1.

Noiunile istoria relaiilor internaionale i istoria

diplomaiei, delimitri conceptuale.

Istoria reprezinta un proces continua, iar evoluia ei este abordata

diferit.
Conceptiile teoretice fundamentale in problema evolutiei istoriei sunt
:
1. Conceptia liniara (Augustin) a fost propusa in sec IV de catre sf
Augustin si vizeaz evolutia in ascensiune a evenimentelor istorice
catre un sfirsit. Aceasta conceptie mai este numita Estratologica
(sfirsit).
2. Conceptia ciclica, a fost propusa de catre unu dintre fondatorii
filosofii istorice (G.Vico) in sec IIX, care a luat la baza filosofia
naturii lui Aristotel si a adaptat-o la fenomenele sociale. Conform lui
Vico istoria se dezvolta in forma de cicluri cunoscnd geneza,
ascensiunea, decderea si dispariia. O varietate a evoluiei ciclice a
fost propusa de catre K. Marx si F.Engels, care au fundamentat teoria
formationala, care se reduce la urmatoarele- la baza progresului
istoric se afla perfectionarea modului de productie, ascensiune
realizindu-se prin revolutii si cuprinzind modul de productie
sclavagist, feudal, capitalist si comunist.
Deosebirea dintre cele doua concept este urmatoarea- daca in
cazul G. Vico. schimbarea ciclurilor se realizeaza prin evolutia,
datorita transformarilor mentalitatilor, a modurilor de gindire sau
unor factori in special de caracter geografic , in cazul teoriei
formaionale, istoria evolueaza zigzagoform datorita factorului
socio-economic.
3. Conceptia contemporana, sinergetica a fost elaborata in anii 80-
90 ai sec XX de catre G. Hacken si presupune ca istoria dispune de
capacitatea de a se autoorganiza, similar fenomenelor naturale. In
general istoria este asemntoare unui haos, iar autoorganizarea
depinde de faptul daca haosul poate fi dirijat sau nu. Prin urmare
sinergetica presupune ca datorita legilor proprii istoria se
autoorganizeaz , iar datorita interveniei umane istoria este
organizata.
4. Concepia teleologica prevede evolutia catre un scop, a fost
elaborate de catre Au. Conte , care gaseste in evolutia istoriei trei
etape: religioasa cind la baza conceptiei despre lume se aflau
perceptele religioase; metafizica la baza conceptiilor despre lume se
aflau speculatiile filosofice; pozitivista sfirsitul istoriei avind la
baza datele experimentale. Toate cunostintele trebuie sa fie supuse
verificarii prin experiente. Pozitivismul lui Conte reprezinta sfirsitul
istoriei, el ca de altfel si K. Marx imprima ultimei perioade istorice
pozitivismul sau un caracter hiliastic.
 2. Obiectul de studiu al disciplinei istoria dimplomaiei i relaiilor internaionale,
particularitile lui.
Istoria diplomaiei reflect activitatea de politic extern a statului exercitat prin intermediul structurilor
specializate. Diplomaia vizeaz un anumit numr de aciuni cum ar fi :
- Recunoaterea altei entiti statale;
- Stabilirea contactelor;
- Purtarea negocierilor;
- ncheierea tratatelor;
- Ratificarea i implementarea lor.
Pentru realizarea acestor aciuni snt utilizate nu numai mecanismele diplomatice propriu zise, dar i
instrumente protocolare incluznd eticheta i ceremonialul, dat fiindc deseori deciziile importante sunt
adoptate ntr-o atmosfer mai puin formalizat, dup cum a fost la congresul de la Viena din 1815 numit
de F. Enghels ntrunirea dansatorilor.
Aciunile de politic extern ale unui stat snt exercitate prin intermediul structurilor interne i externe.
Structurile abilitate din interior snt:
- eful statului (art. 76),
- parlamentul (art.66);
- guvernul (art. 86);
iar MAE este instituia abilitat nemijlocit cu activitatea cotidian n domeniu. Structurile externe snt :
- reprezentanele diplomatice acreditate pe lng eful statului,
- misiunile diplomatice acreditate pe lng ministrul de externe al guvernului statului acreditar,
- naltele reprezentane acreditate pe lng organizaiile i instituiile internaionale.
Prin urmare istoria diplomaiei urmrete iniierea i exercitarea activitilor diplomatice fie c ele sunt de
caracter provizoriu, fie
permanent. Dat fiind c primele misiuni diplomatice de caracter permanent sunt atestate n a II-a jumtate a
sec. XV n relaiile dintre statele italiene.
Diplomaia este totalitatea politicelor unui stat ndreptate spre realizarea intereselor naionale, utiliznd cu
precdere negocierile, dar dup situaie i alte mecanisme cum ar fi presiunile i intimidrile.
Pn la sfritul secolului al XIX-lea, diplomaia a fost considerat un mecanism adiional al strategiei i nu
este ntmpltor c R. Aron susine c n relaiile internaionale figureaz dou personaje: soldatul i
diplomatul. Atunci cnd diplomaii nu pot soluiona situaia de conflict, intervin militarii. Diplomaia
ntotdeauna a provocat mistere i speculaii deoarece, subliniaz St. Hoffmann, pn la sfritul secolului al
XIX-lea a fost meseria aristocraiei i taina cancelariilor. Tot odat diplomaia potrivit lui H. Nicholson este
o art n sensul miestriei de a convinge (lucrarea Diplomaia).
Aadar, istoria diplomaiei are ca obiect de studiu istoria activitilor de politic extern incluznd intenii,
proiecte, documente adoptate i implementarea lor ce au fost realizate cu precdere de ctre state, dat
fiindc pn n 1919 cnd a fost creat Liga Naiunilor ele au fost unicul actor internaional.
n acest sens diplomaia se clasific n bilateral-cnd vizeaz relaiile dintre dou state i multilateral-cnd
trei i mai multe state ncheie o alian (ex. Antanta sau Tripla Alian). Odat cu formarea i ascensiunea
organizaiilor internaionale guvernamentale termenul de diplomaie s-a extins incluznd diplomaia prin
organizaiile internaionale dat totodat rolul aliailor ca mecanism de cooperare s-a redus simitor.
2. Istoria relaiilor internaionale este o subdisciplin a tiinei relaiilor internaionale i prevede urmrirea,
analiza relaiilor internaionale sub aspect sistemic. Dac istoria diplomaiei se axeaz pe elucidarea unor
aciuni n parte sau n totalitate i are n calitate de protagoniti actorii internaionali, cu precdere statale,
istoria relaiilor internaionale le abordeaz ca pe o totalitate de sisteme caracteristice pentru o perioad de
timp. Sistemele internaionale pot fi divizate n baza a dou criterii:
- polaritatea, este o categorie proprie realismului politic i vizeaz analiza relaiilor dintre marele puteri,
adic pe orizontal;
- stratificarea, este o categorie utilizat n teorii structuraliste i vizeaz abordarea relaiilor interstatal pe
vertical:
Puteri mari
Puteri mijlocii
Puteri mici
Polaritatea presupune trei tipuri de structuri, n condiiile c structura este totalitatea elementelor care
intrnd n diferite combinaii formeaz configuraia ordinii mondiale i tipul sisteme internaionale. n
conformitate cu numrul polurilor structura sistemelor internaionale poate fi:
- unipolar, n acest caz un stat se distaneaz decisiv de celelalte state la capitolul potenial
disponibil i practic, gestioneaz relaiile de pe arena mondial. Un asemenea stat este hegemon i el
funcioneaz att timp ct potrivit lui R. Glpiu, beneficiile prevaleaz asupra costurilor. Este de menionat
faptul c unipolaritatea a existat n condiiile supremaiei Imperiului Roman n Europa i Imperiului Hang
n Asia, iar dup ncheierea rzboiului rece unii cercettori, incluznd Zb. Brzezinski invoc unipolaritatea
SUA.
- bipolaritatea, n condiiile creia dou supraputeri controleaz relaiile internaionale la nivel
global i sunt n msur s-i realizeze interesele globale. Asemenea situaii atestm n Grecia Antic sec.
V-IV .e.n i am vizat Atena i Sparta, iar n condiiile rzboiului rece (1946-47, 1989-91) axa global de
conflicte a cuprins dou poluri opuse: SUA i URSS;
- multipolaritatea, este format din trei state i mai multe poluri care se autoechilibreaz reciproc
prin intermediul alianelor. O asemenea situaie
atestm din jumtatea a II-a a sec.XVII pn la izbucnirea rzboiului II mondial, situaie n care 3-5 mari
puteri i-au desfurat activitile n condiiile balanei de fore (puteri). Unii cercettori precum H.
Kissinger invoc multipolaritatea i dup ncheierea rzboiului rece identificnd 3 centre majore de putere:
- NAFTA acordul nord american de comer liber (SUA, Canada i Mexic);
- APEC cooperarea economic asiatico-pacific (Australia, Brunei, Canada, Indonezia, Japan,
Republic of Korea, Malaysia, New Zealand, Philippines, Singapore, Thailand, United States, Taiwan,
Hong Kong, China, Mexico, Papua New Guinea , Chile, Peru, Russia, Vietnam) 20+1 ;
- EU uniunea european (Austria, Belgium, Bulgaria, Cyprus, the Czech Republic, Denmark,
Estonia, Finland, France, Germany, Greece, Hungary, Italy, Latvia, Lithuania, Luxembourg, Malta, the
Netherlands, Poland, Portugal, Republic of Ireland, Romania, Slovakia, Slovenia, Spain, Sweden, the
United Kingdom).
Pe vertical relaiile sunt raportate la nivel asimetric n sensul c marile puteri controleaz, iar puterile
mijlocii i cele mici se supun.
Wallerstein propune urmtoarea ierarhie a grupurilor de state:
1. Centru cuprinde marile puteri ale momentului (SUA, China);
2. Semiperiferiile include 2 grupuri de state:
- Fostele mari puteri (Portugalia sec. XV-XVI, Olanda sec. XVI-XVII, Spania sec. XV- XVII,
Danemarca sec.XVI-XVII, Suedia sec.XVI-a doua jum. A sec. XVII);
- Eventualele mari puteri (India, Brazilia, Mexic).
3. Periferiile majoritatea absolut a statelor care se afl n relaii asimetrice cu centrul
sistemului.
Istoria relaiilor internaionale este istoria sistemelor internaionale care se dovedesc a fi modele ce
determin configuraia raportului dintre state ntr-o anumit perioad. Sistemul internaional se afl n
conexiune cu ordinea mondial care prezint n sine totalitatea normelor, principiilor i valorilor de care se
conduc statele ntr-o perioad distinct de timp.
3. Funciile i metodele de cercetare a istoriei diplomaiei i a
relaiilor internaionale ca relaii de putere.
Stiinta RI a dezvoltat aparatul categorial ideatic de specialitate in jurul ei s/au grupat un
numar anumit de cercetori, ei dispun de metode de investigatie particular stiintifice cum
ar fi analiza evenimentelor, analiza de continut al documentelor, metoda delfica
anchetarea expertilor, fapt care permite de a numi RI drept un demers stiintific si o
disciplina academica de sinestatatoare.
Metoda cercetrii documentelor.
Analiza situaiei presupune tuturor metodelor i procedeelor cu caracter interdisciplinar
folosite pentru colectarea i sistematizarea primar a materialului empiric. n aplicarea
acestei metode la Relaiile Internaionale le apare o particularitate: cercettorul neoficial
deseori n-are accesul liber la izvoarele informaiei obiective. Un mare rol aici l joac
ideile regimului despre securitate i secretele statului. Exist i o alt problem, ce
ngreuneaz utilizarea acestei metode, care este una de baz pentru orice fel de cercetare
n domeniul tiinelor sociale i politice:
aceasta este problema resurselor financiare care sunt necesare pentru procurare, prelucra
rea i pstrarea documentelor. Din toate acestea reiese c cu ct mai dezvoltat este statul
i cu ct regimul lui este mai democratic, att mai favorabile posibiliti exist i pentru
cercetri n cmpul tiinelor sociale i cele politice. O mare importan au amintirile
participanilor evenimentelor internaionale: rzboaielor, tratativelor diplomatice,
vizitelor oficiale. Astfel, un mare rol n joac documentele iconografice: fotografiile,
filmele, expoziiile.
Metoda comparaiei
Aceast metod este general pentru mai multe discipline. Dup afirmaia lui B.Rasset
i H.Stare, n tiina despre relaiile internaionale aceast metod a nceput s fie
utilizat numai din mijlocul anilor 60. cnd creterea rapird a numrului statelor i a
altor actori internaionali a fcut aceast metod posibil i foarte necesar.
Avantajul principal const n faptul cutrii trsturilor genrale, repetabile n domeniul
Rel.Int. Necesitatea comparaiei statelor ntre ele i trsturilor lor (teritoriul, populaia,
nivelul dezvoltrii economice, potenialul militar a stimulat dezvoltarea metodelor
calitative n tiina despre relaiile internaionale. Astfel dac exist o ipotez
cstatele mari sunt mai mult predispuse pentru declanarea rzboiului, dect celelalte, at
unci apare necesitatea msurrii mrimii statului cu scopul determinrii, care statul este
mare i care mic i dup ce criterii. n afara acestui aspect (aspect spaial) apare
necesitatea msurrii sub aspectul temporar.
 politice aceast metod pentru prima oar a fost utilizat de cercettorul american
G.Lassuel icolaboratorii si n procesul identificrii propagandei n texte politice i a
fost descris n 1949. Sub aspectul general
aceast metod poate fi reprezentat ca cercetarea sistematic a coninutului textului pri
n fixarea celor mai repetabile cuvinte, grupe de cuvinte.Dup acesta frecvena acestor
grupe de cuvinte este comparat cu frecvena lor n alte comunicri scrise sau verbale,
cunoscute ca cele neitrale i se face concluzia despre orientarea politic a textului
cercetat. Hrustalev i Boripale evideniaz urmtoarele etape:
1.Structurizarea textului, legat de prelucrare primar a materialului informaional.
2Prelucrarea informaiei cu ajutorul tabelelor matrice.
3. Cvantificarea materialului informaional. Niveluloperaionalitii metodei depinde de
dreptatea evidenierii unitilor primare a analizei (noiunilor, grupurilor decuvinte) i
unitilor de msur de ex. cuvntul, pagina, paragraf.
Metodele de prognozare: caracteristici generale.
Metoda delfic
Aceast metod presupune discutarea sistematic i controlat a problemei de civa
experi. Experii aduc aprecierile sale asupra unui eveniment internaional n organul
central care le generalizeaz i sistematizeaz dup ce din nou le ofer experilor. Astfel
de operaiuni ne dau posibilitatea constatrii unor divergene n aprecierile menionate
n conformitate cu generalizarea experii sau fac corectri n aprecierile primare sau i
ntresc poziia i insist
asupra ei. Cercetarea cauzelor divergenelor n aprecierile experilor scoate la iveal
aspectele neobservate anterior i fixeaz atenia la consecinele att cele mai probabile
ct i viceversa, a dezvoltrii problemei sau situaiei.n conformitate cu aceasta i se
elaboreaz aprecierea final i recomandrile practice.
Metoda construirii de scenarii
Aceast metod presupune construirea modelelor ideale ale dezvoltrii probabile de
evenimente. n baza analizei situaiei date sunt elaborate ipoteze - cele mai simple
presupuneri care nu sunt supuse controlului - despre viitoarea sa evoluie i
consecine.La prima etap se face analiza i alegerea factorilor principali, care
determin, dup prerea cercettorilor,dezvoltarea viitoare a situaiei. Numrul acestor
factori nu trebuie s fie prea mare, ca s asigure viziunea tuturor posibilelor variante
ale viitorului.

