MINISTERUL EDUCAIEI NATIONALE

COALA POSTLICEAL SANITAR

CAROL DAVILA

PROIECT DE ABSOLVIRE
DOMENIU: SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA
CALIFICARE PROFESIONALA: ASISTENT MEDICAL
GENERALIST

COORDONATOR:
PROF. TULACHE GINA
ABSOLVENT:
ALEXANDRU ANDREEA-SORINA
CLASA-III-G

BUCURESTI
1
 2014

INGRIJIREA BOLNAVULUI CU
COLICA RENALA

www.referat.ro

2
 Contents
CAPITOLUL 1 ANATOMIA I FIZIOLOGIA PARATULUI EXCRETOR I EXCREIA.......4
1.1.Rinichiul................................................................................................................................4
1.1.1.Situare.............................................................................................................................4
1.1.2.Forma.............................................................................................................................4
1.1.3.Aspect exterior...............................................................................................................4
1.1.4.Structura rinichiului.......................................................................................................4
1.1.5.Orientare.........................................................................................................................5
1.1.6.Numr. Greutate. Dimensiune......................................................................................8
1.1.7.Culoare. Consistent .....................................................................................................8
1.1.8.Delimitare.......................................................................................................................8
1.1..9.. Loja renala.......................................................................................................................8
1.1.10.Cile excretoare ale rinichiului....................................................................................9
1.2. Vascularizaia i inervaia.....................................................................................................9
1.2.1.Vascularizatia venoasa...................................................................................................9
1.2.2.Calicele mici...................................................................................................................9
1.2.3.Calicele mari..................................................................................................................9
1.2.4 . Ureterul.......................................................................................................................10
1.2.5.Vezica urinara...............................................................................................................11
1.2.6. Uretra..........................................................................................................................12
1.3.Fiziologia aparatului excretor..............................................................................................14
1.3.1. Generaliti..................................................................................................................14
1.3.2. Formarea urinii...........................................................................................................15
1.3.3. Filtrarea glomerulara..................................................................................................15
1.3.4. Reabsorbia tubular...................................................................................................16
1.3.5. Secreia tubular.........................................................................................................17
1.3.6. Reglarea nervoas.......................................................................................................18
1.3.7. Reglarea umoral........................................................................................................18
1.3.8.Caracteristicile i compoziia urinii.............................................................................18
1.3.9. Mictiunea.....................................................................................................................20
CAPITOLUL 2 NOIUNI DESPRE-COLIC RENAL...........................................................22
2.1.Definiie...............................................................................................................................22
2.2 Cauze...................................................................................................................................22
2.3. Factori de risc.....................................................................................................................23
2.4. Clasificarea calculilor renali...............................................................................................23
2.5. Compoziia calculilor renali...............................................................................................24
2.6. Simptomatologie.................................................................................................................24
2.7. Diagnostic...........................................................................................................................25
2.8Tratament..............................................................................................................................25
2.8.1Tratament naturist.........................................................................................................25
2.9.Evoluie i complicaii.........................................................................................................26
CAPITOLUL 3 NGRIJIREA.PACIENTULUI CU COLIC RENAL....................................28
PLANUL DE INGRIJIRE.............................................................................................................31
Studiul de caz 1.........................................................................................................................31
Studiul de caz 2.........................................................................................................................34
Studiul de caz 3.........................................................................................................................37
Concluzii........................................................................................................................................40
Bibiografie.....................................................................................................................................41
ANEXE..........................................................................................................................................42

3
 CAPITOLUL 1 ANATOMIA I FIZIOLOGIA PARATULUI
EXCRETOR I EXCREIA

Generaliti
Energia pe seama creia corpul omului triete i muncete rezult din descompunerea
substanelor nutritive aduse de snge la celule.Din aceste descompuneri, pe lnga eliberarea de
energie, rezult i ap, CO2 i ali produi care prin acumulare devin toxici pentru organism.
Ureea i acidul uric rezult din descompunere i trebuie eliminate pe mai multe ci:
CO2 i o parte din ap se elimin pe cale pulmonar, prin expiraie, sau prin piele(sub
forma de sudoare)
organele la nivelul crora se formeaza urinaRINICHIIimpreun cu organele mari care
conduc urina la exteriorCILE URINARE, alctuiesc APARATUL EXCRETOR.

1.1.Rinichiul
1.1.1.Situare
Rinichii sunt organe retroperitoneale, situate de o parte i de alta a coloanei lombare, n
fosele lombo-diafragmatice. Fiecare fos lombo-diafragmatic are 2 poriuni: una lombar i
una diafragmatic, separate de inseia lombar a diafragmului. Poriunea diafragmatic
corespunde diafragmului, iar poriunea lombar este delimitat n sus pe coasta a 12-a, n jos
de creasta iliaca, medial de coloana vertebral; suprafaa parii lombare este format de
muchii transveri ai abdomenului, ptrat al lombelor i iliopsoas.
Iliopsoas - muscbi alcatuit din muschii iliac si psoas, care au un tendon comun.
1.1.2.Forma
Forma rinichiului este, de obicei, comparat cu a unui bob de fasole. La nounascui,
rinichii sunt rotunjii, ovoidali.
1.1.3.Aspect exterior
Fiecrui rinichi i se disting: o fa anterioara uor convex, o fa posterioara plat, o
extremitate superioar rotunjit, o margine laterala convex i o
margine medial concav, pe care se gsete hilul renal.
Hilul renal este o despictura marginit de o buz
anterioar mai mic i una posterioar mai mare; el este
strabtut de elementele pediculului renal i conduce ntr-o
excavaie situat n profunzimea rinichiului, numit sinus renal.
1.1.4.Structura rinichiului.
Rinichiul este acoperit la suprafat de o capsul fibroas care are n structura sa fibre
colagene i fibre elastice. Sub capsul se afl un strat subire i dicontinuu de fibre musculare
i netede. n afara capsulei se afl o peni adipoasa (grasoasa). Pe o seciune frontal se
vede c rinichiul este alctuit dintr-un strat periferic de culoare brun galbuie "substana
cortical" i o zon inten de culoare roie inchis "substana medular".
Zona medular este mai ntins i conine 14 piramide renale numite piramide
Malpighi; vrful piramidelor se numete papil renal i este indreptat spre sinusul renal.
Piramidele au aspect striat dat de prezena tubilor colectori (se numesc tubi Bellini). Aceti
tubi se "deschid n cele 15-20 orificii" din papila renal. Din zona cortical pleac ntre
piramidele Malpighi prelungiri corticale numite coloane renale Bertin. La baza piramidelor
Malpighi situat ctre suprafaa se observ piramide mici (dispuse n baz cu vrful spre
suprafaa rinichiului), numite piramide Ferrein. Ele sunt expansiuni (prelungiri) ale medularei
spre cortical i sunt n numr de 300 pentru o singur piramid Malpighi. Piramida renal
4
Malpighi, impreun c u coloane renale din jurul ei alctuiesc un lob renal. Fiecare rinichi
avnd aproximativ 14 lobi renali. Piramida Ferrein, mpreun cu zona corticala ce o nconjoar
alctuiete un lob renal; fiecare lob renal avnd practic 300 de loburi renali; numrul
lobulilor renali este egal cu cel al piramidelor renale Malpighi. La nivelul rinichiului se gsesc
nefroni situai att n cortical ct i n medular. Ei reprezint unitatea structural i funcional
a rinichiului. Exist aproximativ 2 milioane de nefroni, dar ca neuroni nu functioneaz toi in
acelai timp. Nefronul este format dintr-un corpuscul renal, tubul contort proximal, ansa Henle,
tubul contort distal, care se deschid n tub colector.
Corpuscul renal, (Malpighi) este situat n cortical i are n structura sa: un glomerul
vascular; o capsul Bowman (care nconjoara capilarul) i care prezint o foi visceral i
una parietal ntre care se-afl un spaiu de colectarea urinei. Cele dou foie visceral i
parietal sunt formate dintr-un strat de, celule turtite, aezate pe structura cunoscut a peretelui
capilar sanguin (endoteliu, membran bazal, periteliu). Astfel, glomerulul renal prezinta:
un pol vascular - care prezint locul de patrundere i ieire al vaselor n corpul renal;
un pol urinar - la nivelul cruia se petrece urina dintre etapele formrii urinei.
n continuare se afl tubul contort proximal - care prezint o poriune n zona cortical i
una n zona medular; ansa lui Henle-un tub n form de U care prezint o ramur
descendent i una ascendent; tubul contort distal - se continu cu tubul colector care se
vars n tubi uriniferi, ambii dnd aspectul striat al piramidei Malpighi.
1.1.5.Orientare
Rinichii sunt situai cu axul mare oblic de sus n jos i dinauntru n afar astfel polii
superiori sunt mai apropiai, (6-7cm) i cu polii inferiori mai deprtai (10-12 cm). Axele
transversale sunt i ele oblice dinuntru n afar i dinainte inapoi. Astfel nct faa
anterioar privete nainte i n afara, iar cea posterioar privete napoi i nauntru.

5
 Fiecare nefron se compune din
glomerulul lui Malpighi
tubul contort proximal
ansa lui Henle cu ramurile saleascendente i descendente
tub contort distal
canalele de unire

6
 tubi colectori
Glomerulul - primul element al nefronului este alctuit dintr-un ghem de capilare care
rezult din ramificaiile unei arteriole aferente, provenit din artera renal. Capilarele se reunesc
apoi i formeaz, o arteriol eferent, care se capilarizeaz din nou n jurul primei poriuni a
tubului urinifer.
Structurile cere se intlnesc in glomerul sunt
membrana bazal a capsule lui Bowman
epiteliul glomerulului cu nucleu, corp celural i prelungiri pediculate
membrana bazala a glomerulului
endoteliul glomerular
mesangiul
lumen capilar
Tub urinifer al doilea element al nefronului se prezint, sub forma unui canal lung de 50
mm, format din urmtoarele segmente; capsula Bowman, tubul contort proximal, ansa
Henle,tubul contort distal i tubii colectori. Capsula Bowman are forma unei cupe care
nconjuar glomerulul i este alctuit din dou, foie.
Tubul. Cel de-al doilea element al nefronului, sistemul tubular, incepe cu tubul contort
proximal. El are o lungime de 14 mm, un lumen de 15-25 si toti tubii contorti proximali au o
suprafata totala de 2 m2. Ansa lui Henle, cu o lungime de 16 mm are o portiune descendenta de
7
un calibru subtire, cu un lumen ingust, si o portiune ascendenta de un calibru mai mare si cu un
lumen mai larg. Tubul contort distal are o lungime de 5 mm si un epiteliu cu celule cilindrice,
mai inalte, in coloana si cu nuclei foarte densi. Aceeasi structura o au si canalele de
unire.Structura mai complexa a tubului contort proximal sugereaza o functie mai activa decat
acelui distal..
Tubii colectori au un lumen larg, cu celule cubice. Faptul ca sulfonamidele si acidul uric
sunt precipitate cu predilectie in tubul colector terminal sugereaza ca reabsorbtia apei are loc pe
toata lungimea tubului.
Capsula Bowman, mpreun cu glomerulul pe care l conine, poart numele de corpuscul
Malpighi.

1.1.6.Numr. Greutate. Dimensiune.

Numrul riniehilor este 2, rareori 1 sau 3 (in anumite malformaii).
Rinichiul adultului cantareste 120-175grame, iar la 15 ani cantareste aproximativ 100-
120grame.
Rinichiul adultului masoar 5-6cm. lungime, laimea de 2-2,5cm. i grosimea de 2 cm.

8
1.1.7.Culoare. Consistent .
Culoarea rinichiului este roie brun, iar consistena este destul de ferm ca s lase
impresiuni pe splina sificat..
Parenchimul este, totusi, friabil, deoarece se rupe re1ativusor intraumatism.
1.1.8.Delimitare
Rinichii sunt delimitai n sus de linia orizontal ce trece prin corpul vertebrei T1, medial
de verticala ce trece prin vrful proceselor transversale ale vertebrelor, n jos de orizonala
trece la dou laimi de deget n afara muchilor masei lombare comune. De obicei, rinichiul
drept este situat cu 1-2cm mai jos dect cel stng, iar cel stng este situat cu 1,5-4cm
deasupra crestelor iliace; rinichiul nu este palpabil.
1.1..9.. Loja renala
Rinichii sunt situai n spaiul reptroperitoneal mpreun cu glandele suprarenale,
pancreasul, o parte din duoden, colonul ascendent i descendent, vasele mari (aorta,vena cav
inferioar), canalul toracic i uretrele.
n acest spaiu este situat loja renala care prezint numeroase limite: superior:
diafragmul
medial i coloana vertebral; posterior i lateral: peretele toracic i muchii lombari.
esutul conjuctiv lax care ocup spaiul extraperitoneal formeaz n jurul rinichiului un
nvelis fibros, dens i rezistent denumit fascie renal. Acest fascie are 2 foie (foia
prerenal i foia retrorenal ). ntre cele 2 -foie exist un strat grasos, fluid numit capsul
adipoas grsimea pentenal, strat a crui grosime depinde de vrsta i starea de nutriie a
subictului.
ntre foia retrorenal i muschiul prtat al 1ombelor i ilopsoas se gsete un alt strat
adipos denumit grasimea pararenal Gerota.
Rinichiul drept este n raport cu flexura colic drepta, portiunea a doua a duoadenului i
faa visceral a lobului drept hepatic.
Rinichiul stng are faa anterioar imparit n trei segmente: supracolic (superior),
colic (mijlociu) i subcolic (inferior).
Segmentul supracolic are raporturi cu splina, corpul pancreasului i stomacu.
Segmentul colic vine n raport cu partea stng a colonului transvers i cu mezocolonul su.
Segmentul subcolic are raporturi au ansele jejunale.
Feele posterioare au raporturi asemntoare pentru ambii rinichi.
Segmentul diagfragmatic vine n raport cu diafragmul i prin intermediul su cu
recesurile casto-dafragmatice ale pleurelor cu plmni, coastele a l l-a i a 12-a spaiu
intercostal.
Segmentul lombar are raporturi cu prile moi ale regiunii lombare, cuprinse ntre coloan,
coasta a 12-a i creasta iliaca.
Marfinile laterale:
- n dreapta, are raporturi cu faa visceral a ficatului i cu colonul ascendent.
- n stnga, cu faa renal a splinei i cu colonul descendent.
- Marginea mediala:
- segmentul suprahilar este n raport cu capsula suprarenal
- segmentul infrahilar este n raport cu uretrele
Extremitile superioare sunt n raport glandele suprarenale i diafragmul, iar pentru
rinichiul stng i cu splina.
Extremitile inferioare sunt n raport cu muchii, ptratul lombelor i ilipsoas.
Cile excretorii ale rinichiului sunt formate din calicele mici si mari, bazinet sau pelvis
renal, uretere, vezica urinar i uretra.
1.1.10.Cile excretoare ale rinichiului
Arterele interlobulare sunt sursa arteriolelor aferente (unele arteriole aferente, pot pleca
direct din arterele arcuate). Acestea, patrund n corpusculii renali la nivelul hilului glomerular si

9
formeaza glomerulii renali. Ansele glomerulare se concentreaza n final n arteriola eferenta,
care paraseste glomerulul la nivelul hilului si se recapilarizeaza n jurul tubilor renali.
Din arterele renale se desprind ramuri pentru glanda suprarenala (una sau mai multe
artere suprarenale inferioare), capsula renala, partea superioara a ureterului si grasimea
perinefretica. Ramurile capsulare, se pot anastomoza cu ramuri ale arterelor suprarenale, genitale
si lombare.
Anatomistii au identificat o zona cu vascularizatie mai saraca (paucivasculara) ntr-un
plan relativ frontal care trece la 0,5cm posterior santului longitudinal de pe marginea laterala a
rinichiului (linia paucivasculara a lui Hyrtl), plan ce ar putea fi folosit n chirurgia renala pentru
acces la calice.

