Motivatia si emotia

Fred este supraponderal. De ce este Fred supraponderal? Este lipsa vointei- el nu poate sa spuna
la o alta felie de placinta? Sau este vina lui pentru genele sale? In mod cert anumiti indivizi
sunt capabili de a mentine o greutate a corpului mai scazuta decat atunci cand ar manca cat ar
vrea. Si in mod cert anumiti oameni au o boala fiziologica, cum este diabetul sau
hipertiroidismul, fiecare dintre ele fiind bazate si ducand la obezitate. Dar niciuna dintre acestea
este cauza care sta la baza problemei de greutate a lui Fred.

Fred nu are suficienta motivatie. Fred este deprimat. Nu are prieteni, parintii sai sunt morti,
nevasta sa l-a parasit si si-a pierdut slujba acum sase luni. Cecurile lui din somaj sunt pe cale sa
se termine. Initial, Fred a fost frustrat, apoi descurajat, iar acum- ei bine, lui chiar nu ii mai pasa.
Lipsa sa de motivatie il impiedica sa faca orice. Care este consolarea sa? Mancarea. Anumiti
oameni isi gasesc consolarea in alcool sau droguri, altii in sex fara selectie- orice ii face sa se
simta bine imediat. Totusi, acestea sunt doar bandaje pe rani, ceea ce este foarte purulent. Iar
aceste bandaje doar cresc purulenta. Acum , in completare la toate problemele lui Fred, el este
supraponderal si ii pune viata in pericol.

Cum poate Fred sa isi recastige motivatia? Daca face asa, el va pierde din greutate? Cum poate el
sa isi restabileasca stabilitatea emotionala si sa se bucure de o viata calitativa? Raspunsurile la
aceste lucruri si la celelalte intrebari nu sunt simple si nu sunt globale. Adica , pentru fiecare
persoana este o cauza pentru depresie si, pentru fiecare persoana, este un mod de a trata lipsa de
motivatia care este o marca pentru depresie. Cand lipsa de motivatie este tratata efficient, a doua
problema, supraalimentarea pentru satisfacerea emotional ape termen scurt, nu va mai fi o
problema.

Acest capitol se focuseaza pe motivatie, force din spatele comportamentului care ne conduce pe
noi pentru a urmari anumite lucruri sau pentru evitarea lor, si pe emotiei ( sau efect) care este un
sentiment pozitiv sau negativ ( sau raspuns), care in mod tipic include anumite combinatii ale
excitarii fiziologice, experientei subiective si expresiei comportamentale. De fapt, cuvintele
motivatie si emotie impart aceeasi radacina latina, movere, ceea ce inseamna a muta. Mai intai
examinam perspectivele majore asupra motivatiei si apoi luam in considerare cele mai
importante motive care ghideaza comportamentul uman in anumite culturi. La final, am explorat
natura fiziologica, subiectiva si neutral a bazei emotiei.

Pe parcursul capitolului, mai multe probleme de baza s-au repetat. Prima este masura in care
oamenii sunt condusi de nevoile interne si trasi de scopurile externe sau de stimuli externi. Oare
sosirea unei pizza creste probabilitatea de a te simti flamand, sau este cineva flamand doar cand
este intr-o nevoie absoluta de calorii? O a doua problema este masura in care motivatia umana
are radacina in biologie sau este influentata de cultura si mediu. Oare motivele unei corporatii
Western sau cele ale un sef de trib din Sudan, difera semnificativ, sau ambii indivizi se ridica la
pozitia lor din nevoi similar pentru putere si realizare?
O a treia problema este importanta relativa a gandurilor, a emotiilor si a nivelului de excitare in
motivatie. Poate o persoana sa fie pur si simplu motivate de un gand sau un scop, sau ar putea
scopurile sa fie conectate cu emotiile sau cu gradul de excitare pentru motivatie? Cu alte cuvinte,
ce transforma un gand sau un vis intr-o intentie care directioneaza comportamentul? O problema
finala este functia emotiei. Ce rol joaca emotia in viata de zi cu zi a oamenilor?

Rezumat provizoriu: Motivatia se refera la forta motrica din spatele comportamentului

care ne duce la urmarirea anumitor lucruri sau evitarea altora. Motivele pot fi impartite
intre nevoile biologice si nevoile psihice ( cum ar fi dominant, puterea, realizarea si legatura
cu ceilalti), chiar daca anumite motive sunt strict biologice sau invatate. Emotia, sau
afectul, este un raspuns evaluativ care in mod tipic include excitarea fiziologica, experienta
subiectiva si exprimarea comportamentala si emotionala.

Perspectivele asupra motivatiei.

Motivatia are doua componente : ce vor oamenii sa faca ( scopurile pe care le urmaresc) si cat de
puternic vor ei sa o faca. Un numar de perspective, prezentate in ordine cronologica aici, ofera
un insight pentru ambele componente.

Perspectiva psihodinamica.

Perspectiva psihodinamica subliniaza baza biologica a motivatiei. Oamenii sunt animale, iar
motivele lor reflecta mostenirea animalica. Potrivit lui Freud, oamenii, ca si animalele, sunt
motivati de unitati. El a propus doua unitati de baza: sexul si agresiunea. Unitatile sexuale includ
dorinta pentru dragoste, dorinta si intimidate, intrucat unitatile agresive includ nu doar flagrantul
si agresivitatea sau impulsurile sadistice , dar de asemenea isi doresc sa controloeze sau sa
conduca asupra altor oameni si asupra mediului. Aceste unitati se pot exprima in moduri subtile.
Agresiunea, de exemplu, poate sta sub comentarii sarcastice sau sub placerea pentru filmele
violente.

Schimbarea viziunilor asupra motivatiei: care sunt motivele noastre de baza? Initial Freud a
propus ca autoconservare si sexul sunt doua unitati de baza, in mare masura ca si conceptul
evolutionist al succesului reproductiv, care include supravietuirea si reproducerea. Decizia lui
pentru a schimba autoconservarea la agresiune rezista in mare parte din primul razboi mondial si
chiar si la inceputul celui de al doilea razboi mondial din Europa. Daca agresiunea la o scala atat
de masiva se tot rupee prin majoritatea societatilor civilizate, el a concluzionat, ca ar trebui sa fie
datorata unei forte motivationale.

Viziunile psihodinamice asupra motivatiei au avansat considerabil de la moartea lui Freud in

1939. In completare la dorintele sexuale si agresive, teoreticienii psihodinamici au subliniat alte
doua motive in particular: nevoia pentru inrudirea cu ceilalti ( independent de dorintele sexuale)
si nevoia pentru stima de sine.
Doar cand teoreticienii psihodinamici s-au mutat de la teoria duala a teoriei sexuale a lui Freud
( sex si agresiune), multi de asemenea s-au mutat de la notiunea sa abstracta a dorintelor la doua
concepte care pareau mai aproape pentru datele observatiei clinice: dorintele si fricile. O dorinta
este o reprezentare a a unei stari de dorit care este asociata cu emotia sau excitarea. Dorintele
merg de la evident si obisnuit, cum ar fi dorintele promovate la munca, pana la cele mai putin
evidente si inconstiente, cum ar fi dorintele competitive pe care individul s-ar simti vinovat sa le
faca. Odata ce o dorinta este indeplinita, poate sa devina temporar dezactivata sau mai putin
intense. O frica este o reprezentare a unei stari nedorite care este asociata cu sentimente
neplacute. Fricile, de asemenea, merg de la evidente, cum ar fi frica unui copil sa fie pedepsit,
pana la cele mai putin evidente- frica unui copil ca daca se va comporta urat, mama sa nu o va
mai iubi.

Motivatia inconstienta. Poate cel mai distinct aspect al teoriei psihodinamice a motivatiei este
viziunea ca motivele pot fi inconstiente. Un individ poate sa fie foarte competitiv la scoala sau la
sport, dar sa isi manifeste convingerea ca este competitiv doar cu el insusi. Copilul unui parinte
abuziv alcoholic poate foarte des sa doreasca sa evite un partener alcoholic, dar se gaseste
deseori in relatii cu barbati abuzivi si alcoolici. Pana recent, dovezile pentru motivatia
inconstienta erau raportate clinic si anecdotic. Totusi, dovezile din laborator acuma sprijina
distinctia dintre motivele inconstiente si motivele constiente pe care oamenii le pot raporta.

Pentru a studia motivele inconstiente, cercetatorii deseori folosesc Testul tematic de aperceptie.
Acest test, TAT, este format dintr-o serie de imagini ambigue pe baza carora participantii
construiesc o poveste. Cercetatorii apoi codifica povestile pentru temele motivationale: oare
aceste povesti descriu oamenii care cauta succes sau realizari? Putere? Afilierea cu alti oameni?
Intimitatea intr-o relatie? Motivele pentru care cercetatorii codifica din povestile oamenilor de la
TAT sunt de fapt foarte predictibile pentru comportamentul lor in timp. De exemplu, in
esantioane atat din Statele Unite cat si din India, numarul care arata de cate ori povestile unui
individ exprima teme din realizari prezice succesul in afaceri de-a lungul multor ani. In mod
similar, numarul de teme de intimidate exprimat in povesti la varsta de 30 de ani prezice calitatea
ajustarii maritale de-a lungul a 20 de ani mai tarziu.

