Sunteți pe pagina 1din 3

CANCERUL BRONHOPULMONAR

Definitie: cancerul bronhopulmonar este o tumoare maligna, cu punct de plecare bronsic.

Etiopatogenie: constituie una din cele mai frecvente localizari, fiind depasita ca frecventa doar
de cancerul gastric (20% din totalitatea tumorilor maligne). Apare predominant la barbati (de 8-
10 ori mai des decat la femei), in special dupa 40 de ani. Etiologia nu este cunoscuta, dar exista
unele cauze favorizante: fumatul - dupa unele statistici boala aparand de 17 ori mai frecvent la
cei care fumeaza peste 20 tigarete pe zi, decat la nefumatori, substantele radioactive, gudronul,
procesele inflamatorii cronice pulmonare.

Anatomie patologica: tumoarea este localizata mai frecvent in plamanul drept, in bronhiile mari
si lobii superiori. Odata constituita, formatiunea tumorala proemina in bronhie, pe care o
obstrueaza.

Simptomatologie:

Simptomele cancerului bronhopulmonar, atat de debut, cat si cele tarzii, sunt in raport cu
reactiile pe care le produce tumoarea la nivelul bronhiei (dilatatie, obstructie, infectie) si la
nivelul parenchimului pulmonar (atelectazie). Unele infectii pulmonare (pneumonie, abces
pulmonar) pot domina tabloul clinic si masca neoplasmul (cancerul). De aceea, orice infectie
pulmonara persistenta, recidivanta sau rebela la Tratament, la un bolnav - de obicei barbat - peste
40 de ani, trebuie sa sugereze si existenta unui cancer pulmonar.

Debutul este de obicei insidios, manifestandu-se prin tuse precoce, continua, rebela la Tratament,
expectoratie mucoasa sau muco-purulenta, uneori cu striuri de sange, alteori hemoptizii
abundente, dispnee, dureri toracice, la inceput surde, mai tarziu intense si continue. Debutul
poate fi si acut, de tip pneumonie sau cu aspect de abces pulmonar. Se cunoaste si un debut
tardiv, in perioada de metastazare, printr-un tablou de sindrom paraneoplazic: tulburari de tip
reumatismal (artralgii, degete hipocratice), neurologic (polinevrite), endocrin (acromegalie).
Exista doua mari forme: hilara (2/3 din cazuri), cu simptomatologie bogata, in special bron-
sitica (respiratie dificila, suieratoare - wheezing), dar nespecifica si periferica: multa vreme
asimptomatica, cu manifestari numai radiologice. in perioada de stare se intensifica
simptomele functionale de debut (tusea, expec-toratia, durerea toracica) si apar semne generale
(paloare, oboseala, pierdere in greutate, inapetenta, febra). Multa vreme starea generala se
mentine buna.

Semnele fizice apar tarziu si se datoreaza obstructiei bronsice, interesarii pleurei, infectarii
teritoriului pulmonar din jur, compresiunii unor formatiuni vecine sau metastazelor.

Semnele radiologice constau de obicei in: opacitate hilara, imagine de atelectazie lobara sau
zonala si opacitate rotunda in plin parenchim (5, 6, 7, 8, 9).

Bronhoscopia este examenul fundamental, care evidentiaza modificarile mucoasei bronsice si


leziunea endobronsica (tumoarea sau stenoza) si care permite aspirarea unor fragmente tumorale
sau a secretiei bronsice, in vederea examenului histologic.

Semnele de laborator: unul dintre cele mai importante examene este cercetarea celulelor
neoplazice in sputa, prin recoltarea sputei 3 zile consecutiv (eventual repetare); acest examen
permite diagnosticul in 80 - 90% dintre cazuri, cu 1 - 5 ani inainte ca neoplasmul sa devina
evidentiabil cu ajutorul metodelor clasice; de asemenea examenul citologic al secretiei bronsice
poate pune in evidenta existenta tumorii; V.S.H. este aproape totdeauna accelerata, indiferent de
gradul febrei.

Evolutie: diagnosticul se precizeaza de obicei tarziu, cand Tratamentul este inoperant.


Gravitatea rezulta si din faptul ca faza silentioasa dureaza 5 - 6 ani, iar cea de latenta clinica 2-3.
Cand diagnosticul s-a stabilit, evolutia este in general rapida, bolnavii sucomband in maximum
doi ani de la precizarea acestuia. Complicatiile sunt numeroase, ele precipita evolutia bolii,
marind suferintele bolnavilor: procese inflamatorii sau supurative (pneumonii, bronhopneu-
monie, abces pulmonar, dilatatie a bronhiilor etc); procese pleurale (serofibrinoase sau
hemoragice); compresiuni ale organelor din mediastin prin ade-nopatie, prinderi ale ganglionilor
axilari si supraclaviculari si metastaze la distanta (cerebrale, osoase, hepatice etc). Moartea se
produce prin casexie, hemoptizie masiva, asfixie etc.

Forme clinice: se cunosc urmatoarele forme mai importante:

- forma apicala (sindromul Pancoast-Tobias), cu bombarea fosei supraclaviculare, dureri


insuportabile si semne neurologice;

- forma hilara (centrala), periferica,pseudopneumonica,mediasdnala,pleuretica,


metastazanta, supurata; - cancerulpulmonai-secundat-este un cancer metastatic, cu punct de
plecare din prostata, san, uter, tiroida, rinichi, stomac, colon, rect.

De obicei multipla, uneori miliara. Simptomatologia pulmonara este multa vreme muta,
metastazele fiind localizate la periferia plamanilor, dominand semnele localizarii primitive
(prostata, san, uter etc). Deznodamantul fatal survine mai repede decat in cancerul primitiv.

Diagnosticul se bazeaza pe aparitia insidioasa - la un individ, de obicei dupa 40 de ani, mai ales
mare fumator - a unor simptome functionale nesemnificative prin ele insele (tuse, expectoratie,
dispnee, hemoptizii), dar persistente si rebele la tratament. Aceeasi semnificatie trebuie acordata
unor pneumonii si pleurezii rezistente la Tratament sau recidivante. Diagnosticul se precizeaza
prin examen radiologie, bronhoscopie, biopsie si examenul microscopic al sputei. Exista deci 4
metode de depistare in stadii precoce: clinica (cu atentie la pneumoniile care se repeta in acelasi
lob, la stari febrile neexplicate si V.S.H. crescuta), radiologica, endoscopica si citodiagnostica,
vizand sputa.
Prognosticul este fatal.

Profilaxia presupune lupta impotriva fumatului, a poluarii atmosferice, supravegherea


conditiilor de lucru in industriile care folosesc substante cancerigene, actiuni de depistare
precoce radiologica in masa, Tratamentul intens si precoce al tuturor infectiilor bronsice.

Tratamentul chirurgical este singurul eficace (penumectomii, lobectomii). Majoritatea


bolnavilor ajung insa prea tarziu la interventia chirurgicala. Tratamentul medical este indicat in
formele inoperabile din cauza metastazelor, varstei inaintate, a complicatiilor etc. Se folosesc:
radioterapia, cobaltoterapia, citostatice (Clafen, Endoxan, Girostan), sub controlul
hemoleucogramei; antibiotice pentru combaterea infectiilor si Tratament simptomatic dupa caz:
calmante ale tusei, hemostatice, analgetice (Algocalmin, Antidoren, Mialgin), vitamine, oxigen
etc.

David Ana Maria


III B