1.

Clasificarea navelor si evidenta inmatricularii

Din punct de vedere juridic navele se mpart n doua categorii:

I) - navele cu propulsie al caror motor are o putere mai mare de 45 CP;
- velierele construite pentru calatorii de lunga durata;
- nave cu sau fara propulsie a caror capacitate de ncarcare este mai mare de 10 tone metrice,
inclusiv instalatiile plutitoare al caror deplasament este mai mare de 15 tone;
II) - toate celelalte nave.
Dupa spatiul de apa n care naviga navele:
- nave oceanice (pentru drumuri maritime lungi);
- nave maritime;
- nave fluviale;
- nave arctice.
Din punct de vedere al pavilionul ce-l poarta, navele se mpart n nave sub pavilion national
si nave cu pavilion de complezenta care nu poarta pavilion national.
Evidenta nmatricularii navelor
Dobndirea si transmiterea dreptului de proprietate asupra navelor, precum si constituirea,
transmiterea sau stingerea altor drepturi asupra acestora se transcriu n registrele matricole sau
de evidenta tinute de capitaniile de port sau dupa caz de primarii, facndu-se totodata
mentiunea si pe actul de nationalitate sau carnetul de ambarcatiune.
Contractul de constructie va fi transcris n registrele de nave n constructie ale capitaniei portului
n raza caruia se afla santierul naval.
n aceste registre se vor transcrie si eventualele transmiteri de proprietate precum si constituirile
si stingerea de drepturi reale asupra navelor.
Navele de categoria I, cu propulsie, poarta un nume de identificare care se nscrie n ambele
borduri, la pupa si pe castel.
Navele de categoria II si navele de categoria I fara propulsie poarta un numar de identificare
care se nscrie n ambele borduri.
Navele de categoria I sunt nmatriculate n Registrele Matricole existente la Capitaniile de port,
iar o evidenta centralizata pe tara se tine si la Ministerul Transporturilor (Inspectoratul Navigatiei
Civile).
Navele de categoria II se nscriu n registrele de evidenta existente la Capitaniile de port iar
acolo unde nu exista Capitanii de port la Consiliile locale.
Pentru nscrierea navelor de categoria I este necesar ca la cererea de nmatriculare sa se
anexeze urmatoarele documente :
- actul de dobndire al navei, care este principalul document care da dreptul la nscriere,
mentiuni sau modificari n registrul matricol;
- actul de radiere a nscrierilor anterioare;
- actele care atesta starea tehnica a navei (actele de siguranta, actele de tonaj etc.);
- autorizatiile de lansare la apa si de navigatie;
- fotografiile navei.
Dupa nscrierea navei de categoria I la Ministerul Transporturilor (Inspectoratul de navigatie) se
elibereaza actul de nationalitate.
Se poate elibera un act de nationalitate, dupa nscrierea n registru, pe numele operatorului cu
conditia predarii prealabile de catre armator a actului de nationalitate initial si atunci cnd nu a
avut loc un transfer de proprietate al navei, atunci cnd contractul de nchiriere a navei s-a facut
pentru o perioada mai mare de un an, la solicitarea celui care a luat nava si cu acordul
armatorului. Acest act de nationalitate se pastreaza la Ministerul Transporturilor pna la
ncheierea contractului de nchiriere sau pna la solicitarea armatorului.
Prin emiterea acestui act de nationalitate, operatorul nu capata drept de proprietate asupra
navei; constituirea unor drepturi reale asupra navei nu pot fi facute de operator, dect cu
acordul expres al armatorului.
La cererea de nscriere a navelor de categoria II este necesar sa se anexeze :
- actul de dobndire a proprietatii;
- certificatul de radiere a nscrierilor anterioare (daca este cazul);
- actul de constatare a starii tehnice a navei (se verifica anual);
- la navele cu motor se cer si fotografiile navei.
Scoaterea din evidenta a unei nave se face cu mentionarea n registru a cauzelor care au
provocat-o, cum ar fi :
- pierderea nationalitatii;
- pierderea n urma unui naufragiu;
- pierderea n caz de nefunctionalitate;
- dezmembrarea navei, etc.
n cazul pierderii nationalitatii, transcrierea transmiterii dreptului de proprietate se face dupa
depunerea la Capitania de port a Certificatului de nationalitate romna si a celorlalte acte de
bord.
Nationalitatea si dreptul de a arbora pavilionul romnesc.
De regula navele au nationalitatea statului al carui pavilion sunt autorizate sa-l poarte. Dreptul
de a purta un anumit pavilion rezulta din documentele nautice (actele navei) pe care orice nava
trebuie sa le aiba neaparat la bordul sau n cursul oricarei calatorii.
Desi la Conferinta de la Geneva din 1958 s-a propus ca statele sa nu acorde drept de navigatie
dect navelor avnd nationalitatea lor, nsa jurisprudenta internationala a recunoscut statelor
dreptul de a acorda pavilionul lor si unor nave straine.
Fiecare stat fixeaza n mod suveran conditiile potrivit carora el acorda navelor nationalitatea sa,
precum si conditiile de nmatriculare si dreptul de a purta pavilionul sau.
Fiecare stat elibereaza navelor carora le-a acordat dreptul de a purta pavilionul sau, documente
n acest sens.
Pentru studierea nationalitatii unei nave trebuie avute n vedere urmatoarele probleme:
nmatricularea, nationalitatea, legatura efectiva, controlul efectiv, recunoasterea nationalitatii,
dovada nationalitatii.
O exceptie este aceea a navelor construite n strainatate si care dupa legislatia unor state de
pavilion, nu vor putea utiliza n mod definitiv dreptul la pavilion dect dupa sosirea ntr-unul din
porturile statului de pavilion. Aceste nave efectueaza adeseori primul lor voiaj sub un pavilion
provizoriu, care poate fi cel al statului n care au fost construite.
O alta exceptie este constituita de cazul navei care si schimba proprietarul n timp ce se afla
ntr-un port strain si care potrivit normelor existente n numeroase legislatii interne nu poate
cstiga n mod definitiv dreptul la noul pavilion dect dupa sosirea sa ntr-un port al statului
noului proprietar. Aceasta nava efectueaza voiajul respectiv sub un pavilion provizoriu, care
poate fi fostul pavilion.

2. Incheierea contractului individual imbarcare

Personalul navigant ncheie contract individual de mbarcare direct cu armatorul sau cu

reprezentantul legal al acestuia, prin care sunt stabilite durata i natura mbarcrii, indemnizaia,
despgubirile n cazul accidentelor de munc i al bolilor profesionale, transportul la i de la
bordul navei, condiiile specifice de munc i de via la bordul navei, precum i obligaiile
personalului navigant, corespunztor funciei, avnd la baz contractul colectiv de munc, dar
nu sub nivelul standardelor acceptate de Organizaia Internaional a Muncii.
 3. Definitia, structura si ierarhia echipajului navei