O alta modalitate pentru a masura aceste motive este pur si simplu sa intrebam oamenii: este
realizarea importanta pentru tine? Este puterea? Este intimitatea? Corelatia dintre motivele
constiente, auto-raportate si motivele inferate exprimate in povestile TAT estede obicei zero.
Oamenii care demonstreaza motivatie puternica a realizarii in povestile lor de exemplu, nu
raporteaza in mod necesar motivatie puternica de realizare.

Chiar daca discrepanta ar putea pur si simplu sa insemne ca cele doua metode de evaluare sunt
invalide, de fapt, fiecare tip de masurare prezice doua tipuri de comportament. De exemplu,
motivatia pentru realizare evaluata prin TAT este mult mai predictibila pe termen lung pentru
succesul antreprenorial decat acelasi motiv evaluat prin auto-raportare. Totusi, daca
participantilor din laborator le este spus ca ei trebuie sa faca bine o sarcina pe care o vor face,
motivatie de realizare auto-raportata este mult mai predictibila asupra efortului si succesului
decat motivatia exprimata prin TAT. Cum pot ambele tipuri de masurare sa prezica
comportament de realizare, dar sa nu se prezica intre ele?

David McClelland si colegii sai au gasit o solutie pentru acest paradox, facand o distinctie
similara la asta intre memoria implicita si explicita. TAT contine motivele implicite
( neconstiente) , pe cand auto-rapoartele reflecta motivele explicite ( constiente). Motivatia
implicita sau inconstienta este exprimata de-a lungul timpului fara efortul constient sau
constientizare, pe cand motivatia explicita sau auto-raportata devine activate cand oamenii isi
focuseaza atentia constienta asupra sarcinilor si scopurilor. Motivele constiente , care sunt mai
flexibile si controlabile, pot sa treaca peste motivele inconstiente dar deseori pot fi doar
temporare, dupa cum toata lumea stie ca a facut cel putin odata si a incalcat- rezolutia de Anul
Nou.

Cercetarile viitoare sugereaza ca doua tipuri de motive, unul implicit si celalalt explicit, reflecta
tipuri diferite de experiente din copilarie. De exemplu, cererile parintilor pentru control,
maiestrie si autonomie devreme in viata ( de exemplu, programe de hranire rigide si timpurii sau
training-ul la toata) prezice nevoia implicita pentru realizare mai tarziu. In contrast, tipul de
invatare explicita al parintilor despre valori ( cum ar fi importanta de a face lucrurile bine)
prezice motivele explicite de mai tarziu.

Rezumat provizoriu : Freud sustinea ca oamenii sunt motivate de doua unitati: starile de
tensiune interna care se construiesc pana sunt satisfacute- sexul si agresiunea. Teoreticienii
psihodinamici contemporani subliniaza alte nevoi de asemenea, stima de sine si legatura cu
ceilalti, si conceptualizeaza motivele in termini de dorinte si frici. Cel mai distinctiv aspect
al acestei abordari psihodinamice este distinctia dintre motivele constiente ( explicite) si
cele inconstiente ( implicite), care primesc suport empiric crescut.

Perspectiva comportamentala

Chiar daca comportamentalistii ( behavioristii) de obicei prefera sa evite termini ca si motivatia

care sugereaza un rol causal pentru starile interne, teoria conditionarii operante ofera una dintre
cele mai clare si cele mai bine suportate empiric viziuni asupra motivatiei: oamenii, ca si alte
animale, sunt motivate pentru a produce comportamente care sunt recompensate de mediu si
evita comportamente care sunt pedepsite.

Teoreticienii invatarii au recunoscut acum multi ani, totusi, starea interna a influentelor
organismului. O paleta de mancare v-a intari un sobolan flamand, nu unul satul. Clark Hull
( 1943, 1952 ) si alti comportamentalisti au scos la lumina aceasta problema prin propriile lor
concept de conducere. Toate organismele biologice au nevoi, cum ar fi mancarea, bautura si
sexul. Nevoile neindeplinite duc la instinct, definite de acesti teoreticieni ca si stari de excitare
care motiveaza comportamentul. Teoreticienii pentru reducerea conducerii propun ca tulpinile
motivatiei sa fie dintr-o combinatie de conducere si intarire.
Potrivit acestei viziuni, deprivarea nevoilor de baza creaza o stare neplacuta de tensiune, ca un
rezultat, animalul incepe sa faca comportamente. Daca animalul din aceasta stare se intampla sa
faca o actiune pentru a reduce tensiunea ( ca si in cazul in care un caine flamand gaseste mancare
pe masa), va fii asociat cu comportamentul sau de a reduce conducerea instinctiva. Asadar, acest
comportament se va intari. In acest exemplu, conducerea este un tip de conducere primara.
Majoritatea comportamentelor oamenilor, totusi, nu sunt directionate catre indeplinirea dorintelor
primare. In mod special, in societatile bogate, oamenii fac multe activitati care implica un trai
decent, invatarea sau studiul. Motivele pentru aceste comportamente sunt secundare, sau
invatate, conduse. O a doua conducere este invatarea conditionata si alte mecanisme de invatare
cum ar fi modelarea. Un stimul original neutru vine din asocierea cu reducerea conducerii si prin
urmare el insusi devine un factor de motivatie.

De exemplu, in multe culture, dorinta pentru bani este una secundara decat permite satisfactiei
pentru multe alte primate si dorintele secundare. Chiar daca teoria reducerii conducerii explica o
gama larga de comportamente, lasa altele neexplicate. De ce, de exemplu, oamenii stau uneori
treziti pana dupa 3.00 am pentru a termina o carte, chiar daca sunt foarte obositi? Si de ce,
anumiti oameni, cum ar fi Fred, care nu poate refuza desertul, chiar si dupa o masa foarte
copioasa? Asemenea comportamente par motivate mai mult de prezenta unor stimuli externi sau
a unei recompense- numita stimulant- decat printr-o stare interna.

Controlul stimulant la fel ca si comportamentul uman, ca si atunci cand o persoana care nu a fost
flamanda inainte este stimulate de mirosul de la o cofetarie, sau un individ care nu era inainte
excitat, poate sa devina excitat de un corp atractiv la plaja. In aceste cazuri, stimulii activeaza
stari de conducere a impulsurilor, mai degraba decat sa le elimine. Aceste teorii au deasemenea
dificultati in explicarea motivelor pentru a crea stimulare, noutate sau evitarea plictiselii, care
sunt prezente in grade diferite pentru indivizi diferiti si chiar si pentru alte specii de animale.

Rezumat provizoriu. Implicit in teoria conditionarii operante este faptul ca oamenii si alte
animale sunt motivate sa repete comportamente care duc la armare si la evitarea
comportamentelor asociate cu pedeapsa. Anumiti teoreticieni comportamentalisti au
propus teoriile reducerii conducerii, care spune ca deprivarea de nevoile de baza creeaza o
stare neplacuta de tensiune, daca animalul produce un comportament care reducere acea
tensiune, comportamentul este intarit. Anumite stari de excitare, numite stari primare sunt
innascute, pe cand altele, stari de excitare secundare sunt invatate prin asocierea cu starile
primare.

Psihologia sportului

Cand te gandesti la Michael Phelps, care este primul lucru care iti apare in minte? Opt medalii de
aur la jocurile olimpice din 2008? Cel mai bun inotator? Sau expert psihologic? Pe cand Phelps
nu are diplome psihologice, el este un expert intr-o tehnica numita relaxarea progresiva pentru a-l
ajuta sa se pregateasca pentru fiecare cursa. Potrivit antrenorului lui, Bob Bowman, Phelps a
folosit tehnicile de relaxare progresiva ca un ritual inainte de cursa de cand avea 12 ani. In
fiecare noapte inainte sa mearga la somn, mama lui ii citea un scenariu despre cum sa isi relaxeze
fiecare parte a corpului in mod individual. In timpul repetarii acestei tehnici, Phelps a devenit
acum capabil sa se relaxeze chiar si sub presiune mare pentru a bate recordurile mondiale. In
timp ce forma sa fizica era fara defect si avea in spate ore de practica, cea mai mare forta a sa
erau abilitatile mentale care l-au ajutat sa fie cel mai bun in fiecare eveniment de inot posibil.

Oare Michael Phelps si Bob Bowman doar au dat peste o rutina pentru a-si asigura succesul?
Nu , ei au cautat instructiuni de la indivizi implicate in psihologia sportului. Psihologia sportului
a inceput ca disciplina singular in 1920, dar nu a guvernat asociatia pana in 1960. De atunci,
antrenorii si atletii din jurul lumii s-au bazat pe ajutorul psihologilor sportivi.

De ce ar cauta cineva un psiholog sportiv? Raspunsul este ca in general atletii cauta psihologii
sportivi pentru a-si imbunatati performanta atletica. Psihologiii sportive se intalnesc cu echipele
cu antrenorii si cu atletii individuali pentru a-i ajuta sa isi dezolte un plan pentru a-si imbunatati
performanta sportive prin procesele mentale. Aceste planuri pot include o varietate mare de
sarcini mentale, cum este imageria, atentia, relaxarea, muzica sau coeziunea de grup. Scopul
acestor sarcini este pentru atleti gasirea unui nivel de excitare in speranta imbunatatirii
performantei intr-o sarcina fizica.

