Sunteți pe pagina 1din 8

Rusia si ,,masurile active" impotriva SUA

Alexandru Grumaz,

Europa are nevoie de leadership! Ultimele evolutii ne-au convins ca Bruxelles-ul emite edicte, iar ceilati
membri fac ceea ce cred ca este in interesul lor. Uniunea de astazi se indreapta spre irelevanta. Va fi Macron
noul lider In Est, SUA se pregateste sa instaleze un cordon sanitar impotriva Moscovei. Relatia SUA-Rusia
este franta, fiecare avand propria viziune asupra a ceea ce nu merge bine intre ele.

Ce a fost si ce urmeaza/
Pe 12 aprile 1982, Iuri Andropov, presedintele KGB, a ordonat operativilor din serviciul de informatii extern sa
desfasoare masuri active impotriva realegerii lui Ronald Reagan. Fata de spionajul clasic, care colecteaza
informatii secrete de la statele straine in care actioneaza, masurile active sunt dedicate influentarii directe a
evenimentelor (subminarea adversarilor straini prin folosirea de informatii false, prin folosirea de grupuri de
opozitie formate din cetatenii tarii respective si prin alte tehnici de propaganda speciala dezvoltate inca din
timpul Razboiului Rece). Conducerea sovietica il considera pe Reagan un militarist implacabil. Potrivit unor
note facute de Vasili Mitrokhin, un ofiter KGB care a lucrat la arhiva institutiei si care mai tarziu a fugit in
Marea Britanie, serviciile de informatii sovietice au incercat sa se infiltreze in sediile Comitetelor Nationale
Republicane si Democrate, sa popularizeze sloganul Reagan inseamna razboi! (Reagan Means War!) si sa-l
discrediteze ca fiind un servitor corupt al complexului militar-industrial american. Evident, efortul nu a avut nici
un efect, Reagan a castigat in patruzeci si noua de state din cincizeci. Referitor la operatiunea derulata de
spionajul rusesc in timpul campaniei electorale din 2016, fostul director al CIA John McLaughlin declara:

,,Imi pare a fi o operatiune elaborata, realizata prin intermediari, pentru a verifica receptivitatea staff-ului lui
Trump la asistenta guvernului rus in timpul campaniei... Nu este neobisnuit ca aceasta sa se realizeze printr-un
lant atat de lung de intermediari, pentru ca obiectivul de spionaj aici este de a separa ambitia originala cat mai
mult posibil de rezultatul final, astfel incat devine foarte greu de urmarit cine ce a facut".

Maskirovka
Termenul inseamna inselaciune si este utilizat de armata rusa de
pe vremea lui Stalin. Un exemplu elocvent este operatiunea
Neptun, desfasurata de serviciile secrete din Cehoslovacia in
timpul perioadei comuniste si a existentei Tratatului de la
Varsovia. In 1964, sub numele de cod Neptun, a fost lansata cea
mai mare operatiune de dezinformare impotriva Occidentului,
in special a Germaniei, de catre Departamentul de actiuni active
al Serviciul de Informatii al Cehoslovaciei (StB), conform
memoriilor lui Ladislav Bittman, fost sef al Departamentul de
dezinformare/masuri active din spionajul de la Praga, autorul
cartii KGB-ul si dezinformarea - O analiza din interior.
Actiunea a fost coordonata de StB impreuna cu partenerii
sovietici din directia similara a KGB. In noaptea de 4 mai 1964
au fost plasate pe fundul Lacului Negru din Bohemia (foto
dreapta - Wikipedia), un lac glaciar aflat la 1 km de granita cu Germania, 4 lazi capturate de la SS cu documente
vechi dar si cu documente contrafacute. Cateva luni mai tarziu televiziunea din Cehoslovacia, care producea un
documentar despre asa zisii monstrii din lacul respectiv, le-a descoperit. Faptul a fost prezentat ca o descoperire
importanta a arhivelor ascunse de SS-ul celui de-al Treilea Reich. A fost inceputul unei perioade de
dezinformare asupra Germaniei considerata de sovietici ca cel mai mare succes al timpului respectiv.
Documentele prezentate presei au fost folosite in Italia, Franta, Austria, si Germania de Vest pentru a
compromite diversi oameni politici si a distruge imaginea guvernului de la Bonn pe care sovieticii il considerau
un urmas al celui nazist.

