor in sibilante inaintea unor sunete
palatale, a din a in pozifie nazald etc., vedem cd ele sant cele
mai regulate", cd apar generalizate asupra tuturor cuvintelor
cu structurd analoagd, i cd sant rdspandite in spatiu asupra
tuturor dialectelor i incheiate in timp inainte de contactul
nostru cu Siavii.
Dimpotrivd, avem alte modificdri, desigur vechi 1 ele,
care insa pand azi nu apar nici generalizate, nici rdspandite
In mod egal pe tot teritoriul, nici mai ales incheiate. Voiu cita
un exemplu pe care orice Roman II poate controla cu rostirea
sa. E cazul lui e neaccentuat, , care, dacd nu este final 1) (in
care caz este considerat ca dezinenta flexionard), in graiul mieu
apare.in concurenta cu i. Astfel, dupd accent, eu pronunt dunzi-
need, dger, dar dripd, dprig, rostesc pidecd, pdrece si le
scriu astfel, dei tormele piedicd, purice sant cele mai obicinuite
in literaturd, zic galbin, carpin, pieptin, rostesc insd i scriu
frasin. Inainte de accent rostesc pricep, priveghez, rinichiu, misel,
dar nevastd, dumnezeu, belsug, vecin (i tot astfel ceti, veal). Pro-
nuntarea mea nu este I a altora. Astfel formele durninicd (Jahres-
bericht IX, 174), balegd (Dict. Acad.), precep, preveghez, nivastd
(Jahresbericht lx, 172), Dumnizeu (ib. 173), bilsug (Varcol, Gra-
iul din Valcea 9), yin! (ib.), frasen (Jahresbericht VIII, 263) sant
destul de rdspandite, pe and arepd e rar, iar mesel i renichiu
nu cred sa se audd undeva. In unele cazuri i in unele regiuni
s'a intro dus o oarecare regularitate. Astfel Gamillscheg (Olteni-
sche Mandarten 59) aratd c prepozitia de devine di numai inainte
de alte prepozitii : de mine, dar dila (forma' pe care o gsim i
in Codicele Voronefean 62ho i in tara Hategului cf. studiul lui
0. Densusianu p. 25). La Aromani, unde prefacerea lui e neac-
centuat in i este in unele regiuni generald, se conjugd dzem dar
dzimdi (=gem, gemuiu). Instructiv e cazul urmdtor: e de la sfar-
itul substantivelor se preface in i, cand ii urmeazd articolul le.
Ro stiri ca soarile (Jahresber. IV 273, VI 22, VIII 265 etc., Den-
susianu, Tara-Hategului 25), usile (Jahresber. VI 14 etc.), cd(Onile
(Jahresber. III 210, VIII, 255, IX 159), dragostile (Gamillscheg, Ott.
11 Se tie cd in unele dialecte, chiar dacoromne, precum e cel mol-
dovean, 1 e final trece in i: bini, lemni etc.

www.dacoromanica.ro
 82 SEXTIL PUCARIU

Mund. 59), broa#ile, lemnile (Densusianu, Tara-Hategului 25) se

gasesc in cele mai multe regiunil) ci asemenea de scrieri nu lipsesc
nici in documente literare. Astfel in Biblia din 1688 cetim iepurile
136 v., la Odobescu (Scrieri III 246) fluturile, pe care-1 are I Ale-
xandrescu (Meditatii 230). Cauza acestei prefaceri a lui e in i
pare a fi accentul proparoxiton : Gamillscheg (Olt. Maud. 59)
citeazd cazul lui razdmi-te din razdme-te (rezultat, dupd asimi-
larea lui a la e urmdtor, din razamd-te). Cu toatd rdspandirea
i vechimea acestei transformdri fonetice, limba literard con-
tinud a scrie i o mare parte de Romani a rosti soarele, lepurele;
numai int'run caz trecerea aceasta fonetic a devenit reguld gene-
raid: la pluralele ambigene in -urele, devenit pretutindeni -urile
(de prin sec. XVIII). Mai mull deck atat, acestea au silit
forma nearticulatd -ure sd s prefacd in -uri. Deci trupure
trupurele din cele mai vechi texte, a devenit mai intaiu trupure
trupurile (stadiu pe care pare a-I fi ajuns limba lui Coresi) ci
apoi trupuri trupurile.
Cazul lui e neaccentuat, pe care-1 putem observ in zilele
noastre, ne aratd inainte de toate Ca o covalre poate dur timp
indelungat: la e ci i o putem urmdri istoricecte in curs de 4 vea-
curi. El ne mai aratd Inca ci aceea, c la acelaci individ pot sd
ddinuiascd forme duble in materialul sdu lingvistic, W ca simtul
de categorizare gramaticald sa le sistemizeze. Cauza nu poate fi
alta deck aceea cd in silaba neaccentuatd deosebirile de rostire
le observdm mai anevoie deck in silaba scoasd in relief prin
accent ci c ele pot rdmaned nebagate in seamd cand sant atat
de mici ca cea intre i i e (rostit mai mult inchis in silaba.
neaccentuatd).
Studiile dialectale conctiincioase abund de astfel de cazuri
i formeazd desperarea filologurui vecinic preocupat s constate
legi fonologice fard exceptie.

18. Concluzia? Cred cd din cele precedente reiese limpede

mai intaiu un. lucru: credinta noastr in legi fonologice. Acestea nu
sant, cum le consider Jespersen (Phonetische Grundfragen
170) numai un mijloc de a ne scutl de rdtdciri etimologice i de a
1) In graiul mieu si sporadic am observat acest lucru si la altii
In vorbirea repede, rostesc soar'le, frat'le cu sincoparea vocalei posttone.
Aceast forma a vorbirei allegro mi se pare ca e pe nib sd treacd In
vorbirea lento".

www.dacoromanica.ro
 DESPRE LEGILE FONOLOGICE 88

da preciziune si sigurantd metoadelot noastre de cercetare, nu sant

abstractiuni sau inventii ale gramaticilor, ci sant realitati lin-
gvistice, formule existente in mintea vorbitorului, intocmai pre-
cum pluralul" sau conditionalul" sau consecutio temporum"
sant formule gramaticale, corespunzand unui raport constant ce
existd sau exista la un moment dat in simtul unei limbi.
Nu numai cuvintele cdldtoresc, ci 1 legile fonologice,
observd Gamillscheg (Oltenische Mnndarten p. 67) cu dreptate.
Cdltoria trebue priceputd, fireste, in mod figurat si ar fi poate
mai potrivit sd. zicem : nu imprumutarn numai cuvinte, ci si legi
fonologice. Precum cuvantul auzit, care exprimd scurt si concis
o idee pentru care nu aveam o expresie potrivitd, ne este bine-
venit si-1 Inglobdm imediat in tezaurul nostru lexical, tot atat
de binevenitd, sau si mai mult chiar, este formula prin care se
poate orandui materialul de limb brut si nesistemizat Inca in
mintea noastrd. Aceastd formula o ghicim usor din cuvintele pe
care le auzim, rostite, unele intr'un fel, altele intr'altfel, dupd
anumite conditiuni, pe care le descoperim prin abstractie. Astfel
copilul, cand invata o limbd, nu extrage numai tulpina" si
,,dezinenta" formelor morfologice, ci sl legile fonologice care au
aplicare in declinare si conjugare. Urmdtorul fapt observat de
mine aratd pand la ce grad ajunge, in privinta aceasta, grija
copilului de a vorbi bine. In Cernauti, vanzdtorii de haine vechi,
Evrei cu totii, umbra pe stradd strigand handeles". Pe copiii
miei ii interesau acesti negustori si de cateori auzeau strigatul
lor pe stradd, alergau la fereastr dandu-mi de stire : uite un
handeles 1" Inteo zi se nimerird. doi in acelasi timp inaintea casei
noastre. Fetita mea, de vre o cinci ani atuncea, striga cu bucurie :
auzi, tatd, doi (pauzd) cum se zice : handelesi sau handeleqi?
Schimbdrile de rostire se ivesc, in mod normal, incon-
tient; tot fdr sd ne dam seama despre acest , lucru, le
primim si le imitdm. Dar omul nu este numai o masind incon-
stientd de articulat sunete, ci 1 un ganditor, un observator al
limbei sale, vecinic preocupat in mdsurd mai mare sau mai
mica, dupd cutn talentul lui pentru limbd e mai mare sau mai
mic de a randui materialul i de a-i perfectiona limba.
.

Prin comparatie, subiectul graltor izbuteste sa bage de seama.

.deosebirile intre graiul sdu i ale semenilor sdi si sd stabileasca
raportul constant legea ce exist intre faptele observate.
Cu cat deosebirea va fi mai mica*, cu atat va fi remarcat mai
greu, cad ea nu stanjeneste intelegerea cu altii, cu atat deci va
trece mai multd vreme pand ce simtul nostru de impartire in
categorii va izbuti sd formuleze o lege fonologica. Deci: anu-
mite legi fonetice produc schimbri de rostire, iar anumite legi
psihologice pot produce, in anumite cazuri, generalizarea acestor
modificdri de rostire asupra intregului material lingvistic. Rezul-
tatul e legea fonologica.

www.dacoromanica.ro
 84 SEXT1L PL1CAR IL.

