Sunteți pe pagina 1din 2

REALISMUL

Realismul este curentul literar care tinde sa dea o reprezentare veridica realitatii, sa
infatiseze cu obiectivitate adevarul, sa observe existenta reala. Impresia deosebita
produsa la jumatatea secolului al XIX-lea de prograsul stiintelor naturii ii indeamna
pe scriitori sa incerce aplicarea, in creatia literara, a unor metode impuse de
dezvoltarea stiintei.
Scriitorii realisti se indreapta spre viata sociala, reprezentand omul ca produs al
mediului in care traieste.In realism personajele sunt tipice, reprezentative pentru o
intreaga categorie umana si sociala.Intre curentele literare apar frecvent interferente.
Astfel, in opera unor mari scriitori relisti, ca Balzac sau Stendhal se intalnesc multe
elemente romantice.
In concluzie, realismul poate fi definit prin trasaturile sale definitorii:
- reprezentarea veridica a realitatii, obiectivitatea scriitorului, prezenta unor
persanoje tipice in imprejurari tipice, preocuparea pentru social, libsa idealizarii sau a
abstractizarii, atitudinea cristica fata de societate exprimata intr-un stil sobru si
impersonal.
Marii autori realisti europeni (Sthendal,H. Balzac, Charles Dickens, N. Gogol, G.
Flaubert, L. Tolstoi, H. Ibsen) nu s-au dezmintit de la aceste principii stabilite cu
toate influentele existente in acea epoca (in special influenta romantismului).
Asemeni oricarui curent literar de o importanta maxima in dezvoltarea ulterioara a
prozei si poeziilor, curentul romantic a avut un sef de scoala si un teoretician care a
dat nastere acestui curent, l-a denumit si si-a sustinut opinia in decursul intregii
cariere artistice. Pentru realism principiile au fost fundamentate si teoretizate de
Sthendal (pseudonimul lui Henry Boyle - 1783-1842 - prozator si eseis francez) care
a apreciat ca romanul realist nu este decat o oglinda ce reflecta atat cerul albastru -
frumusetea vietii, bucuria de a trai- cat si noroiul din baltoace -partea neplacuta,
mizera a vietii. Oglinda este cea care prezinta universul nedeformat de sufletul
oricarui scriitor, de aceea realistii nu pot fi acuzati ca ar fi prezentat altceva decat
adevarul.
In cultura si literatura romana curentul realist a fost contaminat in mare masura de alte
curente contemporane ceea ce nu afecteaza insa creatia marilor nostri realisti (Ioan Luca
Caragiale, Ioan Slavici, Liviu Rebreanu sau George Calinescu).
Manifestarea curentului literar, realismul, s-a produs ns n prima jumtate a secolului al
XlX-lea, ca reacie mpotriva romantismului. Astfel, contiina lucid, obiectivismul percepiei
se opun sensibilitii subiective i imaginaiei debordante promovate de romantism. Scriitorul
realist observ omul n mediul su natural, social i istoric, portretul i descrierea
ntemeindu-se pe reflecie moral i analiz psihologic. (\"Curente literare\").
n literatur, realismul este specific prozei i dramaturgiei i nu se poate vorbi, n niciun caz,
despre realism n poezie.
TRSTURILE REALISMULUI:
perspectiva narativ obiectiv i naratorul omniscient confer veridicitate operei;
interesul pentru problematica social reflect, cu predilecie, realitatea contemporan;
creeaz iluzia de realitate, prin ilustrarea unor imagini verosimile ale societii, n care
banalul cotidian, aspectele traiului obinuit sunt semnificative i tipide;
aciunea se definete prin accentul pus pe fapte, ntmplri i personaje luate din realitate,
incipitul operei avnd rolul de a induce cititorului iluzia vieii reale
primeaz epicul, n detrimentul analizei, dominnd n oper povestirea coerent a
evenimentelor din viaa personajelor i profilarea relaiilor dintre ele (relaiile interumane);.
naratorul este omniscient, omniprezentei ubicuu, tie ce gndesc, ce fac, ce simt sau ce

1
intenioneaz personajele, le hotrte destinul, realizeaz perspectiva narativ de tip
\"demiurgic\" (narator omnipotent), adic \"se comport ca un Dumnezeu\", hotrnd
schimbri n planurile epice sau n viaa eroilor (N.Manolescu);
naratorul este obiectiv (heterodiegetic); din punct de vedere gramatical i semantic textele
cu narator heterodiegetic se caracterizeaz prin povestirea faptelor la persoana a Hl-a, prin
secvena temporal linear nealterat de intervenii subiective, ca i prin relatarea n stil
indirect. (\"Dicionar de tiine ale limbii\", Ed.Nemira);
modalitatea narativ se remarc prin absena mrcilor formale ale naratorului i focalizarea
\"dindrt\" sau focalizare zero;
personajul realist este reprezentativ pentru o tipologie uman (un tip) i se supune valorilor
morale ale colectivitii respective, care l aprob sau nu, dar nu-I modific esenial;
predilecia pentru tipuri de personaje statice, construite sub form de caractere i
arhetipuri;
personajul realist este strns legat de mediul ambiant, de mediul su de via care-i
motiveaz i structura etic, de aceea realismul se distinge prin realizarea unor \"personaje
tipice n situaii tipice\";
atitudinea auctorial reieit din relaia cu personajele profileaz focalizarea zero i
viziunea \"dindrt\", confirm atotputernicia naratorului heterodiegetic;
compoziional, romanul realist se caracterizeaz prin construcie echilibrat i, de cele mai
multe ori, sferic, exemplificatoare fiind, din acest unghi, romanele lui Liviu Rebreanu;
precizia, detaliul, veridicitatea, transparena compun maniera stilistic a creaiilor realiste,
figurile de stil, atunci cnd apar, au rol caracterizator i nu de nfrumuseare a limbajului;
In literatura latino-american, se manifest din ce n ce mai pregnant aa-numitul \"realism
magic\", care a produs deja romane devenite capodopere, semnate de scriitori celebri n
ntreaga lume: Mrio Vargas Llosa, Gabriel Garcia Marquez, Julio Cortazar, J.L.Borges.
Naturalismul - variant a realismului. n Frana celei de a doua jumti a secolului al XlX-
lea, Emile Zola a teoretizat o nou variant a realismului, numit naturalism. Curentul i
propune s reflecte n operele literare realitatea sub toate aspectele sale, chiar dac acestea
sunt triviale sau dizgraioase, cu o viziune de tip obiectiv, realismul cptnd astfel
manifestri exacerbate. Concepia lui Zola se fundamenteaz pe convingerea c mediul
social are o influen decisiv asupra psihicului, omul fiind vzut ca rezultat al rasei, ereditii
i fiziologicului, atribute care-i pun amprenta asupra caracterului. Prozatorii naturaliti au
\"pasiunea documentului\", distingndu-se adesea prin pasiunea pentru vulgaritate sau
patologic, descrierea mediului social cptnd aspectul unor \"anchete sociologice\", n care
se ine seama de condiiile concrete din viaa personajelor, care au, n general, firi primitive,
impulsive sau instinctive, devenind uneori \"bestii umane\". De altfel, n 1890, Emile Zola a
scris un roman cu titlul \"Bruta\" (\"La Bete humaine\"). n unele studii de teorie literar,
naturalismul este numit \"verism\", accentund sensul de reflectare veridic a realitii
(verum, lat.=adevr).
n literatura romn, elemente naturaliste se ntlnesc n nuvelele lui I.L.Caragiale i Barbu
tefnescu-Delavrancea, n romanele lui Liviu Rebreanu etc.