Obiectul contabilitaii publice: concept, sfera de aplicare,

particularitai

Organizarea i conducerea contabilitaii instituiilor publice

1.1 Obiectul contabilitatii publice

Contabilitatea este un important sistem informational utilizat pentru cuantifiarea, prelucrararea si transmiterea
informatiilor utile procesului de luare a deciziilor. Ea foloseste un limbaj propriu pentru a prezenta si masura
activitatile economice si sociale. Explicarea obiectului contabilitatii publice necesita cunoasterea ariei de aplicare si
impactul actiunii sale la nivelul societatii. Aria de aplicare se intinde de la nivel microeconomic pana la nivel
macroeconomic. La nivel microeconomic emite informatii destinate finantatorilor, creditorilor si altor persoane
interesate.

La nivel macroeconomic emite informatii cu caracter general prin contul general consolidat. Astfel, prin actiunea si
tehnicile specifice asigura urmarirea modului de gestiune a fondurilor publice pentru indeplinirea obiectivelor propuse
de factorul de decizie din societate ( politic, economic).

De aceea, toate institutiile publice au obligaia de a organiza evidena contabila a fondurilor pe care le
gestioneaza cu scopul de a asigura informatii ordonatorilor de credite cu privire la executia bugetelor de venituri si
cheltuieli, rezultatul executiei bugetare, patrimoniul aflat in administrare, rezultatul patrimonial (economic), costul
programelor aprobate prin buget, dar si informatii necesare pentru intocmirea contului general anual de executie a
bugetului de stat, a contului anual de executie a bugetului asigurarilor sociale de stat si fondurilor speciale.

Legea finantelor publice nr. 500/2002, definete institutiile publice prin denumirea generica ce include Parlamentul,
Administratia Prezidentiala, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice, alte autoritati
publice, institutiile publice autonome, precum si institutiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finanare.

1.2 Organizarea si conducerea contabilitatii institutiilor publice

Raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii la institutiile publice revine ordonatorului de

credite sau altei persoane care are obligatia gestionarii entitatii respective. Insitutiile publice organizeaza de regula
contabilitatea in compartimente distincte conduse de directorul economic, contabilul sef sau alta persoana
imputernicita sa indeplinesca aceasta functie.

Aceste persoane trebuie sa aiba studii economice superioare si, raspund impreuna cu personalul din
subordine de organizarea si conducerea contabilitatii in conditiile legii. Seful compartimentului contabilitate raspunde
de incasarea veniturilor si plata cheltuielilor.Contabilitatea institutiilor publice poate fi condusa si de societati de
expertiza contabila pe baza de contracte de prestari servici

Responsabilitaile ce revin persoanelor autorizate privind organizarea i conducerea contabilitaii instituiilor

publice se refera la:

- Asigurarea condiiilor pentru organizarea i conducerea corecta i la zi;

- Organizarea i efectuarea inventarierii tuturor elementelor de activ i de pasiv;

- Respectarea regulilor de intocmire a situaiilor financiare;

- Depunerea la termen a acestora;

- Pastrarea documentelor justificative, a registrelor contabile i situaiilor fianciare;

 - Organizarea cvontabilitaii de gestiune adaptata la specificul institutiei.

1.2 Forma de inregistrare in contabilitate

Contabilitatea ca sistem informational utilizat pentru cuantificarea, prelucrarea si transmiterea informatiilor

utile foloseste diferite forme de inregistrare a informaiilor. Legatura dintre documentele contabile se realizeaza prin
forma de inregistrare.

Forma de inregistrare in contabilitate reprezinta sistemul de registre, formulare si documente contabile

corelate intre ele pentru inregistrarea cronologica si sistematica a operatiunilor economico-financiare
efectuate pe parcursul exercitiului bugetar.

Institutiile folosesc ca forma de inregistrare in contabilitate maestru- sah, reglementata odata cu trecerea
la contabilitatea de angajamente i generalzarea aplicarii contabilitaii in partida dubla.

Aceasta forma de inregistrare folosete urmatoarele registre:

Registrul-jurnal, Registrul-inventar, Cartea Mare si Balanta de verificare.

In cazul institutiilor publice cu un volum mai mic de activitate se poate folosi forma de
inregistrare maestru-sah simplificat. In acest caz contabilitatea sintetica se tine pe fise de cont pentru operatii
diverse. Toate aceste registre servesc la inregistrarea opraiilor economice in conturile de bilan.

Evidenta analitica a creditelor bugetare, a platilor de casa si a cheltuielilor efective se tine cu ajutorul fisei
pentru operatiibugetare, evidena care este obligatorie.

Registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar, Cartea Mare i Balana de

verificare.