1.2. Vascularizaia i inervaia

1.2.1.Vascularizatia venoasa
Din reteaua capilara peritubulara si din reteaua periferica venoasa subcapsulara sngele
venos este drenat n venele interlobulare care nsotesc arterele cu acelasi nume, terminndu-se n
venele arcuate situate la baza piramidelor Malpighi (vascularizatia venoasa nu este de tip
terminal ca cea arteriala !).
La nivelul coloanelor Bertin, venele arcuate se continua cu venele interlobare. Acestea
coboara printre piramidele Malpighi pna n sinusul renal. Aici, la nivelul calicelor mici se unesc
si formeaza venele lobare. n final, prin unirea venelor lobare se formeaza venele segmentare (n
general trei, dar putnd ajunge pna la cinci). Acestea se unesc chiar n sinus (uneori nsa imediat
n afara sinusului) si formeaza vena renala. Vena segmentara inferioara trece de obicei anterior
de jonctiunea pelvi-ureterala.
Superior de varsarea venei genitale drepte, vena renala dreapta (lunga de 2-4cm) se varsa
pe partea dreapta a venei cave inferioare. Vena renala stnga (lunga de 6-10cm) are traiect
posterior de corpul pancreasului, ajunge anterior de aorta si trece prin pensa aorto-mezenterica.
Se varsa n vena cava inferioara mai sus de vena renala dreapta. Drenajul venos suprarenalian
este diferit n stnga (unde vena suprarenaliana se uneste cu vena frenica inferioara stnga si se
varsa n vena renala stnga) fata de dreapta (vena suprarenala dreapta se varsa direct n vena
cava inferioara), situatie similara cu cea a venelor genitale.
Trebuie cunoscute si anastomozele venoase situate n grosimea perirenala : anastomoza
porto-cava (ntre venele renale care se varsa n vena cava si venele colice drenate de sistemul
port) si anastomoza cavo-cava (prin venele lombare care comunica cu venele azigos ce dreneaza
n vena cava superioara).
1.2.2.Calicele mici
Sunt formatiuni musculo-membranoase, cu aspect conic, a caror baza muleaza papilele
renale, ale caror vrfuri se unesc si formeaza calicele mari. Calicele mici
sunt n numar de 6-12, mai putine dect numarul piramidelor (deoarece unele dintre piramide
sunt compuse si au o singura papila). Au o fata interna (papilara) si o fata externa (sinusala).
ntre papila si fata interna a calicelui, se delimiteaza un spatiu semilunar numit fornix caliceal. n
sinus, calicele mici au raport cu vasele si tesutul adipos sinusal.
1.2.3.Calicele mari
Sunt tuburi musculo-membranoase ce se formeaza n sinusul renal prin unirea a 2-4
calice mici. Frecvent exista 2-3 calice mari (superior, mijlociu si inferior), cu o lungime de circa
1-3cm. Prin unirea calicelor mari se formeaza bazinetul.
Pelvisul renal (bazinetul)
Pelvisul renal (bazinetul) este o formatiune musculo-membranoasa, dilatata, rezultata prin
unirea calicelor mari. Este frecvent comparat cu o plnie turtita antero-posterior.Forma si
marimea bazinetului depind de modul de unire si dimensiunile calicelor. Avnd o forma
triunghiulara de plnie turtita antero-posterior, bazinetul prezinta o fata anterioara si una

10
posteriora, o baza spre care converg calicele mari si un vrf care se continua cu ureterul.
Bazinetul se proiecteaza la nivelul apofizelor transverse ale vertebrelor L1/L2 .
Pediculul renal
Curpinde alaturi de bazinet vase sanguine, pozitia bazinetului n sinusul renal fiind
variabila. Cel mai frecvent bazinetul prezinta o parte intrasinusala si o parte extrasinusala (desi
sunt cazuri n care bazinetul se gaseste doar intrasinusal !)
Astfel, n partea intrasinusala se identifica pornind dinspre anterior spre posterior :
ramurile segmentare ale venei renale, ale arterei renale si bazinetului.
In partea extrasinusala posterior se afla capsula adipoasa si muschiul psoas iar anterior pe
partea dreapta fascia Treitz si duodenul descendent iar pe stnga corpul pancreasului.
Limfaticele rinichiului nsotesc vasele de snge prin coloanele Bertin formnd cteva
trunchiuri limfatice mai mari, care dupa reuniri succesive formeaza plexul limfatic situat sub
capsula fibroasa si plexul limfatic al capsulei adipoase. De mentionat ca, vasele limfatice se
unesc pe marginea mediala a rinichiului cu vasele care vin de la ureter si bazinet. Drenajul
limfatic al rinichilor variaza. Astfel, pe partea stnga prima statie limfatica o constituie ganglionii
paraaortici laterali stngi si n ganglionii pre si retroaortici situati ntre artera mezenterica
inferioara si diafragm. Ocazional, s-a mai constatat un drenaj limfatic aditional pornind de la
rinichiul stng spre ganglionii retrocrurali sau direct n ductul toracic, deasupra diafragmului. Pe
partea dreapta limfa ajunge n ganglionii interaortici si ganglionii pericavi anteriori si posteriori.
Ocazional si aici s-a constatat un drenaj limfatic spre ganglionii retrocrurali sau ganglionii
laterali stngi paraaortici.
1.2.4 . Ureterul
Ureterul este un conduct care transporta urina de la rinichi la vezica urinara.Are o lungime
de 25-30 cm, traiect rectiliniu
si calibru neuniform, prezentnd trei zone ngustate:
> jonctiunea pieloureterala (colul ureterului)
> flexura marginala
> jonctiunea ureterovezicala
ntre aceste zone ngustate, ureterul prezinta o dilatare abdominala si una pelvica.
1) Ureterul abdominal este pozitionat posterior de peritoneu pe portiunea mediala a
psoasului major si este ncrucisat oblic de catre vasele spermatice interne. La intrarea n cavitatea
pelvina, ncruciseaza vasele iliace.
Portiunea intiala a ureterului drept este situat de obicei posterior de portiunea descendenta a
duodenului si n traseul sau catre vezica urinara, este plasat la dreapta venei cave inferioare fiind
intersectat de vasele ileocolice. n apropierea aperturii pelvine, ureterul drept trece posterior de
portiunea inferioara a mezenterului si portiunea terminala a ileonului.
Ureterul stng este ncrucisat de vasele colice stngi iar la nivelul aperturii pelvine are raport
cu sigmoidul si cu mezenterul sau.
2) Portiunea pelvica se afla pe peretele lateral al pelvisului, sub peritoneul parietal posterior.
Ureterul drept are raport cu artera iliaca interna, trecnd anterior de ea, iar cel stng coboara pe
fata mediala a arterei iliace interne. Posterior de ureter, ntre acesta si fascia pelvina parietala se
interpune artera obturatoare, artera ombilicala si artera vezicala superioara.
Segmentul terminal este ncrucisat de canalul deferent apoi intra n raport cu fundul
veziculei seminale, posterior de ureter, si intra oblic n peretele posterior si inferior al vezcii
urinare, devenind organ intraparietal.
La femeie, portiunea pelvica a ureterului mpreuna cu artera iliaca interna si ovarul,
delimiteaza peretele posterior al fosetei ovariene. n traseul sau catre peretele inferior al vezicii
urinare, ureterul este nsotit, pentru o portiune de 2,5 cm, de artera uterina, care apoi trece
anterior de ureter pentru a urca ntre cele doua foite ale ligamentului lat.

11
 Vascularizatia ureterului. Ureterul este irigat de ramuri din artera renala, spermatica interna,
hipogastrica si vezicala inferioara. Venele realizeaza un sistem anostomotic ntre vena renala
stnga si venele iliace interne.
Inervatia ureterului deriva din plexul mezenteric inferior, spermatic si pelvin.
Limfatice. n ganglionii lateroaortici dreneza cele doua treimi superioare ale ureterului, iar
limfa portiunii pelvine dreneaza n ganglionii iliaci interni, ganglionii iliaci externi si iliaci
comuni.
Dezvoltarea ureterului corespunde celei de a treia etape din dezvoltarea rinichiului, adica
metanefrosul. El are doua componente deistincte: blastemul metanefrogen si mugurele ureteral
(conditioneaza formarea rinichiului definitiv).
Ureterul este format din trei tunici: adventicea, musculara si mucoasa.
a) Adventicea, la extremitatea superioara, se continua cu fascia renala, iar la capatul opus se
pierde in adventicea vezicii urinare.
b) Tunica musculara este formata din trei straturi: longitudinal extern, circular si longitudinal
intern.
n prtiunea inferioara a ureterului, ntre stratul circular si cel longitudinal intern, se gaseste o
retea capilara si venoasa, bine reprezentata,iar la nivelul jonctiunii ureterovezicale, dispar fibrele
circulare.
c) Mucoasa este formata din:
- uroteliu: pe sectiune transversala da un aspect stelat lumenului; este pluristratificat,
celulele epiteliale sunt de tip malpighian, cele superficiale putndu-se descuama.
-corion: contine vase, nervi si insule de tesut limfatic.
Rolul ureterului este acela de a transporta urina de la rinichi la vezica urinara, prin miscari
peristaltice. Miscari care au drept consecinta cresterea presiunii intrauretrale ce va duce n final
la deschiderea orificiului de inrare n vezica cu trecerea urinii in vezica urinara. Peristaltismul
este asigurat de celulele pacemaker situate la nivelul bazinetului. Aceste celule cu automatism,
genereaza potentiale de actiune care stau la baza contractiei de tip peristaltic. Contractiile au o
frecventa de 1-8/min si sunt stimulate prin mecanism miogen n urma cresterii volumului urinar
din tub. Tonusul si peristaltismul sunt sub controlul sistemului nervos vegetativ, astfel: nervul
hipogastric(SNVS) scade tonusul si peristaltismul, iar nervul vag(SNVP) le creste.
Refluxul vezico-ureteral este mpiedicat datorita contractiei detrusorului care comprima
portiunea intramurala a ureterului.
Ureterul este un conduct care transporta urina de la rinichi la vezica urinara.Are o lungime
de 25-30 cm, traiect rectiliniu
si calibru neuniform, prezentnd trei zone ngustate:
- jonctiunea pieloureterala (colul ureterului)
- flexura marginala
- jonctiunea ureterovezicala
1.2.5.Vezica urinara
Segment dilatat al cailor urinare inferioare n care se acumuleaza urina ntre mictiuni. Ca si
localizare, vezica urinara este situata n pelvis, extraperitoneal, n loja vezicala si n functie de
gradul de plentitudine are urmatoarea configuratie: baza vezicii sau fundul si colul reprezinta
portiunea fixa a vezicii, n timp ce corpul si vrful (apex) portiunea mobila.
Vezica urinara are origine dubla: endodermala care ia nastere din portiunea craniala a
sinusului urogenital si mezodermala reprezentata de partea terminala a canalelor mezonefrotice
(Wolff).
Vezica urinara este formata din trei tunici, care, dinspre exterior spre interior, sunt:
Tunica externa (seroadventicea). Fata postero-inferioara, postero-superioara si partea
superioara a fetelor laterale, sunt acoperite de seroasa, restul vezicii este nvelita de adventice.
Tunica muculara. Detrusorul vezical este format din fibre musculare netede dispuse n trei
straturi, care descriu un traiect spiralat: longitudinal extern, circular (mijlociu), care, la nivelul

12
colului vezical, formeaza muschiul sfincter uretral intern, si longitudinal intern( sau plexiform si
contribuie la formarea diverticulilor vezicali dobnditi n caz de obstructie vezicala). La acest
nivel se mai descrie trigonul vezical superficial si cel profund, cel din urma intervine n scurtarea
detrusorului n contentia vezicii si nchiderea ostiului ureteral intern.
Tunica mucoasa. Este formata din:
- uroteliu- format din 5-6 straturi de celule, cele de la suprafata (umbreliforme) asigura
impermeabilitatea uroteliului pentru substantele din urina si prezinta la nivel plasmalemal "
corpii densi", responsabili de alungirea membranei celulare, cnd vezica este n stare de
plentitudine.
- corion- contine o retea vasculara, fibre nervoase si rari noduli limfatici. Este alcatuit
din tesut conjunctiv lax (exceptie trigonul vezical: tesut conjunctiv dens) care permite
plicaturarea mucoasei vezicale.
Vezica urinara ndeplineste functia de acumulare, contentie si evacuare a urinei, evacuare
realizata cu ajutorul uretrei. Compozitia urinei cumulata n vezica are aceeasi compozitie ca si
cea din ductele colectoare, prin urmare, nu sunt modificari importante, n ceea ce priveste
compozitia, de-alungul traseului catre vezica.
Urina care trece din ductele colectoare in calicele renal, determina stimularea celulelor pace-
maker de la acest nivel cu initierea undelor peristaltice de contractie care se vor raspndi n tot
traseul ureterului. Acest lucru este responsabil de trecerea urinei din pelvisul renal n vezica.
Ureterul intra n vezica urinara la nivelul trigonului vezical strabatnd muschiul detrusor pe
o portiune de ctiva cm, cu o directie oblica. Tonusul normal al muschiului detrusor tinde sa duca
la o compresie a ureterului, astfel ca urina sa nu regurgiteze n sens opus n momentul n care
presiunea din vezica creste, doar ca n momentul declansarii undelor peristaltice presiune din
uretere creste determind deschiderea ostiului si trecerea urinei n vezica.
La unele persoane, traseul ureterului prin muschiul detrusor este mai mic, astfel ca, n
momentul n care are loc mictiunea, ostiul ureterului numai este suficient comprimat. Ca si
rezultat, o mica cantitate de urina este propulsata n sens invers, n ureter, conditie numita reflux
vezicoureteral. Acest reflux se poate solda cu efecte daunatoare asupra rinichiului, si anume:
diametrul ureterului creste, iar n cazuri mai severe creste si presiunea din calicele renal cu
afectarea medularei.
Pentru a putea nregistra modificarile de presiune n raport cu gradul de plentitudine,
utilizam cistometrograma. Astfel, cnd n vezica nu avem urina, presiunea intravezicala este 0,
dar n momentul n care s-a acumulat o cantitate de 30-50 ml de urina, presiunea creste la 5-10
cm H2O. n plus, daca se mai acumuleaza un adaus de 200-300 ml urina, presiunea nu mai
sufera modificari drastice. Aceasta capacitate de a mentine presiunea constanta se datoreaza
tonusului intrinsec al peretelui vezical.Peste limita de 300-400, presiunea nsa creste rapid.
La o presiune ce corespunde la 400 ml urina, apar contractii ritmice pentru mictiune, dar
controlul sfincterului extern mpiedica mictiunea. Limita de rezistenta a sfincterului extern este
la o presiune de 70 cm H2O(normal n vezica se acumuleaza 500-600 ml urina, fara sa se ajunga
la distensie dureroasa).
1.2.6. Uretra
Uretra este un conduct prin intermediul caruia urina din vezica urinara este expulzata la
exterior. Difera de la un sex la altul, astfel la femeie serveste numai ca organ urinar, n timp ce la
barbat este un duct mixt genito-urinar.
Uretra masculina
si incepe traseul(n forma de S italic) de la nivelul orificiului uretral al vezicii, pentru a se
deschide la
exterior prin meatul urinar(ostiu uretral extern) din vrful glandului.
Prezinta:
-doua curburi:
- patru portiuni ngustate si trei portiuni dilatate( de la exterior spre interior):

