NOTIUNI TERMODINAMICE DE BAZA.

LEGILE GAZULUI IDEAL.

PRINCIPIILE TERMODINAMICII

Notiuni, legi si formule. Indicatii metodice

1. Prin fenomen termic se intelege orice fenomen fizic legat de miscarea termica a
particulelor (atomi, molecule, ioni).

Termodinamica studiaza fenomenele termice fara a tine seama de structura interna a

corpurilor.

2. Orice corp macroscopic sau ansamblu de corpuri macroscopice formeaza un sistem

termodinamic (S.T.).

Corpurile care nu fac parte din sistem se numesc corpuri exterioare sau mediu
exterior.

Sistemul termodinamic este izolat, daca nu interactioneaza si nu schimba substanta cu mediul

exterior.

Sistemul termodinamic este inchis, daca nu schimba substanta cu mediul exterior, dar
schimba energie.

In termodinamica se studiaza interactiunea dintre sistem si mediul exterior.

3. Totalitatea proprietatilor sistemului termodinamic la un moment dat

reprezinta starea sistemului.

Parametrii de stare reprezinta ansamblul marimilor fizice masurabile ce

caracterizeaza in mod unic starea sistemului termodinamic.

Exemple de parametri de stare: temperatura, densitatea, capacitatea calorica, volumul,

presiunea etc.

Parametrii de stare pot fi:

a) independenti - pot lua valori arbitrare;

b) dependenti - pot fi exprimati in functie de parametrii independenti cu ajutorul unor

relatii matematice.

4. Starea unui sistem termodinamic se numeste stare stationara, daca toti parametrii
de stare ce o caracterizeaza nu variaza in timp.Starea stationara se numeste stare de echilibru
termodinamic, daca ea nu se datoreaza unor fenomene care au loc in mediul exterior.

De exemplu, unul din capetele unei tije metalice este introdus intr-un amestec de apa
si gheata, aflat la presiune atmosferica normala (la temperatura de 0C), iar celalalt capat este

1
introdus in apa in fierbere. in acest caz, temperaturile celor doua capete nu se modifica in
timp, dar starea stationara a tijei nu este o stare de echilibru termodinamic, deoarece pentru
mentinerea constanta a temperaturilor de la capetele tijei, tija primeste energie sub forma de
caldura de la apa aflata in fierbere si cedeaza energie amestecului de apa si gheata sub forma
de caldura.

Termodinamica studiaza in principal sisteme termodinamice aflate in stare

stationara, precum si transformarile intre astfel de stari.

Daca parametrii de stare se modifica in timp, atunci starea sistemului termodinamic

este nestationara.

5. Starea de echilibru termodinamic a sistemului este determinata de catre parametrii

principali de stare.

Pentru un sistem chimic omogen, parametrii de stare principali sunt: volumul specific (vs),
presiunea (p) si temperatura (T). Volumul specific reprezinta volumul unitatii de masa.

6. In starea de echilibru termodinamic:

a) parametrii de stare ai sistemului termodinamic sunt egali cu parametrii de stare

corespunzatori ai mediului exterior;

b) parametrii de stare p, vs si T iau aceleasi valori in tot sistemul termodinamic.

intre cei trei parametri de stare principali exista o relatie matematica de

legatura, numita ecuatie termica de stare: p= f(v,,T).

7. Trecerea sistemului dintr-o stare in alta se numeste proces sau

transformare de stare.

Daca parametrii de stare variaza in timp atat de lent, incat in orice moment sistemul
poate fi considerat in echilibru, atunci transformarea se numeste cvasistatica.

Transformarile cvasistatice pot fi reprezentate grafic.

Transformarea in urma careia sistemul termodinamic trece dintr-o stare initiala de

echilibru intr-o stare finala de echilibru, fara a trece succesiv prin stari intermediare de
echilibru, se numeste transformare necvasistatica.

Transformarile necvasistatice nu pot fi reprezentate grafic, deoarece in acest caz nu se

mai poate vorbi despre parametri principali de stare (p, vs, T), care iau aceleasi valori in orice
punct al sistemului termodinamic.

Daca starea finala a sistemului termodinamic coincide cu starea initiala,

atunci transformarea se numeste ciclica.

2
 8. O transformare in care in urma schimbarii semnului de variatie a parametrilor de
stare, sistemul termodinamic evolueaza de la starea finala spre starea initiala trecand prin
aceleasi stari intermediare de echilibru prin care a trecut in transformarea de la starea initiala
la cea finala, se numeste transformare reversibila.