Personalul navigant roman este constituit din totalitatea persoanelor care au cetatenie
romana si care poseda un brevet sau un certificat de capacitate, obtinut in conformitate cu
prevederile legale si care da dreptul acestora sa indeplineasca functii la bordul navelor.
Evidenta personalului navigant roman se tine de catre Autoritatea Navala Romana, prin
capitaniile de port, in registrele de evidenta a personalului navigant.
Orice nava care arboreaza pavilionul roman este deservita de un echipaj care asigura operarea
navei in conditii de siguranta si de protectie a mediului si indeplineste alte activitati la bordul
navei. Echipajul navei reprezinta totalitatea personalului navigant, brevetati sau nebrevetati care
indeplinesc o functie la bordul navei.
Echipajul este format din personal navigant si personal auxiliar, iar componenta acestuia este
stabilita conform tipului si destinatiei navei.
Orice nava care arboreaza pavilionul roman trebuie sa aiba la bord, indiferent de situatia in care
se afla, un echipaj minim de siguranta.Echipajul minim de siguranta se stabileste in functie de
tipul si destinatia navei, de marimea acesteia, de numarul de nave din convoi, de gradul de
automatizare al navei, precum si de situatia in care se afla nava: in mars, in stationare, in
reparatii, in conservare sau in iernatic.
Echipajul minim de siguranta asigura conducerea navei in siguranta in timpul navigatiei si al
manevrelor, paza si siguranta navei in stationare, vitalitatea navei, prevenirea si stingerea
incendiilor la bord, prevenirea poluarii mediului, exploatarea in siguranta a instalatiilor si a
echipamentelor de propulsie, guvernare, manevra, navigatie si telecomunicatii.
Autoritatea Navala Romana stabileste echipajul minim de siguranta, precum si functiile
acestuia, pentru fiecare categorie de nava, si elibereaza un certificat privind echipajul minim de
siguranta In conformitate cu OMT nr. 370 din 5 iulie 1999 pentru aprobarea Instructiunilor
privind stabilirea personalului minim de siguranta a navigatiei pentru navele maritime din marina
civila a Romaniei. Autoritatea Navala Romana stabileste conditiile de eliberare si perioada de
valabilitate a acestuia. Brevetele sau certificatele de capacitate se obtin dupa promovarea unui
examen sustinut in fata unei comisii stabilite de Autoritatea Navala Romana sau, dupa caz, prin
echivalare, la cerere. Brevetele sau certificatele de capacitate se elibereaza de catre Autoritatea
Navala Romana, in numele ministerului. Conditiile de obtinere, reconfirmare, suspendare sau
anulare a brevetelor si a certificatelor de capacitate, nomenclatorul, forma si continutul acestora,
precum si functiile care pot fi indeplinite la bordul navelor de posesorii brevetelor si ai
certificatelor de capacitate se aproba de catre minister, la propunerea Autoritatii Navale
Romane. Pentru participarea la examenul organizat de ANR personalul navigant trebuie sa faca
dovada ca a absolvit cursurile de pregatire si perfectionare organizate in conformitate cu
reglementarile nationale si acordurile si conventiile internationale la care Romania este parte.
Durata si continutul cursurilor de pregatire si perfectionare se aproba de catre minister, la
propunerea Autoritatii Navale Romane. Pentru a putea indeplini o functie la bordul navei
personalul navigant si personalul auxiliar trebuie sa faca dovada ca au absolvit cursurile de
pregatire si perfectionare organizate in conformitate cu reglementarile nationale si acordurile si
conventiile internationale la care Romania este parte si sa posede in mod obligatoriu, ca
document de identitate, un carnet de marinar. Carnetul de marinar se elibereaza, in numele
Guvernului, de catre minister, prin Autoritatea Navala Romana. In cadrul echipajului functiile la
bordul navelor care arboreaza pavilionul roman pot fi indeplinite numai de personalul navigant
care poseda brevete sau certificate de capacitate corespunzatoare, dupa caz. Personalul
auxiliar efectueaza activitati la bordul navelor, pentru care nu se elibereaza brevete sau
certificate de capacitate.
Este marinar de navigatie civila orice persoana care indeplineste conditiile de calificare
profesionala cerute pentru prestarea unui serviciu ia bord, poseda carnet de marinar si este
inscris ca personal navigant n registrele matricole ale unei capitanii de port.
 Personalul navigant imbarcat este alcatuit din totalitatea marinarilor care indeplinesc o
functie la bordul unei nave si sunt nscrisi in rolul de echipaj al acesteia.
Pentru exercitarea fiecaruia din serviciile la bord este necesara indeplinirea unor conditii
de varsta, studii, stagiu si brevet sau certificat de capacitate, precum si a unor conditii
psihofiziologice, corespunzatoare functiei, stabilite de Ministerul Transporturilor.
Sunt asimilati personalului navigant inspectorii de navigatie civila si ofiterii din cadrul
capitaniilor de port.
Personalul de uscat este format din specialisti care ocupa functii echivalente si concura
la siguranta navigatiei in institutiile sau societatile in care isi desfasoara activitatea. Functiile
echivalente la uscat se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei ordonante.
Pentru persoanele fizice care exercita activitati de navigatie pe ambarcatiuni de
agrement sau pentru transport in interes propriu, Ministerul Transporturilor va stabili portiunile
din apele nationale navigabile pentru folosirea carora este necesara indeplinirea vreuneia din
conditiile prevazute pentru personalul navigant de pe navele comerciale, tehnice si cele pentru
serviciile necomerciale si posedarea unui permis de conducere de ambarcatiune.
Personalul de specialitate al santierelor care participa la efectuarea probelor navelor nou
construite sau iesite din reparatii va fi ambarcat pe perioada probelor, fara a poseda carnet de
marinar.
Ministerul Transporturilor va stabili personalul navigant care trebuie sa fie ambarcat pe
aceste nave, pe perioada probelor, in afara personalului de specialitate al santierului
constructor.
Stabilirea personalului minim de siguranta a navigatiei pentru nave maritime de ape
interioare si tehnice, se face prin ordin, respectiv OMT nr. 370 din 5 iulie 1999 pentru
aprobarea Instructiunilor privind stabilirea personalului minim de siguranta a navigatiei pentru
navele maritime din marina civila a Romniei ce este adus la ndeplinire de catre I.N.C.
Lipsa de la bord a oricarei persoane care face parte din personalul minim de siguranta a
navigatiei va atrage oprirea navei din navigatie, conform prevederilor legale.
Ambarcarea la bordul navelor si a altor persoane decat a celor care formeaza echipajul
navei se poate face in limita stricta a mijloacelor de salvare existente la bord, cu acordul si pe
raspunderea proprietarului navei si cu aprobarea capitaniei din portul de ambarcare.
Ierarhia functiilor, in cadrul echipajului navei, este urmatoarea:
a) comandant
b) secund
c) ofiteri de punte
d) sef mecanic
e) ofiteri mecanici
f) alti ofiteri
g) personal cu certificat de capacitate:
- sef echipaj
- timonier
- ajutor mecanic
- conducator de salupa
- marinar
- motorist
- electrician
- fitter
- pompagiu
- fochist
h) personal auxiliar:
- personal medico-sanitar
- personal sanitar-veterinar
- personal de pescuit si de prelucrare a pestelui
- personal tehnologic
- personal administrativ
- personal pentru alte activitati la bordul navei.

4. Cautare, asistenta si salvare

Comandantul unei nave sub pavilion roman, care primeste un mesaj indicand ca o nava se afla
in pericol, este obligat ca, in masura in care nu-si pune in primejdie nava, echipajul sau
pasagerii, sa se deplaseze cu toata viteza catre acea nava, pentru asistenta si salvarea
persoanelor aflate in pericol la bordul acelei nave. Aceeasi obligatie o are comandantul si in
cazul persoanelor aflate in pericol pe ambarcatiuni sau plute de salvare. In caz de imposibilitate
sau daca, in circumstante speciale in care s-ar afla, comandantul socoteste ca nu este rational
si nici necesar sa acorde ajutorul sau, el este obligat sa inscrie in jurnalul de bord motivul pentru
care nu poate sa faca aceasta.
Comandantul de nava este obligat a acorda, dupa abordaj, asistenta celeilalte nave,
echipajului si pasagerilor acesteia si, in masura posibilului, a indica celeilalte nave numele
propriei sale nave, portul sau de inmatriculare si portul cel mai apropiat la care va ajunge.
Comandantul unei nave care se afla in calatorie sau este gata de plecare nu mai are obligatia
de a da asistenta si salvare. in cazul in care comandantul navei aflate in pericol refuza expres
ajutorul, precum si atunci cand s-a primit informatia ca ajutorul nu mai este necesar.
Motivele de neacordare a ajutorului prevazut in prezentul articol se vor consemna in jurnalul de
bord. Asistenta si salvarea navei si a bunurilor aflate pe aceasta se fac potrivit intelegerii cu
comandantul navei, cu armatorul sau cu operatorul acesteia.
Intelegerea poate fi scrisa sau transmisa prin orice mijloc de comunicatie si consemnata
in jurnalul de bord. Cand nava reprezinta un pericol de navigatie si comandantul/armatorul sau
operatorul navei intarzie nejustificat incheierea unei intelegeri pentru asistenta sau salvare,
capitania portului in jurisdictia careia se afla nava va ordona salvarea acesteia, pe cheltuiala
intereselor navei si ale marfii aflate la bordul acesteia, dispozitiile capitaniei devenind obligatorii.
In toate cazurile de sinistru, calamitate, de pericol sau de interes general, ivite la uscat in apele
portuare si in rada, capitania portului coordoneaza toate actiunile si asigura disciplina in
realizarea acestora.
Capitania va putea cere concursul navelor si echipajelor aflate in port sau in apropiere, precum
si oricaror persoane care exercita o profesie in port sau lucreaza in mod obisnuit pe chei sau in
apele nationale, acestea fiind obligate sa dea sprijinul solicitat si sa respecte ordinele date de
capitanie .
Actul de confirmare a executarii operatiunilor de salvare in conformitate cu art. 53 alin. 3
si cu prezentul articol, intocmit de capitania portului, avand anexat calculul cheltuielilor facute de
persoanele juridice si fizice creditoare si verificat si aprobat de Ministerul Transporturilor,
constituie titlu executoriu pentru cheltuielile efectuate cu salvarea navei.
Despre sinistrul navelor straine va fi informat imediat si oficiul consular al statului al carui
pavilion il poarta nava.
In cazul sinistrului unei nave sub pavilionul unui stat strain cu care statul roman a incheiat
conventii internationale se vor aplica dispozitiile din aceste conventii privind termenele, conditiile
de informare si relatiile cu oficiul consular al statului strain.
Acordarea de asistenta si salvare a navelor si conditiile de executare a acestora, prevazute in
prezenta sectiune, se aplica in mod corespunzator si in cazul cand pe mare sau in apele
nationale se afla in pericol aeronave ori persoane aflate sau cazute de la bordul acestora.
 Sistemul de salvare pe mare si pe apele interioare navigabile se organizeaza de
Ministerul Transporturilor impreuna cu Ministerul Apararii Nationale si Ministerul de Interne.
Organizarea posturilor de salvare si de prim ajutor pe plaja si in stranduri se face potrivit
normelor tehnice stabilite de Ministerul Transporturilor de catre persoanei juridice sau fizice
carora le apartin.