Psihologii sportive ajuta antrenorii, atletii si parintii sa inteleaga importanta dezvoltarii nu doar a
abilitatilor fizice, dar si a abilitatilor mentale. Ei defines abilitatile mentale ca capacitatile
interne care ii ajuta pe atleti sa isi controleze mintea eficient si consistent in timp ce executa
scopurile. Training-ul abilitatilor mentale furnizeaza metode si tehnici care nu doar ca dezvolta
capacitate ca si concentrarea si un limbaj corporal pozitiv, dar de asemenea este baza pentru
caracteristicile personale cum ar fi stima de sine sau competentele si comportamentele pozitive.
Printre atletii de top, a caror abilitati fizice sunt pe acelasi loc, abilitatile mentale fac diferenta.
Cand atletii ezita si nu sunt cause aparente fizice, psihologii sportive evalueaza deficitele mentale
ale abilitatilor, cum ar fi stima de sine scazuta, problem de atentie. Importanta acestora este
subliniata si crescuta intr-un studiu al olimpicilor, unde sunt rugati sa listeze topul celor 10
obstacole pe care le-au avut de intampinat in cariera lor atletica. 22% din olimpici au listat
obstacolele mentale cum ar fi perfectionismul si lipsa increderii, iar alte 6 procente au listat frica
de esec.

Psihologia sporturilor nu este doar un domeniu aplicat, este si un domeniu de cercetare in

laborator, un numar mare de subiecte fiind evaluate. De exemplu, la Universitatea din Clemson ,
cercetatorii au studiat daca alergarea cu muzica afecteaza viteza cu care atletii fug. In timp ce
rezultatele erau neconcludente, un pattern a fost observant si anume ca oamenii alearga mai
repede cu muzica. In Toronta, Canada, un grup de cercetatori au descoperit ca atat americanii din
nord erau jucatori mai agresivi decat cei din Europa. Asta risipeste notiunea comuna ca
majoritatea penalitatilor din hockey sunt facute din frustrarea asupra meciului, mai degraba decat
decat o component invatata cultural. Cercetarea psihologica sportiva poate sa fie aplicata oricui
de la un atlet mondial pana la grupul de vecini care merge impreuna prin cartier. Este doar
studiul psihologiei si al motivatiei in spatele performantei atletice.

Combinarea sporturilor cu o diploma de psihologie suna ca o posibila cariera pentru tine? A

deveni un psiholog sportiv este ceva bun. Sa devii un psiholog sportiv certificat, trebuie sa
urmezi o scoala pentru a sustine un doctorat in psihologia sportiva si depunerea unor acte
certificate de Asociatia de Psihologie Sportiva Aplicata. ( AASP). In timp ce asta pare o sarcina
coplesitoare, imagineaza-ti ca poti lucra cu atleti toata viata ta. Intr-o zi te putem vedea la
televizor ca si atrenor al unul campion mondial.

Perspectiva cognitiva

Teoriile cognitive furnizeaza o abordare alternative la motivatie. O asemenea teorie este teoria
valorii de expectanta. Aceste teorii vad motivatia ca o functie comuna a valorii pe care oamenii o
acorda rezultatului si masurii in care ei cred ca pot obtine ceva. Suntem condusi in obtinerea
scopurilor care conteaza mult pentru noi, dar pe care credem ca le putem atinge.

O cantitate considerabila de cercetare a demonstrate masura in care credintele copiilor despre

influenta abilitatilor lor influenteaza motivatia lor la scoala. Studentii cu niveluri ale abilitatii
actuale difera in atingerea succesului de abilitatea perceputa. In mod similar, cercetarile arata ca
expectantelor somerilor referitoare la succesul lor la sluba, impreuna cu valoarea pe care o
plaseaza la munca, prezic probabilitatea in care vor tine de o slujba un an mai tarziu.

Teoriile setarii scopurilor. Abordarile cognitive la motivatie deseori se focuseaza pe scopuri, cum
ar fi obtinerea unor note bune sau a face o impresie buna la o petrecere. O teorie cognitiva
utilizata de psihologii organizationali interesati in motivatia la munca este o teorie setata pe scop.
Propunerea de baza in acest tip de teorie este ca scopurile constiente regleaza mult din
comportamentul uman, in special performanta la sarcinile de la munca. Scopurile reprezentate de
rezultatele dorite care difera uneori de situatia reala. O persoana in vanzari poate sa isi seteze un
scop in a vinde 100 de calculatoare pana luna viitoare, cu 15 mai mult decat cu o luna inainte.
Scopurile activeaza solutii vechi care au lucrat in trecut si incurajeaza eforturile pentru a crea noi
solutii daca cele vechi nu ar mai fi eficiente.

Cercetarea care foloseste aceasta teorie, sugereaza ca o performanta maxima la locul de munca
apare doar sub anumite conditii. Persoana trebuie sa 1) experientieze o discrepanta intre ce are si
ce vrea, 2) sa defineasca scopuri specifice mai degraba decat scopuri generale, 3) sa primeasca
feedback continuu care sa ii permita sa isi stabileasca progresul catre scop , 4) sa creada ca are
abilitatea de a obtine scopul, 5 ) sa isi stabileasca un scop pentru a ramane motivat, 6) sa aiba un
grad de angajament mare catre scop.

Studentii pot repede sa aplice aceasta teorie pentru a-si imbunatati performanta la clasa. Sa
presupunem, de exemplu, ca ei vor sa invete materialul din aceasta carte. Daca este asa, ei ar
trebui sa seteze scopuri specifice, cum ar fi gasirea unei sectiuni din capitol inainte de un timp
ales. Pentru a-si oferi singuri feedback, ei ar trebui sa priveasca cuvintele in bold din rezumatul
provizoriu si sa vada daca le pot define inainte sa citeasca definitiile. Daca nu inteleg un termen,
ei ar trebui sa mearga inapoi la acea sectiune din text si sa o reciteasca. Daca au recaderi de
moment pe parcurs, ei ar trebui sa isi reaminteasca de succesul antecedent mai degraba decat sa
sara la concluzia incompetentei lor.

Teoria autodeterminarii si motivatia intrinseca. Cu 30 de ani inainte, Edward Deci a inceput sa

exploreze un paradox care a capturat atentia psihologilor inca de atunci. Sute de studii dintr-un
punct de vedere behaviorist au aratat ca recompensarea oamenilor pentru comportamente de
performanta creste probabilitea de a face acele lucruri in viitor. Dar oare recompense creste
motivatia intrinseca a oamenilor sau doar pur si simplu ii face mai susceptibili in a face
comportamentul cand se pot astepta la o recompensa exterioara ( sau extrinseca)? Aceasta
intrebare are implicatii profunde pentru scoala, munca sau parenting. Crestem interesul copilului
la matematica prin recompensarea lui pentru notele sale bune sau recompensarea ei din neatentie
ii va ridica motivatia intrinseca in acel subiect?

Deci a oferit o predictive controversiala si contraintuitiva ca recompensa poate de fapt sa

inabuseasca placerea intrinseca in invatare- o predictie suportata de datele disponibile. Cea mai
recenta versiune a teoriei, numita teoria autodeterminarii, sugereaza ca oamenii au trei nevoi de
baza innascute- competenta, autonomia si legatura cu ceilalti- si ca motivatia intrinseca infloreste
cand aceste nevoi sunt indeplinite mai degraba decat compromise. Vasteenkist a gasit faptul ca ,
calitatea, comparata cu cantitatea motivatiei este importanta pentru o invatare optima si o
performanta la fel.

Recompensele ( la fel ca si pedepsele , cum ar fi deadline-uri stricte acompaniate de consecinte)

tind sa compromita sensul de autonomie al oamenilor. Ca si rezultat, chiar si cand ei dezvolta
competenta intr-un domeniu ( cum ar fi matematica sau stiinta ) , ei sunt mult mai probabil in a
vedea motivatia fortata pentru ei si sa isi piarda motivatia intrinseca. Totusi, efectele unei
recompense asupra motivatiei depend de cum individual percepe situatia. Daca persoana vede
recompense compromitatoare pentru autodeterminarea sa, atunci motivatia intrinseca va scadea.
Daca el percepe o recompense ca un indicator al competentei sale si nu ca o mita sau o
amenintare, recompense este foarte probabil sa creasca motivatia intrinseca.