Departamentul din Praga al StB a dezvoltat tehnici noi de dezinformare atacand inclusiv oameni de afaceri din
SUA. Cel mai elocvent exemplu a fost cel a lui Donald Trump. Agentia de informatii de stat comunista de pe
atunci, Bezpecnost Statni (StB), care se ocupa de orice activitate considerata periculoasa pentru stat (influenta
occidentala), i-a spionat pe Donald Trump si pe prima sotie a sa, cehoslovaca Ivana Zelnickova, in anii 1970 si
1980. In acea vreme, ea facea calatorii regulate din Statele Unite inapoi in tara natala pentru a-si vizita tatal,
Milos Zelnicek. Clasate ca top secret sub numele de cod Slusovice, America si Capital, fisierele detaliaza
obsesia pe care au avut-o spionii cehi in colectarea a cat mai multor informatii posibile despre magnatul
american. Dosarele descoperite de televiziunea ceha si de tabloidul german Bild includ si acordul prenuptial
semnat intre sotii Trump. Acesta prevedea ca, in cazul unei despartiri, actualul presedinte-ales al SUA trebuie sa-
i plateasca Ivanei 1 milion de dolari, potrivit fisierelor StB. Credeti ca aceste date nu au fost folosite de rusii de
la KGB si acum in timpul campaniei S-a schimbat oare Donald Trump Poate.

Rusia se pregateste sa stinga lumina oriunde in lume!

In zilele noastre, relatiile intre Rusia si SUA sunt la cel mai scazut nivel de dupa finalul teoretic al Razboiului
Rece. SUA acuza Kremlinul de anexarea Crimeei si de razboiul sangeros pe care-l duc fortele speciale ale
Moscovei in estul Ucrainei (Ucraina este in pragul destramarii dupa ultimele evolutii din estul tarii). De
asemenea, intra in zona acuzatiilor opresiunea la care sunt supuse fortele de opozitie din Rusia, redeschiderea
dosarului nuclear privind testarea si utilizarea rachetelor cu raza intermediara de actiune, provocarile militare si
cibernetice impotriva tarilor din Uniunea Europeana dar si razboiul din Siria unde interventia rusa este in
favoarea lui Bashar Al-Assad. Un punct important al acuzatiilor americane se refera la interventia hackerilor
rusi in campania electorala din SUA si la campania de dezinformare fara precedent sustinuta de Kremlin prin
posturile de media care le finanteaza in strainatate. De fapt, hackerii rusi au actionat/actioneaza in permanenta
pe teritoriul SUA in diferite domenii, de la cel militar la cel bancar sau in sectorul enegetic.

Ultima isprava se derula in timp ce presedintele Donald Trump si presedintele Vladimir Putin discutau, la
Hamburg, despre o comisie comuna in domeniul cibernetic care sa opreasca atacurile prin masuri adevate.
Intruziunea hackerilor a avut loc in sistemul centralelor nucleare americane (centrala nucleara Wolf Creek
Nuclear Operating Corp. din Kansas). Centrala este una din cele 100 a caror sistem operational nu este legat la
Internet si din aceasta cauza hackerii au furat numai date despre personalul care o incadreaza. FBI si
Departamentul Securitatii Nationale (Department of Homeland Security) au alertat sectorul energetic american
in privinta existentei unei amenintari avansate persistente datorate unor actori cibernetici (advanced, persistent
threat actors). Agentia Nationala de Securitate/NSA a detectat activitatea ca fiind specifica agentiei ruse FSB,
activitate similara cu atacul asupra sistemului energetic ucrainian din 2015, dar a refuzat sa comenteze
evenimentele. In decembrie 2015, hackerii rusi au deconectat sistemul de furnizare a energiei electrice la peste
220.000 de consumatori din Ucraina. In decembrie 2016, au testat la Kiev o noua arma capabila sa intrerupa
retelele de furnizare cu energie electrica oriunde in lume. Rusia se pregateste sa stinga lumina oriunde in lume!