Metode explicative (content-analiz, ivent-analiz, analiza factorilor cognitivi,

experimentul)
Metodele explicative sunt: Content-analiza, Ivent-analiza, Forrii cognitive,
Caracteristicile experimentului.Content analiza ca metod de cercetare a R.I.n tiine
 4. Sisteme internaionale din perioadele antic i medieval.
1. Lumea antica
Diplomatia si RI din lumea antica s-au dezvoltat in urmatoarele georegiuni: Orientul mijlociu, China,
India, Grecia, Roma. Diplomatia din oriental mijlociu se realiza prin urmatoarele mijloace: casatorii
dinastice, ncheierea de tratate, fie de aliana fie de de supunere, forarea de a participa in companii militare,
insa in linii mari diplomatia era un mijloc secundar de realizare a relatiilor interstatale, ntietatea revenind
strategiei sau razboiului, nu este intimplator ca in acest sens R. Aron identifica 2 persoane in exercitarea
relatiilor interstatale (diplomatul si militarul). Atunci cind diplomatii si-au epuizat resursele se includ
militarii. Sursele cele mai importante de cercetare a diplomaiei babilonului se gasesc in asa numita
biblioteca Tell-Ahmarna, iar relatiile interstatale dintre Egipt si regatul Hitit si-au gasit reflectare in acordul
din 1253 in.h. semnat intre Ramses II si Hatussil III, acest document fiind considerat primul acord bilateral
cunoscut in istoria diplomatiei universal. Acordul contine urmatoarele elemente:
1. Introducerea protocolara in care partile isi exprima reciproc consideraiunile.
2. Juramintul de a respecta alianta vesnica.
3. Obligatiunile partilor de a acorda asistenta militara in cazul daca unul dintre ele este atacat de o forta
terta..
4. Prevederi cu privire la dari, exprimate prin aur, cereale, care militare
5. Formula de ncheiere prin care partile reiau exprimarea consideraiunii si juramintul de alianta vesnica.
Este de precizat ca tratatul nu contine referinte la zeitati, fapt care denota egalitatea partilor pentru ca
practica orientala nu presupune egalitatea dintre zeitatile diferitor etnii, acestea regsindu-se numai in
documentele prin care o formaiune statala era supusa altei.
Biblioteca din Tell-Ahmarna- ca din cea mai mare parte documentele se refereau la doua componente :
incalcarea obligatiunilor de prestarea darilor si amenintarea cu razboaie avind ca regula doua surse :
reducerea sau incetarea platilor, conflictele din interiorul dinastiilor.
Din istoria RI din lumea antica atestam doua situatii paralele de instituire a unui sistem international
unipolar: in sec II i.h. unipolaritatea in spatiul oriental se introduce de catre China prin dinastia Tsing, iar
un sec mai tirziu in Europa o asemenea situatie ii revine Romei. Aceasta pozitionare denota ca ordinea
mondiala era secionata in spatii distincte la nivel regional, lumea fiind pina in 1914 Europenista.
Hegemonia engleza era introdusa prin doi factori: capacitatea militara de manevrare si supremaia
conceptelor despre lume.
Hegemonia romana de asemenea s-a realizat prin forta militara superioara si prin apartenenta la stari de
spirit supreme popoarelor barbare, dar in cazul Romei mai atestam un factor, acesta este expansionismul
economic provenit din insuficienta pmnturilor arabile.
Roma utiliza diplomaia in calitate de supliment la strategie utiliznd principiul dezbina si stpnim. Daca
diplomaia Romana s-a dovedit a fi una militanista, deoarece autoritile dispuneau de un potenial enorm,
reieind cu eforturi mici sa unifice un spaiu extins, cele mai mari probleme aducndu-le Cartagena. Fiind
nevoie de trei razboaie punice.
In Grecia situatia era alta si s-a exprimat prin urmatoarele:
1. Pentru a fost elaborat protocol diplomatic fiind prevazut pentru a asigura imunitatea trimisilor.
2. Este atestata structura bipolara a RI , in sensul ca s-au format doua grupuri care se aflau in raporturi
de conflict, liga maritima de catre Atena si liga terestra condusa de Sparta. Relatiile dintre aceste bloguri au
fost bine reflectate de catre Tucidide, in lucrarea lui Razboiul Peloponesiac in 8 carti. In aceasta baza
(lucrarii Tucidide) in 1950 J. Herz a elaborat Dilema securitii care se reduce la urmatoarele, un stat
tinde sa consolideze capacitatea de aparare prin renarmare. Fapt care provoaca neliniste din partea altui stat
, el considerind ca securitatea lui este amenintata si la rindul sau se reinarmeaza. In asemenea maniera se
produce cursa inarmarilor care contribuie la reducerea capacitatii de aparare a ambelor state. Concluzia este
urmatoarea: un stat trebuie sa gindeasca bine inainte de a initia masuri serioase de consolidare a
potentialului sau militar.
1. S-au realizat diferite aliante interstatale care au primit diferit continut cum ar fi : aliante pe criteriu
religios, aliante pe criteriu politico-militar, federatii de state.

Diplomatia din E.A. s-a destins prin diversitate, cel mai important aspect fiind instituionalizarea
protocolului diplomatic pentru a asigura imunitatea trimiilor in scopul realizarii unor contacte diplomatice.
In planul RI atestam 2 din 3 tipuri de sisteme unipolare si bipolar. Nu putem vorbi de tipul multipolar
pentru ca nu a fost instituionalizat printr-un sistem de tratate.
II. Epoca miedivala
In lumea antica diplomatia a fost exercitata numai la nivel interstatal, pe cind in Evul Mediu in Europa
apare un protagonist care treptat a devenit o figura dominanta, adica biserica catolica, autoritatea creia era
fundamentata pe catolicism . Sf Augustin in lucrarea sa oras divin a fundamentat viziunea cristina
asupra politicii care se reduce la urmatoarele:
Exista doua lumi:
1. Divina- determinanta
2. Statul determinat.
Papa este trimisul lui Dumnezeu pe pamint si prin urmare conducatorul de state trebuie sa primeasca
autoritatea papalitatii pentru ca prerogativele lor sa fie depline. In acelasi timp ei trebuie sa se supuna
papalitatii care este suveranul divin pe pamint. Aceasta viziune si-a gasit expresia in sec XV in conceptia
celor 4 monarhii mondiale. Aceasta conceptie era fundamentata pe profitiile prorocului Daniel, care a spus
ca in lume vor guverna succesiv 4 monarhii cu statut mondial:
1. Monarhia Babiloninana-aseriana.
2. Greco Macedoniana.
3. Romana.
4. Cretina
Referitor la ultima monarhie s-a iscat polemica indirecta dintre occidentali si orientali. Occidentalii indicau
asupra Sf Imperiu Roman, finalizat in 1256, pe cind orientalii (rusii) prin parintele Felofei indicau asupra
Rusiei avind ca baza ideea Moscova a treia Roma. Aceasta idee isi gsete reflectare si susinere in opera
lui D. Cantemir Si M. Spataru.
Catre sf evului mediu Papalitatea formeaza o alianta dintre formatiuni la statele catolice care militau pentru
formarea unui stat in frunte cu biserica catolica. Aspiratiile Papalitatii erau fortificate de dispersarea care s-
a produs din cadrul bisericii romano-catolice prin aparitia protestantismului si calvinismului. Aceste 2
curente militau pentru o biserica mai democrata.
S-a stabilit ca protestantismul a ocupat nordul Europei, iar catolicismul centrul si sudul Europei , Ca
rezultat s-a produs razboiul de 30 ani, anii 1618-1648 care este important din urmtoarele puncte de
vedere:
1. Pentru trei secole si jumatate a pus punct in Europa razboaielor provenite din cauze religioase.
2. Rzboiul a anihilat totalmente tentativele Papalitii de a instaura in Europa un sistem suprastatal compus
din trei elemente poziionate ierarhic : Papalitatea, Formatiunile statale, Formatiuni postatale (orase libere
germane). Asemenea ierarhie in RI se numeste medievalism.
Pentru prima oara a fost formulat interesul national numit de cardinalul Richelieu ratiune de stat. De fapt
Franta este primul stat din Europa care a ncercat sa-si promoveze interesele nationale in detrimentul
aliantei religioaese.
Astfel in 1503 regele francez Francisc I a fost nvinuit de statele catolice de aliana cu infidelul cind a
permis vaselor militare otomane sa ierneze in porturile franceze . otomanii musulmani fiind considerati
dusmanii de moarte a crestenismului.
Richelieu a continuat aceasta strategie in sensul ca Frana catolica a facut alianta cu Statele Scandinave si
principatele Germane protestante considernd ca asemenea poziie solicita interesele Frantei
Aadar in cadrul sistemului miedival atestam doua tentaive de a constituie o structura unipolara in cazul
imperiului mongol s-a reusit, iar in cazul sfintului imperiu roman in frunte cu Papalitate tentativa nu s-a
bucurat de succes, din cauza dispersrii in cadrul catolicismului si nfrngerii suferite de coaliia catolica in
razboiul de 30 ani.
5. Balana de putere n perioada 1648-1815.
1. Sistemul balantei de putere (1648-1799)
ncheierea razboiului de 30 de ani prin tratatele de la Westfalia de la Munster si Osnabruck, a
generat o situatie calitativ noua in sistemul de relatii internationale. Transformarile care au foste
initiate se exprima prin urmatoarele:
- Singurul actor international este declarat statul national, din circuitul stiintific fiind excluse
structura suprastatala, adica Papalitatea si elementele subnationale, adica orasele libere germane.
- Se initiaza procesul de formare a statului national in sensul ca o natiune locuieste pe teritoriul
unui stat, care este delimitat prin frontiere de alte state, daca in epoca medievala frontierele erau
transparente, iar statul si societatea se suprapuneau, dupa 1648, frontierele sunt delimitate si
demarcate, iar statul este restrns numai la sfera politica.
- Este proclamat principiul suveranitatii statului national, luindu-se ca baza ideea lui J. Bodin,
ginditor al sec XVI, care primul si-a expus parerea ca suveranitatea trebuie sa apartina statului.
In acest context s-a adoptat tacit regula ca nici o autoritate externa nu poate sa se implice in
afacerile interne ale statelor naiune.
- Conflictele dintre statele suverane sunt mediate prin intermediului principiului dreptului
international care va include un set de reguli de care statele se vor conduce. In acest context a
fost fundamentat dreptul international printre fondatori figurind H. Grotius, C.Beccaria.
- In calitate de principiu de funcionalitate a sistemului international s-a adoptat balanta de
puteri care presupune ca nici o entitate statala nu poate sa guverneze cu sistemul international,
iar un stat care va cunoaste o ascensiune nepermis de mult va trebui sa fie adus la starea iniiala,
pentru a nu se incalca balanta stabilita. Restabilirea balantei se realizeaza printr-o coalitie de
state, care initiaza un razboi impotriva celuia care a incalcat-o. Aceasta ordine fiind descrisa de
catre E. De Vattel, ginditor elvetian din sec XVIII. In acest sens folosirea unilaterala a fortei in
relatiile dintre marele puteri este ilegala, pe cind aplicarea ei in colectiv intr-o coalitie de state
este justificata.
Exemplu clasic de restabilire a balantei incalcate este razboiul de 7 ani intre coalitia austria-
franta si rusia susinute de Anglia pe de o parte impotriva Prusiei pe de alta.
Aplicarea principiului echilibrarea de forte a cunoscut 2 etape: 1) jumatatea a 2 a sec XVII, cind
principala forta a Europei a fost Franta. Obiectivul strategic al Frantei a fost de a dispersa casa
Habsburg care guverna in doua state obstile Frana si Spania, in aceasta perioda Franta a fost
antrenata in 53 de razboaie si deci putem atesta o tentativa de a instaura dominatia franceza in
Europa. Numai dupa pacea de la Karlowitz din 1697 coaliia dinastica Habsburg a invins Franta
a carei potential a scazut initial datorita numeroaselor razboaie.
2) A doua perioada sec XVIII care a debutat furtunos prin schimbarea listei marelor puteri, insa
dupa 2 decenii, s-a instiuit o stabilitate relativa care a durat pina la initierea campaniilor lui
Napalion. Sec. Al XVIII a debutat cu doua razboaie de nivel regional.
 Al doilea razboi este Ruso-Suedez 1700-1721, pentru ieirea Rusiei la Marea Baltica. Rusia a
obtinut obiectivul urmarit prin pacea de la Nischtat, iar rezultatul la nivel European este
urmatorul, Rusia devine mare putere, iar Suedia pierde acest statut.
Asadar dupa cele trei impartiri ale Poloniei din 1775, 1793,1795 , pe harta politica a Europei
s-au consolidat marele puteri Anglia Marea Britanie, Franta, Austria, Prusia si Rusia. Fostele
mari puteri Portugalia, Spania si tarile de jos au fost anihilate de catre Anglia, Danemarca de
catre Prusia, iar Suedia de catre Rusia. Totodata pe harta Europei era prezent un stat care nu a
fost recunoscut ca fiind sistemic, imperiul Otoman. Insa dupa infringerea din 1793 de linga
Vena, imperiul otoman s-a inclus intr-un proces de decadere care s-a definitivat dupa primul
razboi mondial. In sec al XVIII in razboaie cu imperiul Otoman a participat mai mult Rusia si
periodic Austria. Rusia a urmarit sa controleze marea neagra, insa acest obiectiv nu a fost realizat
din cauza rezistentei Austriei sustinuta de catre Anglia si Franta.
In aspectul activitilor diplomatice s-au consolidat instituiile misiunilor diplomatice de caracter
permanent proces care a inceput inca in jumatatea a doua a sec XV, in sec XVI-XVII sunt
atestate doua tipuri de misiuni diplomatice. Primul de caracter permanent si al doilea de caracter
extraordinar. Numai la inc. sec. al XVIII cind abatele Saint-Pierre, a propus criteriul vechimii in
functie in calitate de element de stabilirea a ordinei de precadere cele doua tipuri de misiuni
extraordinare si plenepoteniale au fost unite in una singura urmrindu-se economisirea timpului
si operativitatea.

Primul razboi a fost pentru coroana Spaniei 1700-1713 ncheiat cu pacea de la Utrecht, prin care
s-a recunoscut motenirea la tronul Spaniol pe linie feminina, insa Franta obtine dreptul de a
asigura regentia pina cind monarhul spaniol nu va atinge majoratul. Se formeaza statul Andora
(2 efi de stat regele Spaniei si episcop Utrech). Rezultatul acestui razboi este ca Spania a
pierdut statutul de mare putere, care l-a detinut timp de 2 secole datorita explorrii continentului
american.
6. Conceptul european (1815-1878).

