Viperele

arpe, brazi, vand, sarpele cobra, sarpe cu clopotei, vipera cu corn, din america
de nord, serpi veninosi,sarpe boa, cobra, musca, sarpele cu clopotei, monta,
serpi, sarpele
Viperidele includ doua grupuri
principale de serpi
veninosi. Crotalinele, ce sunt
prevazute cu o foseta termosenzitiva
plasata la extremitatea cefalica, cu
care detecteaza prada, traiesc cu
predilectie n America de Sud
(Crotalus braziliensis sau sarpele
cu clopotei) si Asia de Est ; In timp
ceViperinele (viperele propriu-zise) cu
solzi, se gasesc n deserturile Africii
de Nord (Echis carinatus, fiind cel mai
toxic sarpe de uscat, si Bitis arietans)
sau pe rocile calcaroase din Europa
de Sud (Vipera russeli, Vipera
lebentina si Vipera ammodytes sau
vipera cu corn).
Lungimea totala la mascul 80-85 cm, femela ceva mai mica, avand 70-75 . Este
cea mai mare specie de sarpe veninos din Europa, deosebindu-se prin cornul
botului, moale si acoperit cu solzi. Capul cenusiu cu nuante diferite, mai rar
cenusiu-cafeniu, galben sau rosu-cafeniu. Dorsal, cu o dunga mai nchisa, n
zigzag sau n romburi, la mascul foarte clara, aproape neagra, de fiecare parte
cu un sir de pete mai mult sau mai putin rotunde si ntunecate, n care caz n
regiunea cefei se observa un desen de forma unei lire. La mascul, de la ochi
pana la coltul gurii o dunga ntunecata, ventral cu puncte negricioase pe fond
galbui. Exemplarele complet negre se ntalnesc foarte rar.
Modul de viata asemanator cu al celorlalte vipere de la noi, dar este iubitoare de
caldura. Femela naste prin august 10-20 pui, lungi de 15-20 cm. Exemplarele
montane sunt mai putin agresive; muscatura este mai periculoas dect cea a
viperei negre (Vipera berus). Raspandita n toat Peninsula balcanica, Asia mica,
Caucaz. La noi n muntii Olteniei si Banatului.
Expunerea la muscaturile viperidelor poate fi incidentala, legata de diferitele
ocupatii de risc din mediul rural, sau accidentala, in timpul drumetiilor. Cu toate
acestea, cele mai frecvente muscaturi se produc n timpul zilei, pe extremitatile
distale expuse. De multe ori se poate intampla ca viperidele sa produca
muscatura fara a introduce veninul in plaga, astfel incat, n asemenea cazuri, nu
se produc fenomene patologice. In caz contrar Insa, pe langa socul emotional si
anxietatea care se acutizeaza imediat dupa inoculare, organismul uman astfel
 atacat va dezvolta forme clinice locale manifestate prin edem dureros (care la
muscaturile de vipere i cobra, se extinde pe o zona mai larga in jurul plagii cu
tendinte de necrozare rapida) sau forme sistemice, prin aparitia sindromului
vasculotoxic, manifestat prin greturi, varsaturi, paloare, dispnee, puls filiform,
asociate, in cazurile mai grave, cu fenomene hemolitice

Vipera ammodytes (vipera

cu corn)
Scris de Lucian Iacob
Joi, 01 Ianuarie 2009 00:00

L un gimea total la mascul 80-85

(obinuit 72-73) cm, femela ceva mai mic; 133-162 gastrostege; 24-40 urostege; anala ntreag; 9
(rar 10) supralabiale. Este cea mai mare specie de arpe veninos din Europa, deosebindu-se prin
cornul botului, moale i acoperit cu solzi. Capul cenuiu cu nuane diferite, mai rar cenuiu-
cafeniu, galben sau rou-cafeniu. Dorsal, cu o dung mai nchis, n zigzag sau n romburi, la
mascul foarte clar, aproape neagr, de fiecare parte cu un ir de pete mai mult sau mai puin
rotunde i ntunecate, n care caz n regiunea cefei se observ un desen de forma unei lire. La
mascul, de la ochi pn la colul gurii o dung ntunecat, ventral cu puncte negricioase pe fond
glbui. Exemplarele complet negre se ntlnesc foarte rar.

