Sunteți pe pagina 1din 5

COSTACHE NEGRUZZI

ALEXANDRU LAPUSNEANUL

-nuvela istorica, romantica, din perioada pasoptista, ilustrand programul Daciei literare-

Epoca pasoptista marcheza, pentru literatura romana, inceputurile literaturii


moderne,coordonatele majore ale acestei miscari fiind definite de elemente de specificitate
generate nunumai de contextual literar sau cultural al vremii, cat mai ales de contextual politic.
Perioadade mari framantari istorice, in care sunt afirmate idealuri politice ale
poporului roman:independenta politica, libertatea nationala sau unirea tuturor
provinciilor romanesti, subinfluenta Revolutiei de la 1848, pasoptismul literar se
contamineaza, inevitabil, astfel caoperele literare ale vremii vor reflecta si ele lupta pentru
impunerea specificului national,constiinta civica si patriotica sau mesianismul cultural. Cu atat
mai mult cu cat majoritateascriitorilor acestei perioade sunt, in acelasi timp, si figuri marcante
ale vietii politice sausociale, era imposibila o delimitare obiectiva intre preocuparile culturale si
cele politice aleacestora, literatura devenind o forma de propagare a ideilor revolutionare prin
caracterul lorpatriotic mai ales.Ideologie literara cu caracter nesistematic, pasoptismul
literar este reflectat dearticolele programatice ale perioadei, dintre acestea articolul
Introductiedin primul numar alrevistei Dacia literara sintetizand poate cel mai bine nevoile,
dar si aspiratiile literaturiiromanesti in incercarea sa de a gasi drumul spre modernitate.
Indrumatorul revistei, MihailKogalniceanu, personalitate marcanta, figura publica implicata
profund in evenimentele dinistoria contemporana lui, reuseste sa inteleaga care sunt
necesitatile imediate si sa le redeaintr-un program, care sa nu depaseasca insa resursele si
posibilitatile culturii romanesti de laacea vreme.Redactata ca o revista a scriitorilor romani de
pretutindeni: Asadar foaia noastra va fiun repertoriu general al literaturii romanesti., marele
merit al Daciei literare, desi nu auaparut decat trei numere, a fost acela de a fi realizat
popularizarea unor opere originale,reusite estetice si a caror valoare literara s-a
dovedit capabila sa infrunte timpul, opereapartinand unor scriitori ramasi in istoria
literaturii romane:Vasile Alecsandri, GrigoreAlexandrescu, Costache Negruzzi s.a.Articolul
Introductie, redactat chiar de M. Kogalniceanu, a aparut in primul numar alrevistei si este
considerat manifestul artistic al romantismului romanesc, in masura in careacesta vorbeste
despre idealuri ale literaturii care se suprapun, in majoritatea lor, pecoordonatele
esteticii romantice, afirmate de Prefata la drama Cromwel inca din 1827 decatre Victor
Hugo, o estetica in care sunt ridicate la rang de principii individualitateanationala,
refugiul in trecutul istoric sau respectul pentru folclor.