Concertul european cuprinde perioada de timp 1815-1878, adic de la Congresul de la Viena

pn la congresul de la Berlin. Termenul de Concert european presupune convocarea unui set de
conferine i alt tip de ntruniri pentru a reglementa relaiile n Europa. Baza Concertului
european a fost pus n 1814, prin Tratatul de la Chatow de l,Axes, semnat de 4 mari puteri:
Anglia, Austria, Rusia i Prusia, n rezultatul primei nfrngeri cauzate lui Napoleon. Acest tratat
conine prevederea responsabilitii deosebite a marilor puteri pentru meninerea intact a
sistemului care urma s fie instaurat n Europa. Congresul de la Viena din 1815 a legiferat i a
extins aceast prevedere prin fundamentarea principiului legitimitii, conform cruia marile
puteri snt responsabile pentru conservarea situaiei prestabilite i neadmiterea att a
transformrilor revoluionare, ct i a modificrilor teritoriale.
n acest scop a fost instituionalizat Sfnta Alian cu participarea mprailor: Austriei, Rusiei i
Prusiei, iar dup aderarea Angliei, acest mecanism s-a numit cvadrupla Alian. S-a hotrt ca
monarhii s se ntruneasc n Congrese ale Sfintei Aliane pentru a se pronuna asupra situaiei
internaionale.
Asemenea Congrese au avut loc n 1817, 1820, 1822, ca ulterior, din cauza c Anglia n-a mai
dorit s participe, irul Congreselor a fost stopat pentru o perioad de timp, urmtorul fiind
convocat la Paris n 1856 dar n alt formul i urmrind alte obiective. Sfnta Alian formal i-a
desfurat activitatea pn n 1853, adic pn la izbucnirea rzboiului ruso-turc, dat fiind c
Anglia, Austria i Frana (creia i s-a restabilit statutul de mare putere), au susinut nemijlocit
Turcia.
Activitatea Sfintei Aliane s-a canalizat pe nbuirea micrilor revoluionare att de eliberare
naional (cum a fost n Polonia n 1830), ct i pentru democratizare (cum au fost revoluiile din
1848-1849). Dac Rusia i Austria i-au concentrat eforturile spre pstrarea status quo-ului
pentru a nu admite transformri rezultate din micarea de eliberare naional i deci, modificarea
teritoriilor, poziia Angliei a fost alta i s-a ancorat pe fortificarea la maximum a echilibrului de
fore n Europa continental i neadmiterea ascensiunii marilor puteri una n raport cu altele,
crendu-se astfel o asimetrie. Primii minitri ai Angliei: Karlsrryh i Palmerston erau preocupai
de promovarea intereselor naionale ale Angliei, susinnd c aceasta nu are prieteni venici, ci
interese venice.
Oportunitatea pstrrii echilibrului de fore n Europa continental era necesar Angliei pentru a
putea valorifica coloniile i exploata la maximum avantajele cilor maritime de comunicaie.
Sfnta Alian s-a autodizolvat odat cu nceputul rzboiului Crimeii, n condiiile cruia o
component a ei Rusia, a fost atacat de alte componente: Anglia, Austria i Frana.
Totalizarea rzboiului Crimeii s-a realizat la Congresul de la Paris din 1856 la care, de altfel, s-a
pus problema formrii statului romnesc modern, sarcina primordial fiind

eliberarea deplin de sub suzeranitatea turceasc. (Delegaia Principatului Moldovei a fost
reprezentat de ctre Vasile Alecsandri).
Anii 60 ai sec.XIX au fost marcai de formarea statului german centralizat, proces, care a debutat
prin rzboiul din 1862-1866. Existau 2 ci posibile de unificare german:
1.calea mare n jurul casei regale a Habsburgilor i, deci, mpreun cu Austria.
2.calea mic n jurul casei regale Hochenzolern, adic fr Austria i n baza Prusiei.
n ultim instan, datorit cancelarului Otto von Bismark, unificarea s-a realizat pe cale mic,
iar dup rzboiul cu Frana 1870-1871, Germania a devenit o mare putere a Europei. Acest statut
i-a gsit confirmare deplin la Congresul de la Berlin din 1878, care, de altfel, este ultima
manifestare internaional la acest nivel nalt, deoarece ulterior s-au convocat numai Conferine.
Congresul de la Berlin a fost un rezultat al manevrelor diplomatice ntreprinse de diplomaia
german, susinut de Austro-Ungaria (unificarea dintre Austria i Ungaria s-a realizat n 1867)
pentru a nu permite consolidarea unei mari puteri n Balcani i Marea Neagr, avndu-se n
vedere Rusia, care a obinut o victorie zdrobitoare n rzboiul cu Turcia din 1877-1878 ncheiat
cu pacea de la San-Stefano.
Prin urmare concertul european realizat prin convocarea unor ntruniri la nivel de efi de state a
introdus un anumit grad de ordine pe arena european ns dup regruprile din spaiul german
s-a conturat tendina trecerii de la multipolaritate la bipolaritate.
Totui, luat n ansamblu, perioada 1815-1914, este considerat una dintre cele mai linitite n
istoria umanitii, dat fiind c au avut loc numai 2 rzboaie (1853-1856 i 1870-1871) cu
implicarea major a marilor puteri.
Perioada 1815-1878 este considerat apogeul realizrii principiului echilibrului de fore, n
special datorit strategiilor Marii Britanii, care n tentativa de ai valorifica potenialul colonial
prin susinerea unei sau altei grupri n Europa, n-a permis nclcarea balanei prestabilite.
Sec. XIX mai este considerat perioada unor figuri diplomatice de marc, a cror activitate a
marcat decisiv evoluia relaiilor internaionale.
Astfel, Congresul de la Viena este considerat ca fiind Forul diplomatic al cancelarului
Metternich, care a legiferat n Europa principiul legitimitii.
Congresul de la Paris din 1856 este apreciat ca fiind apogeul miestriei diplomatice a lui
Napoleon al III-lea, considerat n multe surse c i revine rolul decisiv n formarea statului
romnesc modern.
Congresul de la Berlin este numit Congresul lui Bismark, care a anunat transformarea
Germaniei n mare putere.
n plus, o deosebit miestrie diplomatic au manifestat ministrul afacerilor externe al Franei
att din perioada lui Napoleon I, ct i din perioada 1815-1818 Talleyrand; ministrul de externe
al Rusiei din jumtatea a doua a anilor 50, pn la sfritul anilor 70 ai sec.XIX cneazul
Gorciacov, precum i primul ministru al Austro-Ungariei Andrassy.
De fapt, sec.XIX este considerat a fi apogeul diplomaiei clasice de salon i tain, precum i
ndeletnicire a aristocraiei.
7. Ordinea mondial de la nceputul sec. XX.
Congresul de la Berlin di 1878, apus punctul final nu numai Concertului European, dar si a
simetriei relaiilor dintre marele puteri. In calitate de perturbator al structurii sistemului
internaional, s-a postat Germania, care datorita dezvoltrii sale accelerate urmarea
transformarea rolului si locului sau in viata internaionala. Iniial Germania a format un bloc
incluzind state central si sud est Europene blocul fiind constituit din doua niveluri.
1. 1879- se formeaza alianta dintre Germania si Austro - Ungaria la care in 1882 adera Italia
constituindu-se astfel Tripla Aliana.
2. In 1883 Germania ncheie tratate secrete de Alianta cu Romania si Bulgaria, ultimele doua
figurnd in calitate de parteneri minori. Prin urmare blocul German urmarea un obiectiv strategic
care partaja Europa in doua. Pe de o parte Franta, iar pe de alta Prusia care trebuiau sa fie lipsita
de posibilitatea de manevrare. In acelasi timp Germania iniiaz un program amplu de
construcie a flotei militare maritime pentru a revizui partajarea coloniala a lumii. In acest sens
de la inceputul sec XX Germania promoveaz ideea reimpartirii coloniale a lumii,
considerndu-se indreptatita de a poseda colonii. Pentru a strmtora Anglia, in primul deceniu al
sec XX este construita calea ferata Bagdad avind ca obiectiv accesul in Orientul Mijlociu si
India.
3. Ascensiunea Germaniei a provocat nelinitea Frantei, care la rindul ei a iniiat o contraalianta
ANTANTA cordiala incluzind (1904) Rusia la care adera in 1907 Anglia. Prin urmare la inc sec
XX marele puteri tradiionale s-au grupat in doua blocuri : Tripla Aliana si ANTANTA , prima
urmrind revizuirea, iar a doua pstrarea configuraiei ordinei mondiale. In plus pentru prima
oara in Epoca Moderna, mai apare o putere recunoscuta, Statele Unite ale Americii.
In sec IXX politica externa a SUA a fost condusa in stilul Monroe, proclamata in 1824 de catre
preedintele Monroe, care prevedea urmtoarele : Statele Europene nu trebuie sa se implice in
afacerile din lumea noua, in baza principiului America pentru americani. Pentru prima oara
SUA desfoar un razboi in afara Americii in 1898 cind au fost cucerite insulele Filipine de la
Spania.
La inc sec XX datorita potenialului economic bazat pe implementarea tehnologiilor, Statele
Unite devin o fora recunoscuta de catre Anglia, fapt care a impus si alte mari puteri sa o
recunoasc, dat fiind ca centrul economiei mondiale se afla la Londra.
A doua mare putere, Japonia care s-a izolat benevol in anii 20 sec XVII, dinastia Medzi, dar a
fost deschisa de catre Anglia in anii 40 sec XIX. A
Ascensiunea Japoniei s-a datorat poziionrii insulare si dezvoltrii flotei maritime militare.
Recunoaterea ei de mare putere s-a produs dupa razboiul Ruso-japonez in 1904-1905 ale crui
rezultate sunt: Rusia este slabita esential in orientul departat, pierznd o parte de posesiuni in
China. Japonia se consolideaz in calitate de mare putere regionala facind
 pe mare, fie in colonii, continentului European atribuindu-se un rol secundar in teatrul
operaiunilor militare.
Probarea viitoarei ciocniri intre marele puteri s-a produs in anii 1912 si 1913 prin cele doua
razboaie balcanice care i-au avut in calitate de protagoniti pe statele din aceasta subregiune
sustinute de marile puteri. Serbia se sprijinea pe Rusia, Bulgaria pe Germania, Grecia pe Anglia,
Turcia dimpotriv pe Anglia si Austria, iar Romnia in aceeai maniera pe Franta si Germania.
Obiectivele statelor mici vizau achizitii de teritorii atit de la tarile vecine cit si de la Turcia.
Razboaiele practic nu s-au soldat cu transformri spectaculoase, dar au demonstrat ca statele
mari sunt pregtite de razboi si ca acesta va fi ndelungat. La inc primului razboi mondial 1914,
3 august s-a produs intre Austria si Rusia, cu antrenarea celorlalte mari puteri: Germania
impotriva Angliei, Franta impotriva Germaniei, Japonia impotriva Angliei in orientul extrem, iar
SUA a preferat sa nu se implice decit in aprilie 1917. Desfurarea fereasc a primului razboi
mondial a fost incalcata de urmatoarele evenimente:
1. In 1915 Italia trece de parte ANTANTei
2. In 1916 dupa doi ani de asteptare Romania se aliaz ANTANT-ei
3. In aprilie 1917 SUA se implica de partea ANTANT-ei
4. I octombrie 1917 in Rusia se produce lovitura de stat, in martie 1918 fiind ncheiat armistiiu
de la brest-litovsk intre Rusia si Germania.
5. Invazia fortelor Antantei in 1918 in Rusia.
6. Revolutiile sovietice din Ungaria si Bavaria precum si cderea monarhiei in Germania.
7. Primul razboi mondial incheiat la 8 noiembrie 1918, s-a soldat cu nfrngerea Triplei Aliane.
Contrar ateptrilor teatrul operaiunilor militare s-a desfasurat cu precdere in Europa, iar
Operaiunile navale s-au terminat cu nfrngerea totala a Germaniei. Prin urmare la ncheierea
primului razboi mondial se creaza o noua configuraie a ordinei inernationale datorita nfrngerii
a blocului central, revolutiei sovietice, ascensiunii SUA si Japoniei.

achizitii de teritorii din China cucerind Coreea si primind o parte din flota maritima militara
rusa.
SUA sunt recunoscute in calitate de mare putere regionala dat fiind ca au mediat conflictul ruso
japonez contribuind decisiv la semnarea pcii de la Portsmouth.
La inceputul sec XX apar premise pentru ciocnirea dintre marele puteri angajate in doua blocuri
obiectivul urmrit a fost posesiunile coloniale, iar operaiile militare urmau sa se desfoare fie
8. Conferina de pace de la Paris, convocarea, desfurarea i
deciziile ei.

Totalurile primului razboi mondial in Europa au fost facute la

conferina de pace de la Paris 1919-1920. Obiectivele invingatorilor
la acest forum erau diferite:
1. SUA prin persoana preedintelui W. Wilson urmarea instituirea
unei structuri suprastatale capabile sa asigure securitatea si sa
menin pacea.
2. Marea Britanie prin persoana prim-ministrului D. Lloyd George
si-a propus sa-si conserveze dominatia asupra coloniilor introducind
un mecanizm care nu ar permite altor state sa atenteze la posesiunile
lor.
3. Franta prin persoana prim-ministrului G. Clemenceaut dorea sa-si
restabileasc economia ruinata de razboi pe contul reparaiilor
Germane si deci sa slbeasc decisiv potenialul militaro-economic
al acestei tari.
4. Japonia urmarea sa-si consolideze pozitiile in orientul departat.
5. Italia s-ia propus sa-si extind teritoriul pe contul pmnturilor
nvecinate.

Conferinta de la Paris a cunoscut 2 etape:

Prima cu participarea SUA, care propunnd cele 14 puncte ale lui

W. Wilson, si-a propus urmtoarele, instituirea ligii naiunilor care a
devenit prima organizaie internaionala de caracter politic si nivel
global.

Ordinea internationala trebuia asigurata prin instituirea unui sistem
de securitate colectiva, asigurat de liga natiunilor si prin cooperarea
comercial economica si relatiile internationale trebuia sa se bazeze
pe democratie si morala crestina.
Insa invingatorii Europeni urmareau alte scopuri si chiar daca au
constituit liga natiunilor, obiectivele lor vizau reparatii de razboi sub
diferite forme.
A doua perioada fara participarea SUA, invingatorii Europeni
impunind tarilor invinse Germaniei, Austriei, Ungariei, Bulagariei si
Turciei tratate de pace, care in linii mari includeau urmatoarele
componente:
- Statutul ligii natiunilor
- Recunoasterea nvingerii si datoria de a plai, reparaii in forma de
bani , aur, materie prima, armament, forta de traciune.
- Demilitarizarea prin reducerea efectivului armatelor, transferului
armamentelor catre nvingtori.
- Cedarea de teritorii, Ungaria devine independenta de Austria; pe
contul Austriei se formeaz statul Cehoslovacia la est, iar la sud
regatul Srbilor, Slovenilor si Croailor devenit in 1929 Iugoslavia;
Germania cedeaz Frantei provinciile Lorena, Alzacia, iar regiunea
Saar este trecuta sub administrarea ligii natiunilor; Romania primeste
Transilvania de la Austro-Ungaria, Dobrogea de la Bulgaria si
Basarabia de la Rusia; Italia primeste orasul Triest de la Austro-
Ungaria. In plus nvingtorii au instituit la propunerea Angliei un
coridor sanitar cu Rusia numit linia Kurzon.
Prin urmare sistemul de tratate de la Versailles a fost impus de ctre
nvingtori celor nvini, iar cea mai mare parte urma sa fie onorata
de ctre Germania.
9. Crearea i obiectivele Societii Naiunilor.
Societatea Naiunilor sau Liga Naiunilor a fost o organizaie
interguvernamental nfiinat n urma Conferinei de Pace de la Pariscare a pus
capt Primului Rzboi Mondial i precursoarea Organizaiei Naiunilor Unite. Societatea
a fost prima organizaie internaional de securitate avnd obiectivul principal s
menin pacea mondial. n perioada de maxim dezvoltare, ntre 28 septembrie 1934
i 23 februarie 1935, a avut 58 membri. Stabilite n Pactul Societii Naiunilor, scopurile
principale ale Societii erau prevenirea rzboiului prinsecuritate colectiv, dezarmarea,
i rezolvarea disputelor internaionale prin negociere i arbitraj. Printre altele erau
tratate i probleme precum condiiile de munc, tratamentul corect a locuitorilor
indigeni, traficul de persoane i a drogurilor, comercializarea armelor, sntatea
mondial, prizonierii de rzboi, i protejarea minoritilor din Europa.

Filozofia diplomatic a Ligii Naiunilor, a reprezentat o schimbare radical a gndirii

politice fa de ultimele sute de ani precedeni. Societatea nu dispunea de fore armate
proprii, ci depindea de Marile Puteri pentru a-i pune n aplicare rezoluiile, meninerea
sanciunilor economice pe care Societatea le impunea sau s i se ofere o armat pe
care Societatea s o poat folosi cnd va fi necesar. Cu toate acestea, ezitau adesea
s o foloseasc. Sanciunile puteau de asemenea s nemulumeasc membrii
Societii, prin urmare nu se puteau conforma cu acestea. Cnd Societatea i-a acuzat
pe soldaii italieni c inteau corturile medicale ale Crucii Roii n timpul celui de-al
Doilea Rzboi Italo-Etiopian, Benito Mussolini a rspuns c Societatea Naiunilor este
extrem de eficient atunci cnd ciripesc psrelele, dar i pierde complet utilitatea
atunci cnd atac uliii.