Modul de via asemnator cu al celorlalte vipere de la noi, dar este iubitoare de

cldur. Femela nate prin august 10-20 pui, lungi de 15-20 cm. Exemplarele

montane sunt mai puin agresive; muctura este mai periculoas dect cea a viperei

negre (Vipera berus). Rspndit n toat Peninsula balcanic, Asia mic, Caucaz. La

noi n munii Olteniei i Banatului. Ssp. V. a. montandoni, rspndit n Dobrogea, se

distinge de specia tip prin abdomenul negru, cu pete albe la marginea posterioar a

gastrostegelor; urostegele galbene.

erpi veninoi
De la Wikipedia, enciclopedia liber
erpi veninoi sunt erpi care, la vntoare sau n aprare, folosesc
venin, care este injectat prin muctur. Pn n prezent se cunosc ca.
2.800 de specii de erpi veninoi. Dintre erpii existeni n lume, circa 10 %
sunt veninoi.
Ei sunt grupai n urmtoarele familii:

Elapidae, familie care cuprinde de

exemplu arpele mamba (Dendroaspis sp.), cobra (Naja sp.), cobra
regal i arpele coral (Micrurus sp.)
Viperidae (viperele), familie care cuprinde de exemplu subfamilia
Viperinae cu reprezentanii mai de seam Vipera berus, Vipera aspis,
Vipera ursinii, speciile Bitis, Echis. Subfamilia erpilor cu clpoei
(Crotalinae), n America cu (Crotalus sp.), (Agkistrodon sp.) i
(Bothrops sp.) iar n Asia cu (Trimeresurus sp.) i (Gloydius sp.).
Subfamilia (Causinae) din Africa cu genul Causus. Subfamilia
(Azemiopinae) dinAsia cu specia (Azemiops feae).
Atractaspididae, familie care are numai specia (Micrelaps muelleri) i
care a fost n trecut ncadrat la alt familie taxonomic.
Colubridae (nprcile), familie ce cuprinde, arpele de magrove
(Boiga dendrophila), speciile (Macroprotodon sp.), (Telescopus sp.),
nEuropa de Sud sunt speciile (Dispholidus typus), (Thelotornis
kirtlandi) i (Boiga dendrophila).

[modific]Veninul cel mai periculos ?

