Sunteți pe pagina 1din 87

UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREŞTI,FACULTATEA DE ECONOMIA

COMERŢULUI,TURISMULUI ŞI SERVICIILOR

ECOTURISM, ÎN PERIMETRUL CARSTIC


CICLOVINA-PONORÂCI DIN MUNŢII ŞUREANU

COORDONATOR:Prof.univ.dr.Duma Sigismund

ABSOLVENT:Buzea Radu Florin


Deva
2008
Ecoturism, în perimetrul carstic Ciclovina-Ponorâci din Munţii Şureanu.

Introducere ---------------------------------------------------------------------------------------------------4
Cap.1 Potenţialul natural al ecosistemului din perimetrul carstic Ciclovina-Ponorâci------6
1.1.Localizare geografică şi o scurtă descriere-----------------------------------------------------------6
1.2.Relieful---------------------------------------------------------------------------------------------------7
1.2.1. Relieful carstic-------------------------------------------------------------------------------------8
1.2.2.1. Exocarstul----------------------------------------------------------------------------------------9
1.2.2.2.Relieful carstic de adâncime (endocarstul)-------------------------------------------------12
1.3.Hidrografia----------------------------------------------------------------------------------------------28
1.3.1. Râurile----------------------------------------------------------------------------------------------28
1.3.2. Lacurile---------------------------------------------------------------------------------------------29
1.3.3. Apele subterane------------------------------------------------------------------------------------29
1.3.3.1. Pătrunderea apelor în subteran---------------------------------------------------------------30
1.3.3.2. Circulaţia apei în masivul calcaros----------------------------------------------------------30
1.4.Clima----------------------------------------------------------------------------------------------------31
1.5.Biodiversitatea-----------------------------------------------------------------------------------------36
1.5.1.Vegetaţia--------------------------------------------------------------------------------------------37
1.5.2.Fauna------------------------------------------------------------------------------------------------38
1.5.2.1.Fauna actuală------------------------------------------------------------------------------------
39
1.5.2.2.Fauna fosilă-------------------------------------------------------------------------------------42
1.5.3. Solurile----------------------------------------------------------------------------------------------43
1.5.3.1. Factorii pedogenetici--------------------------------------------------------------------------43
1.5.3.2. Tipuri de sol -----------------------------------------------------------------------------------44

Cap.2. Evoluţia conceptului de ecoturism-----------------------------------------------------------46


2.1.Ce este ecoturismul ?----------------------------------------------------------------------------------46
2.2.Turism sau ecoturism?--------------------------------------------------------------------------------49
Cap.3. Începuturile ecoturismului în perimetrul carstic Ciclovina-Ponorâci----------------51
3.1.Cercetaşii,primii ecoturişti ai Ciclovinei-----------------------------------------------------------51
3.2.Şcoala veche de la Ciclovina,primul loc de campare al cercetaşilor
şi punctul de pornire în explorarea zonei---------------------------------------------------------55
3.3.Comunitatea locală şi “oamenii de la oraş”--------------------------------------------------------56
Cap.4 Baza cercetăşească de la Ciclovina,rampa de lansare a ecoturismului în zonă------58
4.1.Anul 2005,se înfiinţează prima bază cercetăşească din România-------------------------------58
4.2.”Oamenii de la oraş” devin ”oameni ai locului”---------------------------------------------------60
4.3.Primele campuri cercetăşeşti naţionale şi internaţionale-----------------------------------------61
4.4.Cercetaşii şi speologii,cei mai fideli ecoturişti ai zonei------------------------------------------63
4.5.Trasee turistice din perimetrul carstic Ciclovina-Ponorâci---------------------------------------64
Cap.5 Viitorul durabil al Ciclovinei şi ecoturismul------------------------------------------------66
5.1.Ecoturismul şi reînvierea tradiţiilor populare în zona Ciclovina--------------------------------66
5.2.Implicarea comunităţii locale din zona Ciclovina,
în ocrotirea şi conservarea naturii-------------------------------------------------------------------67

2
5.3.Efectele pe termen lung ale ecoturismului
asupra comunităţii locale din Ciclovina------------------------------------------------------------69

Cap.6 Studiu de caz asupra câtorva dintre principalii indicatori turistici,


cu privire la potenţialul turistic al zonei carstice Ciclovina-Ponorâci-------------------71
6.1.Evoluţia sejurului mediu la baza cercetăşească din Ciclovina,
în perioada 2005-2007------------------------------------------------------------------------------71
6.2. Calculul gradului de ocupare al bazei de la Ciclovina,
în perioada 2005-2007------------------------------------------------------------------------------76
6.3.Turişti străini la Ciclovina----------------------------------------------------------------------------77
6.4.Evoluţia numărului de turişti sosiţi în baza de la Ciclovina,
pe fiecare lună în parte,din anul 2007-----------------------------------------------------------78
6.5.Tarifele turistice practicate în baza cercetăşească de la Ciclovina------------------------------79
Concluzii----------------------------------------------------------------------------------------------------82
Bibliografie-------------------------------------------------------------------------------------------------83

3
Foto.1,”Armonia om-natură”

Ecoturism, în perimetrul carstic Ciclovina-Ponorâci din Munţii Şureanu.

Introducere.

Foto.2,”Valea Ponorâciului”

Am ales să scriu această lucrare despre ecoturism deoarece,eu însumi sunt un frecvent
practicant al acestuia.Cei alături de care am început în urmă cu 13 ani să cunosc mai amănunţit
acest extraordinar de bogat cadru natural românesc,sunt prietenii mei cercetaşii,iar puţin mai
târziu,speologii.Am avut şansa,împreună cu ei,să cunosc o mică parte din frumuseţile naturii
noastre,România fiind renumită în Europa, pentru imensul său potenţial natural,fiind asemenea
unei oaze de verdeaţă, în deşertul sterp al naturii aproape dispărute,pe care îl au majoritatea
ţărilor occidentale puternic industrializate.Un exemplu trist în acest sens este chiar vestita
Elveţie,ţară renumită pentru turismul său competitiv,dar care din punct de vedere al faunei
animalelor mari,a ajuns să deţină doar un singur exemplar de urs brun,ceea ce explică marele
interes al Uniunii Europene pentru România,singura ţară europeană în care mai există un
număr mare şi diversificat de animale ce trăiesc în sălbăticie.
Turismul în România,aşa cum a fost practicat până acum,adică aşa zisul “turism de
masă”,la mare amploare în perioada comunistă,am observat că are un impact puternic agresiv
asupra naturii,orice iubitor de natură,poate vedea urmările nefaste ale acestuia,câteva exemple
în acest sens fiind următoarele:

4
-tonele de gunoaie lăsate în natură de către unii turişti,în locurile unde şi-au petrecut timpul
liber,concediile şi vacanţele;
-copacii pădurilor plini de semne făcute de turiştii inconştienţi,cu scopuri numai de ei ştiute;
-numeroasele peşteri, devastate pentru totdeauna de minunatele lor formaţiuni,pe care natura
le-a creeat în milioane de ani,iar prostia omenească le-a distrus în câteva clipe;
-staţiuni turistice în care hoteluri mamut, vechi şi prăfuite, au ajuns o ruină,imagini triste ale
vremurilor nu demult apuse;
-lipsa de educaţie ecologică de care suferă marea majoritate a turiştilor ce practică turismul de
masă şi mai ales,teribilele răni lăsate naturii din România de perioada comunistă şi post-
comunistă;
-starea foarte proastă a drumurilor şi a şoselelor,lipsa autostrăzilor, sunt factori extrem de
negativi ce descurajează mai ales pe turiştii străini, pentru a veni să-şi petreacă vacanţa în
România;
-lipsa unei strategii coerente,ecologice,de bun simţ,eficiente,în materie de turism şi care să fie
pusă în practică de oameni bine pregătiţi,astfel încât să existe o armonizare şi o bună
coordonare între ceea ce scrie pe hârtie şi ceea ce este pus în practică.
Din fericire,există o alternativă pozitivă la turismul de masă,aceasta are un impact minim
asupra naturii şi este mult mai benefică pentru planetă, în comparaţie cu vechea formă de
turism.Este vorba despre ecoturism,o adevărată şansă de revenire la normalitate, pentru natura
planetei,greu încercată de fenomenul nociv al globalizării,ce ne-a adus un grav dezechilibru
politic,social,cultural,economic,religios etc.etc.,ale căror urmări, le vom trăi cu toţii în anii ce
vor veni.Ecoturismul sau “turismul verde” (green tourism,soft tourism),este practicat de oameni
cu adevărat iubitori de natură,care au o solidă educaţie ecologică şi care caută în explorările
lor,mai ales acea parte a naturii originală,sălbatică,neumblată,în care să poată obseva mersul
firesc al vieţii,înţelepciunea spiritului naturii, pe care omul obişnuit a pierdut-o, închis şi
autoexilat în propria sa creaţie.
România,prin cadrul său natural deosebit de frumos şi armonios,poate deveni o foarte
potrivită locaţie pentru ecoturiştii din lumea întreagă,aceştia pot găsi aici,acele elemente
originare ale naturii,pe care majoritatea ţărilor occidentale le-au pierdut demult.Turismul şi în
special ecoturismul,pot deveni motorul economiei româneşti,condiţia normală şi de bun simţ ca
acest lucru să devină realitate,este în primul rând cea a infrastructurii,deoarece,asemenea unui
organism viu,drumurile,şoselele şi reţelele de autostrăzi,reprezintă pentru o ţară,exact ceea ce
este pentru un corp viu sistemul circulator,iar dacă acesta nu funcţionează corect,acest lucru se
va răsfrânge negativ asupra întregului organism.
De la nivelul ”macro” al României,am ales să trec la un nivel “micro”,astfel, cea mai
potrivită zonă din punctul meu de vedere, pentru studiul ecoturismului,este perimetrul carstic
Ciclovina-Ponorâci,din Munţii Şureanu,deoarece aici este locul unde am petrecut o bună parte a
timpului meu liber,marea lui majoritate,mai ales în ultimii trei ani,dedicându-l activităţilor cu
specific ecoturistic-cercetăşesc,pe care le fac împreună cu cercetaşii şi speologii,în aceste
deosebit de frumoase locuri,încărcate de o puternică şi originală spiritualitate românească.
În paginile ce urmează,am încercat să descriu din punctul meu personal de vedere,o
abordare practică a ecoturismului în zona studiată,impactul pe care l-a avut prezenţa noastră
activă,a grupurilor de cercetaşi şi speologi,în perimetrul Ciclovina-Ponorâci,cunoaşterea cât mai
amănunţită a locurilor,relaţiile cu localnicii,găsirea de noi trasee ecoturistice,obiceiuri şi tradiţii
etno-folclorice,educarea tinerilor în spiritul dezvoltării unei conştiinţe ecologice,studierea

5
potenţialului natural al ecosistemului din zona aceasta,precum şi multe altele,pe care cititorii le
vor afla dacă vor binevoi să citească această lucrare.

Cap.1 Potenţialul natural al ecosistemului din perimetrul carstic


Ciclovina-Ponorâci.

1.1.Localizare geografică şi o scurtă descriere.

Foto.3,”Ranger al P.N.G. M-C.”

Sud – vestul Munţilor Sebeşului este cunoscut, nu doar prin pitorescul locurilor şi
monumentelor istorice, ci şi prin potenţialul carstic materializat în numeroase forme exo şi
endocarstice. Perimetrul carstic Ciclovina – Ponorâci se întinde la nord – est de Pui şi este
cuprins între cristalin la nord şi valea Streiului la vest şi sud, formând o parte din relieful ce
coboară spre sud – vest din Masivul Şureanu.
Deşi modestă ca întindere (40 km2), 20 km lungime şi 2-6 km lăţime, această masă de
calcar, datorită masivităţii şi omogenităţii sale, oferă surprize atât în ceea ce priveşte peisajul de
suprafaţă, cât şi în dezvoltarea sistemului de galerii subterane.
Altimetric, perimetrul studiat este cuprins între 700 m (exurgenţa Ciclovinei cu Apă) şi
1020,2 m altitudine maximă în Vârful Chiciurii. Spre nord – vest de acesta este Dealul Rotunda
cu Poiana Omului, sub acestea avându-şi izvoarele Valea Orăştia, afluenţii de pe partea stângă a

6
râului Stângul, Valea Roşie, Valea Călianu, Valea Morii şi Valea Ohaba. Carstul de la
Ciclovina – Ponorâci – Călianu se suprapune bazinelor hidrografice ale râurilor Călianu şi valea
Morii. De la contactul şist – calcare, cursul subaerian al acestora este scurt, ele dispărând în
subteran şi formând un sistem foarte vast de galerii.
Valea Morii prezintă un traseu subteran în peşterile Ponorâci şi Ciclovina cu Apă,
captând aici şi reţeaua subterană din Peştera Călianu formată de râul cu acelaşi nume.
Perimetrul carstic analizat se suprapune ţinutului momârlanilor. Primele urme ale
activităţii omului pe aceste meleaguri sunt găsite în peşteri (Ciclovina Uscată, Ciclovina cu
Apă) şi datează încă din paleolitic, atestând prezenţa omului preistoric şi locuirea sa în grote
alături de ursul de peşteră. Dovada continuităţii locuirii acestui spaţiu este adusă de
descoperirile arheologice datând din epocile paleolitic şi neolitic (calota craniană a unei femeii
de 30 – 40 ani, de tip neantropin, homo sapiens fosilis) şi se continuă în perioada dacică, epoca
fierului, perioada dominaţiei romane. (Ilie D. Ion,1978)
În prezent, “ţinutul momârlanilor” reprezintă o “insulă etnografică” în care s-a păstrat
cultura populară extrem de originală şi diferită faţă de cea a regiunilor vecine: port şi grai
specific aşezărilor de aici, lipsa olăritului ca meşteşug.

1.2.Relieful.

Foto.4,”Piatra roşie”

7
1.2.1. Relieful carstic.

Foto.5,”Ieşirea din Peştera Ciclovina cu apă”

Formarea reliefului calcaros este determinată de proprietăţile fizice ale rocii (duritatea,
omogenitatea, rezistenţa la şiroire, gradul de fragmentare). De asemenea intervin şi procesele de
coroziune însă influenţa lor este redusă în comparaţie cu cea a factorilor fizici. Principalele
tipuri de forme rezultate sunt: platourile, abrupturile, canioanele, cheile.
În perimetrul studiat nu sunt întâlnite canioane, Valea Morii prezintă doar parţial aspecte
de chei (în sectorul situat în vecinătatea Peşterii Ciclovina cu Apă). Aspectul unui platou îl are
întreaga zonă delimitată de falia de Ciclovina, Valea Roşie, Valea Ponorâci. Acesta se continuă
şi la sud – est de zona studiată.
a) Abrupturile calcaroase.
Această formă de relief este reprezentată prin impresionantul abrupt de falie al
Ciclovinei. Acesta atinge pe alocuri aproape 200 m înălţime (zona intrării în Ciclovina cu Apă).
Pe alocuri pereţii sunt perfect verticali, uneori chiar surplombaţi. Se remarcă prezenţa unui
număr însemnat de brâne ce facilitează accesul în numeroasele peşteri de versant găzduite de
abrupturi. Ca rezultat al dezagregării şi alterării, materialul este îndepărtat şi deplasat la nivele
hipsometrice mai coborâte, gravitaţia fiind forţa motrică principală. Astfel la baza abrupturilor
iau naştere impresionante conuri şi trene de grohotiş.
b) Conuri de grohotiş.
Conuri de grohotiş tipice sunt localizate în apropierea intrării naturale în Ciclovina
Uscată, în zona şeii prin intermediul căreia se ajunge la Depresiunea Ponorâci. Favorizate de

8
panta mai redusă, părţile inferioare ale trenelor de grohotiş sunt parţial fixate (pe alocuri s-a
format cuvertura pedologică). Acumulările de la partea superioară sunt caracterizate printr-o
mobilitate accentuată. (Trufaş V.,1986)

Dezvoltarea excepţională a reliefului carstic a fost favorizată de factorii climatici,


litologici şi structurali. Reţeaua hidrografică permanentă, precipitaţiile abundente, bogăţia
covorului vegetal, grosimea stratelor de calcar, prezenţa faliilor, fracturilor, diaclazelor şi a
feţelor de stratificaţie au fost premizele formării şi evoluţiei acestuia. Relieful carstic se
subâmparte în exo şi endocarstic.

1.2.2.1. Exocarstul.

Elementul caracteristic reliefului exocarstic îl constituie formele depresionare, concave.


În continuare se vor analiza succint toate formele de relief exocarstic.
Lapiezurile.
Sunt excavaţii superficiale de dimensiuni reduse (lăţimi de câţiva cm şi adâncimi
maxime de câţiva dm) separate prin mici creste plate sau ascuţite. Deşi sunt cele mai mici forme
de relief exocarstic, ele nu au fost neglijate de carstologi, geneza lapiezurilor fiind o problemă
spinoasă şi extrem de controversată. Există două teorii cu privire la formarea acestora. Teoria
eroziunii datorată acţiunii apelor de şiroire este susţinută de Chais du Bois (1907), Emm de
Martonne (1948). Ipoteza coroziunii este susţinută de A. de Lapperent (1900), I. Cvijic (1918).
Originea lapiezurilor este însă mixtă, la această concluzie ajungând Emm de Martonne (1948),
Maximovici şi A. Gorubova (1958), M. Hotterbux (1958). M. Hotterbux a ajuns la concluzia că
disoluţia şi eroziunea au valori egale (eroziunea determină tipul fenomenului, iar disoluţia
amploarea sa). Rezultă deci că lapiezurile sunt condiţionate de coroziune şi eroziune care se
găsesc în diferite raporturi cantitative în funcţie de condiţiile locale. Marcian Bleahu (1982)
defineşte lapiezurile ca fiind forme de suprafaţă ce iau naştere prin coroziunea pe rocile
carstificabile, fie la suprafaţa lor, fie sub cuvertura pedologică. Din acest punct de vedere se
deosebesc trei categiorii de lapiezuri:
Lapiezuri libere, formate pe roca nudă expusă direct apei (întâlnite în vecinătatea
Avenului Ponorâci).
Lapiezuri semiîngropate sunt născute sub petice izolate de sol ce acoperă sporadic
calcarul. Sunt cel mai des întâlnite în apropierea Peşterii Călianu, în zona Trăscioare, Platoul
Troian.
Lapiezurile îngropate sunt formate sub un înveliş continuu de sol şi sunt mai greu de
detectat, însă prezenţa lor nu poate fi pusă la îndoială.
În general predomină formele individuale, grupările de lapiezuri având o
frecvenţă mai scăzută (izolat apar şi grupării de tipul “turmelor de miei”).
După morfologia acestora se deosebesc mai multe tipuri de lapiezuri. Cel mai des
întâlnite sunt lapiezurile rotunjite, cavernoase, aşchioase. În geneza acestora un rol determinant
(pe lângă apă) l-a avut pătura de sol şi vegetaţia instalată pe ea.(Bleahu M.,1982)
Dolinele.
Sunt formele exocarstice elementare, cel mai frecvent întâlnite în zona studiată.
Diametrele acestora sunt extrem de variabile de la câţiva metri până la câţiva zeci de metri.
Dolinele iau naştere prin dizolvarea treptată a calcarului ceea ce duce la scobirea formei în rocă

9
(doline de dizolvare), la coborârea unui strat ce acoperă calcarele (doline de subsidenţă) sau la
prăbuşirea unui gol preexistent (doline de prăbuşire).
Din punct de vedere pur morfologic, Marcian Bleahu deosebeşte doline în pâlnie
(conice), în strachină (cu fundul plat), în cupă (pereţi abrupţi şi fund rotunjit), cilindrice (cu
pereţi abrupţi, chiar verticali).
Din punct de vedere al aspectului în plan, ele sunt rotunde, eliptice, semicirculare,
alungite, stelare. Dolinele sunt denumite de către localnici “tecane” şi “căţâne”.
- Dolinele conice au aspectul unor pâlnii circulare regulate al căror diametru depăşeşte
adâncimea acestora. În centrul (locul cel mai coborât) se poate observa de multe ori o rupere a
păturii de sol. Pe aici este captată şi drenată apa în subteran. În cazul în care în peretele dolinei
ia naştere un alt orificiu secundar de curgere a apei se formează o dolină advectivă. Astfel de
doline sunt în apropierea Depresiunii Ponorâci, în zona Trăscioare , Platoul Troian.
- Dolinele asimetrice sunt o variaţie a dolinelor conice, forma acestora este datorată
instalării scurgerii preferenţiate spre fund, ceea ce duce la eroziune şi coroziune regresivă spre
unul din versanţi care este mai aplatizat. În timp asimetria acestor doline se măreşte, în peretele
abrupt dezvelit de sol apare vizibil calcarul. Acest tip este bine reprezentat în zona Trăscioare,
zona Platoului Troian, Valea Albiile.
- Dolinele de sufoziune iau naştere pe depozite detritice mobile (nisip sau pietriş) ce
acoperă calcarul. Prin coroziune se pot deschide fisuri în masa de calcar aflată dedesubt. Prin
acestea se scurge materialul de la suprafaţă. Există numeroase astfel de doline, cel mai bun
exemplu îl constituie dolina pe fundul căreia se află intrarea în Peştera Mielului. Dimensiunile
acestei doline sunt destul de reduse (5 – 6 m diametru). Este interesant faptul că procesul de
sucţiune s-a declanşat şi a evoluat destul de rapid (deşi zona era bine cunoscută de către
speologi, informaţia referitoare la deschiderea acestei doline a fost furnizată de un localnic, mai
târziu confirmându-se în teren realitatea acestui fenomen). La intrarea în cavitate se poate
observa foarte bine stratul de nisip gros de 30 cm ce maschează calcarul în care este cantonată
dolina şi diaclaza care a permis scurgerea materialului.Uneori dolinele sunt dispuse în lanţ
formând văi dolinare. Acestea trădează captarea unor cursuri de apă subteran. Lanţuri dolinare
se află între Peştera Ponorâci şi Peştera Ciclovina cu Apă, în zona Trăscioare, Platoul Troian,
Dealul Robului. Valea Albiile urmăreşte la suprafaţă traseul subteran al Pârâului Ponorâci
(Valea Morii) captat acum în depresiunea omonimă. Valer Trufaş (1986) citează o înlănţuire de
doline dispuse areolar care au generat o depresiune de tipul uvalelor (aceasta este situată la sud
de Dealul Arsului). (Trufaş V.,1986)