Dup o serie de succese i unele eecuri din anii 1920, Liga s-a dovedit neputincioas
n faa agresiunii Puterilor Axei din anii 1930. Germania a prsit Societatea Naiunilor,
urmat apoi de Japonia, Italia, Spania i alii. Declanarea celui de-al Doilea Rzboi
Mondial a nsemnat eecul scopului principal al Societii, acela de a mpiedica o nou
conflagraie mondial.
 Liga Natiunilor a incetat sa mai functioneze odata cu inceputul celui de-al
doilea razboi mondial, desi formal hotararea de dizolvare a ligii a fost adoptata
dupa intrarea in vigoare a cartei O.N.U., la 18 aprilie 1946. Chiar daca nu a
reusit sa-si atinga obiectivele, Liga Natiunilor a demonstrat rolul pozitiv pe care
il pot avea organismele internationale in mentinerea pacii si a securitatii
mondiale, a acumulat experienta necesara pentru crearea ansamblului de
institutii interguvernamentale necesare pentru reluarea procesului in cadrul
O.N.U., dar si pentru derularea procesului de integrare europeana.

Organizaia Naiunilor Unite a nlocuit-o dup sfritul rzboiului i a motenit un numr

de agenii i organizaii fondate de Societate
10. Conferina de la Washington, convocarea, desfurarea i
deciziile ei.
A urmrit reglementarea problemelor navale ntre marile puteri i problema Pacificului. Au fost
9 ri participante (SUA, Marea Britanie, Frana, Italia, Japonia, Olanda, Belgia, Portugalia i
China). Profitnd de faptul c puterile europene i SUA i concentrau atenia asupra
problemelor europene, Japonia i-a ntrit poziiile n China i regiunea Pacificului. Administraia
american a preedintele Warren Harding nu era de acord cu acest lucru, dorind s impun
principiul porilor deschise, a posibilitilor egale, s mpiedice prelungirea tratatului de
alian anglo-japonez, care expira n iulie 1921. O chestiune la ordinea zilei era i necesitatea
reglementrii narmrilor navale.

In orientul ndeprtat totalurile s-au fcut la conferina de la Washington noiembrie 1922 martie
1923 la care tarile participante erau impartite in trei grupuri:
1. Marile puteri (5 mari puteri).
2. 4 puteri mici Belgia Olanda China si Portugalia
3. Dominioanele Engleze (posesiunile coloniale) din regiunea pacificului.
Deciziile primite au fost urmatoarele:
1. S-a convenit proporia vaselor militare de linie care navigheaz in Pacific. Cele mai avantajate
fiind SUA si Japonia, iar Anglia a suferit nfrngere. Prin umare SUA si Japonia se consolideaz
in special ultima pe cind Anglia fiind anihilata.
2. La insistenta SUA a fost deschisa China prin aplicarea principiului uilor deschise si
posibilitilor egale.
Prin urmare Prevederile de la Washington au redimensionat configuraia ordinei regionale, in
sensul ca Marea Britanie practic a fost eliminata, iar Japonia alaturi de SUA devin principalii
actori. Asadar sistemul de la Versailles Washington a pus punctul final primului razboi mondial
si a instituit o structura multipolara asimetrica, care in anii 20 a inclus urmtoarele tipuri de
puteri;
1. SUA si Anglia, ultima fiind dependenta financiar de prima.
2. Japonia stat dominant in regiunea Asiatico-Pacifica
3. Franta care pierde treptat din potentialul si autoritatea antebelica.
4. Germania se restabilete datorita sprijinului financiar si politic al SUA.
Rusia un stat asistemic, dar care in anii 20 a beneficiat de asistenta tehnica Germana, in 1924
este recunoscuta diplomatic de catre Franta si Anglia, in 1933 de catre SUA, iar 1934 in liga
naiunilor.
n Orientul ndeprtat, configuraia relaiilor internaionale n-a fost legiferat i la propunerea
SUA n perioada noiembrie 1922 februarie 1923 a avut loc o Conferin de pace dedicat
situaiei din regiune. La Conferin au participat 9 state prezente n regiune (cu excepia Rusiei)
i dominioanele engleze. n dependen de semnificaia problemelor
 conceput semnificaia acestei zone i, practic, au lsat-o Japoniei, nefiind ntmpltor c s-au
dovedit a fi total nepregtite de a se opune atacului nipon asupra bazei militare Pearl-Horbor n 7
decembrie 1941;
2. S-a adoptat decizia de a oferi posibiliti egale pentru valorificarea Chinei un teritoriu
imens cu o pia extins de consumatori. La propunerea SUA a fost adoptat strategia uilor
deschise i posibilitilor egale, urmrindu-se n context limitarea prezenei sporite a Angliei.
Dar n ultim instan aceast strategie, practic, n-a fost realizat deoarece n 1925 n China s-a
nceput rzboiul civil, care a subminat orice valorificare. Prin urmare tratatul de la Washington a
urmrit s legifereze situaia din Orientul ndeprtat att la capitolul prezen militar, ct i la cel
de valorificare a spaiului chinez. Se creeaz impresia c acest Tratat este n interesele SUA i n
defavoarea Angliei, oferind totodat libertate n aciuni Japoniei. n ultim instan, SUA nu s-au
dovedit a fi capabile s valorifice oportunitile aprute; Anglia nu mai dispunea de potenialul
precedent, devenind dependent financiar de SUA i doar Japonia a profitat din plin pe de o
parte renarmndu-se, iar pe de alta cucerind teritoriul Chinei de nord-vest Manjuria n 1929,
sporindu-i prezena n Coreea pe care a ocupat-o n 1905 i chiar iniiind 2 rzboaie locale de
scurt durat cu Uniunea Sovietic n 1938 (Hasan) i n 1939 (Halhinhoo). Aadar, sistemul de
la Varsailles, Washongton a instituionalizat a structur multipolar, descentralizat, dat fiindc
fiecare dintre marile puteri de parc exista de la sine, iar nivelul de cooperare, n pofida prezenei
Ligii Naiunilor, s-a dovedit a fi minimal din cauza nencrederii sporite dintre diferii actori
(Frana i Germania, etc). n plus, era prezent un fenomen nou n istoria relaiilor internaionale
Uniunea Sovietic, care nu era recunoscut de actorii majori, dar i de alii. n Europa Uniunea
Sovietic a fost recunoscut n 1921 de Anglia i Frana, iar de SUA n 1933. Sistemul de la
Varsailles a soluionat unele probleme, dar a generat altele provenind din deciziile cu privire la
contribuiile Germanei.

discutate s-au format diferite grupuri de lucru, cum ar fi grupul celor 4: SUA, Japonia, Anglia,
Frana; grupul celor 5 - +Italia. Problemele puse n discuie au vizat urmtoarele:
1. Stabilirea proporiilor prezenei flotei maritime militare n regiune, fiind primit
urmtorul format: 5 (SUA) x 5 (Marea Britanie x 3 (Japonia) x 1,75 (Frana) x 1,75 (Italia).
Aceast partajare s-a fcut n special sub presiunea SUA, care dorea s disperseze Aliana anglo-
nipon din 1910 pentru ai consolida prezena n Oceanul Pacific. Pn la urm SUA n-au
11. Problema reparaiilor germane.

Problema reparaiilor germane a marcat relaiile europene n anii 20

ai sec.XX. pe de o parte Frana solicita achitarea la timp a
reparaiilor pentru ai restabili economia, iar pe de alt parte
Germania se declara insolvabil i nu doar c sabota achitrile, dar i
mereu solicita amnarea i reducerea acestora. Sabotarea deschis a
avut loc la nceputul anului 1923 i Frana a fost nevoit s introduc
trupele militare n bazinul carbonifer al Ruhr-ului. Ca rezultat
Europa se pomenise n faa noului rzboi franco-german i pentru a
ameliora situaia a fost propus, sub egida Ligii Naiunilor, planul
Dowes (banchir american) n 1924, care prevedea urmtoarele:
a) Germania trebuie s-i onoreze obligaiunile, dar trebuie s i se
acorde credite pentru ai putea relansa economia i, deci, a achita
contribuiile;
b) Odat ce suma reparaiilor este cu mult mai mare dect
posibilitile Germaniei, contribuiile trebuie micorate, iar plile
extinse pentru 15 ani;
c) Germania are dreptul de a contracta credite mai ales sub form
tehnologic;
d) n Germania trebuie create condiii pentru investiii directe de
capital.
Prin urmare planul Dowes este n interesul Germaniei, care
primete un rgaz i n acelai timp beneficiaz de credite; SUA, care
primesc posibiliti imense pentru a credita i investi n Germania. n
acest sens se formeaz o alian tacit americano-german, avnd la
baz dimensiunea economico-tehnologic.

n 1929, criza mondial a lovit serios n capacitile germane de a
achita contribuiile de rzboi. Pentru a reglementa aceast problem,
o alt Comisie n frunte cu bancherul american Yung a propus un
plan cu mult mai lejer pentru ca Germania s poat achita reparaiile
de rzboi, mai ales ctre Frana. de fapt, acest plan n linii mari, a
reluat i a actualizat prevederile proiectului precedent, deosebirile
fiind urmtoarele:
1. Suma reparaiilor a fost redus de la 13 la 2 miliarde mrci
aur.
2. Achitarea a fost reealonat, ultimele pli urmnd s fie
efectuat n anul 1986.
n 1932, la propunerea SUA toate plile au fost anulate, proiectul
propus fiind acceptat de rile beneficiare. Dar atunci cnd Anglia a
solicitat ca s i se anuleze creditele contractate ctre SUA, aceasta
din urm a refuzat.
Aa dar, achitarea contribuiilor de rzboi de ctre Germania a
marcat profund relaiile internaionale din al 3-lea deceniu, iar la
nceputul anului 1923 a existat o posibilitate real de reizbucnire a
unui rzboi franco-german.
SUA este acea ar, care a acordat suport internaional tehnologic,
logistic i investiional ctre Germania, iar unul din partenerii
comerciali de baz a fost URSS.
12. Tentativele de creare a unui sistem de securitate colectiv.
Liga Naiunilor a urmrit obiectivul de baz crearea unui sistem de
securitate colectiv pentru a menine pacea i nu a permite izbucnirea
unui nou rzboi. Simptomatic este c dup izbucnirea unui nou
rzboi, comunitatea internaional instituionalizeaz anumite
mecanisme pentru a prentmpina repetarea lor. Astfel, dup rzboiul
lui Napoleon a fost instituit Sfnta Alian, dup primul rzboi
mondial-Liga Naiunilor i dup al doilea rzboi mondial ONU.
Pentru a deveni eficient, Liga Naiunilor a propus ca orice tratat
bilateral la nivel politic s fie confirmat de aceast structur. Spre ex.
n 1935 au fost ncheiate 2 tratate politice ntre Frana i URSS;
Frana i Cehoslavachia; URSS i Cehoslovachia. Pentru ca acestea
s intre n vigoare, ele au trebuit s fie ratificate i de ctre Liga
Naiunilor. n ultim instan, aceast prevedere a fost duntoare att
pentru Liga naiunilor, ct i pentru relaiile internaionale din
perioada interbelic, n ansamblu, dat fiind c statele, potrivit lui
David Mitrany (fondatorul teoriei funcionaliste), tratau Liga
Naiunilor ca pe un adversar, care atenteaz la suveranitatea lor.
Cel mai important document adoptat n perioada interbelic n materie de
securitate a fost Pactul Briand-Kellog, (minitri afacerilor externe a Franei i
SUA) adoptat n 1929 i care a prevzut asigurarea securitii colective printr-un
sistem de tratate bilaterale. Aristid Briand, de asemenea ocupa funcia de
secretar general al Ligii Naiunilor, iar ulterior un rol important n procesele de
identificare a mecanismelor pentru asigurarea securitii colective a revenit lui
Nicolae Titulescu (cel mai vestit diplomat romn, care a prezidat Liga
Naiunilor civa ani)
 prentmpinat prin amplificarea legturilor comerciale i aprofundarea
interdependenei, n perioada interbelic rolul de temelie a pcii i securitii i-a
fost conferit principiilor i normelor dreptului internaional.
Din alt perspectiv, asigurarea securitii pe continentul european a fost
propus de ctre Rihard Kudenhove-Kalergi, care n 1923 a elaborat primul
proiect serios de integrare european, lund ca baz modelul Federaiei
Americane (fr URSS pn la linia Kurzon). n 1914, W.Churchill a promovat
lozinca: Statelor Unite ale Europei, lund ca baz modelul american, dar
modificndu-l din federaie n confederaie. n ultim instan proiectul Ligii
Naiunilor a euat deoarece n-a putut prentmpina primul rzboi mondial i n
iunie 1940 dup ocuparea Franei de ctre Germania, aceast instituie de facto
s-a autodizolvat, dar de iure a funcionat pn n 1946.
Important este pentru Liga Naiunilor c n 1923 a fost legiferat sistemul de
mandate, care a pus ordine n administrarea coloniilor, fiind determinate 3 tipuri
de posesiuni coloniale: de tip a), b) i c).
a) n posesiunea unei ri;
b) n posesiunea a 2 ri (condominimum);
c) Eventual, sub tutela Ligii Naiunilor.
Aadar, Liga Naiunilor este prima instituie interguvernamental de nivel global
i caracter politic, care a fost instituionalizat pentru asigurarea unui sistem de
securitate colectiv lund ca baza principiile i normele dreptului internaional,
ns acest obiectiva euat dat fiind c nsuii contextul internaional s-a dovedit
a fi favorabil pentru izbucnirea unui nou rzboi, deoarece unele state cu regimuri
totalitare urmreau s recroiasc harta lumii.

De asemenea se dovedesc relevante Conferina de la Locarno din 1925 i de la

Montreo cu privire la asigurarea securitii colective n baza principiilor i
normelor dreptului internaional, De fapt n cadrul Ligii Naiunilor, dreptului
internaional i-a revenit ntietatea n procesele de asigurare a cooperrii. i
implicit a prentmpinrii unei conflagraii mondiale noi. Dac pn la izbucnirea
primului rzboi mondial ideea magistral era c o asemenea conflagraie poate fi
13. Apariia premiselor unei conflagraii mondiale noi n prima
jumtate a anilor 30 ai secolului XX.
n jumtatea a II-a a anilor 30 ai sec.XX, contextul internaional a
devenit unul mai conflictual n special datorit aciunilor Germaniei
i Italiei. Chiar dac n 1934 URSS a fost acceptat n Liga
Naiunilor, iar n 1935 a ncheiat acorduri bilaterale cu Frana i
Cehoslovacia trebuie de inut cont totui de faptul c mai predomina
ideologia revoluiei mondiale, iar perioada de pace era considerat de
URSS un rgaz pentru reluarea luptelor ndreptate spre victoria
proletariatului la nivel mondial. n 1935 Italia, n frunte cu ducele
Mussolini a atacat Abisinia (astzi Etiopia), hotrnd c ar fi bine s
devin stat colonial. Germania a introdus trupele armate n regiunea
demilitarizat Saar. (Aceast regiune demilitarizat era ca un cordon
instituit i controlat de Liga Naiunilor ntre Frana i Germania)
n 1937 este creat axa Berlin-Roma-Tokio sau Pactul Anticomintern
ndreptat att mpotriva URSS, ct i a partidelor comuniste. (n 1919,
URSS mpreun cu alte partide comuniste a format Comintern
Internaionala Comunist)
n 1938, Germania anexeaz Austria, iar n perioada 28-30
septembrie are loc Conferina de la Munchen mediat de primul
ministru din Marea Britanie Nevil Chumberlein, primul ministru al
Franei A.Daladier i salvatorul pcii, ducele Benitto Mussolini. n
rezultatul acordului de la Munchen, Germania primete regiunea
Sudet a Cehoslavaciei, chiar dac la conferin a fost prezent i
preedintele acestei ri Benis, pe care nici nu l-au ntrebat dac vrea
acest lucru. Occidentalii au considerat c este mai bine de a face o
cedare ctre Germania n condiiile c Adolf Hitler a promis c nu va
mai solicita nimic.