Cei mai veninoi erpi triesc n Australia sau n mrile tropicale,
densitatea ce mare mare de erpi veninoi s-a gsit pe insula Queimada
Grande, care este situat lng coasta de est a Braziliei. Cel mai veninos
arpe, este considerat o specie de taipan (Oxyuranus microlepidotus) din
Australia, care este concurat de erpii marini (Enhydrina schistosa) i
(Aipysurus duboisii). n categoria erpilor foarte veninoi este considerat i
arpele brun (Pseudonaja textilis).
Ce trebuie sa stim despre vipera?
Vipera ammodytes (vipera cu corn) are corpul relativ masiv, coada scurt si capul net
lrgit posterior. Vrful botului este surmontat de o proeminent crnoas, de forma unui
con, situat deasupra plcii rostrale i acoperit de 5-20 (de obicei 7-18) mici scuame
"apicale". Frontalul si parietalul nu sunt de regul, distincte din cauza faptului c sunt
substituite de plci neregulate, de dimensiuni mici. Prezint dou serii complete de plci
(cteodat una, destul de rar trei) ntre marginea inferioar a ochiului si supralabiale.
Scvamele la jumtatea corpului sunt dispuse n 21 (excepional 20 sau 23) serii. Plcile
ventrale n numr de 132 pn la 169 (n general 133-163), nu prezint diferente
datorate sexului. Solzii subcaudali sunt n numr de 22-24 perechi (de obicei 22-35
Ia,femele si 29-44 la masculi). Stralul este mult mai nalt dect lat si n acest caz nu
ajunge la nivelul cantalului, avnd poriunea sa superioar segmentat n 1-3 plci mici.
Nasorostralul este sau divizat n dou plci suprapuse sau ntregi si n general la nivelul
cantalului. Lungimea minim si maxim la aduli: 54 -110 cm, lungimea medie a
adulilor: 65-75 cm. Femelele sunt de regul mai mari dect masculii, dar recordul de
statur aparine ultimilor.
Statura urmeaz o clim cresctoare est-vest, si indivizii din dimensiunile cele mai mari
triesc n Tirolul meridional; populaia cu media cea mai mare a staturii ,se gsete n
Italia n Alto Adige. Femelele sunt n general de culoare brun deschis sau cenuiu cu
pete brun - negricioase sau negre si mai rar portocaliu sau rocat (rou murdar) cu pete
mai puin ntunecate de aceast nuan, n timp ce masculii sunt n general gri cu pete
negre . Femelele sunt srace sau lipsite de pigment ntunecat, mai ales pe flancuri si pe
cap, n timp ce masculii sunt mai pigmentai. Banda nchis ntre ochi si coltul gurii,
ntotdeauna prezent la masculi, este sau redus sau absent la femele. Ornamentaia
este constituit dintr-o zon (fisie) mediodorsal format din pete romboidale care
uneori formeaz un zig-zag de lrgime variabil sau dau natere unei "haine" din pete
circulare sau n form de estur. Fac excepie populaiile din Caucaz si din N-E Turciei,
care. au o ornamentaie dorsal constituit din bare transversale scurte.
Capul prezint, n regiunea nucal, o pat n form de "V", mai mult sau mai puin
marcat si puin variabil, a crei baz este, n mod obinuit , unit cu banda
longitudinal medio-dorsal. Pe labialele inferioare, exist pete de culoare nchis care
poate fi continu sau divizat. Pe flancuri sunt aproape ntotdeauna prezente numeroase
pete nchise dispuse n corespondent cu axele fiei vertebrale. Partea inferioar, n
mod obinuit gri, brun glbui sau rocat, cu multe pete mici gri-negricioase. Vrful cozii
este de cele mai multe ori portocaliu la populaiile occidentale si verde glbui la cele
orientale. Irisul, ca si la multe alte specii, poate fi cenuiu, cenusiu-verzui, rocat, brun-
glbui, glbui, etc. Pare absent melanismul, albinismul sau albinoticismul. Exist
semnalate n literatur doar dou cazuri (Werner,1912 n Hertegovina si Fuhn, 1986
lng Resita) de melanism. Flavinismul este relativ frecvent, mai ales la femele. Cazuri
atipice de colorit sunt semnalate pe unele insule adriatice.
Rspndirea viperei ammodytes.
Vipera ammodytes triete n pantele stncoase (roci eruptive sau calcaroase cu arbuti,
de pe malurile apelor (ex. Valea Cernei) si n pdurile de foioase (Corylus colurna si
Syringa vulgaris de la poalele Mt. Domogled Bile Herculane ). Se ascunde sub pietre
cu uurin; se car pe ramuri pentru a se nsori. Vipera st nemiscat de obicei i
avertizeaz, omul de prezena ei prin ssit; uneori se retrage imediat sub pietre/pn la
trecerea pericolului. Raspandita in Austria, Italia de Nord, Romnia (S-V si Dobrogea),
Bulgaria, Albania, Grecia, Asia Mica, Transcaucazia si Siria.
Primele note despre veninul Viperidelor europene au fost gsite la medicul grec
Kikandros din Colofone (Kojophon actualul Degirmendere n Lybia, Asia Mic , prin anii
200 -130 .e.n.), care le-a transmis prin lucrarea sa Theriska e Alecsipharmaka. Dintre
cercettorii care au efectuat cercetri n ultimii ani, n acest complex domeniu
al veninului erpilor si n special al viperidelor, amintim: D.A. Bellairs, C.Bruno, P.Boquet,
J.Detrait, R.Duguy, L.Donatelli, G.Livres, C.J.Hanut, E.Kochva, N.Muic, G.
Mangili,M.Marcacci, C. si M. Phisalix, E.Pozio, A.Sella, H.Schlossberger, G.Schwick,
H.W.Raudonat, T.Reuss si muli alii.