Individuald la origine, legea fonologicd poate deveni, ca

orice alt inovatiune de limbd, colectivd. Cdci omul este in
acela0 timp 0 membru al societatii. Aceastd expansiune asupra
unui grup social se intampld 0 ea dupd anumite legi sociolo-
gice, pe care nu le cunoatem inca in deajuns, pe care insd, din
cauza aceasta, nu e voie s le nesocotim. Rdspandirea unei
modificdri de rostire nu trebue s ne-o imagindm ca pe o
molim ce cuprinde la un moment dat pe toti cei ce vorbesc
aceea0 limbd sau acelai dialect, fdrd ca ei sd aibd nici putinta
de a rezista infectiei, nici contiinta cd sant propagatori de
bacili. Mi se pare dimpotrivd cd din milioanele de inovatiuni de
limbd individuale, cele mai multe se pierd fdrd a ldsa urm; o
parte mica rdmane insa prin selectiune ; in structura noastrd
sociald este data posibilitatea de rdspandire a acestor inovatiuni;
dintr'un centru cu prestigiu legile fonologice adecd modifi-
carile de rostire categorizate se raspandesc printr'o tradu-'
cere", o adaptare a formei vechi de a rosti cuvintele la forma
noud. Numai admitand acest fel de propagare a legilor fonolo-
gice ne putem explica cazurile de Jegresiune foneticd". Intea-
devdr, dacd partea cea mai mare a teritoriului dacoroman
rostete azi bine, rostirea aceasta n'a fost totdeauna atat de
generald. Cercetand stratigrafia" (Dacoromania I 386) acestui
fenomen, vedem cd inteo regiune mare a teritorului dacoroman,
intre lat. bene i mo clernul bine, a existat stadiul bire. Dacd
insd in regiunile din nordul Mureplui forma bire a devenit
iardi bine, nu este pentrucd la aceti Romani, r intre vocale s'a
prefacut in n printr'o transformare lentd i gradata (precum se
prefacuse, cu veacuri inainte, in aceleai conditiuni, n in r), el
pentruca ei, observand la vecinii lor de sud rostirea cu n 0
recunoscand conditiile in care acest n se deosebete de r al lor,
au adoptat pronuntarea aceasta.
Conceptia aceasta, tinand seama de noile achizitii ale ti-
intei, salveaza cea mai importanta din descoperirile generatiei
trecute, credinta cd limba, in evolutia sa, e diriguita de anumite
legi, de care cercetaiorul trebue s tina seama. Atat, c aceste
legi, cand ele privesc forma exterioard a graiului, rostirea, nu
sant in esenta deosebite de legile generale care diriguesc evo-
lutiunea limbei i deci nu e voie sd facem o distinctie artificiald
intre forma.' i continut, cazand, ca neogramaticii, in greala
metodicd, relevatd cu drept cuvant de Schuchardt, de a da ex-
plicatii" psihologice exceptiilor", dar de a lash. neexpli-
cate Insei cazurile normale" (cdci ardtarea fazelor intemediare
ale desvoltdrii, din punct de vedere fonetic releveazd numai o
lature, i nu cea mai importantd, a problemei).
Cluj, 1921. Sextil Ptqcariu.

www.dacoromanica.ro
 Strigtele animalelor.
(Studiu lexicografic1).

Introducere.
La elaborarea acestei teze am intrebuintat in primul rand
Rdspunsurile la chestionarul lui Hasdeu." Hasdeu, inainte de a
incepe cu lucrarea Etimologicului sdu a trimis chestionare prin
satele din Regat i Ardeal cu diferite intrebdri privitoare la
limba i obiceiurile Romani lor. La aceste chestionare a primit
rdspunsuri de la preotii i invalatorii din provincie. Rdspunsu-
rile acestea foarte pretioase sant in posesiunea Academiei
Romane, care le-a legat 4n manuscris dupd judete (comunele
in ordine alfabeticd) in 18 volume. Acest manuscris 1-am putut
intrebuinta prin mij ocirea D-lui profesor S. Pucariu. Litera H
deci, care se intalneste des in aceastd lucrare, insemneazd
manuscrisul, cifra romand de langd literd volumul iar cifra ara-
bicd foaia din manuscris. Lista comunelor se dd la sfarsitul
lucrdrii.
Afard de aceasta am mai intrebuintat Ornitologia" i
,Insectele de S. Fl. Marian, apoi operele mai multor scriitori ca:
Eminescu, Alecsandri, Ispirescu, . Creangd, Pann, Sadoveanu,
Sandu-Aldea, Ciocarlan, N. N. Beldiceanu etc., pe care i-am
notat totdeauna. La stabilirea etimologiilor am intrebuintat
vEtym. Wrterbuch der rum. Spracheff de Dr. S. Puscariu O.
cele cateva fascicule apdrute din .Dictionarul Academielc, apoi
EDict. d' Etymologie Daco-Romane) de Cihac si Tiktin (Rum.-
deutsches Wrtb.) mai putin Hiecke (Die Neubildung der rum.
Tiernamen in Anuarul XII-lea al lui Weigand).
Teza insasi am impartit-o, dupd cum era si natural, mai
intaiu in trei pat: I). Animalele in intelesul restrans al cuvan-
tului, 2). Pasdrile si 3). Insectele, Cele doud Orli dintaiu le-am
1)Tezd de lice* prezentat Universitatii din Cernauti in Octomvrie 1913.

www.dacoromanica.ro
 86 tER6H1E t1i't

subimpartit in cate doua parti: 1. a) Pathrile de cath i b) Ani-

malele thlbatice; 2. a) Pathrile de cath i b) .Pathrile thlbatice $1
cantdtoare. Imediat dupa fiecare animal urmeaza termenii cei
mai raspanditi ale strigatelor lui, fait deosebire de sinonimica
lor. Am tratat apoi fiecare- termen In special 1 dupa fiecare
urmeaza exemple din diferiti autori, ca o dovada despre exi-
stenta acestor cuvinte In literatura. Am facut apoi deosebirea
intre diferitele numiri, dupa materialul adunat i dupa datele
adunate de mine. Am cercat dupa aceea, intru cat mi-a fost cu
putinta, sa dau geografia lexicala a acestor termeni. Aceasta nu
mi-a izbutit la fiecare cuvant pe deplin, pentru ca mi-au lipsit
mai intaiu datele sigure din unele Orli, aa buna-oara am trebuit
s neglijez aproape cu fotul Ardealul i Banatul din cauza pu-
tinelor date, 1 mi-au lipsit cu desavarire datele pentru Basa-
rabia. Chiar datele pe caie le-am aflat mai ales in Raspunsurile
la chestionarul lui Hadeu", nu le-am putut Intrebuinta cu sigu-
ranta deplind, deoarece preotii i invatatorii care au dat aceste
rspunsuri n'au fost totdeauna atat de contientioi s comu-
nice adevaratele numiri din satele lot, ci ei, influentati adese
de limba literar 1 de cea pe care au Invatat-o in satele lor
natale, s'au abatut putin de la limba poporului din satele pe care
le reprezintau. Abaterea aceasta se poate observA mai ales in
comunele din care avem rdspunsuri i dela preot 1 dela invatator.
Aflam cate odata diverge* mare Intre rdspunsurile lor. Am ales
numai aceea ce mi s'a parut de tot sigur. In general, granita cea
mare intre diferitii termeni o formeaz, dupa cum vom vede, jude-
tele Flciu, Covurluiu, Tutova, Tecuci din Moldova i R.-Sarat din
Muntenia. Vedem deci cum campul de lupt pentru existenta
Intre termenii moldoveni i cei munteni este mutat pe teritorul
moldovean : Dialectul muntean invinge, ajutat de limba literara,
i aceasta nu numai in termenii privitori la strigatul animalelor,
ci de sigur 1 In intreg dictionarul limbei. Pe langa aceste cu-
vinte, can sant un bun comun al unui dialect, am mai tratat 1
altele regionale, care au o sfera mai mica de intrebuintare in
mijlocul unui dialect i apartin numai unor localitati. Totdea-
una cand am facut deosebirea intre termenii din dialectul mol-
dovean i cei din dialectul muntean, am considerat ca dialect
moldovean 1 limba din Bucovina i din Dobrogea, i ca dia-
lect muntean 1 limba din judetele oltene. Abaterile de la aceasta

www.dacoromanica.ro
 STRIGATgLt ANIMALELOR 87

regulA le-am remarcat indeosebi. Se intelege cA fenomenele fo-

nologice dialectale pentru pronuntarea cuvintelor nu incap in
aceast cercetare lexicalA i deci nici nu le-am luat in privire,
ca d. e. : in loc de zbierd zghierd sau in loc de meund
n'eund sau mn'eund etc. 0 singura observare de felul acesta ar
trebul fAcut la unele verbe care apar sub douA forme. Acestea
sAnt :
bombAe bombAne
boncAe boncAne
bumbue bumbune
cAue cAune
cherce cherane
chic rcAe .-- chiorcane
cloncAe cloncdne
cronce croncAne
grAngAe grangane
grofae grofane
grohae grohane
haue haune
mAcAe mAcAne
mene mecAne
mierce miercAne
orAcAe orAcAne
pAcAe pacAne
piue piune
tocde (toacA) tocAne.
Forma a doua se nate prin substituirea sufixului -Ai prin -Ani
Formele terminate in -Ai se intAltiesc in dialectul moldovean,
cele in -Ani in dialectul muntean. Acelai lucru se observA la
plul (Mold.) pluni (Munt.). Din contra, acele verbe, care sAnt
proprii numai dialectului moldovean, apar numai cu sufixul -Ai,
ex.: a bulzal, a hOcal, a hdmdi, a ocal, a fancal. 0 regula InsA
nu se poate stabill, caci avem iar4i alte verbe, care skit co-
mune celor douA dialecte i apar totui numai cu sufixul -Ai :
a behal a carl, a ctircal, a heiral, a mral, a miorlal, a moral,
a tdrdi, a zbOrOi. Fapt este, cA formele cu n (-Ani) sant spe-
cifice dialectului muntean (Muntenia i Banat), de tot streine
InsA nu sAnt nici pentru Moldoveni. Formele in -dnl s'au gene-
ralizat din cazuri ca croncOl (= interj. cronc + suf. -Ai) i
croncanl (derivat din croncan).
AfarA de geografia lexicalA a termenilor am cAutat s inre-
gistrez substantivele i adjectivele 'derivate din strigatele ani-

www.dacoromanica.ro
 88 SERGHIE 5UTU

malelor. Acestea se formeazd aproape la toate verbele cu ace-

leai sufixe. Astfel substantivele cu sufixele :
- et (-dt): muget, raget, cloncdt, zbierelt. Acest sufix
derivd-din latinescul -itus (mugitus). Nu trebue confundat cu
celdlalt sufix -et, care e accentuat i deriv din latinescul -etum
(pometum, pinetum > pomeit, pinet). .