Cele patru puncte ale articolului-program: nevoia intemeierii unui spirit critic obiectivsi bazat
exclusiv pe principiul estetic: Critica noastra va fi nepartinitoare; vom critica cartea,iar nu
persoana.; realizarea unei limbi unitare si a unitatii literaturii romane: romanii sa aibao limba
si o literatura comuna pentru toti.; combaterea imitatiei: Dorul imitatiei s-a facut lanoi o
manie primejdioasa, pentru ca omoara in noi duhul national. si a
traducerilornevaloroase: Traductiile nu fac insa o literatura.; promovarea unei literaturi
originale, caresa porneasca de la subiecte ce reliefeaza individualitatea poporului roman, dar si
esteticaromantica: Istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt destul
demari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice pentru ca sa putem gasi si la
noisujeturi de scris[] sunt reflectate, de altfel in intreaga evolutie a literaturii si
culturiivremii. Proza, poezia sau dramaturgia acestei perioade isi cauta, uneori cu stangacie,
drumulspre marile reusite, dar operele scriitorilor vremii traseaza drumul marii literaturi
romanestiprin crearea unor genuri sau specii inexistente pana atunci la noi: teatrul istoric sau
comedia(Vasile Alecsandri), scrierile memorialistice (C. Negruzzi), poezia epica de inspiratie
istorica(D. Bolintineanu, V. Alecsandri) sau satirica (Gr. Alexandrescu), nuvela istorica,
romantica,mai ales prin Costache Negruzzi. Publicata in primul numar al revistei Dacia
literara, nuvela Alexandru Lapusneanulde Costache Negruzzi este o nuvela in care se regasesc
toate principiile afirmate in articolulIntroductie, fiind prima nuvela romaneasca de inspiratie
istorica reusita din punct de vedereestetic, o nuvela in care este evocat Evul Mediu
romanesc prin reconstituirea unei epocitrecute, o scriere originala, in care personajele
sunt construite prin procedeul antitezei,procedeu romantic.Viziunea romantica este
asadar vizibila inca din tema, evocarea trecutului istoric,nuvela avand in centrul sau,
asa cum sugereaza si titlul figura domnitorului AlexandruLapusneanu. Inspirata din
cronicile moldovenesti, Letopisetul Tarii Moldovei de GrigoreUreche si Letopisetul Tarii
Moldovei de Miron Costin, scrierea preia din acestea scene, faptesau relici, dar transfigureaza
artistic realitatea, nefiind interesata de respectarea adevaruluiistoric, doar pretext pentru
dezvoltarea unui fir epic in care accentul se concentraza asupratensiunii narative sau a
constructiei personajelor.Naratiunea heterodiegetica, realizata la persoana a III-a, cu
focalizare zero siperspectiva par derriere, apartine unui narator obiectiv, dar nu si
neutru. Omniscient,omniprezent si omnipotent, acesta este, in cea mai mare parte, detasat,
dar nu se poate abtinede la comentarea faptelor: desantata cuvantare, ticalosul boier, in
text fiind prezentenumeroase marci ale naratorului (comentarii: pata de sange in istoria
Moldovei sau topicaafectiva: nenorocitul domn).Relatiile spatio-temporale sunt
precizate, conferind verosimilitate: , intamplarilederulandu-se in timpul celei de-a doua
domnii a lui Alexandru Lapusneanu, de la momentulrevenirii sale la tronul Moldovei cu
sustinerea armatei otomane si pana la moartea sa. Nevoiade verosimilitate este consecinta
caracterului istoric al textului, care urmareste nu doar saprezinte faptele, ci mai ales sa
evoce o lume trecuta, fapt evidentiat de interesul pentru culoarea locala: lupta pentru
putere intr-un ev mediu romanesc dominat de conflicte interne,descrierea vietii si a
ritualurilor de la curtea domneasca, relatiile dintre clasele sociale,descrierea
vestimentatiei etc.Incipitul si finalul accentueaza caracterul auctorial al naratiunii, in
incipit fiindrezumate evenimentele care preceda revenirea domnitorului la tron,
informatii menite saasigure fundalul pe care sunt proiectate intamplarile, dar si sa ofere
verosimilitate actiunilorpersonajelor. Finalul, intr-un stil aproape cronicaresc,
consemneaza finalul domnului, iartrimiterea la ctitoria acestuia, unde se si afla
inmormantat, sustine si ea verosimilitatea: LaMonastirea Slatina, zidita de el, unde e ingropat,
se vede si astazi portretul lui si al familieisale..Constructia subiectului se realizeaza pe un
singur fir narativ, prin inlantuireacronologica a episoadelor, particularitate specifica
naratiunii romantice, asigurandprevizibilitatea intamplarilor. Conflictele, mai ales de
natura exterioara, sunt conflictepollitice, datorita nevoii de a surprinde lupta pentru putere
din Moldova medievala ( conflictuldomnitor- boieri, conflictul Lapusneanu- Motoc, conflictul
Lapusneanu- Spancoic, Stroici sauconflictul Lapusneanu- Doamna Ruxanda) sau conflicte
sociale (conflictul multime-boieri).Conflictul secundar cu Motoc reliefeaza insa si conflictul
interior al domnitorului,animat de o dorinta nestapanita de a se razbuna pentru
tradarea din prima domnie,pedepsindu-i pe boierii vinovati fara mila.La nivel macrotextual,
organizarea in patru capitole, precedate de un moto rezumativ:Daca voi nu ma vreti, eu va
vreu, Ai sa dai sama, Doamna!, Capul lui Motoc vremsi De ma voi scula, pre multi am