Văile carstice.
În general, văile ce străbat terenurile calcaroase sunt variate din punct de vedere
hidrografic, cu funcţii diferite, morfologic însă destul de asemănătoare. Există o multitudine de
tipuri de văi carstice. Se vor face însă referiri doar la tipurile întâlnite în zona studiată.
Văile în fund de sac (văile de recul)reprezintă inversul văilor oarbe în sensul
că apele apar brusc din subteran la capătul din amonte al unei văi care nu există dincolo de
izvor. Debuşările pot proveni din izbucuri sau din guri de peşteră. Astfel de vale în fund de sac
este Valea Morii care drenează apele captate în subteran de ponoarele Ponorâciului (Valea
Morii) şi Călianului. Profilul longitudinal al văii este accidentat (numeroase repezişuri şi
cascade). (Bleahu M.,1982)
Depresiunile de contact carstic reprezintă forme mai deosebite de văi oarbe ce sunt adesea
confundate cu poliile. Fundul acestora nu este orizontalizat prin coroziune ci prin acumularea

10
materialelor detritice. Marcian Bleahu (1982) foloseşte termenul de pseudopolie pentru acest tip
de depresiune.
Depresiunea Ponorâci este dezvoltată pe râul cu acelaşi nume (pe hărţile topografice
acesta este numit Valea Morii) şi îi influenţează cursul inferior pe direcţia vest – est. Are o
lungime de 750 – 1000m şi o lăţime de 250 – 300 în dreptul cătunului Ponorâci, îngustându-se
treptat în amonte. Ilie D. Ion (1978) distinge două episoade majore ale evoluţiei pseudopaliei: 1.
fluvio-carstic , când cursul a evoluat de la epigenetic la hipogenetic, dar continuând să-şi
adâncească albia şi 2. formarea depresiunii când calcarele au început să fie erodate într-un ritm
lent datorită faptului că o parte din curentul de apă a trecut prin intermediul multor ponoare cu
capacitate de drenare redusă, astfel că la debite mari de apă pseudopalia a fost inundată
folosindu-se procesele de sedimentare fluvială. (Ilie D. Ion,1978)
Ponorâciul şi-a atins acum profilul de echilibru meandrând larg şi aluvionând regresiv .
În nord limita depresiunii este clar marcată de existenţa unui perete de calcar, uneori
diferenţierea întâlnindu-se şi în zona intrării în Peştera Ponorâci.
În zona cătunului Ponorâci se observă o prispă ce are aspectul unui tavan de
6-8 m, un rest al fundului depresiunii din timpul când apele erau drenate prin gura de peşteră a
Ponorâciului. Se remarcă de asemenea prezenţa în depresiune a vegetaţiei higrofile, a solurilor
gleice, existenţa unui orizont freatic la mică adâncime de suprafaţă. În perioadele cu precipitaţii
deosebite (mai – iunie), dar şi aport mărit de apă, depresiunea este des inundată, funcţionalitatea
ponoarelor schimbându-se în mod repetat.
Văile cu trepte antitetice se formează în urma captării unui râu în mijlocul albiei văii.
Din momentul captării apei în subteran ea nu adânceşte valea prin eroziune decât în amonte de
acest punct. În timp locul de pierdere se adânceşte treptat, porţiunea din aval rămânând
suspendată deasupra puţului de captare.
Astfel de exemple tipice sunt: Valea Albiile între Ponorâci şi Ciclovina cu Apă şi Valea
Călianu. În ambele cazuri captarea apei în subteran s-a realizat regresiv. De captarea regresivă a
reţelei hidrografice de suprafaţă se leagă şi formarea Avenului Ponorci a sistemului Ponorâci –
Ciclovina, a Avenului Troian.
În ceea ce priveşte tipul de carst, zona face parte din categoria carstului de platou în care
rocile carstificabile (calcarele juriasice) sunt de suprafaţă, ne fiind acoperite de micaşisturi şi
gnaisele cristalinului getic.
Morfologic (se deosebesc în general trei tipuri morfologice de carst: platouri carstice,
creste calcaroase, masive izolate) încadrăm zona categoriei de platou carstic ţinând cont de
faptul că suprafaţa acoperită de calcare este continuă, energia de relief este în general scăzută,
văile de doline, văile de contact carstic, câmpurile de lapiezuri fiind caracteristice acestui tip
morfologic.
Structural (ţinând cont de modul de dispunere al stratelor), zona face parte din categoria
carstului de zonă cutată.
În funcţie de raportul dintre calcare şi rocile impermeabile înconjurătoare încadrăm zona
studiată categoriei de carst denivelat unilateral. Clasificarea complexă a carsturilor din România
este realizată de către Marcian Bleahu (Relieful carstic,1982) ţinând cont de criteriile
morfologice structurale, de poziţia calcarelor faţă de regiunile învecinate. Acesta face referiri şi
la zona analizată, încadrând-o tipului de carst de platou ridicat. Zona este ridicată faţă de
depresiunile marginale prin abrupturi (abruptul Văii Roşia şi abruptul Ciclovina), sunt frecvente
văile oarbe, văile în fund de sac, depresiunile de contact carstic, reţeaua hidrografică este
dezorganizată, râurile fiind captate prin ponoare. (Bleahu M.,1982)

11
1.2.2.2.Relieful carstic de adâncime (endocarstul).

Foto.6,”Peştera Ciclovina cu apă”

Carstul subteran este reprezentat prin peşteri, puţuri şi avene. O definiţie simplă a
peşterilor este formulată de Marcian Bleahu (1986): "prin peşteră se înţelege orice gol natural
aflat în scoarţa Pământului". Formele de relief endocarstice sunt de o mare complexitate
morfologică şi genetică. Nu se va insista asupra acestor probleme, ele fiind tratate în partea de
descriere a peşterilor.
Odată cu amploarea luată de mişcarea speologilor amatori, la nivel naţional se pune
problema catalogării şi inventarierii peşterilor, astfel că sun îngrijirea lui Cristian Goran,
cercetător la I.S.E.R. Bucureşti, apare publicaţia "Carstul peşterilor din România". De la
apariţia Cadastrului şi până în prezent, numărul cavităţilor descoperite în bazinul Ponorâci -
Luncani a crescut de la 13 la 42 (peşteri confirmate). Acest lucru se datorează cercetării
sistematice realizate de către speologii amatori din Hunedoara şi Bucureşti. Toate cavităţile
existente sunt prezentate în tabelul următor:

12
Tab.1. Peşterile din bazinul Ciclovina-Ponorâci – Luncani

Nr. Denumire şi sinonime Localizare Nr. Captarea Dez. Deniv


Crt Intr /tip (m) (± m)
peşteră
1. Avenul Troian (Av. de Platoul Troian 1 C.F. 62,0 -57,0
după Troian)
2. Peştera de la Ponorâci Depresiunea Ponorâci 1 C.A. 14,0 -2,0
(P.din Luncă,Ponorul din
Luncă)
3. Avenul Donca Depresiunea Ponorâci 12,0 -11,0
Dosul Măgulicii
4. Avenul Dosul Măgulicii Depresiunea Ponorâci 1 C.F. 10,0 -6,5
terasa antitetică
5. Avenul Ponorâci (Peştera- 2 C.F. 340,0 -50,0
aven Ponorâci II)
6. Gaura de la Frasin Depresiunea Ponorâci 2
Valea Ciclovinei
7. Peştera Ponorâci- Valea Luncani 2 C.A. 7890,0 -174,0
Ciclovina cu Apă) Versantul drept
8. Peştera Ciclovina Uscată C.A. +3,0
-12,8
9. Avenul lui Negru Ilie din Scoaba Trăsciorului 1 C.F. 33,6
Scoaba Trăsciorului
10. Peştera din Scoaba Scoaba Trăsciorului 1 C.F.
Trăsciorului
11. Peştera Vulpii
12. Peştera Ciclovina II Valea Ciclovina versant 2 C.F. 430,0 -8,0
drept
13. Peştera din Valea Valea Călianu 1 C.A.
Călienilor (P.Călianu, P.
din Valea Stânii)
14. Peştera Frontalei Valea Ciclovina 1 C.F.
15. Avenul Aniversării Valea Ciclovina 1 C.F. 38,0 -22,2
16. Peştera cu apă de sub Depresiunea Ponorâci 1 C.A. 5,0
drumul forestier
17. Peştera din Deal 1
18. Ponorul II din Luncă Depresiunea Pono- 1 C.A. 35,7 -4,5
râci versant drept
19. Ponorul III din Luncă Depresiunea Pono- 1 C.A. 10,5 -3,5
râci versant drept
20. Avenul I Trăscioare 1 13,5 -8,0

13
21. Avenul II Trăscioare 1 45,2 -24,5
22. Peştera din Treipăraie 1 18,5 +2
23. Ponorul II din Treipăraie 1 10,5 +6
-1
24. Peştera cu Abur Depresiunea Ponorâci 1 10,0 -3,5
25. Peştera Vulpii nr. 1 1 10,0 0
26. Peştera Vulpii nr. 2 1 12,5 +2,5
27. Peştera Mielului Trăscioare 1
28. P. nr.1 din versantul stâng 1 17,0 +9,0
al Ciclovinei
29. P. nr.2 din versantul stâng Valea Luncani 1 9,5 0
al Ciclovinei
30. P. nr.3 din versantul stâng Valea Luncani 1 25,2 +2,0
al Ciclovinei
31. P. nr.4 din versantul stâng Valea Luncani 1 10,0 +1,7
al Ciclovinei
32. P. nr.5 din versantul stâng Valea Luncani 1 12,3 +2,5
al Ciclovinei
33. P. nr.6 din versantul stâng Valea Luncani 1 12,8 -7,8
al Ciclovinei
34. P. nr.7 din versantul stâng Valea Luncani 1 17,5 +0,5
al Ciclovinei
35. Peştera Fracturii 1 4,5 +2,0
-2,5
36. Peştera de lângă 1 11,5 -1,0
terasament
37. Avenul Hekel Platoul Troian 1
38. Avenul din Dosul 1 26,0 -17,0
Fătăciunii
39. Peştera Fracturii de lângă
Neagu

40. Peştera de deasupra 1 11,7 +1,2


Ponorului
41. Avenul din Pădure
42. Tubul de presiune de lângă Depresiunea Ponorâci
drum

Unde: Nr. intr.=număr intrări, C.=cartare, F=fosilă, A=activă


Peşterile sunt notate de la 1 la 42 astfel 2063/1, 2063/2, etc, unde 2063 reprezintă: 2 -
Carpaţii Meridionali
0 - Grupa Estică
6 - Munţii Şureanu
3 - Bazinul Streiului

Dintre acestea descriem câteva cavităţi considerate a fi reprezentative:

14
Avenul Aniversării

Foto.7,”Cristalictit”
Localizare.
Peştera este situată la 765 m altitudine, în apropierea galeriei antropice de acces în
Ciclovina Uscată.
Descriere.
Deşi mic din punct de vedere al dezvoltării, Avenul Aniversării prezintă interes datorită
modului de formare. Cavitatea face parte din categoria peşterilor rezultate prin deplasarea masei
de rocă, fiind o peşteră de tracţiune gravitaţională, (din aceeaşi categorie fac parte şi peşterile de
prăbuşire în blocuri, peşterile de tracţiune tectonică). Sunt caracteristice masivelor izolate şi
olistolitelor cu versanţi abrupţi şi poziţie tectonică faţă de porţiunile din jur.
Fenomenul de distensiune este recunoscut ca urmare a unor tensiuni create de marginea
abrupturilor datorită suprafeţelor libere care tind spre un echilibru gravitaţional. Caracteristicile
golurilor astfel formate sunt: dimensiunile mici ale galeriilor, dezvoltare pe verticală dar şi pe
orizontală, îngrămădiri de blocuri între pereţi (bolovani încastraţi), lipsa speleotemelor specifice
peşterilor de dizolvare. Este un aven tipic de tracţiune gravitaţională, acţionând asupra
abruptului cu o deplasare a marginii versantului de la vest spre est. Amplitudinea deschiderii

15
este de 3–3,5 m în bază, 2,5 – 3 m în partea mediană şi se îngustează superior (0,7-1 m).
Prezintă în interior blocuri cu un echilibru precar. (M. Bleahu,1974)

În vecinătatea avenului se observă o altă diaclază, de dimensiuni mai mici,


asemănătoare cu cea descrisă, dar cu amplitudinea deschiderii de doar 30 – 40 cm.
Concluzii:
- originea avenului este strict fizico-mecanică, fiind dezvoltat în lungul unui plan de minimă
rezistenţă (pe diaclază)
-este o peşteră fosilă, în care apa pătrunde doar la ploi, prin
infiltraţie şi nu este implicată în procesul de carstificare, concreţiunile lipsind.

Peştera din Valea Călianu

Foto. 8,”Coraliţi”
Istoric
Descoperită la 6 iulie 1983 de speologul Marinaş Băicoană de la Clubul Proteus
Hunedoara, este cunoscută şi sub numele de “Peştera din Valea Stânii”. Ridicări topografice s-
au realizat în iulie 1983 şi august 1997, ultima în colaborare cu Focul Viu Bucureşti (clasa de
precizie V). În august 1993, lungimii iniţiale de 1500 m i se adaugă, de la sifonul terminal, o
galerie ascendentă şi un horn cu diametrul de 4 m, înălţimea lui fiind estimată la peste 250 m. In

16
decembrie 1997 se forţează terminuşul din Galeria Nouă şi se descoperă încă 250 m. In prezent
lungimea peşterii este de aproape 2 km.

Localizare.
Peştera este situată la baza unui abrupt stâncos de 10 – 12 m înălţime, aici pierzându-se
şi apele râului Călienilor. Distanţa faţă de Ponoarele Ponorâciului este de cca 1 km.

Descriere.
Obârşia râului Călienilor este sub Vârful Poiana Omului. Cea mai mare parte a cursului
subaerian este pe roci necarstificabile (domeniul cristalinului getic). Dezvoltarea peşterii în
profunzime a fost favorizată de faptul că apele Călianului sunt caracterizate printr-o agresivitate
ridicată în procesul de coroziune, datorită conţinutului de ioni acceleratori. Ponorul apare în
subteran la cota – 50 m pe Galeria Racilor şi constituie un drenaj permanent. Ponorul 2 este
activ doar la ploi sau la topirea zăpezilor, iar în subteran apare ca afluent de dreapta al activului
principal.
De la intrarea în calcare, Valea Călianu s-a adâncit treptat cu 5-6 m. Unica terasă are
fruntea foarte abruptă şi podul relativ îngust. Talvegul văii a atins nivelul şisturilor cristaline.
După captarea în subteran, până la debuşarea în galeria principală, curgerea se realizează în
regim mixt. Activul care apare în Galeria Racilor dispare la baza “Marelui Horn” printr-un
sistem de fisuri impenetrabile. La debite mari, o parte din apă este drenată de “Galeria Fosilă”.
Al doilea activ apare într-o galerie secundară (“Galeria Nouă”). Debuşarea în galeria principală
se face peste un prag cascadă de 1.5 m. După 110 m activul formează un lac, galeria continuând
în regim înecat.
Pentru stabilirea corespondenţelor hidrologice, s-a realizat la 2 mai 1985 o colorare cu
rodamină a celui de al doilea activ. Colorantul a apărut în Sistemul Ponorâci – Ciclovina cu Apă
în “Galeria Brânză”. Distanţa aeriană între punctul în care s-a realizat colorarea şi apariţia
trasorului este de cca. 400 m. (M. Bleahu,1974)

Din punct de vedere morfologic, peştera poate fi împărţită în trei sectoare:

SECTORUL 1 , cuprins între intrare şi Sala cu Săritoare, are o lungime de 40 m.


Intrarea este foarte îngustă, accesul realizându-se printre blocuri aflate într-un echilibru precar.
Urmează o succesiune se săli şi porţiuni înguste dezvoltate pe sisteme de diaclaze. Profilul
cavităţii este foarte accidentat, podeaua fiind acoperită cu psefite grosiere (blocuri mai mari de
0.5 m în diametru) şi psefite angulare autohtone provenite din incaziune (datorită apropierii de
intrare şi proceselor criogene, calcarule este foarte fisurat). Pe alocuri apar depuneri aluvionare
de argile aduse de la exterior de apele de infiltraţie. Concreţiunile sunt rare, fiind întâlnite doar
câteva stalactite, stalagmite, stilolite şi gururi seci.

SECTORUL 2 se întinde între săritoarea de 6 m şi “Gaura de Şoarece” de la “Lacul


Suspendat”. Se menţine profilul accidentat al peşterii, sălile sunt însă mult mai mari şi puternic
concreţionate.
În Sala cu Aragonit (15x15x25 m), din “Galeria Racilor” apare râul subteran. Aici se
află şi singurele cristale de aragonit, excentrice, de mici dimensiuni. De aici şi până la “Sala

17
Lacului Suspendat”, peştera se dezvoltă pe contactul geologic între şisturile cristaline şi calcar.
Din punct de vedere morfologic, constituie un unicat în nord-vestul Munţilor Sebeşului.
Dinamica proceselor fizico-chimice şi geomorfologice este mai accentuată în
comparaţie cu restul cavităţii. Blocurile de incaziune (uneori de peste 1 m diametru) însoţesc
cursul râului subteran. Pe alocuri, porţiuni ale tavanului concreţionat s-au prăbuşit fiind apoi
cimentate cu cruste de calcit.

O interesantă alunecare are loc în :Sala Turnului din Pisa”. (În literatura speologică
anglo - americană poartă denumirea de soil - creep, adică “târâre a solului” – după Marcian
Bleahu, 1978). Această alunecare nu are amploarea procesului la zi, dar cauzele sunt aceleaşi.
Îmbibarea cu apă a stratului de argilă de pe podeaua galeriei determină deplasarea sa conform
liniei de pantă, antrenând prin rupere şi crusta de calcit şi formaţiunile de deasupra. Înclinarea
domului ca urmare a alunecării materialului argilos a dus la realizarea asemănării cu Turnul din
Pisa.
Menţionăm puternica concreţionare a sectorului 2 şi marea varietate a formaţiunilor:
stalactite (uger, în baionetă, stilolite), stalagmite (lumânări, conice, teanc de farfurii), coloane,
perdele (până la 5 – 10 m diametru). Formaţiunile de prelingere gravitaţională sunt reprezentate
de văluri (liniare şi ondulate), draperii, forme parietale, baldachine (unele de mari dimensiuni),
planşee alcătuite dintr-o succesiune de cruste de calcit foarte subţire, gururi (festonate în trepte).
În Sala Lacului Suspendat predomină formaţiunile de bazin (calcit flotant, stalagmite
sfeşnic) şi cele de prelingere gravitaţională (gururi în trepte, microgururi). Calcitul flotant are o
grosime de până la 10 cm şi pluteşte pe apă din cauza tensiunii superficiale mai puternică decât
gravitaţia. (M. Bleahu,1978)

SECTORUL 3 cuprins între “Lacul Suspendat” şi sifonul activului 2 este dezvoltat pe o


diaclază în calcare.
Galeria meandrată constituie un frumos exemplu de meandre subterane. Primul activ
dispare la Sala Marelui Horn într-un sistem de diaclaze impenetrabile sau într-un dop aluvionar,
în funcţie de grosimea patului de aluviuni depus în acest loc. Marele Horn are o înălţime de
peste 20 m şi este permanent alimentat cu apă (uneori are aspectul unei cascade ), probabil
drenând apele de infiltraţie din Platoul Troian.
Galeria fosilă preia la debite mari o parte din apa primului activ. Al doilea activ se sifonează
amonte şi aval. Sifonul aval a fost explorat de Geza Rayka pe o lungime de 10 m şi 6 m
denivelare, neatingându-se ramura ascendentă datorită turbidităţii mari, îngustării galeriei şi
prezenţei unor septe de tavan foarte tăioase. (Ilie D.Ion,1978)

Concluzii:

- Peştera face parte din sistemul hidrocarstic Ponorâci – Ciclovina, fiind dezvoltată pe o ruptură
tectonică (falie), la contactul şist – calcar în bună parte.
- Provenienţa activului doi rămâne încă necunoscută
- Posibilitatea continuării sistemului este certă
- Peştera este bine conservată (până în 1985 a fost protejată în mod
natural), existând totuşi urme lăsate de turişti mai puţin bine intenţionaţi.

18
Peştera Ciclovina II

Foto.9,”Stalagmită”
Istoric.
Descoperită la 1 mai 1985 de speologul Adrian Farcaş de la Clubul Proteus Hunedoara,
peştera a fost cartată în acelaşi an cu clasa de precizie IV de echipa Aurel Circo, Gabi Circo.

Localizare.
Peştera este situată în versantul drept al Văii Luncanilor, la aproximativ 100 m deasupra
Ciclovinei Uscate şi la cca 1900 m faţă de nivelul de bază local constituit de Peştera Ciclovina
cu Apă.
Descriere.
Deşi relativ redusă ca dimensiuni (430 m), peştera este importantă din punct de vedere
morfologic – se află situată în apropierea Ciclovinei Uscate, constituind probabil un nivel
superior al acesteia, morfologia lor fiind asemănătoare – şi adăposteşte un depozit osteologic
bogat, cu schelete de Ursus spelaeus.

19
Cavitatea are o lungime de 430 m, extensie 183 m şi denivelare – 8 m. Accesul în interior
se realizează printr-un puţ strâmt, cu adâncime de 6 m, care joncţionează cu o sală de 30 x 25 x
4 m. De aici podeaua peşterii este aproape orizontală (2 m denivelare pe 430 m lungime), la
aceasta contribuind şi grosimea depozitelor organice (uneori aproape un metru).
Dispunerea galeriilor este relativ simplă, din cea principală desprinzându-se trei
diverticole cu lungimi de maxim 30 m. Înălţimea maximă este de 20 m în galeria principală iar
minimul se înregistrează în sectorul terminal (0,5 m). Tavanul are profil regulat şi prezintă
forme de incaziune evidente (amprente de blocuri). Aspectul de labirint este datorat numeroşilor
pilieri, unii de mari dimensiuni (doi dintre aceştia ating 30 m lungime şi aproape 20 m lăţime).
Modelarea cavităţii s-a realizat atât în regim vados cât şi în regim înecat. Sunt prezente
doar câteva gururi de dimensiuni reduse, cuiburi de perle (de picurare), stalactite şi stilolite
puţine, un dom stalagmitic. Posibilitatea unei vechi comunicări cu sectoarele suspendate ale
Ciclovinei Uscate este susţinută de prezenţa în punctul terminus al peşterii a unei scurgeri de
calcit peste un dop de argilă. În dreptul acesteia, pe tavan, formaţiunile stalagmitice deviate
arată că a existat o galerie care crea un curent de aer pe această direcţie. (Ilie D.Ion,1978)

Dovezi arheologice.
S-au descoperit în interiorul peşterii patru piese (trei de os, una din cuarţit), lustruite, ceea
ce atestă folosirea lor de către omul primitiv. Prin analogie cu obiecte similare descoperite în
alte zone, uneltele au fost datate prin pleistocenul superior.

Concluzii.
Deşi slab concreţionată, cu un interes peisagistic scăzut, peştera este interesantă din punct
de vedere genetic, paleontologic şi arheologic, nefiind exclusă nici exploatarea guanofosfatului,
I.P.E.G. Deva întreprinzând studii de evaluare a cantităţii şi calităţii îngrăşământului.