- ura: behditurd, ldtraturd, miorleaturd, nechezdturd. Su-

fixul de origine latind (-ura: natura, statura) legandu-se de forma
participiald, are in limba romand formele: -eiturel i -iturd.
- ial: cdriliald, grohdiald, meld-dale!, mrdiald. Ori-
ginea acestuia e slavd, 11 aflam I in limba bulgard veche (eli);
cf. Tiktin, Rum. Elementarbuch. Cu ajutorul acestui sufix se for-
meazd substantive de la verbele de conjugarea a patra.
Adjectivele verbale au sufixul -tor: cntalor, hdrltor, ur-
Idto r, zbiereitor. Sufixul corespunzdtor latin e -torius (laudatorius,
no tato rius).
Pe langd acestea existd de la fiecare verb participiul sub-
stantivat: cotcodeicit, gdgdit, Idtrat, urlat etc. Apoi infinitivele
substantivate, pe care nici nu le-am amintit, fiind fiecdruia bine
cunoscute. Printre substantive am aflat i cateva formatiuni post-
verbale: fluer, quer, nechez, rnchez.
Cea mai mare parte din termenii referitori la strigdtul ani-
malelor sant onomatopeici. Tdranul roman are o aplecare cdtr
cuvintele onomatopeice, ii plac cuvintele expresive. Efe sant 1
o necesitate a limbei, cdci nu s'a putut zice de toate animalele
cd strigei, dintel, racnesc ; era necesard o diferentiare, o deosebire*
intre striga.tele animalelor, iar calea cea mai ward la aflarea
cuvintelor trebuincioase era formarea de onomatopee ; astfel s'a
zis despre un animal cd gtigde, despre altul cd mdcde, ocde etc.
Onomatopeele sant de doua feluri; unele le-am motenit din
alte limbi (a &fund, a url), altele sant formatiuni curat roma-
neti (a behdi, a Himeji, a ocdi). Cuvintele onomatopeice s'au
format din onomatopea-interjectiune, cdci cu toate cd- unele
interjectiuni nu se intrebuinteazd in limba scrisd i vorbitd, in
contiinta omului insd interjectiunea a fost totdeauna samburele
din care au rdsdrit celelalte cuvinte, .pentru ca interjectiunea e
onomatopea adevdratd, pe cand substantivele, verbele etc. sant
derivatiuni ale ei. Dovadd despre modul, cum ii formeaza limba
un cuvant onomatopeic, o avem de ex. la strigdtul porumbului.

www.dacoromanica.ro
 STRIGATELE ANIMALELOR 89

Animalul ne dd tulpina cuvantului printr'un strigt. Dintr'aceasta

ii formeazd apoi fiecare om cuvantul, dupa cum prinde cu
urechea strigatul. Unuia i-a sunat ca grun i de aici si-a format
verbul a gruni, altuia ca grong i de aici si-a format a grongol,
altora altfel (gugu > a gugul, a gugull, a guguri; gungu > a
gungal, a gungul, a gungura, a gungurl; gurgu > a gurgunl ;
gurlu > a gurlul; guru > a gurul). Aceste cuvinte intra dupa
aceea n circulatie urmand o luptd intre ele. In cursul luptei
cade de cele mai multe ori unul cate unul, pand ce la urmd
rmane numai unul singur, care a fost mai puternic ; se poate
sa rmae si doud sau trei, neputandu-se invinge unul pe altul.
Aadard cuvantul care va ave puterea cea mai mare de rezi-
stenta va ramaned in limbd. Ce priveste cuvintele care exprimd
strigdtul porumbului, ele trebue Inca s cotinue lupta.
Cuvintele onomatopeice din alte limbi, care exprimd ace-
eai notiune, vor avea oaresicare asemdnare' cu cele romnett
din cauzd, cal imit aceleasi sunete ; in cazul nostru, tulpina
gru (gro). Cred c e inadmisibil a deduce, din faptul cd o ase-
menea tulpind se gseste si la Slavi, ca grongae sau gurue
al nostru derivd dintr'un cuvant slay. Cuvantul roman seamand
cu cel slay tocmai pentru cd amandoud sant onomatopee. Impru-
mutul e sigur numai atuncea, cand trecerea cuvanttitti dintr'o
limbd in alta se poate dovedi cu legi fonologice. Astfel putem
zice cu sigurantd cd rom. a gruni der.vd din lat. grunnire, rom.
a urld din lat. ululare (cf. Puscariu, Etym. Wrtb.). De aceea eu
a pune la indoiald temenicia procedurei lui A. Cihac, de a nu-
t/ILA intre elementele slave onomatopeele romanesti, a cdror
trupind se afld 0 in limbile slavice. Pentru Cihac fiecare cuvant
roman ii are originea intr'o limbd straind. El pare a nu admite
cd onomatopeele se pot forma intr'o limbd independent de alt
limb& Aceast greald a sa e in unele locuri de tot evident.
Asa cleriv el bund-oard cuvintele a chilatill, a clzelacal, a schilalcl,
(schiolala1) din slavul skomreli. Sau deriv un grup intreg de
cuvinte (a mardi, a milrndi, a moral a mornal, a mormai, a mor-
rnacd, a marmona) din limba slava, pentru Ca exista in limba
cehd un cuvant mrdati i altuI in polond mormotaa"; cu acelasi
drept ar fi putut spune cd si nemtescul muiTen deriv din slava.
Sou pe haral il deduce din ungurescul horogni i din alte cu-
vinte slave, cu toate cd in latineste existd un cuvant mat apro-

www.dacoromanica.ro
 90 SERGH1E I.JTU

piat hirrire (= a haral, a marai); pe a miorldl 1 a meund din

sarbescul mirmljati, cu toate cd cuvintele existd 1 in limba Ha-
bana. (miaulare), apoi in cea francezA (miauler), in spaniola (mau-
tare), in nemteasca (miauen). De fapt aceastA incercare a lui
Cihac nu este atat de condamnabila, cdci de1 intituleazd opul
sdu Elementele slave... in limba romand", totui el pare cA face
numai o comparatie intre aceste onomatopee i intre cele slave.
Cu mult mai greita este Ms procedura urmailor, care le !gird
dupd dinsul intre elementele slave, spunand ldmurit: Atatea cu-
vinte sant de origine latinA, atatea de origine slava, deci ele-
mentul slay precumpenete in limbA. Aadar un contingent mare
de cuvinte, care sant formatiuni romaneti, se numArd la ele-
mentele slave.
0 parte din onomatopee au devenit cuvinte literare. Ele
s'au stabilit in urma uzului in limbd, de ex.: a ciripi, a gdgdi,
a hdmdi. Acestea reprezintd stadiul ultim de luptA. Stadiul inta-
ielea de luptd il reprezintd acele cuvinte, care n'au prins rdddcini
in limbA, ele fiind uzitate numai in unele regiuni, chiar numai
de unii oameni; foarte des se intampld cd acelai om are dile-
rite cuvinte pentru aceeai notiune ; de ex.: acelai om zice odatd
curca chiorde", alladatd chiurue", pchiorcoe" etc. Astfel de
onomatopee intalnim in terminologia porumbului (coroe, durue,
garde, grohoe, grongoe, grunege guguege, gugulege, gugureVe,
gungdnege, gungurd, gurgunete, gurluete, gurnqte, ingurne)
a curcei, pichirei, pOunului etc.
Avem apoi al treilea fel de onomatopee, care s'au stabiht
numai in unele regiuni mai mari de ex. a mdcdi in Muntenia i
Banat, a ocdi in Moldova 1 Bucovina. Acestea sant Inca in
stadiul de luptd, Mil insd ca aceasta luptd sd trebue sd se ter-
mine cu invingerea deplina, in limba literar, a unui termen fata
de celalalt.
Ce privete formatiunea onomatopeelor in limba romanA
mai avem de amintit urmdtoarele : Cele mai multe dintre ele
sant de conjugarea a patra, numai foarte putine de conjugarea
inlaia (a huhurd, a meund), de care se tin 1 cele motenite din
limba latind (a urld, a Wand, a rdnchezd). 0 parte din onoma-
topee, i anume celelcare exprimd un sunet mai puternic i mai
innAduit, se formeazd cu labiale, cu nazale i cu vocalele ei i d
(a borndi, a Wail), altele, cele care exprimd un sunet cleschis
,

www.dacoromanica.ro
 STRIGATELE ANIMALELOR 91

i ascucit se formeazd cu consonante sibilante 1 vocale deschise

(a 1f ii, a piscul); cf. Hiecke, Neubildung der rum. Tiernamen in
Anuarul XII-lea al lui Weigand, pag. 134. Nazala n redd mai bine
sunetul innduit i de aceea apare acest n in unele onoma-
topee, bund-oard barn, barn, forn, morn, zbarn. De la acestea avem
apoi forme duble : bar > a HMI barn > a barnai, bor >
a bora? born > a bornal, for 7 foral forn > a fornal,
mor > a moral morn > a mornal, zbar > zbaral zbarn
> a zbarnal.
Dacd onomatopea se apropie de un cuvant din limbd,
atunci ea primete forma cuvntului respectiv; astfel avem expre
sia pichirea zice pacat-pacat".
inrudite cu onomatopeele sant unele verbe, care se formea-
zd din substantive, au InS 1 ceva onomatopeic in sine: buhd >
a buhdi, buhaiu > a buhai, cioard> a cloth?, curvet > a curcal
pichire > a pichi, a pichiul, a pichiri. Din onomatopee avem
apoi derivate cateva nume de .pasdri: cucoara, cucoveica, cuc,
huhurez.
Un numdr mai mic de termeni nu sant onomatopeici ; ace-
stora le-am ardtat etimologia.
Termenii pentiu strigatele animalelor ii putem impdrti dupd
sfera de sens in patru grupuri:
1. Termeni care apartin numai unui animal sau unei familii
de animale. Ex.: gagal (gasca), a mdeii (rata), a necheza i a
rancheza (calul), a grohdi 1 a guild (porcul), a mugs i a rage
(boul, vaca, vitelul, buhaiul, bivolul), a cotcoddcl (gdina, cucoul) etc.
2. Termeni care apartin mai multor animale. Ex.: a zbierd
(oaia, capra, boul, vaca etc.), a behal (oaia, capra), a ciripi (vra-
bia, randunica, pitigoiul etc.), a piscul (vrabia, curca, pinup.
3. Termeni care sant Imprumutati din sfera de actiuni
manifestdri ale omului. Ex.: a stranutd (de la om la cal), a Cantu
. (de la om la pasdri), a uerci i a fluera (de la om la pasdri i
la arpe), a toarce de la om la mata).
4. Termeni care au trecut de la animale la om. Acetia nu
formeazd un grup deosebit, ci sant un fel de figuri poetice, care
se intrebuinteazd mai ales in sens pejorativ. Ex.: a clad (de la
cane i lup la om), a mugi (de la vite la om), a zbiera (de la
vite la om). Mai important e termenul a striga (-- a face ca
striga). E singurul termen despre care s'ar putea zice cu drept

www.dacoromanica.ro
 92 SERGHIE SUTU

cd a trecut de la animal la om, insal trecerea aceasta nu s'a in-

tamplat in limba roman& Sensul figurat al cuvantului nu se mai
resimte astdzi in limbd.
Aproape la fiecare animal intalnim termeni sinonimi, bund-oard
la cane : a Mtrd, a bate, a hdmiii, a zapal. Cauza principala este
Ca in diferite regiuni avem diferiti termeni pentru aceeai notiune;
d. ex. a leitrd in Muntenia, in o parte din Ardeal i din Moldova,
a bate in Moldova nordicd i in Bucovina. A doua cauzd este
aceea, cd taranul iubete cuvintele expresive; el nu s'a multumit
cu laird sau cu bate, ci a voit sd ilustreze mai mutt notiunea
fticand-o expresivd i deci a zis hatneleVe. Tot aa la oae, pe
langd a zbierd existd al doilea termen a beheil. Chiar cuvinte ono-
matopeice care s'au tocit in urma uzului sant inlocuite cu allele
noud, bund-oard in loc de vrabia ciripete" avem vrabia tarde".
Mai rar intalnim omonime in terminologia animalelor. Un
astfel de omonim este a buhdi (buha byhdeVe i buhaiul buhdeqte).
Alte observri de mai putind importanta le-am facut in temd.
Animalele de cash%
1. Boyl, vaca, bivolul, buhaiul (taurul), vifelul: mugete,
rage, zbiard, boncde (boncne, se boncane), boncdluete, buhd-
este, buhdluqte, ranatete (roncde), rancAluete, baune, ordcae,
se imborocde, se boricde, borde, mehde, behdete, rdcnete,
murgete (amurgete). .