sa popesc si eu, reda caracterul dramatic al intrigii,gradatia ascendenta a tensiunii narative.
In centrul nuvelei este plasata evolutia personajuluiprincipal, derularea intamplarilor fiind
consecinta gesturilor acestuia. Intors cu sprijin otomanin Moldova din care fusese nevoit sa
plece prin tradarea boierior, care il sustinusera pe Tomsa,Lapusneanu traieste doar gandul
razbunarii impotriva acestora. Refuzul boierilor de a-iaccepta intoarcerea, pretinzand
ca norodul nu te vrea, intareste si mai mult hotarareadomnului. Instalat pe tron, nu
va pregeta sa pedepseasca pe boierii tradatori, care sunt nevoitisa ia calea exilului sau sa
accepte moartea si confiscarea averilor. Nici macar doamnaRuxanda, sotia sa,
infricosata de faptele acestuia, nu poate sa opreasca macelul, iarinterventiile sale
sunt ridiculizate de un domnitor care nu accepta amestecul femeilor intreburi
barbatesti. Ii promite insa ca toate vor inceta, iar comportamentul sau pare sa
seschimbe. Numai ca totul nu este decat plan diabolic, caci afisand dorinta de impacare
cuboierii, aceta pune la cale un groaznic omor, prin care sa-si elimine toti adversarii. Din
macelnu scapa decat Spancioc si Stroici, neincrezatori in schimbarea lui Lapusneanu, iar Motoc
estedat multimii adunate in fata palatului pentru a potoli ura provocata de nemultumirile
sociale.Cu cinism, Lapusneanu asaza in piramida capetele celor 47 de boieri ucisi si isi invita
sotiapentru a-i oferi un leac de frica. Intamplarile din ultimul capitol se deruleaza la patru ani
dela scena macelului, domnitorul retragandu-se la cetatea Hotinului, unde, bolnav de
friguri,este calugarit. Insanatosindu-se ameninta sa-i ucida pe toti, aceasta amenintare,
impreuna cusfaturile mitropolitului Mitrofan sustinut de Spancoic si Stroici, facand-o
pe doamnaRuxanda, speriata ca i-ar putea fi ucis fiul, sa accepte sa-l otraveasca. Moartea
domnitorului
este moartea unui personaj care este pedepsit pentru ura pe care a revarsat-o in jurul
sau,deznodamantul dramatic fiind prin excelenta romantic.Constructia personajelor reflecta si
ea viziunea romantica, personajele fiind personajeexceptionale care actioneaza in situatii-
limita, personaje cu psihologie lineara, in redareatrasaturilor acestora fiind utilizata antiteza,
ca procedeu specific. Personaj principal, individual, masculin si eponim, Alexandru
Lapusneanu este unpersonaj romantic prin excelenta romantic, atat prin tipologie,
tipul despotului, aldomnitorului tiranic, cat si prin constructia sa in antiteza cu
doamna Ruxanda. Personajexceptional, construit din lumini si umbre, el este domnitorul
medieval care este nevoit sarecurga la crima pentru a-si proteja tronul, intr-o tara in care
comploturile boierilor nu setermina niciodata. Nemilos pana la cruzime, acesta recurge la
gesturi extreme, macelarind peboieri sau amenintand cu moartea chiar propria familie, dar nu
este construit in totalitate prinacumularea unor trasaturi negative. Inteligenta sa,
capacitatea de a cunoaste psihologiaumana, abilitatea cu care manipuleaza pe cei din jur
sunt insa subordonate unui singur tel,dorinta de putere. Personaj rotund, extrem de
complex, Lapusneanu isi completeaza portretul prinantiteza cu sotia sa. Caracter slab,
aceasta este inspaimantata de deciziile domnitorului, darincapabila sa ia o decizie, interventiile
sale fiind rezultatul presiunii celor din jur. Puterea deconvingere a mitropolitului actioneaza
foarte usor asupra unei fiinte care este numai bunatatesi blandete, dar care nu se da inapoi de
la crima pentru a-si proteja fiul, dintr-o dragoste maiputernica decat dragostea fata de
Dumnezeu insusi.Lumini si umbre se amesteca asadar in constructia personajelor romantice,
inteligentasi cruzime, blandete si capacitate de a ucide, antiteza dintre cei doi evidentiind
caracteruldemonic si angelic al acestora si accentuand forta protagonistului.Celelate personaje
recreeaza o epoca, Motoc nefiind altceva decat boierul tradator siintrigant, urmarind numai
propriul bine, nu si pe cel al tarii, iar Spancioc si Stroici boieriitineri, animati de dorinte
patriotice, in idealismul carora insusi Lapusneanu se regaseste pesine, cel de la tinerete.Arta de
a crea personaje se vede insa mai ales in capacitatea lui C. Negruzzi de a redamiscarile
multimii, personajul colectiv. Asemenea unei idre cu multe capete, multimearevoltata
din fata palatului, dovedeste o psihologie unitara, ale carei nuante autorul
lesurprinde progresiv: venise fara sa stie pentru ce a venit, intrebarea despre
nemultumirilelor fiind redata prin: Prostimea ramase cu gura cascata., dar rostirea numelui
lui Motoc oface sa strige cu un singur glas: Capul lui Motoc vrem!, intr-o clipa trupul acestua
fiindsfasiat: Ticalosul boier cazu in bratele idrei acestei cu multe capete, care intr-o clipala il
facubucati..Cu setea de razbunare potolita, multimea se imprastie: multumindu-se de
aceastajertfa, se imprastii.Caracterul evocativ, specific scrierilor romantice, este evidentiat nu
doar in capacitateaautorului de a surprinde culoarea epocii prin decrierea vietii de la curtea
domneasc: ritualul

