Sunteți pe pagina 1din 49

Tematica:

1. Elemente introductive
2. Istoricul apariiei comunitilor europene
3. Extinderea comunitilor devenite UE
4. Izvoarele D.U.E.
5. Aplicabilitatea D.U.E n dreptul intern al statelor membre
6. Structura instituional a U.E.
7. Organizarea i funcionarea instituiilor U.E., instituii nejurisdicionale.
8. Curtea de Justiie a Uniunii Europene. Organizare i funcionare.

Bibliografia:

1. D.U.E i specificitatea acestuia Augustina Dumitracu pag. 13 45; pag. 78 107; 107 195; 195
215.
2. Manualul Uniunii Europene ediia 5 Augustin Fuerea pag. 13 32 i 84 137.
3. Dreptul Uniunii Europene: Sinteze i aplicaii.
4. Constituia Romniei
5. Tratatele fundamentale ale U.E.

9 mai referat (primim punctaj de seminar) dou cele mai bune vor fi prezentate la curs i vor fi premiate (cu
diplome).

Prezena la curs obligatorie min. jumtate + 1

Punctajul la seminar 0 2 puncte din seminar: 0,25 puncte pentru prezen activ, 0,5 puncte: referat pe o
tem care ne pasioneaz, referat la cerc(9 mai), comentariu mai larg pe hotrre judectoreasc a Curii de la
Luxemburg sau participare la proces simulat, 1,25 puncte: pentru dou teste obligatorii (primul test grila + o
ntrebare scurt, dou jumtate de materie note ntre 8 i 10 0,5 puncte, ntre 7 i 5 0,35 puncte; la al
doilea test pe modelul examenului din toat materia 7 ntrebri o or 10 i 8 0,75 puncte, 7 5 0,55
puncte).

Nota de la examen 1 punct din oficiu, 7 puncte examen 7 ntrebri (7 teme), o or

La ultimul seminar fiecare dintre noi s tie cte puncte a obinut din activitatea lui.

1
Elemente de Drept Internaional Public

Organizaiile internaionale se mpart n dou categorii mari:

- statale(interguvernamentale) prile sunt statele


- nestatale(non-guvernamentale)- ONG-uri n toate domeniile, prile sunt PJ etc. (nu statele)

Organizaiile interguvernamentale MOTIVELE pentru care ar aprea organizaiile statale. De ce statele au ales
de-a lungul timpului s se asocieze sub aceast form?

- de a menine pacea i de a preveni rzboaie, pentru a clarifica regulile de purtare a rzboiului


- interdependenele care apar n procesul de dezvoltare a statelor n diferite domenii (comer, finane,
transfer de tehnologie, dezvoltare regional).
- dimensiunea noilor probleme cu care se confrunt societatea internaional i care necesit un
tratament global. (srcia, poluarea mediului,utilizarea resurselor naturale, spaiul cosmic etc.)

Elementele constitutive ale unei organizaii internaionale:

1. Pri statele - Minimum 3 state care s fie pri la viitoarea organizaie internaional
2. Acord de voin liber al fiecrui stat
3. Obiectiv/Scop/Domenii (ceva ce au n comun, ce pot rezolva mpreun)
4. Structur instituional proprie
5. Metoda de colaborare ntre statele pri care presupune mai mult de cte voturi e nevoie.
6. Conformitate cu normele dreptului internaional
7. Diverse
Personalitatea juridic nu este un element constitutiv, ci o consecin a ntrunirii elementelor
constitutive.

Ce nseamn s ai personalitate juridic? Capacitatea de a intra n raporturi de drept internaional, dar i n


raporturi juridice de drept intern. (poate s-i asume obligaii i s-i exercite drepturi)

Statele pri sunt subiecte originare de drept internaional public, organizaia internaional este un subiect
derivat de drept internaional public.

Ajungem la concluzia c un subiect derivat nu poate s-i asume dect obligaiile i drepturile prevzute n
statut principiul specialitii capacitii de folosin, nu poate face mai mult dect s-a prevzut de ctre state
n statut.

Subiectele originare au capacitate de folosin nelimitat.

Clasificarea organizaiilor interguvernamentale

1. Din punctul de vedere al compoziiei:


- organizaii deschise(universale) au posibilitatea de a primi toate statele lumii ONU
- organizaii semi-deschise sau chiar nchise se adreseaz fie unei anumite regiuni, o anumit
problematic NATO, Consiliul Europei etc. (cele nchise au fost create pentru un nr. de destinatari clar,
nu se va modifica niciodat Benelux creat doar pentru Olanda, Belgia i Luxemburg).
2. Din punctul de vedere al domeniului:
- organizaii cu obiective politice (Consiliul Europei)
- organizaii tehnico-economice

2
- organizaii militare NATO
3. Din punctul de vedere al modalitii de colaborare:
- organizaii de cooperare (clasice)
- organizaii de integrare

Diferena dintre organizaiile de cooperare i organizaiile de integrare const n modul n care actele
organizaiei interne sunt aplicabile n dreptul intern al statelor pri.