20
Foto. 10,”Liliacul comun (Myotis myotis), în Peştera Ciclovina uscată”

Avenul de Ponorâci

21
Foto.11,”Formaţiuni de stalactite”
Toponimie
Datorită morfologiei şi modului de formare, Ilie D. Ion o numeşte Peştera – aven
Ponorâci II.
Localizare
Este situat în partea estică a terasei antitetice actuală a râului Ponorâci şi în nord – estul
depresiunii cu acelaşi nume, chiar sub drumul roman şi este mărginit spre sud de pante abrupte.
Gura avenului se află cu 30 m mai sus faţă de intrarea Peşterii Ponorâci.
Istoric în decembrie 1993, prin dezobstrucţia unei galerii laterale se ajunge la o
denivelare de – 50 m ceea ce ar corespunde aproximativ cu baza primului puţ din Peştera
Ponorâci.
Descriere
Calea de acces este un aven adânc de 25 m şi larg de cca 10 – 12 m. Acesta se
colmatează gravitaţional, în principal prin dezagregări. Prima verticală se continuă uşor
descendent cu trei săli cu înălţimi ce variază între 2-4m. în a treia sală se observă urmele unui
vechi activ. Formaţiunile sunt masive, reprezentate de coloane, perdele, stalactite, stalagmite.
Chiar la intrarea în galeria descendentă, unde s-a prăbuşit un bolovan, s-a format un micro aven
de tip vigled, cu un caracter adventiv mult mai recent decât al deschiderii principale.

Ultimul sector descoperit se accesează printr-o galerie foarte strâmtă, deschisă pe o


diaclază. Aceasta comunică cu o sală în formă de clopot, care la origine a fost un puţ absorbant.

22
Apicul creat are 32 m, funcţionând ca o cascadă în perioada captării Ponorâciului la nivelul
primei trepte antitetice. Astăzi peştera colectează o parte din apele de suprafaţă din estul terasei
antitetice, acestea fiind conduse în subteran printr-o serie de puţuri de infiltraţie în sistemul
endocarstic Ponorâci, care exceptând intrarea este o extensie a avenului. Puţurile de infiltraţie s-
au format prin dizolvarea de către apa pătrunsă în reţeaua de fisuri. Aceste infiltrări superficiale
sunt dovedite de comaltarea diaclazelor cu argile lateritice şi prezenţa scheletelor de musteride,
a melcilor specifici exteriorului.
Modelarea actuală a peşterii, mai ales în sectorul terminal, se realizează prin dizolvare şi
incaziune, podeaua fiind acoperită de blocuri de dimensiuni variabile. (Ilie D.Ion,1978)

Sistemul carstic Ponorâci – Ciclovina cu Apă

Foto. 12,”Stalagmite de gheaţă”


Toponimie
Deşi încetăţenită, denumirea de Cioclovina, ea nu este autentică, fiind preluată de pe
hărţile austro – ungare. Originea cuvântului Ciclovina este geto – dacă (ciclo, ciclare = gaură),
ea păstrându-se sub forma corectă în vorbirea localnicilor. Unele lucrări de specialitate o
prezintă cu rădăcina ei din limba dacă, pentru aceasta insistând în studiile lor Ion Conea,
Constanţa Trufaş şi regretatul profesor Valer Trufaş. Denumirea Peşterii Ponorâci provine de la
cuvântul ponor (ponorâre) care simbolizează pierderea apei în subteran şi are originea tot în
limba dacă. Si acest termen a degenerat, pe unele hărţi apărând Ponorici.

23
Localizare
Intrările peşterilor sunt situate în apropierea contactului şist – calcar, în extremităţile
sudică (Ponorâciul) şi nordică (Ciclovina) ale platoului carstic Luncani. Peştera Ponorâci se
deschide la baza unei stânci de 80 – 90 m înălţime, aproape de albia râului, în sudul avenului de
Ponorâci şi a terasei antitetice doi. Peştera Ciclovina cu Apă reprezintă resurgenţa pârâului
Ponorâci, reţeaua de galerii traversând bara calcaroasă pe direcţie nord nord vest – est sud est pe
o distanţă de 7800 m. Gura peşterii se deschide la baza Dealului Trăsciori, în capătul amonte al
Văii Morii.

Descriere
Intrarea Peşterii Ponorâci se află la nivelul terasei antitetice doi, aproape de albia râului.
Valea Ponorâciului, ca formă de relief se termină chiar în dreptul peşterii, la baza abruptului
stâncos, apele insurgente creând în interiorul peşterii, imediat după apariţia activului, un puţ
absorbant tipic. Intrarea este largă, modelată în prezent prin prăbuşiri datorate tectonizării
puternice şi dezagregării.
Scurgerile roşiatice reprezintă argilă aluvială decalcifiată. Solurile şi rădăcinile pantelor
pătrunse în fisuri măresc fiabilitatea rocii. Este posibil ca evoluţia regresivă a gurii peşterii să
fie rezultatul unui efect conjugat, în timp, al formării pantei sub acţiunea dezagregării şi a
proceselor gravitaţionale.
După primele două săli, foarte largi şi scunde, plafonul se înalţă, galeria orientându-se
spre nord şi dirijând drenajul subteran pe direcţia nord nord vest – est sud est. Galeria uşor
descendentă, cu o lăţime de 1 – 1,5 m şi o înălţime de 4 – 5 m, prezintă patru umeri şi un nivel
de jgheab ca martori ai unui vechi curs, în regim liber. Cu cât înălţimea apei în galerie a scăzut
mai mult, cu atât eroziunea a fost mai puternică şi mai îndelungată, fapt observat prin
evidenţierea umerilor inferiori. După primul puţ (27 m ) se coboară într-o sală cu pavimentul
puternic înclinat, acoperit de blocuri de piatră şi se interceptează activul care comunică cu
sistemul endocarstic al Ciclovinei cu Apă printr-un al doilea puţ de 12 m. Aici se formează o
adevărată cascadă subterană. Forţa ei erozivă a creat la baza puţului o marniţă cu diametrul de 2
m în care se află un lac.
Galeriile laterale sunt puţine: “Galeria Lumânărilor”, “Galeria Brânză”, ultima aducând
activul din Peştera Calianu până la punctul de la “Marea Confluenţă”, unde îşi uneşte apele cu
activul Ciclovinei. Galeria principală are un traseu accidentat, cu mai multe porţiuni în care
activul sifonează. O deviere totală ne conduce spre “Sala Mare” de după “Pârâul Roşu”. Aici
este prezentă argila lateritică. În podea se găsesc încastrate bobiţe de chihlimbar care păstrează
relicve de vegetaţie şi faună. Comunica cu exteriorul se realizează printr-o galerie de 35 m cu
peretele vestic vertical şi cu cel estic oblic. Gura peşterii prezintă o deschidere în bază de 7 m şi
o înălţime de 5 m.
Acest sistem este mai puţin concreţionat, în modelarea sa având o importanţă mai mare
eroziunea (vezi nivelele de eroziune create de râul subteran). Sunt întâlnite forme de tipul “piei
de leopard”, în diverse stadii de evoluţie, scurgeri parietale, baldachine, stalagmite şi stalactite
rare. S-au format lapiezuri laterale în pereţi şi lapiezuri paralele cu feţele de strat în tavan şi
podea. În “Sala Roşie” sunt gururi şi stalactite fistuloase.
Fauna subterană este destul de variată, mai interesantă fiind prezenţa în bazinele de la
baza puţului de 27 m a planariilor oarbe şi a nifaragusului.

Concluzii:

24
Pe baza legăturilor genetice care există între peşterile Ciclovina şi Ponorâci s-a dedus o
etajare a sistemului carstic:
Nivelul superior fosil reprezentat de Avenul de Ponorâci
Etajul uscat constituit din prima sală şi cele trei coridoare laterale din Ponorâci
Etajul intermediar până la activ cu profil neregulat determinat de puţuri şi săritori
Etajul activ situat cu 50 m mai jos faţă de cel uscat
Conform acestei etajări se individualizează trei niveluri de eroziune, co-
respunzătoare la trei stadii de evoluţie a sistemului:
Stadiul 1 – Nivelul superior, uscat şi bine individualizat
Stadiul 2 - Nivelul mijlociu, uscat şi neregulat
Stadiul 3 - Nivelul inferior, bine dezvoltat şi curs de apă subteran. (M. Bleahu,1974)

Peştera Ciclovina uscată

Foto.13,”Intrarea antropică”
Localizare:
Intrarea naturală se află la est de Valea Scobina, la o altitudine absolută de 90 m faţă de
Peştera Ciclovina cu Apă, care reprezintă orizontul activ al acestui sistem carstic.

Istoric:
Peştera Ciclovina Uscată este una dintre cele dintâi descrise din Ardeal, fiind amintită
pentru prima dată în 1873 alături de Peştera Ponorâci, de către Costo I. In 1877 I. Popovici dă o
descriere sistematică şi chiar literară a peşterii, într-un articol republicat în 1919. Halavăts,

25
studiind geologia regiunii (1897 – 1898), se ocupă şi de peşteri. Tot în 1898, Siegmelh
aminteşte peşterile Ponorâci şi Ciclovina Uscată într-un articol apărut la Paris, iar din 1911, M.
Roşka a început studiul preistoric al Ciclovinei Uscate. Descoperă cu ocazia săpăturilor unelte
şi oase pe care le datează, o parte din musterian şi aurignasian, iar altele însoţite şi de ceramică,
din neolitic. Schreter, în 1917 a urmărit condiţiile de formare a peşterii şi dă o descriere
amănunţită a interiorului (sectorul C de astăzi), însoţită de o schiţă. In acelaşi an, Cholnoky a
publicat un studiu în care Ciclovina este considerată etaj al unui sistem subteran. In 1925 ,
peştera este cercetată de către H. Breuil, în legătură cu staţiunile paleolitice din Transilvania, iar
în 1927, Racoviţă şi Jannel o descriu în revista Biospeologica.
În 1928 începe exploatarea guanofosfatului, Dr. Schadler publicând un studiu asupra
depozitului speleal. Pentru uşurarea exploatării s-a săpat galeria antropică prin care peştera este
legată de terasa Ciclovina. Menţionăm că Ciclovina Uscată a fost a doua peşteră în lume în care
s-a exploatat guanofosfat, grosimea zăcământului atingând pe alocuri 15 m. Întregul depozit a
fost estimat la 50.000 t., din care s-au exploatat cca. 30.000 t, excavâdu-se aproape întreaga
suprafaţă a sedimentului pe o grosime de 8 – 9 m, în timp de doi ani.
În timpul exploatării s-a găsit un craniu de Homo sapiens fossilis, rasa Predmost, datată de C.S.
Nicolaescu în aurignacianul mediu, respectiv W2 (B. Jungbert, 1978) şi numeroase oase de urs.
Nu s-a realizat o reconstruire stratigrafică şi nu s-a stabilit contextul în care s-au aflat piesele.
În 1931 peştera este amintită de L. Fage într-un studiu asupra "Arealelor de caverne".
După 1950, Platforma Luncani constituie zona de lucru a Clubului de Speologie Emil Racoviţă
Bucureşti, care cartează tronsonul principal al peşterii. În 1976, Marcian Bleahu prezintă
descrierea peşterii în cartea sa "Peşteri din România". Prin explorările realizate în cursul anului
1981 în cadrul Clubului Focul Viu - Bucureşti, Adrian Murariu analizează şi reconstituie
coloana sedimentară a depozitului, prezentând câteva concluzii cu privire la formarea peşterii şi
a întregului sistem carstic în pleistocenul superior. Din anii 80, zona carstică trece în custodia
Clubului Proteus Hunedoara, în intervalul 1985 - 1992 descoperindu-se mai mult de 1300 m de
galerie. Peştera ajunge de la 750 m la peste 2000 m în prezent şi devine activă prin descoperirea
râului subteran.
Exploatarea guanofosfatului a fost reluată în perioada 1986 - 1989 la iniţiativa primăriei
din Boşorod, cu această ocazie construindu-se şi drumul de acces în zonă (din Luncani spre
partea sud-vestică a satului Ciclovina şi perimetrul cu peşteri). (Trufaş V.,1986)

Descriere:
Accesul în peşteră se poate realiza prin deschiderea naturală a golului subteran situat în
versantul drept al Văii Morii la o altitudine de 775 m, cu 90 m mai sus faţă de Ciclovina cu
Apă, care reprezintă nivelul de bază al drenării apelor din carst. Legătura cu galeria antropică se
realizează printr-o săritoare de 6 m.
Tronsonul principal al peşterii este reprezentat de sectorul C, care de la galeria antropică
(-9,8 m) şi până la prăbuşiri (-14 m) are aproape un traseu orizontal ( 4,2 m denivelare pe 320
m lungime). Sectoarele A şi B prezintă suspendate faţă de galeria principală cu 26,3 m,
respectiv 35,5 m, De la prăbuşiri peştera câştigă o denivelare negativă de 40 m, profilul galeriei
fiind foarte accidentat în lungul unei diaclaze, un puţ de 10 m şi un topogan de minus 6 m.
La -54 m se interceptează activul, un curs permanent pe o lungime de 60 m, care se
sifonează în amonte şi aval. Lungimea totală a cavităţii ajunge la 1500 m, iar denivelarea la
89.5 m (-54 m şi +35.5m). După activ, golul subteran se desfăşoară din nou ascedent printr-o
diaclază (5 m denivelare) şi un horn (35 m) cu aspectul unui puţ absorbant, fapt dovedit de

26
forma de clopot, spălarea evidentă a pereţilor şi scurgerile de argilă. Se pot stabili 2 recorduri:
între baza puţului de 10 m (-38 m) şi baza puţului de 35 m (-39m).
Galeria fosilă înainte de prăbuşiri se racordează cu partea superioară a hornului de 35 m de
după activ (ambele la - 14 m).
După o strâmtoare ce se colmatează temporar cu aluviuni argiloase, urmează un sector
de diaclază, puternic concreţionat, în care se pot observa nuvele de eroziune create într-un
regim de curgere liberă. În sectorul final al peşterii modelarea este realizată de apele de
infiltraţie şi un activ temporar, format în perioada de maxim pluvial sau la topirea zăpezilor, de
unde şi abundenţa formaţiunilor. Prin suprapunerea hărţii de interior cu cea a suprafeţei
topografice, s-a dedus că ultimele galerii explorate ar constitui calea de drenare subterană a
Platoului Trăscioare.
Concluzii:
Pe baza morfologiei golului carstic s-au putut stabili legături genetice între diversele
sectoare ale peşterii şi s-a dedus următoarea etajare:
Nivelele superioare din sectoarele A şi B se racordează ca aparţinând unui singur etaj
care a evoluat în regim înecat, de unde şi aspectul labirintic al galeriilor.
Galeria situată la cota - 14 m constituie calea de drenare a activului subteran spre intrarea
naturală până la drenarea apelor pe linii de diaclaze spre nivelul actual.(M. Bleahu,1974)

Foto.14,” Liliacul bicolor (Vespertilio murinus)”


Avenul Troian

27
Foto.15,”Detaliu…”
Toponimie.
Denumirea provine de la acumularea zăpezilor în "troiene" în doline.

Localizare.
Avenul se deschide în peretele celei de a patra doline din lanţul dolinar ce se suprapune
traseului Peşterii Călianu.

Descriere.
Avenul este format din două puţuri, legătura dintre ele făcându-se printr-o sală şi o
săritoare. Avenul are forma tipică a puţurilor de infiltrare formate prin acţiunea apei pătrunse
prin fisuri sau prin deschiderea de la partea superioară, la topirea zăpezilor când este furnizată o
cantitate mare de apă agresivă. La baza primului puţ se formează un sol organic rezultat din
putrezirea resturilor de plante provenite de la exterior, iar la baza celui de al doilea puţ, calcarul
este friabil datorită degradării intense. Ambele puţuri au formă de clopot, foarte înguste la
partea superioară. Terminusul este la - 57 m, galeria închizându-se de-a lungul unei falii cu un
dop de argilă. Corelând harta topografică de suprafaţă cu planul Peşterii Călianul se presupune
corespondenţa Avenului Troian cu Marele Horn din peştera amintită. Aceasta ar explica
alimentarea temporară a hornului în sezonul ploios şi la topirea zăpezilor. (M. Bleahu,1974)
1.3.Hidrografia.

28
Foto.16,”Praguri stâncoase”

Munţii Şureanu constituie un uriaş castel natural de ape subterane şi de suprafaţă,ce


modelează în permanenţă relieful endo şi exocarstic,formând spectaculoase şi misterioase goluri
subterane (peşterile,avenele etc.) prin trecerea lor tumultoasă în adâncul calcaros al
muntelui,suprafaţa, fiind modelată ca de mâna celui mai iscusit sculptor,peisajul devenind
sălbatic şi spectaculos.

1.3.1. Râurile.

Cursurile de apă sunt tributare Streiului şi prin intermediul acestuia ajung în Mureş.
Streiul (L=89 km, S=1970 Km2) străbate zona montană numai în cursul său
superior, apoi drenează Depresiunea Haţeg şi Culoarul Strei – Cerna. Din perimetrul carstic
Călianu – Ponorâci – Ciclovina, primeşte un singur afluent. Râul Luncani (L=7 km, S=27km2)
are un curs parţial subteran străbătând sistemul carstic Ponorâci – Ciclovina cu Apă. Este
alimentat de mai multe pâraie, zona de obârşie fiind difuză. Îşi adună apele de sub Vârful
Poiana Omului şi Dealul Rotunda, în sectorul cristalin având o direcţie de curgere nord est –
sud vest, iar în calcare, de la est la vest. Până la trecerea în sistemul subteran al Peşterii
Ponorâci, râul poartă numele de Valea Morii sau Pârâul Ponorâci, exurgenţa este la Peştera
Ciclovina cu Apă, de aici râul purtând diferite denumiri: Ciclovina sau Valea Morii (de la
ieşirea din pesteră şi până la confluenţa cu Valea Vânători, apoi se numeşte Luncani, după

29
principala asezare pe care o străbate. La confluenţa cu Streiul poartă denumirea de Bărâcea.
Primeşte afluenţi mici în zona de şist, iar din calcare primeşte activul Peşterii cu Apă de sub
drumul forestier şi Pârâul Călienilor (în Ciclovina cu Apă, la “Marea Confluenţă”).
Pârâul Călienilor îşi adună apele de sub Dealul Rotunda, prezentând de asemenea
obîrşie difuză. Nu are afluenţi permanenţi în zona de calcar unde terasa în rocă mărgineşte
valea. Se pierde în două ponoare, unul permanent şi unul temporar, constituind cursul subteran
al Peşterii Călianu.
Cea mai mare parte a platoului carstic nu are un sistem de văi organizat, cursurile
fiind temporare. Pe o porţiune mică în domeniul subaerian curg: Pârâul Robului (la baza
dealului cu acelaşi nume) şi Sistemul Treipâraie din perimetrul Trăscioare. (Trufaş V.,1978)

1.3.2. Lacurile.

Semnalăm o acumulare permanentă de ape într-una din dolinele lanţului din Platoul
Troian, în apropierea abruptului Ciclovina. Acesta este rezultatul acumulării apelor din
precipitaţii şi de la topirea zăpezilor pe fundul dolinei căptuşit cu un strat de argilă.
În subteran menţionăm formarea “Lacului Suspendat” interesant prin crustele de calcit
flotant.
1.3.3. Apele subterane.

Foto.17,”Lac subteran”
Condiţiile de zăcământ ale apelor subterane din Munţii Şureanu sunt infuenţate de
relief şi determinate de litologie, vechimea rocilor şi tectonică. Separarea complexelor acvifere

30
s-a realizat pe baza cartărilor, ţinând cont şi de diferenţele litologice, structurale şi de vârstă
stabilite în publicaţiile geologice şi hidro-geologice existente.
Apele subterane au fost astfel identificate sub forma unor complexe acvifere pe tipuri
de roci. S-au separat astfel complexe acvifere în roci anteproterozoice superioare ( şisturi
cristaline),în roci jurasice, cretacice, neogene şi cuaternare. (Trufaş V.,1978)

1.3.3.1. Pătrunderea apelor în subteran.

Pătrunderea în subteran a cursurilor de apă amintite se realizează prin ponoare de


diferite tipuri şi dimensiuni. Insurgenţele sunt pierderi cu peşteră (Ponorul II = Peşteră din
luncă, acum aproape în întregime colmatată) şi pierderi cu ponor (Ponorâci, Călianu, Pârâul
Robului, Treipâraie).
Pătrunderea apei în placa calcaroasă se realizează în trei moduri:
-organizat (râurile menţionate anterior)
-apa de ploaie infiltrată direct prin mici fisuri
-apa de condensare provenită din golurile preexistente. (Trufaş V.,1978)

1.3.3.2. Circulaţia apei în masivul calcaros.

Curgerea apei în subteran se face atât sub presiune (canalul format este un canal de
presiune sau conductă forţată) dar şi gravitaţional (curge sub cerul liber).
Cele două feluri de scurgere depind de mărimea canalelor şi de debitul de apă scurs
prin acestea. Trecerea de la un tip de scurgere la altul poate varia în timp, ea fiind legată de mai
mulţi factori. Exemple concludente cu privire la cele afirmate anterior sunt puţurile Călianu şi
Ponorâci.
La ploi de lungă durată, averse, în perioada de topire a zăpezii unele galerii cu drenare
liberă devin înecate. Cele două moduri de curgere a apei în subteran au un efect deosebit în
crearea şi modelarea peşterilor. Curgerea sub presiune se face în toate direcţiile, în cazul
curgerii gravitaţionale, în afara dizolvării, un rol important îl are eroziunea mecanică.
Adâncimea se poate repeta, galeriile părăsite suprapunându-se pe mai multe etaje. Un
exemplu tipic îl constituie Ciclovina Uscată. Examinând secţiunea transversală a acestei cavităţi
se poate observa cu uşurinţă etajarea pe verticală a galeriilor, adâncimea în trepte a activului
(sifonat în amonte şi aval), părăsirea etajelor superioare de drenaj ce devin fosile.
Captarea în subteran a Ponorâciului, Călianului, Treipâraie şi Pârâului Robului a avut
ca rezultat formarea sistemului Ponorâci – Ciclovina – Călianu.
Viteza de circulaţie a apei în subteran este condiţionată de modul în care se face
aceasta. În regim vados apa circulă cu o viteză mai mare, curgerea în regim înecat se face pe
trasee întortocheate, strâmte şi are viteze reduse.
În urma colorării cu florescină (efectuate în general de geologi şi speologi amatori) se
pot concluziona următoarele:
Apele Ponorâciului apar din Peştera Ciclovina cu Apă după 8 ore.
Apele sifonului terminal Peştera Călianu apar în Peştera Ponorâci după 3 ore.
Distanţele relativ reduse între cavităţi şi durate destul de mari în care activele străbat
aceste distanţe denotă o curgere predominant în regim înecat (în special Călianu, dar şi Ponorâci
în primul sector) curgerea prin succesiuni de sifoane fiind evidentă.