Pe de alt parte n primvara anului 1939 au debutat negocierile
pentru formarea unei aliane ntre Anglia, Frana i URSS, care au
durat pn la 22 august 1939 i nu s-au ncununat de succes din
cauza c prile manifestau nencredere reciproc.
Majoritatea surselor consider c cel de-al doilea rzboi mondial a
fost posibil datorit acordului ruso-german de amiciie i cooperare
din 23 august 1939 (pactul Ribentropp-Molotov) care mai coninea
un documenta adiional secret cu privire la partajarea zonelor de
influen.
Aadar contextul internaional s-a dovedit a fi favorabil unui nou
rzboi mondial n condiiile c regimurile totalitare se aflau n
ascensiune la capitolul potenial militar i economic, democraiile
occidentale s-au dovedit a fi slabe, iar SUA n anii 30 au revenit la
izolaionism i nu se implicau n afacerile europene. Rolul
determinant n izbucnirea noii conflagraii revine pactului
Ribentropp Molotov.
Sistemul internaional a fost unul multipolar dat fiind c a presupus
n Europa 4 mari puteri: Frana i Anglia; Germania i URSS, alte 2
mari puteri fiind SUA i Japonia. Toate acestea fiind de nivel
regional, cu excepia Marii Britanii, care administra colonii.
Perioada interbelic a marcat declinul democraiilor europene i
ncheierea caracterului europocentrist al sistemului internaional. (n
sens c centrul sistemului internaional a fost Europa).
14. Tentative ce creare a coaliiei antifasciste la sfritul anilor
30 ai secolului XX.
Coalitia antifascist format din state cu ornduiri sociale diferite a
fost posibil datorit faptului c nazismul era o amenintare pentru
ntreaga lume. Prima manifestare oficial a aliantei a fost acordul
anglo-sovietic de ajutor reciproc din 12 iulie 1941. A urmat Carta
Atlanticului la 14 august 1941, un document prin care Anglia si SUA
si-au declarat telurile politice comune. URSS a aderat la principiile
cartei n septembri 1941. Tot n anul 1941 a avut loc la Moscova
prima conferint interaliat n urma creia SUA si Anglia se angajau
s sprijine URSS cu arme si materii prime. SUA au hotrt s aplice
legea de mprumut si nchiriere si n relatiile cu URSS. Coalitia
antifascist s-a constituit oficial la 1 ianuarie 1942, cnd SUA si
guvernele a 26 de tri au semnat Declaratia Natiunilor Unite.
-popoarele amentite de agrsiunea Germaniei , Italiei si Japoniei si-
au concentrat fortele intr-o larga coalitie din care s-au impus prin
contributia lor SUA , URSS si Anglia
-livrarile de armament american catre Anglia si creditele de
milioane de dolari acordate in cadrul legii de imprumut si inchiriere
a armamentului au fost primele manifestari ale colaborarii

-americanii isi dau seama depericolul unei capitulari a Marii

Britanii si se decid sa acorde ajutor moral , financiar , militar si
naval
-din punct de vedere moral , americanii trimit in porturile engleze
nave ale Crucii Rosii
-la 11 martie 1941 , Congrsul Statelor Unite adopta legea pentru
imprumut si inchiriere (cash & carry)

-de la luna la luna sporesc cumparaturile facute in cadrul legii
pentru imprumut si inchiriere astfel incat valoarea acestora creste
de la 81 de milioane in luna august 1941 la 641 de milioane de
dolari in luna mai 1942
-in domeniul naval , marina americana cedeaza marinei britanice 50
de distrugatoare in schimbul unor baza navale engleze in emisfera
occidental
-acordul anglo-sovietic de ajutor reciproc (iulie 1941) si mai ales
Carta Atlanticului (august 1941) , prin care Anglia si Sua si-au
declarat scopurile politice comune , au grabit incheierea oficiala a
coalitiei Declaratia Natiunilor Unite (1 ian 1942) semnata de 26 de
state care si-au luat angajamentul de a colabora si de a nu incheia
pace cu inamicul
-acordul anglo-sovietic este incheiat la 18 iulie 1941 intre Stalin si
Churchill
-Carta Atlanticului este semnata la 14 august 1941 intre Churchill si
Roosvelt
15. Pactul sovieto-germane de neagresiune, consecinele lui.
Pactul de neagresiune ncheiat ntre Uniunea Sovietic i Germania nazist n 23 august
1939 a ocat n epoc ntreaga opinie public european, inclusiv cea sovietic i german,
partidele comuniste europene dar i, mai ales, statele din estul Europei. Antinazismul era
pentru propaganda bolevic una dintre temele cele mai recurente n anii 1930, iar
anticomunismul, de rnd cu antisemitismul - una dintre cele mai importante caracteristici ale
doctrinei naional-socialiste.
Prin urmare, aliana dintre cele dou puteri, opuse din punct de vedere ideologic, a provocat
nelinite pentru unii i decepie total pentru alii. Cele mai ngrijorate au fost Polonia, Romnia
i rile Baltice, state care se aflau ntre cele dou puteri europene. Disputndu-i ntietatea n
aceast parte a Europei, Uniunea Sovietic i Germania nu-i ascundeau planurile de hegemonie
mondial, chiar dac acest mesaj n exterior nu era ntotdeauna foarte explicit. Aceast
preocupare a rilor din regiune este de neles, ntruct nu era greu de presupus c Moscova i
Berlinul i-au mprit sferele de influen n Europa de Est, aa cum s-a dovedit ulterior.
Protocolul secret, care a nsoit Pactul sovieto-german de neagresiune, stipula interesul
Germaniei pentru partea occidental i central a Poloniei, iar Uniunea Sovietic obinea
recunoaterea intereselor sale speciale n teritoriile din est ale Poloniei, n Letonia, Estonia,
Finlanda i Basarabia (Lituania va fi inclus ulterior n zona de influen sovietic). nelegerea
convenea ambelor Mari Puteri: Germaniei i oferea posibilitatea de a lichida statul polonez fr
un conflict cu URSS, data invadrii Poloniei fiind stabilit cu mult timp nainte de vizita lui
Ribbentrop la Moscova de la sfritul lunii august. Ulterior, Hitler avea mn liber s nceap
rzboiul n Vest cu Frana iMarea Britanie, fr a fi nevoit s lupte pe dou fronturi simultan.
Uniunea Sovietic, pe de alt parte, obinea teritorii vaste n zona baltic i i croia accesul la
gurile Dunrii prin anexarea Basarabiei. Moscova mai primea i un rgaz n care putea s-i
fortifice frontiera sa vestic n conflictul cu Germania, considerat inevitabil, o posibilitate pe
care ns Armata Roie nu a folosit-o din plin.
Pentru Romnia, actul semnat la Moscova n august 1939 a avut urmri n mai puin de un an.
Basarabia a fost ocupat la 28 iunie 1940 ca o consecin direct a Pactului Molotov-
Ribbentrop , la care se adaug Nordul Bucovinei (i inutul Herei), teritorii care nu erau
menionate n Protocolul Adiional Secret, dar care au fost incluse ulterior la insistena cercurilor
ucrainene de la Kremlin, aa cum a relatat ambasadorul german de la Moscova, contele von
Schulenburg. La 2 august 1940, Sovietul Suprem al URSS adopta decizia de creare a RSS
Moldoveneti, dar hotarele noii republici nu vor coincide cu cele sugerate de ziarul Pravda o
lun mai devreme. n loc de unirea ateptat a RASSM cu Basarabia, s-a procedat la cedarea
ctre Ucraina a dou judee basarabene din sud i unul din nord, precum i a apte din cele 13
raioane ale republicii autonome moldoveneti.
Justificarea ocuprii Basarabiei de ctre Uniunea Sovietic n 1940, care este o urmare a Pactului
Molotov-Ribbentrop, se face pentru a sprijini o apropiere fa de Rusia sau a mima dorina
comunitilor moldoveni de a menine R. Moldova n zona de influen a Moscovei
Prin urmare, putem afirma c Stalin i Hitler sunt prinii fondatori ai RSS Moldoveneti, ai

Republicii Moldova actuale. Existena Protocolului Adiional Secret a fost negat de ctre
autoritile sovietice, inclusiv de ctre Gorbaciov, care a neles caracterul potenial exploziv al
unui asemenea document. Mai mult, iniiatorul perestroiki ar fi solicitat, potrivit mrturiei
fostului su consilier Boldin, ca originalul protocolului s fie distrus. Cu toate acestea, la
iniiativa Statelor Baltice i insistena Poloniei, Congresul Deputailor poporului a condamnat
din punct de vedere politic i moral Protocolul Adiional Secret din 23 august 1939, fcnd
trimitere la copia german a documentului. n 1993, originalul rusesc al Protocolului Secret a
fost gsit de Dmitri Volkogonov i publicat n Vopros Istorii. Nu exist nicio ndoial despre
autenticitatea documentelor care atest mprirea sferelor de influen ntre Uniunea Sovietic i
Germania n 1939.
De ce ns unii ncearc s induc opiniei publice ideea c aa ceva nu a existat? Care ar fi
semnificaia negrii existenei Protocolului Adiional Secret al Pactului Molotov-Ribbentrop?
Aceast tendin s-a observat mai ales n ultimii ani n Rusia, dar i n R. Moldova. Odat cu
venirea lui Putin la putere, n 2000, a nceput revizuirea istoriei prin introducerea unor manuale
de istorie care s glorifice trecutul Rusiei i s muamalizeze unele pagini deranjante pentru
imaginea pe care Moscova dorete s o proiecteze fa de vecinii si. Or, dac rezoluia de
condamnare a consecinelor Pactului Molotov-Ribbentrop de ctre Congresul Deputailor n
decembrie 1989 a servit drept catalizator al destrmrii Uniunii Sovietice, negarea existenei
acestui document sau justificarea semnrii acestuia au menirea de a justifica perpetuarea
hegemoniei fostei metropole n spaiul post-sovietic.
Negarea existenei Pactului sau interpretarea semnrii acestuia ca o necesitate istoric a fost
fcut i de lideri ai comunitilor din R. Moldova. Acest mesaj s-a ncercat s fie inoculat
societii noastre i de civa propaganditi ai PCRM, nite pseudoistorici, prin intermediul
manualelor de istorie supranumite abuziv de istorie integrat introduse n 2006, precum i prin
intermediul mass-media, inclusiv al postului public de televiziune, aservit lui Voronin i
regimului su de inspiraie neostalinist. n cazul de fa, justificarea ocuprii Basarabiei de ctre
Uniunea Sovietic n 1940, care este o urmare a Pactului Molotov-Ribbentrop, se face pentru a
sprijini o apropiere fa de Rusia sau a mima dorina comunitilor moldoveni de a menine R.
Moldova n zona de influen a Moscovei. n realitate, PCRM, care se erijeaz n unicul partid
care opteaz sincer pentru statalitatea R. Moldova, prin negarea existenei sau justificarea
tratatului sovieto-german din 23 august 1939, pune la ndoial actul de natere al RM -
Declaraia de Independen, unul dintre principiile eseniale ale creia este tocmai condamnarea
consecinelor Pactului Molotov-Ribbentrop. Parlamentul Moldovei a condamnat Pactul respectiv
n iunie 1991, printr-o declaraie a unei conferine internaionale organizate la Chiinu cu
aceast ocazie. Acum, dac noua majoritate parlamentar vrea s trimit un mesaj clar Europei i
prin lansarea unei noi politici a memoriei, ar trebui s condamne regimul sovietic, aa cum au
fcut-o rile Baltice cu 20 de ani n urm, i s reitereze cu aceast ocazie i condamnarea
Pactului odios din 23 august 1939, care a dus la instaurarea comunismului n partea estic a
spaiului istoric i etnocultural romnesc.
16. Crearea coaliiei antifasciste.
Coalitia antifascist format din state cu ornduiri sociale diferite a fost posibil datorit faptului
c nazismul era o amenintare pentru ntreaga lume. Prima manifestare oficial a aliantei a fost
acordul anglo-sovietic de ajutor reciproc din 12 iulie 1941. A urmat Carta Atlanticului la 14
august 1941, un document prin care Anglia si SUA si-au declarat telurile politice comune. URSS
a aderat la principiile cartei n septembri 1941. Tot n anul 1941 a avut loc la Moscova prima
conferint interaliat n urma creia SUA si Anglia se angajau s sprijine URSS cu arme si
materii prime. SUA au hotrt s aplice legea de mprumut si nchiriere si n relatiile cu URSS.
Coalitia antifascist s-a constituit oficial la 1 ianuarie 1942, cnd SUA si guvernele a 26 de tri
au semnat Declaratia Natiunilor Unite.
-popoarele amentite de agrsiunea Germaniei , Italiei si Japoniei si-au concentrat fortele intr-o
larga coalitie din care s-au impus prin contributia lor SUA , URSS si Anglia
-livrarile de armament american catre Anglia si creditele de milioane de dolari acordate in cadrul
legii de imprumut si inchiriere a armamentului au fost primele manifestari ale colaborarii
-americanii isi dau seama depericolul unei capitulari a Marii Britanii si se decid sa acorde ajutor
moral , financiar , militar si naval
-din punct de vedere moral , americanii trimit in porturile engleze nave ale Crucii Rosii
-la 11 martie 1941 , Congrsul Statelor Unite adopta legea pentru imprumut si inchiriere (cash &
carry)
-de la luna la luna sporesc cumparaturile facute in cadrul legii pentru imprumut si inchiriere
astfel incat valoarea acestora creste de la 81 de milioane in luna august 1941 la 641 de milioane
de dolari in luna mai 1942
-in domeniul naval , marina americana cedeaza marinei britanice 50 de distrugatoare in schimbul
unor baza navale engleze in emisfera occidental
-acordul anglo-sovietic de ajutor reciproc (iulie 1941) si mai ales Carta Atlanticului (august
1941) , prin care Anglia si Sua si-au declarat scopurile politice comune , au grabit incheierea
oficiala a coalitiei Declaratia Natiunilor Unite (1 ian 1942) semnata de 26 de state care si-au luat
angajamentul de a colabora si de a nu incheia pace cu inamicul

-acordul anglo-sovietic este incheiat la 18 iulie 1941 intre Stalin si Churchill

-Carta Atlanticului este semnata la 14 august 1941 intre Churchill si Roosvelt
17. Conferina de la Teheran, implementarea deciziilor ei.