- ultimul cuvnt n introducerea acordului internaional n ordinea juridic intern a unui stat l are
Parlamentul
- Dac decizia e de introducere n ordinea direct, acordul ptrunde ntr-o form transformat, se aplic
n dreptul intern cu aceeai for i natur cu actul prin care a fost adoptat.

n cazul organizaiilor de integrare actul supranaional este obligatoriu n dreptul intern (n mod automat).
Nu exist ultim cuvnt n dreptul intern. Ce se adopt la nivel supranaional rmne stabilit. n primul caz, actul
trece printr-un filtru(Parlamentul), n cel de-al doilea caz trece liber n dreptul intern. n acest ultim caz, orice
norm intern contrar este lsat neaplicat (nici mcar abrogat).

Ideea final a fost transferul unei buci de suveranitate a unui stat la nivel internaional.

3
Vest Est
1. Organizaia European pentru Cooperare 1. 1949 Consiliul pentru Ajutor Economic
Economic aprut n 1948 la Paris din Reciproc(COMECON sau CAEM sau CAER)
iniiativa S.U.A care prin Planul Marshall din 2. Pactul de la Varovia (1955)
1947 ofer ajutor financiar pentru 3. 1991 apare CSI Comunitatea Statelor
reconstrucia Europei cu o singur condiie i Independente, moment n care CAER i Pactul
anume ca acest ajutor financiar s fie de la Varovia i nceteaz activitatea.
gestionat n cadrul unei singure organizaii
internaionale. n 1960 devine OCED,
organizaia pentru cooperare economic i
dezvoltare. La ea ader i SUA i Canada, de
aici i schimbarea denumirii; nu se mai
justific n titlu organizaia European pentru
c nu mai era doar cu statele din Europa.
Scop: ajutor i pentru rile din lumea a 3-a.
2. Uniunea Occidental organizaie militar, n
1948 a aprut. A devenit Uniunea Europei
Occidentale n 1954. Nu mai exist n prezent,
a fost preluat n 2011. Organizaia s-a
desfiinat. Pentru c mai erau angajai, n
anul 2011 Centrul satelitar al Uniunii
Europene preia rmiele organizaiei
3. Uniunea Vamal Benelux 1948
4. Organizaia militar NATO 1949
5. Consiliul Europei n materia drepturilor
omului n 1949
6. n 1951 i 1957 tratatele care formeaz
CECO i CEE(n 1957 comunitatea
economic european) i CEEA(comunitatea
european a energiei atomice(i se mai spune
EURatom)
7. Aceste tratate, fiecare dintre ele, au intrat n
vigoare la un an mai trziu prin ratificare de
ctre stalele membre
8. Tratatele constitutive CECO(CECO a fost creat
pe o perioad determinat, fiind prima
organizaie de integrare, fiind considerat un
experiment riscant, fiind creat pe o perioad
de 50 de ani. n 2002 a expirat tratatul. Ce a
mai rmas din tratat a fost trecut n CEE. A
intrat n vigoare n 1958. Euratom exist i
azi, organizaie foarte specializat. Din 2009
avem dou organizaii internaionale rmase,
Uniunea European, cu cele 28 de state
membre i EURatom cu tot attea state
membre, dar pe un domeniu extrem de
specializat.
9. AELS Asociaia European a Liberului
Schimb. State care din mndrie sau din team
la vremea cnd au fost create comunitile
europene, au ales s nu intre n comuniti,
au simit nevoia s creeze o asociaie
separat, n 1960. Se mai gsete i cu
acronimul din englez EFTA, sau francez
AELE
la mijloc CSCE - Conferina pentru Securitate i Cooperare aprut n 1975 i care era la acea vreme
doar o conferin, 20 de ani mai trziu se transform ntr-o organizaie i a devenit OSCE.
4
Ideea lui Jean-Monnet care avea dou premise era clar c va fi o organizaie internaional n care RFG va fi
integrat. A doua idee trebuie s fie ntr-un domeniu cu impact pragmatic i psihologic: crbune i oel, pentru
a controla narmarea Germaniei. Monnet nu respect niciuna din regulile vremii care existau n Frana.
Teoretic, trebuia s consulte nainte toate ministerele n domeniile n care urma organizaia s aib activiti.
Totul, ns, s-a inut sub secret, pentru a nu ncepe s primeasc propuneri contrare care s-i modifice ideea de
baz. Nu dorea s lipseasc aceast propunere de avantajul surpriz, astfel nct n aprilie finalizeaz a doua
variant din planul Schumann.

n aprilie 1950 transmite planul n aceast variant final lui Robert. n acelai timp, un emisar secret se ducea
la Bonne i prezenta aceeai idee i era simplu: s se constituie o organizaie internaional la care s fie parte
Frana, Germania i alte state care ar dori s adere. (era nevoie de min. 3 state) i s funcioneze dup un sistem
netestat pn atunci: integrarea.