5. Protectia mediului, notiuni, definitie, reglemantari

Prevenirea, reducerea si mentinerea sub control a poluarii mediului marin, provocata sau care
este legata de activitatile din apele maritime interioare, din marea teritoriala, din zona
economica exclusiva si din atmosfera de deasupra acestora se realizeaza in conformitate cu
legislatia romana in vigoare si cu conventiile internationale la care Romania este parte.
Organele romane competente stabilesc norme si iau masuri pentru protejarea si conservarea
mediului marin, precum si pentru prevenirea, reducerea si mentinerea sub control a poluarii
mediului marin si in legatura cu mentinerea securitatii si a protectiei navigatiei specifice zonei
respective si asigura respectarea si aplicarea acestora in porturi, in apele maritime interioare, in
marea teritoriala si in zona economica exclusiva ale Romaniei.
Masurile luate in aplicarea prevederilor prezentului capitol vizeaza toate sursele de poluare a
mediului marin. Ele includ, in special, masurile care limiteaza:
a) evacuarea de substante toxice, daunatoare sau nocive, mai ales substante nedegradabile,
provenind din surse terestre, din atmosfera ori prin atmosfera sau prin scufundare;
b) poluarea de catre nave, indeosebi masurile pentru prevenirea accidentelor si pentru a se face
fata cazurilor de urgenta, a se asigura securitatea operatiunilor pe mare. a se preveni
deversarile, fie ca sunt intentionate sau nu, si pentru a se reglementa proiectarea, constructia,
echiparea si exploatarea navelor si componenta/structura personalului afectat acestora;
c) poluarea provenind de la instalatiile sau aparatura utilizata pentru explorarea ori exploatarea
resurselor naturale de pe fundul marii si din subsolul ei, in mod deosebit masurile pentru
prevenirea accidentelor si pentru a se face fata cazurilor de urgenta, a se asigura securitatea
operatiunilor pe mare si a se reglementa proiectarea, constructia, echiparea si exploatarea
acestor instalatii si aparaturi si componenta/structura personalului afectat acestora;
d) poluarea provenind de la celelalte instalatii sau aparaturi care functioneaza in mediul marin,
aplicand masurile pentru prevenirea accidentelor si pentru a se face fata cazurilor de urgenta, a
se asigura securitatea operatiunilor pe mare si a se reglementa proiectarea, constructia,
echiparea si exploatarea acestor instalatii si aparaturi si componenta/structura personalului
afectat acestora.
Masurile luate potrivit prevederilor prezentului capitol cuprind si acele masuri necesare pentru
protejarea si conservarea ecosistemelor rare sau delicate, precum si a mediului de viata al
speciilor si organismelor marine al caror numar este in scadere, care sunt amenintate sau pe
cale de disparitie.
Este interzisa, potrivit legislatiei in vigoare, poluarea de orice natura a apelor maritime
interioare, a marii teritoriale si a zonei economice exclusive, precum si a atmosferei de
deasupra acestora, prin 858e46i orice mod sau mijloace, cum ar fi: deversarea, aruncarea,
scufundarea sau degajarea de pe nave ori alte instalatii plutitoare, submersibile sau fixe, de pe
aparate de zbor, precum si de catre surse aflate pe tarm a unor substante sau deseuri
nedegradabile, toxice, radioactive, hidrocarburi, precum si a altor substante nocive, daunatoare
sau periculoase pentru sanatatea oamenilor ori pentru flora si fauna marii, sau a altor reziduuri
ori materiale care pot sa produca pagube tarmului romanesc ori sa creeze obstacole in calea
utilizarii legitime a marii.
In cazul in care exista motive intemeiate sa se creada ca o nava folosita in scopuri comerciale,
care se afla in apele maritime interioare sau in marea teritoriala ori care a trecut sau navigheaza
prin zona economica exclusiva a Romaniei, a incalcat prevederile legislatiei romane sau regulile
internationale privind prevenirea, reducerea si mentinerea sub control a poluarii mediului marin,
organele romane competente sunt in drept sa ceara navei respective explicatii in legatura cu
faptele care ii sunt imputate, precum si sa inspecteze aceasta nava, in cazul in care ar refuza sa
prezinte explicatiile cerute ori daca explicatiile primite nu concorda cu faptele, iar atunci cand
elementele de proba o justifica, sa intenteze o actiune judiciara in legatura cu aceasta incalcare,
in conformitate cu legislatia romana, si, printre alte masuri necesare, sa ordone, sub rezerva
normelor dreptului international, retinerea navei.
In cazul in care exista dovezi evidente ca o nava folosita in scopuri comerciale, care se afla in
apele maritime interioare, in marea teritoriala sau in zona economica exclusiva a Romaniei, a
incalcat prevederile legislatiei romane sau regulile internationale privind prevenirea, reducerea
si mentinerea sub control a poluarii mediului marin, prin imersiune sau deversari ale unor
substante ori deseuri nedegradabile, toxice, radioactive, hidrocarburi, precum si ale altor
substante nocive, daunatoare sau periculoase pentru sanatatea oamenilor ori pentru flora si
fauna marii, care au produs sau risca sa produca, prin poluare, riscuri si daune importante
tarmului romanesc ori intereselor statului roman sau oricaror resurse din apele sale maritime
interioare, marea sa teritoriala sau din zona sa economica exclusiva, organele romane
competente sunt in drept sa intenteze o actiune judiciara in legatura cu aceasta incalcare, in
conformitate cu legislatia romana, si sa ordone, sub rezerva normelor dreptului international si
daca elementele de proba o justifica, retinerea navei.
Daca o nava straina folosita in scopuri comerciale se afla intr-un port romanesc sau la o
instalatie terminala in larg, organele competente romane pot initia procedurile legale in legatura
cu orice incalcare facuta de aceasta nava, iar daca nava se afla in apele maritime interioare, in
marea teritoriala, in zona contigua sau in zona economica exclusiva a Romaniei, poate fi
urmarita si retinuta in conformitate cu prevederile art. 20, 26 si 27. in sensul legii:
1. prin poluarea mediului marin se intelege introducerea de catre orice persoana fizica sau
juridica, direct ori indirect, de substante sau energie in mediul marin, cand aceasta are sau
poate avea efecte vatamatoare, cum ar fi daune aduse resurselor biologice, faunei si florei
marine, riscuri pentru sanatatea omului, piedici pentru activitatile marine, inclusiv pescuitului si
celorlalte utilizari legitime ale marii, alterarea calitatii apei marii din punct de vedere al
intrebuintarii acesteia si degradarea valorilor sale de agrement;
2. prin scufundare se intelege:
a) orice evacuare deliberata de deseuri sau de alte materii de pe nave, aeronave, platforme sau
alte lucrari plasate pe mare;
b) orice sabordare pe mare a unor nave, aeronave, platforme sau alte lucruri. Termenul
scufundare, in sensul alin. 1 pct. 2, nu vizeaza:
a) evacuarea de deseuri sau de alte materii provenind direct sau indirect din exploatarea
normala a navelor, aeronavelor, platformelor ori a altor lucrari plasate pe mare, precum si de la
echipamentul acestora, cu exceptia deseurilor sau a altor materii transportate de nave ori
transbordate pe nave, aeronave, platforme ori alte lucrari plasate pe mare, care sunt folosite
pentru eliminarea acestor materii sau provenite din tratarea unor asemenea deseuri ori a altor
materii la bordul acestor nave, aeronave, platforme sau lucrari;
b) depozitarea unor materii in alt scop decat simpla lor eliminare, sub rezerva ca aceasta
depozitare sa nu contravina scopurilor prezentei legi.
In cazul in care in apele maritime interioare, in marea teritoriala sau in zona economica
exclusiva a Romaniei are loc o coliziune de nave, o esuare sau o alta avarie maritima, iar
actiunile legate de un asemenea eveniment pot avea consecinte daunatoare pentru mediul si
fauna marina, precum si pentru apele maritime interioare, marea teritoriala, zona economica
exclusiva sau pentru tarmul romanesc, organele romane competente sunt in drept sa adopte
masurile necesare, corespunzator cu paguba efectiva sau cu amenintarea pe care o reprezinta,
in scopul apararii impotriva poluarii sau amenintarii cu poluarea, si sa asigure respectarea
acestor masuri dincolo de limitele marii teritoriale.
Scufundarea de deseuri in marea teritoriala, zona economica exclusiva a Romaniei sau pe
platoul continental al Romaniei, astfel cum este acesta definit la art. 76 din Conventia Natiunilor
Unite asupra dreptului marii, nu poate avea loc fara acordul prealabil expres al organelor
romane competente; acestea au dreptul sa autorizeze, sa reglementeze si sa controleze
aceasta scufundare, dupa ce au examinat in modul cuvenit problema impreuna cu celelalte
state pentru care aceasta scufundare poate, datorita situatiei lor geografice, sa cauzeze, prin
poluare, prejudicii acestora si mediului lor inconjurator.
Sanctiuni
Constituie contraventie urmatoarele fapte, daca nu sunt savarsite in astfel de conditii incit sa fie
considerate, potrivit legii penale, infractiuni:
a) accesul oricarei nave care are la bord arme nucleare, chimice ori alte arme de distrugere in
masa, sau care transporta asemenea arme sau munitie pentru acestea, precum si orice alte
marfuri sau produse interzise de legile Romaniei;
80.000.000 la 400.000.000 lei
b) incalcarea interdictiei poluarea de orice natura a apelor maritime interioare, a marii teritoriale
si a zonei economice exclusive, precum si a atmosferei de deasupra acestora, prin 858e46i
orice mod sau mijloace, cum ar fi: deversarea, aruncarea, scufundarea sau degajarea de pe
nave ori alte instalatii plutitoare, submersibile sau fixe, de pe aparate de zbor, precum si de
catre surse aflate pe tarm a unor substante sau deseuri nedegradabile, toxice, radioactive,
hidrocarburi, precum si a altor substante nocive, daunatoare sau periculoase pentru sanatatea
oamenilor ori pentru flora si fauna marii, sau a altor reziduuri ori materiale care pot sa produca
pagube tarmului romanesc ori sa creeze obstacole in calea utilizarii legitime a marii, precum si
aducerea ilegala in tara, in scopul deversarii, aruncarii sau scufundarii in apele maritime
interioare, in marca teritoriala sau in zona economica exclusiva a Romaniei sau a degajarii in
atmosfera de deasupra acestora, de pe nave sau de pe alte instalatii plutitoare sau fixe, de pe
aparate de zbor ori vehicule submersibile, de substante ori deseuri nedegradabile, toxice,
radioactive, hidrocarburi sau alte substante nocive, daunatoare sau periculoase pentru
sanatatea oamenilor ori pentru flora si fauna marii sau de alte reziduuri ori materiale care pot sa
produca pagube tarmului romanesc ori sa creeze obstacole in calea utilizarii legitime a marii,
inclusiv in scopuri turistice;
Prevenirea poluarii. Modalitati de realizare
. Masuri pentru prevenirea, reducerea si controlul poluarii mediului marin
1. Statele vor lua, separat sau impreuna, dupa caz, toate masurile compatibile cu prezenta
conventie, care sunt necesare pentru a preveni, reduce si controla poluarea mediului marin,
oricare ar fi sursa acesteia: ele vor recurge, in acest scop, la mijloacele cele mai bine adaptate
de care dispun. in functie de posibilitatile lor, si se vor stradui sa-si armonizeze politicile in
aceasta privinta.
2. Statele vor lua toate masurile necesare pentru ca activitatile de sub jurisdictia sau de sub
controlul lor sa fie conduse intr-un asemenea mod, incat sa nu cauzeze, prin poluare, prejudicii
altor state si mediului lor inconjurator, astfel incat poluarea datorata unor incidente sau unor
activitati de sub jurisdictia sau de sub controlul lor sa nu se intinda dincolo de zonele in care ele
exercita drepturi suverane in conformitate cu prevederile conventiei.
3. Masurile luate in aplicarea prezentei parti vizeaza toate sursele de poluare a mediului marin.
Ele includ, in special masurile ce tind a limita, pe cat posibil:
a) evacuarea de substante toxice, daunatoare sau nocive, mai ales de substante
nedegradabile, provenind din surse terestre, din atmosfera ori prin atmosfera sau prin
imersiune;
b) poluarea de catre nave, indeosebi masurile pentru prevenirea accidentelor si pentru a se face
fata cazurilor de urgenta, a se asigura securitatea operatiunilor pe mare, a se preveni
deversarile, fie ca sunt intentionate sau nu, si a se reglementa proiectarea, constructia,
echiparea si exploatarea navelor si componenta personalului afectat acestora;
c) poluarea provenind de la instalatiile sau aparatura utilizate pentru explorarea sau exploatarea
resurselor naturale de pe fundul marilor si din subsolul lor, in mod deosebit masurile pentru
prevenirea accidentelor si pentru a se face fata cazurilor de urgenta, a se asigura securitatea
operatiunilor pe mare si a se reglementa proiectarea, constructia, echiparea si exploatarea
acestor instalatii si aparaturi si componenta personalului afectat acestora;
d) poluarea provenind de la celelalte instalatii sau aparaturi care functioneaza in mediul marin,
in special masurile de prevenire a accidentelor si pentru a se face fata cazurilor de urgenta, a se
asigura securitatea operatiunilor pe mare si a se reglementa proiectarea, constructia, echiparea
si exploatarea acestor instalatii si aparaturi, precum si componenta personalului afectat
acestora;
4. Atunci cand iau masuri pentru prevenirea, reducerea sau controlul poluarii mediului marin,
statele se vor abtine de la orice amestec nejustificat in activitatile intreprinse de alte state in
exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor lor, in conformitate cu prevederile conventiei.
5. Masurile luate potrivit prezentei parti cuprind masurile necesare pentru protejarea si
conservarea ecosistemelor rare sau delicate, ca si a mediului de viata al speciilor si
organismelor marine in scadere, amenintate sau pe cale de disparitie.
ART. 195. Obligatia de a nu deplasa prejudiciul sau riscurile si de a nu inlocui un tip de poluare
cu altul
Atunci cand iau masuri pentru prevenirea, reducerea si controlul poluarii mediului marin, statele
vor actiona in asa fel, incat sa nu deplaseze, direct sau indirect, prejudiciul sau
riscurile dintr-o zona in alta si sa nu inlocuiasca un tip de poluare cu altul.
ART. 196. Utilizarea de tehnici sau introducerea de specii straine sau noi
1. Statele vor lua toate masurile necesare pentru prevenirea, reducerea si controlul poluarii
mediului marin rezultata din utilizarea de tehnici, in cadrul jurisdictiei lor sau sub controlul lor, ori
din introducerea, cu intentie sau in mod accidental, intr-o zona a mediului marin, de specii
straine sau noi care pot provoca acestuia schimbari importante si daunatoare.
Pregatirea, raspunsul si cooperarea in caz de poluare
Planuri de urgenta pentru combaterea poluarii cu hidrocarburi
(1) a) Fiecare parte va cere ca navele autorizate sa arboreze pavilionul sau sa posede la bord
un plan de urgenta pentru combaterea poluarii cu hidrocarburi, astfel cum se solicita si prin
prevederile adoptate in acest scop de Organizatie si in conformitate cu acestea.
b) O nava care trebuie sa aiba la bord un plan de urgenta pentru combaterea poluarii cu
hidrocarburi, conform sub-paragrafului a), este supusa, atata timp cat se afla intr-un port sau la
un terminal in mare, sub jurisdictia unei parti, controlului functionarilor autorizati corespunzator
in acest scop de acea parte, conform practicilor prevazute in acordurile internationale existente
sau in legislatia sa nationala.
(2) Fiecare parte va cere ca operatorii unitatilor de foraj marin aflate sub jurisdictia sa sa posede
planuri de urgenta pentru combaterea poluarii cu hidrocarburi, care sa fie coordonate cu
sistemul national, stabilit conform art. 6, si sa fie aprobate conform procedurilor stabilite de
autoritatea nationala competenta.
(3) Fiecare parte va cere ca autoritatile sau operatorii aflati in serviciul acestor porturi maritime
si al mijloacelor de manipulare a hidrocarburilor, de sub jurisdictia sa, dupa caz, sa posede
planuri de urgenta pentru combaterea poluarii cu hidrocarburi sau aranjamente similare, care sa
fie coordonate cu sistemul national, stabilit conform art. 6, si sa fie aprobate conform
procedurilor stabilite de autoritatea nationala competenta.
Art. 4: Procedee de raportare a poluarii cu hidrocarburi
(1) Fiecare parte:
a) va cere comandantilor sau celorlalte persoane care au in subordine nave ce arboreaza
pavilionul sau si persoanelor care au in subordine unitati de foraj marin aflate sub jurisdictia sa
sa raporteze fara intarziere orice eveniment la nava lor sau la unitatea de foraj, care implica o
scurgere sau o scurgere probabila de hidrocarburi:
(i) in cazul unei nave, statului de coasta cel mai apropiat;
(ii) in cazul unei unitati de foraj, statului de coasta sub a carui jurisdictie se afla unitatea;
b) va cere comandantilor sau altor persoane care au in subordine nave ce arboreaza pavilionul
sau si persoanelor care au in subordine unitati de foraj aflate sub jurisdictia sa sa raporteze fara
intarziere orice eveniment observat pe mare, in care este implicata o scurgere de hidrocarburi
sau prezenta hidrocarburilor:
(i) in cazul unei nave, statului de coasta cel mai apropiat;
(ii) in cazul unei unitati de foraj, statului de coasta sub a carui jurisdictie se afla unitatea;
c) va cere persoanelor care au in subordine porturile maritime si mijloacele de manipulare a
hidrocarburilor de sub jurisdictia sa sa raporteze, fara intarziere, autoritatii nationale competente
orice eveniment ce implica o descarcare sau o descarcare probabila de hidrocarburi ori
prezenta hidrocarburilor;
d) va instrui navele sale maritime sau avioanele sale de inspectie si alte servicii sau functionari
anume desemnati sa raporteze neintarziat autoritatii nationale competente sau, dupa caz,
statului de coasta cel mai apropiat orice eveniment observat pe mare sau intr-un port maritim ori
mijloc de manipulare a hidrocarburilor, care implica o descarcare de hidrocarburi sau prezenta
hidrocarburilor;