bisericesc, ceremonialul primirii boierilor, desfasurarea meselor domnesti, ci si


prinsubtilitatea cu care recreeaza culoarea locala, prin comparatie cu tarile europene.
Valoarealiterara se completeaza deci cu valoarea documentara, cititorul avand astfel acces la o
lumedemult disparut, dar care este readusa la viata sub ochii sai prin personaje si
intamplarimemorabile.Registrul regional: septe, pana, dar mai ales prezenta a
numerosi termeni dinregistrul arhaic: spatarul, vornic, prosti, improtivire etc, dau
specificul limbajuluiartistic al autorului, prin acesta fiind posibila nu doar
individualizarea unei lumi, ci sicaracterizarea personajelor.In opinia mea, coexistenta
elementelor de clasicism (organizarea riguroasa a textului,caracterul obiectiv al naratiunii sau
constructia simetrica) cu elemente de romantism, mult mainumeroase, inspiratia istorica,
interesul pentru culoarea locala, personaje construite la extremesau prezenta antiteze, si cu
elemente incipiente de realism (tehnica detaliului semnificativ sauobiectivitatea nartiunii)
ilustreaza specificul literaturii pasoptite, in care influentele,numeroase si uneori inca
neasimilate, se manifesta concomitent. Dar valoarea deosebita a nuvelei Alexandru
Lapusneanu vine mai ales din capacitatea autorului de a da recrea o lumecu personaje care
traiesc si se misca in modul cel mai natural cu putinta, ffara ca pentruaceasta sa fi avut la
indemana vreun model. Coastache Negruzzi isi merita deci numele decreator al nuvelei
romanesti, de creator al nuvelei romanesti istorice.