Din fericire, reacia a fost bun, astfel nct, pe 9 mai 1950, avnd acordul neoficial dat n secret Robert poate s
prezinte lumii ntregi aceast idee i care poart numele celui care a dat ordinul s se gseasc soluia planul
Schumann.

- extras: Planul Schumann propune plasarea produciei franco-germane de crbune i oel sub
responsabilitatea unei autoriti supreme comune (aceast nalt autoritate este de fapt comisia de
astzi, dar pe vremea aceea comisia avea atribuii care sunt proprii consiliului de astzi) n cadrul unei
organizaii interguvernamentale deschise participrii i altor state europene.

Motivaia acestei iniiative: era puin probabil s i se impun Germaniei un control unilateral asupra industriei
sale grele, adic de crbune i de oel, ns pe de alt parte, a o lsa complet independent era considerat o
ameninare potenial la adresa pcii.

Deci, singura soluie era integrarea politic i economic a Germaniei ntr-o comunitate european solid
structurat, cu decizii obligatorii automat.

n concluzie, planul Schumann abordeaz ntr-o manier nou, de un pragmatism prudent(a se vedea termenul
limitat pentru CECO 50 de ani), problema construciei europene i propune principiul supranaionalismului,
cu totul nou la acea vreme.

Astfel, planul Schumann propune abandonarea schemei tradiionale a cooperrii economice dintre state,
crend o form nou, numit integrare, conform creia statele TRANSFER(Nu cedeaz suveranitatea,
acceptnd c aceasta nu mai e indivizibil), unele din competenele proprii i din domenii bine delimitate ctre
o nou entitate supranaional, creat prin voina lor suveran. Apare astfel un proces cu totul nou n relaiile
internaionale i anume exercitarea n comun a suveranitii, la nivel supranaional, n domenii bine delimitate.

www.ena.lu

de citit planul Schumann i rezumat paragrafele 1-7 + 9(pace, federaie, unificare, decizie cuvinte
cheie)
I. n 1950 se negociaz tratatul de ctre Frana i Germania pri la tratat + Italia + Belgia + Olanda +
Luxemburg (i UK a participat la negocieri, dar ulterior)

n 1951 tratatul se semneaz de toate cele prime 6 state membre. Este ratificat de toate cele 6 state membre i
abia la un an, n 1952 intr n vigoare. Dup ce este creat organizaia, actele organizaiei funcioneaz pe
sistemul de integrare.

A fost ncheiat pe 50 de ani, n 2002 organizaia lund sfrit. Prile din tratat au fost preluate ntr-un protocol
anexat Tratatului de la Nisa.

5
CECO este prima organizaie interguvernamental de integrare sectorial, pentru c se refer la dou domenii
clar determinate.

II. Dup CECO:

Lucrurile au nceput s mearg bine i ncepe s apar ideea de a extinde integrarea la nc un domeniu. nc
din octombrie 1950, foarte devreme, au nceput s apar idei n sensul extinderii. Avem dup crearea CECO
eecul comunitii politice europene i comunitii europene pentru aprare. Prima care a euat a fost CEA,
ulterior CPE.

Succesul rapid al CECO a determinat politicienii europeni s extrapoleze prematur noul sistem de integrare i la
alte domenii. Astfel, nc din octombrie 1950 apare o nou idee tot din partea Franei, i anume crearea unei
organizaii n domeniul militar(CEA). Astfel, pe fondul rzboiului din Coreea i al agravrii tensiunilor ntre est
i vest, statele occidentale se vd nevoite s-i intensifice eforturile de aprare i asocierii Germaniei n astfel
de proiecte din domeniul aprrii.

Soluia propus de Frana consta n a integra Germania din punct de vedere militar ntr-o comunitate
supranaional i este alctuit un plan pe modelul planului Schumann, se numete Plan Rene Pleven(apropiat al
lui Jean-Monnet) care n planul su propunea:

- o armat comun
- un buget militar comun
- un ministru european al aprrii
- un program european de armament

Acest proiect includea forele armate aeriene i terestre, cele maritime erau lsate doar n competena statelor
membre.

n 1954, dup ce au redactat tratatul i a fost necesar s-l ratifice, Adunarea Naional Francez refuz
ratificarea Tratatului de creare a comunitii europene de aprare. (Frana nu dorea s renune la armata sa
terestr i aerian).