e) va cere pilotilor de avioane civile sa raporteze, fara intarziere, statului de coasta cel mai
apropiat orice eveniment observat pe mare, care implica o descarcare de hidrocarburi sau
prezenta hidrocarburilor.
(2) Rapoartele la care se refera paragraful (1) a) (i) vor fi intocmite in conformitate cu cerintele
elaborate de Organizatie si vor fi bazate pe liniile directoare si pe principiile generale adoptate
de Organizatie. Rapoartele la
care se refera paragrafele 1) a) (ii), b), c) si d) vor fi intocmite conform liniilor directoare si
principiilor generale adoptate de Organizatie, in masura in care acestea se aplica.
Raspunderea si consecintele juridice ale poluarii
LEGEA NR. 137/19959 DIN 29 DECEMBRIE 1995
Principiile si elementele strategice ce stau la baza prezentei legi, in scopul asigurarii unei
dezvoltari durabile, sunt:
a) principiul precautiei in luarea deciziei;
b) principiul prevenirii riscurilor ecologice si a producerii daunelor;
c) principiul conservarii bio-diversitatii si a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;
d) principul 'poluatorul plateste';
e) inlaturarea cu prioritate a poluantilor care pericliteaza nemijlocit si grav sanatatea oamenilor;
f) crearea sistemului national de monitorizare integrata a mediului;
g) utilizarea durabila;
h) mentinerea, ameliorarea calitatii mediului si reconstructia zonelor deteriorate;
i) crearea unui cadru de participare a organizatiilor neguvernamentale si a populatiei la
elaborarea si aplicarea deciziilor;
j) dezvoltarea colaborarii internationale pentru asigurarea calitatii mediului.
Protectia mediului constituie o obligatie a tuturor persoanelor fizice si juridice, in care scop:
a) solicita autoritatilor pentru protectia mediului acord si/sau autorizatie de mediu, dupa caz,
potrivit prezentei legi;
b) asista persoanele imputernicite cu inspectia, punandu-le la dispozitie evidenta masuratorilor
proprii, toate documentele relevante, si le faciliteaza controlul activitatilor si prelevarea de
probe;
c) se supun ordinului de incetare temporara sau definitiva a activitatii;
d) suporta costul pentru repararea prejudiciului si inlatura urmarile produse de acesta,
restabilind conditiile anterioare producerii prejudiciului;
e) asigura sisteme proprii de supraveghere a instalatiilor si proceselor tehnologice si pentru
analiza si controlul poluantilor pe raza de incidenta a activitatilor desfasurate si evidenta
rezultatelor, in scopul prevenirii si evitarii riscurilor tehnologice si eliberarilor accidentale de
poluanti in mediu si
raporteaza lunar rezultatele supravegherii mediului autoritatii competente pentru protectia
mediului;
f) informeaza autoritatile competente si populatia. in caz de eliminari accidentale de poluanti in
mediu sau de accident major;
g) restructureaza, pentru activitatile existente, si propun, la solicitarea autorizatiei de mediu,
programe pentru conformare. in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a prezentei legi;
h) adopta solutii adecvate pentru mediu la propunerea proiectelor sau activitatilor noi, precum si
pentru modificarea celor existente;
i) nu degradeaza mediul natural sau amenajat prin depozitari necontrolate de deseuri de orice
fel.
Raspunderea pentru prejudiciu are caracter obiectiv, independent de culpa, in cazul pluralitatii
autorilor, raspunderea este solidara.
In cazul activitatilor generatoare de risc major, asigurarea pentru daune este obligatorie.
Incalcarea prevederilor prezentei legi atrage raspunderea civila, contraventionala sau penala,
dupa caz.
Responsabilitatile comandantului si ofiterilor de la bordul navei pentru protectia mediului marin
In conformitate cu Ordinul ministrului lucrarilor publice, transporturilor si locuintei nr. 1730/2001
privind aprobarea sistemelor de raportare a incidentelor in care sunt implicate nave maritime
care transporta marfuri periculoase, substante daunatoare si/sau poluanti marini:
Comandantii navelor maritime care transporta marfuri periculoase, substante daunatoare sau
poluanti marini in vrac ori in forma ambalata, implicate intr-un incident in apele aflate sub
jurisdictia Romaniei sau in porturile romanesti, precum si comandantii navelor maritime care
arboreaza pavilionul roman, implicate intr-un incident in afara apelor aflate sub jurisdictia
Romaniei sau in afara porturilor romanesti, sunt obligati sa redacteze si sa transmita rapoarte,
cu respectarea cerintelor prevazute in prezentul ordin.
Rapoartele prevazute trebuie sa fie transmise dupa cum urmeaza:
1. in cazul in care se produce un incident in apele aflate sub jurisdictia Romaniei, comandantul
navei implicate trebuie sa il notifice imediat catre operatorul serviciului de comunicatii de apel,
pericol si salvare, prin statia de radio-coasta, pe cel putin una dintre frecventele alocate
comunicatiilor de apel, pericol si salvare pe 2.187,5 KHz sau canalul 70 VHF.
2. in cazul in care se produce un incident in care este implicata o nava care arboreaza pavilionul
roman, in afara apelor aflate sub jurisdictie romana, raportul trebuie sa fie facut catre statul
riveran cel mai apropiat, prin statia de radio-coasta adecvata. in cazul in care incidentul
afecteaza siguranta navigatiei, raportul va fi precedat de un apel de pericol, iar in cazul in care
incidentul afecteaza siguranta navei sau a persoanelor, de un apel de urgenta.
3. in cazul in care nava nu se afla in vecinatatea unei statii de radio-coasta de frecventa medie
(MF) sau de frecventa foarte inalta (VHF), raportul trebuie facut catre cea mai apropiata statie
de radio-coasta de frecventa inalta (HF) sau prin sistemul de comunicatii maritime prin satelit.
4. in cazul in care nava se afla in interiorul sau in apropierea unei zone in care a fost stabilit un
sistem de raportare de catre navele maritime, raportul trebuie transmis catre organismul
desemnat responsabil de operarea acelui sistem.
5. Formatul rapoartelor si procedurile de raportare trebuie sa fie conforme cu cerintele
prevazute in sectiunea a 2-a 'Formatul si procedurile standard de raportare' a anexei la
prezentul ordin.
6. Pe langa rapoartele facute conform pct. 1, in cazul in care incidentul se produce la un
terminal de manipulare a hidrocarburilor, operatorul terminalului trebuie, de asemenea, sa
raporteze acest incident:
a) cat mai repede posibil si utilizand mijloacele cele mai rapide, la capitania portului in a carei
zona de activitate se afla terminalul;
b) dupa posibilitati, in conformitate cu prevederile sectiunii a 2-a a anexei la prezentul ordin.
Pentru comunicarea rapoartelor statia de radio-coasta nu percepe tarife.
Rapoartele trebuie sa contina informatiile specifice incluse in sectiunea a 3-a 'Cerinte privind
raportarea detaliata' a anexei la prezentul ordin.
La redactarea rapoartelor se vor utiliza termenii si notiunile specifice prevazute in Codul fMDG,
Codul IBC, Codul IGC si Codul INF.
Prevederile anexei la prezentul ordin nu se aplica mesajelor de pericol la care se face referire in
regula V/2 din Conventia SOLAS.
Detaliile care nu sunt disponibile imediat trebuie sa fie transmise intr-un raport suplimentar.
In cazul in care sunt implicate substante daunatoare si/sau poluanti marini, raportul suplimentar
trebuie sa urmeze imediat sau cat mai repede posibil dupa raportul initial.
In raportul suplimentar trebuie incluse informatiile care sunt esentiale pentru protectia mediului
marin, in concordanta cu incidentul. Aceste informatii trebuie sa includa lit. P, Q, R, S si X, a
cum sunt prevazute in sectiunea a 2-a a anexei la prezentul ordin.
Probabilitatea unei deversari rezultate din avarierea navei sau echipamentelor sale constituie un
motiv pentru a face un raport. Pentru a se stabili daca exista o astfel de probabilitate si daca
este necesar sa se faca raportul, trebuie sa se tina seama, printre altele, de urmatorii factori:
1. natura avariei, deteriorarii sau defectarii navei, instalatiilor ori echipamentelor; i
2. starea marii si conditiile meteorologice, precum si densitatea traficului in zona, la momentul si
locul producerii incidentului.
Comandantul navei trebuie sa faca raport cel putin in urmatoarele cazuri:
1. avarierea, deteriorarea sau defectarea navei care afecteaza siguranta acesteia, produsa ca
urmare a unor incidente cum sunt: coliziunea, esuarea, incendiul, explozia, deteriorarea
structurala, inundarea, deplasarea marfii; si
2. defectarea instalatiilor sau echipamentelor navei care are ca rezultat afectarea sigurantei
navigatiei, produsa ca urmare a unor incidente cum sunt: defectarea instalatiei de guvernare, a
instalatiei de propulsie, a sistemului de generare a energiei electrice (generatorul electric), a
mijloacelor navale esentiale de asigurare a navigatiei.
In cazul in care o nava este angajata sau si se cere sa fie angajata intr-o operatiune de
acordare de asistenta sau salvare a unei nave implicate intr-un incident la care se face referire
in art. II alin. 1 lit. a) sau b) din Protocolul I la Conventia MARPOL 73/78, comandantul navei
salvatoare trebuie sa raporteze fara intarziere caracteristicile actiunii intreprinse sau planificate.
Raportul trebuie sa includa lit. A, B, C (sau D), E, F, L, M, N, P, Q, R, S, T, U si X.
Comandantul navei salvatoare trebuie sa se asigure ca statul riveran este informat asupra
desfasurarii actiunii de salvare.
Nerespectarea prevederilor prezentului ordin de catre comandantii navelor maritime care
arboreaza pavilionul roman constituie actiune de indisciplina si se sanctioneaza in conformitate
cu prevederile legale.
Nerespectarea prevederilor prezentului ordin de catre comandantii navelor maritime care
arboreaza pavilionul altui stat, aflate in apele de sub jurisdictia Romaniei, constatata de
capitaniile de port, va fi adusa la cunostinta de catre ANR autoritatii care a eliberat brevetul
respectivului comandant si autoritatii care a acordat dreptul de arborare a pavilionului navei
implicate.
Controlul, constatarea si sanctionarea cazurilor de poluare
In situatii deosebit de grave, organele romane competente pot dispune, ca masuri
complementare, confiscarea navei, a instalatiilor, a uneltelor de pescuit, a aparaturii si a altor
obiecte de la contravenient, folosite la savarsirea contraventiei.
Bunurile dobandite prin savarsirea contraventiei se confisca.
Sanctiunile se aplica si persoanelor juridice.
Nu constituie contraventie faptele prevazute, daca au fost savarsite in scopul garantarii
securitatii navei ori a navigatiei sau al salvarii de vieti omenesti ori in scopul evitarii unor avarii la
nava sau la incarcatura.
Contraventiile se constata si sanctiunile se aplica, in conformitate cu reglementarile in vigoare,
de personalul cu sarcini de supraveghere si control al navigatiei din cadrul Ministerului Lucrarilor
Publice, Transporturilor si Locuintei, de personalul special imputernicit de ministrul apararii
nationale, ministrul de interne, ministrul apelor si protectiei mediului, ministrul agriculturii,
alimentatiei si padurilor si de ministrul sanatatii si familiei, precum si de alte persoane special
imputernicite prin lege.
Aplicarea amenzilor pentru contraventii nu scuteste contravenientul de obligatia de despagubire
pentru daunele pricinuite pe uscat, in apele maritime interioare, in marea teritoriala si in zona
economica exclusiva ale Romaniei, in conformitate cu legislatia romana. Amenzile aplicate
persoanelor fizice sau juridice straine se platesc in valuta convertibila, prin transformarea
amenzilor din lei in valuta la cursul de schimb oficial din momentul savarsirii contraventiei.
Impotriva procesului-verbal de contraventie se poate face plangere, in termen de 15 zile de la
data comunicarii, la Sectia maritima si fluviala a Judecatoriei Constanta.
Contraventiilor le sunt aplicabile prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contraventiilor.
In cazul comiterii unor fapte pentru care legea romana prevede arestarea comandantului navei
straine sau retinerea acesteia, organele romane competente vor instiinta imediat oficiul consular
sau misiunea diplomatica ale statului de pavilion despre masurile luate.
Nava retinuta si echipajul sau vor fi eliberate de indata ce a fost depusa o cautiune
corespunzatoare, potrivit reglementarilor legale in vigoare. Cautiunea va fi stabilita in lei si se va
plati in valuta convertibila, prin transformarea sumei din lei in valuta la cursul de schimb oficial
de la data savarsirii contraventiei.
Organele Ministerului Apararii Nationale si ale Ministerului de Interne vor asigura aplicarea
prevederilor legale si vor acorda sprijin altor organe de stat competente la aplicarea unor masuri
de constrangere impotriva navelor straine in marea teritoriala si in zona economica exclusiva
ale Romaniei, in baza prevederilor prezentei legi.