13
 - meatul extern sau orificiul extern: strmtoare eliptica
- fosa naviculara: dilatare ovoidala
- n corpul spongios: strmtoare lunga
- fundul de sac al bulbului: dilatare accentuata
- n portiunea membranoasa: strmtoare cilindrica
- sinusul prostatic: dilatare
- orificiul intern al uretrei: strmtoare circulara
- trei portiuni, dupa organele pe care le traverseza:
a) uretra prostatica
Strabate prostata de la baza spre vrf si este partea cea mai dilatata. Are un traseu aproape
vertical, n partea sa superoara, fiind mai aproape de fata anterioara, iar inferior ea este mai
apropiata de fata posterioara a glandei. Peretele posterior al uretrei prezinta o plica longitudinala,
numita creasta uretrala, care se ntinde de la colul vezicii pna la portiunea membranoasa.
Coliculul seminal este punctul cel mai proeminent al crestei, si se afla la jumatatea lungimii ei,
iar mpreuna formeaza ceea ce se numeste verum montanum. Acest colicul mparte uretra
prostatica n doua segmente: supraiacent, cu rol n expulzia urinii, si subiacent cu rol comun
pentru expulzia urinii ct si a spermei.
n vrful colicului seminal se deschide utriculul prostatic(vestigiu al ductului
paramezonefric Mller) si pe partile laterale ale acestuia, orificiile ductelor ejaculatoare. De o
parte si de alta a crestei uretrale se afla sinusurile prostatice n care se gasesc orificiile de
deschidere al ductelor prostatice, iar inferior de coliculul seminal, se bifurca n doua cute
mucoase numite frurile crestei uretrale, care se pierd apoi pe peretele posterior al uretrei
membranoase.
b) uretra membranoasa
Este cuprinsa ntre vrful prostatei si fata superioara a bulbului spongios, iar pentru ca
strabate diafragma urogenitala, de care adera, i se mai spune si uretra diafragmatica. La acest
nivel uretra este conjurata de muschiul sfincter uretral extern si de cele doua lame ale fasciei
perineale mijlocii. nainte de a perfora diafragma urogenitala, uretra membranoasa trece la un 1
cm inferior de simfiza pubiana si de ligamentul arcuat al pubelui. Anterior are raport cu vena
dorsala profunda a penisului(situata ntre ligamentul arcuat si ligamentul transvers al perineului),
iar posterior cu muschiul transvers profund al perineului, muschiul sfincter uretral extern,
musciul rectouretral, glandele bulbouretrale Mary-Cooper. Aceste raporturi explica mecanismul
de rupere, prin "forfecare", a uretrei n traumatismele pelvine. Este portiunea cea mai putin
mobila si cea mai stmta a ntregii uretre, dar poate fi dilatabila.
c) uretra spongioasa (peniana)
Patrunde n corpul spongios pe fata sa superioara, schimbndu-si directia de la vertical spre
anterior si superior. Rezulta ca uretra la acest nivel nu va fi acoperita de tesut erectil, fiind un
punct slab n care se pot produce perforatii spontane. Pe peretele posterior se gasesc orificiile
glandelor bulbouretrale Cowper, n numar de doua. Distal, la nivelul glandului penian, uretra
prezinta o dilatatie numita fosa naviculara. Ea este delimitata superior de valvula fosei naviculare
sau valvula lui Guerrin, un pliu al mucoasei uretrale, care, mpreuna cu peretele superior al fosei
naviculare delimiteaza sinusul Guerrin. Acest sinus poate constitui un obstacol n timpul
cateterismului ureteral. Meatul urinar sau ostiul uretral extern se afla la nivelul glandului, n
vrful acestuia, mai aproape de fata lui uretrala, si are aspect de fanta verticala care devine
eliptica n mictiune.
Uretra feminina.
ncepe prin orificiul intern al uretrei si se termina la exterior prin orificiul extern al
uretrei(meatul urinar- la marginile lui se afla cele doua papile uretrale). Traiect oblic inferior si
anterior.
Prezinta doua segmente:
-pelvin

14
 Raport posterior cu vagina, anterior cu plexul venos vezico-vaginal, vena dorasala profunda
a clitorisului, ligamentele pubovezicale, simfiza pubiana, iar lateral cu m. ridicator anal, fascia
superioara a diafragmei pelvine si partea laterala a plexului venos Santorini.
- perineal
Raport anterior cu ligamentul transvers al perineului si vena dorsala profunda a clitorisului,
posterior cu septul uretrovaginal, lateral cu muschiul ridicator anal. Sub diafragma urogenitala,
uretra are raport cu muschii bulbocaveronsi si corpii cavernosi ai clitorisului.
Segmentele uretrei masculine au origine emriologica diferita: uretra prostatica este de
origine endodermala, uretra supramontanala provine din portiunea uretrala a sinusului urogenital
primitiv, care la femeie reprezinta primordiul uretrei. Doar peretele posterior al uretrei
supramontanale ete de origine mezodermala, provine din ductul mezonefrotic Wolff.
Uretra masculina are functie dubla: asigura transportul urinii de la nivelul vezicii urinare
la exterior, dar mai slujeste si pentru expulzarea spermei n timpul ejacularii.
Particularitatile structurale ale uretrei sunt cele care i asigura functia de conduct
urinar, facilitnd trecerea urinii, ele sunt:
-mucoasa foarte elastica, care poate fi destinsa cu usurinta la tecerea urinii
-mucusul secretat de glandele uretrale, care lubrefiaza suprafata uretrei
- plex venos continut n corion, care se goleste n timpul mictiunii, largind lumenul
canalului.
n faza ejaculatorie a actului sexual, sfincterul neted vezical si sfincterul preprostatic se
contracta progresiv, astfel ca uretra prostatica supramontanala se nchide, n timp ce uretra
submontanala se dilata concomitent cu relaxarea sfincterului striat. Ambele sfinctere mpiedica
sperma sa ajunga n vezica, iar o deficienta in ceea ce priveste ndeplinirea acestei functii, poate
constitui o cauza de infertilitate.
Turgescenta tesutului cavernos din structura coliculului seminal, contribuie si el la
nchiderea uretrei n timpul erectiei mpedicnd ascensiunea lichidului seminal spre vezica,dar si
accesul urinii n ductele ejaculatoare.
- Citoscopia(vezi vezica urinara
- Examen microscopic al secretului uretral
- Uretrografie. Utila pentru explorarea stricutilor uretrale, dar si pentru
evidentierea tumorilor uretrei.
- Urografia intravenoasa. Indicata n perturbari excretorii prin
uretra. Este contraindicata persoanelor cu hipersensibilitate la iod, cu insuficienta renala,
hepatica si cardiaca, cu anemie hemolitica, stari febrile, sarcina.

1.3.Fiziologia aparatului excretor

1.3.1. Generaliti
Este procesul fiziologic care se realizeaz la nivelul mai multor organe, asigurnd eliminarea
substanelor nefolosibile din corp, una dintre formele de excreie este i cea realizat la nivelul
sistemului excretor-urinar.
Formaiunile anatomice care contribuie la producerea i eliminarea urinei formeaz sistemul
excretor, este o veritabil main pentru epurarea(curarea, purificarea) corpului. El extrage
deeuri din snge i le elimin n urin, aceast operaiune de epurare (purificare) se efectueaz
n rinichi.
Urina se scurge apoi prin doua canale numite uretere, pn la vezica urinar. Odat plin,
aceasta (vezica urinar), evacueaz lichidul printr-un canal numit uretr.
1.3.2. Formarea urinii
Urina (latin urina) este un lichid format dintr-un amestec de substane eliminate din
organismul vertebratelor. El se formeaz n rinichi care joac o funcie de filtrare a sngelui, aici
urina primar va fi refiltrat i ajunge pe cile urinare uretere n vezica urinar care la om are o
capacitate de ca. 1,5 litri, de unde urina este eliminat n exterior (miciune) prin uretr i

15
organele sexuale externe. Formarea i eliminarea urinei joac un rol important n regularea
volemiei sanguine, a echilibrului de electrolii i eliminarea substanelor de dezasimilare din
metabolismul proteinelor care sunt toxice. Urina la om are o culoare galben, culoarea i
coninutul urinei fiind un indicator valoros la depistarea al unor boli prin examene de laborator.
La om i la animalele vertebrate n general urina este un ultrafiltrat al plasmei sanguine care
are loc la nivel renal. Sngele traverseaz corpusculii renali (Corpuscula renalia). Substanele
hidrosolubile cu o mrime molecular sub 4,4 nanometri, printre care sunt ionii i
microproteinele, vor traversa filtrul de la nivelul corpusculior renali, ajuni tubulii renali
(tubulus) ai nefronului acest filtrat fiind numit urin primar ea conine unele substane
importante pentru organism ca glucoz, aminoacizi i electrolii (substane minerale). Un om
adult produce pe zi ntre 180 - 200 litri de urin primar. Aceast cantitate de urin primar va fi
refiltrat la nivelul tubulilor renali proximali i distali (Tubuli, Henle) care formeaz bucle, aici
vor fi recuperate substanele necesare organismului i apa ntr-un procent de 99 %. Cantitatea de
urin secundar rezultat va fi de cca. 1 - 1,5 litri. (60 ml/or). Ajuns n bazinul renal urina va fi
traversa ureterele ajungnd prin cele dou uretere n vezica urinar unde va fi stocat. Din uzica
urinar va fi eliminat n exterior prin uretr care se termin n organele sexuale externe.
Procesul de secreie urinar este numit diurez, care are loc prin dializ renal. Diureza este
influenat de volemie (volumul sanguin) de presiunea sndelui ca i de aciunea unor hormoni
sau a unor substane diuretice ca i cofeina sau etanolul care intesific diureza.
1.3.3. Filtrarea glomerulara
Fluxul sangvin nu se distribuie uniform in intreaga masa renala. Corticala este mai bine
irigata ativ cu medulara.
Masurarea filtrarii glomerulare este posibila cu o substanta care nu se combina cu proteinele, nu
se meolizeaza in tesuturile organismului, are dimensiuni care permit filtrarea libera si nu este
resorbita nici secretata de catre tubii renali. Aceste criterii sunt indeplinite in cea mai mare
masura de inulina, care insa este dificil de masurat. Pentru determinarea filtrarii glomerulare se
administreaza prin perfuzie endovenoasa o cantitate de inulina care realizeaza si mentine un
nivel sangvin constant. Pentru calcularea clearance-ului inulinei se masoara: concentratia acestei
substante in urina (U), in plasma (P) si debitul urinar (V):
CI inulinei se exprima in ml .plasma/min./m2 si masoara eficienta filtrarii prin glomerul
(cantitatea de filtrat glomerular). intrucat concentratia inulinei din plasma scade cu 20% in
decursul unui pasaj renal, rezulta ca la un singur circuit renal se elimina prin filtrare glomerulara
20% din totalitatea fluxului plasmatic renal. Daca s-ar utiliza pentru clearance o substanta care in
totalitate ar fi indepartata din plasma printr-un singur pasaj renal, ca urmare a mecanismelor
combinate de filtrare glomerulara si secretie tubulara, volumul de plasma depurata de aceasta
substanta ar fi egal cu fluxul plasmatic renal. La copilul mai mare si la adult 95% din acidul
paraaminohipuric (PAH) este eliminat printr-un pasaj renal, dar eliminarea PAH-ului la sugar
este < 65% si prin urmare la aceasta rsta PAH-ul nu poate fi utilizat pentru masurarea fluxului
plasmatic renal. in practica, creatinina este utilizata pentru masurarea filtrarii glomerulare.
Creatinina este in mod normal prezenta in sange, se masoara usor si clearance-ul acesteia este
independent de debitul urinar. Spre deosebire de inulina, creatinina se secreta si se reabsoarbe
tubular. Din aceste motive masurarea filtrarii glomerulare prin clearance creatininic este mai
putin exacta ativ cu clearance-ul inulinei.
Filtrarea glomerular (FG), cea mai afectat n cursul bolilor acute sau cronice denumite
glomerulonefrite sau glomerulopatii este dependent de cantitatea de snge care ajunge n
glomeruli (fluxul sanguin glomerular), de presiunea cere activeaz din interiorul capilarelor
glomerulare pentru transferul unei pri din plasma sangvin n spaiul capsular (presiunea de
ultrafiltrare) i de suprafaa total a capilarelor glomerulare prin care se face ultrafiltrarea.
Reglarea acestor 3 parametri se face prin modificri continue ale tonusului arteriolelor aferente i
eferente (vasoconstricie vasodilataie) i variaii ale strii contractile a celulelor mezangiale.
Aceste modificri de tonus i contractilitate sunt la rndul lor influenate (modulate) de factori

16
neurohumorali (nervoi, de regul refleci) i umorali, (de regul endocrini), de reflexe
mienterice (punct de plecare n celulele musculare netede) locale i substane vasoactive
(constrictoare sau dilatatoare), produse de celulele endoteliale glomerulare (oxid de azot,
prostaciclin, endotelin).Aceleai celule endoteliale posed importante proprieti
antitrombotice i antiadezive (fa de leucocite i trombocite).
Datorit unor caracteristici fizice (mrimea deschiderilor, a porilor dintre celulele
endoteliale) i electrice (ncrctura electric negativ din membranele bazale glomerulare) ale
pereilor capilarelor glomerulare, celulele sangvine i majoritatea proteinelor i altor substane cu
greutate molecular mare nu trec prin peretele capilar, astfel nct urina primitiv reprezint n
mare msur o plasm deproteinizat ajuns ntr-un spaiu capsular meninut deschis de ctre
celulele epiteliale ale capsulei Bowman (al doilea tip de celule epiteliale din glomeruli, primul
fiind reprezentat de podocitele care tapeteaz din afar membrana bazal glomerular).
Orice alterare a strii capilarelor glomerulare n cursul glomerulonefritelor sau glomerulopatiilor
afecteaz formarea UFG, reinerea n circulaie a unei cantiti de lichide i sruri i modificarea
gradului de permeabilitate a capilarelor glomerulare cu apariia n urin a proteinelor i celulelor
sangvine.
Dei, adeseori, n limbajul medical obinuit termenii de glomerulonefrit i
glomerulopatie sunt relativ super-pozabili, primul presupune existena inflamaiei glomerulare
(infiltrat leucocitar, depuneri de anticorpi i activare de complement) care de regul lipsete n
cazul suferinelor glomerular neinflamatorii (glomerulopatii). Boala glomerular este considerat
primar cnd leziunile i consecinele lor sunt localizate exclusiv la nivelul glomerulilor i
secundar cnd afectarea glomerulelor este doar una dintre determinrile unei boli zise
multisistemice sau sistemice.Termenul de acut se refer la leziunile i consecinele lor clinice
care se dezvolt n decurs de cteva zile sau sptmni iar cel de subacut (rapid progresiv) i
cronic atunci cnd este vorba despre luni sau ani.Leziunile glomerulare sunt considerate focale
cnd intereseaz mai puin de 50% dintre nefroni i difuze n celelalte situaii.
Dac sunt afectate doar o parte dintre ansele capilare se vorbete despre leziuni segmentare iar
cnd sunt toate afectate, despre leziuni globale.
1.3.4. Reabsorbia tubular
Este procesul prin care sunt recuperate anumite substante utile organismului din ultrafiltratul
glomerular, mentinandu-se astfel homostazia lor plasmatica. Procesul este selectiv, in sensul ca
se realizeaza maximal pentru fiecare substanta intr-un segment tubular prin actiunea unor
mecanisme celulare specifice, fiind conditionat de debitul substantei respective si de necesittile
organismului. Reabsorbtia (transportul) diferitilor constituenti din ultrafiltrat prin peretele tubului
urinifer se face prin mecanisme active si pasive. Transferul activ se realizeaza contra unor
gradiente de concentratie sau electrice, necesitand un consum de energie furnizata prin hidroliza
ATP. Mecanismele de transport, activ au capacitate limitata pe unitatea de timp si intervin in
reabsorbtia glucozei, anumitor aminoacizi, acidului uric, unor vitamine (B12, C), fosfatilor
anorganici, sulfatilor si a principalilor ioni ai filtratului (Na+, k+, HCO3).
Transportul pasiv se face sub actiunea unor gradiente fizico-chimice nu necesita consum
energetic, nu este limitat de o capacitate maxima si contribuie la resorbtia a trei constituenti
principali ai ultrafiltrajului: apa ureea si Cl-.
Apa se reabsoarbe in toate segmentele tubului, cu intensitati diverite, pe baza legilor
difuziunii si a osmozei, astfel incat din cei 125 ml filtrati glomerular pe minut, in vezica ajunge
numai 1ml/min (deci se absorb 124ml). In tubul contort si mai ales in cel colector se realizeaza
reabsorbtia facultativa a apei si Na+ sub controlul ADH si aldosteronului, ajustandu-se
eliminarile in functie de starea de hidratare a organismului.
Compozitia si volumul filtratului glomerular se modifica prin trecerea succesi, la nivelul
tubului contort proximal, a ansei Henle si tubului contort distal. Sodiul este reabsorbit la fiecare
dintre cele 3 segmente ale tubului, potasiul este absorbit la nivelul tubului proximal si secretat la
nivelul tubului distal (in schimbul sodiului). La nivelul tubului contort proximal se reabsorb