Documentele specifice institutiilor publice

Institutiile publice consemneaza operatiunile economico-financiare in momentul efectarii lor in documente

justificative comune pe economie: facturi, state de plata, chitante, ordine de deplasare, ordine de plata etc. pe baza
carora se fac inregistrari in jurnale, fise si alte documente contabile.

Pe langa aceste documente institutiile publice folosesc si documente specifice acestora care sunt destinate
in special executiei bugetare: cererea de deschidere de credite bugetare, dispozitia bugetara pentru repartizarea
creditelor, fisa pentru operatii bugetare pentru evidenta platilor de casa si a cheltuielilor efective.

Cererea de deschidere de credite bugetare este folosita pentru deschiderea creditelor la nivelul
ordonatorilor principali de credite. Acest document se completeza pe fata si verso. Pe fata se inscriu informatii despre
natura si destinatia creditului si defalcarea pe structura clasificatiei bugetare iar pe verso se inscrie situatia
centralizatoare.

Dispozitia bugetara privind repartizarea creditelor se intocmeste de ordonatorul principal de credite

pentru alimentarea conturilor ordonatorilor secundari sau tertiari. Este un document de virare a creditelor si cuprinde
informatii despre beneficiarul sumei, unitatea bancara a acestuia, platitorul si unitatea bancara a platitoprului, suma
si data de la care beneficiarul are dreptul de a utiliza suma repartizata.

Fisa pentru operatii bugetare serveste ca document pentru evidenta analitica a creditelor bugetare
aprobate, a platilor de casa si a cheltuielilor efective in cazul institutiilor finantate din credite bugetare. In cazul
institutiilor finantate din venituri extrabugetare aceasta fisa serveste la evidenta prevederilor din bugetul de venituri si
cheltieli, a platilor de casa si a cheltielilor efective. Acest document se intocmeste intr-un singur exemplar pe
structura clasificatiei bugetare economice si serveste la intocmirea executiei bugetare.

Procesul bugetar

Continut, caracteristici, etape:

Procesul bugetar reprezinta ansamblul actiunilor si masurilor intreprinse de institutiile competente ale
statului in scopul concretizarii politicii financiare aplicata de autoritatea guvernamentala[1].

Procesul bugetar presupune existenta unor resurse financiare si alocarea lor in scopul furnizarii catre cetateni
a bunurilor si serviciilor publice. De aceea, un rol important in realizarea procesului bugetar il are fundamentarea
veniturilor, dimensionarea si repartizarea cheltuielilor pe destinatii, respectiv pe actiuni, activitati, programe, proiecte,
obiective.

Instrumentul care reflecta toate resursele financiare si cheltuielile publice este bugetul general consolidat.
Acesta este format din: bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele
locale, bugetul trezoreriei statului, bugetele institutiilor publice autonome.

Procesul bugetar se realizeaza la nivel national de catre Guvern prin MFP si la nivel local Consilii Judetene,
locale si Consiliul General al Municipiului Bucuresti si, consta in parcurgerea urmatoarelor etape:

1 elaborarea proiectului de buget;

2. aprobarea bugetului;

3. executia bugetului;

4. incheierea excutiei bugetului;

5. controlul executiei bugetului;

6. aprobarea executiei bugetului.

1. Elaborarea bugetului de stat este reglementata prin Legea finantelor publice 500/2002 iar Legea
administratiei publice locale 273/2006 care stabilesc principiile, cadrul general si procedurile privind formarea,
administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, precum si responsabilitatile autoritatilor publice. Aceste legi
statueaza obligativitatea administrarii si utilizarii fondurilor publice prin respectarea anumitor prevederi si parcurgerea
unor etape obligatorii pentru un stat de drept.

Procesul bugetar este sub influenta factorului politic, economic si social. In tara noastra procesul bugetar
prezinta cateva caracteristici:

- este : decizional adica alocarea resurselor bugetare limitate se face in raport cu nevoile societatii de bunuri si
servicii;

- este :democratic - sunt exprimate atributele statului de drept pe intreg parcursul procesului bugetar;

- este :preponderent politic intrucat optiunea pentru un anumit tip de politica economica financiara si monetara
reprezinta un act de decizie politica a fortelor majoritare;

- este :ciclic etapele procesului bugetar sunt stabilite prin lege, punctual privind trermenele de desfasurare si
incheliere, respectandu-se principiile bugetare;
- impact economic si social la nivel macro i microeconomic.

Elaborarea proiectului de buget revine Guvernului prin MFP, care asigura realizarea politicii fiscal-bugetare, pe
baza prognozelor economice si prioritatilor politicii Programului de guvernare acceptat de Parlament. Aceasta etapa
se declaneaza din timp, luna mai pentru exerciiul financiar urmator.

2. Aprobarea bugetului este de competenta Parlamentului care adopta legile bugetare anuale si legile
rectificative elaborate de Guvern.