De mai bine de 10 ani viperele au fost declarate specii pe cale de disparitie,

datorita distrugerii habitatului natural prin procesul de industrializare, colectarea
ilegala si uciderea nejustificata. Documentarele despre vipere le infatiseaza
agresive si extrem de periculoase. Nimic nu este mai fals.

Acestea musca doar daca sunt atacate. Cu toate ca la noi vipera este mai putin
amenintata decat in alte tari aceasta a fost pusa sub protectie prin legile 13/2004
si 462/2002. In Romania exista trei specii de vipere: vipera de munte sau vipera
cu cruce (vipera berus), vipera de stepa (vipera ursinii) si vipera cu corn (vipera
ammodytes).

Utilizat in medicina homeopata, veninul de vipera se vinde incepand de la 900

Euro, acestea in conditiile in care produsul are o calitate proteica incepand de la
92% continut proteic din cantitatea uscata. In aceste conditii putem sa vorbim si
de dezvoltarea unei afaceri, mai putin fructificata la noi in tara sau chiar am putea
sa afirmam ca aproape deloc. Desi in alte tari multe companii farmaceutice au
propriile lor crescatorii de vipere, cererea pe piata de profil este inca mare.

Aici poate unii au sa ma contrazica, insa doresc sa mentionez faptul ca desi pe

internet vuiesc anunturile gen: vand x grame de venin sau in unele cazuri
kilograme, se intalnesc multe cazuri in care veninul este amestecat cu glicerina
sau cazuri in care veninul este pur insa lipseste certificatul de analiza sau in cel
mai rau caz autorizatia de crescator, si atunci sa nu ne mai mire faptul ca alte
firme care prelucreaza veninul la noi in tara prefera sa achizitioneze veninul din
alte tari, poate la un pret mult mai mare.

Amenajarea crescatoriei va avea in vedere asigurarea microclimatului

corespunzator. Este indicata impartirea in trei zone de activitate dupa cum
urmeaza: un spatiu de crestere al viperelor, un spatiu pentru crestere soarecilor
(optional) si spatiul de extragere si prelucrare al veninului.
Incaperea viperelor trebuie sa asigure o buna iluminare, incalzire cu temperaturi
intre 15-32C si deasemenea asigurarea umiditatii la un parametru de 60-80%.
Viperele pot fi tinute la comun sau individual in terarii de sticla sau cutii de plastic
(plexic) acestea fiind amenajate specific habitatului natural (pietris, ramuri, vase
cu apa, etc.)

Recoltarea veninului se face la un interval de 30 de zile (recomandat), iar ca o

medie anuala de venin recoltat de la o vipera- intre 1,2 1,4g. Veninul recoltat se
va pastra in recipiente inchise sub vid, iar pentru pastrarea caracteristicilor
veninului acesta va fi pastrat la temperaturi de 0C, iar la o anumita cantitate se
poate apela la serviciile unui institut specializat pentru omologarea, autentificarea
si sigilarea acestuia.

Folosirea unui liofilizator permite uscarea veninului prin tehnica vidului, conferind,
produsului calitati superioare. in principiu veninul este transformat din stare
lichida in stare solida prin evaporarea apei datorita scaderii temperaturii punctului
de fierbere intr-o instalatie de vidare. Preturile de vanzare incep de la 900 de
Euro, iar in momentul tranzactionarii este
nevoie de buletinul de analiza autorizatia Viper
de crescator si permis de export daca
este cazul.

SC Viper Zone SRL

Strada Maramures 9A, Constanta.