7. Marea teritoriala

Apele teritoriale (denumite i mare teritorial), reprezint fia de mare de o anumit lime care
se ntinde de-a lungul rmului sau a apelor maritime interioare ale unui stat, i asupra creia
respectivul stat i exercit deplina suveranitate. ncepe de la linia mareei nalte maxime (linia
de baz), iar pentru statele cu coast foarte crestat, de la liniile de baz care unesc
extremitile capurilor terestre ale insulelor sau stncilor din imediata apropiere a coastei.
REGIMUL JURIDIC AL MARII TERITORIALE
NATURA JURIDICA A MARII TERITORIALE
Marea teritoriala, delimitandu-se de apele maritime interioare prin linia sa de baza, face parte
integranta din teritoriul de stat, fiind supusa - impreuna cu resursele sale - suveranitatii nationale
a statului riveran iar regimul sau juridic este stabilit prin legislatia interna a statului riveran,
tinandu-se seama si de prevederile dreptului international. Asupra marii teritoriale statul riveran
exercita toate drepturile ce decurg din suveranitatea sa, in ce priveste apele, solul si subsolul,
coloana de aer de deasupra, drepturi ce consta in: pescuit, navigatie, jurisdictia, protectia
mediului, etc. avand si obligatiile corespunzatoare.
Pescuitul, exploatarea resurselor minerale, revin, in exclusivitate, statului riveran. Acesta poate
insa incheia acorduri cu alte state, prin care sa stabileasca modul si conditiile de pescuit in
marea sa teritoriala pentru alte state cu sau fara clauza reciprocitatii.
Statul riveran are dreptul de a reglementa, in conformitate cu dreptul international, exercitarea
de catre navele comerciale ale altor state a dreptului de trecere inofensiva. Cat priveste navele
straine, statul riveran determina, prin legea sa si in conformitate cu acordurile la care este parte
conditiile de intrare si navigatie in marea sa teritoriala, activitatile interzise in aceasta zona,
sanctiunile pentru incalcarea acestor interdictii, statul putand, de asemenea, sa stabileasca
zone maritime de securitate interzise intrarii navelor straine de orice fel sau numai unora dintre
acestea. De exemplu, o serie de state (intre care si Romania), au interzis accesul in marea
teritoriala, in apele maritime interioare, oricarei nave care are la bord arme nucleare, chimice
sau alte arme de distrugere in masa ori care transporta arme sau munitie (art. 10 din Legea nr
17/1990).
Dreptul de control si supraveghere vamala urmareste prevenirea contrabandei si aplicarea de
sanctiuni pentru astfel de infractiuni, navele comerciale straine avand obligatia de a stationa in
locuri determinate, de a nu incarca si descarca marfuri in afara punctelor de control stabilite.
Statele pot crea pe teritoriul lor porturi si zone libere, in interiorul carora sunt acordate facilitati
vamale si fiscale pentru activitati de comert, exterior, tranzit, depozitare, productie etc. Controlul
sanitar se realizeaza in porturi si in apele maritime interioare si are ca scop asigurarea sanatatii
populatiei.
Reglementarea navigatiei in marea teritoriala de catre statul riveran are ca scop asigurarea
securitatii traficului, separarea cailor de trafic, pilotajul si prevenirea abordajelor, protectia
cablurilor submarine si conductelor petroliere, stabilirea semnalelor obisnuite si de alarma in caz
de primejdie sau naufragiu etc.
Statul riveran este obligat sa comunice prin avize pentru navigatori orice modificare adusa
acestor reguli si de a face publicitatea necesara, prin harti maritime, culoare de navigatie si
sistemelor de separarea traficului.
LATIMEA MARII TERITORIALE
Incepand cu sec. XVII s-au formulat o serie de criterii pentru delimitarea marii teritoriale fata de
marea libera, cum ar fi:
- criteriul de determinare a latimi marii teritoriale 'bataia tunului', regula care a fost impusa mai
ales de cerintele militare, de aparare ale statelor;
- criteriul 'linia orizontului';
- criteriul 'matematic', constand intr-o distanta de 3 mile marine de la tarm.
Treptat, are loc precizarea si consolidarea regimurilor juridice diferitelor diferite, aplicabile marii
teritoriale si respectiv marii libere, pentru ca in anul 1930 la Conferinta de la Haga privind
dreptul marii sa se recunoasca si conceptul de zona contigua, in care statul riveran exercita
drepturi speciale, cum sunt cele vamale, fiscale, de control sanitar etc. Datorita intereselor
divergente ale statelor, Conferinta de la Haga nu a reusit o codificare in materie. Aceasta
problema a ramas nesolutionata de catre cele doua conferinte de la Geneva (1958 si 1961).
Lucrarile pregatitoare pentru cea de-a 3-a conferinta O.N.U. asupra dreptului marii au creat un
climat favorabil pentru instituirea regulii celor 3 mile, iar Conventia din 19,82 consacra aceasta
regula, prevazand dreptul fiecarui stat riveran de a stabili marimea marii sale teritoriale de 12
mile masurate de la liniile de baza determinate in conformitate cu conventia.
Limita interioara de la care se masoara latimea marii teritoriale difera, in raport de configuratia
tarmului. in cazul unui tarm lin, fara crestaturi adanci, aceasta limita e formata de linia de baza
normala de-a lungul tarmului, iar cand tarmul prezinta crestaturi adanci in uscat (de exemplu,
fiorduri, ca in cazul Norvegiei) sau a unor insule de-a lungul coastei, limita interioara, este
constituita din liniile de baza drepte care unesc punctele cele mai indepartate in larg, legate insa
efectiv de uscat si urmeaza configuratia generala a tarmului. in situatia unui litoral la o mare cu
flux si reflux, limita interioara este linia celui mai mare reflux.
In legatura cu delimitarea, se ridica probleme deosebite in cazul existentei unor golfuri, insule si
pentru statele arhipelagice.
Apa unui golf ale carui maluri apartin unui singur stat - pana acolo unde distanta intre cele doua
tarmuri naturale la intrare nu depaseste 24 de mile are regim de ape maritime interioare a
statului riveran.
De la aceasta regula sunt exceptate 'golfurile istorice' (de exemplu Hudson Canada, Bristol -
Anglia, Riga Letonia si Estonia), adica acelea care desi au o deschidere mai mare de 24 mile,
pe consideratii istorice bazate pe uzul continuu si pe recunoasterea statelor terte, fac parte in
intregime din apele maritime interioare ale statului riveran.
Conventia din 1982 instituie un regim juridic special pentru apele maritime ale statelor
arhipelagice si totodata defineste arhipelagul ca un grup de insule, inclusiv parte din insule, si
ape legate intre ele si cu alte elemente naturale. in asa fel incat formeaza o entitate intrinsec
geografica, economica si politica, istoriceste considerata ca atare.
Statul arhipelagic este acel stat constituit in intregime din unul sau mai multe arhipelaguri,
putand include si alte insule. Si in cazul statelor arhipelagice limita interioara a marii teritoriale
este constituita din liniile de baza drepte care unesc punctele extreme de ale in insulelor celor
mai indepartate, fara ca traseul acestor linii sa se indeparteze de la configuratia generala a
arhipelagului.
Limita laterala a marii teritoriale in raport cu statele vecine limitrofe, precum si limita marii
teritoriale intre state situate fata in fata se stabileste pe baza de acord intre statele respective. in
lipsa ajungerii la un acord, nici unui stat nu-i este admis sa-si extinda marea teritoriala dincolo
de linia mediana, ale carei puncte sunt echidistante fata de punctele cele mai apropiate de la
care se masoara latimea marii teritoriale a fiecaruia dintre cele doua state.
Marea teritoriala a Romaniei cuprinde fasia de mare adiacenta tarmului ori, dupa caz, apelor
maritime interioare, avand latimea de 12 mile marine (22.224 m), masurata de la liniile de baza.
Liniile de baza sunt liniile celui mai mare reflux de-a lungul tarmului sau, dupa caz, liniile drepte
care unesc punctele cele mai avansate ale tarmului, inclusiv ale tarmului dinspre larg al
insulelor, ale locurilor de acostare, amenajarilor hidrotehnice si ale altor instalatii portuare
permanente.
Coordonatele geografice ale punctelor intre care sunt trasate liniile de baza drepte sunt
prevazute in anexa care face parte integranta din prezenta lege. in cazul unor evolutii obiective
de natura sa influenteze punctele intre care sunt trasate liniile de baza drepte, coordonatele
noilor puncte sunt stabilite prin hotarare a Guvernului.
Limita exterioara a marii teritoriale este linia care are fiecare punct situat la o distanta de 12 mile
marine, masurata de la punctul cel mai apropiat al liniilor de baza.
Marea teritoriala a Romaniei se delimiteaza de marea teritoriala a statelor vecine prin intelegeri
cu fiecare dintre aceste state, in conformitate cu principiile si normele dreptului international.
Limitele exterioare si laterale ale marii teritoriale, stabilite conform prevederilor art. 1 si 2,
constituie frontiera de stat maritima a Romaniei.
Suprafetele de apa situate intre tarmul marii si liniile de baza stabilite in art. 1 constituie apele
maritime interioare ale Romaniei.
Apele maritime interioare, marea teritoriala, solul si subsolul acestora, precum si spatiul aerian
de deasupra lor fac parte din teritoriul Romaniei.
In aceste spatii Romania isi exercita suveranitatea in conformitate cu legislatia sa interna, cu
prevederile conventiilor internationale la care este parte si tinand seama de principiile si
normele dreptului international.

