Cum iti dai seama ce vrea sufletul tau ca sa

fie fericit?
Din ce in ce mai multi oameni sunt preocupati de sensul vietii lor, de drumul lor in viata, de a gasi
raspunsul de ce am venit eu aici pe pamant, totusi?. Traim vremuri specialedin punct de vedere
evolutiv si le simtim pe pielea noastra, chiar daca cel mai acut sentiment este acela al confuziei, al
separarii de ceea ce stiam ca ne defineste, ca inseamna viata. Unii dintre noi trecem prin crize spirituale,
altii sunt aruncati de viata in provocari pe care nu si le-ar fi dorit, fie pe plan de sanatate, fie pe plan de
prosperitate sau pe cel relational. Scenarii care nici nu ne-ar fi trecut vreodata prin cap ca se pot
intampla, totusi se intampla. Ne ravasesc, ne debusoleaza, ne sterg fara mila orice credeam ca stim
despre lume, oameni si modul de a trai sau despre ce este cu adevarat mai important pe lume.

In haosul pe care fie il vedem in jur fie il traim la diverse cote de intensitate fiecare dintre noi,
rasar diverse intrebari, parca uitate intr-un colt dintr-o odaie a carei cheie a fost ratacita prin cine
stie ce sertar al unui dulap pe langa care nu am mai trecut demult

Si totusi, eu de ce ma agit? Ce ma face cu adevarat fericit? Oare goana dupa bani sau dupa un
concediu mai smecher ca cel precedent chiar ma implinesc? Oare este normal sa fiu asa de
devastat(a) daca partenerul sau parintele sau copilul imi spun ceva ce ma ranesc sau chiar aleg sa
imi intoarca spatele intr-o forma sau alta?

De ce nu stiu cum sa gasesc centrarea si echilibrul interior si sunt atat de dominat si influentat de
toate circumstantele exterioare care imi sufoca pacea si binele?

De ce ma simt asa de rau la corp, cu diverse dureri sau blocaje, in paralel cu sentimentul ca nu
ma regasesc, sunt trist, sunt furios, sunt debusolat, confuz, ratacit?

Intre toti acesti nori mai mult sau mai putin grei ce apar pe cerul vietii noastre, parca mai mult de
un an de zile incoace decat inainte, apare cand si cand timid o raza de soare, parca de undeva
cunoscut, dintr-un loc de care am uitat. In mijlocul furtunii emotionale sau de situatii traite, simti
o sustinere, simti ca totusi nu cazi si ca o forta, o mana divina, o raza te tine pe linia de plutire si
te fac sa iti gasesti in interiorul tau ceea ce nu credeai ca exista in tine. Incepi sa iti intaresti
credinta ca totusi nu esti asa de singur si debusolat precum credeai si ca poate e real ca nu poti sa
te bucuri de un curcubeu daca nu ai trecut intai prin trairile furtunii si vijeliei anterioare.

Astfel, incet incet, descoperi ca sufletul te striga. Sigur ca stiai ca ai un suflet, sigur ca aveai
informatia teoretica unde se gaseste el amplasat in corp, insa iata ca el nu mai vrea sa stea
cuminte, sa te lase pe tine si pe mintea ta sa detina controlul si conducerea si incepe sa dea semne
ce ii face bine si ce ii face rau.

Fa un exercitiu de imaginatie. Priveste-ti sufletul ca avand un chip, cu cei mai frumosi ochi pe
care i-ai vazut sau admirat vreodata, cu cel mai incantator zambet pe care l-ai privit candva la
cineva. Sufletul tau are zugravirea cea mai sensibila si frumoasa pe care imaginatia ta o poate
crea atunci cand stai cu ochii inchisi sau poate chiar si deschisi.

Construieste aceasta imagine. Indragosteste-te de acest chip. Simte bucurie si admiratie cand il
privesti. Apoi realizeaza, constientizeaza ca acesta este chipul sufletului tau. Aceasta notiune
vaga, abstracta dar atat de des folosita de oamenii mai spirituali suflet are un chip concret
pentru tine. El este unic si este al tau.

El este cine esti tu.

Tu nu esti corpul tau. Tu nu esti suma problemelor tale sau al posesiunilor tale. Tu esti cosul de
bucurii pe care il poti aduna atunci cand reusesti sa faci acest chip al sufletului tau sa zambeasca,
sa straluceasca si sa fie fericit.

Ori de cate ori te simti cufundat in sentimente triste, furioase, fricoase, negative, oricat de multa
dreptate ai avea, ca asa iti zice mintea ta sa ai dreptate, tine minte ca acea clipa cand iti dai voie
sa simti acest lucru este o clipa in care ochii acelui chip al sufletului lacrimeaza, zambetul
dispare iar el se chirceste trist intr-un colt.