O transformare care nu este reversibila se numeste ireversibila. Transformarile

necvasistatice sunt ireversibile. Procesele din natura sunt ireversibile, adica se desfasoara
intr-un anumit sens si nu se pot desfasura de la sine in sens opus.

9. Lucrul mecanic in termodinamica

in procesul de interactiune a sistemului termodinamic cu mediul exterior, fortele exterioare

provoaca actiuni mecanice in urma carora:

a) starea sistemului termodinamic nu se modifica, realizandu-se numai o deplasare

mecanica a intregului sistem;

b) sistemul termodinamic paraseste starea de echilibru termodinamic, efectuand o

transformare in care unii parametrii de stare variaza in timp.

in termodinamica se ia in considerare numai lucrul mecanic schimbat de sistemul

termodinamic cu mediul exterior intr-o transformare.

Parametrii de pozitie sunt parametri de stare care depind de dimensiunile sistemului si a caror
variatii in timp arata ca sistemul paraseste starea de echilibru in urma schimbului de lucru
mecanic cu exteriorul, permitand evaluarea lucrului mecanic daca se cunosc fortele interne.
La fluide exista un singur parametru de pozitie, volumul.

Prin conventie, lucrul mecanic efectuat de sistemul termodinamic asupra mediului exterior se
considera pozitiv si lucrul mecanic efectuat de mediul exterior asupra sistemului
termodinamic se considera negativ. Cu aceasta conventie, lucrul mecanic se defineste in
termodinamica cu relatia:
L = pe-AV

unde pe = ct. reprezinta presiunea exterioara, iar AV reprezinta variatia

volumului sistemului termodinamic. In cazul in care presiunea exterioara nu este

constanta (pe = ct.), se defineste lucrul mecanic elementar pentru o variatie foarte mica a
volumului (dV) sistemului termodinamic, in care variatia presiunii exterioare poate fi
neglijata.

in acest caz: L = pedV .

10. Caldura reprezinta o forma a schimbului de energie in care se realizeaza schimbul

direct de energie intre particulele care se misca haotic, ale corpurilor aflate in interactiune. in
acest caz, se intensifica miscarea dezordonata a particulelor, deci creste energia interna.

Procesul de transfer al energiei interne, fara efectuare de lucru mecanic, se numeste schimb
de caldura. in procesul de schimb de caldura nu are loc transformarea unei forme de energie

3
in alta: in acest proces, o parte din energia interna a unui corp se transfera altui corp, sau unor
parti ale aceluiasi corp.

Caldura (Q) reprezinta energia transmisa sistemului termodinamic in urma schimbului

de caldura. Ca relatie matematica de definitie a caldurii se foloseste expresia matematica a
principiului I al termodinamicii:

Q = L + AU. Tinand cont de conventia de semn adoptata pentru lucrul mecanic in

termodinamica, rezulta ca daca sistemul primeste energie in urma schimbului de caldura,
atunci Q > 0 J, iar daca sistemul cedeaza energie in urma schimbului de caldura, atunci Q < 0
J.

in majoritatea manualelor de fizica de liceu sau gimnaziu si chiar in unele lucrari de

specialitate, se afirma ca sistemul primeste caldura daca el primeste energie in urma
schimbului de caldura cu mediul exterior si ca sistemul cedeaza caldura daca el cedeaza
energie in urma schimbului de caldura cu mediul exterior.

O transformare in care sistemul termodinamic nu schimba energie sub forma de

caldura cu exteriorul (Q = 0 J) se numeste transformare adiabtica.

11. Energia totala a sistemului termodinamic (W) este egala cu suma dintre:

a) energia cinetica a miscarii macroscopice ca un intreg a sistemului termodinamic

(Zsc.);

b) energia potentiala datorata campurilor conservative de forte

externe I^O*'-) j. s2 exemplu: campul electric, campul gravitational, campul fortelor

elastice;

c) energia interna (U).

Deci, W = EC+Epext+U. Energia interna (U) a sistemului termodinamic este energia

care depinde numai de starea termodinamica a sistemului, de caracterul miscarii si

interactiunii particulelor din sistem. Ea se compune din:

energia cinetica a particulelor sistemului, datorata miscarii termice;

energia potentiala de interactiune a particulelor, datorata fortelor intermoleculare;

energia potentiala in campul fortelor externe a tuturor particulelor din sistem, daca
se modifica starea de echilibru a sistemului;

energia electronilor din invelisurile electronice ale atomilor, moleculelor sau

ionilor;

energia nucleului.