Conferina de la Teheran (28 noiembrie - 1 decembrie 1943, Teheran, Iran) a

fost organizat pentru punerea la punct a unor probleme de importan vital
pentru mersul celui de-al doilea rzboi mondial i organizarea lumii postbelice,
ca urmare a marilor victorii aliate din cursul anului 1943.
A fost prima ntlnire a "Celor Trei Mari": Franklin Delano Roosevelt, Winston
Churchill i Iosif Vissarionovici Stalin.
n drum spre capitala iranian, Franklin Delano Roosevelt i Winston Churchill
s-au oprit la Cairo, unde s-au intlnit cu Jiang Jieshi (cunoscut i sub numele
de Cian Kai). Cu aceast ocazie, la 27 noiembrie, cei trei au semnat o Declaraie
prin care-i afirmau hotrrea neclintit de a purta rzboi "pentru a pune capt
agresiunii Japoniei i de a-l pedepsi pe agresor, fr a tinde prin aceasta la
obinerea unor avantaje pentru ele i fr s aib cea mai mic intenie de
extindere a teritoriilor lor".
n centrul dezbaterilor Conferinei de la Teheran au fost problemele militare. S-a
discutat despre statutul postbelic al Germaniei care, potrivit lui Roosevelt,
trebuia mprit n cinci state autonome, respectiv:
1 - Prusia,
2 - Hanovra,
3 - Saxonia i regiunea Leipzig,
4 - zona Hessen, Darmstadt Kassel i regiunea de la sud de Rin,
5 - Bavaria, Baden, Wrtenberg i Canalul Kiel.
Regiunile Ruhr i Saar urmau s intre sub control internaional.
O alt problem abordat a fost cea polonez, varianta balcanic fiind respins
de ctre I. V. Stalin. Sunt abordate problemele finlandez i japonez, se d o
declaraie privind independena, suveranitatea i integritatea Iranului. Conferina
de la Teheran s-a ncheiat cu stabilirea anumitor scopuri comune ale Aliailor
18. Conferina de la Yalta i Postdam, semnificaia deciziilor
adoptate.
Liderii Marii Britanii, Statelor Unite i ai Uniunii Sovietice s-au ntlnit, ntre 4 i 11 februarie
1945, la Ialta, pentru cea de-a doua conferin la nivel nalt, n care s stabileasc strategiile de
angajare n conflict i aranjamentele post-rzboi. Prin urmrile sale, conferina de la Ialta are o
important semnificaie geopolitic, deoarece a fost momentul cnd s-au oficializat nelegerile
convenite deja ntre aliai, nelegeri ce aveau s schimbe soarta Europei de Est pentru
urmtoarea jumtate de secol. Parafnd hotrrile luate, de fapt, la Conferina de la Teheran (28
noiembrie 1 decembrie 1943), ntlnirea de la Ialta este vzut drept ultimul asalt al
diplomaiei sovietice, fcut discret i bine pus la punct pentru obinerea consimmntului anglo-
american n legtur cu preponderena rolului U.R.S.S. n Europa.

La sfritul celor 10 zile de negocieri, pe data 11 februarie, cei trei lideri au semnat un protocol,
ce cuprinde 14 capitole, ce trata temele de discuie din cadrul conferinei. Documentul prevedea
reglementarea urmtoarelor aspecte: organizarea Naiunilor Unite, declaraia asupra Europei
eliberate, dezmembrarea Germaniei, zonele de ocupaie i comisiile de control n Germania,
chestiunea daunelor de rzboi i situaia Poloniei. Sovieticii sunt considerai ctigtorii
conferinei, situaia, la nivel politic i militar, n acel moment fiindu-le favorabil. Dezechilibrul
strategic afecta ansa anglo-americanilor la o negociere de pe poziii de egalitate, n timp ce ei nu
se ateptau s treac Rinul dect n luna martie, ruii se aflau la mai puin de 80 de km de Berlin.
De asemenea, acetia controlau prin Armata Roie teritoriile fostelor state aliate ale Germaniei
din estul Europei. Anglo-americanii nu i-ar fi putut convinge s se retrag din zonele ocupate.
Astfel, sovieticii nu au obinut la Ialta altceva dect ce le aparinea deja prin fora armelor.
Conferina a acceptat n scris status-quo-ul din estul european.

Conferina de la Potsdam a fost o conferin inut dup ncheierea celui de-al Doilea Rzboi
Mondial la Cecilienhof, n Potsdam, Germania (lngBerlin), din 16 iulie pn pe 2 august 1945.
Au participat reprezentanii Uniunii Sovietice, Angliei i Statelor Unite ale Americii, cele mai
mari i mai puternice fore ale Aliailor care au nvins Puterile Axei n al Doilea Rzboi Mondial.
Delegaiile au fost conduse de efii guvernelor celor trei naiuni nvingtoare Secretarul
General al CC al PCUS, Iosif Vissarionovici Stalin, Primul-ministru englez, Clement Attlee i,
respectiv, Preedintele american,Harry S. Truman.
Stalin, Churchill i Truman i Clement Attlee, care l-a nlocuit pe Churchill dup ce partidul
Laburist a nvins Partidul Conservator n alegerile generale din 1945s-au adunat s decid
cum s administreze Germania Nazist nfrnt, care semnase capitularea necondiionat cu
nou sptmni mai devreme, la 8 mai. Pe agenda de lucru a conferinei s-au aflat i problemele
ordinii internaionale postbelice, problemele tratatelor de pace i aprecierea efectelor rzboiului.
Retrocedarea tuturor anexrilor fcute de Germani dup 1937 i
separarea Austriei de Germania.
 Graniele vechi i noi ale Poloniei. Fostele teritorii germane sunt colorate n galben
Stabilirea liniei Oder-Neisse ca frontier a Poloniei postbelice.
Expulzarea germanilor rmai n afara granielor Germaniei postbelice.
Acordul asupra reparaiilor de rzboi. Aliaii i-au estimat pierderile la 200 de miliarde
de dolari SUA. La insistenele aliailor occidentali, Germania a fost obligat s plteasc doar 20
de miliarde n proprieti germane, produse industriale i for de munc. Pn la urm,
izbucnirea Rzboiului Rece a mpiedicat plata ntregii sume.
Ca urmare a propunerii lui Stalin, Polonia nu a fost trecut pe lista beneficiarilor compensaiilor
pltite de Germania, pentru c ar fi urmat s primeasc o parte de 15% din compensaiile
cuvenite Uniunii Sovietice. Aceste sume nu au fost primite niciodat de polonezi.
n plus, Aliaii au czut de acord asupra Declaraiei de la Potsdam n care erau stabilii
termenii capitulrii pentru Japonia.
Toate aceste probleme urmau s devin liter de lege prin hotrrile unei conferine de
pace care avea s fie convocat ct mai repede cu putin.

Aliaii occidentali, n special Churchill, aveau mari suspiciuni n ceea ce privete motivele lui

Stalin, care instalase deja guverne comuniste n statele din Europa Central aflate sub influena

sovietic. Conferina de la Potsdam a fost ultima conferin ntre aliai.

n timpul conferinei, Truman i-a vorbit lui Stalin de "arme noi mai puternice" nespecificate.
Stalin care, n mod ironic, tia de existena armei nucleare americane cu mult naintea lui
Truman, a ncurajat folosirea oricrui mijloc care ar fi grbit sfritul rzboiului. Spre sfritul
conferinei, Japoniei i s-a dat un ultimatum, ameninnd-o cu "distrugerea imediat i total",
fr a meniona bomba nuclear. Dup ce Japonia a respins ultimatumul, americanii au lansat
atacurile nucleare de la Hiroima (6 august) i Nagasaki (9 august). Truman a luat decizia de a
folosi

Declaraia obiectivelor ocuprii Germaniei de ctre

Aliai: demilitarizarea, denazificarea, democratizarea i demonopolizarea rii.
Acordul de la Potsdam, care cerea mprirea Germaniei i Austriei n cte patru zone
de ocupaie, (asupra crora se czuse de acord, n principiu, la Conferina de la Ialta), ca i
mprirea similar a celor dou capitale, Berlin, respectiv Viena.
Acordul pentru punerea sub acuzare i judecarea criminalilor de rzboi naziti.
19. nceputul rzboiului rece.
Rzboiul Rece (1947-1991) a fost o perioad de tensiuni i confruntri politice
i ideologice, o stare de tensiune ntreinut care a aprut dup sfritul celui de-
al Doilea Rzboi Mondial i a durat pn n anul 1989 la cderea regimurilor
comuniste din Europa. Opoziia a aprut ntre dou grupuri de state care
aveau ideologii i sisteme politice diametral opuse. ntr-un grup se
aflau URSS i aliaii ei, grup cruia i spunea uzual Blocul oriental sau
rsritean. Cellalt grup cuprindea SUA i aliaii si din NATO, i era uzual
numit i Blocul occidental, apusean sau Blocul capitalist. La nivel politico-
militar a fost o confruntare ntre North Atlantic Treaty Organization (NATO,
(Organizaia Tratatului Atlanticului de Nord) i Pactul de la Varovia. La nivel
economic a fost o confruntare ntre capitalism i comunism. Pe plan ideologico-
politic, a fost o confruntare ntre democraiile liberale occidentale (aa-numita
lume liber, societatea deschis) i regimurile comuniste totalitare (aa-
numita societatea nchis). nfruntarea dintre cele dou blocuri a fost numit
Rzboi Rece, deoarece nu s-a ajuns la confruntri militare directe dintre cele
dou supraputeri (care ar fi constituit un Rzboi Cald sau Rzboi Fierbinte),
cu toate c perioada a generat o curs a narmrii. Din punctul de vedere al
studiilor strategice exist opinia c, nu s-a ajuns i nu se putea ajunge la un
Rzboi Cald, la o confruntare militar convenional, datorit faptului c
ambele supraputeri, SUA i URSS s-au dotat cu arme nucleare, ceea ce a creat o
situaie militar strategic de deterrence, adic de descurajare i blocare
reciproc. n cazul unui rzboi real, s-ar fi ajuns la o distrugere reciproc total
i totodat la o catastrof mondial. Din punctul de vedere al serviciilor secrete,
a fost o confruntare ntre serviciile occidentale de intelligence (spionaj) (n
primul rnd cele americane, CIA, NSA, dar i cele britanice, germane, franceze,
italiene, etc.) i serviciile de poliie politic ale regimurilor totalitare comuniste
(n primul rnd, KGB, dar i Securitate, STASI, etc.). S-a mai numit Rzboi
Rece i datorit faptului c a fost purtat ntre fotii aliai din rzboiul mpotriva
regimului totalitar nazist, ntre dou forme de regimuri politice care aveau
aceleai rdcini ideologice, adic lupta democratic pentru emanciparea omului
de sub orice form de dominaie.
Rzboiul Rece a dominat politica extern a SUA i a URSS nc din 1947,
cnd s-a folosit pentru prima oar termenul, i pn la
 Sovietic (19791989), Doborrea cursei KAL 007 (1983) i Exerciiul militar
NATO Able Archer (1983).
Rzboiul Rece s-a ncheiat odat cu prbuirea regimurilor comuniste sovietice
i regimului URSS, supraputerea care s-a confruntat cu SUA, iar lumea care a
rmas este dominat de o singur supraputere (situaie descris de specialitii
n politica internaional drepthegemonie global a SUA ntr-o lume care este
unipolar, chiar dac unii specialiti partizani i n general, antiamericani, o
numesc multipolar).