Ori de cate ori permiti sa lasi sa se adune multe momente dureroase unele dupa altele, iti semnezi
singur declaratia de ne-iubire pentru acel chip. Este ca si cum ii spui direct in fata: stiu ca esti
acolo dar nu imi pasa de tine. Durerea mea logica si corecta e mai importanta decat stralucirea
ochilor tai sau zambetul tau de bucurie ca primesti iubirea mea.

Ce se intampla cu un suflet care este sufocat si chinuit de trairi negative si de lipsa de respect a
proprietarului corpului in care el locuieste? Nu infloreste, nu isi poate urma drumul pentru care a
venit, nu te poate ghida spre evolutie pentru ca el este ca intr-o inchisoare.

Un suflet trist care se simte ca intr-o inchisoare va face tot ce ii sta in putinta sa restabileasca
contactul cu lumina divina din care este alcatuit si care il hraneste. Asa iti pot aparea schimbari
bruste de destin venite printr-o concediere, o despartire, o boala, o pierdere, o ratacire si lipsa de
sens. Incet incet contactul se restabileste pentru ca suntem esenta divina si intunericul se retrage
atunci cand ne trezim.

Dar, pentru a nu ajunge pana acolo, este bine sa invatam fiecare in parte cum recunoaste
momentele in care sufletul sau este fericit, ochii sufletului stralucesc si chipul transmite iubire,
bucurie si recunostinta catre tine.
Intai de toate, oricat de iresponsabil sau ciudat ti s-ar parea, date fiind circumstantele vietii tale
prezente, stai in liniste, cu ochii inchisi, tu cu tine, zilnic 10 minute inainte de culcare cand starea
de conexiune cu sufletul este mai profunda.

Pune-ti ambele palme ca si cum ai tine o mica privighetoare in ele si ai vrea sa o aperi de orice
pericol.

Apropie-ti palmele astfel stranse de pieptul tau, de zona plexului solar si spune Doamne
Dumnezeule, permite-mi sa ma conectez cu sufletul meu.

Apoi simte. Da-ti voie sa simti pulsatia sufletului tau in palmele tale.

Asculta-l. Simte ce iti transmite, ce iti sopteste ca il bucura.

De cele mai multe ori, bucuriile sale, hrana sa seamana cu ceea ce te bucura cand erai copil mic
si iti doreai sa faci anumite lucruri si erai sau nu erai lasat sa le faci.

Vei fi surprins ca poti primi raspunsuri, sub forma de intuitii rapide si scurte, de genul: vreau sa
rad mai des, zilnic. Vreau sa ma plimb cu bicicleta in parc. Vreau sa fiu in contact cu marea mai
des. Vreau sa desenez. Vreau sa ma joc cu culorile. Vreau sa crosetez folosind mai mult culoarea
mov. Vreau sa cant chiar daca poate nu am voce si nu ma aude nimeni. Vreau sa citesc zilnic.
Vreau sa fac baie cu aroma de lavanda. Vreau sa cultiv flori. Vreau sa fac prajituri pentru cei
dragi.

Fiecare in parte poate primi cele mai neasteptate raspunsuri intuitive.

Apoi, stai si cugeta o clipa.

Nu-i asa ca recunosti ceea ce tocmai ai aflat? Nu-i asa ca toate erau acolo in tine si le-ai bagat
intr-un cufar, ai inchis cu o cheie pe care ai ratacit-o? Nu-i asa ca atunci cand te mai gandeai la
continutul cufarului iti ziceai, da dar nu e acum momentul, am alte lucruri mai importante de
facut.

Ei bine, acum ai descoperit ca aceste bucurii sunt de fapt hrana pentru sufletul tau, nicidecum
prostii sau actiuni inutile, superficiale, copilaroase, demne de judecat sau condamnat sau
incadrat in tara arde si baba se piaptana.
In plus, acum poti cu fiecare actiune pe care o faci pentru sufletul tau, sa iti imaginezi ochii aceia
perfecti si minunati ai chipului sau cum stralucesc de recunostinta, cum zambetul cald al
sufletului iti inunda fiecare celula a corpului tau, asigurandu-ti sanatatea si vitalitatea viitoare.

Tu stii acum ca totul are un rost si ca relatia dintre tine si tine, adica sufletul tau, este cea mai
importanta relatie in care poti investi cat traiesti.

Apoi uita-te in jurul tau, cum se modifica circumstantele exterioare. Nu-i asa ca iti place ce vezi
si ce traiesti?