In multe privinte, aceasta teorie plaseaza motivele intr-un context social. Un mediu social
suportiv care incurajeaza autonomia si independent este foarte probabil sa fie un pamant fertile
pentru dezvoltarea motivatiei intrinseci. Totusi, cand este posibil, parintii care vor sa formeze
motivatia intrinseca in scoli ar face bine sa se laude si sa fie un real sprijin pentru interesele si
succesurilor copiilor. Daca ei recompenseaza succesul , ei vor accentua competenta copilului mai
degraba decat respectarea lui. Facand asta, nu doar ca nu vor facilita motivatia intrinseca a
copilului dar de asemenea vor reduce probabilitatea ca copilul sa isi piarda interesul in activatile
educationale sau legate de educatie.
Profile in psihologia pozitiva Auto-eficacitatea

Niciodata nu da, niciodata nu da, niciodata, niciodata, niciodata, niciodata- in nimic, mare sau
mic, mare sau mic- niciodata nu da , exceptie facand convingerile de onoare si bun simt.
Niciodata, niciodata, niciodata, nu renunta. Winston Churchill

La un anumit punct, majoritatea copiilor citesc cartea Micul motor care poate. Replica clasica
din carte este Cred ca pot, Cred ca pot. Filozofia micului tren captureaza esenta auto-
eficacitatii, convingerea oamenilor ca pot sa aiba succes intr-o sarcina particulara. Oamenii cu o
auto-eficacitate mare persista la anumite sarcini, chiar si cand esueaza. Crezand ca ei pot pana la
urma sa aiba succes, ei se aduna de jos din nou si incearca iar. Ai fi surprins sa vezi cati oameni
celebri se rezuma la auto-eficacitate:

Tom Landry, Chuck Noll, Bill Walsh si Jimmy Johnson responsabili pentru 11 din cele 19
victorii de la Super Bown din 1974 si 1993. De asemenea ei au impartit distinctia in a avea cele
mai rele recorduri intr-un prim sezon din istoria NHL- nu au castigat nici un meci.

Stan Smith a fost respins ca baiat de mingi pentru o Cupa Davis la tenis deoarece era prea
ciudat si neindemanatic. Apoi neindemanatic a castigat Winbledon-ul si deschiderea de la US. Si
inca opt cupe Davis.

Charles Schultz a avut fiecare desen animat trimis respins de cel de la liceul si Walt Disney nu a
vrut sa il angajeze.

12 publicatii au respins cartea lui J.K Rowling despre un baiat magician pana cand o casa mica
din Londra a ales Harry Potter si Piatra Filozofala.

In liceu, actorul si comical Robin Wiliams a fost votat cel mai putin probabil sa aiba succes.

Walt Disney a fost dat afara de un editor de la ziar, deoarece nu avea idei bune si o imaginative
saraca. A mers in faliment de cateva ori pana sa construiasca Disneyland.

Michael Jordan si Bob Cousy au fost amandoi dati afara din echipele de baschet din liceu.

Iar toti acestia nu au renuntat.

In 1970, Albert Bandura a adus conceptul de auto-eficacitate in psihologie. El a definit auto-

eficacitatea ca si convingerile oamenilor in capacitatile lor de a produce efectele dorite prin
actiunile lor proprii. Chiar daca deseori a fost confundata cu stima de sine, auto-eficacitatea nu
este stima de sine. Stima de sine se refera la o evaluare globala a sinelui. Auto-eficacitatea se
refera la perceptia individului daca poate sau nu sa faca anumite activitati. De exemplu, daca
eram un fumator, puteam sa am o evaluare pozitiva de ansamblu despre mine dar cu toate astea o
auto-eficacitate mica incat sa nu pot renunta la fumat.
Auto-eficacitatea nu este de asemenea o trasatura de personalitate. Se schimba si se dezvolta de-a
lungul vietii odata cu sarcinile aferente. De exemplu, pot sa am un simt mare al auto-eficacitatii
ca pot invata sa merg pe o bicicleta dar un simt scazut de auto-eficacitate ca pot merge pe
skateboard. Auto-eficacitatea se dezvolta dintr-un numar de surse. Bazandu-ne pe propriile
expectante si experientele trecute, oamenii isi formeaza convingerile despre auto-eficacitate
privind abilitatea lor de a face anumite comportamente, indifferent daca sunt academice, atletice
sau altele. Convingerile de auto-eficacitate sunt dezvoltate nu doar abilitatea mentala a oamenilor
de a-si imagina mental ca fac un anumit comportament dar si din rezultatele care urmeaza, cat si
din reactiile celorlalti la acele comportamente. Ganditi-va la rolul pe care mama lui Ben
Underwood l-a avut ( din capitolul 4) in incurajarea lui asupra convingerilor sale de eficacitate
incat el facea ce vroia fara sa is idea seama. Ea nu i-a setat limite si l-a incurajat ca niciodata sa
nu spuna niciodata.

Auto-eficacitatea este importanta pentru ajustarea psihologica si sanatatea fizica. Convingerile de

auto-eficacitate mica au fost implicate in depresie, anxietate, comportamente de evitare si abuz
de substante. In completare, cu cat sunt mai mari convingerile de auto-eficacitate legate de
depasirea problemelor mentale, cu atat este mai mare succesul in terapie. In mod similar se
intampla si cu sanatatea fizica. Majoritatea comportamentelor de conducere pot schimab modele
ale sanatatii incluzand auto-eficacitatea ca o componenta cheie. Oamenii care cred ca sunt
capabili sa isi modifice comportamentele legate de sanatate sunt mult mai probabil sa initieze
comportamente care sa ii ajute in starea de sanatate si sa le diminueze pe cele rele. In completare,
succesul lor pe termen lung in aderarea programelor modificarii sanatatii sunt legate de
convingerile de auto-eficacitate. Mai mult de atat, convingerile legate de auto-eficacitate
influenteaza raspunsul corpului la stres, incluzand in modul in care au un efect asupra sistemului
imunitare, prin urmare afectand sanatatea si boala.

Depinzand de expectantele de eficacitate , exista un numar limitat de instrumente care poate fi

folosit pentru a masura auto-eficacitatea. Totusi, Bandura in 2006 a oferit linii specifice pentru
construirea unui asemenea instrument. De exemplu, el sugereaza ca toti itemii trebuie formulate
in termini de pot mai degraba decat voi putea care sa reflecte faptul ca auto-eficacitatea
este o masura nu o intentie comportamentala a capacitatii percepute. In mod similar, el de
asemenea sugereaza ca itemii ar trebui sa se adreseze auto-eficacitatii nu stimei de sine sau lipsei
controlului. In completare la un numar de alte sugestii, Bandura spune ca creatorii testului ar
trebui sa fie atenti la validitatea de construct. In alte cuvinte, motivul pentru care sunt atat de
multe masuratori diferite ale auto-eficacitatii este ca fiecare se adreseaza unei capacitati
percepute diferite si ca asta ar trebuie sa fie focusarea instrumentului de evaluare. Nu ar trebui sa
exista o incercare de a se adresa unei auto-eficacitati globale.

Pentru a avea o ideee despre auto-eficacitate , mai jos veti gasi o scala, pe care o puteti
complete , dupa exercitiul de auto-eficacitate a lui Bandura. Odata ce veti complete scala, puteti
avea un scor mediu pentru cei 18 itemi sau puteti vedea scorul la un item particular comparat cu
scorul de la celelalte.
Exercitiul de auto-eficacitate a lui Bandura. Un numar de situatii sunt descrise mai jos care va
arata de ce ar putea fi greu sa faceti exercitii mai mult de 3 ori pe saptamana. La itemii care
urmeaza, va rog sa aratati gradul de incredere care il aveti ca puteti face exercitiile regulat. Va
rog sa indicate gradul de incredere raportandu-va la fiecare propozitie folosing o sala de la 0 la
100. Cand completati scala, vedeti care este media scorului pe elemente. ( 0= nu pot deloc 40=
moderat, pot 100= cu siguranta pot)

1. Cand ma simt oboist

2. Cand ma simt sub presiune la munca

3. Cand este vreme rea

4. Dupa ce ma recuperez de la o rana care m-a oprit din exercitii

5. In timpul sau dupa problem personale

6. Cand ma simt deprimat

7. Cand ma simt anxios

8. Cand ma recuperez de la o boala care m-a oprit din exercitii

9. Cand simt un discomfort fizic cand lucrez

10. Dupa o sarbatoare

11. Cand am prea multe de facut acasa

12. Cand am musafiri

13. Cand sunt alte lucruri interesante de facut.

14. Cand nu imi ating scopul la exercitii

15. Fara suportul de la familie si prieteni

16. In timpul unei sarbatori

17. Cand am alte lucruri de facut

18. Dupa ce am trecut prin problem familiale.

Motivele implicite. O perspectiva cognitiva asupra motivatiei inconstiente.

Chiar daca teoria autodeterminarii este o teorie cognitiva , este extrasa din alte perspective. De
exemplu, Deci a derivate teoria sa cum ca copii au nevoie innascuta de provocare de la
psihoanalistul Robert White in 1959 si teoria este in mod sigur compatibila cu mai multe
abordari umanistice ale personalitatii care se focuseaza pe nevoia innascuta pentru crestere si
dezvoltare.

O alta abordare cognitiva a motivatiei care trece peste liniile teoretice este munca lui Jonathan
Bargh asupra motivelor implicite. Potrivit lui Bargh, doar procedurile cognitive bine invatate pot
devine automatice si pot avea loc fara constientizare constienta si in asa fel pot fi si scopurile
invatate. Trasarea principiilor prin asociere, il lasa pe autor sa stipuleze ca daca un individ
frecvent alege acelasi scop intr-o anumita situatie, acel scop v-a deveni asociat cu situatia. Ca si
rezultat, indifirent daca situatia apare, starea scopului va fi activate si va ghida comportamentul,
indifferent daca persoana are constiinta sau intentie.

