Biblia de la Bucureti

A fost prima editie romaneasca integrala a Bibliei. S-a tiparit la Bucuresti in numai 10 luni,
din noiembrie 1687 pana in septembrie 1688, reprezentand in epoca o importanta realizare
filologica. Aparitia cartii s-a impus la un moment dat ca un deziderat al politicii culturale
promovate de domnitorul Serban Cantacuzino. Biblia de la Bucuresti a suscitat intrebari
referitoare la autorul sau autorii treducerii, precum si la raporturile textului cu talmacitele
anterioare, partiale, din Scriptura in limba romana tipariturile lui Coresi, tipariturile
mitropolitului Dosoftei al Moldovei sau traducerea Vechiului Testament ramasa in manuscris de
la Nicolae Milescu. S-a considerat ca la intocmirea acestei editii a Bibliei au contribuit un grup
de carturari din Tara Romaneasca, printre care: fratii Radu si Serban Greceanu, arhiepiscopul
grec Ghermanos Nyssis, consultat in materie de limba si dogma, Mitrofan, fostul episcop al
Husilor, stabilit in Tara Romaneasca, supraveghetor etnic al editiei. Traducerea de la 1688,
efectuata dupa Septuaginta greceasca, ar fi fost confruntata, conform unei pareri traditionale, cu
transpunerile anterioare ale Vechiului Testament existente la noi, din care numeroase pasaje ar fi
fost preluate si integrate aproape fara modificari in cuprinsul noii editii.

Aparitia Bibliei din 1688 a fost apreciata in acest context drept momentul afirmarii depline
a limbii nationale in cult, o incununare a stradaniilor carturarilor clerici si laici apartinand
deopotriva celor trei state feudale romanesti, si extinse pe o durata de mai bine de un secol,
pentru dezvoltarea limbii literare. Traducerea si tiparirea integrala a Bibliei in Tara Romaneasca
ar fi avut drept consecinta afirmarea subdialectului muntean ca baza in evolutia ulterioara a
limbii romane literare. Cercetarile mai noi, reactualizand un alt punct de vedere, aprofundand
insa investigatia si argumentarea, insita asupra insemnatatii traducerii lui N. Milescu, a ponderii
acestui text in cuprinsul editiei de la 1688. A fost semnalata apoi patrunderea in textul Bibliei de
la Bucuresti, in proportie considerabila, a unor fenomene lingvistice de tip popular, dar si a unor
particularitati fonetice, morfologice si lexicale caracteristice graiurilor nordice, ardelenesti si
moldovenesti. Existenta celor din urma a fost explicata printre altele prin prezenta in Tara
Romaneasca a unei pleiade de tipografi moldoveni, unii dintre ei continuatori ai prestigioasei
activitati desfasurate in domeniul traducerilor religioase la Iasi, sub indrumarea mitropolitului
Dosoftei, iar mai de curand, prin contributia efectiva a acestuia la traducere.

Prin reconsiderarea contributiei lui N. Milescu, a carui traducere din Vechiul Testament a
avut un rol determinant in alcatuirea editiei din 1688, insasi aparitia Bibliei de la Bucuresti
redobandeste proportii de eveniment cultural, tinand de o traditie umanista ale carei manifestari
au putut fi recunoscute la noi inca din cea dintai jumatate a secolului al XVII-lea. In traducerea
Vechiului Testament, datand din perioada sederii sale la Constantinopol, ca reprezentant
diplomatic al domnitorului Grigore Ghica al Tarii Romanesti intre anii 1661-1664, N. Milescu s-
a folosit de o editie protestanta, prestigioasa in epoca, Septuaginta tiparita la Frankfurt pe Main
in 1597. Lipsa de prejudecata in alegerea editiei, ca si stradania de a transpune in limba romana
un cuprinzator aparat critic, atesta preocupari de ordin filologic si cultural, ce pot justifica
interesul, manifestat inca in tinerete de Milescu, fata de o asemenea lucrare. Paralel cu textul
grecesc al Septuagintei, el a consultat mai multe editii latinesti, precum si Biblia slavona.
Elaborata cu rigoare filologica, traducerea lui N. Milescu ar fi fost revizuita de un grup de
carturari munteni, necunoscuti, carora le-a parvenit intr-o forma nedefinitivata textul, astazi
pierdut, al spatarului moldovean, si care ar fi perfectat traducerea lui Milescu, probabil intre anii
1683-1686.

Infaptuita sub patronajul lui Serban Cantacuzino, editia de la Bucuresti, realizata cu vadita
economie de timp si de mijloace, sugerand si o anume precipitare, urma sa popularizeze numele
domnului Tarii Romanesti, care isi asumase rolul de protector spiritual al crestinatatii balcanice
si de conducator al rascoalei antiotomane.

Exemplare din Biblia de la Bucuresti au apartinut unor carturari ai epocii din Tara
Romanesca sau din Moldova, lui Stoica Ludescu ori, semnificativ, mitropolitului Dosoftei,
caruia i-a fost daruita cartea in numele domnitorului Constantin Brancoveanu. Dimitrie Cantemir
va adnota de asemenea in marginea unei editii din 1688, mostenita de la parintele sau,
domnitorul Constantin Cantemir.

Dictionarul Literaturii Romane de la origini pana la 1900

Biblia de la Bucureti (cunoscut i sub denumirea de Biblia Cantacuzino) a fost

prima traducere complet a Bibliei n limba romn, fiind publicat la Bucureti n 1688.

Scris cu caractere chirilice, titlul ei complet era Biblia adec Dumnezeiasca Scriptur a
Vechiului i Noului Testament. Traducerea s-a bazat pe versiunea lui Nicolae
Milescu a Septuaginta, revzut de oamenii locului, cu aportul frailor Greceanu (Radu i
erban), fiind tiprit n ara Romneasc cu ajutorul principelui erban
Cantacuzino (1678-1688). Aceast Biblie a pus o piatr de temelie la dezvoltarea limbii
romne scrise, pentru mult timp ea fiind Biblia standard folosit de ctre Biserica Ortodox
Romn.

Sursa: Wikipedia