Prapastia dintre cele doua viziuni este periculoasa, nu numai din cauza faptului ca poate produce o confruntare
militara, fie si accidentala, in Europa sau in alta parte.

La randul lui, seful Kremlinului si cercul lui de siloviki vede lucrurile diferit. In Ucraina, Moscova se vede
impinsa in afara acesteia de catre SUA, UE si NATO. Kremlinul acuza Washingtonul si pe aliatii acestuia ca au
desfasurat trupe la granita Rusiei din Tarile Baltice pana in Romania. De asemenea, Kremlinul acuza
Washingtonul ca se amesteca in politica interna a Federatiei Ruse si ca incita opozitia la manifestatii impotriva
administratiei, fiind dat mereu exemplul lui Hillary Clinton, cand aceasta era Secretar de Stat, ea fiind acuzata,
cu prilejul demonstratiilor din decembrie 2011, ca a fost un factor de incitare a acestora. Si nu in ultimul rand,
Kremlinul acuza Washingtonul de amestec in inlaturarea guvernului legitim al Siriei.

Prapastia dintre cele doua viziuni este periculoasa, nu numai din cauza faptului ca poate produce o confruntare
militara, fie si accidentala, in Europa sau in alta parte. Diferentele, in mare masura, sunt o reflectare a
resentimentelor profund inradacinate in cadrul institutiei de securitate nationala rusa, sentimente care ar putea sa
persiste dincolo de epoca lui Putin. Diferentele dintre Statele Unite si Rusia se deruleaza adanc in istorie si nu
sunt supuse unor solutii usoare. Provocarea cu care se confrunta administratia Trump este de a gestiona cu
pricepere, mai degraba decat de a rezolva definitiv, aceste tensiuni cu Moscova.

O abordare confruntationala ar risca sa genereze un raspuns provocator si impredictibil din partea Rusiei.
Trebuie gasita o cale de mijloc care sa aduca Rusia inapoi in lumea agreata a tratatelor internationale aprobate
dupa cel de al Doilea Razboi Mondial. Cu toate acestea, presedintele american Donald Trump pare sa doreasca
sa renunte la abordarile bipartizane stabilite pentru a face fata relatiei cu Moscova. Rusia are probleme
economice importante. In schimb presedintele Putin a creat o mentalitate de fortareata a Rusiei incepand din
2012 si a mobilizat cetatenii intr-o cruciada de a apara tara impotriva agresiunii strainilor sustinuti de Occident.
Aducerea Crimeei in cadrul Federatiei Rusiei a transformat peste noapte peisajul politic rus intern, propulsandu-
l pe Putin la niveluri de popularitate fara precedent, iar in Siria, Kremlinul si-a valorificat interventia pentru a
sublinia intoarcerea Rusiei la proeminenta globala. Siria a devenit teatrul operational real pentru testarea
armamentului rusesc de la rachetele de croaziera la avioanele de bombardament, de la sistemele de razboi
electronic (EW) la noile sisteme S-400.