4
 in majoritatea proceselor termodinamice, ultimele doua forme de energie raman
constante, deoarece nu se modifica structura particulelor din sistem. Din aceasta cauza, ele nu
se iau in discutie, iar in manualul de fizica de liceu nici nu sunt introduse in definitia energiei
interne a sistemului termodinamic.

Energia interna este o marime de stare, adica variatia energiei interne la trecerea
dintr-o stare de echilibru in alta, nu depinde de starile intermediare prin care trece sistemul si
de caracterul reversibil sau ireversibil al transformarii, ci doar de cele doua stari.

Energia interna este o marime aditiva, adica energia interna a sistemului

termodinamic este egala cu suma energiilor interne ale partilor componente ale sistemului.

in termodinamica prezinta interes practic numai variatia energiei interne (AU) si nu

energia interna. Din aceasta cauza, alegerea starii cu energia interna egala cu zero nu are
importanta.

12. Doua sisteme termodinamice A si B se afla in contact termic, daca sistemul (A +

B) nu schimba cu exteriorul energie sub forma de caldura sau sub forma de lucru mecanic, iar
intre sistemele A si B exista schimb de energie numai sub forma de caldura (nu si sub forma
de lucru mecanic).

Doua sisteme termodinamice aflate in contact termic sunt in echilibru termic, daca nu
schimba intre ele energie sub forma de caldura.Principiul echilibrului termic. Dupa un
interval de timp mai lung sau mai scurt, sistemul termodinamic atinge o stare de echilibru
termodinamic (termic).

Principiul tranzitivitatii echilibrului termic. Daca sistemele termodinamice A si B sunt

in echilibru termic, iar sistemul termodinamic B este in echilibru termic cu sistemul
termodinamic C, atunci sistemul A este in echilibru termic cu sistemul C.

Temperatura empirica este un parametru de stare, care impreuna cu parametrii de

pozitie determina complet starea de echilibru termic a sistemului.

In termodinamica, temperatura este o marime fizica ce caracterizeaza sensul

schimbului de caldura intre corpuri. In starea de echilibru termodinamic, temperatura tuturor
corpurilor din sistemul termodinamic discutat este aceiasi.

Termostatul este un sistem termodinamic a carui temperatura nu variaza in urma

contactului termic cu alt sistem termodinamic. Pentru ca un sistem termodinamic sa fie
termostat, trebuie ca masa si energia lui sa fie foarte mari in comparatie cu masa si energia
sistemului termodinamic cu care se afla in contact termic.

Pentru masurarea temperaturii se foloseste faptul ca la variatia temperaturii corpurile

isi modifica aproape toate proprietatile fizice: lungime si volum, densitate, conductibilitate
electrica etc. Ca baza pentru masurarea temperaturii poate fi luata variatia oricarei proprietati
fizice a corpului termometrie (lichid, gaz, rezistor etc), daca pentru ea se cunoaste dependenta
proprietatii fizice respective de temperatura (marimea fizica respectiva se numeste marime
termometrica). Pentru masurarea temperaturii, termometrul este adus in contact termic cu
corpul a carui temperatura se masoara.

5
 Temperatura masurata cu ajutorul unui termometru avand scara stabilita cu ajutorul a
doua temperaturi de reper {puncte termometrice) se numeste temperatura empirica.

Scara de temperatura folosita cel mai mult este scara Celsius, la care cele doua temperaturi
de reper sunt:

temperatura corespunzatoare starii de echilibru dintre apa pura si gheata care se

topeste la presiunea atmosferica normala, care in mod conventional se ia egala cu 0;

temperatura corespunzatoare starii de fierbere a apei pure la presiunea atmosferica

normala, care in mod conventional se ia egala cu 100.

Gradul Celsius (C) se obtine impartind intervalul de pe scala termometrului, cuprins

intre reperele 0 si 100, in o suta de parti egale.

In Sistemul International de unitati de masura marimea fizica fundamentala este

temperatura absoluta (7), iar unitatea de masura a temperaturii

absolute este Kelvinul (K).

Legatura dintre temperatura absoluta (T) si temperatura in scara Celsius

este data de relatia: T(K) = 273,15 + t (C).

13. Legile gazului ideal

13.1. Legea Boyle-Mariotte sau legea transformarii izoterme (v = ct; r= ct):

intr-o transformare izoterma, presiunea unui gaz ideal variaza invers proportional cu
volumul ocupat de el: p V = ct.'

in sistemul de coordonate (p, V) este o hiperbola echilaterala . Hiperbola

echilaterala este simetrica fata de prima bisectoare a sistemului de coordonate discutat.