3. Executia de casa a bugetului este complexul de operatiuni care se refera la incasarea veniturilor si
plata cheltuielilor bugetare.

4. Incheierea executiei bugetare este de competenta Guvernului.

Aceasta se realizeaza prin intermediul Ministerului Finantelor Publice prin examinarea periodica pentru
mentinerea sau imbunatatirea echilibrului bugetar, dupa caz.

5. Controlul executiei bugetare este de competenta Curtii de Conturi care acorda descarcare de
gestiune si in baza careia se supune spre aprobare contul general anual de executie a bugetului.

6. Aprobarea executiei bugetare este realizata prin lege de Parlament pana cel mai tarziu la data de 1
iul. a anului urmator celui de executie.

Principii si reguli bugetare

Bugetul de venituri si cheltuieli

Elaborarea bugetului si executia bugetara sunt etape importante ale procesului bugetar, care reflecta
activitatea unui exerciiu financiar. Tocmai de aceea acest proces se desfaoara pe baza unor principii devenite
fundamentale pentru procesul bugetar urmare a rolului lor constructiv i valorizator ce cuprinde cerine
specifice procesului bugetar. Atat principiile cat i regulile bugetare sunt statuate prin lege.

Astfel, Legea finantelor publice stabileste obligativitatea respectarii urmatoarelor principii:

- universalitatii;

- publicitatii;

- unitatii;

- anualitatii;

- specializarii bugetare.

La nivelul autoritatilor locale pe langa principiile enumerate mai sus este obligatorie respectarea urmatoarelor
principii prevazute in Legea finantelor publice locale, respectiv:

- solidaritatii;

- autonomiei financiare locale;

 - proportionalitatii;

- consultarii.

Principiile si regulile bugetare au fost adaptate politicilor economice si sociale ale statului. De ex. in perioada
de inceput a tranzitiei principiul autonomiei financiare locale nu s-a aplicat, nefiind create conditii pentru aceasta.

Principiul universalitatii deriva din necesitatea inscrierii tuturor veniturilor in suma bruta in buget, nefiind
permisa inscrierea direct a sumelor incasate unei cheltuieli bugetare de catre institutia care incaseaza cu excepta
donatiilor si sponsorizarilor.

Principiul specializarii bugetare

Veniturile si cheltuielile bugetare se inscriu si se aproba in buget pe surse de provenienta si, respectiv, pe
categorii de cheltuieli, grupate dupa natura lor economica si destinatia acestora, potrivit clasificatiei
bugetare. Principiul unitatii monetare isi gaseste aplicarea in obligativitatea inregistrarii tuturor operatiilor
bugetare in moneda nationala si optional in euro.

Reguli privind cheltuielile bugetare

Procesul executiei bugetare impune respectarea anumitor reguli de catre persoanele implicate in aceasta activitate.
O mare tenie speciala trebuie acordata cheltuielilor bugetare. Regulile privind cheltuielile bugetare nu sunt lasate
liberului arbitru al executantilor ci sunt stabilite prin legi specifice si prin legile bugetare anuale, dobandind astfel
caracter imperativ.

Regulile privind executarea cheltuielilor bugetare se refera la destinatia precisa si limitata a acestora potrivit
carora nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in buget daca nu este reglementata prin legi specifice si prin legile
bugetare anuale. De asemenea, nu poate fi inscrisa in bugete si nici angajata si efectuata din buget daca nu exista
baza legala pentru respectiva cheltuiala; nu poate fi angajata, ordonantata si platita daca nu este aprobata prin lege
si nu este inscrisa in respectivul buget.

Asadar, regulile de aur ale cheltuielilor bugetare privesc: - destinatia precisa si limitata;

- inscrierea in buget;

- angajarea si efectuarea cheltuielilor;

- ordonantarea si plata

Situatiile financiare ale institutiilor publice

Concept

Situatiile financiare reprezinta un element de baza al contabilitatii intrucat constituie mijloace fundamentale de
comunicare catre utilizatori a informatiilor contabile importante. Ele trebuie intelese ca niste modele(tablouri) ale
institutiei care reflecta in etalon monetar sau in termeni financiari realitatea economica a institutiei dar care nu sunt
reprezentari perfecte ale realitatii, ci mai degraba efortul contabililor de a o prezenta cat mai fidel.

Procesul de globalizare necesita o anume standardizare si in domeniul contabilitatii si de aceea, Comitetul

pentru Standarde Internationale de Contabilitate a elaborat un cadru general pentru intocmirea situatiilor financiare
nu numai pentru intreprinderi dar si pentru institutiile publice care pune la dispozitia institutiilor reguli contabile
generale valabile, acceptate in toate tarile, capabile sa armonizeze in cat mai mare masura standardele si procedurile
contabile.
 Prezentarea situatilor practicate in diverse tari prin concentrarea asupra aspectelor importante, asigurarea
unei baze unitare pentru elaborarea situatiilor financiare in vederea efectuarii de analize comparate, adaptarea
standardelor nationale la cele internationale si nu transpunerea lor ad literam sunt cateva dintre obiectivele IAS 1 si
mai recent IFRS 1.