17
acizii aminati, glucoza, clorul si mare parte din bicarbonati.
Prin interventia unor mecanisme de reglare se asigura un echilibru intre filtrarea glomerulara si
reabsorbtia tubulara ("balanta glomerulotubulara"), ambele cresc sau se reduc simultan in multe
situatii. Totusi reabsorbtia sodiului se poate modifica independent de rata filtrarii prin interventia
aldosteronului, prin modificari de hemodinamica renala si prin actiunea prostaglandinelor si a
peptidelor natriuretice atriale. in conditii normale, peste 99% din sodiul filtrat este reabsorbit.
Cea mai mare cantitate este absorbita in tubul proximal in functie de starea de hidratare a
organismului.
Glucoza se reabsoarbe complet la nivelul tubilor in conditiile unor concentratii sangvine
fiziologice. in boli ale tubului renal proximal este perturbata reabsorbtia, situatie in care este
prezenta glicozuria.
Reabsorbtia acizilor aminati este "preferentiala". Unii acizi aminati esentiali se reabsorb
complet in timp ce altii se pierd in urina. Aminoaciduria renala este consecinta: a) fie a unor
defecte specifice ale mecanismelor enzimatice care intervin in reabsorbtia acti, b) fie poate
reprezenta o componenta a defectului tubular global. Interpretarea aminoaciduriei avea in vedere
nivelul seric deoarece cresterea concentratiei in sange se insoteste de eliminari urinare crescute.
Fosfatii sunt filtrati si reabsorbiti partial la nivelul tubului proximal. Fosfatii care ajung la tubul
distal sunt titrati de catre H* secretati la acest nivel.
Aceasta reactie este una dintre cele mai importante cai de eliminare a H*.In conditii de
dieta normala, cea mai mare parte a bicarbonatului este reabsorbita in tubul proximal iar ceea ce
ramane se reabsoarbe in tubul distal, urina finala and un pH acid si fiind lipsita de bicarbonat. in
conditiile unei diete cu aport crescut de bicarbonat (ex. dieta exclusiv vegetariana) o cantitate din
bicarbonatul filtrat nu se resoarbe, situatie in care pH urinar depaseste 7.
Exista substante, cum ar fi sodiul, pentru care nu s-a pus in evidenta o capacitate
maxima de reabsorbtie tubulara. in schimb pentru glucoza si bicarbonat s-a demonstrat o
capacitate maxima de reabsorbtie (Tm) iar pentru PAH o capacitate maxima de secretie.
Secretia de baze puternice si acizi puternici este corelata cu pH-ul urinar. Acest mecanism joaca
rol important in reglarea homeostaziei acidobazice. Amoniacul (baza puternica) ia nastere din
glutamina la nivelul celulelor tubului renal si difuzeaza in lichidul tubular unde se combina cu
hidrogen ionii:
Ionul de amoniu astfel format nu are capacitate de retrodifuziune, ramanand in lumenul tubular.
Amoniul este, prin urmare, un tampon important pentru hidrogen ioni si, impreuna cu tamponul
fosfat, contribuie la excretia unei cantitati importante de H*.
1.3.5. Secreia tubular
Este procesul invers celui de reabsorbtie, transportand anumite substante din capilarele
peritubulare in lumenul tubului. Are rolul de a elimina atat substantele straine organismului, cat
si substantele prezente obisnuit in sange (K+, acid uric), unele numai cand se afla in concentratii
mari (creatina). Se realizeaza activ si pasiv.
Secretia activa, avand sediul la nivelul tubilor pronimal si distal, se face impotriva unor
gradiente electrochimice si de aceea necesita un consum energetic ridicat (secretia de H+). Prin
eliminarea H+ tubii detin un rol fundamental in mentinerea echilibrului acido-bazic al
organismului.
Secretia pasiva implica transportul unor constituenti in sensul gradientelor de concentratie si
de aceea nu necesita consum energetic direct. Acest mecanism intervine in secretia K+, a bazelor
si a acizilor slabi.
1.3.6. Reglarea nervoas
Se realizeaza prin fibrele vegetative care se distribuie arteriorelor, glomerulului si tubilor.
Sistemul vegetativ nu contribuie direct la controlul elaborarii urinei, ci doar indirect, prin
influentarea conditiilor de irigatie renala. De altfel, se stie ca rinichiul denervat si chiar
transplantat continua sa functioneze aproape normal. Stimularea nervilor renali si a unor zone
presoare din bulb, hipotalamus si scoarta cerebrala determina vasoconstrictie renala si scaderea

18
diurezei pana la anurie. Stimularea nervilor vegetativi renali produce si scaderea eliminarilor
urinare de Na+, prin cresterea reabsorbtiei tubulare a ionului.
1.3.7. Reglarea umoral
Considerata a detine rolul principal, se realizeaza de mai multi hormoni. Hormonul
antidiuretin (A.D.N.), secretat de nucleii hipotalamici si eliberat din neurohipofiza, controleaza
eliminarile urinare de apa, actionand la nivelul segmentului distal al nefronului. Sub actiunea
AND creste reabsorbtia de apa in tubii distali si colectori, concomitent cu diminuarea volumului
si cresterea concentratiei urinei.
Mineralocorticoizii, in special aldosteronul, controleaza eliminarile urinare de Na+ si K+
la nivelul segmentului distal al nefronului, stimuland reabsorbtia de Na+ si excretia de K+.
Parathormonul mobilizeaza sarurile minerale din oase, stimuleaza eliminarile
renale de fosfati, K+ si retine Ca+ si Na+. Hormonii tiroidieni intensifica metabolismul celular,
in special pe cel protidic si prin cresterea generarii de produsi finali de metabolism, maresc
diureza, acelasi efect avand si alterarea legarii apei si a sarii in tesuturi.
Rinichiul in conditii de irigatie insuficienta sau ca urmare a unor modificari ale
compozitiei chimice a urinei ajunsa in tubii distali, descarca o enzima-renina-care actionand
asupra unei globuline plasmatice, produce angiotensina I, care se transforma enzimatic in plasma
si tesuturi in angiotensina II, cel mai puternic vasoconstructor natural si stimulator al secretiei de
aldosteron. La nivelul renal, angiotensina II, actionand asupra musculaturii arteriorelor
glomedulare modifica intens rata filtrarii si prin aldosteron influenteaza eliminarile urinare de
Na+ si K+.
1.3.8.Caracteristicile i compoziia urinii
Caracteristici
Primul produs biologic care s-a analizat in vederea punerii unui diagnostic a fost urina. Inca
de acum 3000 de ani, medicii din antichtate stiau sa examineze urina si pe baza caracterelor sale
fizice (cantitate, culoare, limpezime, sange, cheaguri, spuma, sediment) stabileau diagnosticul si
chiar prognosticul bolilor.
In evul mediu au aparut uroscopistii sau prorocitorii de urina care puneau diagnosticul
tuturor bolilor numai pe baza examenului vizual al urinii. Uroscopistii aveau si ajutoare, "curieri
de urina" care transportau urina de la bolnavi in "laboratorul" uroscopistilor. Urina este produsa
de rinichi atat prin filtrarea sangelui (urina primara) cat si prin retinerea (reabsorbtia) din urina
primara numai a acelor substante care mai pot fi necesare corpului (apa, zahar, minerale, etc.).
Ceea ce mai ramane neretinut din urina primara (o parte din apa minerala, reziduuri toxice
rezultate din arderea alimentelor in organism) constituie urina finala care se elimina prin caile
urinare. In urina se elimina astfel peste 150 de substante chimice, minerale si organice, dar in
mod curent pentru diagnosticul bolilor se analizeaza numai cateva componete principale.
Continutul urinii
Culoarea urinei normale este galbuie sau rosiatica. Ea este mai inchisa la culoare cand este
foarte concentrata sau dupa consumul unor medicamente (piramidon, antinevralgice, tetraciclina,
albastru de metilen, etc.). In bolile insotite de eliminarea sangelui in urina, urina are o culoare
rosie murdara. Iar in bolile de ficat cu icter, bila trecand in sange se elimina prin urina producand
o culoare bruna-negricioasa (ca berea neagra). Si o serie de alimente ca: sfecla, varza rosie,
bomboanele colorate, etc. pot sa modifice culoarea normala a urinei.
Mirosul urinei este specific. In infectiile urinare care duc la fermentarea urinei, mirosul
este caracteristic de amoniac sau de gunoi de grajd. Unele alimente sau medicamente aromate
care se elimina prin urina pot sa-i imprime acesteia mirosuri aromate. Urina bolnavilor de diabet
poate mirosi a acetona, iar a alcoolicilor a alcool.
Transparenta este caracteristica urinei proaspete; dupa cateva ore de la urinare se poate
tulbura, mai ales daca este tinuta la rece. Acest lucru se datoreaza precipitarii (solidificarii)
sarurilor minerale care se gasesc in mod normal dizolvate in urina si nu constituie simptomul
vreunei boli asa cum cred unele persoane. Dar daca urina proaspata, calda este tulbure atunci

19
poate fi vorba de o infectie (puroi si mucus) de o hemoragie sau de un consum foarte mare de
produse bogate in calciu (lapte, branza) ori de carne.
In cazul unei urine cu sange, se pot vedea plutind cheaguri cu sange. Pentru a putea aprecia
daca urina este clara sau tulbure trebuie sa fie examinata intr-o sticla sau eprubeta necolorata.
Cantitatea de urina in 24 de ore la un adult variaza de la 1-1,5 litri. In sezonul cald, dupa febra,
dupa varsaturi, diaree, dupa transpiratii intense (deshidratare), dupa fumat sau consum redus de
lichide, cantitatea de urina este mai mica. In socul produs de hemoragii mari, arsuri sau
traumatisme, in bolile care retin apa in organism (insuficienta cardiaca, ciroza hepatica)
cantitatea de urina scade foarte mult. Sunt unele boli de rinichi (insuficienta renala, infectii
renale) sau intoxicatii cu substante chimice in care cantitatea de urina scade sub 500 ml
(oligurie). In aceste situatii organismul sufera deoarece nu se mai pot elimina prin urina deseurile
nesanatoase din sange. In bolile care blocheaza caile urinare (calculi urinari, hipertrofie de
prostata, etc.) din cauza dificultatii de a urina, cantitatea de urina este mai mica. Dupa frig,
emotii, tratamente cu diuretice, consum mare de lichide, de alimente sarate, de alcool, creste si
cantitatea de urina peste 2 litri (poliurie). Bolile cronice de rinichi (glomerulonefrita, scleroza
renala) care nu mai permit reabsorbtia apei filtrate prin rinichi, produc eliminarea unei cantitati
foarte mari de urina.
Datorita consumului exagerat de lichide, in diabetul zaharat netratat, bolnavii elimina
cantitati mari de urina, pana la cativa litri pe zi. Exista si un ritm biologic de eliminare a urinei,
eliminarea fiind mai mare in timpul zilei si mai mica in timpul noptii. Inversarea acestui ritm
indica o tulburare in functia rinichiului. De asemenea, barbatii elimina mai multa urina decat
femeile.
Densitatea (greutatea specifica) urinei este mai mare dacat a apei (care este de 1000) si se
determina cu urodensimetrul.
Valori normale in cazul densitatii: 1015-1030.
Cand se consuma mai multe lichide, deci in cazurile in care creste cantitatea de urina, se
produce in general o scadere a densitatii urinare si invers, cand urina din 24 de ore este in
cantitate mai mica si mai concentrata, atunci densitatea urinara este mai crescuta. Numai in
diabetul zaharat, in ciuda unei cantitati mari de urina, densitatea urinei nu scade, ci creste
datorita zaharului dizolvat in urina. O densitate urinara se considera anormala atunci cand
examenele repetate arata cifra sub 1012. Aceasta situatie arata ca rinichii bolnavi nu mai au
capacitatea de a produce o urina mai concentrata.
Cresterea densitatii urinare peste cifra 1030 indica fie o deshidratare a organismului, fie un
diabet zaharat.
PH-ul urinar sau reactia urinei arata daca urina este acida sau alcalina. Determinarea pH-
ului se face cu o hartie impregnata cu tinctura de turnesol (sau cu alta substanta indicatoare). Se
introduce hartia in urina si se observa modificarea culorii benzii de hartie. Sub pH-ul 7,0 urina
este considerata acida si hartia se inroseste, iar peste pH-ul 7,0 urina este considerata alcalina si
hartia se albastreste. In mod normal urina este acida avand pH-ul cuprins intre 5,5 si 6,5. Dupa o
alimentatie bogata in carne si medicamente acide (sare de lamaie, vitamina C), se elimina o urina
mai acida, iar dupa un regim alimentar vegetarian, dupa medicamente alcaline (bicarbonat, ape
minerale) sau dupa infectii ale aparatului urinar, devine alcalina. Urina care este permanent prea
acida sau prea alcalina, predispune la formarea de calcului urinari de acid uric, respectiv de
fosfat si carbonat de calciu.
Albumina din urina (albuminuria)
Albumina sau proteinele urinare provine din albumina sanguina, si in mod normal ea nu
se gaseste in urina. Dar in bolile care altereaza porii din filtrul rinichilor sau in bolile care produc
sangerari pe traiectul cailor urinare, albumina trece in urina (albuminurie, proteinurie). La unele
persoane cu constitutie mai slaba a rinichilor urina poate contine albumina in cantitate mai mica.
Este vorba mai ales de tineri de 15-25 ani, de obicei slabi si inalti, care dupa eforturi fizice, dupa
mers, dupa statul indelungat in picioare prezinta albuminurie tranzitorie in timpul zilei, care