Vom trata in acelai timp animalele acestea, fiindc pentru

strigatul lor existd aceiai teimeni. Strigdtul acestor vite are
numai putine variante, de aceea multi din termenii de mai sus
vor fi sinonimi.
A 'magi: vacutele rupte de osteneala.... mugesc... jalnic ...
(Cioc. Pe pl. 29). Dumana (o vacd) intinde gatul la poarta. i
muged, era aa duios mugetul ei ... (Vlah. Cl. de lin. 77). Boul
mugeste (H. I 35, 99, 120, 137, 188, 206, 237, 286, 297, 328, 347,
366-367, 480 ; II 80, 117, 167, 207, 273, 281, 311 ; III 4, 17, 95,
130, 227, 245, 325, 400; IV. 10, 28, 55, 85, 117, 139, 154, 196,
223, 251, 276; V 4, 16, 36, 53, 82, 89, 257, 288, 297, 320, 381,
389, 394, 417, 429, 447, 483 ; VI 44, 74, 133, 143, 215; VII 50,
85, 105, 133, 154, 183, 208, 245, 336, 358, 371. 441, 476, 483,
505 ; VIII' 7, 76, 109, 133, 138, 169, 190, 206, 355 ; V1112 61, 160,
220, 251, 259 : IX 27, 42, 154, 194, 201, 220, 231, 245, 283, 308,

www.dacoromanica.ro
 STRIGATELE ANIMALELOR 93

340, 363, 451, 473, 496; X 31, 45, 85, 152, 188, 208, 277, 310,
316, 356, 368, 413, 423, 478, 499, 507, 509, 511, 538, 583; XI
6, 27, 46, 59, 75, 87, 131, 196, 232, 339, 350, 379, 389, 395, 437,
488, 504; XII 7, 96, 116, 139, 171, 227, 288, 374, 386, 402, 497,
551, 586, 599; XIII 234, 290, 336, 375, 390, 415, 425, 448;
XIV 105, 186, 209, 224, 247, 350, 416, 436, 464, 488; XV 4,
148, 192, 278, 329, 369, 408, 425, 458, 517; XVI 30, 132, 217,
237, 259, 281, 288, 310, 329, 383, 395; XVII 16, 36, 120, 255,
310, 349, 367, 391, 413, 444; XVIII 74, 103, 268, 283, 296, 304).
Vaca mugeqte (H. I 188, 347, 366; II 273, 281; III 48; VII 245;
VIII 7, 21, 76, 133, 169, 190; X 310, 368, 499; XI 85, 196; XII
586; XIII 198; XIV 350, 445, 464; XV 148, 369; XVI 271, 310,
395; XVII 269, 310, 391, 444; XVIII 74, 140), Bivolul mugeqte
(H .I 22; IV 85; VI 172, 208; XV 148). Buhaiul (taurul) mageqte
(H III 309; XIV 284, 436; XVIII 74) ... muget (H III 290, 463;
V 188; VII 120; XIV 161; XV 99, 264; A rage: De la gurd
ludm, c ne rag vitisoarele de foame. (Sad. Pov. de s. 15).
Rage-un bou intr'o gradind (I. Cr." III 283).
Boul rage (H I 22, 35, 61, 99, 480; Il 289; III 48, 118,
140, 152, 195, 309, 362, 400, 449, 488, 498; VI 3, 8, 30,
50, 82, 125, 143, 154, 171, 177, 200, 208, 215; VIII' 7, 76, 98,
120, 127, 156, 169, 190, 206, 275, 283, 298; V1112 34, 55, 61, 73,
82, 108, 115, 119, 142, 165, 182, 193, 200, 206, 220, 227, 268,
282; IX 114; X 4, 31, 45. 76, 107, 119, 130, 141, 208, 253, 260,
289, 310, 356, 368, 388, 399, 423, 549, 465, 489, 499, 509, 518;
XII 301, 315, 326, 342, 366, 386, 416, 430, 442, 476, 517, 551,
570, 586, 599, 608; XIII 67, 82, 99, 116, 198, 218, 258, 290, 347,
362, '375, 481, 508; XIV 340, 397, 421, 488; XV 61, 67, 148,
232, 278, 344, 353, 369, 400, 474, 490; XVI 47, 81, 112, 151,
160, 208, 217, 226, 232, 237, 247, 281, 288, 296, 310, 352, 402,
406, 413, 445; XVII 232, 263, 269, 425; XVIII 248). Vaca raee
(H I 61, 237; III 4, 17, 87, 101, 108, 144, 170, 227, 245, 309,
325, 362, 429, 498; VI 16, 44, 50, 74, 125, 133, 177; VIly 7,
21, 46, 76, 98, 138, 150, 169, 190, 243, 275, 283, 298; 306, 327;
VIII2 16, 34, 73, 98, 142, 153, 160, 182, 193, 206, 220, 251, 259,
28; X 15, 76, 81, 85, 96, 137, 152, 188, 260, 310, 368, 413,
465, 499, 501, 511, 538, 583; XI 6, 75; XII 288, 326, 374, 402,
497, 570, 586; XIII 3, 12, 67, 126, 135, 1CO, 174, 310, 336, 362,
390, 438, 448, 508; XIV 397, 416, 429, 436; XV 116, 148, 192,

www.dacoromanica.ro
 94 SERGHIE SUTU

369, 408, 425, 458, 474, 490; XVI 112, 132, 197, 271, 310, 329;
XVII 269: XVIII 19, 247). Vitelul rage (H.VIII1 298; VI112 34;
XVI 112, 271; XVII 269; XVIII 19). Bivolul rage (H XV 148,
400). Vita rage (H XVI 10). Boul rarge (H X 277) ... raget (H
III 290; XV 99) ... raga (1-1 XV 264).... ragere (H XII 194;
VIII1 169: bivolul).
A zbierd: Ici se vede un taur jumdtate mancat
Langd el un,tovar4, ce zbiarei i il plange.
(Alexandrescu, Drept. leului)
Boul zbiard (H I 7, 188, 269, 286, 347, 36d-367, 384, 480;
II 88, 99, 117, 273; III 362; 1V 196; V 4, 122, 159, 293, 303,
394; VII 29, 69, 154, 226, 245, 262, 315, 389, 406, 421, 476;
IX 231, 283, 406, 438,.510; X 478 ; XI 85, 190, 339, 389, 395,.
401, 504; XII 28, 227. 261; XIII 99; XIV 59, 86, 186, 224, 235,
284, 446, 451 ; XVI 47, 395; XVII 65, 263, 413, 425; XVIII 4).
Vaca zbiard (H I 7, 137, 188, 297, 327, 366; II 61, 99, 273; III
130, 362, 386, 488; IV 55, 117, 154, 196, 223, 251, 276; V 16,
53; VII 50, 85, 245, 262, 358, 389, 406, 421, 441, 505; IX 6,
27, 194, 231, 396, 406, 416, 429, 451, 496; XI 46, 87, 196, 379;
XII 7, 28, 116; XIII 425; XIV 105, 235, 284, 445; XVI 372, 33,
395; XVII 250, 255, 367; XVIII 103). Bivolul zbiard (H IV 56,
251; XIV 209; XVII 16, 36, 120, 391). Taurul zbiard (H IX 451).
Vitelul zbeard (H III 325; XIII 150; XIV 209) ... zbieret (H
I 262; II 28; XIV 376) ... zbietht (I-1 V 265, 267, 368; XV
264) ... zbierare (H XIV 176) ... zbierd (H XVII 7). Boul zberd
(H IV 85). Vita zbiarei (H II 299; XVI 10).
A mugi este termenul cel mai uzitat; il afldm in toate pro-
vinciile romaneti i e uzitat i in literaturd. El este termenul
general pentru strigalul tuturor vitelor albe. De obiceiu nu se
face nici o deosebire intre a mugi i intre celelalte doud cu-
vinte, a rage i a zbierd; ele sant sinonime. Totui in unele re-
giuni i in anumite cazuri se observ oareicare deosebire. Astfel
afldm bund-oard in Ba.deni-Iai: Rage e un strigdt mai forte, pe
cand mugege mai lento (H VIII176). Aadard ragetul eSte un strigAt
mai puternic, mugetul ins unul mai slab. Aceastd deosebire am
observat-o 1 in Bucovina. Ca urmare a acestei deosebiri afldm,
cd rage i zbeard se zice mai ales de vita masculind (bou, taur),
mugeqte despre cea feminind, despre vacd: H XIV 445. Vaca,
cand are fdtul mic, mugeqte, zbiard Ca 1 boul, cand racnete

www.dacoromanica.ro
 STRIGATELE ANIMALELOR 95

tare". Boul rage, vaca mumte (H III 48; XIII 198, 218,; XVII
269). Deosebirea aceasta se resimte in unele pArti 1 in alt mod.
In judetul Muscel (11 IX 510) se zice: boul zbiard i murgote,
(-ad mar& Meet. Deci spre a se face deosebire intre strigatul
puternic i cel slab, se numeste cel puternic zbierdt i cel slab
murget. Murgete pare sd fie acelai termen ca 1 mugeVe, a
primit insd r in trupind poate dupd analogia lui murg 1 amurg.
Cuvantul 1-am auzit 1 in Bucovina sub forma amurgeVe. Se
.