13.2. Legea Gay-Lussac sau legea transformarii izobare (v = ct.; p = ct.):

a) intr-o transformare izobara variatia relativa a volumului unui gaz ideal

este direct proportionala cu temperatura lui: = t, (1.11), unde:

VQ este volumul ocupat de gaz la temperatura de 0 C;

V este volumul gazului la temperatura de / (C);

t este temperatura gazului exprimata in C;

este coeficientul de dilatare izobara.

Coeficientul de dilatare izobara () este numeric egal cu variatia relativa a volumului

gazului ideal, atunci cand temperatura lui variaza cu un grad.

6
 Coeficientul de dilatare termica izobara are aceeasi valoare pentru toate

gazele si este egal cu =

b) intr-o transformare izobara volumul gazului ideal creste liniar cu temperatura: V(t)
= V0(1+t)

c) intr-o transformare izobara, raportul dintre volumul gazului ideal si

temperatura absoluta a lui este constant: = ct

Figura 1

Daca dreptele 1 si 2 reprezinta transformarea izobara pentru aceeasi masa din

acelasi gaz ideal, atunci p> p2.

13.3. Legea lui Charles sau legea transformarii izocore (v = ct; V= ct.):

a) intr-o transformare izocora, variatia relativa a presiunii unui gaz ideal este direct
proportionala cu temperatura lui.

Coeficientul termic al presiunii este numeric egal cu variatia relativa a presiunii

gazului, atunci cand temperatura lui variaza cu un grad.

Coeficientul termic al presiunii are aceeasi valoare pentru toate gazele si

este egal cu =

b) Intr-o transformare izocora, presiunea unui gaz ideal creste liniar cu

temperatura lui.

c) intr-o transformare izocora, raportul dmtre presronea gazulm ideal si

7
temperatura absoluta a lui este constanta: - ct.

in figura 2 sunt date cateva reprezentari grafice ale transformarii izocore in diferite
coordonate.

Figura 2

Daca dreptele 1 si 2 reprezinta transformarea izocora pentru aceeasi masa din

acelasi gaz ideal, atunci Vi>V2.

13.4. Ecuatia Clapeyron-Mendeleev sau ecuatia termica de stare stabileste o

dependenta intre parametrii principali de stare ai gazului ideal,

aflat intr-o stare de echilibru: pV = RT ,unde:

m este masa gazului ideal (kg);

este masa molara a gazului (kg/mol);

R este constanta universala a gazelor si are valoarea egala cu R = = 8,31 J/(mol-K).

Daca m = ct., atunci ecuatia devine: = ct.Din ecuatia Clapeyron-Mendeleev rezulta

dependenta densitatii gazului ideal de temperatura: p(T) = => p(T) = ct , sau
dependenta densitatiigazului de densitatea lui in conditii normale de presiune si temperatura.

Gazul ideal se defineste ca fiind un gaz care verifica riguros legile Boyle-Mariotte,
Gay-Lussac si Charles, in orice conditii de temperatura si presiune. Gazele reale (aerul,
azotul, oxigenul, hidrogenul, heliul etc.) se supun legilor de mai sus atunci cand se afla la
temperaturi cu mult mai mari decat temperatura de lichefiere a lor si la presiuni apropiate ca
valoare de presiunea atmosferica.

8
 14. Ecuatia calorica de stare da dependenta energiei interne a sistemului
termodinamic de temperatura si de parametrii de pozitie:

U = U(t,aua2,,an). in cazul gazelor: U == U(t, V). (1.19) in conformitate cu experienta

lui Joule energia interna a unui gaz ideal depinde numai de temperatura gazului: U=U(T).
(1.20)

15. Principiul I al termodinamicii

Principiul intai al termodinamicii reprezinta legea de conservare si transformare a energiei

sistemului, aplicata fenomenelor termice.

Enuntul 1: in orice transformare, variatia energiei interne (U) a unui sistem

termodinamic, aflat in repaus mecanic, depinde numai de starile initiala si finala ale
sistemului, fiind independenta de starile intermediare prin

care trece sistemul termodinamic: U=Q-L.

Enuntul 2: Caldura primita de un sistem termodinamic este egala cu suma dintre

variatia energiei interne a sistemului si lucrul mecanic efectuat de sistem: Q = L + U .
16. Marimile fizice, care stabilesc o legatura cantitativa intre caldura (Q) primita sau
cedata de un corp si variatia temperaturii sale (T), se numesc coeficienti
calorici. Coeficientii calorici depind de natura corpului si de conditiile fizice in care
are loc schimbul de caldura.