colapsul Uniunii Sovietice din 1991. Din punct de vedere al mijloacelor

utilizate, Rzboiul Rece a fost o lupt n care s-au utilizat presiunea diplomatic,
militar, economic, ajutorul selectiv, manevrele diplomatice, spionajul,
narmare masiv, coaliii militare, rivalitate la evenimentele sportive, competiie
tehnologic, propaganda, asasinatul, operaiunile militare de intensitate mic i
iminena unui rzboi pe scar mare. Un moment n care Rzboiul Rece putea s
devin unul "cald" l reprezint anul 1962, cnd sovieticii au plasat n Cuba,
devenit comunist, rachete cu raza medie de aciune. Prin intervenia
preedintelui american Kennedy s-a ajuns la normalizarea relaiilor cu sovieticii.
n Cuba s-a impus regimul comunist al lui Fidel Castro. Perioada de destindere a
fost marcat de ntlnirea dintre Kennedy iNichita Hruciov n 1963, cnd au
stabilit ca n viitor pentru comunicri urgente i de importan major ntre Casa
Alb i Kremlin s foloseasc "Telefonul rou" care de fapt era un telex. Cele
mai tensionate momente ale Rzboiului Rece au fost Blocada Berlinului (1948
1949), Rzboiul din Coreea (19501953), Criza rachetelor
cubaneze(1961), Criza Berlinului din 1961, Criza Suezului (1962), Rzboiul din
Vietnam (19591975), Rzboiul de Iom Kippur(1973), Rzboiul Afgano-
 deinea ntietatea la capitolul bombe chimice. n SUA au fost oficializate la nivel de politici de
20. Alternarea perioadelor de destindere i tensionare a relaiilor internaionale n stat doctrine cu privire la lupta global mpotriva comunismului, cum ar fi:
condiiile rzboiului rece.
Dup ncheierea celui de-al II-lea rzboi mondial s-a creat impresia c urmeaz c urmeaz s se
instaureze un regim de pace i democraie, cel puin n Europa. Reflectnd asemenea stri de
spirit, SUA prin secretarul de stat Jn. Marshal propune statelor europene asisten financiar n
tehnologic pentru restabilirea economiilor ruinate de rzboi.
Dar deja n 1946, W.Churchill susinea c n URSS nu se produc reforme democratice i c
aceast ar nu dorete s coopereze cu lumea occidental, ci, din contra se autoizoleaz printr-o
cortin de fier. Pentru ai extinde spaiul de dominaie, URSS ntreprinde urmtoarele aciuni:
a) susine deschis i provoac forele de stnga din Turcia, Grecia i Iran la rzboaie
civile, dar care n ultim instan, n 1947 s-au soldat cu nfrngerea acestor fore.
b) sprijin direct partidele comuniste din statele aflate n zona sa de ocupaie pentru a
realiza lovituri de stat i a prelua puterea. n Romnia, Ungaria, Polonia i Cehoslovacia, n
jumtatea a dou a anului 1947 i nceputul anului 1948 au fost organizate lovituri de stat, iar n
Bulgaria, Iugoslavia i Albania, partidele comuniste au rmas singurele admise pe arena politic,
aceiai situaie atestndu-se n Germania de Est.
c) n iunie 1947, URSS i statele aflate n zona sa de ocupaie, au declarat oficial c
refuz s beneficieze de asisten pe linia planului Marshal, fapt, care, practic a nsemnat
divizarea Europei n 2 pri.
d) n 1949 URSS i celelalte state socialiste din Europa, formeaz Consiliul de Ajutor
Economic Reciproc (CAER), care a fost o structur asimetric din cauza c era edificat pe
politicile URSS ndreptate spre meninerea regimurilor de guvernare n statele satelite. CAER-ul
a cuprins dimensiunea comercial-economic a cooperrii ntre statele socialiste, iar dimensiunea
politico-militar a fost instituionalizat prin crearea Organizaiei Tratatului de la Varovia
(OTV). Aceste 2 structuri au existat pn n 1991, cnd oficial s-au autodizolvat.
La rndul lor, statele capitaliste au fondat i ele cteva structuri, menite s le asigure
cooperarea.
n 1948, este creat Organizaia Europei Occidentale (OEO), iar la 04 aprilie 1949 Organizaia
Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), ndreptate spre asigurarea securitii statelor semnatare;
la 05 mai 1949 este creat Consiliul Europei, menit s asigure consolidarea instituiilor
democratice i promovarea multiculturalismului n condiiile spaiului cultural civilizaional
unic; la 18 aprilie 1951 este format Comunitatea European a Crbunelui i Oelului (CECO),
iar la 25 martie 1957 sunt formate nc 2 comuniti: Comunitatea European a Energiei
Atomice (CEEA) i Comunitatea Economic European (CEE).
Prin urmare Europa a cuprins 3 tipuri de state sub aspect structural:
- Statele socialiste, care au creat CAER-ul i OTV ul;
- Statele capitaliste, acre au creat NATO i cele 3 comuniti;
- Statele capitaliste, cu statut de neutralitate, cum ar fi Suedia, Elveia i Austria.
Mai exist cteva state, cum ar fi Iugoslavia sau Finlanda, care erau nevoite s in cont de
predispoziiile primelor 2 grupri de state.
n asemenea condiii de partajare multidimensional, relaiile internaionale la nivel
global cuprind urmtoarele perioade:
1.1946/1947 1962 este timpul cnd cele 2 blocuri s-au conturat, fiecare avnd n
frunte cte o supraputere: URSS i, respectiv SUA. Aceast perioad se caracterizeaz prin
iniierea procesului de confecionare i proliferare a armamentului nuclear, dar n condiiile
asimetriei dat fiind c SUA se dovedeau a fi mai avansate la capitolul focoase atomice, iar URSS
- doctrina Truman de reinere a comunismului
- doctrina Dulles de lupt global mpotriva comunismului
- doctrina Kennedy de reacionare flexibil la ameninrile din partea comunismului
Apogeul confruntrii dintre cele 2 supraputeri ine de criza Caraibelor din octombrie
1962 i a vizat amplasarea armamentelor nucleare URSS pe teritoriul Cubei. Atunci a fost
stabilit o legtur telefonic direct ntre URSS i SUA i s-a hotrt ca URSS s scoat
focoasele nucleare din Cuba, iar SUA din Turcia. Prin urmare perioada cuprins ntre jumtatea a
doua a anilor 40 - anii 60 se caracterizeaz prin tensionarea situaiei dintre cele 2 blocuri sau mai
precis dintre cele 2 supraputeri. SUA i URSS i-au canalizat strategiile n 2 direcii prioritare:
a) Consolidarea propriului sistem de dominaie prin crearea de organizaii internaionale
guvernamentale i prin desemnarea unor satelii prioritari, cum ar fi Anglia i Frana sau China,
crora li s-au acordat armament nuclear. Dac n sistemul creat de SUA n aceast perioad nu
sunt atestate manifestri de nesupunere, n blocul sovietic a fost nevoie de intervenie militar n
1953 n Germania militar i n 1956 n Ungaria.
b) Lupta la nivel global de caracter economic, politic, ideologic i cultural dintre ele, care
s-au antrenat n cursa narmrilor
2. Perioada 1962/1963 1972/1973 este o perioad de destindere, dat fiind c supraputerile au
contientizat pericolul rezultat din criza Caraibilor. Cele mai importante aciuni, care sunt
atestate n aceast perioad au fost:
a) semnarea unui set de documente, menite s pun sub control armamentul nuclear. Astfel n
1963 la Moscova este semnat un tratat cu privire la interzicerea experienelor nucleare n spaiile
subacvatic, aerian i cosmic. (Rmsese doar teritoriul subpmntean, de care a beneficiat URSS
i Frana); n 1969 este semnat tratatul sovieto-american cu privire la armamentele strategice de
ofensiv (LAS-1), iar n 1972 a fost pregtit redacia pentru LAS-2, dar care n-a fost ratificat
niciodat, ultima tentativ avnd loc n 1979 i actualmente acordul a fost invalidat, deoarece n
2010 a fost semnat acordul START-3 ntre Rusia i SUA.
b) politica oriental a cancelarului W.Brandt, care a invalidat doctrina Karl Holstein (n 1956,
ministrul de externe westgerman K.Holstain a propus doctrina, care presupunea c statele care
au recunoscut Republica Democratic German i au ncheiat acorduri de amiciie i cooperare,
nu pot s aib relaii diplomatice cu Republica Federal a Germaniei, excepie fiind URSS). n
1972 i 1972, W.Brandt a propus Poloniei, Ungariei, Bulgariei, Romniei i Cehoslovaciei
acorduri, prin care s-au stabilit relaii diplomatice, asistate de ncheierea conveniilor de caracter
comercial. n acelai timp URSS s-a confruntat cu unele probleme n spaiul su de influen,
avndu-se n vedere dislocarea trupelor militare n 1968 n Cehoslovacia i rzboiul cu China din
1969.
Prin urmare, perioada anilor 60-70 a fost una de destindere legat de o uoar nclzire a
relaiilor dintre cele 2 supraputeri. n acelai timp, aceast perioad a fost marcat de rzboiul
din Vietnam i, n plus, Frana i-a propus ca s devin un subiect important n spaiul european
dup ce i-a pierdut statutul de imperiu colonial i n 1966 a prsit structura militar din cadrul
NATO, rmnnd n instituiile de caracter politic. Cel mai important rezultat al destinderii i-a
gsit reflectare n 2 aciuni:
- semnarea acordurilor cu privire la punerea sub control a armamentului nuclear i centralizarea
lui n cadrul celor 5 puteri nucleare;
- semnarea la 01 august 1975 a actului final de la Helsinki de ctre 33 state din Europa + SUA i
Canada, fapt care s-a rsfrns prin crearea Conferinei pentru Securitate i Cooperare n Europa
(CSCE, iar din 1994 OSCE la propunerea lui Bill Clinton). Obiectivul Actului final de la
Helsinki a vizat meninerea status-quo-ului teritorial n Europa, pentru a nu admite noi rzboaie
pe motive teritoriale.
3. 1977/1978 1986, este perioada rcirii relaiilor dintre cele 2 supraputeri i tensionrii
relaiilor internaionale n ansamblu. Acest proces a fost provocat de 2 aciuni ale URSS:
- introducerea trupelor militare sovietice n Afganistan n decembrie 1979;
- modernizarea rachetelor nucleare sovietice n spaiul european (SS-4 au fost nlocuite cu SS-
20)
Ca rspuns la sporirea insecuritii Europei Occidentale, cancelarul westgerman Helmut
Schmidt, solicit n 1978 amplasarea rachetelor nucleare americane n Europa Occidental, fapt
care s-a realizat n 1982. Apogeul retoricii de conflict ine de 1983, cnd preedintele Ronald
Reagan a numit URSS imperiu al rului i a iniiat programa Iniiativei de Aprare
Strategic, gndit a fi un scut antirachet sau altfel spus rzboiul stelelor.
Prin urmare aceast perioad se distinge prin tensionarea relaiilor internaionale i aprofundarea
cursei narmrilor. Dac n perioada precedent SUA s-a mpotmolit n rzboiul din Vietnam, n
aceast perioad URSS s-a pomenit n aceiai situaie n rzboiul din Afganistan.
4.1986-1989/1991. Debutul acestei perioade ine de ntrunirea sovieto-american la nivel nalt
din octombrie 1986 de la Rake-Yavik (dintre Gorbaciov i Reagan), la care a fost semnat un
tratat cu privire la reducerea numrului de rachete nucleare cu raz medie i mic de aciune.
Cursul de restructurare iniiat de M.Gorbaciov iniial nu prevedea modificarea principiilor de
politic extern ale URSS, acestei fiind coexistena panic i internaionalismul proletar. Aceste
principii prevedeau, pe de o parte coexistena panic n condiiile eventualitii rzboaielor, iar
pe de alta susinerea necondiionat a statelor socialiste (ori altfel zis statele democraiei
populare).
Prima tentativ serioas de creare a unei atmosfere de securitate i pace n spaiul european,
propus de Gorbaciov a fost ideea Europa este casa noastr comun, lansat la Praga n iunie
1987. Ulterior, mai ales n anul 1989, Gorbaciov practic se desolidarizeaz de regimurile
comuniste cu tent conservatoare din statele democraiei populare i ca rezultat n aceste ri
conservatorii snt nlocuii cu reformitii.
Cu excepia Romniei cderea regimurilor conservatoare s-a realizat pe cale panic. Demolarea
zidului de la Berlin la 09 noiembrie 1989, considerat simbol a rzboiului rece a demonstrat c
socialismul real se afl n proces de faliment. Astfel, n lunile iunie-iulie din 1990, CAER,
apoi OTV au adoptat decizii de autodizolvare, fapt care s-a realizat peste un an.
La nivel diplomatic, sfritul rzboiului rece este asociat cu ntrunirea la nivel nalt sovieto-
american din decembrie 1989 avndu-i protagoniti pe Gorbaciov i G.Bush.
Aadar, n condiiile rzboiului rece sistemul internaional a fost de tip bipolar, axa de conflict
west-est a fost de nivel global i de caracter multidimensional (politic, economic, de copii, social
etc).
Supraputerile n-au riscat s se confrunte direct ntr-o ciocnire frontal, ci preferau s se
consolideze i s-i extind sferele de influen prin provocarea rzboaielor locale ntre satelii.
rolul determinant n asigurarea pcii revine armamentului nuclear, dat fiind c supraputerile
contientizau posibilitatea distrugerii reciproce garantate, chiar dac, la nivel teoretic au fost
elaborate unele scenarii cu privire la posibilitatea de a repurta victorie fie ntr-un rzboi
termonuclear global, fie ntr-un rzboi local.
21. ntrunirile sovieto-americane la nivel nalt : sfritul rzboiului rece.
1986-1989/1991. Debutul acestei perioade ine de ntrunirea sovieto-american
la nivel nalt din octombrie 1986 de la Rake-Yavik (dintre Gorbaciov i Reagan),
la care a fost semnat un tratat cu privire la reducerea numrului de rachete
nucleare cu raz medie i mic de aciune. Cursul de restructurare iniiat de
M.Gorbaciov iniial nu prevedea modificarea principiilor de politic extern ale
URSS, acestei fiind coexistena panic i internaionalismul proletar. Aceste
principii prevedeau, pe de o parte coexistena panic n condiiile eventualitii
rzboaielor, iar pe de alta susinerea necondiionat a statelor socialiste (ori altfel
zis statele democraiei populare).
Prima tentativ serioas de creare a unei atmosfere de securitate i pace n
spaiul european, propus de Gorbaciov a fost ideea Europa este casa noastr
comun, lansat la Praga n iunie 1987. Ulterior, mai ales n anul 1989,
Gorbaciov practic se desolidarizeaz de regimurile comuniste cu tent
conservatoare din statele democraiei populare i ca rezultat n aceste ri
conservatorii snt nlocuii cu reformitii.
Cu excepia Romniei cderea regimurilor conservatoare s-a realizat pe cale
panic. Demolarea zidului de la Berlin la 09 noiembrie 1989, considerat simbol
a rzboiului rece a demonstrat c socialismul real se afl n proces de faliment.
Astfel, n lunile iunie-iulie din 1990, CAER, apoi OTV au adoptat decizii de
autodizolvare, fapt care s-a realizat peste un an.
La nivel diplomatic, sfritul rzboiului rece este asociat cu ntrunirea la nivel
nalt sovieto-american din decembrie 1989 avndu-i protagoniti pe Gorbaciov
i G.Bush.
Aadar, n condiiile rzboiului rece sistemul internaional a fost de tip bipolar,
axa de conflict west-est a fost de nivel global i de caracter multidimensional
(politic, economic, de copii, social etc).
Supraputerile n-au riscat s se confrunte direct ntr-o ciocnire frontal, ci
preferau s se consolideze i s-i extind sferele de influen prin provocarea
rzboaielor locale ntre satelii. rolul determinant n asigurarea pcii revine
armamentului nuclear, dat fiind c supraputerile contientizau posibilitatea
distrugerii reciproce garantate, chiar dac, la nivel teoretic au fost elaborate
unele scenarii cu privire la posibilitatea de a repurta victorie fie ntr-un rzboi
termonuclear global, fie ntr-un rzboi local.

n relaiile internaionale, Gorbaciov a jucat un rol important

n s t o p a r e a c u r s e i narmrii de ctre Uniunea Sovietic, iar
diferitele ntlniri cu preedintele american RonaldReagan au condus
la ncheierea unor acorduri privind reducerea armamentului
nuclear. Primaastfel de ntalnire, a avut loc intre 19-21 noiembrie, la
Geneva unde s-a discutat dorinta dereduce a arsenalurilor nucleare.
Totodat, a fost semnat un acord de principiu cu privire la o reducere de
50% a arsenalurilor nucleare. Tot aici au fost reluate timid, n cadrul NST
(Nuclear and Space Talks), negocierile asupra START (Strategic Arms
Reduction Talks) , care fuseserntrerupte n decembrie 1983. A c e s t e
n e g o c i e r i a u f o s t i n s p e d e p l i n f i n a l i z a t e a b i a n i u l i e 1991
cnd s-a semnat tratatul START cu George Bush.
n timpul summitului sovieto-american de laGeneva, dei nu s-au fcut nici
un fel denelegeri speciale, Gorbaciov i preedintele americanRonald
Reaganau nchegat o legtur personal foarte strns i au czut de acord
asupra unor noi ntlniri.La sfritul primei ntlniri la vrf cu Ronald Reagan, n
1985, afirma la conferina de pres:
Situaia internaional de astzi se distinge printr-o trstur foarte
important decare noi i Statele Unite trebuie s inem seama n politica
noastr extern. Iat ce vreau s spun. n actuala situaie, nu este vorba
numai despre confruntarea dintre dou sisteme sociale, ci despre o
alegere ntre supravieuire i anihilare reciproc,
iar la 9 septembrie1985, n interviul acordat revistei Time, spunea:
M-ai ntrebat care este cel mai important lucru care
definete relaiile sovieto-americane. Cred c este
faptul de necontestat c,indiferent dac ne plcem sau nu unii pe
ceilali, nu putem tri sau pieri dect
mpreun. P r i n c i p a l a p ro b l e m l a c a re t re b u i e s r s p u n d e m e
s t e d a c m c a r s u n t e m g a t a s recunoatem c nu exist alt
modalitate de a tri n pace unii cu ceilali i dac suntem pregtii s
ne schimbm mentalitatea i modul de a aciona, de la o atitudine rzboinic
launa panic.
22. Redimensionarea relaiilor de putere dup ncheiere
rzboiului rece: replieri geostrategice.

ncheierea rzboiului rece s-a exprimat prin dispariia unui pol i iniierea
proceselor de schimbare a tipului de configuraie a ordinii mondiale i de structur
a sistemului internaional, ca n ultim instan s se formeze trei centre majore de
putere, care se disting printr-un grad mai ridicat sau mai sczut de omogenitate din
cauza c nglobeaz ri cu diferite niveluri de dezvoltare economic i interese
variate n materie de cooperare.
Totui stabilitatea global n cadrul sistemului internaional policentrist este
asigurat de puterile majore i organizaiile internaionale guvernamentale cu
pondere, acestea din urm fiind special formate pentru a asigura angajarea i
amplificarea cooperrii internaionale de diferite niveluri i caractere. Factorul
geopolitic i-a pierdut ntr-o anumit msur din semnificaie i pondere global din
motivul c mai multe state se regsesc n cadrul a dou sau ctorva spaii
geoeconomice, situaie care demonstreaz elocvent i confirm caracterul complex,
interdependent, deschis i ierarhic structurat al configuraiei ordinii mondiale de la
sfritul secolului XX i nceputul secolului XXI. ntr-o perioad relativ scurt de
timp, urmrind s asigure interesele lor naionale, mai multe ri au operat
transformri spectaculoase ale orientrilor strategice i prioritilor de politic
extern statele ex-socialiste din Europa Central i de Sud-Est au aderat la NATO
i UE.
Lumea n-a devenit mai democratic prin esen, dar incontestabil, s-a extins
spaiul democraiei pe contul statelor din Europa Central i de Sud-Est, ea n-a
devenit nici mai predictibil, nici mai cognoscibil. B.Buzan i R.Litlle susin c
dup ncheierea rzboiului rece s-a constituit un consens destul de general c
sistemul internaional a traversat o perioad de schimbare semnificativ, pe cnd
referitor la modul care ar trebui definite caracteristicile principale ale acestor
schimbri exist un consens destul de restrns, iar pentru modul n ce direcie ne
poate conduce, nici un fel de acord. Totodat nu trebuie trecut cu vederea apariia
statelor noi, rezultate cu precdere din dezintegrarea entitilor politice mai mari,
dup cum este i cazul Republicii Moldova, format pe ruinele Uniunii Sovietice, a
crei dezintegrare mpreun cu sistemul pe care l-a edificat, a provocat numeroase
transformri att de nivel, ct i de caracter foarte variat.
23. Remodelarea arhitecturii de securitate internaional dup
ncheierea rzboiului rece. Extinderea OTAN spre est.