zice despre vacd a amurgeVe, cand isi desmeardd sau isi

cheamd la sine vitelul cu un muget slab.
Mai Milian de explicat cuvintele.a rage 1 a zbierd. Aman-
cloud se intrebuinteazd in general despre orice strigat al vitelor.
In unele regiuni - i aceasta numai rareori - se intelege sub
aceste expresii strigAtul cel puternic al vitelor, dupd cum am
vdzut mai sus; deci a rage este sinonim cu a zbierd. A rage
este termenul uzitat in Moldova, a zbierd e cel uzitat in Mun-
tenia. Cuvintele au inceput insd a pdtrunde unul in teritoriul
altuia; in cateva sate din Moldova se intalnesc amandoud cu-
vintele, rage 1 zbiard. (H III 362; XIII 99); tot asa in cateva
sate din Muntenia (H XVI 10, 47). Granita intre amandoi ter-
menii o formeazd judetele R.-Sdrat, Tecuci, Tutova, Covurlui,
Fdlciu. Pe tot teritoriul acesta se aude de' obiceiu cuvantul rage;
in cate o comund apare si cuvantul zbiard. Cazuri izolate pentru
rage in Muntenia sant: Sisesti-Mehedinti (H IX 114), Gogosiu
(H V 257), Scdesti (H V 408), amandoud in judetul Do lj. In
Dobrogea afldm toll trei termenii (mugeple, rage, zbiard), pentru
cd colonistii au adus cu sine 1 dialectele lor; precumpeneste
insd termenul rage, fiindcd cei mai multi colonisti sant Mol-
doveni sau Ardeleni. - Interesant e c forma persoanei a treia
din singular e in Muntenia thgeqte i din plural reigesc : Boul,
vaca, vitelul rdmte" (H XVIII 19;. tot asa H V 257, 159, 280,
408 ; XII 96, 139; XVII 310), pe cand in Moldova e rage 1 rag;
tot aa verbul a mugt are mai ales in Moldova foarte des in
persoana a treia singular forma muge (H II 289; III 38, 87, 101,
108, 140, 144, 170, 290, 386. 409, 417, 429; IV 154; V 10, 103,
280, 460; VI 16, 115; VIIP 120, 150, 156, 215, 243, 306, 318,
327; VIII2 16, 153, 165, 206; IX 6, 375; X 15, 137, 384, 423 ;
XI 98, 410, 517; XII 132, 203, 315, 517; XIII 12, 67, 99, 126,
135, 150, 174, 218, 28, 310, 327, 438 ; XV 67, 116, 336, 33;

www.dacoromanica.ro
 96 SERGI-HE SUTU

XVI 4, 47, 160, 321, 406; XVII 7, 65, 140, 250, 297; XVIII 19,
44, 261), in Muntenia i in literaturd ins mugege. E evident
ca. Muntenii imprumutand verbul a rage de la Moldoveni, 1-au
conjugat ca 1 pe a mug1 dupa conjugarea a patra mugege
raggte, mugesc - rdgesc. Tot aceea au facut Moldovenii cu a
-
mugi. Ei adecd au conjugat pe a mugi ca 1 pe a rage dupd
conjugarea a treia: rage muge. Atat Muntenii cat 1 Moldo-
venii au adaptat noul cuvant verbelor existente: Mcildovenii
luandu-se dupd conjugarea a patra in care se afld multe verbe
cu persoana a treia din singular in -e (fuge, nidcde, sudue),
Muntenii trecand acest verb in categoria celor in -esc din con-
jugarea a patra.
A zbierd este termenul general pentru strigdtul oilor (cf.
4). In sens pejorativ se intrebuinteaza toti trei termenii i
despre oameni.
Originea e latind: A mugi din lat. mugire, a rage din lat.
ragre, a zbiera din lat. *exverrare.
De la verbe avem substantivele corespunzatoare: muget,
mugit, zbirdt, zbierdt, zbierdturd. Ex.: Curtea se implii de zgo-
mote felurite: pocnete de bice, muget de buhai .. (Sandu-A.
Ape m. 29) ... mugit (H V 368). .. raget (H III 290) ... zbierat
(H XV 264). Adjectivele verbale de la aceste verbe (mugitor,
zbierdtor) sant putin intrebuintate.
Mar de aceti termeni mai avem unii, pe care ii intalnim
mai rar in vorba de toate zilele. Cand vitele se bat intreolaltd
cu coarnele, sau and zburcid, sau vdd sange, atunci scot un
muget inncluit i ingrozitor care se numete boncd(n)it sau
boncelluit: Boii boncdesc cand zburd (H XIII 448); tot aa H I
7, 366-367; XII 96, 139, Boul bonaine (H IX 123), bonctinege
(H IX 283; XVIII 140). Deasemenea 1 formele reflexive: Boul
se boncde (H XIII 67, 99), se .boncagte (H VI 16), se boncdne
(H XVII 94); Boul boncdlugte (H I 99; VIII' 133; VIII2 61, 108,
165, 220: X ;556, 368, 499, 509; XII 374, 386, 551), boncindege
(H XII 599). Termenii acetia se aplicd mai ales la striatul
buhaiului (taurului): Taurul boric& (H XVII 444), se boncdege
(H XIII 150, 174), boncdne (H XVII 140), boncangte (H IX 496),
boncdluege (H VIII 160), buncdluege (H VIII' 215, 355; VIII 200,
259); tot aa despre cerb i despre bivol: Cerbul vened bonceiluind
(Cony. Lit. X1 183; bivolul se boncde (H XIII 150). Formele

www.dacoromanica.ro
 STRIGATELE ANIMALELOR 7

boncde" i boncaluete (buncdluete)" se aud in Moldova i

Bucovina, boncdne" in Muntenia i Banat. Substantive le deri-
vate sant: boncd(n)it, boncd(n)iaM, boncd(n)iturd, boncaluit, boncd-
lulald, boncdluiturd. Ex.: De departe de la imauri ven1 o clipd
in inserarea limpede, .un boncdluit Inndbuit de taur. (Sad. Pov.
55). Trupina acestor cuvinte o afldm 1 in limbile slavice.
(Dict. Acad. i Cihac).
Sinonimi cu boncde" 1 boncAluete" sant termenii ran-
cdeVe," rancaluete," buhdete" i buhdluete." Toti se intal-
nesc mai rar, i anume in Moldova i Bucovina. Boul rncaeVe
(H X 277), rdnaluege (H I 99), rancilluege (H XVII 269), ran-
caul rdncdlueVe (H XII 288). Boul buhdeVe (H VIII' 61; X 518).
Taurul buhdeqte (H III 108). Vaca buhaeVe (H XV 425). Si aceti
termeni se intrebuinteazd mai ales despre buhaiu (taur): Buhaiul
(taurul) rdnallueVe (H X 536; XVII 269), buhdlueVe (H XII 288),
buhaute (H III 108). in Ardeal se intalnete expresia taurul
roncde" (H XVII 444). A rdnali i a rdncdlui sant derivatiuni din
rdncdu (reincaciu), a buhdi i a buhdlui din buhaiu (cf. Introducere).
Rnc (cu derivatul rdnedu) e de origine latind (v, Pucariu, Etym.
Wrtb. i L6we), buhaiu de origine strind; tulpina acestui cuvant
se afl 1 In limbile slavice i in cea turcd (Dict. Acad.) In
comuna Spineni:Olt (H XI 176) i in Cetateni din Deal-Muscel
(H IX 194; cf. 1 IX 283) se aude expresia boul baune"
&Hind (cf. mione = miond), i anume cand boul se lupt cu
coarnele (H IX 194). Acest termen 11 afldm 1 In Banat (H XVIII
74: canele baund). Cuvantul e o onomatopee de origine latind :
*baubulare 7 baund.
In Muntenia aflm foarte des expresia boul ordcde";
aceasta atunci cand animalul se afld in primejdie. Boul ordcde
cand 11 apucd fiara" (H IX 194) ; boul oracde (H I 188, 347 ;
VII 441), ordcde (H XI 350; XII 28), ordcdeVe (H IV 85 ; XI 87;
VII 227), ordcaege (H IX 231, 496), oracdeVe (H IV 154). A
ordcdi e onomatopee, o intalnim des In terminologia broatei i
a ratei (cf. 22, 27). In Adunati de Geormane-Dolj se aude
de tot curioasa expresie boul se ImboroFde" (H V 4; tot aa
I 7) ; dupd sens poate sd fie egala cu .boul boncdluete."
0 altd variant afldm in Ardeal: 4 boul se boriFde can d vede
sange" (H XVII 94). Tot in Banat i Ardeal se intalnete ex-
presia boul borde" ; de altfel cu totul necunoscutd. Boul

www.dacoromanica.ro
 A hPGmE 51111.1

bordeVe cnd sonul este mai tare" (H XVII 268). Boul borde
(H XVII 263), bivolul borde (H XVIII 44); vaca krde (H XVIII
103). (Cf. Dict. Acad.) 5i acest cuvant pare s fie onomatopee.
- In unele parti din Muntenia se zice despre bivol cd. mehde
i rdcnege: Boul mugege i mehde (H IV 85', rdcnete (H V
16 ; XIV 86, 105); tot aa boul racneteo in Ardeal (H XVII
94). in Glmbocel jud. Muscel se zice vaca behdete" (H IX
231), de sigur dupd strigAtul oilor i al caprelor.
. 2. Calul: necheazd, rncheazd, nincheazd, mihoe, miho-
hoete, mihotete, fordete, forndete, sforde, hohonete, hoho-
tete, horcdne, huhureazd, strdnutd, etc.
A nechezd i a rdnchezd : Calul rdspunse nechezdnd cu prie-
tenie ;. . (Sad. Pov. de s. 24). lepele cu mnzi, mai sprintene
i cu ochi de mama, neclzeaed duios . . . (Ciocklan, Pe plaiu
15). Cnd a ieit calul i-a ridicat capul .. . i a inceput a
rachezd 1ncetinel . . . (Sad. Pov. de s. 7). Calul necheazd (H
I 7, 22, 35, 61, 170, 237, 366; II 61, 80, 99, 117, 167, 207 ; III
4, 17, 38, 48, 87, 95, 101, 108, 118, 144, 170, 195, 227, 245,
309, 400, 429 ; IV 10, 28, 85, 117, 139, 154, 223, 251, 276 ; V 4,
10, 16, 53, 82, 89, 103, 122, 257, 274, 280, 288, 293, 297, 381,
389, 394, 408, 417, 429, 447, 483 ; VI 3, 8, 16, 44, 50, 74, 115,
125, 133, 143, 154, 17/, 188, 200, 215; VII 50, 120, 154, 389,
441, 476 ; VIII' 7, 21, 46, 98, 109, 120, 127, 138, 150, 156, 169,
190, 215, 243, 275, 283, 306, 318, 327 ; V1112 16, 34, 55, 61, 73,
82, 98, 108, 115, 142, 160, 165, 182, 193, 200, 206, 251, 259,
269, 282; IX 27, 135, 154, 194, 201, 212, 220, 283, 308, 340,
363, 375, 396, 406, 416, 429, 438, 451, 473 ; X 4, 45, 76, 85,
107, 119, 141, 152, 253, 260, 310, 395, 413, 449, 489, 507, 509,
511; XI 6, 27, 46, 87, 98, 196, 232, 339, 379, 389, 401, 410,
.488, 504, 517; XII 7, 116, 139, 171, 203, 219, 227, 261, 374,
416, 497, 551, 570, 599, 608 ; XIII 3, 12, 25, 67, 82, 99, 116,
126, 135, 174, 198, 234, 258, 290, 310, 327, 336, 362, 375, 415,
509; XIV 65, 247, 416; XV 61, 67, 116, 148, 192, 232, 264, 329,
336, 344, 353, 369, 400, 425, 458, 473, 517; XVI 4, 10, 112, 132,
151, 160, 208, 217; 226, 232, 237, 259, 271, 281, 296, 329, 352,
395, 402, 406, 445 ; XVII 120, 140, 297, 349, 4441. Calul nichea-
za (H I 297; IV 196; VII 183, 421 ; X 368, 423, 499; XII 301;
XIV 59, 209 , necheaze (FI III 290, 325, 449 ; VIIII 206; V1112
119; X 137, 188, 465, 583 ; XII 430, 442, 478; XIII 448, 481 ;