Capacitatea calorica (C) se defineste ca raportul dintre caldura primita sau cedata de
un corp (Q) si variatia corespunzatoare a temperaturii lui (T), atunci cand T -> 0 K:

C= . Unitatea de masura a capacitatii calorice este [C]SI = J/K .

Capacitatea calorica este o caracteristica a corpului si nu a substantei din care este

alcatuit.

Caldura specifica (c) se defineste ca raportul dintre caldura (Q) primita sau cedata de
un corp si produsul dintre masa corpului (m) si variatia corespunzatoare a temperaturii lui
(T).

17. Calculul lucrului mecanic, caldurii si variatiei energiei interne in transformarile

simple

a) intr-o transformare izoterma lucrul mecanic, caldura si variatia energiei

interne se calculeaza cu formulele: L = vRTln

b) intr-o transformare izocora lucrul mecanic, caldura si variatia energiei interne se

calculeaza cu formulele:

Lv =0J; Qv =v-CvT sau Qv =mcvT; AU = Qy.

9
 c) intr-o transformare izobara lucrul mecanic, caldura si variatia energiei interne se
calculeaza cu formulele:

Lp = pV sau Lp =vRT; U = vCv-T sau U = mcvT;

Qp=vCpT sau Qp=mcpT.

d) intr-o transformare adiabtica caldura, variatia energiei interne si lucrul mecanic se

calculeaza cu formulele:

g = 0J; U=vCyT sau U = mcv T; L = -U . Ecuatia transformarii adiabatice

cvasistatice se numeste ecuatia Poisson si are forma p V = ct.,

Deoarece la gaze Cp > Cv, rezulta ca exponentul adiabatic este supraunitar ( > 1) si
in coordonate Clapeyron graficul adiabatei este mai inclinat decat graficul izotermei.

18. Calorimetra se ocupa cu masurarea caldurii si a caldurii specifice.

in cazul in care mai multe corpuri se afla intr-un sistem Izolat, energia interna totala a
sistemului se conserva. Daca in acest sistem nu se efectueaza lucru mecanic, atunci in
conformitate cu principiul intai al termodinamicii variatia energiei interne a fiecarui corp
este egala cu caldura primita sau cedata de corpul respectiv pana la stabilirea echilibrului
termodinamic (Ui=Qi).

19. Principiul al doilea al termodinamicii

Formularea lui Thomson: intr-o transformare ciclica monoterma sistemul nu poate efectua
lucru mecanic. Daca transformarea ciclica monoterma este si ireversibila, atunci sistemul
primeste lucru mecanic din exterior.'

20. Ciclul Carnot este o transformare ciclica biterma, reversibila, formata din doua izoterme si
doua p adiabate (vezi figura 3).
P

Teoremele lui Carnot:

10
 T.l. Randamentul unei masini termice care functioneaza dupa un ciclu Carnot depinde
numai de temperaturile celor doua termostate si nu depinde de constructia masinii si de
substanta de lucru folosita.

T.2. Randamentul unei masini termice care functioneaza dupa un ciclu ireversibil intre
doua termostate de temperaturi date este mai mic decat randamentul unei masini ideale care
ar functiona dupa un ciclu Carnot reversibil intre aceleasi termostate.

Teorema lui Clausius:

Intr-un ciclu oarecare, suma caldurilor reduse nu depinde de forma ciclului si este

mai mica sau egala cu zero:

Semnul egal corespunde cazului in care ciclul este reversibil, iar semnul mai mic
corespunde unui ciclu ireversibil. Relatia de mai sus este cunoscuta sub denumirea de
inegalitatea lui Clausius.

21. Cu ajutorul inegalitatii lui Clausius, aplicata proceselor reversibile, se poate

defini entropia. Entropia este o functie de stare, determinata cu o precizie pana la o
constanta. Valoarea acestei constante nu are importanta, deoarece in termodinamica are
semnificatie fizica numai variatia entropiei.

Variatia entropiei sistemului intre doua stari de echilibru 1 si 2 se defineste ca fiind

egala cu caldura redusa pe care trebuie sa o primeasca sistemul pentru a trece din starea 1 in
starea 2 in orice proces cvasistatic

Legea cresterii entropiei: Entropia unui sistem termodinamic izolat adiabatic nu

poate sa scada; ea creste sau ramane constanta.' Entropia unui sistem termodinamic este
o marime aditiva.

11