Intr-o serie de studii, Bargh si colegii sai au testat aceasta ipoteza folosind tehnici primare care
de obicei se adreseaza memoriei implicite. Ei au pregatit participantii prin a-I face sa faca litere
la scrable, sub doua conditii: cuvinte legate de realizare si cuvinte legate de afiliere. Apoi, ei au
informat participantii ca studiu a fost gata inainte ca ei sa poata intreba experimentatorii de peste
drum ceva, care conduceau un alt experiment.

In al doilea experiment, participantii s-au gasit pe ei, intr-o situatie a conflictului motivational:
fiecaruia ii era desemnat un partener incompetent si le era data o sarcina cu puzzle unde trebuiau
sa primeasca un scor pe munca de echipa. Totusi, participantii puteau sa aiba succes- prin
ignorarea a ceea ce avea de spus partenerul sau prin a-l face pe partener sa se simta umilit si
stupid- sau puteau sa fie la nivel interpersonal mai sensibili si sa obtina un scor mai mic.

Rezumat provizoriu: potrivit teoriilor valorii de expectant, oamenii sunt motivati in a face
un comportament in masura in care ei valorizeaza rezultatul potential si cred ca il pot
obtine. Teoria setarii scopului sustine ca scopurile constiente regleaza mult din actiunea
umana. Motivatia intrinseca se refera la placerea si la interesul dintr-o activitate pentru
propriul scop. Potrivi teoriei autodeterminarii, oamenii au nevoi innascute pentru
competenta, autonomie, si legatura cu ceilalti, si motivatie intrinseca care creste cand
aceste nevoi sunt indeplinite. Motivele implicite sunt motive care pot fi activate si
exprimate in afara realizarii constiente.

O ierarhie a nevoilor. O abordare alternativa la motivatie a fost data de Abraham Maslow.

Potrivit ierarhiei nevoilor a lui Maslow, nevoile de la nivelul de jos, incepand cu nevoile de baza,
trebuie sa fie indeplinite la un nivel mai mare pentru a ghida comportamentul unei persoane. La
cel mai de baza nivel sunt cele pentru apa si mancare. Apoi se afla nevoile de siguranta, pentru
protectie si securitate. Avand nevoi de siguranta satisfacute psihologic intr-o anumita masura,
oamenii sunt motivati sa urmeze apropierea si afilierea cu alti oameni, care ceea ce Maslow
numeste nevoi de apartenenta. Urmatoarele in ierarhia sa sunt nevoile de sine, incluzand stima de
sine si stima pentru ceilalti.

La cel mai inalt nivel se afla nevoile de auto-realizare, motive pentru a exprima si a creste sau
pentru a atinge potentialul. Nevoile de auto-realizare difera de cele de la nivelurile anterioare in
modul in care ele nu sunt nevoi de deficient, ele nu sunt generate de lipsa a ceva ( mancare,
camin, apropiere, stima pentru ceilalti.) Mai degraba, ele sunt nevoi de crestere- motive pentru
extinderea si dezvoltarea abilitatilor persoanei.

Multe comportamente reflecta nevoi multiple. A merge la munca, de exemplu, poate sa furnizeze
stabilitate financiara la fel de bine ca si satisfacerea nevoilor pentru stima, afliliere si auto-
actualizare. Potrivit lui Maslow, totusi, oamenii pot sa isi petreaca toata viata focusati pe
motivele primare de la un anumit nivel si sa nu se dezvolte mai departe de acel punct. Oamenii
care mor de foame este foarte putin probabil sa se gandeasca la arta, si motivele pentru
exprimarea proprie pot ocupa un loc secundar pentru oamenii care se bazeaza foarte mult pe
opinia celorlalti. In contrast, indivizii auto-actualizati nu mai sunt preocupati de locul unde isi
vor lua cina sau cine le va tine stima si in acest fel sunt liberi de preocuparile morale, culturale
sau estetice. Maslow a oferit predominant exemple ale auto-actualizarii Gandhi, Martin Luther
King jr si Eleanor Roosevelt- dar credea ca putini oameni ajung la acest nivel.

Teoria lui Maslow asupra auto-actualizarii s-a dovedit greu de testat. Totusi, un psiholog
organizational , Clayton Alderfer , a rafinat si a aplicat aspectele modelului lui Maslow la
motivatia de la locul de munca. Alderfer a fost un consultant la o companie mica care avea
problem in a-si motiva oamenii. In interviurile angajatilor, el a observant ca preocuparile lor
cadeau in trei categorii: relatiile cu colegii si supervizorii si oportunitatile de a invata si a-si
folosi abilitatile la munca. Observatiile sale au dus la teoria ERG, care in esenta condensa
ierarhia lui Maslow la trei nivele ale nevoilor: existent, legatura cu ceilalti si cresterea. ( In
engleza este ERG).

Potrivit teoriei ERG, satisfactia muncitorilor si motivatia variaza cu masura in care un job se
potriveste cu nevoile angajatului. Muncitorii a caror preocupare primara era plata, erau foarte
putin probabil sa aprecieze incercarile care le sunt date pentru a-si dezvolta abilitatile. In general,
totusi, cea mai buna slujba furnizeaza o plata buna si conditii de munca bune, o sansa pentru a
interactiona cu alti oameni, si oportunitati pentru a-si dezvolta abilitatile, asadar, satisfacerea
nevoilor majore. Aceasta teorie ofera ipoteze testabile, chiar daca dovezile empirice raman putin
in ceata.

Rezumat provizoriu.

Maslow a propus o ierarhie a nevoilor- de la nevoi care sunt de baza pentru supravietuire
pana la nevoi care ghideaza comportamentul doar odata ce persoana si-a indeplinit nevoile
de baza ale ierarhiei. Ierarhia include nevoile psihologice, nevoile de siguranta, nevoile de
apartenenta , nevoile de stima si nevoile de auto-actualizare. Teoria ERG, care a fost
aplicata la locul de munca pe baza teoriei lui Maslow, a propus ca colegii de munca sunt
motivati de trei tipuri de nevoi: existentiale, de legatura si de crestere.
Perspectiva evolutionista

In partea timpurie a secolului 20, psihologii au asumat ca cel mai motivat comportament la
oameni ca si la animale, este instinctul. Un exemplu este ritualul de imperechere inelara la
porumbei, prin care trebuie executata o secventa stereotipica de comportamente in aceeasi
maniera pentru a atrage un partener. Daca partenerul nu face o plecaciune si nu gangureste intr-
un anumit punct al ritualului, femela nu va fi receptiva.

Majoritatea psihologilor eventual abandoneaza teoria instinctului, pentru un numar de motive.

Mai intai, comportamentul uman variaza atat de substantial de-a lungul anumitor culture incat
motivele care par instinctive intr-o cultura nu par puternice in altele. Poate cel mai important, sau
una dintre cele mai distincte caracteristici ale comportamentului uman este flexibilitatea- vazuta
in abilitatea noastra de a gasi noi moduri de a rezolva problem sau sa facem plecaciuni si sa
gangurim cand este cazul. Totusi, multi psihologi au ajuns sa argumenteze ca invatarea, nu
instinctual motiveaza comportamentul la oameni.

Maximizarea fitness-ului inclusiv. Psihologii evolutionisti contemporani sustin ca sistemele

motivationale, ca si alte attribute psihologice, au fost selectate de natura prin abilitatea lor de a
maximize succesul reproductiv asta fiind, supravietuire si reproducere. Pentru anumite motive,
revendicarea este de nerecunoscut. Natura are oameni desemnati si alte animale cu sisteme
intrinseci pentru mentinerea proceselor de viata de baza.

Anumite explicatii evolutioniste, sunt de multe ori controversate. Cum am vazut in capitolul 1,
teoreticienii evolutionisti au argumentat faptul ca evolutia selecteaza animale care maximizeaza
fitness-ul lor inclusiv, care se refera la propriul succes reproductiv in completare la influenta
asupra succesului reproductiv al indivizilor inruditi genetic. Aceasta teorie are sens mathematic.
Probabilitatea ca orice gena data a unui individ care isi protejeaza copilul va fi valabila in gene in
generatia urmatoare pana la 50 de procente deoarece copilul imparte jumatate din genele sale.
Aceasta probabilitate sare la 75 de procente pentru cineva care isi protejeaza copilul plus
nepoata. De-a lungul multor generatii, diferenta devine substantiala.

Psihologii evolutionisti sunt in general mai atentie in a distinge teoria prin care evolutia
favorizeaza organismele care maximizeaza fitness-ul lor inclusiv , ca si cum ar cara calculatoare
de fitness in buzunarele lor. Anumite mecanisme motivationale de baza probabil evaluate pentru
a ajuta organismele sa seleceze organismele sa selecteze cursuri ale actiunii pe care
supravietuirea, reproducerea si grija sunt protectii pentru neam. Aceste mecanisme ar trebui sa
ghideze comportamentul in asa fel incat gradul de investee este proportional cu gradul de
legatura cu ceilalti.

Cum, apoi, fac orgasnimele- indiferent ce sunt albine sau oameni sa stie care sunt copii lor,
fratii sau verisorii? Cercetarea sugereaza ca anumite specii sunt de fapt in pericol cu
mecanismele chimice pentru recunoasterea neamului. Feromonii sunt similari cu hormonii , cu
exceptia ca ei permit comunicarea de la celula la celula intre orgasnime. Ele sunt in mod tipic
detectate prin circuite neuronale specializate din sistemul olfactiv si pot sa aiba aceleasi efecte ca
si hormnii.