31
Acest ultim aspect a fost confirmat de descoperirile recente din Peştera Călianu unde
după forţarea primului sifon din “Galeria Nouă” se înaintează 150 m printr-o galerie cu regim
de curgere liberă după care îşi face apariţia cel de al doilea sifon.Ieşirile la zi ale apelor ce au
circulat printr-un masiv de calcar, poartă numele de exugente. În cazul nostru se cunosc şi
punctele de pătrundere ale apei (ponoarele Ponorâci şi Călianu) deci avem de a face cu
resurgenţe. (Trufaş V.,1978)
Situată la limita inferioară a coloanei stratigrafice calcaroase, are caracterul unui izvor
descendent de contact, reprezintă pentru întreaga zonă studiată rivalul de bază local.
Modelul prezentat este al unui sistem carstic activ în care toate zonele au o funcţie
hidrologică definită. De altfel după acelaşi autor, carstul din Munţii Sebeş (versantul dinspre
Depresiunea Haţegului) unde pătrunderea apei se face prin infiltraţii şi prin cursuri organizate
(Ponorâci, Fundătura Ponorului) este un exemplu tipic în acest sens, apele coboară la început
predominant pe verticală (Ponorâci sau Dealul Lăcşorului) pentru a ajunge apoi la nivelul
galeriilor active (Şura Mare, Ciclovina cu Apă), dedesubt aflându-se probabil şi o zonă înecată.

1.4.Clima.

Foto.18,”Nor cumulus”
Datorită poziţiei pe care o ocupă peşterile Călianu, Ponorâci, Ciclovina în cadrul
masivului Şureanu, acest perimetru se încadrează climatului de munţi joşi, influenţat de
masivitatea Meridionalilor din sud şi de prezenţa culoarului larg al Mureşului, din nord.

32
Culoarele Mureşului şi Streiului în nordul, nord-vestul şi vestul munţilor favorizează
pătrunderea maselor de aer cald din Câmpia Banato - Crişană ca urmare a invaziilor de aer
maritim. Rezultatul este creşterea uşoară a temperaturilor pe rama muntoasă până la 1000 m
Cele mai importante caracteristici climatice sunt date de regimul temperaturilor
aerului, regimul precipitaţiilor şi al vântului a căror evoluţie temporară şi spaţială sunt
determinate de factori genetici (suprafaţa activă, radiaţia solară, circulaţia generală a
atmosferei) şi particularităţile locale de relief şi expunere. (Trufaş V.,1978)

Temperatura aerului.
Este strâns legată de altitudine şi de circulaţia maselor de aer, la care se adaugă factorii
locali legaţi de particularităţile reliefului, expunerea versanţilor, caracterul vegetaţiei, etc.

Tab. Nr. 2. Temperatura aerului. Medii anuale şi anotimpuale în perimetrul


Calian – Ponorâci – Ciclovina
Medie anuală Medie iarnă Medie primăvara Medie vara Medie toamna
(0C) (0C) (0C) (0C) (0C)
6,5 -3 → -4 2-8 13 - 14 6,5 - 7

Luând în considerare un gradient termic anual de 0,5 0C/100 m (V. Trufaş, Munţii
Şureanu), rezultă o temperatură medie a aerului de 6,50C. (Tab.2)
Iarna, temperaturile medii variază între –30C şi -40C în funcţie de altitudine. In văile
adânci şi ariile depresionare interioare (Ponorâci, Trăscioare), inversiunile de temperatură sunt
frecvente datorită acumulării aerului rece.
Primăvara, temperaturile medii lunare sunt mai ridicate cu 2-80C spre deosebire de
zonele înalte ale masivului unde ele rămân încă negative. Vara, datorită intensificării radiaţiei
solare, temperaturile medii sunt mai ridicate, ajungând la 13-140C, pentru ca toamna ele să
coboare din nou cu 6-70C faţă de cele din lunile de vară.
Variabilitatea temperaturilor medii de la un an la altul are un caracter ne periodic,
realizându-se în ecartul de 2-40C datorită influenţei circulaţiei generale a atmosferei. Faţă de
media multianuală, abaterile medii anuale sunt de obicei mai mici de 20C. Amplitudinile
termice anuale descresc odată cu creşterea altitudinii. Ele depăşesc 210C la poalele munţilor
(Boşorod) şi înregistrează circa 200C la 800-900 m.
Datele calendaristice probabile în care temperaturile medii zilnice sunt mai mari sau
egale cu 00C, 50C, 100C şi 150C şi durata acestor temperaturi în funcţie de altitudine sunt
reprezentate grafic mai jos (după V. Trufaş; M. Şureanu).
Pentru întreg masivul, temperaturile absolute au atins valori între -250C şi -310C, iar
maximele au urcat până la 290C în centrul munţilor şi au depăşit 390C la marginea dinspre
Culoarul Mureşului.
Numărul zilelor cu îngheţ, caracterizate prin temperaturi minime ≤ 00C, sunt de circa
160-170. Zilele de iarnă, exprimate prin temperaturi maxime ≤ 00C însumează o perioadă mai
scurtă decât zilele de îngheţ. Zilele de vară, caracterizate prin temperaturi maxime mai mari sau
egale cu 250C se ridică la peste 60 la periferia munţilor şi scad treptat spre înălţimi. (Trufaş
V.,1986)
Nebulozitatea medie anuală.
Se menţine în jurul valorii de 6,5 zecimi. Iarna, valorile medii sunt mai ridicate (7
zecimi), vara ceva mai coborâte (6 zecimi). Cerul senin se menţine 80-100 zile / an, iar cerul

33
noros circa 100 zile. Numărul de zile cu cer acoperit se ridică la 160-190, dar nu în toate se
întâlnesc condiţii favorabile căderii precipitaţiilor. (Trufaş V.,1986)

Durata şi strălucirea soarelui.


Este în medie de 1700-1900 ore / an, zilele cele mai însorite sunt în septembrie –
octombrie. In lunile de iarnă, radiaţia solară se însumează cu reflexia puternică a zăpezii.
(Trufaş V.,1986)

Precipitaţiile.
Căzute în vestul Munţilor Şureanu înregistrează valori medii anuale cuprinse între 750 –
800 mm. Acestea au un caracter discontinuu şi ne uniform, producerea lor fiind legată de
activitatea ciclonică şi de invaziile de aer umed. Intensificarea activităţii fronturilor de aer la
traversarea munţilor generează ploi cu caracter de averse în timpul verii şi ninsori abundente
iarna. Ploile generate de convecţia termică sunt caracteristice mai ales sezonului cald.
Maximele pluviometrice înregistrate în 24 de ore, se încadrează între 60 şi 260 mm şi
sunt mai mari în sezonul cald, datorită umezelii absolute ridicate a atmosferei şi a intenselor
procese convective. In sezonul rece, datorită umezelii mici a atmosferei, cantităţile de
precipitaţii scad. In timpul ploilor de intensitate mare, caracterizate ca ploi torenţiale
excepţionale s-au înregistrat cantităţi de 10 - 30 mm / 10 minute. (Trufaş V.,1986)

Stratul de zăpadă.
Primele ninsori, ca dată medie, apar la altitudinea de 800 m în prima decadă a lui
noiembrie, iar la altitudinile mai mari de 1000 m, în jurul datei de 1 noiembrie. Stratul de
zăpadă la altitudini mai mici se instalează cu o întârziere de circa 10 zile. Ultimele ninsori, în
funcţie de altitudine, cad în prima, respectiv a doua decadă a lunii aprilie.
Ultimele zile cu strat de zăpadă preced cu aproximativ o decadă datele medii ale
ultimelor ninsori. Intervalul posibil cu strat de zăpadă este de circa 140-160 cm (între 10 XI şi 1
IV pentru altitudini de 800 m şi între 1XI şi 10 IV pentru altitudini de 1000 m) şi este aproape
egal cu intervalul de producere al ninsorilor.
Numărul mediu lunar al zilelor cu strat de zăpadă creşte treptat, începând din noiembrie,
până în ianuarie, după care începe să scadă. Topirea stratului de zăpadă apare brusc la începutul
lunii martie. Acumulare zăpezii în zone adăpostite (doline, văi, porţiuni de sub şei) poate
permite păstrarea acesteia până în a doua decadă a lunii aprilie. În şaua Ciclovina, topirea şi
îngheţul repetat al zăpezii creează avalanşe. (Trufaş V.,1986)

Vânturile.
În Munţii Şureanu sunt cele care se manifestă în întreg lanţul Carpaţilor Meridionali,
fiind determinate de caracteristicile şi raporturile existente între principalele sisteme barice
europene (azoric, eurasiatic, mediteranean). Orientarea şi desfăşurarea culmilor creează însă
diferenţieri locale importante din punct de vedere al direcţiei şi intensităţii vânturilor.
Predominante sunt vânturile de vest care în nordul şi vestul masivului se canalizează pe
Culoarul Mureşului sau vin de deasupra Minţilor Poiana Ruscă. Văile din interior (ex. Valea
Morii sau Ciclovina, orientată aproximativ nord-sud) schimbă local direcţia generală a
vânturilor prin canalizări ale maselor de aer sub formă de curenţi. (Trufaş V.,1986)

Fenomenele atmosferice deosebite.

34
Ceaţa se produce de obicei în perioadele reci şi umede ale anului, rolul principal în
procesul de condensare a vaporilor şi de formare a ceţei avându-l răcirile adiabatice ale aerului
ascendent. Alte cauze ale apariţiei ceţei sunt răcirile radiative sau evaporarea în urma ploilor.
Chiciura apare pe timp ceţos şi cu vânt, la temperaturi negative ale aerului, mai ales în
ianuarie şi februarie.
Bruma, formată din cristale fine de gheaţă, se produce în nopţile senine de primăvară şi
toamnă, când răcirea radiativă determină scăderea temperaturii la sol sub 00C. Perioada cu cele
mai multe brume este intervalul septembrie – noiembrie.
Roua se produce în nopţile senine de vară prin condensarea vaporilor de apă din
atmosferă datorită diferenţelor de temperatură ale aerului şi solului.
Viscolele sunt frecvente iarna şi se caracterizează prin căderi abundente de zăpadă
însoţite de vânturi puternice. In aceste cazuri zăpada se acumulează în zonele adăpostite.
Orajele sunt fenomene atmosferice complexe care se manifestă prin descărcări electrice
însoţite de fulgere şi trăsnete, intensificarea vântului, averse de ploaie, grindină. Se produce în
perioada caldă a anului, având o durată variabilă în funcţie de instabilitatea maselor de aer în
advecţie. (Trufaş V.,1986)

Microclima peşterilor.

Foto. 19,”Colonie de lilieci comuni (Myotis myotis) în Peştera Ciclovina uscată”

Elementele meteorologice specifice climei În general, pot fi urmărite şi în cazul


golurilor subterane, ele particularizând un microclimat specific.

Temperatura aerului.

35
Golurile carstice prezintă un regim termic diurn şi anual net diferit de cel exterior. În
peşterile din Europa Centrală, în care este cuprinsă şi ţara noastră, există o medie anuală de 70 –
150C pentru temperatură în subteran. În Şureanu, la o altitudine de 800 – 900 m se înregistrează
o medie între 7 – 90C. Amplitudinile termice date de încălzirile şi răcirile diurne şi anotimpurale
influenţează puţin microclimatul peşterilor, fiind mai mari doar în apropierea intrărilor. Distanţa
faţă de intrare, la care se simt aceste modificări ale temperaturii, depinde de valoarea acesteia
la exterior, cât şi de caracteristicile cavităţilor (dimensiunile galeriilor, denivelate, număr de
intrări, etc.). (Trufaş V.,1986)
În Ciclovina cu Apă, s-a observat în Sala Mare o variaţie mai mare a temperaturii
aerului: între 50 şi 100C pentru o temperatură a aerului de afară de 10C şi respectiv 160c . Acest
fapt este explicabil, Sala Mare fiind la numai 150 m de exterior, golul subteran şi deschiderea
peşterii având dimensiuni mari. În sala de după Târâşul Roşu s-a observat o variaţie de numai
0,10C (8,30C şi 8,40C), această sală fiind bine izolată faţă de exterior şi faţă de râul subteran.
În Galeria Lacurilor se constată o variaţie a temperaturii între 60 şi 10,20C pentru o
temperatură a aerului din exterior de 60 şi respectiv 160 C. Generalizând, în semestrul cald al
anului temperatura aerului în subteran scade odată cu creşterea distanţei faţă de intrare, atât în
peşterile orizontale cât şi în avene.În golurile carstice descendente, cu intrări înguste situate la
partea lor superioară, temperatura aerului rămâne coborâtă atât iarna, cât şi vara, datorită
stagnării aerului rece mai dens şi mai greu (ex: Avenul de după Troian). În schimb, dacă
intrările sunt largi, încălzirea de vară se resimte uşor (prima parte a Avenului de Ponorâci).
Vara, în părţile joase ale peşterilor se acumulează aerul rece, în timp ce iarna, boltirile din
tavane păstrează aerul cald. La intrarea în sectorul B al Ciclovinei Uscate, temperatura aerului
înregistrează un plus de 1,5 0C faţă de galeria principală, fiind favorizată de denivelarea
pozitivă (+ 3m).
Pe baza determinărilor instrumentale s-au determinat în golurile carstice 3 tipuri de
stratificaţie termică: dublă, directă şi inversă.
a. Stratificaţia termică directă este specifică peşterilor şi avenelor cu deschideri largi,
temperatura aerului scăzând cu adâncimea. Aveastă variaţie este specifică vara pentru toate
golurile carstice verticale care nu sunt destul de adânci pentru a atinge stratul de temperatură
constantă.
b. Stratificaţia termică inversă apare doar în semestrul rece, manifestâdu-se prin
creşterea temperaturii aerului cu adâncimea.
c. Stratificaţia termică dublă constă în scăderea temperaturii de la intrare până la un
anumit nivel, după gradienţi a căror valoare oscilează între 60 şi 110C/ 100 m. Urmează apoi un
strat izoterm, după care temperatura creşte uşor conform legii geotermice.
În peşterile cu o singură deschidere, aerul pătrunde pe la partea superioară a acesteia,
iar iarna pe la partea inferioară. Pentru peşterile cu două sau mai multe deschideri situate la
niveluri diferite (ex: Ciclocina Uscată, Ciclovina II), circulaţia aerului este descendentă vara şi
ascendentă iarna. Primăvara şi toamna curenţii de aer au o intensitate scăzută şi îşi schimbă
direcţia de circulaţie de două ori pe zi, iar în a doua parte a nopţii predominând ascendenţa, iar
după amiaza descendenţa.
Un rol important în circulaţia aerului în peşteri îl joacă şi vânturile dominante ale
regiunii şi mai ales poziţia gurilor de peşteră.
Mişcarea aerului în golurile carstice se realizează cu viteze mai mari în porţiunile
înguste ale galeriilor, unde se produce o apropiere a liniilor de curent (ex: în sălile înalte şi largi,

36
unde liniile de curent se îndepărtează, viteza de deplasare a maselor de aer scade). Pentru
Peştera Ciclovina cu Apă, viteza curenţilor de aer variază între 0,1 şi 0,8 m/s. (Trufaş V.,1986)

Umezeala aerului.
Aflându-se în raport direct proporţional cu temperatura aerului, tensiunea vaporilor de
apă şi umezeala relativă din interiorul golurilor carstice pot prezenta valori diferite. Tensiunea
vaporilor va înregistra valori cu atât mai mici cu cât temperatura va fi mai scăzută şi invers.
Menţionăm că nu există o corespondenţă strictă între perioadele de uscăciune de la exterior şi
umiditatea peşterii, pentru că reţeaua subterană funcţionează ca un sistem reglator care tinde să
conserve o oarecare valoare a umidităţii aerului. La aceasta contribuie şi lipsa unei circulaţii
active a aerului în interior. În peşterile active (Sistemul Ponorâci-Ciclovina, Peştera din Valea
Călianu, Ciclovina Uscată – sectorul activ), tensiunea vaporilor şi umezeala relativă sunt mai
mari decât în galeriile fără drenaj activ (Ciclovina II,etc.) (Trufaş V.,1986)

1.5.Biodiversitatea.

Foto 20,”Atingere catifelată”

1.5.1.Vegetaţia.

Distribuţia geografică a vegetaţiei.

37
Se exprimă printr-o zonalitate altitudinală, determinată fiind şi de condiţiile locale de
climă sau de variaţia petrografică şi a solului. Caracteristică celei mai mari părţi a zonei este
etajul nemoral.
Perimetrul Ciclovina cu Apă – Ponorâci – Călianu se situează altimetric între 800 m – în
Valea Morii şi 1200 m – în Vârful Chiciurii. Etajarea vegetaţiei determină la această altitudine
prezenţa pădurilor de fag şi fag în amestec cu răşinoase, la periferia zonei studiate apărând în
benzi stejărişuri.
Pe unele suprafeţe, datorită modului de utilizare al terenului, este frecventă degradarea
suprafeţelor înierbate. In condiţii microclimatice specifice; se formează vegetaţia intrazonală şi
azonală; vegetaţia de stâncă şi grohotişuri, de izvoare şi pâraie, de mlaştini şi de luncă.

Pădurile de amestec de fag şi răşinoase.


Apar în versantul drept al Depresiunea Ponorâci, speciile de răşinoase fiind reprezentate
de molid (Picea abies), (Taxus baccata), brad (Abies alba), la care se adaugă şi alte foioase ca:
ulmul de munte (Ulmus montana) şi scoruşul de munte (Sorbus aucuparia). Brădete pure se
întâlnesc pe versanţii râului Ponorâci, arbuştii aproape lipsind. Specia dominantă este fagul
(Fagus sylvatica)

Pădurile de fag.
Se desfăşoară ca subetaj în continuarea celui de amestec, cu extindere până la 800 – 900
m. Predominant este fagul (Fagus sylvatica, Var moesica), asociat pe alocuri cu paltinul (Acer
platanoides, ulmul de munte, frasinul (Fraxinus excelsior), carpenul (Carpinus cetulus). Fagul
formează păduri compacte în zona Văii Albiile, Dealul Robului, Valea Traianului.
Arbuştii sunt numeroşi în luminişuri şi pe stâncării sau la liziera pădurii Cornul (Cornus
nas), alunul (Corylus evellave), porumbarul (Prunus spinosa), cireş păsăresc, lemn câinesc,
sânger.
Vegetaţia ierboasă din luminişuri este alcătuită din vinariţă (Asperule odorata), colţişor
(Dentaria glandulosa) tătăneasă (Symphythum cordatum), leurdă (Altium ursisum), ferigi
(Athyrium filex fernine, Dryopterius filix mas). Dintre elementele covorului floral amintim:
brânduşe (Crocus banaticus), măseaua ciutei (Erithronium dens-conis), viorea (Scilla brifolia).
Pajiştile secundare, dezvoltate pe locul pădurilor de fag defrişate, sunt alcătuite din păiuşcă
(Agrotis tenuis), păiuş roşu (Festuca rubra), pieptănăriţă (Cynosums cristatus). Suprapăşunarea
acestora a determinat degradarea şi invadarea lor de către plante ca: ţepoşica (Nardus stricta),
ienupăr (Jusiperus communis), ferigă (Pteridium aguillinum).
Dintre fructele de pădure amintim: fragi (Fragaria vesca), zmeura (Rubus idaeus) care
au luat locul pădurilor defrişate, mura (Rubus hirtus) care apare la marginea tăieturilor şi în văi,
coacăzele (Bruc kenthalia spiculifolia),merişorul şi afinul (Vaccinium myrtilus).

Pădurile de mesteacăn.
Mesteacănul (Betula pendula), ocupă suprafeţe apreciabile în zona dolinelor de la
Triscioare şi în extremitatea estică a Platoului Troian
Vegetaţia azonală.
Pe stâncăriile calcaroase şi acolo unde pătura de sol este subţire, predomină speciile
calcifile (păiuş, rogoz),izolat se întâlneşte liliacul sălbatic (Syringa vulgaris). Tot aici se
observă şi un interesant fenomen biogeografic exprimat prin aspectul gârbovit şi noduros al

38
fagilor (contrastând cu vigoarea celor de pe cristalin) datorită alcalinităţii mari a solului, care le
împiedică dezvoltarea normală.
În luncile râurilor şi în zonele cu surplus de umiditate sunt prezente papura, urzica s.a.
Deşi sectorul carstic Ponorâci – Ciclovina cu Apă aparţin rezervaţiei naturale “Grădişte
de Munte – Ciclovina”, pădurile de aici şi cele limitrofe, care ar trebui să constituie “zona –
tampon”, au fost exploatate “la ras”. Defrişările s-au efectuat în două perimetre: pe versantul
stâng al Văii Morii şi în amonte de Peştera Ponorâci cu un km. Locul pădurii a fost luat de
vegetaţie secundară compusă din tufişuri de zmeură, mure, măceş (Rubus idaeus, Fragaria
vesca, Sambucus racemosa, Epilobium angustifolium). Defrişările nu au fost urmate de
reîmpăduriri. (Trufaş V. ,1986)

1.5.2.Fauna.

Foto.21,”Vipera cu corn (Vipera ammodytes montandoni)”

Aflată în strânsă legătură cu repartiţia vegetaţiei, fauna este bogată şi variată, fiind
favorizată de prezenţa pădurilor de foioase şi de amestec foioase – conifere. Totuşi, intervenţiile
antropice (defrişări masive, construirea drumului Luncani – Ciclovina etc.) au determinat în
parte restrângerea arealului de specii.

1.5.2.1.Fauna actuală.

