SCOALA TRANSGENERATIONALA

TERAPIA SISTEMICA DE FAMILIE A LUI BOWEN

Teoria sistemica a lui Bowen descrie cum familia ca o retea de relatii

multigene-rationala, formeaza interjocul individualitatii si al faptului de a f
impreuna folosind sase concepte interconectate: diferentierea sinelui;
triunghiurile, procesul emotional al familiei nucleare, procesul proiectiei familiei,
procesul de transmisie multigenerationala si pozitia de inrudire. In anii 1970,
Bowen a adaugat doua concepte suplimentare: separarea emotionala si procesul
emotional societal.

Diferentierea sinelui : este capacitatea de a gandi si reflecta pentru a nu

raspunde automat presiunilor emotionale interne sau externe. Este capacitatea
de a f flexibil si de a actiona cu intelepciune, chiar in momente de anxietate.
Persoana care poseda diferentierea sinelui este capabila sa echilibreze gandirea si
sentimentul; este capabila de emotie puternica si spontaneitate, dar poseda si
auto constrangere care vine cu abilitatea de a rezista la efortul impulsurilor
emotionale. In contrast oamenii care nu poseda capacitatea diferentierii sinelui
tind sa reactioneze emotinal, cu supunere sau neincredere fata de alti oameni. Ei
au putina identitate autonoma; in schimb ei au o tendinta spre fuziune
emotionala cu altii.

Guerin defneste diferentierea sinelui ca pe un proces de eliberare partiala a

unei persoane de haosul emotional al familiei sale. Eliberarea conduce la
analizarea rolului propriu ca participant activ in sistemul de relatii, in locul
invinovatirii problemelor tuturor, dar nu ale sale. Nivelul adaptiv de functionare
este capacitatea de a face efortul constient de a f obiectiv si de a se comporta
rational in fata presiunilor emotionale.
Triunghiurile emotionale.

Influenta majora asupra activitatii triunghiurilor o are anxietatea. Cu cat creste

anxietatea, oamenii traiesc o nevoie mai mare de apropierea emotionala sau, ca
reactie la presiunile altora, o mai mare nevoie de distantare.Cu cat mai multi
oameni raspund mai intai cu anxietate, cu atat ei sunt mai putin toleranti unul fata
de altul si mai polarizati de diferente.Cand doi oameni au probleme pe care sunt
incapabili sa le rezolve, de obicei ei se aseaza pe pozitia ca este greu sa vorbesti
despre anumite lucruri; de fapt unul sau ambii parteneri cer simpatia cuiva sau
conflictul va f atras de o a treia persoana, care incearca sa-l rezolve sau sa ia o
pozitie. Daca implicarea unei terte parti este numai temporara si determina pe cei
doi oameni sa cerceteze diferentele, triunghiul nu devine fx. Dar daca a treia
persoana ramane implicata ; triunghiul devine o parte regulata a relatiei.

Procesul emotional al familiei. Acest concept se ocupa de fortele emotionale

din familie care opereaza de-a lungul anilor in paternuri recurente. Lipsa
capacitatii de diferentiere din familia de origine conduce la o separare emotionala
de parinti, care conduce in schimb la fuziune in casatorie. Din momentul in care
aceasta noua fuziune este instabila ea tinde sa produca una sau mai multe din
urmatoarele: distantiere emotionala reactiva intre parteneri; disfunctie fzica sau
emotionala la un partener; conflict marital sau proiectia problemei asupra unuia
sau mai multor copii.

Procesul de proiectie al familiei. Este un proces prin care parintii transmit

copiilor lor lipsa capacitatii lor de diferentiere.Fuziunea emotionala dintr-un cuplu
creeaza tensiune care conduce la conflict, distantiere emotionala sau supra si
subfunctionare reciproca.

Procesul de transmitere multigenerational. Acest concept descrie transmiterea

anxietatii cronice de la o generatie la alta. In fecare generatie copilul cel mai
implicat in fuziunea familiei se deplaseaza spre un nivel mai scazut al capacitatii de
diferentiere a sinelui, in timp ce copilul cel mai putin implicat se deplaseaza catre
nivelul cel mai ridicat al capacitatii de diferentiere.

Scopul terapiei.
 Terapia este o oportunitate pentru oameni de a invata mai mult despre ei insisi
si despre relatiile lor, in asa fel incat sa poata sa-si asume responsabilitatea
propriilor probleme. Terapia boweniana este un proces de investigatie activa, in
care terapeutul,ghidat de cea mai cuprinzatoare teorie din terapia de familie ajuta
membrii familiei sa renunte la ideea de vinovatie si sa gaseasca greseala pentru a
se confrunta si a explora propriile lor roluri din problemele familiei. Trasarea
paternului problemelor familiei inseamna sa acorzi atentie la doua lucruri:
procesului si structurii. Procesul se refera la paternurile reactivitatii emotionale;
structura se refera la reteaua interconectata a triunghiurilor.

Pentru a schimba sistemul, modifcarea trebuie sa aiba loc in triunghiul cel mai
important din familie, acela care implica cuplul marital. Pentru a realiza acest
lucru, terapeutul creeaza un triunghi nou, unul terapeutic. Daca terapeutul este in
contact cu partenerii, in timp ce din punct de vedere emotional ramane neutru, ei
pot incepe procesul detriunghiularii si diferentierii care va schimba profund si
permanent sistemul intregii familiei.

Metodologia clinica legata de aceasta formulare cerceteaza:

1) Cresterea capacitatii parintilor sa-si gestioneze propria anxietate si de

aici sa devina mai capabili sa se ocupe de comportamentul copiilor si
2) Fortifcarea nivelului functionarii emotionale a cuplului prin cresterea
capacitatii de a opera cu anxietatea mai scazuta in familiile lor de
origine.

Scopul terapiei maritale este sa imbunatateasca autofocusul sa diminueze

reactivitatea emotionala si sa modifce paternurile disfunctionale. Tehnicile
majore din terapia boweniana includ genogramele; intrebarile de proces,
experimentele de relatii, desfacerea triunghiurilor, antrenarea, luarea pozitiilor
eu si povestile de deplasare.

Evaluarea.

0 evaluare a sistemelor familiei extinse incepe cu o descriere si o istorie a

problemei prezentate. Apoi urmeaza istoria unei familii nucleare, inclusiv
informatiile despre trecutul ambilor parinti; locul unde a trait familia si cand
s-au mutat in special in legatura cu locatia familiilor extinse. Partea
urmatoare a evaluarii este dedicata istoriei ambilor soti, nasterilor, pozitiei
fratilor, faptelor semnifcative despre copilaria acestora si despre copilaria
acestora si despre functionarea trecuta si prezenta a parintilor acestora.
Toate aceste informatii sunt inregistrate intr-o genograma care acopera cel
putin trei generatii.
Genogramele sunt diagrame schematice care listeaza membrii familiei si
relatiile acestora unul cu celalalt. Ceea ce face din genograma mai mult
decat un portret static al istorie familiei este includerea conflictelor
relationale, a separarilor si a triunghiurilor.

FIKO ANA