www.dacoromanica.ro
 tTRIGATELE ANIMALEL0i2 9

XV 490; XVI 321, 413), nechezd (H,1 347; VII 226; IX 496; X
478: XIII 390 ; XV 408; XVI 47), nechcze (H XI 517; XVI 81),
nechith (H XVII 367), necheazie (?) (H XII 315), necheata (H XVI
197),. negheazd (H XVI 310). - Calul racheath (H I 137, 206,
269, 347; II 253, 273, 281; IV 85; V 188; VII 29, 69, 262; VIII'
21, 46, 298; IX 114; X 68, 203, 423; XI 59, 437; XII 342, 374,
586; XIV 86, 105, 284 ; XVII 7, 36, 94, 232, 297, 310, 391, 413,
425, 444; XVIII 4, 44, 140, 261, 268, 283), rincheath (H I 188,
266; VII 245, 336, 358, 371, 406, 483; XIV 350, 397, 429 ; XVIII
296), rincheth (H 11 88), rachezd (H 11 299; XVII 263; XVIII
304), rencheazd IH V1111 120; IX 496), rencheaze (H IX 42; X
538), riinchezqte (H IX 194), rncheath (H X 21, 388; XIV 417;
XVII 65), rancheath. (H X 96, 356, 388; XVII 16), ninchea-
zie (?) (H X11 326), reincheath = rencheazd (H X111 150),
rdnceath = rncheath (H XVII 269; XVIII 74), ranteazd -
rdncheazd (H XVIII 19, 247). Aa se numete strigdtul calului,
cand este fldmand, cand ti e urit etc. Termenii mai obici-
nuiti sant a nechezd i a rncheth; la origine avea numai ter-.
menul intdilea sensul de astdzi, pe cand rdnchezd insemnd
acelai lucru ca sfordi. Astdzi insd sant amandoi termenii sino-
nimi i se cunosc in toate provinciile romaneti; totodatd sant
cuvinte literare. 0 granitd pentru teritoriul de intrebuintare intre
amandoi termenii nu se poate stabili, caci amandoi apar paralel
in fiecare regiune. Atka doar ar fi de amintit, cd necheazd" e
mai uzitat decat Jancheazd". Derivatele lor sant: Nechez-rila,
chez, nechezat-rnchezat, nechethturd-rachethturd, etc. Ex.: Ne-
chezul Inceteazd .. . (Ciocarlan, Pe plain 16). . . . i apoi un
nechezat de groaz cuprinde tot golul muntilor. (Ciocarlan, Pe
plaiu 16) .. . neehez (H VIII1 259). nechezat (H 1.1 28; 111 463;
V 368; XI 40; XIV 161 ; XV 99). *i venea hreamdt mare ca de
nechezdturt de cai multi. (Dosofteiu, Oct. la Tiktin, R.-d. Wrtb.).
. . nechezare (H XII 194). Termenii a nechezd i a riinchizd de-
.
rivd din latinescul hinnitulare i din grecescul cSovx*ty (*ronchi-;
zare) in urma unor contamindri reciproce. (CL Pucariu, Cony.
Lit. 1912 pag. 141 sqn, i Cihac, Dict. Daco-Rom.).
-A ninchezd; Cum ajunse iapa la ua grajdului, unde nin .
chezd odatd de haui vzduhul. (Isp. Leg.2 77). Calul ninclzeath
(H I 480; VII 85, 105, 133, 208, 315, 371, 406, 505; X 31, 425;
XIV 224; XVI 383), nenclzeath (H X 406), nimcheath (H XIV 488),

www.dacoromanica.ro
 tOO ERGHIE UTIJ

ninceazd (H III 152) . . . ninchezat (H I 262). A nincheza e si-

nonim cu a neclzeza i a ranclzeza i pare s fie o contaminatie
din necheza + ranchezd. Acest termen 11 aflin mai ales in Mun-
tenia, in jud. Ialomita, dar i in Moldova, in jud: Neamt. tn co-
muna Mereni-Olt afldm expresia calul Inecheazd" (H XI 85).
A mihol (mihohol, mihotl): Caii necheazd sau mihotesc
i rancheazd (Inv. cop. 1893, 20 la Tiktin). Calul mihoeqte (H
III 290, 325; VII 371; XI 488), mihoe (H I 347; VI 50). Calul
mihohoefte (H VIII2 55; XV 329; XVI 226). Calul mihotege (H
VIII' 120, 169; VIII2 165; X 499 ; XI 504; XIV 445). Manzul
mihotege (H VIII' 215). Armdsarul mihotege (H X 538). Calul
mihohotege (H VIII' 61). Tot aici apartine I forma meoeqte (H
VIII' 21). Toti termenii sant sinonimi' cu cei precedenti i apartin
aproape exclusiv dialectului moldovean. Ei sant onomatopee,
dupd interjectiunea mihoho! (Tiktin, R.-deutsches Wrtb.). Alte
onomatopee sinonime sant: Calul hohotete( H I 35; X 356, 423),
holidneVe sau Itohoneqte (H IX 283), horcdne (H V 4 ; XVI 395),
hultureazd (H I 188, 286); cf. 47 Huhurezul huhureaza". Aceeni
onomatopee existd in limba ruseascd (hohotati). Mai intalnim
apoi expresiile calul tipd" (H I 366; V 4; XIII 290) i geme"
(H XV 369).
A foral (forheil, sfordi, sforol): .. au inceput calul a se in-
cora a fordi din nki i a ski cu picioarele cele dinainte in
sus. (Sbiera P. 93/20 . . . incepe calul a forndl (Sez. II 52/32). Caii
dddeau semne de spaimd, sforaind i mucandEzabalele. (Alecs. Pr.
98). Cu capetele la centru i ridicate (iepele), privesc speriate
peste trupurile lor indardt, sfordesc, necheazd . (Ciocarlan, Pe
plaiu 16). Calul forde (H XVII 94), forndete (H VIII! 215; XII
386), sforde (H I 366-367 ; XVIII 268), sfordege (H XII 599).
sforoe (H IX 283), sfarde (H V 4). Calul forde, fornde, sforde,
sforoe, startle, cand este atacat de o find, cand se sperie i in
semn de bucurie, cand omul ii aduce hrana. Deci aceti termeni
au cu totul alt sens deck cei precedenti, Toll sant onomatopee
sinonime, =oscine la toti Romanii. Substantivele derivate sant :
sfordiald, sforditurd sfordit, etc. Nu se mai aud deck sfordell,
(Ciocarlan, Pe plaiu 16). Intepenit (calul) de picioarele lui pu-
ternice, scoate un sfordit selbatic pe nkile lui de foc (Cio-
carlan, Pe plaiu 16). Cf. Dict. Acad,
A strilmitei este a treia nuantd a strigAtului calului : (lepele)
cele groase se micd incet, stranutand cu botul varit in bdta-

www.dacoromanica.ro
 gtRIOATELE ANIMALELOR 101

tura de iarbd mirositoare. (Ciocarlan, Pe plaiu 15). Calul stra-

nutd (H XII 599). Sunetul pe care *II scot caii pe nari la anumite
intervale, cand merg pe drum, cand pasc pe camp sau rontdesc
la iesle, se numeste streinutat. Cuvantul a streinutet apartine sferei
omeneti si de aici s'a Imprumutat si calului pentru acelasi fe-
nomen. Etimologia e latind: sternuto > *stranuto > streinut.
(Cf. Puscariu, Etym. Wrtb).
3. Meigarul: zbiara, rage, mugete, oracae, necheaza,
racnete.
Magarul, dei se numard la speta cailor, are terminologia
vitelor cornute.
Pe unde se zice boul zbiarei", pe acolo se va zice si ma-
garul zbiarei" i pe unde se zice boul rage", pe. acolo se va zice
si mgarul rage". Deci mai ales in Muntenia se zice magarul
zbiard" (H I 269, 286, 347 ; II 273, 299; III 95, 130; IV 85, 251,
276 ; V 16, 417; VII 50, 154, 209, 226, 245, 262, 336, 371, 389 ;
IX 6, 308, 340, 406; XI 98, 196 ; XII 171, 219 : XIV 8, 105, 209,
284, 488 ; XV 425; XVII 36, 310, 391 ; XVIII 296). Magarul rage
(H III 87; V1112 259 ; IX 123 ; XV 425; XVIII 44, 261), rdge.5te (H
V 159, 280), rage lung (I-1 XIII 150), mugege (H 1.347 ; V1111
327), ordcele (H VII 154), oracile (H 1 347); cf. 1. Magarul
necheazei (H XV 148); cf. 2. Magarul urlei (H XVIII 74); cf.
6. Magarul rercneqle (H XIV 235). In general intalnim termenul
a zbierd mai des si anume din cauza aceea ca Muntenii prd-
sesc mai mult aceastd rasa de vite : i unde se intalnete ani-
malul, acolo afldrn 1 termenul. - Aceiasi termeni ii aflam 1
in literaturd: Un zbierdt prelung de magar, ca o vocalizd de
bariton decazut acopere o clipd tumultul. (Anghel-los. Ciresul
lui Luc. 120). Magarul din grajdiu d'odata a rdcnit intr'acel
ceas. (Pann, Pov. vorb. 327).
4. Oaia: zbiard, behdete (behahdete), mehae, mucu-
cureazd, oracae, se claulete, etc.
A zbierci: Mumd-sa (oaia) cu durere
Incepuse sd zbiere (Gr. Alexandr. Mielul mur.)
Florea nu auzea nici zbiercitul oilor speriate din staulul de alaturea.
(Grigor. Chip. i gr. 62). Turma zbiard la pdune. (Alecs. Demi-
neata). Oaia zbiard (H122, 35, 61 , 137, 170, 188, 237, 269, 286, 297,
347, 366-367 ; 11 88, 99, 117, 207, 253, 273, 289; 111 4, 17, 48,