20
dispare noaptea si dupa repaus la pat. Albuminurii tranzitorii se mai intalnesc dupa frig, stari
emotionale, vaccinari si stari alergice, dupa consumul de oua si medicamente in timpul sarcinii.
Albuminurii permanente si masive se intalnesc frecvent in cazul bolilor de rinichi si ale cailor
urinare (bazinet, uretere, vezica): glomerulonefrita, nefroza, cistita, pielocistita, tuberculoza
renala, calculi urinari etc. Si alte boli care pot atinge rinichiul se insotesc de albuminurie cum
sunt: hipertensiunea arteriala, diabetul, bolile de sange si de inima, infectii cu microbi sau
virusuri, intoxicatii cu substante minerale sau organice.
Deseori albuminuria se insoteste de hematurie. Dupa pierderea cronica de albumina prin
urina se produce o scadere a proteinelor corpului cu consecinte negative asupra intregului
organism. In marea majoritate a cazurilor albuminuria este moderata si se apreciaza calitativ, in
raport cu cantitatea de albumina, astfel:
- albumina=absenta; nor foarte fin; nor fin si dozabila.
In acest caz se face si dozarea albuminei din urina care se exprima in g/l.
Aprecierea se mai poate face si prin 1-3 plusuri. Zaharul sau glucoza din urina (glucozuria sau
glicozuria)
Medicii din antichitate au observat sa urina diabeticilor care este dulce, atragea furnicile si
albinele si au numit-o "urina de albine". Ei foloseau aceste insecte pentru descoperirea
diabetului, metoda aceasta fiind cea mai veche "analiza medicala" care se cunoaste. Mai tarziu,
medicii sau ajutoarele lor puneau rapid diagnosticul de diabet zaharat chiar la patul pacientului
prin simpla gustare a urinei. Asa cum s-a aratat la analiza zaharului in sange, cand glicemia din
diabet depaseste 150-200 mg/100 ml sange, glucoza (zaharul) trece prin filtrul renal si se elimina
prin urina, de unde poate fi analizata.
De mentionat ca glicozuria nu se intalneste numai in diabet ci si in alte situatii, de
exemplu, dupa un consum exagerat de glucoza sau alte zaharuri, dupa diferite medicamente, la
femeile gravide si la persoanele care urmeaza tratamente cu hormoni. Exista persoane care, fara
sa aibe diabet zaharat, elimina permanent sau periodic zahar prin urina (diabet renal). Acest fapt
se datoreaza unui defect al filtrului renal care permite trecerea glucozei in urina, care nu
influenteaza starea de sanatate a persoanei respective.
1.3.9. Mictiunea
Numarul de mictiuni depinde de cantitatea de urina emisa si de capacitatea fiziologica a
vezicii subiectului. Acest numar variaza de la 0 la 1 in timpul noptii, de la 4 la 5 in timpul zilei.
Durerile la mictiune pot dezvalui o infectie urinara si necesita deci un examen citobacteriologic
al urinei.
Mictiunea se realizeaza sub dependenta unui mecanism neurologic care poate fi controlat in mod
voluntar.Disuria este o dificultate in a evacua vezica. Ea este consecutiva unui adenom de
prostata, unei ingustari a uretrei sau unei contractii insuficiente a muschiului vezical.
- Enurezia este o emisie de urina, involuntara si inconstienta, in general nocturna, la un copil care
a depasit varsta deprinderii curateniei (intre 2 si 4 ani). Ea poarte fi cauzata de o imaturitate
neurologica a vezicii. Unii specialisti o atribuie unei cauze hormonale sau psihosomatice.
- Imperiozitatea mictionala se traduce printr-o incapacitate de a retine urina. Ea releva o iritatie a
vezicii.
- incontinenta urinara poate fi totala sau partiala (de cele mai multe ori sub forma unei
incontinente urinare de efort). Ea este cauzata de o deficienta a sfincterului uretrei.
- polakiuria se caracterizeaza prin mictiuni frecvente, survenind ziua sau noaptea. Ea traduce o
iritatie a vezicii (adenom de prostata, cistita, calcul al vezicii) sau o diminuare a capacitatii sale
Mictiunea este rezultatul unor reflexe declansate de distensia peretilor vezicali.
Impulsurile aferente sunt transmise unui centru lombar (simpatic), de unde se descarca impulsuri
aferente care, prin fibrele hipogastrice, inhiba contractiile, relaxeaza muschii vezicali si intaresc
tonusul sfincterului neted al colului vezical.

21
 Concomitent distensia vezicala declanseaza impulsuri care ajunse la maduva pe calea
nervilor rusinosi sunt conduse apoi pe cai aferente nespecifice spre centrii nervosi superiori,
ajungand pana la nivelul scoartei cerebrale, determinand senzatia de a urina.
Daca mictiunea nu este posibila, impulsurile pornite de la cortex, prin centrii medulari,
inhib tonusul muschiului vezicul, concomitent maresc tonusul sfincterului extern, marind
continenta vezicala. Daca conditiile permit, are loc mictiunea.
Disuria reprezinta mictiunea cu efort si nu inseamna durere la mictiune.
In mod normal, actul mictional nu presupune efort, disuria reprezentand aparitia necesitatatii
cresterii voluntare a presiunii abdominale prin contractia presei abdominale.
Disuria se poate manifesta obiectiv prin scaderea presiunii jetului urinar sau intreruperea
acestuia, datorita prezentei unui obstacol la golirea vezicii urinare.
Mictiunea dureroasa caracterizeaza inflamatiile vezicale sau ale uretrei. Durerea are de cele mai
multe ori caracter de usturime. Durerea se poate intalni pe tot parcursul sau numai la sfarsitul
mictiunii.
Polachiuria reprezinta o crestere a numarului de mictiuni cu reducerea proportionala a
cantitatii de urina care este eliminata in timpul unui act mictional. Polakiuria este descrisa de
catre pacient ca urinat putin si des. Polakiuria nu este insotita de disurie adica de efort la
mictiune, durere sau alta modificare a diurezei

CAPITOLUL 2 NOIUNI DESPRE-COLIC RENAL

22
2.1.Definiie
Colica renala este o durere foarte puternica, brusca, sfasietoare, care are originea dorsal (la
nivelul spatelui), in zona de proiectie a rinichiului (mai jos de ultima coasta). Durerea iradiaza
spre anterior, spre burta, spre fata interna a piciorului si organelle genitale externe (penis, scrot,
vulva). Durerea nu este continua, are o evolutie ondulanta: momente dureroase urmate de
acalmie. Maximul de intensitate al durerii este pe traiectul ultimei coaste, la nivelul coloanei si
pana la o palma lateral ea.
Cauzele colicii renale
Calculi renali (pietre la rinichi)
Cheaguri de sange
Fragmente tumorale
Cazeum (in tuberculoza renala)- masa de substanta necrozata bogata in proteine si lipide,
asemanatoare cu branza
Necroza papilara
Traumatisme

2.2 Cauze
Cum se manifesta?
Cel mai frecvent, colica renala este determinata de prezenta calculilor renali. Atat timp
cat calculii sunt imobili, pacientul ramane asimptomatic sau prezinta ocazional dureri lombare
nespecifice.
Cand se mobilizeaza un calcul renal si irita ureterul apare colica renala cu dureri
colicative progresive in regiunea lombara sau flancuri. Durerea poate iradia spre organele
genitale externe si fata interioara a coapsei - in calculi ureterali profund inserati. De asemenea,
durerea poate aparea in urma unor trepidatii, ingestii de lichide in cantitate mare, a tratamentului
diuretic sau fara o cauza aparenta. Durata variaza de la cateva minute la cateva ore si se poate
repeta daca nu se inlatura cauza.
Debutul colicii este predilect noaptea printr-un acces dureros violent, ca o lovitura de
pumnal (bolnavul se tavaleste pe jos de durere), atinge un paroxism si apoi lent dispare cu sau
fara tratament
Durerea cu caracter de lovitura de pumnal iradiaza pe traiectul ureterului spre teritoriul
genitocrural. In colica testiculul este adesea retractat spre inelul inghinal prin contractia
cremasterului si poate prezenta o sensibilitate deosebita.Colica renala, care uneori poate imbraca
aspectul unei colici subintrante (colici repetate) se insoteste de regula de fenomene urinare
(tulburari de mictiune - polakiurie, disurie, tenesme vezicale si hematurie). Bolnavul care are
colica renala este extrem de agitat, anxios, cauta mereu o pozitie antalgica pe care nu o gaseste.
In paralel el are fenomene reflexe cardio-circulatorii (bradicardie, paloare, transpiratii,
raceala extremitatilor), fenomene digestive reflexe (greata, varsaturi, sughit, meteorism, ileus
dinamic).
Diagnosticul diferential al colicei nefretice se face cu apendicita acuta, hernie inghinala,
colecistita acuta, infarctul miocardic.In colica renala lipseste contractura musculara abdominala,
febra, orificiile herniare sunt libere.
Febra, de regula, nu este prezenta in colicile biliare decat atunci cand avem de-a face cu
fenomene infectioase acute (pielonefrite acute).Sfarsitul colicii renale este marcat de o incetare a
durerii, dublata de o criza poliurica ce adesea este insotita de hematurie macroscopica sau
microscopica.
Ea cedeaza in totalitate la medicatia antispastica sau odata cu eliminarea calcului.
Cauzele colicii renale
Litiaza renala - 80-90% din cazurile de litiaza renala evolueaza cu colica
Tbc renal (hematurie cu migrare de cheaguri renale)
Cancerul renal - eliminarea de tesut necrozat

23
 Infarctul renal
Hidronefroza si malformatii congenitale prin distensia bazinetului
Leucemia mieloida in caz de radioterapie
Tratamentul nejudicios cu sulfamide ce determina calculi sulfamidici

Semne vezicale:
- Hematuria (prezenta de sange in urina) in peste 70% din cazuri;
- Disurie (durere la urinare);
- Polakiurie (pacientul urineaza des);
- Tenesme vezicale (senzatia de urinare incompleta).

Semnele generale sunt:

- Bolnavul este palid, transpirat, agitat, cautand o pozitie antalgica (prin care sa reduca
intensitatea durerii);
- Starea febrila demonstreaza aparitia infectiei urinare supraadaugate, favorizata de incetinirea
circulatiei sangelui la nivel renal. Aparitia infectiei reprezinta un element de mare risc, colica
renala devenind astfel un caz de urgenta urologica.
Semne digestive (nu apar in toate cazurile):
- Meteorism abdominal (balonare);
- Greturi, varsaturi.
Bottom of Form

2.3. Factori de risc

Factorii de risc pentru aceste afectiuni sunt: tabagismul, abuzul de analgezice, expunerea la
radiatii si la unele substante chimice.
Hematuria poate avea numeroase cauze. Din fericire, majoritatea nu prezinta o amenintare grava
la adresa sanatatii. Cauzele benigne ale hematuriei sunt infectiile urinare si calculii renali. Cauza
cea mai frecvent intalnita la barbatii peste 50 ani este adenomul de prostata. Un mic procent al
populatiei prezinta hematurii microscopice fara o cauza aparenta. Iritarea uretrei, tulburarile de
golire a vezicii si exercitiile violente pot de asemenea sa provoace hematurie.
Cauzele mai grave ale hematuriei se refera la tumorile vezicii urinare, tumorile rinichilor
si obstructia cailor urinare.

2.4. Clasificarea calculilor renali

Oligurie
Oligurie semnifica scaderea volumului urinar din 24 de ore intre 800 si 500 ml.Oliguria
poate fi tranzitorie sau permanenta. Oliguria tranzitorie apare in starile de dishidratare induse de
diaree sau varsaturi, in colica renala sau dupa administrarea de droguri: barbiturice,
izoproterenol.
Oliguria permanenta insoteste insuficienta renala cronica, sindromul nefrotic,
glomerulonefrita acuta difuza, insuficienta cardiaca decompensata, ciroza hepatica.
Hematurie
Prin hematurie se intelege prezenta globulelor rosii in urina. Hematuria poate fi
macroscopica (observabila cu ochiul liber) sau microscopica (atunci cand hematiile din urina
sunt identificate doar la examenul microscopic).
Hematuria microscopica este descoperita in mod accidental, in timpul unui test de urina ce
face parte dintr-o examinare medicala de rutina. In schimb, hematuria macroscopica determina in
general prezentarea urgenta la medic. Hematuria poate avea drept sediu orice componenta a
tractului urinar: rinichi, uretere, vezica urinara, prostata sau uretra. Se estimeaza ca intre 2,5 si
21% din populatie sufera de hematurie.

24
La numerosi pacienti, cauza afectiunii nu este identificata; cu toate acestea, hematuria este un
semn de alarma pentru infectii, calculi renali, sau cancer.

2.5. Compoziia calculilor renali

Calculii contin frecvent fosfat, carbonat, oxalat de calciu si uneori fosfat amoniaco-
magnezian, cum e cazul calculilor coraliformi ce apar in legatura cu o infectie urinara. Uneori
contin acid uric, cistina (rar) sau o alta substanta medicamentoasa.
Calculii renali pot fi eliminati spontan pe cai naturale, cu conditia ca diametrul lor sa nu
depaseasca 8 -10 mm.
- Calculii pe baza de calciu Acest prim grup, care reprezinta 75% 85% din cazurile de calculi
renali, inglobeaza calculii de oxalat de calciu (cei mai frecventi), fosfat de calciu sau dintr-un
amestec al acestor doua saruri. Mai multi factori contribuie la cresterea concentratiei de calciu in
urina. Printre acestia se numara deshidratarea, aportul excesiv de vitamina D, unele medicamente
(hormonii tiroidieni, diureticele) si unele boli (cancer, boli renale, hiperparatiroidism). Cresterea
concentratiei de oxalati in urina se datoreaza unei alimentatii bogate in aceasta substanta sau
unor factori genetici.
- Calculii de struvita aceasta categorie reprezinta 10% -15% din cazurile de calculi renali. Sunt
compusi din magneziu si din amoniac si sunt asociati cu infectiile bacteriene cronice ale cailor
urinare. Bacteriile produc enzime ce cresc cantitatea de amoniac din urina, un factor favorabil
formarii cristalelor de struvita. Spre deosebire de celelalte tipuri de calculi renali, acesti sunt mai
frecventi la femei decat la barbati. Deseori, se dezvolta la persoane care utilizeaza catetere
urinare o perioada indelungata de timp.
- Calculii de acid uric reprezinta 5 8% din cazurile de calculi renali. Asa cum indica numele
lor, ei se formeaza datorita unei concentratii anormal de crescute de acid uric din urina. Acidul
uric este un produs al metabolismulu proteinelor. O dieta bogata in proteine poate antrena un
exces de acid uric in urina. Pacientii cu guta sau cei care efectueaza chimioterapie sunt
predispusi la aparitia acestui tip de calculi renali.
- Calculii de cistina aceasta forma rara afecteaza mai putin de 1% din pacienti. Calculii sunt
compusi din cistina, un aminoacid. In toate cazurile, formarea lor se datoreaza cistinuriei
(excretia unei cantitati excesive de cistina prin rinichi).

2.6. Simptomatologie
Colica renala - Migrarea calculilor pe ureter produce cele mai tipice fenomene clinice,
grupate n sindromul colicii renale.
Prin iritaia produs asupra mucoasei ureterale, calculul n migrare, duce la spasm
ureteral cu distensia brusc a cilor urinare superioare i capsulei renale, ceea ce genereaz
durerea. n colica renal tipic, aceasta are sediu lombar, este intermitent, colicativ, iradiaz
n flancul i fosa iliac homolateral, pe traiectul aproximativ al ureterului, spre vezic i
organele genitale externe, se nsoete de fenomene urinare: polachiurie, algurie, tenesme
vezical, hematurie, (cel puin microscopic) i fenomene vegetative de tip vagal: grea, vom,
paloare. Bolnavul prezint o agitaie permanent, aproape patognomonic, cutnd o poziie
antalgic care nu exist. Examenul clinic, dificil de realizat n plin colic, poate releva o
nefromegalie dureroas sau sensibilitatea punctelor ureterale.