n urma evenimentelor desfurate n Europa la nceputul anilor `90, care

au condus la prbuirea sistemului comunist i ncheierea Rzboiului Rece,
Aliana Nord-Atlantic
a fost nevoit s procedeze la o nou abordare a relaiei sale n Europa, iar una
dintre variantele pentru securitatea european a fost i aceea a primirii de noi
membri dintre
rile Europei Centrale i de Est.
Preocuparea centrala in 1990-`92 n Statele Unite i Europa de Vest era
legat nu de extinderea rapid a NATO, ci de gsirea unor sisteme de securitate
care s permit controlul eficient al armamentului nuclear, retragerea
trupelor sovietice din Europa Central precum i efectele reunificrii germane
asupra echilibrelor de putere. Cu toate acestea, majoritatea rilor ieite de sub
dominaia sovietic s-a pronunat, nc din primii ani care au urmat prbuirii
Cortinei de Fier, pentru integrarea ct mai rapid n NATO.
n ianuarie 1994, n cadrul Summit-ului de la Bruxelles, se iniia
programul Parteneriat pentru Pace(PfP) , n scopul dezvoltrii unor relaii de
cooperare la nivel militar ntre Organizaia Tratatului Atlanticului de Nord i
noile state democratice din centrul
i estul Europei. Aceast formula viza consolidarea cooperrii politice i militare
n Europa, urmnd s conduc la creterea stabilitii, la diminuarea
ameninrilor la adresa pcii i la construirea unor relaii solide prin promovarea
spiritului de cooperare eficient i de angajare fa de principiile democratice
care stau la baza Alianei.
Istoria Organizaiei Nord Atlantice a marcat, ncepnd cu 1997, un
moment de cea mai mare nsemntate, cnd, pentru prima oar de la nfiinarea
sa, cu 48 de ani n urma, NATO - conceput tocmai ca o alian care s stopeze
creterea influenei Uniunii Sovietice spre vest a hotrt accelerarea procesului
de admitere a statelor aflate n zona de centru i est a Europei
innd cont de particularitile contextului de securitate euroatlantic ,
NATO a angajat procesul de extindere cu pruden. Spre deosebire de trecut,
lrgirea n-a mai fost privit
ca un proces izolat, ci s-a circumscris unei dinamici complexe de relaionare a
Alianei cu partenerii est-europeni - n cadrul Parteneriatului pentru Pace - cu
Rusia i Ucraina - prin acorduri politice specifice precum i cu partenerii
mediteraneeni n aceste condiii, NATO a procedat la cele dou runde de
extindere, cu Polonia,Republica Ceh i Ungaria (runda Madrid, 1997),
respectiv cu Romnia, Bulgaria,Slovenia, Slovacia i rile baltice (runda
Praga, 2002) .
Ambele extinderi pot fi considerate istorice, deoarece au nlturat
definitiv divizarea artificial a Europei i au stabilit ci de cooperare cu Rusia,
Ucraina i alte ri nvecinate, proiectnd spre est stabilitate i valori
democratice. Ambele runde vizeaz o extindere a colaborrii NATO spre centrul
i estul Europei, dar exist o serie de aspecte care le deosebesc.
n 1997, impactul a fost, preponderent, de ordin psihologic pentru prima
data , Aliana coopta state care aparinuser blocului militaro-ideologic sovietic.
Integrarea Poloniei, Republicii Cehe i Ungariei n NATO a creat convingerea c
proiectul unei Europe unite, libere i democratice ncepe s fie pus n aplicare.
Dup admiterea celor trei state la summit-ul de la Madrid, pentru statele NATO a
fost evident faptul c procesul de transformare i asimilare a acestora n cadrul
organizaiei nu va fi unul simplu
i a estimat c Cehia, Polonia i Ungaria vor ajunge la stadiul de maturitate n
jurul anului 2009.

Aliana a decis continuarea extinderii spre est prin acest al doilea val din
mai multe motive. Pe de o parte, NATO a considerat c aderarea noilor state este
un fel de datorie moral fa de acestea, pe de alta, aceast extindere a
determinat o ameliorare apoziiei geostrategice prin crearea unor puni de
legtur spre Federaia Rus i Orientul Mijlociu. Deschiderea operat de runda
Praga a oferit, totodat, oportuniti strategice sporite de relaionare cu Rusia,
Ucraina, Republica Moldova, precum i cu statele din arealul Mrii Negre i al
Caucazului . Nu este lipsit de interes s amintim c, tocmai n perspectiva
extinderii de la Praga, NATO i Rusia au decis s treac la o nou Etapa a
cooperrii bilaterale, prin crearea, n mai 2001, a Consiliului NATO-Rusia. Un
alt argument al continurii extinderii a fost faptul c nu se dorea crearea unei
linii de separare ntre rile din Balcani i cele din zona baltic , fapt ce ar fi
ncurajat micrile naionaliste din regiune.
24. Aprofundarea proceselor de cooperare n ultimul deceniu al secolului XX
nceputul secolului XXI.
Tratatul de la Nisa este rezultatul activitatii laborioase a Conferintei
Interguvernamentale a Uniunii Europene, ce s-a desfasurat pe parcursul anului 2000,
finalizate de Consiliul European in zilele de 9-11 decembrie 2000. El se inscrie in
filosofia constructiei europene, a interdependentei intre procesul de extindere si
procesul de adancire a integrarii europene.
Aplicarea Tratatului de la Nisa va duce la schimbari de forte in interiorul U.E., atat la
nivel interinstitutional, cat si intre statele membre, cresterea rolului Presedintelui
Comisiei Europene si posibila aparitie a primelor cooperari consolidate.
Odata realizata Europa celor 15, U.E. a procedat la consolidarea institutiilor europene,
incercand o reformare a acestor institutii. Astfel, prin Tratatul de la Amsterdam, s-a
consolidat demersul U.E. in domeniile Politicii Externe si de Aparare Comuna,
Afacerilor Interne si Justitiei.
Dupa semnarea Tratatului de la Amsterdam, U.E. a facut pasi mari in realizarea
uniunii monetare prin introducerea monedei EURO. La 1 ian 1999, pasii realizati in
asigurarea unei identitati externe si de aparare a Uniunii prin crearea armatei europene,
convocarea unei conferinte interguvernamentale in anul 2000, menita sa conduca la
reforma institutiilor comunitare.
Conform analitilor politici, marele nvingtor la Nisa a fost Germania, din rndul
rilor membre, i Polonia dintre candidate. Lupta dintre Germania i Frana s-a
ncheiat cu acceptul ca Frana s-i menin actuala paritate de voturi n Consiliul de
Minitri, Germania primind, n schimb, recunoaterea importanei din punct de vedere
demografic i, prin aceasta, implicit, recunoaterea c este uriaul Europei cu cele 82
milioane de locuitori. Acest lucru se rsfrnge n mod direct asupra numrului de
deputai n Parlamentul European, dar i asupra ponderii voturilor. Potrivit Tratatului de
la Nisa, majoritatea de care va fi nevoie n Consiliile de Minitri pentru adoptarea unor
decizii va trebui s corespund unui procent de 62 % din numrul de locuitori ai celor
27 de membre ale UE, proporie dificil de atins fr cele 17 % ct revin Germaniei.
Pe de alt parte, avnd o asemenea pondere, va fi suficient ca, la un moment dat,
Germania s se alieze cu dou-trei ri mari pentru a bloca o decizie. De aceea,
majoritatea observatorilor au apreciat c Tratatul de la Nisa favorizeaz statele mari ale
UE:
Dintre rile candidate, cea mai avantajat a fost Polonia, creia i s-au repartizat
27 de voturi, la fel ct a primit si Spania, sitund-o printre primele ase ri ale Europei.
i celelalte ri candidate au fost mulumite, ntruct s-a precizat de cte voturi vor
dispune, fiecare, n Consiliul de Minitri, de faptul c vor avea cte un comisar n
Comisia European, precum i numrul de fotolii din Parlamentul European.
 formarii unei coalitii de puteri secundare care vor incerca sa tempereze si sa controleze
expansiunea de putere americana si cea de-a doua in care Statele Unite vor
25. Eventualele evoluii ale sistemului de relaii internaionale n secolul XXI.

Secolul XX a definitivat disolutia imperiului european prin consecintele Primului Razboi

Mondial, a consolidat noi doua mari imperii: S.U.A si U.R.S.S, a impus China ca pe un
factor de stabilitate in zona asiatica prin decaderea militara a Japoniei, dupa cel de-al
Doilea Razboi Mondial, a impartit planeta in comunism si capitalism, ca spre finalul sau
sa conduca la implozia sovietelor, renasterea democratiei in fostul Pact de la Varsovia,
aparitia fundamentalismului islamic pe teritoriile americane, europene si rusesti...Iata
cat de contorsionat si aproape imprevizibil a fost secolul trecut, insa cum noi stim deja
ca prezentul este o consecinta a trecutului, iar viitorul o expresie a energiilor prezente,
putem, prin analogie sa ne facem o imagine de ansamblu al primului secol din mileniul
III. George Friedman in Urmatorii 100 de ani, porneste de la premiza ca in zorii
secolului XXI, exista o singura putere atotstapanitoare: S.U.A. Motivele nici nu sunt
greu de descoperit. Americanii formeaza astazi, cea mai puternica natiune din punct de
vedere militar, economic si politic.
Ultimile cinci secole au apartinut Europei, imperiile sale au creat primul sistem
global al umanitatii postdeluviene.Calea principala care lega Europa de restul planetei a
fost Atlanticul de Nord. Deci, cine controla aceste rute se impunea ca lider regional. De
aceea, in ultimii cinci sute de ani, Anglia, Spania, Portugalia si Franta s-au razboit
pentru suprematie. Incercarea unor tari europene fara acces la mari si ocean de a
schimba raportul de forte s-a dovedit mult prea costisitor in pierderi de vieti omenesti.
Astfel imperiul Austro-Ungar se prabuseste sub propria greutate la inceputului
secolului trecut, iar incercarea Germaniei de a reface Imperiul Roman Germanic s-a
dovedit a fi cea mai halucinanta experienta umana!

La inceputul anilor '90 oceanul Pacific devine la fel de important ca ruta comerciala ca
si Atlanticul. Acest fapt avea sa schimbe fundamental raportul de forte spre sfarsitul
secolului XX. George Friedman scrie: "Cu o Europa redusa la o colectie de puteri
secundare dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial si cu aceste schimbari in tiparele
comerciale, Atlanticul de Nord nu mai era singura cheie. Acum acea tara care controla
atat Atlanticul de Nord cat si Pacificul, putea controla daca dorea, intregul sistem
comercial al lumii si, prin urmare economia mondiala. In secolul XXI, orice natiune
plasata la ambele oceane dispune de un avantaj enorm." Secolul al XIX-lea a fost
dominat de Marea Britanie, tocmai pentru ca flota sa putea asigura suprematia in
Atlantic. Astazi, S.U.A este singura natiune planetara care poate controla nu numai
rutele atlantice, dar, datorita uriasei sale puteri militare s-a impus si in Pacific. Iata
concluzia lui Friedman: "Puterea mostenita, impreuna cu pozitia geografica, fac din
S.U.A pionul central al secolului XXI." Dar tocmai aceasta uriasa pozitie va genera doua
abordari menite sa modifice relatiile geopolitice. Prima va fi reprezentata de efortul
incerca sa impiedice formarea oricarei puteri concurente.In viziunile lui Adam Smith si
George Friedman, natiunea americana a preluat incepand cu a doua jumate a secolului
trecut rolul de putere dominanta de la europeni. Nefericitele atentate de la 11.09.2001
au obligat S.U.A sa-si extinda influenta militara in Orientul Apropiat. Alibiul concentrat
in "Cruciada impotriva terorismului" ascunde de fapt incercarea americanilor de a
impiedica refarcerea Califatului (Imperiul Islamic) tendinta din ce in ce mai evidenta a
fundamentalistilor dezabuzati de "imperialismul american care se hraneste hulpav din
petrolul arabesc" (Osama Ben Laden intr-o inregsitrare video).

Americanilor nici nu le-a fost foarte greu. Dupa ocuparea Irakului si mai ales dupa
embargoul impus Iranului, administratia de la Washington s-a impus puternic in
regiune. Prin relatiile privilegiate cu Israelul, americanii urmaresc destramarea lumii
islamice, sau mai precis, sa impiedice refacerea califatului. "Statele Unite nu au nevoie
sa castige razboaie. Tot ce trebuie sa faca este sa acumuleze suficienta putere pentru a
li se opune" spunea intr-un discurs Colin Powell secretar de stat al SUA, sef al Statului
Major interarme n timpul administraiei lui George Bush, conducatorul armatei
americane n timpul Rzboiului din Golf (Kuweit i Irak, 1991). Friedman este pesimist
cu privire la pacea urmatorului secol. Contrazicand viziunea lui Andre Malraux care
spunea: "Secolul XXI va fi religios sau nu va mai fi defel", el scrie: "Secolul XXI va
cunoaste chiar mai multe razboaie decat secolul XX, cu toate ca vor fi mai putin
catastrofale, dat fiind atat schimbarile tehnologice, cat si natura provocarilor
geopolitice."
O alta provocare geopolitica a urmatorului secol il reprezinta Rusia care nu va
putea sa-si tina prea mult timp in frau, tentatia puterii imperiale. Vladimr Putin pare
decis, ca si urmasul sau Medvedev sa urmeze cu sfintenie Testamentul lui Petru cel
Mare, care si-a imaginat refacerea Imperiului Roman Rasaritean cu capitala la Sankt
Petersburg sau la Moscova. Resursele naturale, logistica militara si capabilitatile
umane, fac din Rusia un jucator de liga principala, dar problemele interne,
infracstructura slaba, coruptia din administratie, animozitatile de la granita cu Ucraina,
declinul populatiei obliga administratia de la Kremlin sa fie prudenta in relatiile
internationale si impune un ton civilizat in dialogul cu tarile N.A.T.O si membre U.E.

Un alt competitor extrem de important este China. In ciuda entuziasmului planetar

legat de modelul chinez (administratie centralizata-economie libera), analistii
geopolitici sunt rezervati cand vind vorba despre puterea mondiala a Chinei. Analizele
se bazeaza in primul rand pe realitatea geografica a tarii. Cu Siberia in Nord, cu
Himalaya si jungle impenetrabile in sud, cu o mare parte din poulatie concentrata in
est, cu diferente uriase de nivel de trai intre zonele urbane si cele rurale, fara o putere
navala majora si dependenta de exporturile in celelalte regiuni planetare fac din China
o tara relativ izolata fizic si dependenta economic. Daca adaugam si lipsa resurselor
naturale care sa mentina dinamica de progres, intelegem de ce, cel putin in prima
parte a secolului XXI, China nu va reprezenta un concurent teribil pentru S.U.A.
26. Republica Moldova n sistemul de relaii internaionale.
Moldova i Uniunea European au avansat n definitivarea textului Acordului de
Asociere. Potrivit Ministerului de Externe de la Chiinu, n acest proces au mai rmas
a fi convenite doar clauzele ce vizeaz circulaia cetenilor moldoveni n spaiul
comunitar european.

n cadrul celei de a 14-a runde de negocieri a Acordului de Asociere ntre Republica

Moldova i UE, care a avut loc n perioada 21-22 ianuarie 2013, la Chiinu, cele dou
pri au finalizat negocierile la capitolele Justiie, Libertate i Securitate.

Negociatorul din partea Uniunii Europene, Gunnar Wiegand, susine c, din 2014, mai
multe prevederi ale Acordului de Asociere ar putea fi implementate de Moldova.

"Republica Moldova este printre primele ri ale Parteneriatului Esticcare ar putea

finaliza negocierile asupra Acordului de Asociere. Angajamentul nostru cu Moldova
nu este un angajament cu un partid sau altul, ci cu o ar ntreag. Indiferent de
situaia politic, noi vom continua s muncim i s aprofundm relaiile cu
Moldova", a declarat negociatorul-ef din partea Uniunii Europene, Gunnar Wiegand.

Viceministrul Afacerilor Externe i Integrrii Europene, Natalia Gherman, spune c n

timpul acestei runde au fost finalizate tratativele asupra reformelor n domeniul justiiei.

"Aceast rund, de fapt, a pornit o etap final de negocieri. Am n vedere Parteneriatul

Estic de la Vilnius, pn la acea dat procesul ar trebui finalizat", a menionat
viceministrul de Externe, Natalia Gherman.

c urmtoarea rund de negocieri a Acordului de Asociere, inclusiv a

prevederilor privind crearea unei Zone de comer liber aprofundat i cuprinztoare cu
UE, va avea loc la Bruxelles, n luna martie 2013.