Asadar, normalizarea situatiilor financiare intr-un Cadru conceptual porneste de la obiectivul urmarit de
acest cadru, anume, acela de a furniza informatii despre pozitia financiara, performantele si modificarile pozitiei
financiare, asa incat sa raspunda nevoii de informare a unei sfere cat mai largi de utilizatori.

Spre deosebire de normalizarea prin Planul de conturi, unde gasim formate de situatii financiare bine
conturate si impuse, cadrul contabil general de intocmire a situatiilor financiare nu face altceva decat sa explice
notiunile definite prin obiectivul propus si sa prezinte elementele componenete ale situatiilor.

Obiectivul situatiilor financiare este de a oferi informatii despre pozitia financiara, performanta, fluxurile de
trezorerie si modificarile de capitaluri.

De asemenea, prezinta informatii despre rezultatele gestiunii resurselor publice incredintate conducerii. Mai
exact, obiectivul raportarii financiare in institutiile publice trebuie sa fie oferirea de informatii utile luarii deciziilor si
demonstrarea raspunderii entitatii pentru resursele incredintate ei. Aceasta este posibila prin:

a) oferirea de informatii privind sursele, alocarea si utilizaea resurselor financiare;

b) oferirea de informatii privind modul in care entitatea si-a finantat activitatile si a acoperit necesarul
de numerar;

c) oferirea de informatii utile in evaluarea capacitatii entitatii de a-si finanta activitatile si de a-si onora
datoriile si anagajamentele;

d) oferirea de informatii privind situatia financiara si modificarile care au avut loc in institutie;

e) oferirea de informatii agregate utile in evaluarea performantei entitatii in termeni de costuri ale
serviciilor, eficienta si realizari.

Nu trebuie neglijat rolul predictiv si prospectiv al situatiilor financiare pentru ca asigura informatii utile in
prognozarea nivelului de resurse necesare pentru continuarea activitatii, resursele ce ar putea fi generate de
activitatea continua, precum si riscurile si incertitudinile asociate.

Rapoartele financiare pot oferi informatii cu privire la:

a) modul de obtinere si utilizare a resurselor in raport cu bugetul legal adoptat, cu cerintele legale si
contractuale, inclusiv limitele financiare stabilite de catre autoritatile legislative.

Pentru atingerea acestui obiectiv situatiile financiare ofera informatii despre: active, datorii, capitaluri proprii,
venituri si cheltuieli si fluxurile de numerar.Aceste informatii la care se adauga cele din notele explicative ajuta
utilizatorii la estimarea evolutiei viitoare a entitatii.

Responsabilitatea pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare variaza in cadrul aceleiasi jurisdictii
si intre jurisdictii.

Componenta situatiilor financiare ale institutiilor publice:

Prin componenta lor situatiile financiare ofera informatii privind resursele si obligatiile unei entitati la data
raportarii si fluxul de resurse intre datele raportarii. In general, entitatile din sectorul public sunt supuse unor restrictii
bugetare sub forma alocarilor sau autorizarii bugetare, care pot intra in vigoare prin legislatie de autorizare. Cum
situatiile financiare ofera informatii despre obtinerea si utilizarea resurselor in raport cu bugetul legal aprobat, in
situatii de autorizari dupa aprobarea bugetului trebuie prezentate in situatiile financiare informatii privind influientele
produse de autorizarile facute.

Situatiile financiare la institutiile publice se intocmesc trimestrial si anual si se depun la finantator adica la organul
ierarhic superior.

a) bilantul;

b) contul de rezultat patrimonial;

c) situatia fluxurilor de trezorerie;

d) situatia modificarilor in structura activelor;

e) anexe la situatiile financiare care includ: politici contabile si note explicative;

f) contul de executie bugetara.

Bilantul

Este o componenta importanta a situaiilor financiare care prezinta situaia activelor i pasivelor instituiei la
un moment dat intr-o structura stabilita de MFP. El generalizeaza datele furnizate de balana de verificare a conturilor

Fiecare element din bilant este prezentat la valoarea de la inceputul perioadei de raporate si la data
raportarii. Standardele mentioneaza ca un element de bilant pentru care nu exista valoare nu trebuie prezentat in
bilant.

Modelul formularului de bilant folosit in ara noastra este modelul, tip lista care grupeaza elementele
patrimoniului instituiei in doua structuri Activ si Pasiv.