39
Fauna terestră.
Răspândirea animalelor nu respectă etajarea strictă a vegetaţiei, arealul de răspândire a
unor specii depăşind limitele etajelor. Dintre mamifere amintim: ursul brun, (Ursus arctos),
lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes vulpes), mistreţul (Sus scrofa) care coboară până în zonele
depresionare limitrofe sau sunt întâlnite în apropierea stâncilor. Alături de acestea sunt
prezente: căprioara (Capreolus capreolus), veveriţa (Sciurus vulgaris), jderul (Martes martes),
râsul (Lynx lynx), cârtiţa (Talpa europaea), ariciul (Eerinacus europaeus roumanicus), etc.
Din lumea păsărilor, la fel de bogată şi variată, amintim: răpitoarele – şoimul (Falio
peregrinus), huhurezul (Strix aluco), cucuveaua (Athene noctua), buha (Bubo bubo). In timpul
zilei, pădurea este populată de păsări precum: mierla (Turdus merula), sturzul (Turdus
philomelos), gaiţa (Gerrulus glaudarius), ţarca (Pica pica), privighetoarea (Luscinia
megarhynchos), alunarul (Nucifraga caryocatactes), piţigoiul , ciocănitoarea , şi altele.
Dintre reptile menţionăm vipera comună (Vipera Cerus), vipera cu corn (Vipera
ammodytes montandoni), şopârla de munte (Lacerta vivipata), salamandra (Salamadra
salamadra) prezente aici ca urmare a influenţelor climatice submediteraneene, dar şi datorită
calcarelor care prin albedoul lor, ridică temperatura stratului de aer cu care iau contact.
Fauna acvatică.
Apa râurilor este populată de păstrăvi (Salmo) şi nisiparniţa (Sabanejavia romania), iar
dintre nevertebrate acvatice sunt prezenţi racii (Astacus torentiune).
Fauna cavernicolă cuprinde fauna actuală (adică în viaţă) şi fauna fosilă
(reprezentată în general de sistemul osos al organismelor moarte). Ea constituie obiectul de
studiu al biospeologiei. Cercetarea faunei Cavernicole s-a extins şi asupra altor medii subterane:
ape freatice şi hipereice, cavităţi artificiale di grote, din reţeaua superficială de litoclaze, etc.
Odată cu inventarierea şi studiul organismelor, din punct de vedere biologic se determină şi
caracteristicile factorilor de mediu din domeniul subteran care determină caracteristica
biotopului. Variaţia acestor condiţii de viaţă stau la originea şi răspândirea faunei cavernicole,
la fluctuaţiile de populaţii în timp.
Considerăm necesară în continuare prezentarea câtorva aspecte de ordin ecologic ( A:
categorii ecologice de faună cavernicolă) şi zoogeografic (condiţii de existenţă în peşterii;
producţia primară – hrana animalelor cavernicole; biotopi şi comunităţi de viaţă; B: originea şi
răspândirea faunei din peşteri). (Trufaş V. ,1986)

A. Categorii ecologice de faună cavernicolă.

Diversitatea biotopilor cavernicolia determinat elaborarea unui vocabular special pentru


caracterizarea ecologică a faunei fiecăruia dintre aceştia reprezentând noţiuni ecologice care
oglindesc valoarea relaţiilor dintre animale şi mediul de viaţă. Cuvintele se termină cu sufixe de
origine greacă …xent = străin, …fil = indiferent şi …bin = exclusiv.
Animalele hipogee s-au subterane trăiesc sub pământ, cele epigee trăiesc la suprafaţa
pământului şi cele endogene trăiesc în solul străbătut de rădăcinile plantelor şi anexele lui.
Animalele endogene aparţin grupei mari a hipogeelor, iar din punct de vedere ecologic se
împart în trei categorii: edofixene şi edofobii. Hipogee sunt şi animalele cavernicole, locuitorii
temporali s-au permanenţi ai peşterilor. Animalele care se întâlnesc în peşteri sunt: traglobii
(specifice mediului subteran), traglofile (trăiesc atât în subteran cât şi în exterior), subtraglofile,

40
tragloxene (străine mediului subteran, ajunse accidental aici), parazite (trăiesc pe seama altor
organisme) guanofile (sau guanobii).
Un cavernicol traglobiont (sau traglobin) trăieşte numai în peşterii (tragle = peşteră).
În afara unor adaptări de natură fiziologică, majoritatea formelor traglobionte prezintă şi
unele caractere (morfologice de evoluţie regresivă : anoftalmie, dipigmentare (dispariţia din
tegumentul corpului a pigmenţilor melanici negri, hipertrofia apendicelor. Deşi aceste caractere
nu sunt specifice faunei cavernicole traglobionte, ele se întâlnesc frecvent.
Subtroglofil este un animal care caută ambianţa peşterii într-una din fazele ciclului
biologic, vara sau iarna (din aprilie – mai şi până în septembrie octombrie cele estivante şi în
rest cele hivernante). Majoritatea nu se hrănesc în peşteri, ci pătrund aici când la exterior
valorile factorilor climatici devin nefavorabili, ca şi pentru refacerea potenţialului de
reproducere printr-un proces de diapauză.
Trogloxen este considerat orice animal ajuns accidental în peşteri (antrenat, de exemplu,
de ape la viituri). Cele mai multe dintre trogloxene pier sau reuşesc să se întoarcă în exterior;
există însă şi specii comune, cu mare valenţă ecologică, cărora valorile factorilor de mediu şi
resursele trofice ale peşterii le sunt favorabile, putând astfel supravieţui şi chiar reproduce aici o
perioadă de timp mai mult sau mai puţin îndelungată.
Speciile parazite sunt legate direct de gazdele lor, atât din punctul de vedere al factorilor
de mediu, cât şi din acela al hranei (deci atât ecologic cât şi biologic). Nici caracterele
morfologice de evoluţie regresivă, care se observă la foarte multe dintre ele (anaftalmie,
depigmentare sau atrofierea aripilor) nu depind de factorii de mediu, ci de modul lor de viaţă.
Fauna din guano este alcătuită din elemente guanofage (adică consumatoare de guano de
lilieci sau de alte mamifere care se adăpostesc în peşteri) şi numai într-o măsură mică din forme
prădătoare. Ecologic, componenţii acestei faune din peşteri aparţin la una din aceste două
categorii principale: guanobii (dacă este vorba de specii la care tot ciclul vital se desfăşoară
numai în peşteri) şi guanofile (cele care frecventează şi alţi biotopi în afara guanoului din
peşteri). (Trufaş V. ,1986)

B. Originea şi răspândirea faunei din peşteri.

Aproape toată fauna troglobiontă din peşterile noastre este de origine sudică, balcanică.
Sursele ei au început să migreze de-a lungul Carpaţilor şi în Dobrogea începând din prima
jumătate a terţiarului. Această migraţie a fost dependentă de prezenţa zonelor împădurite de
dealuri şi câmpii şi munţii mijlocii (altitudini între 200-1000 m şi nu s-a realizat ca un proces
continuu, ci secvenţial, pe epoci, în funcţie de potenţialul evolutiv al speciilor şi de situaţia
paleogeografică a spaţiului românesc. Transgresiunile marine din diferite perioade (în special
marea transgresiune din tertonian) au dat naştere unor bazine - carieră care, apărute sub forma
unor depresiuni sau culoare acoperite de mare, au delimitat în înaintarea lor valurile de
imigrare, Munţii Şureanu au fost delimitaţi de astfel de zone joase, inundate: Culoarul
Mureşului în nord, Depresiunea Haţeg în vest şi sud, ca o continuare şi o legătură între
culoarele Timiş şi Cerna şi depresiunea Petroşani, Culoarul Jiului. Din acest punct de vedere, al
izolării provinciilor biospeologice, Munţii Şureanu aparţin provinciei Carpaţilor Meridionali
dintre Olt şi Culoarul Timiş – Cerna.

C. Condiţii de existenţă în peşteri.

41
Valorile factorilor de mediu (fizici şi chimici) indică modul în care trăiesc şi sunt
repartizate vieţuitoarele în biotopi subterani acvatici şi tereştri.
Cei mai importanţi factori de mediu din peşteri sunt: obscuritatea, temperatura,
umiditatea, curenţii de aer, compoziţia aerului, conţinutul apei în gaze, săruri minerale şi
substanţe organice, hrana animalelor cavernicole.
Obscuritatea are următoarele consecinţe biologice: sinteza clorofiliană nu poate avea
loc, deci plantele verzi lipsesc, animalele nu prezintă pigmenţi cutanaţi (care le-ar proteja de
influenţa nocivă a luminii). Speciile strict cavernicole sunt lucifuge, dar în condiţii de
temperatură şi umiditate propice ele pot fi întâlnite în zona intrărilor, luminată difuz, pe
acumulările de materii organice.
Temperatura: Media anuală pentru peşterile din ţara noastră este de 7-120C. Valoarea
medie înregistrată în profunzime este apropiată de valoarea temperaturii medii înregistrată la
exterior, în preajma deschiderii peşterii. Faţă de valorile temperaturii, elementele troglobionte
nu se comportă ca strict stenoterme deoarece intervalul dintre limitele letale poate atinge chiar
peste 200C. Ele au însă un optim termic care corespunde temperaturii din profunzimea
peşterilor.
Umiditatea atmosferei peşterilor creşte cu cât diferenţa de temperatură dinte interior şi
exterior este mai mare. Poate atinge valoarea de 100% şi peste aceasta, devenind saturată;
umiditatea crescută reprezintă factorul cel mai important pentru viaţa animalelor troglobionte
terestre.
Curenţii de aer influenţează distribuţia faunei în peşteri, elementele troglobionte fiind
foarte sensibile la mişcările aerului.
Compoziţia aerului şi a apei nu reprezintă diferenţe importante faţă de exterior.
Bioxidul de carbon, având densitate mai mare, se poate acumula în pungi pe galerii sau chimici
preponderenţi, cu influenţă biologică directă şi nici nu sunt foarte diferiţi de cei specifici apei
sau atmosferei de la suprafaţă.
Hrana animalelor cavernicole. Cantitativ şi calitativ, sursele de hrană din peşteri sunt
mult mai sărace decât cele de la exterior. Ele provin din afara peşterilor şi sunt aduse de om, de
către ape, curenţi de aer sau animale. Apa contribuie la formarea limonului (mâl) argilos din
peşteri, foarte bogat în materii organice şi microorganisme. In lipsa acestuia, stadiile juvenile
ale multor specii consumatoare (crustacee în special), pot să moară.
Guano-ul constituie o altă sursă de hrană, fiind extrem de bogat în microorganisme
(bacterii, actinomicee, ciuperci).Trăsătura cea mai importantă a condiţiilor de viaţă din mediul
subteran o constituie uniformitatea şi constanta acestora, mai evidentă în cazul mediului
acvatic. Aceasta este de fapt trăsătura care dă caracteristica de refugiu domeniului subteran.
(Trufaş V. ,1986)

1.5.2.2.Fauna fosilă.

42
Foto.22,”Fosile ale Ursului peşterilor ( Ursus spelaeus), în Peştera Ciclovina uscată”

Din păcate, exploatarea fosfaţilor acumulaţi în sedimentul din interiorul cavităţilor au


distrus mare parte din fosile. Distrugerea sedimentului a făcut imposibilă studierea sistematică a
profilului depozitului sedimentologic, dar şi a celui speleal, atât în Ciclovina Uscată, cât şi în
Peştera Ciclovina II, care prezintă cele mai mari rezerve de acest tip.
Fauna fosilă cuprinde exemplare din pleistocenul superior şi până în prezent.
Peştera Ciclovina Uscată adăposteşte câteva mii de exemplare din Ursus spelaeus.
Acestea se găsesc în orizonturile “a” şi “b” ale “complexului B” din depozitul sedimentologic.
Orizontul “a” este caracterizat de straturi masive, omogene, distincte de restul sedimentului.
Grosimea lor ajunge la 8-10 cm, fiind întrerupte pe alocuri. În orizontul “b” al aceluiaşi
complex, apar sporadic oase de Ursus Spelaeus şi Canis lupus. Tot la acest nivel al
sedimentului s-a descoperit craniul de Homo sapiens fossilis, datat de C.S.Nicolaescu – Plopşor
în aurignacianul mediu, respectiv W2 (B, Jungbert, 1978). Similar este cazul Peşterii Ciclovina
II care adăposteşte schelete aproape intacte de Ursus Spelaeus.
În Peştera Ciclovina cu Apă s-au găsit numeroase schelete de Nyctalus noctula
încrustate în calcita podelei, alături de mărgelele de chihlimbar în care sunt fosilizate fragmente
vegetale, insecte, etc.
Studiul faunei fosile este deosebit de important pentru interpretarea proceselor şi
fenomenelor specifice mediului spelean, dar şi pentru stabilirea condiţiilor de ansamblu în care
a evoluat sistemul carstic respectiv. (Trufaş V. ,1986)

43
1.5.3. Solurile.

Foto. 23,”Urme…”

1.5.3.1. Factorii pedogenetici.

Diversitatea solurilor se explică prin variaţia în timp şi în spaţiu a factorilor


pedoclimatici, rolul predominant avându-l factorii fizico-geografici, în primul rând vegetaţia,
clima, roca şi relieful. Predominante fiind rocile ultrabazice – calcare şi şisturile caracteristice
acestora sunt solurile scheletice bogate în humus calcic, de tipul rendzinei, respectiv solurile
brune acide.
În condiţiile climatice locale, cu precipitaţii bogate, acidifierea este intensă. Rezultă
soluri eumezobazice şi soluri brune acide cu componente bazice, datorită circuitului biologic
foarte lent pus pe seama blocării substanţelor organice în orizonturile superficiale de humus
brut sau chiar mlăştinos pe alocuri. Sub pajişti şi sub pădurile de foioase, unde descompunerea
materialelor organice este mai rapidă, favorizate de roca metamorfică cristalină, descompunerea
materialelor organice este mai rapidă formându-se soluri brune acide şi podzolice. Sub influenţa
pânzei freatice, pseudo-gluzarea este prezentă în bazinetul depresionar al Ponorâciului. Sunt
prezente aici soluri aluviale gleizate cu orizont viu acumulativ, caracterizate printr-o slabă
evoluţie a procesului pedogenetic. Modificarea regimului hidrologic prin oscilaţia naturală a
nivelului pânzei freatice determină dezvoltarea formaţiunilor vegetale de fâneaţă umedă. Este
activ procesul de levigare a sărurilor solubile pe profil de sol, de migrare a coloizilor organo-
minerali şi de debazificare a orizontului superior.

44
În urma lucrărilor agricole pe suprafeţe cu vegetaţie ierboasă şi a cultivării acestor
suprafeţe au apărut subdiviziuni specifice orizontului A. (Bleahu M.,1974)

1.5.3.2. Tipuri de sol.

Foto.24,”Lumini şi umbre”

Rendzinele au cea mai mare răspândire. Sunt caracterizate prin orizont RRZ în primii
150 cm; orizont Am format pe material rezultat din alterarea substratului RRZ; orizont A RRZ sau
B având, cel puţin în partea superioară, culori cu valori şi crome mai mari de 3,5 la materialul în
stare umedă.Roca parentală dură şi masivă determină formarea unor profile scurte şi bogate în
material scheletic.Partea minerală rezultă în urma acumulării reziduale a particulelor de argilă şi
praf. Solul prezintă chiar la suprafaţă material scheletic. Structura, datorită conţinutului ridicat
de humus şi alcătuirii acestuia din acizi huminici saturaţi cu calciu este glomerulară, bine
dezvoltată.Fertilitatea rendzinelor este în general bună, utilizarea lor fiind preponderent silvică
şi ca pajişti şi fâneţe naturale. (Bleahu M.,1974)
Soluri brune eumezobazice apare pe suprafeţe destul de restrânse, în profil având o
succesiune de orizonturi A0 – BV – C. Orizontul A este gros de 10 – 40 cm şi are culoarea
brună. Orizontul BV are între 20 – 150 cm (mai subţire la altitudini mai mari) de culoare brună,
prezintă nuanţe gălbui sau roşiatice, crome mai mari de 3,5 în stare umedă. Acestea sunt urmate
de materialul parental C.
Solul are o textură uniformă grosieră diferenţiată în profil. Uneori în BV există un
surplus de argilă . Conţinutul în humus este de 2 – 4% (60 – 120 t/ha), ph-ul între 6 – 7 dă o

45
reacţie slab acidă – neutră, iar aprovizionarea cu substanţe nutritive şi activate microbiologic
relativ bună.
Prezintă un subtip rendzinic (CRZ) asemănător celui tipic dar cu CPR în primii 150 cm.
Profilul acestuia este A0 – BV – RRZ. Similitudini de sol mai sunt: sol brun cu pietriş calcaros,
rendzină brună (parţial). (Bleahu M.,1974)
Soluri brune acide au răspândire mare la periferia zonei studiate, evoluând pe roci
metamorfice (şisturi cristaline). Datorită climatului umed şi răcoros, vegetaţiei cu caracter
acidifil, transformarea resturilor organice este anevoioasă, formându-se puţin humus, adesea
acumulându-se cantităţi mari de materie organică în curs de humificare.
Profilul tipic al solurilor brun acide prezintă o succesiune A 0 – BV – C (sau R). Orizontul
A0 are grosimi de 10 – 30 cm şi este deschis la culoare. Orizontul B V, de 20 – 70 cm are culori
de crome mai mari sau egale cu 3,5 (în stare umedă). (Bleahu M.,1974)
Dintre solurile azonale amintim Solurile hidromorfe şi regosolurile.
Solurile hidromorfe (organice) prezintă un regim hidric special, fiind formate din
resturi vegetale aflate în descompunere, cu o mare capacitate de absorbţie a apei. Sunt prezente
în depresiunea de contact a Ponorâciului. Pe depozite proluviale luto – argiloase şi aluvio –
proluviale din aceste bazinete depresionare apar lăcovişti, soluri gleice şi pseudogleice la care
superior se dezvoltă un orizont semiturbos cu separaţii ferimagnetice, concreţiuni şi acumulări
difuze de carbonanţi.
Regosolurile au un profil scurt şi se întâlnesc în petece în zona “Marelui Grohotiş” al
Ciclovinei şi în împrejurimile Peşterii Ponorâci. (Bleahu M.,1974)

Foto.25,”Căpiţe...”

Cap.2. Evoluţia conceptului de ecoturism.

46
Foto.26,”Drumeţie”
2.1.Ce este ecoturismul ?

Această întrebare, este de mare actualitate azi,când viaţa omului modern a devenit aproape
total ruptă de natură,fapt ce a dus la un grav dezechilibru, atât pentru umanitate în ansamblul
său,dar mai ales pentru ecosistemul planetar,aflat într-un proces accelerat de transformare,
specia umană însăşi, fiind pusă într-un real pericol de autodistrugere,datorat în special faptului
că:”de mai bine de două secole conjugăm doar verbul ” a avea” “.De aceea,”acum,la început
de secol şi de mileniu,va trebui să învăţăm să conjugăm şi verbul „a şti” şi,mai ales verbul “a
crede”.Altfel,riscăm să nu mai avem ce conjuga.”(Duma S.,2006)
Pentru a putea da o interpretare cât mai cuprinzătoare noţiunii de „ecoturism”,m-am
gândit să despart cuvântul în două părţi:”eco”,provine de la “ecologie”,adică ştiinţa care se
ocupă cu studiul casei noastre Terra (din cuvintele greceşti:”oikos”=casă şi „logos”= ştiinţă) şi
“turism”,noţiune ce a primit în ultimii ani numeroase definiţii: „Turismul este ansamblul de
relaţii şi fenomene care rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor în afara domiciliului lor,
atâta timp cât sejurul şi deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă şi o
activitate lucrativă oarecare”,definiţie dată de profesorul elveţian W. Hunziker în 1940 şi
acceptată pe plan mondial. Dicţionarul Enciclopedic Român propune următoarea definiţie a
turismului: „Activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constând din parcurgerea, pe jos sau
cu diferite mijloace de transport, a unor distanţe, pentru vizitarea regiunilor pitoreşti, a
localităţilor, a obiectivelor culturale, economice, istorice, etc.” După cum se poate observa,cele

47
doua definiţii nu fac referire la protejarea şi ocrotirea mediului,ele menţionează doar aspectul
legat de deplasarea persoanelor in afara domiciliului lor,motivatia fiind oricare alta, in afara
unor activităţi lucrative.Astfel,în trecut dar şi azi,turismul, şi mai ales cel de masă,a contribuit în
mare măsură la degradarea şi poluarea mediului,cauza principală fiind lipsa de educaţie
ecologică,ce ar fi trebuit făcută încă de pe băncile şcolii.Dovada acestui fapt ruşinos pentru
noi,o reprezintă tonele de deşeuri adunate de pe munte şi din zonele cu trafic turistic, de
organizaţiile ecologiste,numeroasele peşteri devastate,copacii pădurilor plini de “amintiri de
neşters”,urmele de vetre de foc lăsate în locuri unde acest lucru este interzis,etc.etc.Cum toate
acestea nu mai puteau continua în acest fel distructiv de desfăşurare,ecoturismul a apărut ca o
alternativă nouă şi sănătoasă de a face turism,el încercând să îmbine într-un mod armonois şi
benefic activitatea aceasta, cu cea de ocrotire şi protecţie a mediului,de observare a naturii, în
aşa fel încât impactul lăsat de turişti asupra zonelor vizitate să fie cât mai mic posibil.În acest
scop,de a avea o influenţă cât mai mică asupra naturii,multe agenţii turoperatoare din lume se
ghidează după următorul principiu:”în natură, singurul lucru lăsat,să fie urmele paşilor tăi”.
Ecoturismul,trebuie văzut ca o formă mai evoluată a turismului,pentru a putea fi
definit,trebuie să includă câteva elemente ce-l diferenţiază de turism,cum ar fi următoarele:
-ecoturismul are la bază natura şi elementele sale;
- managementul ecologic în slujba unui impact minim;
- contribuţie la conservarea şi protejarea naturii;
- contribuţie la bunăstarea comunităţilor locale;
- educaţie ecologică.

Astfel ecoturismul poate fi definit:

„... forma de turism cu cel mai scăzut impact asupra naturii, ce contribuie la protejarea
speciilor şi habitatelor lor fie direct prin conservare fie indirect prin generarea de resurse
financiare pentru comunităţile locale suficiente pentru a le determina pe acestea să le
aprecieze valoarea şi în consecinţă să le protejeze ca surse de venit.“ (Goodwin, 1996).

„... forma de turism durabil la baza căruia stau resursele naturale, care se concentrează în
special asupra aprecierii şi cunoaşterii naturii şi care se bucură de un management etic de
impact redus, opus consumului, orientat în a susţine comunitatea locală (la nivel de control,
beneficii şi dimensiune). Are loc de obicei în spaţii naturale şi contribuie în mod obligatoriu la
conservarea şi protecţia acestora.“ (Fennell, 2003)

“…o formă de turism în care principala motivaţie a turistului este OBSERVAREA şi


APRECIEREA NATURII şi a TRADIŢIILOR LOCALE şi care trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
1. Conservarea şi protejarea naturii
2. Folosirea resurselor umane locale
3. Caracter educativ, respect pentru natură – conştientizare pentru turişti şi comunitatea
locală
4. Diminuează impactul negativ asupra mediului natural şi socio-cultural”
(Adoptată după definiţia consacrată dată de Organizaţia Mondială a Turismului)

48
Datorită numeroselor interpretări pe care diverşi autori de lucrări despre ecoturism le
acordă definiţiilor acestuia,se impun a fi prezentate următoarele criterii de bază ale
ecoturismului:
-se desfăşoară în spaţii naturale şi culturale;
-încurajează implicarea comunităţii locale;
-susţine bunăstarea localnicilor;
-implică măsuri de conservare.

Din cine este compusă familia eco-turismului?