Intr-adevar, Rusia a fost in timpul Razboiului Rece mult mai mult decat o simpla putere regionala. Rusia a
revenit acum, datorita unor slabiciuni ale SUA si ale UE, pe o pozitie decizionala in probleme importante de pe
glob, de la programul nuclear iranian pana la securitatea intregii comunitati transatlantice. Asta nu va schimba
situatia internationala. Dar chiar daca se accepta faptul ca Rusia este o putere in declin, istoria arata ca astfel de
state pot provoca pagube considerabile in calea lor. Sa nu uitam o caracteristica fundamentala a politicii externe
a Rusiei: dorinta de a controla de facto securitatea, orientarea economica si politica a vecinilor sai. Ambele
administratii democratice si republicane au considerat mult timp acest lucru inacceptabil. Cu toate acestea,
aceasta reprezinta una dintre cerintele esentiale ale regimului rus pentru securitate.
In ultimii ani, Rusia si Occidentul s-au indreptat spre ceva care seamana mult cu un al doilea Razboi Rece.
Aceasta confruntare poate sa nu prezinte elementele geopolitice si ideologice ale primului Razboi Rece, dar inca
prezinta un risc ridicat de conflict real. Intalnirile stranse pe care navele de razboi ale NATO le-au avut cu
avioanele rusesti nu sunt un accident, ele fac parte dintr-o strategie intentionata a Kremlinului de a intimida
adversarii Moscovei.Deocamdata, Kremlinul incerca sa reduca sursele de tensiune, stabilind terenul pentru
intalnirile primare prietenoase cu noul presedinte american si echipa sa asa cum au facut la Summitul G20 de la
Hamburg. Presedintele Vladimir Putin, un agent desavarsit al strategiei de tip Maskirovka, incearca sa modeleze
termenii unei noi relatii. De fapt, exista o caracterizare a presedintelui Vladimir Putin, aceea care-l arata ca un
om impredictibil si oportunist, capabil sa-i forteze pe altii sa se ocupe de el in conditiile sale.

Vladimir

Putin EPA/MICHAEL KLIMENTYEV / SPUTNIK / K / POOL

Cateva lucruri in relatia SUA-Rusia trebuie clarificate:

Statele Unite trebuie sa se asigure ca Moscova respecta cu statornicie principiile consacrate in Actul Final de la
Helsinki din 1975 si din Carta de la Paris pentru o noua Europa din 1990 - ambele determinand recunoasterea
granitele existente si dreptul tuturor tarilor de a-si alege propriii aliati. Ar putea fi greu sa ne imaginam un
scenariu fezabil pentru returnarea Crimeei catre Ucraina, dar anexarea ramane o incalcare flagranta a dreptului
international pe care nici o tara nu ar trebui sa o recunoasca sau sa o recompenseze. Aceasta inseamna
mentinerea in vigoare a sanctiunilor SUA si UE impotriva Rusiei.
In cazul in care Washingtonul reia legaturile cu Moscova, acesta nu trebuie sa deranjeze vecinii Rusiei.
Fragilitatea inerenta a vecinilor Rusiei va crea multe deschideri pentru o viitoarea implicare a acesteia in viata
interna a acestora, astfel ca Statele Unite si aliatii sai vor trebui sa ramana vigilenti si sa se implice mai profund
intr-o regiune atat de complexa asa cu este Europa Centrala si de Est.

Pe masura ce Statele Unite incearca sa sprijine democratia in Rusia si in alte foste state sovietice, ar trebui sa
faca o evaluare corecta a cererii locale pentru aceasta si a utilizarii optime a resurselor limitate.

Washingtonul si partenerii sai din UE ar trebui sa se angajeze sa sprijine reforma politica si economica
ucraineana prin diplomatie abila si un flux generos de resurse. Probabil va dura o generatie sau mai mult pentru
a transforma aceasta tara centrala intr-un stat prosper, in stil european, nu in ultimul rand datorita dorintei clar
exprimate a Rusiei de a face ca experimentul reformist al Ucrainei sa esueze.

Pe masura ce Statele Unite incearca sa sprijine democratia in Rusia si in alte foste state sovietice, ar trebui sa
faca o evaluare corecta a cererii locale pentru aceasta si a utilizarii optime a resurselor limitate. Deficitul
democratic al Rusiei va impiedica relatiile mai bune cu Occidentul atat timp cat acesta situatie persista.

Raman multe intrebari fara raspuns si multe fapte de clarificat. In primul rand, administratia de la Casa Alba ar
trebui sa raspunda amestecului rusesc in alegerile prezidentiale din SUA. Un raspuns dat de Congresul
american/Casa Alba, despre actiunile in spatiul cibernetic, va trimite un mesaj clar ca Statele Unite sunt
pregatite sa plateasca Kremlinul pentru actiunile inacceptabile ale acestuia. America trebuie sa-si protejeze
retelele si infrastructura guvernamentala dar in primul rand democratia construita de Parintii Fondatori acum
peste 200 de ani. Lipsa unui raspuns concertat la amestecul Rusiei ar trimite exact semnalul gresit, invitand in
continuare Kremlinului la actiuni in Germania, mai ales ca ultimele alegeri importante pentru Europa se vor
derula la Berlin.