2.7. Diagnostic
Pentru certitudine si pentru urmarirea bolnavului se va face:
1. ecografie care va evidentia sediul i natura obstacolului
2. radiografie - permite vizualizarea calcului
3. sumarul de urina - arata prezenta sangelui, a microbilor si a leucocitelor (semn de infectie
urinara) si eliminarea de nisip fin (cristalurie).
Calculii de cativa milimetri se elimina usor. Cei care au circa 1 cm se pot elimina, dar mai greu.

25
Cei care au mai mult de 1 cm trebuie tinuti sub observatie.
Diagnosticul de colica renala nu este unul simplu. Sunt multe boli care pot mima o colica
renala: colic biliar, apendicit, criza de ulcer, pancreatita.
Diagnostic pozitiv:durere lombara violenta, debut brusc, exacerbari ce determina o stare de
agitatie a bolnavuluiiradierea: flanc, hipogastru, org genitale sau regiunea inghinalaafebrila,
aparitia febrei inseamna retentie septica in caile urinare inalteexacerbate: la palpare si percutia
regiunii lombare palparea hemiabdomenului poate fi dureroasamanifestari digestive: greturi,
varsaturi pulsul: normal sau bradicardictegumentele: reci, palide, transpiratede obicei e durerea
caracteristica unei litiaze ureterale.
Diagnostic diferential (nu orice durere lombara inseamna litiaza ureterala) se face
cuapendicita acuta si ulcerul perforat, de aceea o durere lombara cu iradiere abdominala vafi
investigate de urgenta prin metode de laborator si radiologie pentru stabilireadiagnosticului

2.8Tratament
Deoarece colica renala poate dura de la cateva minute la cateva ore, puteti incerca acasa,
daca sunteti la prima manifestare de acest gen, sa inlaturati durerea.
Primul lucru pe care trebuie sa il faceti este sa limitati consumul de lichide pe perioada crizei
dureroase. Puteti incerca sa inlaturati durerea cu analgezice (de tipul Algocalminului),
antiinflamatoare nesteroidiene (Ketoprofen, Diclofenac, Aulin etc.), antispastice neurotrope
anticolinergice - Scobutil si musculotrope Papaverina.
Insa, de cele mai multe ori, durerea nu cedeaza la administrarea orala a acestor medicamente si
atunci este necesara prezentarea la spital, unde se vor administra aceste medicamente pe cale
intravenousa si/sau intramusculara.
Se va combate durerea cu analgezice i antispastice, de preferin sub form de
supozitoare. Dac durerile nu nceteaz, se repet doza de medicamente dup 3 ore. La nevoie i
se d i un somnifer. n scopul splrii cilor urinare i forrii eliminrii calculului sau nisipului
i se vor da bolnavului multe lichide, pn la 2 litri n 24 ore, sub form de ceaiuri de cozi de
ciree, coada calului, mtase de porumb, frunze de mesteacn, ceai diuretic sau chiar 2-3 sticle
de bere.
Frecventa recidivelor este de 50-70%, de aceea este necesar sa aveti in vedere cateva
masuri de prevenire a eventualelor noi crize. Acestea sunt stabilite in functie de compozitia
calculului:
Adoptati o dieta cu un aport bogat de lichide, dieta hipoproteica (saraca in carne, peste, oua);
Daca este cazul, urmati un regim sarac in oxalati sau purine (de exemplu, se tine un regim
vegetarian);
2.8.1Tratament naturist
Masuri pentru ameliorarea durerilor:
- aplicare, pe regiunea lombara (sale), de: comprese cu apa calda, o perna electrica, sticle cu apa
calda (atentie la arsuri);
- dus fierbinte in regiunea lombara;
- baie generala calda (40 grade C), timp de o ora (apa va fi mentinuta la temperatura constanta
prin turnari continue);
- in timpul crizei nu vor fi consumate lichide in cantitate prea mare, intrucat ele cresc tensiunea
din bazinet si calice, ceea ce exacerbeaza durerile.
In paralel cu tratamentul medicamentos prescris de medicul specialist, puteti utiliza plante
medicinale cu proprietati diuretice, aniseptice, antispastice.
Matase de Porumb(Stigmata Maydis)
- Infuzie din 1 lingurita la o cana de apa; se beau 2 cani pe zi(una dimineata cu o ora inainte de
micul dejun, iar alta in cursul zilei).
- Decoct din 30g la 1 litru de apa, care se fierbe la foc mediu timp de 2 ore; se cosuma in cursul
unei zile.

26
 Amestec din Matase de Porumb -30g, Rizom de Pir medicinal(Rhizoma Graminis)-20g ,
Flori de Levantica(Flores Lavandulae)-10g, Conuri de Hamei(Strobuli Lupuli)-30g, Radacina de
Valeriana(Radix Valerianae)-10g
-Infuzie din 1 lingura de amestec la o cana de apa; se beau 3-4 cani pe zi, de preferinta indulcite
cu miere.
Rizomi de Pir medicinal(Rhizoma Graminis)
-Infuzie sau decoct din 1 lingura la o cana de apa; se consuma 3-4 cani pe zi.
Fructe de Ienupar(Fructus Juniperi).
- Decoct din 10-20 fructe la 1 litru de apa; se beau 2 cani pe zi.
- Infuzie din 2 lingurite de fructe la o cana de apa; se consuma 3-4 linguri pe zi.
Atentie!Nu se administreaza gravidelor si bolnavilor cu leziuni renale. Chiar daca fructele de
Ienupar au proprietati antiseptice, in acelasi timp sunt si iritante ranale(daca se administreaza in
cantitati mari).
Frunze de Merisor(Folium Vitis idaei)
-Decoct din 1 lingurita de frunze la o cana de apa; se beau 2 cani pe zi.
Frunze de Mesteacan(Folium Betulae)
-Infuzie din 1 lingurita de frunze la o cana de apa; se beau 2-3 cani pe zi.
Frunze de Afin(Folium Myrtilli)
-Infuzie din 1 lingurita de frunze la o cana de apa; se beau 2-3 cani pe zi.
Coada calului(Herba Equiseti)
-Decoct din 4-5 lingurite de planta(fiarta 5 min) la 1,5 l de apa; cantitatea se bea in cursul unei
zile.
Muguri de Plop(Gemmae Populi)
-Infuzie din 1-2 lingurite de muguri la o cana de apa; se consuma 2-3 cani pe zi.
Amestec din frunze de Mesteacan-30g, Coada calului-20g, Conuri de Hamei-10g, Matase de
Porumb-20g, Macese-10g, radacina deValeriana-10g
-Infuzie din 1 lingurita de amestec la o cana de apa; se consuma 2-3 cani pe zi.
Ghimpe(Herba Xanthii)
-Decoct din 1g de planta la 200 ml de apa; se consuma caldut, cu 30 minute inainte de masa. Se
beau 2 cani pe zi(in primele 6 luni), apoi cate o cana pe zi.
-Decoctul din Ghimpe se recomanda bolnavilor cu microlitiaza renala.
Sunt contraindicate in primele 6 luni ale curei: alcoolul, condimentele, muraturile, fructele acre.

2.9.Evoluie i complicaii
Colica renal nu trebuie tratat cu superficialitate, deoarece ureterul poate rmne blocat i
n situaia unei uropatii obstructive, la nivel de ase sptmni rinichiul poate fi grav deteriorat,
atrage atenia prof. univ. dr. Mircea Penescu. De asemenea ntr-un interval de 2-3 luni rinichiul
poate fi distrus complet. Alte complicaii ale colicii renale sunt generate de infecii. Infecia prin
stagnarea urinei deasupra calcului transform o ureterohidronefroz silenioas ntr-o dram
febril, care duce la distrugerea rinichiului.
Daca rinichii nu mai produc cantitati suficiente de eritropoietina, o proteina necesara
formarii globulelor rosii, apare anemia. Acest tip de anemie este tratata cu un medicament,
denumit eritropoietina umana recombinata (rhEPO) ce ajuta organismul sa produca noi globule
rosii.
Printre investigatiile ce monitorizeaza anemia, se numara:
- hemoleucograma - Aceasta masoara hematocritul si hemoglobina, indicatori ai eficientei

27
dializei sau a tratamentului cu eritropoietina umana recombinata
- reticulocitele (precursori ai globulelor rosii) - O scadere a numarului de reticulocite indica o
scadere a productiei de globule rosii de catre maduva osoasa. Carenta in fier sau niveluri
insuficiente de eritopoietina pot fi cauze ale scaderii productiei de globule rosii de catre maduva
osoasa
- fierul seric - Organismul are nevoie de fier pentru buna functionare a hemoglobinei (proteina
componenta a globulelor rosii ce transporta oxigenul). Scaderea numarului de globule rosii sau
scaderea capacitatii organismului de stocare a fierului poate cauza niveluri scazute ale fierului
seric
- feritina serica - Este o proteina ce leaga fierul in organism. Scaderea productiei de globule rosii
sau a capacitatii organismului de a stoca fierul poate avea drept cauza nivelurile scazute ale
feritinei serice.
Alte investigatii
Medicii pot folosi si alte investigatii pentru a aprecia functia renala sau pentru a determina
daca alta boala sau suferinta renala contribuie la reducerea functiei renale:
- ecografia renala masoara cu acuratete dimensiunea rinichilor, lucru ce ajuta la determinarea
probabila a timpului de evolutie a bolii renale si daca fluxul urinar este normal la nivelul
rinichiului. Echografia poate identifica si alte cauze de boala renala cronica, precum rinichiul
polichistic sau diverse obstructii
- ecografia Doppler si angiografia renala sunt folosite pentru a determina daca exista probleme
ale fluxului sanguin renal (stenoza de artera renala)
- biopsia renala ajuta la determinarea cauzei bolii renale cronice. Poate fi folosita si dupa
transplantul renal atunci cand se banuieste rejectia de organ.
Substanta de contrast folosita in timpul examinarii computer tomograf sau a urografiei
intravenoase pot duce la deteriorarea functiei renale motiv pentru care aceste explorari nu sunt
folosite in mod curent in bolile renale.

CAPITOLUL 3 NGRIJIREA.PACIENTULUI CU COLIC RENAL

Inca din 1948, in cadrul OMS, se recunoaste importanta asistentelor medicale, ca element
esential in realizarea programelor de sanatate, ingrijirea bolnavilor, prevenirea imbolnavirilor,

28
promovarea si pastrarea sanatatii. De fapt acestea constituie si in ziua de azi cele patru
responsabilitati esentiale ale asistentei medicale si anume: promovarea sanatatii, prevenirea
imbolnavirilor, restaurarea sanatatii si inlaturarea suferintei. Nevoile privind ingrijirile sunt
universale. Respectul fata de viata, de demnitatea umana si fata de drepturile omului face parte
integranta din ingrijirile medicale si nu e influentat de consideratii precum nationalitatea, religia,
culoarea, varsta, sexul, opiniile politice, sau statutul social. Asistenta medicala acorda ingrijiri
pentru sanatatea individului, familiei si colectivitatii si isi coordoneaza activitatea cu cea a altor
persoane ce muncesc in alte discipline din domeniul sanatatii.
Responsabilitatea primordiala a asistentei medicale consta in a acorda ingrijiri
persoanelor care au nevoie de acestea. In exercitarea profesiei sale asistenta medicala creaza o
ambianta in cadrul careia valorile, obiceiurile, religia, credinta individului sunt respectate.
Asistenta medicala este reglata prin secretul profesional si analizeaza intotdeauna
indeaproape informatiile detinute despre bolnavi, in ce masura si cui sa le comunice in mod
constient, de buna credinta.
Asistenta medicala isi asuma o responsabilitate personala in acordarea ingrijirilor, precum
si pentru a-si mentine nivelul profesional la zi, printr-un sistem de reinnoire a cunostintelor si de
educatie permanenta. Ea asigura, in orice situatie, mentinerea unui standard de ingrijire la nivelul
cel mai ridicat posibil. Accepta si delega responsabilitati, evalueaza cu spirit critic propria sa
competenta sau a colegilor sai. In activitatea sa profesionala, asistenta medicala face intotdeauna
dovada unei conduite ce ii onoreaza profesia. Asistenta medicala imparte cu concetatenii sai,
responsabilitatea de a lua initiativa si participa la activitati destinate sa raspunda exigentelor
sociale si de sanatate ale populatiei. In cadrul
relatiei cu colegii sai imparte responsabilitatea de a coopera cu toti cei cu care lucreaza
indeaproape, ia toate masurile pentru a injura individul.
Asistenta medicala contribuie in mod activ la dezvoltarea propriilor cunostiinte privind
profersia sa, iar prin intermediul organizatiei ei profesionale (in cazul nostru CAMR) participa la
progresul in domeniul ingrijirilor medicale, crearea si pastrarea conditiilor de munca echitabile
pe plan economic si social.
Deoarece ingrijirea bolnavilor neouropsihici, mai ales a celor cu agitatie psihomotorie,
presupune o specializare si o pregatire tehnica corespunzatoare asistentele care lucreaza in aceste
sectii au indatoriri speciale si nevoie de calitati morale deosebite. Atentia, consideratia, talentul,
pasiunea, finetea, eleganta, ravna, zelul si solicitudinea sunt tot atatea calitati pe care asistenta
trebuie sa le manifeste de-a lungul tratarii pacientului sau.
Cunostintele teoretice de specialitate, impreuna cu tehnicile de varf folosite, constituie
doar o parte esentiala pentru tehnica tratamentului, insa maniera de efectuare a intregii game de
ingrijiri de catre echipa de ingrijire, constituie o parte foarte sensibila pentru bolnav.
Aceasta are darul de a diminua mult din aversitatea de care se simte stapanit pacientul in
postura de internat. Toata echipa de ingrijire din care face parte si asistenta medicala trebuie sa
dea dovada de o maniera deosebita de solicitudine cu care sa inconjoare bolnavul deoarece el in
aceasta postura este departe si despartit de cei dragi, se simte dezorientat si in plus nelinistit de
starea sanatatii lui. De aceea rolul asistentei este de a-l primi ca pe un prieten, ca pe un parinte,
cu multa intelegere, cu multa compasiune, dand dovada de o mare capacitate empatica, uneori
punandu-se ea insasi in locul lui inchipuindu-si care ar fi reactiile ei daca ar fi internata urgent,
examinata, investigata, lasata singura intr-o camera cu unul sau mai multe paturi, cu fete
necunoscute in jurul ei.
In primul rand trebuie sa dea dovada de un inalt umanism, sa se poarte cordial, sa fie
accesibila, sa nu fie distanta, rece, pentru ca bolnavul sa se bucure de caldura afectiva,
bunavointa si blandete, pentru ca atunci moralul lui se va ridica si va influenta pozitiv
comunicarea.
Asistenta trebuie sa cunoasca bine pe fiecare din bolnavii care ii sunt incredintati spre
ingrijire, la fel ca si pe cei din familia sa.