În mod normal, ecoturismul este asociat cu "turismul de aventură", "turismul de natură"


şi cu "agro-turismul". Este important să reţinem că nici una din formele menţionate mai sus nu
este în mod necesar o formă de ecoturism ci numai atunci când îndeplineşte condiţiile
menţionate în definiţia ecoturismului. Prin agro-turism (care este mai cunoscut la noi) se
înţelege petrecerea unui sejur într-o gospodărie agricolă. Turistul poate fi implicat mai mult sau
mai puţin în activităţile tradiţionale ale respectivei zone sau gospodării. Astfel, el poate
participa la recoltarea strugurilor, la mulsul oilor sau la culesul merelor. Adevăratul agroturism
se desfăşoară în gospodării care se apropie cât mai mult de arhitectura şi modul tradiţional de
viaţă din zonă şi nu într-o vilă cu 3 etaje, aer condiţionat şi piscină.
Turismul de aventură presupune, de cele mai multe ori, vizitarea unei regiuni aproape
neafectate de impactul uman, efectuarea unui efort fizic relativ mare şi asumarea unor riscuri
mai mari. Din această categorie pot face parte schiul extrem, alpinismul, parcurgerea
canioanelor sau cheilor, coborârea pe ape repezi etc. Nici această formă nu poate fi considerată
neapărat o formă de ecoturism ci numai dacă îndeplineşte condiţiile acestuia.
Turismul de natură presupune realizarea unei calătorii cu scopul de a observa anumite
specii de animale sau plante în mediul lor natural.(www.google.com.)

În concluzie,nu poate exista ecoturism fără o minimă educaţie ecologică,fără dragoste şi


respect pentru natură,fără acea nevoie de nestăpânit de a explora ţinuturi noi şi
necunoscute,ecoturiştii fiind în general persoane cu o educaţie superioară,cu vârste cuprinse
între 35 şi peste 55 ani, dar mai există o categorie aparte de ecoturişti cu mult mai tineri şi
anume cercetaşii,ce caută în special acele areale turistice unde s-au păstrat nealterate elementele
de autenticitate,tradiţiile şi obiceiurile populare,tot ceea ce este original şi armonios în locurile
pe care le explorează.

2.2.Turism sau ecoturism?

49
Foto.27,”Coborârea deşeurilor”

Această întrebare, de mare actualitate astăzi,când turismul a devenit o industrie din ce în


ce mai profitabilă şi tot mai globalizată,ar trebui să-i preocupe în cea mai mare măsură pe toţi
cei implicaţi în industria turistică,de la simplul cabanier şi până la persoanele cu cea mai mare
putere de decizie,deoarece problemele legate de natură şi protecţia mediului au devenit atât de
importante pentru viitorul nostru şi al copiilor noştri,încât nu mai pot fi trecute cu vederea şi
nici lăsate să se rezolve de la sine.
Turismul,aşa cum s-a făcut până acum şi cum se mai practică în continuare în
România,cu o influenţă predominant negativă asupra mediului,unde un număr mare de turişti ce
vizitează un areal turistic oarecare,lasă în urma lor tone de gunoaie,fac focul în zone
interzise,sperie animalele pădurii cu muzica dată la volum maxim,spală autoturismele personale
în apele din natură,etc.etc.,trebuie să se transforme treptat,prin educaţie ecologică şi
conştientizare,într-o formă benefică de turism,cu un impact minim asupra mediului,bazat pe
protejarea şi conservarea acestuia,care să asigure o dezvoltare durabilă a comunităţilor locale, şi
anume, ecoturismul.
Ecoturismul este marea şansă de relansare şi reabilitare a întregii industrii turistice din
România,este o adevărată provocare pe termen lung,pentru toţi cei care vor şi pot să facă ceva
pentru schimbarea mentalităţilor în turism şi nu numai,ecoturismul,nu poate fi pus în practică
decât dacă există o educaţie ecologică şi aceasta se poate face începând chiar de la gradiniţă şi

50
până la cei de vârsta a treia,spiritul ecologic trebuie să devină un adevărat mod de viaţă pentru
noi,oamenii mileniului III.
O ţară precum România,cu un imens potenţial turistic dat de formele de relief
armonioase,de bogăţia extraordinară a naturii acestor locuri,cu tot patrimoniul ei natural şi
antropic de care dispune,nu-şi mai poate permite, aşa cum s-a întâmplat până acum,să nu facă
aproape nimic pentru a le pune în valoare,exploatându-le total iraţional şi fără nici un plan de
dezvoltare ecologică pe termen scurt,mediu şi lung.Răspunsul la întrebarea „turism sau
ecoturism ?” ,trebuie să fie categoric în favoarea ecoturismului,motivele pentru care trebuie
aleasă această alternativă fiind multe şi deosebit de importante,cum ar fi următoarele:
-dezvoltarea durabilă a comunităţilor locale şi păstrarea legăturii armonioase cu natura;
-educaţie ecologică pentru oamenii de la sate;
-renaşterea tradiţiilor şi obiceiurilor populare;
-interacţiunea cu alte culturi şi de aici,o mai bună cunoaştere a diversităţii între oameni;
- ecoturismul poate fi privit şi ca o oportunitate de afaceri. O afacere ecoturistică poate avea
succes pe termen lung dacă este o afacere responsabilă, care respectă legile pieţei şi ale
dezvoltării durabile deopotrivă;
- ecoturismul este o versiune durabilă a turismului în arii naturale, incluzând în acelaşi timp şi
elemente ale turismului rural şi cultural;
-ecoturismul are o contribuţie importantă în protejarea şi conservarea naturii;
-prin educaţia ecologică a celor care-l practică,ecoturismul constituie o sursă importantă de
informare şi un exemplu de urmat pentru noi toţi.

Ecoturismul nu este văzut doar sub aspectele pozitive, ci este analizat şi sub aspectul
efectelor negative pe care le are. Criticile aduse ecoturismului se referă, în principal, la:
-introducerea în circuitul turistic a unor zone fragile, păstrate intacte până în prezent, foarte
puţin cercetate;
-există situaţii când reprezentanţi ai autorităţilor locale sau guvernamentale, în numele
ecoturismului, dezvoltă turismul de masă în situri neexplorate;
-mulţi organizatori de călătorii promovează conceptul de „ecoturism” atunci când fac referire la
activităţile lor, dar nu aplică principiile de ocrotire a mediului (noţiunea de greenwashing), în
acest fel se produce o confuzie în mintea turiştilor cu privire la ceea ce înseamnă cu adevărat
ecoturismul;
-comunităţile locale şi cultura indigenă pot fi influenţate negativ de afluxul crescut de vizitatori
străini cu un stil de viaţă modern.(www.google.com.)
În concluzie,pentru România ecoturismul reprezintă o necesitate vitală,pe care trebuie să
o punem în practică cu multă determinare şi responsabilitate,el trebuie încurajat şi ajutat să se
dezvolte prin toate mijloacele,toţi factorii implicaţi având un anumit rol în aplicarea acţiunilor
necesare,principalul rol avându-l factorul politic.

Cap.3. Începuturile ecoturismului în perimetrul carstic Ciclovina-Ponorâci.

51
Foto.28,”Cercetaşii,în drumeţie”

3.1.Cercetaşii,primii ecoturişti ai Ciclovinei.

Cine sunt cercetaşii ?

Cercetaşii sunt nişte oameni obişnuiţi şi totuşi aparte,fără limită de vârstă,animaţi de


iubirea pentru natură şi prietenie,gata oricând să-şi ofere ajutorul pentru cel aflat la nevoie,sunt
membrii celei mai mari organizaţii mondiale şi anume,Organizaţia Mondială a Mişcării
Scout.Aceasta a fost înfiinţată în anul 1922,România fiind printre ţările fondatoare,în prezent
existând în lume peste 28 milioane de cercetaşi din 214 ţări şi teritorii.
În România,prima unitate de cercetaşi a apărut în anul 1913 din iniţiativa şi sub
conducerea colonelului Grigore Berindei.În anul următor existau în ţara noastră numeroase
unităţi de cercetaşi care formau “Asociaţia Cercetaşii României”,fundamentată pe principiile şi
metoda de educare a copiilor şi tinerilor iniţiate de Lord Baden Powell,fondatorul cercetăşiei.
Asociaţia este legalizată în 1915,având ca mare comandant pe Alteţa sa
Regală,Principele Carol (viitorul rege Carol al-II-lea).În acelaşi an Asociaţia este înscrisă la
Biroul Mondial Scout cu sediul la Londra.
Din păcate,în anul 1937,aflată în plin avânt,Asociaţia Cercetaşii României este
desfiinţată de regele Carol al II-lea,acesta dispunând înfiinţarea unei organizaţii de

52
masă,obligatorii,în rândul copiilor şi tinerilor,denumită “Straja ţării” ,care,deşi a preluat o parte
din ideile cercetăşiei mondiale,a fost în contradicţie cu principiile fundamentale şi cu metoda
acesteia.
Dar ideile cercetăşeşti nu au dispărut din România,renăscând în 1990 din iniţiativa unui
grup de entuziaşti,majoritatea foşti cercetaşi,care reînfiinţează organizaţia sub numele de
“Asociaţia Cercetaşilor din România”.Aceasta,în anul 1993 îşi schimbă numele în “Organizaţia
Naţională Cercetaşii României” şi tot în acelaşi an este primită ca membru cu drepturi depline
al Organizaţiei Mondiale a Mişcării Scout,reluându-şi astfel locul în marea familie a asociaţiilor
cercetăşeşti din lume.(www.google.com.)

Metoda cercetăşească este un sistem de autoeducare progresivă bazată pe:


-un „Legământ” şi o „Lege”;
-educaţie prin acţiune;
-viaţa în grupuri mici (patrula),care,cu ajutorul adulţilor ce-i sfătuiesc,face ca tinerii să
descopere şi să accepte progresiv responsabilităţile ce le revin,să-şi formeze
caracterul,competenţa şi încrederea în sine şi să-şi dezvolte aptitudinile pentru a coopera,a
munci şi a conduce;
-programe diferenţiate,progresive şi atrăgătoare,cuprinzând activităţi variate,bazate pe interesul
participanţilor,jocuri,sporturi şi demonstraţii practice,tehnici folositoare şi servicii în folosul
comunităţii;astfel de activităţi se desfăşoară mai ales în mijlocul naturii.
Sistemul cercetăşesc de organizare este foarte riguros. În funcţie de vârstă, sunt grupaţi în
spiriduşi sau lupişori (7-10 ani), temerari (11-14 ani), exploratori (15-18 ani), seniori şi lideri
(peste 18 ani). Trebuie să ai cel puţin şapte ani ca să fii integrat într-o patrulă cercetăşească.
Fiecare patrulă, formată din patru până la opt cercetaşi, are un steag şi însemne proprii, iar
responsabilităţile fiecăruia sunt clar stabilite. Mai multe patrule formează o unitate, iar mai
multe unităţi, un centru local. Cel mai important moment din viaţa unui cercetaş este depunerea
jurământului de respectare a legilor cercetăşeşti, în faţa colegilor de unitate, într-un cadru
simbolic şi cu mâna pe steag.(www.google.com.)

Legea Cercetaşilor.
Cercetaşul consideră ca onoare a sa faptul ca i se acordă încredere;
Cercetaşul e loial faţă de ţara sa, părinţii, şefii şi subordonaţii săi;
Cercetaşul e mereu gata să servească pe aproapele său;
Cercetaşul e prietenul tuturor şi fratele oricărui alt cercetaş (din orice ţară, clasă socială sau
religie);
Cercetaşul e politicos şi manierat;
Cercetaşul vede în natură lucrarea lui Dumnezeu, iubeşte plantele şi animalele;
Cercetaşul ascultă cu promptitudine şi nu face nimic pe jumătate;
Cercetaşul surâde şi cântă chiar şi în situaţii dificile.
Cercetaşul e harnic şi chibzuit;
Cercetaşul e curat în gânduri, cuvinte şi acţiuni.(www.google.com.)

Educaţia ecologică pe care şi-o însuşesc cercetaşii şi pe care o transmit apoi


celorlalţi,nevoia lor de a cunoaşte natura şi de a explora mereu zone sălbatice şi
necunoscute,dragostea şi respectul pentru mediul în care trăiesc,implicarea lor intensă în
promovarea adevăratului sistem de valori umane,bazat pe iubire,respect reciproc,altruism şi

53
prietenie,sunt câteva calităţi ce fac din aceştia ecoturişti autentici,prin însăşi natura şi modul lor
de a fi.
Cum au ajuns prima oară cercetaşii la Ciclovina ?

Foto.29,”Cercetaşii…”

În anul 2002,cercetaşii din Centrul local Hunedoara,care până atunci îşi desfăşurau
campurile (tabere cercetăşeşti) în zona Vadu Dobrii,unde condiţiile de campare şi utilităţile de
primă necesitate ( apa şi cazarea) erau improprii (apa se aducea în bidoane de la 300 m distanţă
iar cazarea era în corturi),au hotărât să găsească alte locuri unde să-şi desfăşoare activităţile şi
programele lor cercetăşeşti şi în căutarea ce a urmat acestei hotărâri,una dintre patrulele trimise
în explorare, a găsit localitatea Ciclovina din Munţii Şureanu,aflată la doar o oră de mers cu
maşina de Hunedoara,zonă ce le-a plăcut de la prima vedere.
Transportul către Ciclovina din Hunedoara,cercetaşii îl făceau cu autobuzul până în
localitatea Boşorod,iar de acolo, porneau pe jos,cu rucsacul în spate,mergând pe un drum
forestier,traseu de 17 km,pe care-l parcurgeau în aproximativ 3,5-4 ore,funcţie de popasurile
făcute.
Prima ţintă pe care tinerii cercetaşi hunedoreni au găsit-o în satul răsfirat de munte
Ciclovina,a fost Peştera Ciclovina Uscată care în acea vreme încă nu era închisă accesului
turiştilor obişnuiţi.La prima explorare,au fost observate numeroasele urme lăsate de aşa zişii
turişti ce au intrat în peşteră de-a lungul timpului,pereţii plini de semnături şi “declaraţii de

54
iubire”,formaţiuni distruse,gunoaie peste tot,astfel încât au fost nevoiţi să facă pe loc,o primă
acţiune de ecologizare,şi atunci când au plecat,peştera a rămas puţin mai curată.
În perioada acelor prime ieşiri în zona Ponorâci-Ciclovina,cercetaşii hunedoreni au
încercat să identifice punctele posibile de atracţie turistică din acest perimetru,şi eventuale
trasee bune de urmat spre acestea.Astfel,s-a descoperit că în zonă nu existau nici un fel de
marcaje turistice,singurele trasee vizibile fiind drumurile şi potecile folosite de localnici.
Primele contacte dintre sătenii Ciclovinei şi cercetaşi,din acea perioadă de început,se
rezumau doar la simple saluturi de “zâua bună,Domnul să vă-mbucure,să fiţi sănătoşi etc.”,pe
care localnicii le rosteau miraţi şi curioşi,privindu-ne lung de peste garduri,întrebându-ne
apoi,ce căutăm noi prin acele locuri.Era un fel de scanare pe care ne-o făceau sătenii,deprinşi să
cunoască dintr-o privire dacă eşti om bun sau rău,normală din punctul lor de vedere,mai ales din
cauza numeroşilor căutători de comori,ce bântuiau foarte des acele locuri,în timpul acela.
După aproximativ un an de la primele ieşiri la Ciclovina,timp în care cercetaşii din
Hunedoara au reuşit să descopere potenţialul turistic imens al acestei frumoase zone din ţară,în
cadrul întâlnirilor săptămânale de la sediul organizaţiei,s-a hotărât să se ia legătura cu primarul
comunei Boşorod,pentru a ne putea oferi un loc în Ciclovina,unde să putem locui,în perioada
când dorim să venim acolo în tabere cercetăşeşti sau ca simpli turişti.Datorită faptului că existau
cercetaşi şi printre tinerii Boşorodului,primarul a fost de acord să ne acorde ca loc pentru
cazare,vechea clădire a şcolii din Ciclovina.

Foto.30,”La vatra de foc”


3.2.Şcoala veche de la Ciclovina,primul loc de campare al cercetaşilor şi punctul de
pornire în explorarea zonei.

55
Foto.31,”Şcoala de la Ciclovina”

Pentru cercetaşii din Hunedoara,posibilitatea de a-şi desfăşura viitoarele tabere având ca


loc de campare clădirea şcolii din Ciclovina,a constituit un puternic impuls pozitiv pentru a
organiza în zonă activităţi ecoturistice,la un nivel superior celui de până atunci.
Avantajele oferite de noul loc de camp pentru cercetaşi,faţă de vechile condiţii avute la
corturi, au fost următoarele:
-posibilitatea de a organiza tabere şi pe timpul iernii sau în celelalte perioade mai reci ale
anului,ceea ce la corturi ar fi fost foarte greu de făcut;
-spaţiu mult mai mare pentru desfăşurarea activităţilor de interior (jocuri de
cabană,socializare,comunicare,etc.);
-o siguranţă şi un comfort mult mai mari decât cele oferite de camparea la corturi,sporind astfel
numărul de participanţi în campuri;
-condiţiile de preparare a hranei şi păstrare a alimentelor erau mult superioare şi mai
sigure,celor de la cort;
-oferirea posibilităţii de a participa în taberele cercetăşeşti şi a celor ce nu posedă corturi,sau nu
agreează să stea în corturi;
-sporirea gradului de satisfacţie al turiştilor,datorită mai bunelor condiţii oferite (comparativ cu
cele de la cort);

56
-a sporit considerabil gradul de încredere al părinţilor cercetaşilor sub 18 ani,din punct de
vedere al siguranţei şi condiţiilor mai bune,oferite de clădirea şcolii,faţă de cele avute la corturi;
-cel mai important avantaj a fost acela că,prin amplasamentul său,clădirea şcolii din Ciclovina
ne-a oferit posibilitatea de a cunoaşte mai uşor vecinii,oamenii satului şi o parte din viaţa lor de
zi cu zi .
Marele dezavantaj,a fost acela că nu se puteau face nici un fel de modificări şi modernizări
de către cercetaşi, asupra clădirii vechii şcoli,deoarece sătenii Ciclovinei nu au fost de acord să
ne-o vândă şi nici să ne-o dea în concesiune,aşa cum am fi dorit să se întâmple.
Prin amplasamentul său,vechea clădire a şcolii din Ciclovina,a constituit un veritabil punct
de pornire pentru:
-desfăşurarea explorărilor în zonă şi identificarea potenţialelor trasee turistice;
-organizarea de campuri naţionale cu un număr mare de participanţi;
-limitarea sezonalităţii turistice,prin posibilitatea de a fi organizate tabere şi în perioadele reci
ale anului;
-creşterea numărului de campuri organizate în decursul unui an;
-iniţierea şi desfăşurarea unor acţiuni de marcare turistică,a câtorva dintre traseele turistice
identificate;
-o mai bună comunicare a cercetaşilor cu sătenii,ceea ce a dus la creşterea gradului de
socializare între membrii comunităţii locale şi “oamenii de la oraş”.

3.3.Comunitatea locală şi “oamenii de la oraş”.

Foto.32,”Au sosit turiştii…”


Comunitatea satului răsfirat de munte Ciclovina,în urma impactului cu “civilizaţia”
adusă pe meleagurile lor de către “oamenii de la oraş”, a avut de suferit următoarele schimbări:

57
a) Schimbări pozitive:
-o mai bună deschidere către lumea exterioară şi îmbunătăţirea considerabilă a comunicării
cu turiştii;
-tinerii satului,dacă la început manifestau faţă de străini o timiditate exagerată şi evitau orice
contact cu aceştia,acum se manifestă firesc şi normal,capacitatea lor de comunicare fiind mult
îmbunătăţită;
-datorită prezenţei grupurilor de cercetaşi şi a marelui interes manifestat de aceştia pentru
momentele când au loc manifestări populare tradiţionale (jocul căluşerilor,sărbătoarea de
sânziene,sărbătoarea Sfintelor Paşti etc.),comunitatea locală a Ciclovinei şi chiar cea a satelor
învecinate (Ursici,Alun,Târsa,Ponoarele,Luncani,Fizeşti),a primit un puternic impuls pozitiv
pentru a le desfăşura şi în continuare,fără să le lase să cadă în uitare aşa cum s-a întâmplat în
multe din satele şi cătunele României;
-comunicarea localnicilor cu cercetaşii, a dus la o mai bună înţelegere din partea acestora cu
privire la protejarea şi ocrotirea mediului;
-a crescut vizibil gradul de ospitalitate al sătenilor şi s-a îmbunătăţit pozitiv percepţia lor
faţă de ecoturişti (cercetaşi şi speologi);
-un fapt deosebit de important nu doar pentru Ciclovina dar şi pentru toate satele şi cătunele
izolate din România este următorul:prezenţa regulată a cercetaşilor alături de ei,faptul că cei din
afară (“oamenii de la oraş”),sunt interesaţi de viaţa pe care o duc,de vechile lor sărbători şi
tradiţii populare şi nu vin în acele locuri doar în căutare de comori,a constituit pentru
comunitatea locală o adevărată “gură de oxigen”,un puternic impuls pozitiv,o nouă speranţă
pentru a rămâne acolo şi a-şi continua viaţa, aşa cum au făcut moşii şi strămoşii lor,chiar dacă
inevitabil,sub impactul civilizaţiei aceasta nu va mai fi niciodată la fel.

b) Schimbări negative:
-principala schimbare negativă pe care am perceput-o în legătură cu sătenii Ciclovinei dar şi
cu cei din localităţile învecinate, este cea datorată introducerii televiziunii digitale (Digi Tv),o
problemă nouă a satelor româneşti, care poate altera ireversibil puritatea şi originalitatea acestor
ultime bastioane de cultură şi civilizaţie românească;
-contactul dintre sătenii din Ciclovina şi “oamenii de la oraş” ,ar putea cauza în timp,o
alterare a felului lor original şi tradiţional de viaţă,acesta primind din ce în ce mai multe
elemente străine, ce l-ar putea deturna de la misiunea sa nobilă,aceea de a păstra elementele
originare de cultură şi folclor ale acestui străvechi neam românesc şi de a le transmite mai
departe,aşa cum le-au primit de la moşii şi strămoşii lor;
-un pericol pentru desfăşurarea ecotursimului autentic în zona Ciclovina şi în satele
vecine,îl reprezintă o posibilă percepţie eronată cu privire la ceea ce înseamnă cu adevărat
ecoturismul,pe care o pot avea anumiţi reprezentanţi ai autorităţilor locale şi guvernamentale.

În concluzie,trebuie găsit un echilibru şi păstrată în permanenţă o relaţie pozitivă între


localnici şi ecoturişti,pentru a-şi putea asuma împreună responsabilitatea păstrării integre a
mediului înconjurător şi a-l preda intact generaţiilor viitoare.