In al doilea rand provocarile Rusiei poarta riscul foarte real al unei confruntari militare care poate rezulta dintr-
un calcul gresit a coordonatelor militare. Washingtonul si NATO ar trebui sa acorde prioritate optiunii ca Rusia
sa respecte codurile de conduita convenite anterior pentru operatiunile militare pe timp de pace, oricat de dificil
ar fi acesta. Situatia este deosebit de periculoasa pe cerul Siriei, unde pilotii rusi refuza frecvent un set de
proceduri convenite in 2015 pentru a evita coliziunile in aer cu avioane din SUA si alte aeronave.

In al treilea rand, in Ucraina[1], UE si in special tarile din Formatul Normandia ar trebui sa se concentreze
asupra utilizarii instrumentelor diplomatice pentru a inchide partea militara a conflictului si pentru a impune
acordurile de la Minsk. Pachetul existent de sanctiuni al SUA si al UE reprezinta o importanta sursa de influenta
asupra Moscovei si, prin urmare, nu ar trebui inversat sau redus in lipsa unei schimbari majore in
comportamentul rusesc in Ucraina. S-a vazut ca in ultimii 25 de ani Rusia a rezistat eforturilor externe de
modernizare.

In al patrulea rand, in politica internationala exista obiective care, desi nu sunt esentiale, raman de dorit. Acestea
includ cooperarea privind prevenirea proliferarii nucleare, reducerea amenintarii terorismului nuclear si
protejarea mediului fragil din Arctica. Deoarece aceste probleme sunt in mare parte tehnice, ele nu necesita
timpul si atentia inaltilor functionari. Se pot face progrese importante la niveluri mai joase. In cazul unor
eforturi mai ambitioase de control al armelor, progresul va necesita insa decizii la nivel inalt. Acesta este cazul
solutionarii impasului asupra Tratatului privind Fortele Nucleare Intermediare, pe care Statele Unite sustin cu
probe ca Rusia l-a incalcat. Si nu in ultimul rand, reluarea demersurilor pentru a asigura reduceri suplimentare
ale dimensiunilor arsenalelor nucleare strategice si tactice ale ambelor tari.
Donald

Trump sustine un discurs in Piata Krasinski din Varsovia FOTO Captura de ecran ABC News

Richard Hass despre politica externa a SUA si a presedintelui Donald Trump

Intr-un articol intitulat ,,Cine va umple golul lasat de Statele Unite " (Who Will Fill America's Shoes ) al
presedintelui Consiliului pentru Relatiile Externe, un NGO reprezentativ in definirea politicii SUA si a celei
globale, Richard Hass, apreciat pentru modul in care cunoaste realitatile geostrategice internationale, inclusiv de
presedintele Donald Trump, scria: ,,Este din ce in ce mai clar ca presedintele american Donald Trump reprezinta
inceputul unei schimbari atunci cand vine vorba de viziunea si comportamentul global al Americii. Drept
urmare, Statele Unite nu vor mai juca rolul international prin care si-a definit politica externa timp de trei
sferturi de secol, sub presedintii democrati si republicani. Am vazut deja multe exemple ale acestei schimbari.
Angajamentul traditional al Statelor Unite fata de organizatiile globale a fost inlocuit de ideea de "America in
primul rand". Aliantele si garantiile de securitate considerate odata ca fiind date sunt din ce in ce mai
conditionate de cat de multi bani cheltuie aliatii pentru aparare si de faptul ca exista un deficit al comertului lor
cu SUA. In general, comertul exterior este privit cu suspiciune - presupus fiind ca este o sursa de pierdere a
locurilor de munca, mai degraba decat un motor pentru investitii, crearea de locuri de munca, crestere si
stabilitate. Politicile privind imigratia si refugiatii au devenit mai restrictive. Se pune un accent mai mic pe
promovarea democratiei si a drepturilor omului. Mai multi dolari se indreapta catre aparare, dar se aloca mai
putine resurse pentru sustinerea sanatatii sau dezvoltarii la nivel mondial. Acest lucru nu trebuie confundat cu
izolationismul. Chiar si asa America lui Trump va continua sa joace un rol semnificativ in lume. Foloseste forta
militara in Orientul Mijlociu si in Afganistan, crescand presiunea diplomatica asupra Coreei de Nord pentru a-si
a stopa programele sale nucleare si de realizare de noi rachete si pentru a renegocia Acordul Nord-American de
Comert Liber cu Canada si Mexic. Iar politicile statelor, oraselor si companiilor se vor transforma intr-un
angajament american fata de schimbarile climatice, in ciuda deciziei lui Trump de a renunta la acordul de la
Paris...