Viper
De la Wikipedia, enciclopedia liber
(Redirecionat de la Vipera) Clasificare tiinific

Viperele sunt erpi veninoi din Regn: Animal

familia Viperidae, familie care cuprinde Clas: Reptilia
ca. 80 de specii rspndite
Ordin: Squamata
n Eurasia i regiunile tropicale i
subtropicale din Africa. Specia "Vipera Subordin: Serpentes
berus" este rspndit n nord, Familie: Viperidae
din Scandinavia pn la cercul
Gen: Viperinae
polar de nord. Viperele din subfamilia
Nume binomial
Crotalinae de care aparine
Nume: Vipera berus
Clasificare: Oppel, 1811
Acest cadru: vizualizare discuie modificare
i arpele cu clopoei (crotalul) au posibilitatea de a emite cu ultimele vertebre codale
un semnal de avertizare.

Cuprins
[ascunde]

1 Morfologie
2 Mod de via
3 Areal de rspndire
4 Specii de vipere
5 Vezi i

o 5.1 Legturi externe

[modific]Morfologie

n general viperele au o lungime de la 20 de cm ("Bitis peringueyi") pn la

2 m ("Bitis gabonica"). Corpul arpelui este lit, avnd frecvent un desen
ce seamn cu litera V pe cap, care are o form triunghiular. Spre
deosebire de Colubridae (nprc) i Elapidae, au corpul acoperit cu
solzi mici. Toate speciile din cadrul familiei sunt veninoase, veninul fiind
produs de o gland cu venin, otrava fiind injectat victimei prin doi dini
lungi situai pe maxilarul superior, fiind prevzui cu un canal.

[modific]Mod de via
Aproape toate speciile sunt adaptate s triasc pe sol, numai speciile
Atheris din Africa ducnd o via arboricol. Dintre speciile care triesc
pe sol pot fi amintite cele din regiuni dedeert, ca Bitis peringueyi sau
vipera cu corn african ("Cerastes"), care se deplaseaz lateral pe nisip,
sau vipera Adenorhinos barbouri care se deplaseaz prin micri de
alunecare.
Viperele sunt n general active ziua i n amurg, cu excepia celor din
regiunile calde tropicale, care sunt active noaptea. Speciile care triesc n
regiunile cu clim temperat cad iarna ntr-o stare de amorire.
Hrana lor const n special din mamifere mici, care sunt omorte de
veninul injectat prin muctura viperei. Veninul de viper este hemotoxic,
distrugnd hematiile i esuturile cu care vine n contact (rezultatul fiind
necroze), avnd totodat o aciune anticoagulant; printr-o aciune
neurotoxic poate produce paralizii. Cteva specii, ca Macrovipera
schweitzeri, s-au specializat pe vnare de psri. Speciile mai mari, ca
Bitis gabonica, vneaz animale mai mari, ca de exemplu porcul cu epi
(Hystricidae) sau maimue (Primates), lilieci (Chiroptera) i antilope pitice
(Neotragus pygmaeus). Alte specii, ca Vipera ursinii, se hrnesc n
special cu diferite animale mici i artropode (insecte). Cu mici excepii,
viperele sunt animale vivipare (nasc pui vii).

[modific]Areal de rspndire
Arealul lor de rspndire este o mare parte
din Africa fr Madagascar, Asia cu unele insule i Europa. Viperele provin
probabil din Africa de unde s-au rspndit adaptndu-se la noile condiii
climatice. Astfel, Daboia russelii sau Macrovipera lebetina au un areal
de rspndire foarte mare, pe cnd Montatheris hindii sau Macrovipera
schweizeri triesc pe areale mai restrnse n Africa. Majoritatea lor triesc
n regiunile tropicale sau subtropicale, cu excepia lui Vipera berus care
triete n Scandinavia.

[modific]Specii de vipere

Daboia russelli

Adenorhinos barbouri
Atheris squamigera
Bitis arietans
Cerastes cerastes
 Daboia russeli
Echis carinatus
Eristicophis macmahonii
Macrovipera lebetina
Montatheris hindii
Proatheris superciliaris
Pseudocerastes persicus fieldi
Vipera berus