29
 Asistenta trebuie sa cunoasca "global" individul, precum si comunitatea in care acesta
traieste. Un criteriu etic de care trebuie sa tinem seama in comportamentul fata de bolnav este
DEMNITATEA PERSOANEI UMANE, promovarea si respectarea valorilor umane, autonomia,
autodeterminarea, respectarea deciziilor, intimitatea, integritatea fizica si psihica, increderea,
adevarul si justitia.
Criteriul etic are ca scop, deci, respectarea si promovarea demnitatii umane si a tuturor
persoanelor implicate, tinand cont de binele comun.
Binele etic poate reprezenta un compromis intre ideal si ceea ce putem face.
Astfel contactul cu bolnavul se face inca de la internare prin examinarea bolnavului, care
cuprinde 4 etape:
observarea bolnavului;
discutia cu bolnavul;
examenul fizic;
tratamentul.
Asistenta va trebui sa se prezinte pacientilor, sa puna accent asupra persoanei sale, sa
impuna respect prin tinuta, prestanta, comportament fara a astepta sa fie tratata cu un respect de
la sine inteles.
Observarea bolnavului este un act spontan si deliberat care apare in mod automat din
momentul in care acesta vine in contact cu noi. Acest lucru nu trebuie sa se transforme in ceva
jenant si ostentativ, ci respectandu-i intimitatea.
Un alt element esential il constituie discutiile cu pacientul si necesitatea de a aduna
suficiente informatii despre el. Aceste discutii trebuie sa fie deschise, sa nu fie prea lungi, sa fie
la obiect, fara a crea impresia de interogatoriu. Un lucru foarte important este sa sti sa asculti.
Dialogul trebuie sa fie confidential, iar bolnavul trebuie lasat sa vorbeasca, sa-si povesteasca
boala. Trebuie sa gasim calea de comunicare atat verbala cat si nonverbala prin gesturi, mimica,
cu bolnavul. Trebuie sa creem un cadru de confidentialitate, incredere si intelegere asupra
problemelor sale. Pacientul trebuie sa aibe siguranta ca i se acorda toata atentia si interesul.
Asistenta nu trebui sa aibe prejudecati despre pacient deoarece va ingreuna relatia sa cu
pacientul, lipsindu-l de ajutor. Examenul
fizic trebuie sa fie cat mai putin invaziv; ii explicam bolnavului in ce consta si necesitatea
efectuarii lui cu foarte mult tact, la un nivel la care sa ne facem intelesi. Asistenta il va ajuta sa
invete sa-si acorde din nou ingrijirile zilnice, cu sau fara supraveghere.
Dar pentru un tratament cat mai eficace, pentru o recuperare cat mai rapida, asistenta
medicala va incerca sa implice si familia in procesul terapeutic pentru a crea un suport real
pentru bolnav.Brown si Liff au aratat ca se produce o decompensare rapida la cei la care familia
nu prezinta ostilitate si este alaturi de bolnav.
Asistenta va respecta valorile esentiale in ceea ce priveste participarea familiei. Va
discuta intai privat cu familia, va respecta secretul familiei referitor la pacient, va defini foarte
precis ce se va comunica familiei. Va discuta cu onestitate cu familia si o va invata cum sa
rezolve crizele bolnavului, cum sa ceara ajutorul. Vom da relatii despre boala, fara a o
minimaliza, sau exagera. In relatia dintre bolnav si familie asistenta nu va informa familia de o
problema a pacientului decat daca are consimtamantul acestuia. Relatia pacient-asistenta-familie
este cu atat mai eficienta cu cat este mai lunga si continua. Aceasta continuitate permite
pacientului sa se simta in siguranta.
In ceea ce priveste bolnavul ii aducem informatii despre boala, tratament, evolutie,
analize semnificative, dar nu toate informatiile.Ne asiguram ca pacientul intelege informatia pe
care i-o dam, informatie ce trebuie sa fie dublata, dupa ce s-a terminat, de un consimtamant
voluntar.
In situatia de azi, lipsurile financiare, somajul, stresul, pierderea locului de munca, etc.
fac ca tot mai multi oameni sa nu se mai poata adapta si rezista schimbarilor de situatie si
conditiilor de viata, toate acestea ducand la dezechilibre majore. Asistetnta medicala ia parte la

30
punerea in practica a planului terapeutic conceput de medic, dar in acelasi timp va cauta ca
planurile specifice propriei activitati sa fie in deplin acord cu acestea, asa incat sa satisfaca pe
deplin nevoile pacientului.
In atentia cadrului medical nu boala in sine ar ocupa locul principal, ci omul bolnav si
consecintele care se reflecta asupra starii lui in totalitate, pentru ca formarea unei imagini despre
pacient va fi hotaratoare in conceperea planului de ingrijire. Tulburarile in functionare se traduc
prin imposibilitatea de a se ingriji pe sine.Prin profesia noastra suntem plasati uneori in situatia
in care trebuie sa actionam intr-un mod in care nu mai exista o granita precisa intre bine si rau,
atat ca persoana cat si ca profesionist. In aceste cazuri pastram secretul si-l impartasim numai
daca este necesar.
Putem incheia, deci, amintind ca unei asistente medicale nu trebuie sa-i lipseasca acel
atribut pe care medicina antichitatii il asimileaza celui mai eficient tratament: zambetul.
"Un zambet nu costa nimic, dar ofera mult. El ia numai o clipa, dar amintirea lui dainuie
uneori pentru totdeauna. Un zambet aduce fericirea in casa, bunavointa in munca, este semnul
prieteniei. Un zambet nu poate fi imprumutat, cumparat sau cersit, pentru ca el nu are valoare
pentru nimeni pana cand nu este daruit".

PLANUL DE INGRIJIRE

Studiul de caz 1
Informatii
Culegerea de date

31
 Bolnava C.M in varsta de 62 de ani pensionara, se prezinta la data de 05.05.2011 la Spitalu
Judetean Suceava sectia urologie cu diagnosticul de colica renala si HTA.
Antecedente personale:nu are
Antecedente hetero-colaterale-mama cardiaca si tata DZ
Diagnostic internare colica renala tahicardice,alterarea functiilor renale,colica renala
insotita de febra inalta cu semne de ocluzie intestinala
Din discutiile purtate cu bolnava reiese ca aceasta in tinerete a suferit de ulcer gastric in
forma incipienta,acum ocazional o mai deranjeaza dar in schimb are HTA pentru care ia
tratament permanent ,
La indicatia medicului de familie aceasta urmeaza tratamentul cu :extraveral ,captopril 50
mg ,enalapril, la orarul prestabilit de acesta.
Istoricul bolnavului
-pacienta se prezinta la internare cu dureri vii de intensitate violenta, in stare anxioasa, stare
generala alterata, tahicardie, tulburari digestive, hematurie.
Manifestari de dependenta
-inapententa, tulburari digestive, edeme, durere
Problemele pacientului -
alterarea starii generale,diminuarea apetitului, alterarea diurezei, disconfort fizic si psihic.
Nevoi afectate:
-nevoia de a respira si a avea o buna circulatie
-nevoia de a bea si de a manca
-nevoia de a elimina
-nevoia de a se misca si de a avea o buna postura
-nevoia de a se odihni si sea dormi
-nevoia de a se imbraca si de a se dezbraca
-nevoia de a fi curat si ingrijit
-nevoia de a putea evita pericolele
-nevoia de a comunica
-nevoia de a invata cum sa isi pastreze sanatatea
Obiective :
-linistirea bolnavei
-calmarea durerii
-combaterea febrei
-echilibrarea hidro-electrolitica si acido bazica
-scaderea tensiunii
Interventii proprii ale asistentei med.
-calmeaz durerea cu administrare im. de algocalmin
-masoara functiile vitale TA, P, R, T, diureza
-pregateste bolnava pentru investigatii clinice
-asigura bolnavei repaos la pat
Interventii delegate ale asistentei medicale
recolteaza sange pentru analize de laborator (hematologice si biochimice)
-recolteaza urina pentru sumarul de urina
-aplica perfuzie daca este nevoie
-administreza antibiotice si antalgice cu pansament gastric ,bolnava avand probleme cu
stomacul
Evaluare
In urma ingrijirilor acordate de asistenta medicala,bolnava este mai linistita,nu mai acuza
durere s-a reechilibrat hidroelectrolitic,tensiunea a revenit la valoarea normala.

32
33
 PLAN DE INGRIJIRE CU COLICA RENALA
Data Diag.nursing Obiective Interv.proprii as. med Interv. delegate as.med Evaluare
05.05 agitatie,durere,al -linistirea -calmeaza -recolteaza sange pentru -bolnava nu mai prezinta
dimineata terarea nevoi de a bolnavei,calma durerea,masoara functiile analize dureri puternice.
elimina manifestata rea durerii, vitale,TA,P,R,T.si pregateste -reculeaza urina pentru
prin:polachiurie bolnava pentru recoltare de sumarul de urina
-tahicardie si sange pentru analizele de
inapetenta laborator

06.05 - inbunatatir aplic masurile propuse administrez la indicatia obiectiv nerealizat in

seara durere,eliminare ea diurezei in la nevoiade a se alimenta medicului, medicatia primele 12h
inadecvata descurs de 24h aplic masurile de la antiemetica(Metoclopramid
nevoia de a respira si a avea 3x1/zi)
o buna circulatie

07.05 dificultate in a bolnava sa aerisesc incaperea mentin interventiile Prezenta permanenta a

se odihni din cauza aiba minim 3-4 asigur linistea nocturna si anterioare peronalului de ingrijire face ca
trezirilor frecvente h de odihna conditiile de confort temic bolnava sa se simta mai bine
,datorate medicatiei nocturna
admnistrate
Studiul de caz 2

Plan de ingrijire NURSING al bolnavului S.N cu colica renala

a)Informatii
1)Culegere de date
Bolnavul S.N in varsta de 45 de ani,somer,casatorit,cu 3 copii.
Se interneaza pe data de 05.07.2011 la sectia de urologie la ora 17:00 cu diagnostic
de colica renala.
b)Motivele internarii
-motivul pentru care pacientul s-a prezentat la spital sunt:
-dureri lombare vii
-stare generala alterata,greata,varsaturi,tahicardie
Se interneaza pentru investigatii si tratament
Din discutia purtata cu bolnavul reiese ca acesta sufera de DZ grad II,nefumator dar
consumator ocazional de alcool in lipsa activitatii,bolnavul neavand un loc de munca stabil.
La examenul clinic de la internare se obs ca:
1)tegumentele si mucoasele normal colorate
2)sistemul osteoarticular integru
3)aparatul uro-genital durere lombara unilaterala,polakiurie
Manifestari de dependenta:
-durere lombara vie unilaterala
-greata,varsaturi si agitatie
-mictune,indispozitie,sete
-transpiratii,tegumente fierbinti
-perturbarea somnului
Nevoi afectate
-de a respira si de a avea o buna circulatie
-de a bea si de a manca
-de a elimina
-de a se misca si de a avea o buna postura
-de a dormi si a se odhni
-de a mentine temperarura corpului in limitele normale
-de a fi curat si ingrijit
-de a putea evita pericolele
-de a invata cum sa-si pastreze sanatatea,bolnavul ignorand-o pana la internarea in spital.
Obiective:
-linistea bolnavului
-calmarea durerii
-combaterea greturilor si a varsaturilor
-combaterea febrei
-echilibrarea hidroelectrolitica si acibo bazica
Interventii proprii ale asistentei medicale:
-calmarea bolnavului
-calmarea durerii si administrarea ALGOLAMIN
-masurarea functiilor vitale TA,P,T,R, diureza
-pregarirea bolnavului penrtu investigatii clinice,radiografie si ecografie abdomonala
-pregatirea bolnavului penrtu recoltarea analizelor de laborator(hematologice si biochimice
-asigurarea de repaos la pat in pozitia care faciliteaza respiratia si calmarea durerii.

Interventii delegate ale asistentei medicale:

-recoltarea de sange pentru analize
-recoltarea de urina pentru sumar de urina
-aplica perfuzie daca este nevoie si administreaza antibiotice sau antalgice.
Evaluare
-bolnavul este mai linistit
-nu mai acuza dureri
-s-a reechilibrat hidroelectrolitic.
 PLAN DE INGRIJIRE CU COLICA RENALA

Data Diag.Nursing Obiective Interv.propr Interv.delegate Evaluare

ii
05.07 -stare generala -calmarea -calmez -diminuez senzatia de greata si -pacientul este mai linistit
alterata durerii pacientul,a de varsaturi,administrand
-durerii lombare vii -cambaterea bolnavului antiemetice
-greata,varsaturi durerii si
varsaturilor
06.07 tahicardie,mictiunii -combaterea -sterg -recoltez sange pt.analize -intervine starea de insomnie
-tegumente febrei si a tegumentele
fierbinti mictiunilor pacientului dupa
fiecare val de
transpiratie
07.07 -dificultate in -asigurarea ajut Notez in F.O TA.T.R.P. Durerea este ameliorata evolutia
alimentatie si hidratare alimentatiei si a bolnavul sa se conunic cu bolnavul despre diagn. este favorabila,bolnavul este mai
-perturbarea echlibrului alimenteze dupa si problemele sale,si il asigur ca linistit obiectiv realizat in 07.07 ora
somnului hidroelectrolitic orarul toate interventiile mele sunt 12.00
- prestabilit, delegate de medic
asigurarea aerisesc solonul
conforfortului pentru ca
bolnavul sa se
poata odihni
macar 4-5 h pe
noapte
Studiul de caz 3

1)Culegere de data
Bolnava E.P in varsta de 54 de ani de profesie secretara la o firma particulara de resurse
umane, cu domiciliul in Brasov,se interneaza la spital in sectia urologie pe data de 29.03.2011,cu
diagnostic de colica renala, liatiza biliara si HTA.
Motivele internarii:
-bolnava prezinta dureri lombare,stare generala alterata,astenie fizica,polakiurie si mictiune.
Din discutiile purtate cu bolnava reiese ca:in familia acesteia mama era cardiaca si cu
handicap locomotor,iar tatal suferea de DZ grad I
Aspecte sociale:
-bolnava nu este casatorita,dar are un copil in varsta de 15 ani, si locuieste impreuna cu
aceasta intr-un apartament in centru Brasovului,este fumatoare si consumatoare de cafea in
exces, greutate corporala 68 kg.
La internarea la examenul clinic se observa:
1)tegumentele sunt palide
2)sistemul respirator-norlal conformat cu boala
3)aparatul cardiorespirator-cu TA=180/90m
4)aparat digestiv-probleme cu ficatul
Bolnava E.P se interneaza cu urmatoarele manifestari de dependenta:
-neliniste
-nervozitate
-durere la mictiune
-tegumente palide,mucoase uscate
-durere articulara
Problemele pacientei:
-durere colicativa in loja renala stanga
-anxietate
-deshidratere
-greutate in respiratie
-transpiraie abundena
-palakiurie
-fiebra
-tahicardie,HTA
Nevoile afectate:
-dea avea o buna circulatie si de a respira
-de a bea si a manaca
-de a elimina
-de a se misca si de a avea o buna postura
-de a dormi si de a se odihni
-de a mentine temperatura corpului in limite normale
Obiective:
-calmarea dureri
-combatere fiebrei si de TA
-asigurarea echilibrului hidro-alimentar
-linistirea pacientei
Interventii proprii:
-asistenta medicala administreaza calmante pentru durere
-noteaza in foaia de observatii TA,P,R,T
-pregateste bolnava pentru recoltarea de sange pentru analize de laborator
-linisteste pacienta in vederea scaderii TA
-asigura pacienta la repaos la pat si o pozitie cat mai buna
Interventii delegate:
-recolteaza sange si urina pentru examene de laborator
 PLAN DE INGRIJIRE CU COLICA RENALA