www.dacoromanica.ro
 102 SERGHIE .1_1141.t

101, 140, 144, 152, 170, 195, 227, 245, 290, 300, 488 ; IV 56,
139, 196, 251, 276 ; V 4, 10, 53, 82, 103, 122, 288, 293, 389,
394, 417, 429 ; V1 3, 8, 16, 30, 74, 82, 154, 172, 177, 188, 208,
215: VII 29, 69, 85, 105, 120, 154, 183, 245, 336, 389, 421, 441,
476, 505; V1111 7, 76, 98, 120, 127, 142, 150, 156, 169, 190, 206,
283, 306, 318, 327 ; V1112 16, 34, 55, 61, 73, 82, 98, 115, 119,
154, 160, 165, 182, 193, 206, 227, 251, 259, 269, 282 ; IX 6, 27,
212, 220, 283, 308, 340, 363, 406, 438, 473, 496 ; X 4, 21, 31, 45,
68, 76, 96, 107, 119, 141, 152, 188, 208, 260, 277, 310, 356, 368,
399, 413, 449, 465, 499, 507, 511, 538, 583; XI 46, 59, 85, 87,
196, 339, 389, 395 ; XII 28, 96, 132, 171, 203, 301, 309, 315,
326, 402, 416, 430, 442, 478, 497, 517, 552, 570, 586, 599, 608;
XIII 25, 82, 116, 126, 135, 174, 198,- 218, 234, 258, 290, 327,
336, 362, 438, 448, 481, 509 ; XIV 65, 86, 105, 186, 224, 235,
247, 350, 397, 429, 464; XV 61, 67, 148, 192, 232, 336, 353,
369, 400, 408, 425, 473 ; XVI 4, 47, 112, 132, 151, 208, 226,
237, 247, 259, 271, 281, 310, 321, 329, 352, 383, 402, 445 ; XVII
16, 36, 65, 269, 297, 310, 391, 405, 444; XVIII 44, 268, 296,
304). A zbierd este termenul cel mai obicinuit pentru stiigatul
oilor i cu sensul acesta este cunoscut tuturor Romnilor. In
Muntenia- se zice, dupa cum am vazut mai sus (cf. 1), 1
despre vitele albe ca zbiar el; tot aa despre fiare. Zbiard i urla
salbataciunile ingropate de vii in culcupri de foc. (Ciocarlan,
Pe plaiu 224). Substantivele derivate sant : zbieret (zbierdt),
zbierat, zbierdturd, zbierare. Ex.: Strigatul oilor (se numete)
zbieret (H I 262; II 28 ; XII 219; XIV 161, 376). Strigatul oilor
(se numete) zbierat (H V 265, 267, 368 ; XV 99). Florea nu
auzea nici zbierdtul oilor .. . (Grigorovila, Chip. i gr. 62). Stri-
gatul oilor se numete zbierare (H XIV 176). Acelai termen il
avem i pentru berbece : Oaia i berbecele zbiard (H XIV 209).
- Cuvantul deriva din latinescul (ex)vrro. Deci este un termen
trecut de la vier la oaie. Cf. 5.
A behal : Oile pornite in goana din urma behdiau speriate ...
(Ciocarlan, Pe plaiu 223). Oaia behdege (H 1 328, 366-367 ; Ill
108; IV 10, 28, 85 ; VI 116, 133 ; VII 50, 262, 315, 421 ; V1111
243; V1112 61 ; X 85, 478; XI 379 ; XII 116, 139, 366, 374 ; X111
3, 12, 67; XIV 116; XV 517; XVI 160, 406), behaeqte (H III
325; VI 143). Oaia belzde (H 1 347; IV 85), belzae (H XVII 140),
beheeqte (H 1 269 ; V 320 ; X111 150, 375), be/zee (H VII 209). Ter-

www.dacoromanica.ro
 TRIOATELE ANIMALELOR 08

thenul acesta e mai nou i e sinonim cu a zbierd; cucerete

teren tot mai mull. Onomatopea e beee (behee, behehe); cf. 5,
capra. Ici colo apare i forma a behadi sau a behehdl, cu si-
laba a doua reduplicatd: Oaia behdhdeVe (H IX 437, XV 344),
behhde (H XVII 232), beheheieVe (H IX 396, 416, 429),
beheheVe (H XVIII 140); apoi beele (H IX 201), beeege (H V
280, 408 , behohoege (H XI 97). - Pe Idng a zbierd i a behdi
se mai aude a mehdi: oaia mehdege (H III 108; VI 44; X 356;
XV 264, 458), me/0e (H XI 6), meheheqte (H XVIII 140). Mielul
mehae (H XVII 140). SI a mehdl e onomatopee dupd interjec-
tiunea mee (mehe); cf. 5. Ca 1 la vitele albe afldin 1 pentru
oaie In Muntenia expresia ordcde (H XII 28), cand animalul se
afld in primejdie. Alti termeni Oaia blade (H XVII 7), board
(H XVIII 283), brelidege (H XVII 349; cf. 5 , .se caule)ste (H
X 356), mucucureazd (I-I XVIII 103), mucucurezazd (H XVII 255),
cf. 5; zmiard (= zbeard) (H VI 50), rage (H XII 342).

5. Capra, tapul, cdprioara : zbiard, behdete, mehdete,

mechechereazd, mecdcdete, mucucureazd,becdete, ordcde, bre-
hdete, etc.
Deci aceiai termeni ca 1 la oaie.
A zbierd: Capra zbiard (H I 328; 11 99, 117, 273; Ill 87,
152, 429; IV 56, 276; V 82, 89, 103, 293, 429; VI 116; VII
154, 245: V1111 98, 169, 243, 275; IX 6, 212, 220, 231, 308, 340,
406, 438, 473; X 107, 119, 260, 289; XI 339, 395, 437; XII 96,
132, 203; XIII 67, 126, 135, 150, 193, 258, 327, 347, 362, 390;
XIV 105, 209, 235, 350; XV 61, 232, 264, 344, 369, 425, ; XVI
47, 208, 232, 271, 310, 329, 406, 445 ; XVII 16, 3C, 232, 269,
310, 391; XVIII 44, 140, 261, 296, 304). Cdpriorul zbiard (H XII
430, 442). Cdprioara zbiard (H 11 299). Capra zberd (H IX 154)
... zberet (H 11 28; XII 219; XiV 376) . . . zbierat (H V 265,
267)... zbierare (H XIV 176). Cf. 4.
A behdi: 0 caprd neagrd behdici i se da pe Ingd boi.
(Vlah. Cl. de linite). Belidid (tapul) aa de jalnic, cd-ti era mai
mare mila de el. (Sad. Pov. din rdsb. 1951. Capra behdege (H I
137, 170, 418; II 88; 111 101, 108, 309; IV 10, 28, 85, 117, 251;
V 188; VI 16, 30, 44, 74, 82, 172, 177, 188, 208; VII 105, 120,
183, 262, 493; Vlill 21, 120; IX 231, 496; X 316, 413, 423,
499, 511, 538, 583; XI 59, 131, 379; XII 28, 430, 442, 586; XIII

www.dacoromanica.ro
 104 88ROHI8 u'rt.t

116, 234, 448; XIV 247; XV 353, 458; XVI 160, 226), behde
(H IV 85; XI 6), behoege (H X 507), behd4te (H III 227), beha-
qte (H V 389; XIII 336), beeheiege (H XI 196', behae (H XVII
140) . . . beheld (H XV 99). A behdl este onomatopee formatd
din interjectiunea beee (behee): Grecul a inceput s zbiere ca 1
capra: behee, behee. (*ez. IV 6/25). Tapul rdspunded dulce:
Beee! .. . iar soldatul se freed la ochi. (Sad. Pov. din rdsb. 196).
Substantivele cele mai intrebuintate sant: behedt, behdiald, be-
hditur d: Behditul lui (al (apului) ii sund in urechi starts i plin
de jale. (Sad. Pov. din rdsb. 200). In unele locuri se face deo-
sebire intre strigdtul oilor i cel al 'caprelor zicandu-se: oaia
zbiard, capra behdege (H I 61, 170 ; II 88 etc.) Cf. 4.
Ca 1 in terminologia oii intalnim 1 aici forma reduplicata
a behadi (beheld): Capra behdhelege (H XI 401), behehege (H
V 53, 280; IX 363), belzeheeqte (H XVI 4), beeheeqte (H XVI 383);
apoi capra meheiege H I 237; Ill 103; VI 133; X 31, 45; XII
139; XIII 3, 12, 67; XV 400, 408, 517), mihilege (H III 325),
milideqte (H XII 608), mehaege (H XIV 186; XV 116), mehatiege
(H X 499; XIII 438) ;* mucucureazei (H XVIII 103), mucycurezazd
(H XVII 255); ordcde (II XII 28), oreicaqte (H XII 96); cf. 4.
Capra zmiard (H VI 50). Iedul se meaund (H XVIII 304).
Afard de aceti termeni, care apartin 1 oilor, mai intalnim
1 altii, care apartin numai caprei. A becill (beckdi): Capra
becdeqle (H XI 46). Beceicdeste tu acuma aci, au zis taurul (edtra.
tap . (Tichindeal, Fabule). Capra mechereazei (H X 21, 68), midi-
este (H VI 143) ; mecherezege (H XII 366), mechechereazd (H XII
309), michichireazd (H X 368); brehaele (H VIII2 251, 259);
hoheege (H IX 194); tipa (H VI 215 ; VIII1 21, 76 ; XIII 327);
tapuI tipci (H I 22). In Ardeal i Banat aflidm: Capra meche-
cdeqte (H XVIII 268), mecdcdeVe (H XVII 94), medic& (H XVII
444) ; mecacaete (?) (XI 98), se smeurd (H XVIII 261, 283.;
prisneqte pe nas cand se spdrie" (H XVII 94). Despre caprioard
se zice cd zbiarel (H II 299 ; . . . zberet: XV 4), brOhnege H X
21) i brehnege (H X 68). Aproape toti termenii care apartin
caprei sant onomatopee, i anume formatiuni romaneti ; abatere
face zbiani" i tipd".
6. Cdnele: latrd, bate, hamdete, zdpdete, urld, Mile,
marae, schiaund, schiolarde etc.