Indiferent daca comunicarea feromonica duce la o crestere a investiei in cei apropiati si este
necunoscuta, ajuta membrii din anumite specii sa evite imperecherea cu membrii din alte specii
si evita incestul, care poate produce defecte genetice la descendenti si sa reduca succesul
reproductiv. Intr-un studiu, experimentatorul le-a premis femeilor sa isi aleaga aria divizata in
patru teritorii. Potentialii parteneri masculi nu erau prezenti, dar experimentatorul si-a marcat
fiecare teritoriu cu mirosul lor de la barbati care erau frati, frati vitregi, verisori sau neinruditi.
Asadar, femelele ar fi putut petrece timp in teritoriu celor neinruditi cu ei la 0.5, 0.25 , 0.125 si 0
respectiv. Rezultatele erau frapante. Suma timpului pe care femeile au petrecut-o in fiecare
teritoriu era invers proportional cu gradul de rudenie, prin urmare, cu cat era mai distanta relatia,
cu atat mai mult timp era petrecut in vecinatate. Mecanismul pentru recunoasterea rudelor a
demonstrat a fi chimic.

Oamenii probabil nu se bazeaza pe feromoni pentru recunoasterea rudelor, totusi, cum este
sugerat in capitolul 1, ei probabil folosesc alte mecanisme, cum ar fi gradul de familiaritate, mai
ales din copilarie. Prin cursul evolutiei umane, oamenii care au crescut impreuna erau mai
asemanatori cu membrii familiei, ar exista o familiaritate lunga, mai ales in copilarie, si ar fi un
index al gradului de rudenie, unul imperfect. De fapt, doar greierii evita contactul sexual cu alti
greieri cu miros familiar, iar casatoria intre copii care au crescut impreuna intr-o comunitate din
Israel este aproape inexistenta.

Sisteme multiple motivationale

Dintr-un punct de vedere evolutionist, oamenii ca si alte animale sunt probabile sa aiba mai
multe sisteme motivationale- raspunsul tendintelor innascute, multe dintre eie cu propriul circuit
neuronal- care au evoluat pentru a rezolva problemele de adaptare. Dintr-un punct de vedere
evolutionist, motivele pentru a urma aceste lucruri, la fel ca moduri in care gandim si ne
comportam, au evoluat cu mai multe milioane de ani in urma in evolutie, in raspuns la presiunile
evolutioniste.

Central conturilor evolutioniste este notiunea ca organismele au evoluat prin selectia naturala in
directii care maximizeaza supravietuirea si reproducerea, iar acest lucru nu ar trebui sa fie mai
putin adevarat pentru motivele altor functii psihologice. Motivele de baza care pleaca din
cercetarea culturala sunt iubirea si puterea, care nu sunt surprinzatoare dintr-o perspectiva
evolutionista. Puterea permite animalelor sa domine potentialii rivali, sa isi stabileasca statusul si
sa isi protejeze teritoriul. Intr-adevar, competitia pentru status este aproape universala printre
animale, si in mod sigur printre primate, in care babuinii masculi pot fi vazuti competitive in
lupta pentru putere la fel ca si cei care conduc sala de consiliu. Dragostea este implicate in grija
pentru descendenti, parteneri si rude si prietenii care pot fi considerati ca un frate sau ca si o
sora. Faptul ca folosim fraze ca cele mai de sus pentru a ne descrie prietenii , poate sa nu fie
accidental.

Nu toate motivele pentru intimidate, bineinteles, sunt fratesti. Suma timpului petrecut in activitati
legate de imperechere sau in a ne face pe noi insine atragatori pentru potentiali parteneri- si
numarul de poeme, nuvele si filme central unde un baiat intalneste o fata, intalneste domnul
perfect, parteneri care inseala si asa mai departe- este o dovada pentru puterea din selectia
naturala. Motivele legate de imperechere includ motivatia sexuala, competitia pentru partenerii
doriti, sau modul in care vrem sa fim siguri ca partenerii nostrii ne sunt fideli. Alte motive legate
de reproducere implica motive pentru grija parentala, care exista aproape in fiecare specie
animalica. Acei parinti treziti in mijlocul noptii de plansetul unui copil in general raspuns cu
afectiune mai degraba decat cu agresiune ceea ce este o dovada reala pentru puterea selectiei
natural.

O asumptie cheie evolutionista sunt sistemele psihologice- indiferent daca sunt motivationale,
cognitive sau in alt mod- ele servesc functiilor care pot evolua independent in raspuns la
presiunile evolutioniste. La fel cum circuitele neuronale specializate din cortex sau amigdala ne
permit sa recunoastem expresiile faciale ( ne avertizeaza de exemplu daca cineva este nervos sau
posibil amenintator) , circuite specifice de asemenea regleaza dorinta sexuala sau probabil
raspunsul nostrum la frecventa auditiva a plansului unui copil.

Rezumat provizoriu.

Timpuriu, psihologii au asumat ca oamenii si alte animale au instinct, patern-uri de

comportament fixe produse fara invatare. Potrivit teoriei evolutioniste contemporane,
evolutia selecteaza animale care isi maximizeaza fitness-ul lor inclusiv. Maximizarea
fitness-ului inclusiv include o serie de motive, cum ar fi selectia si competitia pentru
parteneri, grija pentru descendenti, grija pentru indivizii inruditi genetic, formand aliante
folositare si mentinand supravietuirea prin mancare, bautura, prin a mentine corpul cald si
asa mai departe.

Aplicarea acestor perspective asupra motivatiei

Cum ar putea aceste abordari diferite teoritice asupra motivatiei sa explice scenariul de puzzle al
aparentei lipse de motivatie pentru protectia impotriva infestarii HIV pe care multi oameni o
demonstreaza in situatii sexuale?

Dintr-o perspectiva evolutionista, un raspuns sta in discrepanta dintre mediul curent si

circumstantele in care stramosii nostrii au evoluat. Oamenii au multe programe neuronale pentru
excitarea sexuala care au fost proiectate de-a lungul milenilor; SIDA ca si alte boli venerice
mortale este o boala noua ( in timp evolutionist.). Totusi, aceste programe neuronale nu includ
pauze temporare pentru preservative. Dezgustul pentru preservative ar trebui sa fie particular
mare printre masculi, care isi pot pierde erectia in timp ce cauta un prezervativ, iar succesul lor
reproductiv poate sa fie afectat de purtarea prezervativelor , dar ar avea un risc mai scazut de
transmisie a SIDA decat femeile heterosexuale in timpul actului sexual, si care in multe culture
atrag femei prin aparenta vitejie.

Dintr-o perspectiva psihodinamica, sexul este motivatia umana de baza si oamenii sunt
predispusi la auto-inselaciune si gandire magica, faptul ca oamenii in mod frecvent neaga riscul
lor la sexul neprotejat nu ar trebui sa vina ca o surpriza. Mai mult decat atat, orice act sexual
reflecta motive multiple, iar balanta pentru aceste motive poate uneori sa depaseasca judecata
buna si logica. De exemplu, oamenii fac sex ocazional, fac asta din multiple motive dincolo de
starea biologica. Acestea includ motive legate de stima de sine ( dorinta de a se simti dorit),
dorinte in a se simti fizic sau emotional mai aproape de cineva, si motive pentru dominant
( sentimental de cucerire.) Sexul neprotejat, ocazional poate de asemenea sa reflecte motive de
auto-distrugere, cum era cazul cu tanarul gay suicidal care mergea des la piscine pentru atentia
mass-mediei la epidemia cu SIDA>

Dintr-o perspectiva comportamentalista ( behaviorita), comportamentul sexual, ca si toate

comportamentale, este sub controlul mediului. Daca folosirea prezervativelor este ca o pedeapsa
( deoarece strica atmosfera, descreste senzatiile genital sau duce la neplacerea partenerului ) ea
se va diminua in timp. Partenerii care consimt sa faca sex neprotejat pot de asemenea sa fie
intarite prin asta prin intreruperea dezamagirii sau printr-o partida de sex buna.

Dintr-o perspectiva cognitiva , expectantele oamenilor despre rezultatele probabile ale

comportamentului de risc pot simplu sa fie gresite din cauza dezinformarii si inatentiei din
media. Mai mult decat atat, HIV poate sa nu duca la simptome ale SIDA pentru multi ani, dar
contactul sexual neprotejat poate sa duca la transmiterea virusului. Absenta consecintelor
immediate probabil duce la expectante optimiste eronate.

Din perspectiva lui Maslow, comportamentul sexual poate sa satisfaca atat nevoile de apartenenta
cat si cele fiziologice, in asa fel este o sursa puternica de motivatie. Cand comportamentul este
amenintator pentru viata, nevoile de siguranta ar trebui sa fie activate, totusi, absenta unui impact
negativ evident are un impact al unui comportament de risc pe multi ani care da un sentiment
fals de siguranta si permite altor motive sa fie exprimate prin comportament.