Data Diag.NURSING Obiective Interv.proprii Interv.delegate Evaluare

29.03 -stare generala restabilirea -asigur repaos la pa- -recoltez sange Bolnavare aceasi stare generala ca la
alterata,tegumente starii generale asigur masurile de pt.examen de internare.
palide -calmarea urgent laborator(ph,uree,ionogra -obiectiv nerealizat in primele 24 h
-durere la misctiune durerilor ma,creatinina)
-durere alternativa -recoltez urina pentru
examinati fizio-chimice
30.03 deshidratare asigurarea asigur hidratarea administrez medicatia in bolnava se hidrateaza
-nervozitate nutritiei corecta a bolnavei si raport cu orarul prescris medicatia isi face efectul
-greutate in respiratie, adecvate alimentatia in cantitati -antiemetice inainte de bolnava respira normal
tahicardie supravegherea fractionate masa la evaluarea functiilor vitale TA este
functiilor vitale ajut bolnavei sa -fermenti digestivi in 150/90mm
si vegetative adopte o pozitie care timpul mesei
sa-i favorizeze -restul medicatiei post
respiratia alimentar
31.03 neliniste -asigurarea -ajut bolnava sa se -antrenez bolnava in Pacienta se externeaza cu stare
dificultate in a se confortului fizic linisteasca efectuarea autoingrijirilor generala buna,cu urmare de tratamen la
odihni si termic -aerisesc salonul si -asigur medicatia domiciliu si control medical la o luna
si a se deplasa -bolnava sa se -creez un confort conform indicatiei
poata deplasa si termic care sa o ajute medicului
sa isi faca igiena sa se odihneasca -notez in F.O functiile
corporala vitale
Concluzii

Bibiografie
1. Albu Roxana Mari Anatomia i fiziologia omului, Editura Corint
1996
2.Thompson M. June Clinica Nursing, Mosbz Company 1986
3.Titirc Lucreia Ghid de Nursing,Editura Viata Medicala
Romaneasca,1996
4. Titirc Lucreia Tehnici de evaluare si ingrijire acordatede
asistenti medicali,Editura Viata Medicala
Romaneasca,editia II 1996
5. www.wikipedia.ro Colica Renal
6. www.i-medic.ro Boli Colica Renal

ANEXE
 TEHNICI DE INGRIJIRE A BOLNAVULUI
PLAN DE INGRIJIRE PE AFECIUNI
DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENTIIL EVALUARE
NURSING E ASISTENTEI
-durere lombara -pacientul sa nu -calmarea dureri -bolnavul nu mai
unilaterala cu mai prezinte dureri -alimentatie usor prezinta dureri intense
intensitate vilenta -pacientul sa aiba digerabila,legata in -poate sa
-alterarea starii o alimentatie vitamine manance si sa isi faca
generale echilibrata -asigurarea diureza
-negasirea unei -pacientul sa-si pozitiei care -
pozitii antalgice dea consemnamantul diminueaza durerea
-tulburarii pt.examenele de -administrarea
digestive laboraor tratamentului
-hematurie -pacientul sa tina medicamentos
-polachiurie cura de setept a-si -simptomatic:de
-mictiune putea echilibra urina combatere a
-tahicardie transpiratiilor,a
-tulburari de febrei,a dureri
diureza -pregatirea
pacientului
pt.examinari
paraclinice
-recoltarea
produselor biologice
pentru examinari de
laboraor.

Instructiuni privind recoltarea probelor biologice

Recoltarea probelor de sange: se face dimineata pe nemancate in intervalul orar stabilit de
laborator, de preferat intre orele 7-10. Trebuie sa respectati indicatiile medicului care v-a
recomandat analizele referitor la dieta, administrarea de medicamente pentru a evita aparitia unor
rezultate neconforme cu realitatea.
Daca dumneavoastra solicitati diverse analize, atunci trebuie sa va adresati laboratorului pentru a
obtine informatii necesare privind conditiile de recoltare.
Se recomanda ca pentru evitarea stresului, copiii sa fie pregatiti psihic, inainte de recoltare.
Recoltarea probelor pentru sumarul de urina: se face de preferinta dimineata (urina de
peste noapte) sau cel putin 3-4 ore de la mictiunea anterioara. Se recolteaza un volum de 10-25
ml in recipient de unica utilizare dedicat acestui tip de examen care va fi furnizat de laborator.
Este imperios necesara o toaleta externa riguroasa cu apa calda si sapun.

RECOLTAREA SANGELUI VENOS

Pentru evaluarea functiilor organismului sangele este cea mai importanta sursa de informatii.
Aceasta pentru ca sangele poate patrunde prin aproape toate organele si tesuturile din organism,
transportand toate substantele necesare la si de la celule.
Sangele venos preia substantele rezultate din activitatea celulara. Deci, sangele venos poarta
informatii referitoare la functiile organelor si tesuturilor de la care transporta substantele. Dupa
cum in sangele venos sunt prezente unele sau altele dintre substante sau aceleasi substante dar in
cantitati diferite, se poate evalua daca un organ sau un tesut isi desfasoara functiile in mod
normal sau nu.Datorita acestor situatii, cu sangele venos se pot efectua o multime de analize
medicale.
In functie de tipul de analiza si de substantele sau celulele sanguine care trebuie sa fie
cercetate, exista mai multe moduri de recoltare a sangelui venos.
Recoltare pentru teste biochimice din ser sanguin
 Recoltare pentru teste biochimice din plasma sau din sange integral
Recoltare pentru teste hematologice pe sange integral
Recoltarea pentru teste de coagulare
Recoltare pentru examene bacteriologice

MATERIALE UTILIZATE PENTRU REALIZAREA PUNCTIEI VENOASE

Echipamentul de protectie personala
Materiale pentru dezinfectie locala si pentru hemostaza
Instrumente pentru punctionarea propriu-zisa
Acul simplu, fara seringa
Sistemul ac+ seringa
Sistemul venoject (vacutainer)
Recipiente si aditivi pentru colectarea sangelui
Tuburi vidate (vacutainere)
Sticlute tip penicilina, eprubete
Materiale pentru inregistrarea datelor

MATERIALE PENTRU DEZINFECTIE LOCALA SI HEMOSTAZA

MATERIALE PENTRU DEZINFECTIE
Vata hidrofila
Alcool sanitar (alcool etilic 70o)
Tinctura de iod (recoltarea sangelui pentru examenele bacteriologice necesita dezinfectia
suplimentara )
MATERIALE PENTRU HEMOSTAZA
Pentru evidentierea mai accentuata a venelor care pot fi punctionate se intrerupe circulatia in
venele antebratului. Ca urmare se acumuleaza mai mult sange in vene, venele se umfla si devin
mai evidente. Intreruperea circulatiei in vene se realizeaza prin legarea bratului, deasupra zonei
de punctie, cu ajutorul unui tub elastic (garou). Acesta poate fi strans prin formarea unui nod sau
prin fixare cu o pensa hemostatica.

ETAPELE PRELEVARII SANGELUI VENOS

1. Chemarea si/instalarea pacientului pentru recoltare
2. Adunarea si/sau verificarea datelor depre pacient
3. Alegerea materialelor
4. Pregatirea materialelor pentru punctie
5. Alegerea locului pentru punctie
6. Punerea garoului
7. Dezinfectarea locului punctiei
8. Realizarea punctiei venoase si distribuirea sangelui
9. Eliminarea materialului utilizat pentru punctie
10. Identificarea tuburilor pentru recoltare
11. Completarea fisei de recoltare

INSTALAREA PACIENTULUI PENTRU RECOLTARE

Recoltarea se poate face in sectia in care este internat bolnavul sau in laborator.
In laborator se poate preleva sange intr-o camera speciala in care se dispune de o
masa de lucru, de un scaun cu spatar si de o canapea sau de un pat de spital.
Recoltarea sangelui venos nu se va face niciodata tinand pacientul in picioare! (La unii
pacienti li se face rau si, ca o prima manifestare, li se inmoaie picioarele. Cu alte cuvinte pot
cadea pe jos, chiar inainte de a termina recoltarea.)Pacientul se instaleaza pentru recoltare pe
scaun, cu mana sprijinita de spatar.
 Pozitia pacientului pe scaun trebuie sa fie comoda. De aceea este preferabila pozitia calare
sau, daca aceasta nu este posibila, cu picioarele intr-o parte, in raport cu pozitia normala pe scaun
Copii mai mici, care nu ajung cu mana pe spartar pot fi tinuti in brate.
Pacientii cu probleme la recoltare se instaleza pe pat, cu fata in sus si cu mana din care se
recolteaza intinsa in lateral si sprijinita.

ADUNAREA SI/SAU VERIFICAREA DATELOR DEPRE PACIENT

Inainte de inceperea recoltarii se inregistreaza datele depre pacient, date care sunt apoi
notate in foaia de insotire a probelor de sange. Se intreba pacientul adult daca a mai recoltat
sange, si daca a avut probleme la recoltare.
Se noteaza pe biletul de insotire al probei datele personale ale pacientului:
nume, prenume, varsta, domiciliul (sectia), diagnostic prezumtiv, cine solicita analizele si ce
analize sunt solicitate din proba respectiva.In timpul pregatirii materialelor si in timpul recoltarii
propriu-zise se tine pacientul de vorba pentru a i se distrage atentia! Astfel celor carora le este
frica uita de intepatura si se previn starile lipotimice.

ALEGEREA MATERIALELOR
Pentru punctie se aleg recipientele corespunzatoare analizelor pentru care se recolteaza
sangele.
Toate materialele care vin in contact direct cu sangele (ace, seringi, recipiente) trebuie sa fie
perfect curate si uscate. Cea mai mica picatura de apa sparge hematiile din sange iar continutul
hematiilor este eliberat in sange si modifica aspectul si compozitia serului sau plasmei.
Atunci cand nu sunt disponibile materialele perfect uscate acestea pot fi clatite inainte de
utilizare, cu solutie clorurata izotonica sterila
Tuburile vacuumate sunt special pregatite pentru recoltare, si alegerea lor se face respectand
codul culorilor.
Daca recoltarea se face in recipiente pregatite in laborator, se aleg anticoagulantii
corespunzatori analizelor pentru care se recolteaza sangele.
Sticlute simple pentru analizele care se lucreaza pe ser
Sticlute cu cristale de EDTA sodic sau potasic pentru recoltarea sangelui integral
Anticoagulanti corespunzatori analizelor
Pipetele pentru masurarea volumelor de anticoagulanti si de sange
Recoltarea sangelui pentru hemocultura se face in recipiente special pregatite in acest scop si
necesita precautii speciale pentru mentinerea conditiilor de sterilitate a materialelor utilizate la
recoltare.

ALEGEREA LOCULUI EFECTUARII PUNCTIEI

Locul efectuarii punctiei se alege examinand atent ambele brate ale pacientului in
urmatoarea ordine:
A. Pliul cotului B. Antebratul C. Dosul palmei
- vena mediana - vena cefalica - arcada dorsala a palmei
- vena bazilica
- vena cefalica
 a)HEMOGRAMA
Hemograma este un examen de laborator care evalueaz cantitativ i calitativ elementele
figurate (celulele) din snge. Furnizeaz informaii att despre numrul tuturor tipurilor de celule
sanguine, ct i despre mrimea, forma i alte caracteristici fizice ale acestora. Termenul
desemneaz i buletinul care cuprinde rezultatul unui astfel de examen de laborator. Hemograma
este una din analizele recomandate n mod uzual pentru evaluarea general a strii de sntate.
Prin intermediul ei se pot depista anumite disfuncionaliti la nivelul organismului, cum
sunt anemiile, infeciile sau diverse alte boli.
Pentru efectuarea unei hemograme complete este necesar recoltarea unei mici cantiti de
snge venos, de regul prin puncie venoas la nivelul unei venesuperficiale. O hemogram
parial se poate realiza i dintr-o pictur de snge periferic, recoltat de regul de la nivelul
unui deget al minii (la adult) sau de la nivelul clciului (la sugari i copiii mici).
b)V.S.H
VSH-ul este o analiza simpla care se bazeaza pe proprietatea globulelor rosii ( hematii ) de a
se depune ( sedimenta ) intr-un tub de sticla dupa ce sangele recoltat din vena a fost amestecat cu
o substanta anticoagulanta. VSH-ul se deosebeste de hematocrit prin faptul ca sangele se separa
spontan dupa un oarecare timp in plasma si globule rosii ( hematii ), fara a fi centrifugat in
prealabil. Daca un tub subtire, inalt de 200 mm, se umple cu sange si se mentine in pozitie
verticala timp de o ora si apoi doua ore, se observa cum deasupra se separa plasma. Valoarea
VSH se socoteste dupa numarul de mm de plasma separata intr-o ora si in doua ore.
Valori normale
la barbati = 3-10 mm, la o ora; 5-15 mm la 2 ore
la femei = 6-13 mm la o ora; 1-20 mm la 2 ore
la copii mici = 7-11 mm la o ora.
Cu cat creste inaltimea plasmei separate si cu cat inaltimea stratului inferior compus din
globule rosii ( hematii ), cu atat valoarea VSH este mai crescuta ( mai mare ).
Cresteri anormale
Se intalnesc in numeroase boli, de aceea o crestere a VSH nu este specifica unei boli si nu
poate pune un diagnostic de boala. Cresterea VSH arata medicului ca undeva in organism exista
o infectie acuta sau cronica, o boala cronica neinfectioasa sau o dereglare a functiei normale a
unor organe interne ( ficat, rinichi, plamani ).
 VSH este o analiza de orientare si numai medicul poate preciza cauza care a produs
cresterea peste valoarea normala a VSH.
Cresterea VSH peste 40-50 mm la ora constituie un semnal de alarma, chiar in lipsa altor
simptome de boala. In aceasta situatie este necesara repetarea analizei dupa doua saptamani.
Dupa cum valorarea VSH scade, se mentine sau creste, medicul isi poate da seama si de evolutia
bolii.
VSH poate creste si in unele conditii fiziologice, la femei in perioada menstruala sau dupa
luna a patra de sarcina, si la persoanele mai in varsta. Exista si persoane care toata viata au VSH
moderat crescut (20/40 mm) fara sa aiba vreo boala - constitutional. Crester foarte mari ale VSH
se intalnesc in aproape toate infectiile acute microbiene si virale, in tuberculoza, in reumatism, in
anemie, in unele boli parazitare, in boli hepatice, ale rinichilor, in boli tumorale.

Examenul biochimic al urinei

a)Urocultura
Recoltarea probelor de urina pentru urocultura:
Femei :
Se recolteaza din prima urina de dimineata,numai in recipientul furnizat de laborator.Se va tine
cont de urmatoarele :
Nu se recolteaza in perioada ciclului menstrual
Se spala bine vulva si regiunea perianala cu apa si sapun
Nu se sterge cu prosopul
Daca sunt scurgeri vaginale se introduce un dop de vata in vagin
Recoltarea :
Se face din jetul intermediar(jetul initial si cel terminal se pierd)
Recipientul se manipuleaza cu multa grija ,evitand atingerea de maini sau vulva
Transportul :
Proba va ajunge la laborator in maxim doua pre de la recoltare.
Barbati :
Se recolteaza din prima urina de dimineata ,numai in recipientul dat de laborator.Inainte
de recoltare:
Se decaloteaza preputul
Se spala cu apa si sapun
Nu se sterge cu prosopul
Recoltarea :
Se face din jetul intermediar (jetul initial si cel terminal se pierd)
Recipientul se manipuleaza cu multa grija ,evitand atingerea de maini
Transportul :
Proba va ajunge la laborator in maxim doua ore de la recoltare.
La copii probele de urina se recolteaza in recipiente speciale (pungi de plastic sterile de
unica utilizare prevazute cu un dispozitiv adeziv care permit copilului sa urineze direct in
recipient). Recipientele se eticheteaza si se transporta la laborator in cel mult 2 ore de la
momentul recoltarii.