8. Jurisprudenta statului riveran

9. Zona economica exclusiva

ZONA ECONOMICA EXCLUSIVA

In vederea protejarii resurselor piscicole si a altor interese economice, in perioada 1970-1980
au stabilit o serie de state riverane, au stabilit zone speciale, zone exclusive de pescuit, de
jurisdictie sau chiar de mare teritoriala pana la 200 de mile, ori intre 15 si 100 de mile marine,
conceptul si institutia zonei economice exclusive dobandind astfel semnificatia cutumei.
In plan conventional, ea a fost consacrata pentru prima data de Conventia din 1982 (art. 55-75).
Zona economica exclusiva se intinde spre largul marii pe o distanta de 200 de mile marine de la
liniile de baza de la care se masoara latimea marii teritoriale.
Natura juridica a acestei zone se defineste prin drepturile suverane, exclusive ale statului
riveran de explorare, exploatare, cercetare stiintifica si conservare a resurselor naturale
biologice si nebiologice precum si de protectia mediului marin.
Zona economica nu face parte din teritoriul statului riveran. Zona este supusa jurisdictiei
acestuia si drepturilor sale suverane economice, si reprezinta si aspecte de mare libera
constand in: libertatea de navigatie, de survol si de asezare a cablurilor si conductelor
submarine. Asadar, zona economica exclusiva are un regim juridic mixt.
In exercitarea drepturilor sale suverane, statul riveran are dreptul de a construi, autoriza si
reglementa construirea, exploatarea si utilizarea de insule artificiale, instalatii si lucrari cu scop
economic si de a stabili in jurul acestora zone de securitate pana la 500 m, avand obligatia de a
nu prejudicia navigatia pe caile maritime internationale recunoscute.
Statul riveran poate permite, prin incheierea de acorduri, in conditiile stabilite, statelor ne-
riverane desfasurarea unor activitati de pescuit, beneficiind de un regim preferential statele fara
litoral si statele dezavantajate din punct de vedere geografic, situate in regiunea sau sub-
regiunea in care se afla statul riveran.
Statul riveran are dreptul de a reglementa prin legi interne exercitarea drepturilor sale suverane
si a jurisdictiei, stabilind, de asemenea, masuri administrative, judiciare si de sanctionare
impotriva oricaror incalcari ale regimului juridic al zonei economice.
In acest sens, Romania a adoptat Decretul nr. 142/1986 privind instituirea zonei economice
exclusive a tarii noastre in Marea Neagra. Acest act normativ stipuleaza drepturile suverane si
jurisdictia Romaniei in zona asupra activitatilor de exploatare si protectie a resurselor biologice
si mediului marin, de cercetare stiintifica marina precum si sanctiunile ce urmeaza a fi aplicate
in caz de incalcare a acestor reguli. Se stabileste latimea zonei (pana la o distanta de 200 mile)
si delimitarea pe cale de negocierii incheierea de acorduri cu statele riverane avand tarmurile
limitrofe ori fata in fata.
Zona economica exclusiva a Romaniei in Marea Neagra
Zona economica exclusiva a Romaniei este instituita in spatiul marin al tarmului romanesc la
Marea Neagra, situat dincolo de limita apelor marii teritoriale si adiacent acestora, in care
Romania isi exercita drepturi suverane si jurisdictia asupra resurselor naturale ale fundului
marii, subsolului acestuia si coloanei de apa de deasupra, precum si in ceea ce priveste
diferitele activitati legate de explorarea, exploatarea, protectia, conservarea mediului si
gestionarea acestora.
In conditiile specifice determinate de dimensiunile Marii Negre, intinderea zonei economice
exclusive a Romaniei se stabileste prin delimitare, pe baza de acord incheiat cu statele vecine
ale caror tarmuri sunt limitrofe sau situate fata in fata cu litoralul romanesc al Marii Negre,
tinandu-se seama de faptul ca latimea maxima a zonei economice exclusive, in conformitate cu
prevederile Conventiei Natiunilor Unite asupra dreptului marii, ratificata de Romania prin Legea
nr. 110/1996. poate fi de 200 mile marine masurate de la liniile de baza prevazute la art. 11 .
Delimitarea se face in conformitate cu principiile general recunoscute de dreptul international si
cu respectarea legislatiei romane, prin aplicarea, in functie de circumstantele specifice din
fiecare sector de delimitat, a principiilor si criteriilor de delimitare general recunoscute, astfel
incat sa se ajunga la o solutie echitabila.
In zona economica exclusiva Romania exercita:
a) drepturi suverane de explorare si exploatare, protectie, conservare si gestionare a tuturor
resurselor naturale biologice si/sau nebiologice si a altor resurse care se afla pe fundul marii, in
subsolul acestuia, in coloana de apa, in spatiul aerian de deasupra acestuia;
b) drepturi suverane privind alte activitati legate de explorarea si exploatarea zonei in scopuri
economice, cum sunt producerea de energie cu ajutorul apei, a curentilor si a vanturilor;
c) drepturi exclusive privind amplasarea si folosirea de insule artificiale, de instalatii si lucrari
destinate cercetarii stiintifice, explorarii si exploatarii resurselor naturale din aceasta zona sau in
alte scopuri economice;
d) jurisdictie privind:
- amplasarea si folosirea de insule artificiale, de instalatii si lucrari;
- cercetarea stiintifica marina;
- protectia si conservarea mediului marin si a faunei marine;
e) alte drepturi prevazute in prezenta lege sau in alte acte normative ale Romaniei si de
normele general recunoscute ale dreptului international.
Drepturile suverane si jurisdictia prevazute la alin. 1 se realizeaza in conformitate cu legislatia
Romaniei.
Romania poate coopera in zona sa economica exclusiva, prin organele sale competente, cu
celelalte state riverane la Marea Neagra, pentru asigurarea conservarii, explorarii si exploatarii
rationale a resurselor biologice, protectiei si apararii mediului marin, indeosebi in sectoarele
direct invecinate cu aceasta zona, tinandu-se seama de caracteristicile specifice ale Marii Negre
ca mare semi-inchisa si cu potential biologic redus.
In zona economica exclusiva a Romaniei toate statele, riverane sau fara litoral, se bucura, in
conformitate cu normele general recunoscute ale dreptului international, de libertatile de
navigatie, de survol si de a instala cabluri si conducte submarine, precum si de libertatea de a
utiliza marea in alte scopuri licite pe plan international, legate de exercitarea acestor libertati, in
conditiile respectarii prevederilor prezentei legi si ale altor acte normative ale Romaniei.
Pe axul traseului cablurilor si conductelor montate in mare se instituie zone de securitate si
protectie, care se intind pana la 1.000 de metri de o parte si de alta a acestuia.
Romania are interese prioritare in legatura cu stocurile de pesti anadromi care se reproduc in
apele sale si are raspunderea principala pentru aceste specii, exercitandu-si in consecinta
drepturile cu privire la ele.
Organele competente romane iau masuri pentru a asigura conservarea stocurilor acestor specii
de pesti anadromi prin actiuni corespunzatoare si stabilirea de norme privind reglementarea
pescuitului lor, inclusiv stabilirea capturii totale autorizate, si coopereaza in acest scop cu
organele altor state interesate, in cazul in care speciile mentionate migreaza dincolo de limitele
zonei economice exclusive a Romaniei.
Romania asigura utilizarea optima a resurselor piscicole si a altor resurse biologice, prin luarea
masurilor tehnice sau de alta natura ce se impun cu privire la conservarea si gestionarea lor in
toate apele situate in interiorul limitelor exterioare ale zonei sale economice exclusive, cu luarea
in considerare a celor mai sigure date stiintifice, iar in cazurile in care considera necesar, in
colaborare cu organizatiile internationale avand competenta in acest domeniu si la care
Romania este sau nu este membra.
In acest scop organele competente romane stabilesc anual volumul total autorizat al capturilor
pentru fiecare specie de peste si alte resurse biologice, adopta masuri tehnice si de alta natura
pentru a asigura un pescuit rational si conservarea, protectia si regenerarea resurselor
biologice, asigurand respectarea legislatiei romane in materie privind monitorizarea prin satelit a
navelor de pescuit, inclusiv inspectia, retinerea, sechestrarea si urmarirea judiciara a navelor de
pescuit care incalca drepturile suverane ale statului roman.
Stocurile de pesti anadromi care se reproduc in cursurile de apa ale Romaniei nu pot fi pescuite
decat in apele situate in interiorul limitelor zonei sale economice exclusive.
In ceea ce priveste respectarea reglementarilor privind stocurile de pesti ce habiteaza sau
traverseaza ape situate in zonele economice exclusive ale altor state ori migreaza in apele
internationale, cooperarea Romaniei va fi asigurata prin acorduri specifice, in vederea
conservarii si gestiunii acestor stocuri, si tinand seama, in mod corespunzator, de interesele si
de responsabilitatile sale.
- Organele competente romane pot permite accesul navelor de pescuit ale altor state in zona
economica exclusiva a Romaniei, pe baza de acorduri, in conditii de reciprocitate, cu
respectarea legilor si a reglementarilor romane, precum si a normelor general recunoscute ale
dreptului international, in scopul exploatarii unui eventual excedent al volumului total autorizat al
capturilor.
Statele care participa, pe baza de acord cu Romania, la masuri care urmaresc reinnoirea
stocurilor de pesti anadromi si la refacerea resurselor piscicole si a altor resurse biologice din
zona sa economica exclusiva, indeosebi prin finantarea acestor masuri, sunt luate in
considerare cu prioritate la realizarea prevederilor alin. 1.