www.dacoromanica.ro
 STRIGATELE ANIMALELOR 105

A latra: Cane le, care latra, nu =FA. aanne, Pr. rom. I

372 . Nu-ti dau, javrA, s mananci, pAnd cand nu-i latra. (N. N.
Beld. Taina 136). LarmA de cani ciobAneti, caH se bucurau,
schioniau, lotrau, dAdeau unii peste altii ... (S.-Aldea, A. mari
89. Canele latrei (H 1 7, 61, 99, 120, 137, 170, 237, 269, 297,
286, 347, 366-367, 480 ; II 61, 88, 117, 167, 207, 273, 281, 289;
III 17, 38, 101, 108, 140, 144, 227, 245, 290, 309, 325, 386, 400,
429; IV 10, 56; 85, 144, 154, 196, 251, 276; V 4, 16, 53, 82,
103, 122, 188, 257, 274, 288, 293, 297, 381, 394; VI 3, 16, 30,
44, 74, 116, 133, 177, 182, 188, 215; VII 29, 50, 69, 85, 105,
120, 133, 154, 183, 209, 226, 262, 315, 336, 358, 371, 421, 441,
476, 505; VIII1 21, 76, 98, 120, 127, 138, 150, 190, 215, 259,
275, 298, 327; V1112 98, 160, 165, 200, 227, 282; IX 42, 220,
283, 308, 340, 363, 375, 473, 496, 510 ; X 31, 45, 81, 85, 119,
141, 253, 260, 310, 326, 345, 396, 406, 465, 489, 499, 538; XI
6, 27, 46, 59, 75, 98, 196, 232, 379, 389, 395, 410, 437, 488,
504, 517 ; XII 7, 28, 96, 116, 139, 171, 203, 326, 366, 478, 497,
551, 586; XIII 3, 12, 25, 67, 82, 99, 116, 126, 135, 150, 234,
249, 258, 406, 438, 448, 481, 508; XIV 59, 65, 86, 105, 209, 224,
235, 247, 350, 397, 416, 436, 445, 464; XV 4, 61, 67, 116, 148,
232, 264, 329, 336, 344, 353, 369, 400, 408, 425, 451, 458, 473,
490 517; XVI 47, 132, 151, 160, 226, 232, 247, 259, 271, 231,
310, 321, 329, 352, 372, 383, 402, 406, 413 ; XVII 120, 140, 232,
255, 297, 310, 343, 349, 367, 391, 405, 413, 444; XVIII 44, 74,
140, 247, 261, 268, 304 . . . leitrat (H II 28; III 463; V 265,
267; XIV 161; XV 99).
Acesta este termenul cunoscut in toate Wile locuite de Ro-
mani pentru strigatul pe care il produc canii cand OA un strein
sau cand sant Intaratati. E termenul cel mai uzitat atat in lite-
raturd cat 1 In limba de toate zilele. Originea cuvantului e
latind: latro > latru (cf. Pucariu, Etym. Wrtb). De la el avem
derivate substantivele leltrat (latrat), latraturd: Aa dacA ai o
javrd, il auzi Idtrand i din latrat, intdlegi indatamare . .. (N. N.
Beld. Taina 129). CAnele avii 1 el o leitrOtura scurtA, mai de-
grabd un inceput de urlet (Sad. Pov. de s. 42). intr'un timp se
aud Ititreituri Intdratate. (Ciocarlan, Pe plaiu 222). 0 varianta
de la latra." e a alatra". Aceastd form o afldm in cinci
comune din regiunea Oltului: In Parlita (H XIV 176 : aleitrare)
i Viioara (H XIV 284) din judetul Teleorman, in Branitea

www.dacoromanica.ro
 106 SERGHIE 1.111..I

(H IX 27) din judetul Mehedinti, in Seaca de camp (H V 417;

cf. i Hadeu Dict. limb. ist. i pop. II 676) i Boureni (1. Cr."
III 179) din Do lj. Originea cuvantului e latind: allatro > alatru
(Pucariu, Etym. Wrtb.). Hadeu crede, cd acest a- poate sd fie
i o simpld proteza primitd in limba romand. Cf. 9, lupul.
A bate: . . i sd-i lai (pe cani , sd latre, cat le place, cdci
ei bat La t bat i de la o vreme te parasesc i se duc. (Cr. Op.
comp!. 68). Cine trece prin sat i canii nu bat? (Gacit. pop.).
Auzi, mama, canii bat
Infra' petitorii'n sat ; (P. pop.).
Cnele bate (H I 22, 35, 61, 99; VI 8 ; V1111 21, 76, 109,
120, 127, 138, 142, 169, 190, 206, 243, 259, 275, 283, 298; V1112
98, 108, 115, 142, 154, 182, 193, 220, 251, 259, 269, X 4, 31,
45, 76, 96, 130, 208, 253, 310, 326, 345, 356, 368, 388, 478,
499, 509, 538 ; XII 374, 386, 416, 430, 442, 551, 570, 586, 608 ;
XVI 288, 329, 352, 402 ; XVII 269 ; XVIII 19, 103). A bate este
sinonim cu a Idtrei i se aude numai in Moldova de Nord (in
judetele Dorohoi, Botoani, lai, Suceava, Neamt), in Bucovina
i mai rar in Ardeal i Banat. In aceastd parte din Moldova i
in Bucovina e mai uzitat deck a ldird, ba chiar in unele co-
mune termenul a laira e cu totul necunoscut. Se pare deci c
taint a fost termenul comun tuturor Romanilor; mai tarziu ins,
Ike() parte, in Nord-Est, s'a introdus expresia figurat bate,
care s'a raspandit spre Sud i Vest, inlocuind partial sau de tot
vechiul latru (Pucariu). De aici se explicd ca pe latru il afldm
asfazi 1 pe unele locuri din Nordul Moldovei (H yl 3 Sarbi-
Dorohoi, H V1111 120, Bivolarii-Iai, H XII 326, Dolhasca-Su-
ceava), pe bate ins nu-1 afldm nici inteo comma' din Mun-
tenia. Verbul a pale are in limba romand o multime de sensuri
(Astfel : a bate pe cineva, a bate un par in pdmant, a bate din
gur etc., cf. act. Acad.). E greu de tiut prin ce asociatie de
idei a ajuns la sensul de a Ord. Etimologia lui e latind: batto
> bat (Pucariu, Etym. Wrtb.). De remarcat e cd de la acest
verb nu avem nici un substantiv derivat. Totdeauna cand e tre-
buil* de substantiv se imprumutd WI derivat de la a urld (urlet,
urlcitura), bine inteles in regiunile, unde nu se cunoate verbul
a lcitui. Acolo insa unde se cunoate I a Idtra, imprumuful se
face de la acesta. Sinonim cu aceti doi termeni este:
A heimdi: Cand se trezea uneori, noaptea, ascult s vadd,
nu cumva o sd-1 audd (pe cane) lulmind. (N. N. Beld. Taina

www.dacoromanica.ro
 $ FRIGATELE ANIMALELOR 107

135). Cane le Idimaege (H I 61 ; VI 182; VIII' 21, 142, 243, 259,

318; V1112 19J, 200; X 85, 107, 478; XII 366, 599; XIV 416;
XV 67; XVI 217, 271, 281, 288), hamaege (H VIII' 7), hamde
(H 1V 85), heimuege (H XIV 429). Termenul e uzitat mai ales
la Moldoveni, dar nu e strein nici Muntenilor; e mai nou cleat
ceilalti doi (latr, bate) i afl primire repede in limbA, pentru
ea' e onomatopee. Ceea ce spune Cihac, Ca 1-am fi primit din
limba slavA, imi pare greit, dei aflam o astfel de onomatopee
1 in limbile slavice. Interjectiunea e ham-ham. Substantive le
corespunzatoare sant: hamait, hamdiald, hatnaitura: Dar Ghita
o imbranci cat colo ... 'o tuli pe cdrare la deal, intr'o &laza-
iala de cani asurzitoare. (Vlah. Clipe de liniste 81).
A zapal e al patrulea sinonim: Doi cani mari se repezir
din intuneric la mine, zdpaind .. . (Sad. Pov. 128). Dar zavozii,
jos, incepura s zeipaiased manioi .. (Sad. Pov. 175). Canele
zdpaqte (H X 356, 538 ; XII 386). Cuvantul se aude foarte rar
i anume numai in Moldova. Etimologia lui nu-mi este cuno-
scutd ; poate sA fie onomatopee.
A urld: Canele Bursuc nu mai urlase in btturd i cucu-
velele nu-i mai cantaser pe co de cateva zile. (Sandu-Ald.
Ape m. 149). Mil se imprstiard urldrid i dihania (lupul) fu
ridica0. (Sad. Pov. 235). Cnd (canele) cel mare se repezise i
inthcase pe flail de grumaz ... apoi Ocluse inapci: atunci
urlase. (Sad. Pov. de s. 42!. Canele urla (H I 99, 286, 347,
366-367, 480;11 80 ; III 101, 290; IV 85, 144, 154; V 4, 16, 394;
VII 336-505 ; VIII1 46, 76, 98, 142, 190, 275 ; VIII2 259; IX 283;
X 356, 368, 478 ; XI 27, 98, 196, 395, 488, 504; XII 28, 96, 478,
551; XIII 67; XIV 416; XV 344; 353, 425 ; XVI 47, 232, 271,
329; XVII 120, 140, 405, 413, 444 ; XVIII 19, 261, 268, 304). . .
urlat (H II 28).... urlare (H XIV 176). A urla are cu totul alt
sens decal a Oa Canele urla, cand simte o flail slbaticA,
mai ales pe lup, tot aa cand e singur si-i este urit. Termenul
acesta il cunosc toti Romanii. Formele derivate sant: urlat, urlet,
urleiturei, urldtor: Caili se deteptaserd si, in intun