Influentele culturale asupra motivatiei

Chiar daca abordarile majore asupra motivatiei pun individual la punctul de plecare, iar munca
culturala sugereaza ca cultura joaca un rol substantial in formarea motivatiei. De exemplu,
anumite societati, cum ar fi Statele Unite, vad acumularea personala a materialului de sanatate
foarte importanta si chiar celebreaza oamenii sanatosi. In contrast, alte culturi dezaproba
acumularea de material bune pentru familie, fiind considerate ca o crima impotriva comunitatii
sau un semn de saracie. Papauns Kapuka din Noua Guinee pedespesc strict oamenii.
Dezaprobarea sau sanctiunile contra consumului indivizilor din agricultura sunt comune, unde
resursele tind sa fie limitate si oamenii tind sa fie orientate mai mult pentru binele comunitatii.
Psihologul Erich Fromm in 1955 a sustinut ca sistemul socioeconomic al culturii modeleaza
motivatiile oamenilor in asa fel incat ei vor sa actioneze in moduri in care sistemul are nevoie de
ei sa actioneze. Cu alte cuvinte, pentru ca un sistem economic sa mearga, trebuie sa creeze
indivizi a caror nevoi personale asupra muncitorilor si consumatorilor sunt materializate. Daca
reclamele la ipad nu ar motiva oamenii, antreprenorii nu le-ar crea, iar economia eventual va
stagna.

Impactul culturii poate fi vazut in conditiile in care intretin motivatia intrinseca la copii.
Culturile western contemporane sunt foarte individualistice si prin urmare au un grad mare de
autonomie si auto-directionare. In constrast, majoritatea culturilor care nu sunt western sunt mai
centrate pe grup. In aceste culture, a te intelege mai bine cu ceilalti , onorandu-ti familia si
parintii, si participarea in viata comunitatii tind sa fie mult mai valoroase.

Cercetatorii sugereaza ca aceste diferente se pot traduce in diferente in tipurile de experiente care
produc motivatie intrinseca. Intr-un studiu, copii anglo americanilor si a americanilor asiatici,
( care vorbeau limba lor native si nu erau asimilati pe deplin in cultura US) erau rugati sa resolve
un set de anagrame. Intr-o conditie, copiilor le erau date alegeri pentru a maximize sensul lor de
auto-determinare. De exemplu, anagramele erau luate din una din mai multe categorii ( cuvinte
care se refereau la animale, mancare si San Francisco) si copiilor din aceasta conditie le era
permis sa aleaga categoria. Le era permis sa aleaga culoarea sau marker-ul pe care l-ar folosi
pentru a-si inregistra raspunsurile.

In alta conditie, copiilor nu le erau date alegeri. De fapt le era spus ca mama lor alegea categoria
cuvintelor si culoarea marker-ului pentru ei. Dupa copiilor le era permis sa se joace in camera
pentru cateva minute si le era spus ca pot sa faca cateva asocieri de cuvinte daca vroiau sau daca
nu sa se joace alte jocuri, rezolvand puzzl-uri. Investigatorii au inregistrat cat de mult timp au
continuat copii sa resolve anagramele ca o masura a motivatiei lor intrinseci ( de exemplu, daca
au gasit sarcina interesanta din punct de vedere intrinsic pentru a continua chiar daca
experimentul s-a incheiat.)

Cum era prezis, copii Anglo americani erau mult mai predispusi la motivatia intrinseca pentru
rezolvarea anagramelor din prima conditie, in care ei alegeau categoriile si culorile pentru ei. In
constrast, copii asiatici americani au demonstrate pattern-ul opus: ei au arat mai multa
motivatie intrinseca pentru a rezolva anagramele cand credeau ca optiunile relevante erau alese
de mamele lor. Aceste rezultate sugereaza ca principiile pentru motivatie pot sa nu fie
dependente cultural si la masura in care cultura subliniaza autonomia si individualismul care pot
influenta masura in care este autonomia influentata cand oamenii gasesc ceva care merita sa fie
urmarit si care este interesant.

Genetica comportamentala a homosexualitatii.

Ce cauzeaza aceste diferente? Un numar sporit de dovezi din genetica comportamentala
sugereaza ca homosexualitatea atat la barbati cat si la femei este foarte ereditara. Mai multe
studii au gasit o incidenta mare a homosexualitatii printre rudele masculine ale homosexualilor
masculi decat in populatia generala. Intrucat ratele homosexualitatii din populatia generala sunt
estimate la 2 si pana la 7 procente, aproape 25 de procente ale fratilor homosexualilor masculine
din studiu erau de fapt homosexuali.

Cel mai definitiv studiu al datelor a gasit rate in conformitate cu ratele homosexualitatii mult mai
mari printre gemenii identici decat printre cei fraternali sau fratii adoptive. Conformitatea pentru
homosexualitate era de 52 de procente pentru gemenii monozigotici , 22 de procente pentru
gemenii dizigotici si 11 procente pentru fratii adoptivi , cu o eritabilitate estimate intre 0.31 si
0.74.

Acelasi grup de cercetatori a condus unul dintre studii cu o eritabilitate a homosexualitatii la

femei si au gasit un patern similar: 48 de procente in concordanta pentru gemenii monozigotivi,
16 procente pentru cei dizigotici si 6 procente pentru surorile adoptive, cu o eritabilitate estimate
de la 0.27 pana la 0.76. alta cercetare similara a gasit rate de lesbianism printre rudele biologice
ale femeilor homosexuale.

Cercetatorii au investigat de asemenea genetica experimentala a homosexualitatii. O echipa de

investigatori a creat homosexualitatea masculina la musculite prin inserarea materialului genetic
pentru a provoca mutatia. Aceste musculite au aratat exact mutatiile la acelasi loc cromozomial
pentru a diferentia intre musculitele heterosexuale sau bisexuale. Chiar daca generalizarea de la
musculite pana la oameni are nevoie de atentie, faptul ca alterarea genetica in orice organism
poate sa prezica alterarea sexuala, este de o reala importanta.

Datele sugereaza ca homosexualitatea este substantiala , dar nu in intregime influentata de

genetica. Daca este cazul, orientarea sexuala este o parte a preferintei exercitate de genele
noastre in locul sufletelor, care are implicatii substantiale pentru politica publica si atitudinile lor.

A fost argumentat ca factorii genetici legati de homosexualitate ar trebui sa fie eliminate de-a
lungul timpului prin selectia naturala, care nu duce la reproducere. Totusi, cercetatorii au gasit
faptul ca factorii genetici care sunt asociati cu cromozomul X si duc la orientarea sexuala la
masculi care nu sunt eliminate deoarece cresc fertilitatea la femelele purtatoare.

Rezumat provizoriu

Orientarea sexuala se refera la directia unei persoane care duce la atractia sexuala la membrii de
acelasi sex sau de sex opus. Atitudinile catre homosexualitate difera substantial in culture.
Cauzele homosexualitatii sunt numeroase, dar in particular la masculi, iar dovezile sugereaza ca
homosexualitatea este ereditara si nu reflecta alegerile.

Motivele psihosociale.
Spre deosebire de sex, nevoile psihosociale, sunt mai putin evidente decat cele biologice; totusi,
multe sunt nevoi influentate puternic de tendintele evaluate din biologia noastra. Copii mici, ca si
puii altor specii, au tendinte innascute pentru a forma legaturi intense sociale cu cei care au grija
de ei, iar copii mici arata bucurie spontana la ceea ce fac bun sau frustrare la esec. Inca o data,
natura si mediul ne arata cele mai bune constructe sociale.

Doua scopuri majore ale oamenilor pe care oamenii le urmaresc mereu sunt cele legate de
legatura cu ceilalti( uneori numite comunicare, referindu-se la motivele pentru conectivitatea cu
altii) si agentia ( motivele pentru succes, autonomie, putere si alte scopuri orientate.)

Nevoia pentru inrudire.

Oamenii au mai multe nevoi interpersonale. Prima care apare la copii are legatura cu
atasamentul. Motivatia pentru atasament se refera la dorinta pentru proximitate fizica si
psihologica cu alta persoana, in asa fel incat experientele individuale dau comfort si placer in
prezenta celeilalte persoane. Motivele atasamentului formeaza baza pentru multe aspect din
dragostea adulta. O nevoie comuna printre adulti si copii mai mari din anumite culture este
intimitatea. Nevoile de intimidate sunt deseori satisfacute de relatiile de atasament adulte si
prieteniile profunde.

Un alt motiv social este nevoia de afiliere. Majoritatea oamenilor au nevoie sa fie si sa comunice
cu alti oameni, indiferent daca asta inseamna sa obtina suport dupa o experienta care i-a deranjat,
dupa ce impart vesti bune sau dupa ce s-au jucat sport imprreuna. Anumiti oameni au multi
prieteni si cunostinte dar o nevoie mica pentru intimidate. Altii isi doresc unul sau doi prieteni
intimi si au nevoi putine pentru o retea sociala.

Relatiile sociale, in mod particular cu oamenii in care putem avea incredere, sunt importante atat
pentru sanatatea fizica cat si pentru cea psihica. De exemplu, femeile care au raportat ca au cel
putin o confidenta, sunt mult mai putin susceptibile in a suferi de depresie dupa un eveniment
stresant decat cele care nu au pe nimeni ca si confident. In mod similar, copiii cu un prieten
apropiat rezista la efectele de agresiune, in mod semnificativ mai bine decat copii care sunt
singuratici. Lipsa relatiilor suportive este un factor de risc pentru mortalitate de asemenea.