Cap.4 Baza cercetăşească de la Ciclovina,rampa de lansare a ecoturismului în zonă

58
Foto.33,”Camp naţional”

4.1.Anul 2005,se înfiinţează prima bază cercetăşească din România.

În luna februarie a lui 2005, visul cercetaşilor hunedoreni de a avea o casă numai a lor la
Ciclovina, s-a împlinit.Atunci a fost cumpărată proprietatea ce avea să devină mai târziu,prima
bază cercetăşească din România.Aceasta a fost achiziţionată la preţul de 75 milioane lei vechi şi
aparţine liderului cercetaşilor din Hunedoara, domnul Gherman Laurian.
Baza este formată din următoarele corpuri de clădire:
-corpul principal (casa propriuzisă) este format dintr-un hol mare la intrare,o bucătărie şi două
camere (una mai mică cu 5 locuri şi una mai mare ce deţine 10 locuri);
-în faţa casei se află o magazie pentru scule şi alte unelte necesare gospodăriei;
-urmează apoi şura cu fân unde pe timp de vară pot dormi între 16 şi 20 de cercetaşi;
-mai există un vechi grajd pentru animale ce a fost transformat într-un loc cu multiple
întrebuinţări (sală de mese,adăpost pe timp ploios,loc pentru întâlnirile liderilor etc.);
-al cincilea corp este de dată mai recentă şi poate adăposti la etaj aproximativ 4 sau 6 persoane
ce au saltele şi saci de dormit;
-corpul principal are şi un beci răcoros la subsol,locul ideal pentru depozitat alimentele;
-ultimul corp de clădire al bazei este format din două grupuri sanitare;
-anul acesta (2008) urmează a fi construit un corp nou ce va fi dotat cu duşuri,chiuvete şi
grupuri sanitare moderne,ce vor fi racordate la o canalizare ecologică.
Atunci când a fost cumpărată,viitoarea bază cercetăşească de la Ciclovina se găsea într-o
fază foarte avansată de degradare.Tavanul din hol avea o gaură mare prin care se vedea
podul,peretele din partea dreaptă de lângă intrare era plin de igrasie şi câteva dintre bârnele din

59
structura de rezistenţă a casei erau putrede,întreaga structură fiind în pericol iminent de
prăbuşire.Toate camerele erau pline de mizerie ceea ce arată faptul că fostul proprietar nu a mai
locuit de multă vreme acolo.Nu exista apă curentă,aceasta era adusă în găleţi de la un izvor aflat
la 5 minute de mers pe jos faţă de casă.
Lucrările ce au fost făcute pentru a putea transforma acel loc insalubru într-o locuinţă
curată şi primitoare au fost lungi şi anevoioase,necesitând un volum mare de muncă şi o
importantă parte a timpului liber al cercetaşilor voluntari,care au reuşit să transforme în numai 2
ani acea proprietate aproape distrusă,într-o adevărată bază de promovare a ecoturismului în
zonă,fiind un exemplu pozitiv chiar şi pentru oamenii din acele locuri.
Astăzi,baza cercetăşească de la Ciclovina dispune de un număr de 15 locuri de cazare în
paturi din lemn supraetajate (dotate cu saltele,saci de dormit,pături,perne şi cearşafuri
curate),aflate în camere încălzite cu sobe pe bază de lemne,are apă curentă la chiuvetă (un lux
inexistent cu doar 3 ani în urmă),dispune de spălătoare cu robineţi aflate în curte, unde pe
timpul verii turiştii îşi pot face igiena corporală,are două duşuri alimentate de mici bazine
portabile ce sunt încălzite de soare,poate găzdui pe timpul verii în condiţii decente şi fără
corturi,un număr de aproximativ 24 de persoane ce dispun de izoprene şi saci de dormit,fără a fi
luate în calcul locurile din corpul principal care se pot folosi pe întreaga perioadă a anului.
(izoprenul sau neoprenul este o saltea specială folosită în turism ce are foarte bune proprietăţi
izolatoare)
Şansa a făcut ca această casă,împreună cu celelalte corpuri de clădire ce-i aparţin,să fie
cumpărată exact la timp,altfel dacă ar mai fi trecut câteva luni în plus,nu ar mai fi rămas din ea
decât un morman de moloz şi lemn putrezit,care ar fi făcut mult mai dificilă recuperarea şi
transformarea ei într-o clădire locuibilă.

Foto.34,”Baza cercetaşilor de la Ciclovina”


4.2.”Oamenii de la oraş” devin ”oameni ai locului”.

60
Foto.35,”O zi de muncă…”

Impactul pe care l-a avut cumpărarea proprietăţii de la Ciclovina de către “oamenii de la


oraş”,pentru comunitatea locală,a fost următorul:
-au crescut veniturile realizate de către localnici,aceştia primind importante câştiguri, datorită
participării la lucrările de refacere a proprietăţii nou achiziţionate;
-a crescut afluxul de turişti în zona Ciclovina şi odată cu aceştia au crescut şi beneficiile
comunităţii locale,de pe urma acestora;
- a crescut gradul de siguranţă perceput de localnici cu privire la viitorul satului lor,aceasta
contribuind la o posibilă înflorire a vieţii şi a gradului de bunăstare a localităţii,în anii următori;
-copiii sătenilor şi-au dezvoltat foarte mult capacitatea de a comunica,de a coopera,de a învăţa
etc.etc.,ca urmare a prieteniilor legate între aceştia şi tinerii cercetaşi;
-datorită încurajărilor perseverente şi optimiste primite de la “oamenii de la oraş” cu privire la
necesitatea păstrării nealterate a vechilor tradiţii şi obiceiuri populare,oamenii satului au început
să înţeleagă mult mai bine adevărata lor importanţă;
-s-a îmbunătăţit percepţia comunităţii locale cu privire la protecţia şi ocrotirea mediului,datorită
comunicării lor cu cercetaşii;
-între anumiţi localnici şi noii lor vecini au apărut relaţii de prietenie,ceea ce a contribuit mult la
integrarea acestora din urmă în cadrul comunităţii locale;
-dezvoltarea ecoturismului în zonă,a dus la apariţia de noi oportunităţi de afaceri pentru
localnici cum ar fi:închirierea cailor pentru plimbări călare;să fie ghizi pentru turişti;etc.

61
-prin exemplul oferit de către noii veniţi,comunitatea Ciclovinei poate fi stimulată pentru a
începe ea însăşi să dezvolte ecoturismul în zonă,transformându-şi locuinţele în pensiuni agro-
turistice şi demarând propriile afaceri în acest domeniu.
Toate cele enumerate mai sus, sunt sau încep să fie vizibile,perceptibile în viaţa actuală a
comunităţii din Ciclovina,însă numai timpul va hotărî care vor fi adevăratele urmări ale acestui
îndrăzneţ act,pe care l-a făcut un tânăr cercetaş hunedorean,acela de a aduce ecoturismul acolo
unde era cea mai mare nevoie de el,prin transformarea unei vechi case ţărăneşti locale,în prima
bază cercetăşească din România.

4.3.Primele campuri cercetăşeşti naţionale şi internaţionale.

Foto.36,”Primul camp internaţional”

Dezvoltarea bazei cercetăşeşti de la Ciclovina,prin condiţiile de ospitalitate şi cazare


oferite,a contribuit foarte mult la organizarea şi desfăşurarea unor campuri naţionale,cu un
număr ridicat de participanţi.Aceste tradiţionale tabere organizate de cercetaşi, se desfăşoară în
fiecare an,în perioada august-septembrie şi durează aproximativ 10-12 zile.Organizatorii unui
asemenea camp de mare amploare cum este cel naţional,la care pot participa cercetaşi
aparţinând tuturor centrelor locale din România,sunt tineri elevi,membri ai organizaţiilor locale
ce aparţin Organizaţiei Naţionale a Cercetaşilor din România,cu vârste cuprinse între 11 şi 18
ani,ce activează în patrule de temerari şi exploratori.Aceştia,ajutaţi de lideri şi sprijiniţi
financiar prin sponsorizări şi de către autorităţile locale (nu întotdeauna),se ocupă de toate

62
detaliile şi acţiunile necesare pentru organizarea şi desfăşurarea în condiţii cât mai bune posibil
a unui camp de o asemenea amploare cum este cel naţional.
Un exemplu de plan pentru desfăşurarea unei tabere cercetăşeşti naţionale este următorul:
-identificarea zonei de desfăşurare a campului;
-programarea perioadei în care va avea loc tabăra cercetăşească;
-identificarea sponsorilor şi contactarea autorităţilor locale;
-stabilirea bugetului necesar,în funcţie de sponsorizările primite;
-întocmirea listei cu materialele necesare (corturi,saci de dormit,corzi,hamuri,căşti etc.);
-trimiterea invitaţiilor de participare la tabără,către centrele locale din ţară;
-în funcţie de numărul celor înscrişi în listele de participanţi şi de bugetul primit,se stabileşte
cantitatea de alimente necesară pe toată perioada campului şi se întocmesc meniurile pentru
fiecare zi de tabără;
-se închiriază mijloacele de transport necesare deplasării la/de la locul de desfăşurare a
taberei,în funcţie de numărul de participanţi;
-liderii, împreună cu patrula ce organizează campul,au sarcina de a întocmi programul de
desfăşurare a taberei,pentru fiecare zi,din momentul sosirii în camp şi până la ultima zi;
-pe toată perioada de desfăşurare a unei tabere cercetăşeşti,se instituie un regulament de ordine
interioară,stabilit de participanţi,pentru a se evita orice activitate ce ar putea produce eventuale
disturbări în buna desfăşurare a campului.
În anii de după înfiinţarea bazei cercetăşeşti de la Ciclovina (2005,2006,2007),s-au
organizat şi desfăşurat un număr de 6 campuri naţionale şi 2 cu participare internaţională (3
tabere de primăvară şi 5 de vară),la care au participat un număr total de aproximativ 338
persoane,însumând în jur de 51 de înoptări.Participarea străină a însumat un număr total de 15
cercetaşi,8 polonezi şi 7 belgieni.
Aceste tabere organizate de cercetaşi,datorită programului diversificat şi atractiv pe baza
căruia se desfăşoară,atent elaborat şi alcătuit după principii ecologice,au capacitatea de a forma
un adevărat spirit ecoturistic asupra participanţilor,prin aceea că aceştia sunt învăţaţi şi ajutaţi să
respecte şi să iubească natura,prin toate acţiunile lor ei vor încerca să minimizeze impactul
asupra mediului urmând principiul: “în urma ta,singurul lucru ce va rămâne,să fie urmele
paşilor tăi”. (www.google.com)

Foto.37,”urmele paşilor tăi...”


4.4.Cercetaşii şi speologii,cei mai fideli ecoturişti ai zonei.

63
Foto.38,”Gata pentru explorare…”

Baza cercetăşească de la Ciclovina este deosebit de importantă pentru dezvoltarea


ecoturismului în zonă,datorită amplasamentului său foarte potrivit pentru turism şi a cadrului
natural deosebit de frumos şi armonios.Terenul pe care sunt amplasate corpurile de clădire ce
formează ansamblul bazei este bine proporţionat şi oferă condiţii optime pentru desfăşurarea
activităţilor specifice unui camp:
-există teren suficient de plat pentru a putea fi practicate sporturi cum ar
fi:fotbal,badminton,diverse jocuri între patrule etc.
-are foarte mult spaţiu disponibil pentru amplasarea de corturi;
-iarna,chiar lângă casă,în curte,există loc suficient pentru săniuş,ceea ce nu este deloc de
neglijat dacă se ţine cont de gradul de satisfacţie al turiştilor ce se pot bucura de toate aceste
minunate facilităţi naturale pe care le deţine baza;
-vara,există suficientă umbră datorită numeroşilor pomi fructiferi din livada de lângă casă,astfel
încât creşte gradul de confort din punct de vedere turistic;
-spaţiul exterior este suficient de mare iar clădirile sunt foarte bine plasate în acesta,astfel încât
să nu existe nici un fel de disconfort al turiştilor,chiar dacă uneori sunt în număr foarte mare.

Fidelizarea cercetaşilor şi a speologilor cu privire la zona Ciclovina se datorează


numeroşilor factori ce contribuie la aceasta cum ar fi următorii:
-cel mai important factor este cel natural,zona dispune de toate condiţiile necesare pentru
practicanţii ecoturismului,turismului de aventură,turismului etno-folcloric,turismului pentru
alpinism,turismului pentru drumeţie,speologie,ciclism montan,călărie etc.etc.

64
-apariţia în zonă a bazei cercetăşeşti,a contribuit foarte mult la desfăşurarea unui trafic turistic
constant,cercetaşii împreună cu prietenii lor speologi,pot acum foarte uşor să vină acolo şi să-şi
desfăşoare diversele lor activităţi specifice;
-nu în ultimul rând,un factor important al fidelizării turiştilor pentru zona respectivă,este
ospitalitatea localnicilor,ce a crescut mult,mai ales în timpul de după apariţia bazei cercetaşilor;
-importantă este şi distanţa faţă de Hunedoara şi Deva,oraşele ce trimit cel mai mare număr de
turişti spre zona respectivă (31,368 km distanţa până la Hunedoara şi 40,967 km până la Deva).

Singurul factor ce îngreunează accesul spre Ciclovina este drumul aflat într-o stare
avansată de degradare,totuşi cred că este bine că se întâmplă aşa,deoarece se creează astfel o
protecţie a perimetrului respectiv,starea proastă a infrastructurii împiedică accesul pentru acele
persoane care ar putea strica armonia naturală şi frumuseţea încă virgină ale acestor locuri.

4.5.Trasee turistice din perimetrul carstic Ciclovina-Ponorâci.

Foto.39,”Traseu de iarnă”

În urma multiplelor explorări pe care cercetaşii împreună cu speologii le-au organizat cu


ocazia desfăşurării în zona Ciclovina a numeroaselor campuri ecoturistice,au fost identificate
mai multe trasee turistice dintre care se pot enumera următoarele:
-Ciclovina-Vârful Ţâfla-Cetatea dacică Piatra Roşie;traseu marcat,timp de vară, aproximativ 2 h

65
-Ciclovina-Peştera Ciclovina cu apă-Peştera Ciclovina uscată;traseu marcat parţial,vara,timp
aproximativ 40 min
-Ciclovina-Ponorâci-Federi-Peştera Şura Mare-Ponoarele;traseu nemarcat,timp de
vară,aproximativ 5 h
-Ciclovina-Poiana Omului-Grădiştea de Munte-Cetatea dacică Sarmisegetusa Regia;traseu
marcat parţial,timp de vară,aproximativ 12 h
-Ciclovina-Ursici-Vâlcelele Bune;traseu nemarcat,timp de iarnă,aproximativ 8 h
-Ciclovina-Luncani-Târsa-Costeşti;traseu nemarcat,vara,aproximativ 6 h
-Ciclovina-Luncani-Boşorod-Costeşti-Blidaru-Sarmisegetusa Regia,traseu parţial marcat,timp
de vară,aproximativ 16 h
Parcurgerea acestor trasee,mai ales în timpul verii,de către numeroasele patrule
cercetăşeşti şi grupurile de speologi,a contribuit pozitiv la creşterea dinamicii fluxului turistic în
zona Ciclovina şi în Munţii Şureanu. Acesta,a crescut mult după înfiinţarea şi dezvoltarea bazei
cercetăşeşti,înregistrând an de an o creştere constantă.
Se poate afirma că ecoturismul în zona Ciclovina şi în Munţii Şureanu,a fost dezvoltat
prin contactul direct cu natura de care au beneficiat tinerii cercetaşi şi speologi,pe parcursul
acestor trasee, ce le-au străbătut cu piciorul în timpul hike-urilor,adică acele drumeţii de două
zile în care participanţii străbat un traseu turistic ce necesită minim o înnoptare, într-un punct,
oricare altul în afară de cel de plecare.Dezvoltarea ecoturismului s-a realizat prin faptul că,în
toate aceste acţiuni de explorare a zonei prin parcurgerea traseelor turistice,scopul principal a
fost acela de observare şi cunoaştere a cadrului natural străbătut,descoperirea frumuseţilor încă
sălbatice ale acestor locuri,toate acestea realizându-se cu un impact minim asupra
mediului,cercetaşii fiind recunoscuţi pentru grija lor deosebită pentru natură.

Foto.40,”La coborâre…”
Cap.5 Viitorul durabil al Ciclovinei şi ecoturismul.

5.1.Ecoturismul şi reînvierea tradiţiilor populare în zona Ciclovina.

66
Foto.41,”Căluşerii...”

Folclorul reprezintă poate, cea mai importantă „comoară”a unei ţări,este legătura dintre
trecut şi prezent,liantul dintre ceea ce-a fost,este şi va fi,fără el, un popor se va pierde în timp şi
existenţa lui va înceta,folclorul trebuie să fie şi să rămână nealterat,autentic,aşa cum a fost
păstrat din generaţie în generaţie,este o greşeală fatală aceea de a-l profana cu mizerele kitch-uri
ale celor ce pun pe primul loc,banul,faima şi propria persoană, în defavoarea adevăratelor
valori.Vechile tradiţii şi obiceiuri populare sunt cele ce ne diferenţiază de ceilalţi,ele deosebesc
popoarele şi fac posibilă această minunată diversitate culturală,reprezintă cel mai important
inamic al globalizării,uniformizarea fiind un mare pericol pentru lumea în care trăim.
Zona Ciclovina,a rămas unul dintre puţinele locuri în care folclorul se păstrează
nealterat,ecoturismul poate veni în sprijinul acestuia prin promovarea şi dezvoltarea
următoarelor acţiuni:
-sprijinirea şi încurajarea comunităţii locale,în păstrarea imaculată a vechilor tradiţii şi obiceiuri
populare şi a transmiterii lor generaţiilor viitoare;
-ecoturismul, poate fi pentru populaţia din Ciclovina şi cea a zonelor învecinate,o sursă sigură
de venituri,care să le dea posibilitatea de a-şi folosi timpul nu doar pentru propria
supravieţuire,dar mai ales pentru activităţi de natură folclorică şi de artă populară tradiţională;
-organizarea de evenimente folclorice,la care să participe turiştii,urmărindu-se anumite perioade
din an,conform vechiului calendar ţărănesc;
-educarea turiştilor şi a sătenilor în sensul unirii eforturilor pentru o bună cooperare şi informare
din punct de vedere al folclorului,numai un turist bine informat putând face deosebirea între

67
folclorul autentic şi cel alterat,iar un sătean bine motivat poate căuta,promova şi păstra,vechi
obiceiuri şi tradiţii populare autentice;
-ecoturismul,prin specificul său,ca o formă de turism benefică,cu un impact minim asupra
mediului,trebuie să includă în organizarea şi desfăşurarea sa,activităţi menite să promoveze la
scară naţională autenticitatea şi originalitatea folclorului din aceste locuri.
Un exemplu concret de promovare a folclorului în zona Ciclovina,îl reprezintă proiectul
de lansare al DVD-ului „Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Ciclovina-Armonia Om-
Natură”,realizat de Clubul Sporturilor Montane Hunedoara în colaborare cu cercetaşii centrului
local Hunedoara şi cu finanţare de la Consiliul Judeţean Hunedoara,în care la secţiunea
“Tradiţii” sunt prezentate două obiceiuri vechi populare şi anume:”Căluşarii la Ciclovina” şi
„Măsuratul oilor”.Acest DVD a fost lansat la Galeria de Arte din Deva,în anul 2007 şi a fost
produs într-un număr de 3000 de exemplare.
Astfel de acţiuni,ar trebui susţinute şi încurajate de către Guvernul României,cu ajutorul
autorităţilor locale,deoarece există o mulţime de iniţiative benefice pentru societate,pe care le
au O.N.G.-urile,dar nu le pot fructifica din lipsă de fonduri financiare,pe care le obţin mai mult
din sponsorizări şi din buzunarul propriilor membri.

5.2.Implicarea comunităţii locale din zona Ciclovina, în ocrotirea şi conservarea naturii.

Foto.42,”Ataşamente…”
Ecoturismul,prin specificul său,acela de minimizare a impactului antropic asupra
mediului natural,contribuie în mod activ la educarea în spiritul ecologic,pentru comunitatea
locală a zonei Ciclovina şi a celor învecinate,implicarea sătenilor în ocrotirea şi conservarea
naturii putându-se realiza prin următoarele acţiuni:

68
-autorităţile locale împreună cu populaţia satelor şi cătunelor din perimetrul carstic Ponorâci-
Ciclovina ( şi din toată ţara) trebuie urgent să găsească soluţii ecologice cu privire la colectarea
deşeurilor,pe care localnicii din aproape toate localităţile rurale din România le aruncă oriunde
altundeva,numai unde trebuie nu,urmările din nefericire se văd peste tot,aproape orice curs de
apă fiind poluat cu astfel de mizerii;
-este imperios necesară educarea sătenilor în spiritul evitării păşunatului excesiv,acesta trebuie
realizat cu păstrarea echilibrului ecologic între zonele exploatate,pentru a lăsa timpul necesar de
refacere plantelor,funcţie de specificul natural al zonelor respective;
-este necesar,pentru păstrarea armoniei şi echilibrului natural în zonă,ca orice construcţii noi ce
s-ar putea ridica în perioada următoare,să fie realizate din punct de vedere arhitectural,în aşa fel
încât să se poată integra în specificul local,fără să facă notă discordantă cu peisajul natural al
zonei;
-comunitatea locală din zona Ciclovina şi cea a satelor vecine,este necesar să aplice măsuri
pentru evitarea tăierilor abuzive,să se implice activ în acţiuni de reîmpădurire a parcelelor
defrişate şi să urmărească menţinerea unui echilibru ecologic al perimetrului în care locuiesc;
-educarea localnicilor cu privire la necesitatea ocrotirii animalelor pe care aceştia le consideră
periculoase (şerpii,lupii,urşii,vulpile, etc.etc);
-sprijinirea şi încurajarea populaţiei locale pentru păstrarea unei agriculturi ecologice,aceasta
fiind una dintre principalele atuuri ale României în lupta cu globalizarea;
-autorităţile locale, în colaborare cu populaţia satelor şi cătunelor din perimetrul carstic
Ponorâci-Ciclovina,este necesar să realizeze şi să pună în aplicare proiecte de dezvoltare
ecologică pe termen scurt,mediu şi lung, care să contribuie pozitiv la dezvoltarea durabilă a
zonelor repective.

Natura,este parte din noi,nu este ceva separat,reprezintă bunul nostru cel mai de
preţ,ocrotirea şi conservarea sa,reprezintă măsura gradului de civilizaţie al unui popor,ne
defineşte pe noi ca oameni,natura reprezintă casa noastră originală,ea diferă de mediul artificial
pe care noi singuri l-am creat şi în care ne-am izolat,dar în care sufletul nostru se simte închis
asemeni unei păsări în colivie,frumuseţea şi vitalitatea naturii curate şi nepoluate, sunt
elementele esenţiale ce ne pot aduce nouă şi copiilor noştri, o viaţă mai bună,liniştită,plină de
lumină şi culoare.

