Portretul iubirii

Picteaz-mi iubite pe fa sursul,

Nu-i greu s o faci, doar pune culoare,
nmoaie penelul n seva i plnsul
Durerii ascunse ce m-a inut n gheare.
M strnge, m taie i-mi las pe chip
Doar brazde ntoarse de plugul tririi,
Cum sufletu-mi plnsa-n strin anotimp
Acum caut-n sine puterea-nfloririi.

Hai, pune-mi din roul ardorii n care

M vrei lng tine mereu nflorit,
Mai terge din umbre i pune candoare
i f-m, iubite, s-i fiu dulce ispit.
Doar cerne-mi lumin prin sita iubirii,
Aeaz-o-n verniuri s-mi dea strlucire,
Pe pnza ce-ateapt d for privirii,
i-aprinde dorina s ard-n netire.

M las zugrvit-n pasteluri suave

Tu fii doar artistul picturii naive,
Hai, terge din mine accentele grave
i pune-mi scnteia luminii divine.
Altarul iubirii i e evaletul,
Eu, pnza ce-ateapt s fie pictat,
De tine maestre, aratndu-i talentul,
i-n ploi de sruturi m vreau vernisat.