Rezumat provizoriu.

Doua clustere ale nevoilor psihosociale urmarite cultural sunt cele legate de legaturile cu
ceilalti si agentia ( succesul, autonomia, puterea si alte scopuri orientate pentru sine.)
nevoile pentru legatura cu ceilalti includ nevoile de atasament, intimitate si afiliere. Chiar
daca nevoia de legatura este psihosociala, neindeplinirea lor poate sa aiba efecte biologice
puternice cum ar fi boala sau mortalitatea.

Realizarea si alte motive ale agentiei.

Motivele pentru putere, competenta , realizare, autonomie si stima de sine formeaza cel de-al
doilea cluster de motive comune pentru oameni in lume. Devreme in al doilea an de viata, copii
mici au o dorinta pentru a fi competenti si eficienti, chiar daca nu sunt recompensati de parinti.
Asta poate fi vazuta clar ca si persistenta si mandria arata de copii mici cand invata sa mearga.

Potrivit anumitor teoreticieni, oamenii au o nevoie innascuta pentru a stii si a intelege lumea si
pentru a se simti competenti in exercisarea cunostintelor lor. Placerea in a stii si neplacerea din
incertitudine pot evolua ca si mecanisme care sunt legate de explorarea mediului.

Un al motiv orientat spre sine este stima de sine. Teoreticienii din multe convingeri-
psihodinamice, umanistice si social cognitive printre altele, vaz motivatia stimei de sine ca si
nevoia de a te vedea intr-o lumina pozitiva , ca si un factor motivator al comportamentului.

Nevoia de realizare. Nevoia de realizare este cel mai bine cercetat motiv psihologic. Nu este
surprinzator in viziunea culturii nostrii accentuarea realizarii personale in scoli, cariera si
practice in fiecare domeniu in care actiunile pot fi descrise in termeni de succes si esec.

Oamenii care au nivel motivational mare tind sa aleaga sarcini moderate ca si dificultate fata de
cele foarte usoare sau foarte grele. Ei se bucura sa fie provocati si le place sa faca sarcini dificile
dar uneori sunt motivati de evitarea esecului. Intr-un studiu classic, participantii s-au jucat un jo
unde erau liberi sa isi aleaga distanta de unde sa traga la tinta. Cei care aveau scoruri mari in
motivatia pentru realizare au selectat distante care erau provocatoare dar nu imposibile. In
contrast , participantii care aveau scoruri mici in motivatia pentru realizare si o frica mare de
esec au stat ori prea aproape de tinta ori prea departe, pozitii care nu le-au garantat succesul si au
gasit o scuza buna pentru esec.

Oare cum se traduce aceste descoperiri experimentale in comportamente de zi cu zi? Oamenii cu

o nevoie mare de realizare tind sa lucreze mai persistent decat ceilalti in obtinerea unui scop, si
sunt mandrii in realizarile lor cand au succes. Nu in mod surprinzator, ei sunt consecventi in
succes. De asemenea tind sa atribuie succesurile lor anterioare abilitatilor lor si esecurile lor ca
fiind sub controlul lor, ceea ce creste increderea si persistenta lor. Studentii cu o motivatie de
realizare mare, sunt mult mai probabil sa selecteze o specialitate care sa se potriveasca
abilitatilor lor, sa comita un program de studiu riguros dar nu imposibil, si lucreaza mult pentru a
avea succes. Aceste consecinte ale motivatiei de realizare se extend mai departe de sala de curs.

Intr-o arie deprimata economic din India, unde programele guvernamentale au fost ineficiente in
a ridica nivelul de trai, psihologul David McClelland a intreprins un experiment cu consecinte. El
l-a invatat pe un om de afaceri local cum sa se gandeasca mai mult la realizare si la moduri de
rezolvare a problemelor pentru succes. De-a lungul timpului, el a inceput noi afaceri si a angajat
noi angajati la o rata mult mai mare decat alti oameni din oras. In culturile Western, motivatia de
realizare prezice nu doar succesul occupational, dar si castigurile oamenilor 25 de ani mai tarziu.
Componentele motivatiei de realizare. La fel ca si cu celelalte motive, oamenii nu exprima
motivatia de realizare in fiecare domeniu. De exemplu, un student orientat pe realizare poate sa
aiba o valoare mica in a avea succes in cursurile de la literature, motivele pot fi exprimate
selective, din cauza ca ar fi organizate ierarhic, cu anumite sectiuni ale ierarhiei care au mai
multa motivatie decat altele.

Scopurile de realizare par sa reflecte un amestesc a cel putin trei motive: aporbdarea
performantei, evitarea performantei si scopurile de maiestrie. Scopurile de performanta sunt
motivele de a obtine un nivel particular, un standard definit social, cum ar fi sa ia o nota mare in
clasa. Sublinierea scopurilor de performanta este rezultatul- asupra succesului sau esecului.

Anumiti oameni sunt motivati de a obtine un scop, pe cand altii sunt motivati de frica de a nu-l
obtine. Daca cautam, eu pot fi motivat de dorinta de a stii ceilalti ca eu am folosit o franghie de
diamant , de o dificultate mare. A folosi aceasta franghie este un scop de performanta. In mod
alternative, pot sa stau pe franghii de copii si sa evit sa ma dau pe deal cu ski-urile, un scop de
performanta de evitare.

Scopurile de performanta, indiferent de apropiere sau evitare, sunt pentru un rezultat concret-
obtinerea succesului sau evitarea esecului. In contrast, scopurile de maiestrie sunt motive pentru
a creste competenta unuia, maiestria sau deprinderile. Daca sunt motivat de maiestria scopurilor,
interesul este dezvoltarea deprinderii mele sau a tehnicii- nu modul in care ma pot lauda de
exploatrarile mele sau de evitarea snickeri-lor copiilor care trec pe langa mine.

Cele trei tipuri de scopuri care stau sub realizare prezic rezultate diferite. De exemplu, copii cu o
abordare mare pentru performanta tind sa aiba note bune, dar pot sau nu pot sa dezvolte interes
intrinsic pentru material. Studentii cu scopuri de evitare a performantei mari tind sa aiba note
mici si mai putina placere intrinseca pentru ce fac, cel mai probabil din cauza preocuparii cu
frica de esec. Copii motivati de scopurile de maiestrie deseori au note bune si dezvolta interesul
intrinsec penru material.

In viitor cercetatorii sunt mai putin probabil sa faca distinctii fine intre sistemele motivationale.
De fapt, mai multe motive stau sub comportament. Cerandu-i cuiva o intalnire poate sa reflecte
nevoia de afiliere, atasament, mancare, sex, altruism si stima de sine- o sarcina centrala a
persoanei care este chemata la intalnire poate include modul in care sa isi dea seama care motive
sunt primare.

Parenting, cultura si realizare. Nevoia pentru realizare este primara motivului invatarii, cu
numeroase studii legate de pattern-uri de cresterea copilului. Copii cu o motivatie mare de
realizare tind sa aiba parinti care ii incurajeaza sa incerce sarcini noi dincolo de cele cu care sunt
obisnuiti, sa se bucure de succes cand apare, sa incurajeze gandirea independent, sa discurajeze
plangerile si sa incurajeze copii sa gaseasca solutii noi cand esueaza.
Parenting-ul are loc intotdeauna intr-un context cultural, si motivatia pentru realizare variaza
considerabil de-a lungul culturilor si perioadelor istorice. David McClelland si colegii sai si-au
petrecut multi ani explorand legaturile dintre culturi, cresterea copiilor si realizarea. O ipoteza,
bazata pe teoria ca culturile ne invata motivele prin povestile pe care le spunem, este ca miturile
culturii, si povestile de copii ar trebui sa fie legate de practicile de crestere a copiilor si de nivelul
economic de dezvoltare. O poveste proeminenta de copii din societatea orientate spre realizare
este micul motor care a putut. Dintr-un punct de vedere psihologic, morala povestii este simpla:
cei care se asteapta sa aiba succes si si-l doresc mai mult decat orice, il vor avea.

Intr-un studiu, McClelland si colegii sai au votat povestile din folclor ale opt culturii nativ
americane pentru masura in care ei au prezentat temele de realizare. Un alt set de codificatori au
votat culturile pentru antrenamentul independentei, notand varsta la care a inceput si puterea si
frecventa pedepsirii pentru esec care s-a manifestat automat. Rezultatele erau frapante: cu cat
mai multa realizare era in povesti, cu atat era mai multa focusare pe autonomie si independent in
cresterea copiilor.

Rezumat provizoriu.

Nevoile agentiei includ motive cum ar fi puterea, competenta, realizarea, autonomia si stima de
sine. Nevoia pentru realizare- de a avea succes sau de a evita esecul- afecteaza scopurile pe care
oamenii le urmaresc in fiecare zi, sarcinile pe care le aleg si masura in care ei persista in fata
dificultatii. Scopurile de realizare reflecta cel putin trei motive: scopurile abordarii performantei
( dorinta de a indeplini un standard definit), scopurile evitarii performantei ( dorinta de a evita
esecul, in mod particular cand se poate observa) si scopurile de maiestrie( dorinta de a avea
anumite abilitati. Practicile parintilor, care se reflecta in valorile culturale, afecteaza substantial
motivatia de realizare.