5.3.Efectele pe termen lung ale ecoturismului asupra comunităţii locale din Ciclovina.

69
Foto.43,”Darurile pădurii,pitoance,hribi sau mânătărci (Boletus edulis)”

Pe termen lung,ecoturismul ar putea avea asupra comunităţii locale din Ciclovina şi cea a
zonelor vecine,următoarele efecte:

a) Efecte pozitive:
-ecoturismul, poate fi o sursă de venituri durabilă,sănătoasă şi în armonie cu natura;
-ecoturismul,contribuie pozitiv la redescoperirea şi promovarea folclorului autentic;
-ecoturismul,prin impactul său minim asupra mediului,contribuie activ la regenerarea zonelor
afectate în trecut,prin practicarea turismului de masă;
-ecoturismul,contribuie activ la creşterea calităţii vieţii în zonele unde este practicat;
-ecoturismul,are o puternică influenţă benefică asupra educării comunităţilor locale,într-un
spirit de gândire nou,de tip ecologic;
-ecoturismul,joacă un rol important pentru viitoare proiecte de repopulare a satelor şi cătunelor
părăsite;
-ecoturismul,poate fi alternativa sănătoasă la fenomenul necontrolat al construcţiilor apărute în
România şi care fac o puternică notă discordantă din punct de vedere arhitectural, cu specificul
zonei unde sunt ridicate.

b) Efecte negative:

70
-un posibil risc este acela provenit de pe urma unui management defectuos al ecoturismului,ce
ar putea duce la o creştere necontrolată a fluxului turistic,cu rezultate negative pentru echilibrul
natural zonal;
-pot apărea în timp,fenomene de alterare din punct de vedere al folclorului,datorită
suprasolicitărilor venite din partea unui număr prea mare de turişti;
-în lipsa unei permanente monitorizări,ecoturismul poate pe termen lung să provoace un
dezechilibru ecologic în zonele unde acţionează,pierzându-şi calitatea sa benefică;
-datorită accesului rapid la informaţie şi al lipsei de cultură ecologică,ecoturismul poate
contribui involuntar în sens negativ,la apariţia în zonele şi ariile naturale ecoturistice,a unor
construcţii, ce fac o puternică notă discordantă cu specificul local şi cadrul natural din locurile
unde sunt ridicate.
Ecoturismul,dacă este practicat de ecoturişti adevăraţi,în spiritul armoniei şi al cooperării
cu natura,dacă este sprijinit şi încurajat prin mijloace oneste de către persoanele ce au puterea
de decizie,poate deveni principalul factor al dezvoltării durabile în zona Ciclovina dar şi în toate
celelalte sate şi cătune ale României,ce dispun de un cadru natural extrem de favorabil,cunoscut
şi pus în valoare mult prea puţin,faţă de adevăratul său potenţial.Din păcate,ţara noastră are un
număr mult prea mare de sate şi cătune părăsite,sau în curs de părăsire,situate în zone extrem de
atrăgătoare din punct de vedere turistic,în care se pot observa nenumărate atracţii de natură
turistică,dar care sunt ignorate şi lăsate în paragină,stingându-se încet,împreună cu acei câţiva
bătrâni ce au rămas,icoane vii,ale vremurilor demult apuse.
Pot afirma fără a greşi că, ecoturismul este o şansă benefică de resuscitare şi revenire la
viaţă,pentru toate acele zone,sate şi cătune părăsite, dar cu un mare potenţial turistic,care ar
putea deveni puncte de atracţie turistică,locuri de unde tinerii plecaţi,ar avea motive de
întoarcere şi bătrânii rămaşi ar putea trăi fericiţi,împăcaţi cu speranţa unui viitor mai bun pentru
locurile unde s-au născut,au crescut,au trăit şi în care vor rămâne pentru totdeauna.

Foto.44,”Ciuperci de pădure comestibile,urechiuşe (Peziza badia)”

71
Cap.6 Studiu de caz asupra câtorva dintre principalii indicatori turistici,cu privire
la potenţialul turistic al zonei carstice Ciclovina-Ponorâci.

6.1.Evoluţia sejurului mediu la baza cercetăşească din Ciclovina,în perioada 2005-2007.

Tabele pe baza cărora s-au calculat indicatorii turistici stabiliţi.


Nr.înoptăr
Data Nr.Turişti i Nr.zile Menţiuni
12-13-02.05 4 1 2 cumpărarea casei
19-20-02.05 8 1 2 sâmbătă şi duminică
05-06-03.05 4 1 2 sâmbătă şi duminică
12-13-03.05 2 1 2 sâmbătă şi duminică
18-20-03.05 3 2 3 Weekend
24-28-03.05 35 3 5 camp naţional
05-10-04.05 7 5 6 camp local
18-22-04.05 10 4 5 camp local
23-24-04.05 3 1 2 sâmbătă şi duminică
30-01-05.05 3 1 2 sâmbătă şi duminică
06-08-05.05 4 2 3 weekend
14-15-05.05 3 1 2 sâmbătă şi duminică
20-23-05.05 4 3 4
27-29-05.05 4 2 3 weekend
03-05-06.05 5 2 3 weekend
08-12-06.05 8 4 5 camp local
16-17-06.05 3 1 2
23-24-06.05 5 1 2
24-30-06.05 10 5 7 concediu
01-03-07.05 3 2 3 weekend
08-10-07.05 4 2 3 weekend
15-17-07.05 2 2 3 weekend
23-24-07.05 2 1 2 sâmbătă şi duminică
29-31-07.05 4 2 3 weekend
05-07-08.05 6 2 3 weekend
13-14-08.05 2 1 2 sâmbătă şi duminică
19-21-08.05 5 2 3 weekend
25-04-09.05 60 10 11 camp naţional
16-18-09.05 5 2 3 weekend
23-25-09.05 2 2 3 weekend
01-02-10.05 5 1 2 sâmbătă şi duminică
06-09-10.05 4 3 4
15-16-10.05 1 1 2 sâmbătă şi duminică
21-23-10.05 3 2 3 weekend
29-30-10.05 2 1 2 sâmbătă şi duminică
11-13-11.05 5 2 3 weekend
17-20-11.05 6 3 4
25-27-11.05 3 2 3 weekend
17-19-12.05 2 2 3
23-29-12.05 5 6 7 concediu
Tab.1,Baza de date pe anul 2005.

72
Nr.înoptăr
Data Nr.Turişti i Nr.zile Menţiuni
29-02-01.06 12 4 5 Revelion 2006
13-15-01.06 5 2 3 weekend
21-22-01.06 2 1 2 sâmbătă şi duminică
03-05-02.06 6 2 3 weekend
15-19-02.06 13 4 5 camp local
24-26-02.06 2 2 3 weekend
03-05-03.06 2 2 3 weekend
15-19-03.06 5 4 5 camp local
25-26-03.06 2 1 2 sâmbătă şi duminică
01-02-04.06 2 1 2 sâmbătă şi duminică
17-20-04.06 90 3 4 şcoala de primăvară
21-23-04.06 2 2 3 weekend
28-30-04.06 5 2 3 weekend
06-07-05.06 2 1 2 sâmbătă şi duminică
13-14-05.06 5 1 2 sâmbătă şi duminică
19-21-05.06 3 2 3 weekend
26-31-05.06 8 5 4 concediu
02-04-06.06 4 2 3 weekend
16-20-06.06 11 4 5 camp local
29-02-07.06 26 3 4 minicamp naţional
10-12-07.06 11 2 3 minicamp local
14-16-07.06 5 2 3 weekend
21-23-07.06 4 2 3 weekend
28-30-07.06 2 2 3 weekend
04-06-08.06 6 2 3 weekend
12-24-08.06 36 12 13 camp internaţional
24-27-08.06 8 3 4 camp local
08-10-09.06 6 2 3 weekend
16-17-09.06 2 1 2 sâmbătă şi duminică
23-24-09.06 2 1 2 sâmbătă şi duminică
29-01-10.06 4 2 3 weekend
06-08-10.06 2 2 3 weekend
14-15-10.06 1 1 2 sâmbătă şi duminică
20-22-10.06 1 2 3 weekend
27-29-10.06 3 2 3 weekend
02-05-11.06 5 3 4
17-19-11.06 6 2 3 weekend
24-26-11.06 8 2 3 weekend
08-10-12.06 6 2 3 weekend
23-27-12.06 12 4 5 Crăciunul

Tab.2,Baza de date pe anul 2006.

Nr.înoptăr
Data Nr.Turişti i Nr.zile Menţiuni

73
28-03-01.07 20 6 7 Revelion 2007
05-07-01.07 2 2 3 weekend
12-14-01.07 3 2 3 weekend
19-21-01.07 9 2 3 weekend
26-28-01.07 5 2 3 weekend
08-11-02.07 10 3 4 minicamp local
23-25-02.07 5 2 3 weekend
01-04-03.07 14 3 4 minicamp local
08-11-03.07 22 3 4 camp naţional
16-18-03.07 3 2 3 weekend
30-01.04.07 4 2 3 weekend
06-08-04.07 2 2 3 weekend
12-15-04.07 6 3 4 minicamp local
26-29-04.07 7 3 4 minicamp local
01-06-05.07 11 5 6 concediu
08-10-05.07 15 2 3 concediu
11-13-05.07 4 2 3 weekend
25-27-05.07 5 2 3 weekend
08-10-06.07 3 2 3 weekend
15-17-06.07 18 2 3 weekend
23-24-06.07 2 1 2 sâmbătă şi duminică
29-01-07.07 4 2 3 weekend
03-10-07.07 9 7 8 concediu
13-15-07.07 3 2 3 weekend
20-21-07.07 5 2 3 weekend
26-30-07.07 23 5 4 camp naţional
03-05-08.07 3 2 3 weekend
11-23-08.07 36 12 13 camp internaţional
24-26-08.07 5 2 3 weekend
01-02-09.07 2 1 2 sâmbătă şi duminică
07-09-09.07 4 2 3 weekend
14-16-09.07 2 2 3 weekend
27-30-09.07 12 3 4 minicamp local
12-14-10.07 7 2 3 weekend
20-21-10.07 70 1 2 Salvaspeo
26-28-10.07 5 2 3 weekend
09-11-11.07 3 2 3 weekend
14-16-11.07 5 2 3
30-02-12.07 14 2 3 weekend
21-02-01.08 34 12 13 Revelion 2008

Tab.3,Baza de date pe anul 2007.

Sejurul mediu la Ciclovina,în anii 2005,2006 şi 2007.

Notaţii:

74
B=baza cercetăşească
NB 2005=număr de înnoptări în bază pe anul 2005
T 2005=număr total de turişti în anul 2005
Sm 2005=sejurul mediu la Ciclovina în anul 2005

Sm 2005=NB 2005/T 2005*100

NB 2005= 91 NB 2006= 99 NB 2007= 118


T 2005= 256 T 2006= 337 T 2007= 416
Sm 2005= 35,54 Sm 2006= 29,37 Sm 2007= 28,36

40

35

30

25
1
2
20
3

15

10

0
Sm 2005 Sm 2006 Sm 2007

Grafic nr.1,Evoluţia sejurului mediu la Ciclovina,în perioada 2005-2007.

75
450

400

350

300
1
250 2
3
200

150

100

50

0
T 2005 T 2006 T 2007

Grafic nr.2,Numărul de turişti la Ciclovina,în perioada 2005-2007.

120

100

80

1
2
60
3

40

20

0
NB 2005 NB 2006 NB 2007

Grafic nr.3,Numărul înnoptărilor în baza de la Ciclovina,în perioada 2005-2007.

76
Interpretarea datelor:

După cum se poate observa din cele trei grafice de mai sus,deşi numărul înnoptărilor (NB)
şi cel al turiştilor (T) a crescut în fiecare an al perioadei 2005-2007,durata sejurului mediu (Sm)
în aceeaşi perioadă,a scăzut.Această scădere se datorează următorului fapt:
-în anul 2005,cel mai mare număr de turişti înregistraţi într-o perioadă,a fost de 60,aceştia
având 10 înnoptări petrecute în bază (camp naţional);
-în anul 2006,numărul cel mai mare de turişti dintr-o perioadă a fost de 90,aceştia au avut doar
3 înnoptări (şcoala de primăvară);
-în anul 2007,cei mai mulţi turişti într-o singură perioadă au fost 70,dar ei au avut o singură
înnoptare (exerciţiul salva-speo);

6.2. Calculul gradului de ocupare al bazei de la Ciclovina,în perioada 2005-2007.

Notificaţii:

G 2005= gradul de ocupare în anul 2005


T 2005= număr turişti în anul 2005
Sm 2005=sejurul mediu în anul 2005
Z 2005=număr de zile ale ofertei turistice în anul 2005
LB=număr de locuri în bază

G 2005=T 2005*Sm 2005/LB*Z 2005


G 2005=256*35,54/15*134=4,52 G 2005=4,52

G 2006=T 2006*Sm 2006/LB*Z 2006


G 2006=337*29,37/15*137=4,81 G 2006=4,81

G 2007=T 2007*Sm 2007/LB*Z 2007


G 2007=416*28,36/15*156=5,04 G 2007=5,04

Gradul de ocupare a crescut în intervalul 2005-2007,asta datorându-se creşterii nivelului de


comfort în bază,prin modernizările continue ce s-au făcut în această perioadă.

77
5,1

4,9

4,8

4,7

4,6

4,5

4,4

4,3

4,2
G 2005 G 2006 G 2007

Grafic nr.4,Gradul de ocupare al bazei de la Ciclovina,în perioada 2005-2007.

6.3.Turişti străini la Ciclovina.

În perioada 12-24 august 2006,în baza cercetăşească de la Ciclovina, s-a desfăşurat un


camp internaţional, la care au participat pe lângă cercetaşii români şi o mică patrulă formată din
patru cercetaşi polonezi.Aceştia,împreună cu prietenii lor din România,au petrecut câteva zile
pline de aventură şi bucurie,în aceste locuri deosebit de frumoase,iar la final,tinerii polonezi ne-
au invitat şi pe noi să venim la ei, într-o tabără de vară, pe care o vor organiza în ţara lor.
Anul următor,în perioada 11-23 august 2007,la Ciclovina a avut loc al doilea camp
internaţional la care au venit mai mulţi turişti străini decât în 2006.Aceştia au fost un număr de
patru cercetaşi din Polonia şi şapte provenind din Belgia.
Asta înseamnă că,de când a fost înfiinţată baza de la Ciclovina,în februarie 2005 şi până la
sfârşitul anului 2007,aceste locuri româneşti au fost vizitate de un număr total de 15 turişti
străini.Bineînţeles că,numărul străinilor care au fost în zona Ciclovina în perioada 2005-2007 ar
putea fi mult mai mare de 15,dar din păcate, din punct de vedere statistic doar aceştia au fost
confirmaţi.

78
12

10

0
2005 2006 2007

Grafic nr.5,Turiştii străini de la Ciclovina în perioada 2005-2007.

6.4.Evoluţia numărului de turişti sosiţi în baza de la Ciclovina,pe fiecare lună în parte,din


anul 2007.

90

80

70

60

50

40

30

20

10

0
Ian. Feb. Mar. Apr. Mai. Iun. Iul. Aug. Sept. Oct. Noi. Dec.

Grafic nr.6,Turiştii sosiţi la Ciclovina, pe fiecare lună, în anul 2007.

79
Interpretarea graficului:

Cel mai mare număr de turişti se înregistrează în luna octombrie,atunci s-a desfăşurat în
Peştera Ponorâci-Ciclovina cu apă,Exerciţiul Salva.-Speo.,o simulare a scoaterii la suprafaţă a
unui speolog rănit în peşteră,cu desfăşurarea cât mai detaliată a tuturor procedurilor necesare
pentru această acţiune.
Cel mai mic aflux turistic este cel din luna noiembrie,deoarece în această perioadă elevii
nu au vacanţă,concedii se iau doar din necesitate şi vremea nu oferă cele mai bune condiţii
pentru practicarea turismului,iarna încă nefiind pe deplin instalată.
Lunile decembrie şi ianuarie,sunt aproape la fel de bine reprezentate ca număr de
turişti,precum sunt cele de vară,iulie şi august,asta datorându-se sărbătorilor de Crăciun şi de
Revelion,respectiv campurilor cercetăşeşti desfăşurate în aceste luni ale verii.
Luna martie este şi ea bine reprezentată ca număr de turişti,depăşind cu puţin luna ianuarie
şi fiind aproape la fel cu cele două luni ale verii,iulie şi august.
Luna aprilie,înregistrează un număr de turişti mai scăzut, deoarece în această perioadă a
fost Sărbătoarea Sfintelor Paşti,pe care mulţi potenţiali turişti preferă să o petreacă
acasă,împreună cu familia.
În luna mai,la Ciclovina a fost un grup de turişti care şi-au petrecut acolo concediul,luna
iunie,prima lună de vară autentică a depăşit cu puţin luna aprilie,iar în septembrie s-a desfăşurat
un minicamp local.

6.5.Tarifele turistice practicate în baza cercetăşească de la Ciclovina.

Tarif pentru adulţi, 10 RON/zi


Tarif pentru elevi şi studenţi, 5 RON/zi

Tarifele nu includ şi masa turiştilor,aceştia vin cu alimentele proprii.

Cheltuielile pentru anul 2005,au fost următoarele:

-cheltuieli pentru factura de curent 350 RON


-cheltuieli pentru buteliile de gaz 400 RON
-cheltuieli pentru lenjeria de pat 250 RON
-cheltuieli pentru diverse reparaţii 300 RON
Total cheltuieli: 1300 RON

Venituri realizate din tarife pe anul 2005:

Număr total de turişti adulţi: 15 total:150 RON/zi


Număr de zile/turişti adulţi: 14 total:2100 RON/14 zile

Număr total de turişti elevi şi studenţi: 241 total:1205 RON/zi


Număr total de zile/turişti elevi şi studenţi: 120 total:144600 RON/an
Total:144600+2100=146700 RON
Total venit net pentru anul 2005:146700 RON-1300 RON cheltuieli = 145.400 RON

80
Cheltuielile pentru anul 2006,au fost următoarele:

-cheltuieli pentru factura de curent 450 RON


-cheltuieli pentru buteliile de gaz 550 RON
-cheltuieli pentru lenjeria de pat 300 RON
-cheltuieli pentru diverse reparaţii 450 RON
Total cheltuieli: 1750 RON

Venituri realizate din tarife pe anul 2006:

Număr total de turişti adulţi: 24 total:240 RON/zi


Număr de zile/turişti adulţi: 10 total:2400 RON/10 zile

Număr total de turişti elevi şi studenţi: 313 total:1565 RON/zi


Număr total de zile/turişti elevi şi studenţi: 127 total:198755 RON/an
Total:198755+2400=201155 RON
Total venit net pentru anul 2006: 201155 RON-1750 RON cheltuieli = 199.405 RON

Cheltuielile pentru anul 2007,au fost următoarele:

-cheltuieli pentru factura de curent 650 RON


-cheltuieli pentru buteliile de gaz 645 RON
-cheltuieli pentru lenjeria de pat 350 RON
-cheltuieli pentru diverse reparaţii 575 RON
Total cheltuieli: 2220 RON

Venituri realizate din tarife pe anul 2007:

Număr total de turişti adulţi: 89 total:890 RON/zi


Număr de zile/turişti adulţi: 37 total:32930 RON/37 zile

Număr total de turişti elevi şi studenţi: 327 total:1635 RON/zi


Număr total de zile/turişti elevi şi studenţi: 119 total:194565 RON/an
Total:194565+32930=227495 RON

Total venit net pentru anul 2007: 227495 RON-2220 RON cheltuieli = 225.275 RON

81
250000

200000

150000

100000

50000

0
2005 2006 2007

Grafic nr.7,Venituri nete realizate din turism,la baza Ciclovina,în perioada 2005-2007.

După cum se poate observa,graficul are un trend crescător,ceea ce înseamnă că veniturile


nete realizate din practicarea tarifelor turistice la baza Ciclovina au crescut,acest fapt permite
realizarea de noi investiţii în modernizări pentru creşterea gradului de comfort,ceea ce poate
duce la creşterea cererii turistice,un aflux crescut de turişti ce vor veni în această zonă turistică
şi în anii următori,aceştia pot contribui şi la creşterea veniturilor populaţiei locale,mai ales prin
faptul că îşi pot cumpăra alimentele necesare direct de la sursele locale.

82
Concluzii:

Foto.45,”Vedere panoramică de pe Vârful Ţîfla”

Evoluţia ecoturismului în zona Ciclovina merge pe un trend ascendent,dezvoltarea


continuă a bazei cercetăşeşti şi numeroasele campuri ce s-au organizat şi se vor mai organiza
aici,deschiderea comunităţii locale şi interesul arătat pentru oportunităţile de viitor în ceea ce
priveşte ecoturismul,toate concură în mod pozitiv şi optimist pentru o dezvoltare durabilă şi o
bună imagine a zonei acesteia în anii ce vor veni.
Potenţialul turistic al perimetrului carstic Ciclovina-Ponorâci este deosebit de bine
reprezentat din toate punctele de vedere,numeroasele fotografii pe care le-am inserat în lucrare
oferă doar o mică parte din frumuseţile naturale ale acestor locuri,bogăţia biodiversităţii şi
originalitatea oamenilor,toate duc spre un viitor ce ar putea fi luminos,condiţia fiind doar de
natură umană,adică numai de noi depinde ceea ce vom reuşi să facem cu ceea ce am primit de la
această mult prea darnică planetă Pământ,în aşa fel încât, generaţiile viitoare să găsească o lume
un pic mai bună decât am găsit-o noi,atunci când ne-am născut în această civilizaţie...

83
Bibliografie:

1. Bleahu M. (1982) - Relieful carstic, Editura Albatros, Bucureşti


2. Bleahu M. (1974) - Morfologia carstică, Editura Ştiinţifică Bucureşti
3. Duma S. (2006)-Resursele şi mediul,Editura Universitară Bucureşti
4. Ilie D. I. (1978) - The Karst topography of the Ponorici, Fundătura Ponorului Zone,
RRGGG.t Bucureşti
5. Trufaş V. (1986) - Munţii Şureanu. Editura Sport Turism, Bucureşti
6. Trufaş V. (1978) - Apele subterane din Munţii Sebeş, “Studii de geografie”

(www.google.com.)

Fotografiile din această lucrare au fost realizate de:


Buzea Radu (O.N.C.R.-Hunedoara),Gherman Laurian (O.N.C.R.-Hunedoara),Farcaş Andreea
(O.N.C.R.-Hunedoara) şi Sopinceanu Adrian (C.S.M.-Hunedoara).

Foto.46,”Polonezii la Sarmisegetuza Regia”

84
Foto.47,”Cercetaşii la Sarmisegetuza Regia”

85
86
87