Europa, la randul sau, este distrasa de intrebarile legate de relatia dintre statele membre si Uniunea Europeana.
Ca urmare, intregul continent este mai mic decat suma partilor sale - nici una din parti nu va fi suficient de mare
pentru a reusi sa inlocuiasca America pe scena mondiala. Absenta unui singur succesor al SUA nu inseamna ca
ceea va veni se va numi haos. Cel putin in principiu, tarile cele mai puternice din lume s-ar putea reuni pentru a
umple golul lasat de America. In practica, totusi, acest lucru nu se va intampla, deoarece aceste tari nu dispun de
capacitati, de experienta si, mai presus de toate, de un consens in ceea ce priveste nevoile si cine trebuie sa faca
acest lucru. O dezvoltare mai probabila este aparitia unui amestec de ordine si tulburare atat la nivel regional cat
si global. China va promova diverse mecanisme comerciale, de infrastructura si de securitate in Asia. Cei 11
membri ramasi din Parteneriatul Trans-Pacific isi pot lansa pactul comercial fara SUA. Mai putin clar este daca
China este pregatita sa-si foloseasca influenta pentru a restrange nevoile militare ale Coreei de Nord, modul in
care India si Pakistanul vor evita conflictele si solutionarea multor altor dispute teritoriale din Asiei. Este prea
usor sa ne imaginam un viitor pentru Asia si Pacific, caracterizat de cheltuieli mai mari pe arme de toate
tipurile - si astfel aceste zone sa devina mai sensibile la conflicte violente. Orientul Mijlociu sufera deja o
instabilitate fara precedent, rezultatul rivalitatilor locale si a realitatilor tribale. Aici in 15 ani SUA ar fi putut sa
faca mai mult pentru a modela viitorul regiunii. Pericolul imediat nu este doar o deteriorare mai accentuata a
situatiei statelor esuate precum Yemen, Siria si Libia, ci posibilitatea unui conflict direct intre Arabia Saudita si
Iran.

Europa poate fi o exceptie de la astfel de tendinte, deoarece alegerea presedintelui Emmanuel Macron in Franta
a dat nastere unui guvern care se angajeaza sa reformeze UE. Dar UE insasi se confrunta cu un viitor incert,
avand in vedere crizele de tip Brexit si de incetinirea cresterii economice in Italia si Grecia, ca sa nu mai vorbim
de potentialul de razbunare ruseasca.

Nu exista nicio ironie in acest context global al evenimentelor. Timp de decenii, multe tari au criticat politica
Statelor Unite, atat pentru ceea ce era, cat si pentru ceea ce nu era. Aceleasi tari se confrunta acum cu
perspectiva unei lumi in care conducerea americana ar putea fi mai putin un factor de echilibru. Este departe de
a fi clar daca sunt pregatiti pentru o astfel de lume sau daca se vor regasi mai bine in ea", declara Richard Hass.

[1] Conflictul militar dintre armata ucraineana si separatistii prorusi, izbucnit in aprilie 2014, s-a soldat cu circa
10.000 de morti pana in luna februarie a anului 2017. In pofida incetarii focului instaurate la finalul lunii
decembrie 2016, confruntarile armate din estul Ucrainei au devenit aproape cotidiene. De la inceputul lunii
februarie circa 30 de persoane si-au pierdut viata in aceste violente.