In zona sa economica Romania are jurisdictie exclusiva asupra insulelor artificiale, instalatiilor si
lucrarilor, inclusiv dreptul de a exercita controlul pentru prevenirea infractiunilor si a altor
incalcari privind legile si reglementarile sale in domeniul vamal, fiscal, sanitar si al imigratiei,
precum si in legatura cu legile si regulamentele privind securitatea.
In jurul insulelor artificiale, al instalatiilor si lucrarilor din zona economica exclusiva a Romaniei
se instituie zone de securitate si protectie care se intind pana la 500 de metri de la fiecare punct
al limitelor lor exterioare, in afara de cazurile in care se prevede altfel prin norme internationale
general recunoscute. Organele romane competente stabilesc si instituie in aceste zone masurile
care se impun pentru asigurarea securitatii si protectiei atat a navigatiei, cat si a insulelor
artificiale, instalatiilor si lucrarilor.
Organizatiile, companiile, persoanele fizice si juridice, romane si straine, care au dreptul sa
amplaseze, sa mentina si sa exploateze insulele artificiale, instalatiile si lucrarile sus-
mentionate, sunt obligate sa asigure si sa mentina in stare de functionare mijloacele
permanente de avertizare asupra existentei acestora.
Instalarea de insule artificiale, amplasarea de instalatii si lucrari, instituirea in jurul lor a zonelor
de securitate si protectie, precum si desfiintarea completa sau partiala a acestor instalatii si
lucrari se comunica prin avize pentru navigatori emise de autoritatile romane competente,
impreuna cu toate datele necesare identificarii acestora.

10. Marea libera

MAREA LIBERA
Potrivit Conventiei din 1958, care a codificat in mare parte regulile cutumiarc, marea libera era
definita ca acea 'parte a marii' care nu apartine marii teritoriale sau apelor interioare ale unui
stat, deci ca zona marina situata in afara suveranitatii nationale, fiind deschisa tuturor natiunilor.
Totodata, conventia preciza ca nici un stat nu poate sa pretinda in mod legitim supunerea unei
parti oarecare din marea libera suveranitatii sale. Statele riverane si cele ne-riverane pot
exercita in marea libera, mai ales urmatoarele libertati:
a) navigatia:
b) pescuitul:
c) punerea de cabluri, conducte petroliere si conducte submarine;
d) libertatea de survol.
Conform Conventiei din 1982 regimul de mare libera se aplica apelor marilor si oceanelor
situate in sfera zonei economice exclusive, a marii teritoriale, a apelor internationale si a apelor
arhipelagice ale statelor. Teritoriile submarine aflate sub apele marii libere constituie 'zona
internationala'.
Regimul juridic al marii libere este guvernat de principiul libertatii marilor, potrivit caruia aceasta
este deschisa tuturor statelor, si nici un stat nu poate in mod valid sa pretinda suveranitate
asupra vreunei parti a marii libere.
Pe langa cele patru libertati (de navigatie, survol, instalarea de cabluri si conducte, pescuit - la
aceasta din urma se adauga exercitarea pescuitului in conditii care sa asigure conservarea si
gestiunea resurselor biologice ale zonei), Conventia din 1982 prevede si libertatea de a construi
insule artificiale si alte instalatii autorizate de dreptul international si libertatea cercetarii
stiintifice.
Marea libera este guvernata de o serie de principii fundamentale ale dreptului international, intre
care apare pregnant obligatia statelor de a nu recurge la forta sau mentinerea cu forta. in acest
sens, dreptul international interzice astfel de acte ca: blocada porturilor sau coastelor unui stat
de catre fortele armate ale altui stat sau atacul armat asupra fortelor armate navale sau aeriene
ori impotriva fortelor maritime si aeriene ale altui stat in mare libera. Utilizarea fortei este
permisa numai in exercitarea dreptului de autoaparare.
Conform Tratatului incheiat la Moscova in 1963 cu privire la interzicerea experientelor nucleare
in cele trei medii (atmosfera, cosmos si sub apa), in marea libera si spatiul aerian de deasupra
sa sunt interzise orice fel de experiente nucleare, iar prin Tratatul din 1971 este interzisa
amplasarea de arme nucleare si orice fel de arme de distrugere in masa pe fundul marilor si
oceanelor si in subsolul lor, pana la limita exterioara de 12 mile.
Totusi, marea libera nu este demilitarizata, neutralizata si denuclearizata, iar cat priveste fundul
marilor si oceanelor interdictia este limitata numai la amplasare, ceea ce inseamna ca alte
operatii (deplasare, circulatie etc.) ale armelor nucleare si de distrugere in masa pe teritoriile
submarine ar fi permise. Rezulta ca in timp de razboi marea libera poate fi folosita ca teatru de
razboi, iar in timp de pace in marea libera sunt permise manevre militare.
In marea libera, statutul juridic al navelor este determinat de nationalitatea acestora, care
reprezinta legatura juridica bazata pe inmatricularea navelor pe teritoriul unui anumit stat si al
dreptului lor de a arbora pavilionul statului respectiv.
O nava nu poate naviga sub pavilionul a doua, sau mai multe state, sanctiunea fiind
considerarea acesteia ca lipsita de nationalitate. Statul de pavilion are dreptul de a exercita
jurisdictia exclusiva si controlul in conformitate cu legea sa interna - la bordul navei asupra
echipajului si incarcaturii - in problemele de ordin administrativ, tehnic si social.
Navele de razboi si navele de stat folosite in scopuri necomerciale se bucura in marea libera de
imunitate deplina. Actiunile privind raspunderea penala sau disciplinara a personalului unei
nave in cazul oricarui incident de navigatie in marea libera, sunt de competenta exclusiva a
autoritatilor administrative si judiciare ale statului de pavilion sau ale statului al carui cetatean
este persoana in cauza.
In exercitarea libertatii de navigatie in marea libera, statelor le revin si o serie de obligatii, si
anume:
- de a preveni si pedepsi transportul de sclavi pe navele aflate sub pavilionul lor (orice sclav
refugiat pe o nava este socotit a fi liber);
- de a coopera pentru reprimarea pirateriei in marea libera sau in orice alt loc situat in afara
jurisdictiei unui stat. in vederea reprimarii pirateriei, orice stat poate sa sechestreze o nava sau
aeronava pirat ori, o nava capturata ca urmare a unor acte de piraterie si care se afla in posesia
piratilor, sa aresteze persoanele si sa sechestreze bunurile de la bord;
- de a coopera pentru reprimarea traficului ilicit de stupefiante si substante psihotrope in marea
libera;
- de a coopera pentru reprimarea emisiunilor neautorizate de radio si televiziune difuzate de pe
marea libera. Navele de razboi au dreptul de a opri si vizita in mare libera navele straine, cele
proprii ca si cele fara nationalitate, cu exceptia celor care beneficiaza de imunitate de jurisdictie,
daca exista temeiuri serioase ca astfel de nave ar desfasura una dintre activitatile interzise
mentionate.
Statul riveran are dreptul urmarire asupra unei nave straine, daca exista temeiuri serioase sa se
creada ca nava a incalcat legile sale in timpul cand se afla in apele maritime interioare, marea
teritoriala, in zona contigua, in zona economica exclusiva ori in apele arhipelagice. Urmarirea
este legitima daca incepe cand nava sau una din ambarcatiunile sale se afla intr-una din aceste
zone, continuandu-se neintrerupt in marea libera si trebuie sa inceteze cand nava urmarita intra
in zone de jurisdictie ale statului de pavilion sau ale unui stat tert. Urmarirea se face numai de
catre nave si aeronave militare sau de cele afectate si autorizate in acest scop. Daca urmarea
s-a dovedit nejustificata, nava respectiva are dreptul la despagubirile corespunzatoare.
In legatura cu asigurarea securitatii navigatiei maritime, statele au obligatia de a lua toate
masurile si de a colabora in acest scop, in conformitate cu conventiile in materie si pentru
prevenirea abordajelor pe mare si acordarea de ajutor persoanelor, echipajelor si navelor aflate
in pericol.
In marea libera, exploatarea resurselor biologice se face in conformitate cu principiul libertatii de
pescuit pentru toate statele si in conditii care sa asigure conservarea si gestiunea acestor
resurse si in general diversitatea biologica a marii.
Regimul juridic al stramtorilor internationale: principii generale. Regimul juridic al stramtorilor
Marii Negre. Prevederile Conventiei de la Montreux, 1936