Pentru c acest proiect eueaz, eueaz i integrarea comunitii europene. Cele dou proiecte eueaz.

III. Lecia nvat de statele membre din eecul celor dou proiecte, militar i politic, a fost n sensul c
nu erau nc pregtite pentru o integrare de natur politic sau militar, aadar, statele membre s
continue integrarea, ns n domenii economice.
- Conferina de la Messina
- Raportul Spaak
Planul/declaraia Schumann document politic

n mai 1955 este adoptat un memorandum al statelor Benelux n care se prevede n esen c integrarea
economic ar trebui s precead integrarea politic. Astfel, ncepe cutarea de idei pentru un plan de relansare
a procesului de integrare dup cele dou eecuri.

O lun mai trziu, n iunie, acest memorandum este discutat i aprobat la Messina, Italia, i se nfiineaz un
comitet interguvernamental condus de politicanul belgian Pollan Spaak(aa cum n 1950 Jean-Monnet i
apropiaii si au elaborat n secret planul su, n 1955 este creat n public acest comitet pentru a crea o
structur coerent pentru relansarea integrrii) prezint un raport prin care se propune nfiinarea unei
CEE(comuniti economice europene) i CEEA (comuniti europene pentru energia atomic).

n acelai an raportul este aprobat (mai 1956).

6
IV. 1957 Tratatul institutiv CEE + Tratat instituind CEEA semnate. Se semneaz dou tratate care
creeaz ntre aceleai state membre, cele 6, nc dou organizaii, CEE i EURatom, tratatele sunt
ratificate i intr n vigoare n 1958.

Spre deosebire de CECO, cele dou noi organizaii sunt pe perioad nelimitat. Avem o organizaie de integrare
sectorial CEEA, pe un domeniu clar i specializat n energie atomic i o organizaie de integrare cu vocaie
general pentru toate domeniile economice CEE.

V. n 1960, la iniiativa Marii Britanii, pentru a contracara existena comunitilor europene, a iniiat o
alt organizaie economic, dar de cooperare, nu de integrare, avnd ca scop crearea unui liber
schimb ntre statele pri.

AELS exist, dar azi are 4 state membre: Lichtenstein, Islanda, Norvegia, Elveia.

1992 SEE Spaiul Economic European

Extinderea comunitii europene/Uniunii Europene

I. Plecm de la 6 state membre. n 1973 avem Europa celor 9(mai vin nc 3 state)
II. Europa celor 10 state membre 1981
III. Europa celor 12 state membre 1986
IV. Aderarea Marocului
V. Extinderea fizic
VI. n 1995 avem Europa celor 15 state membre
VII. Europa celor 25 de state membre 2004
VIII. Europa celor 27 de state membre 2007
IX. Europa celor 28 de state membre 2013

Statele candidate la aderare. State potenial candidate.

Cum poi candida la UE art. 49 Tratatul privind Uniunea European, art. 50 din Tratatul privind Uniunea
European. Etapele aderrii.

Relaiile externe ale Uniunii Europene despre Uniunea European cu state tere.

- politica european de vecintate


- statele numite ACP Africa, Caraibe, Pacific cu care UE are acord
- Relaia AELS + UE = LOVE
- PTOM ri i teritorii de peste mare

Etapa 0 UK - n 1973 intr n comunitile europene Marea Britanie, Irlanda, Danemarca. (Groenlanda)

Norvegia NU

UK nu a fost vzut bine de francezi n contextul european. Relaia dintre UK i Frana nu a fost una
prietenoas. UK a avut mereu o afinitate expres ctre SUA i Frana nu a vzut deloc bine acest aspect.

n 1956 cnd se ntmpla memorandul statelor Benelux UK a fost invitat ca observator la ncheierea
tratatelor europene, dei nu fcea parte din comunitatea european.

n 1960 iniiaz organizaia economic de cooperare schimbul de produse ntre statele pri AELS

La un an de la crearea AELS, UK depune cerere de aderare la comunitile europene. n 1963 se lovete ns de


refuzul francez. Frana, n 1963, refuz riscul intrrii n comuniti a unui stat legat ntr-o manier privilegiat
de SUA, invocnd posibilitatea denaturrii tocmai a finalitii construciei comunitare deoarece, n prima sa
7
cerere de aderare, UK cerea excluderea sa de la politica agricol comun i limitarea participrii UK doar la
schimbul de produse industriale.

A doua cerere de aderare este respins din nou n 1967 de Charles de Gaulle. Opoziia francez ia sfrit la
Conferina de la Haga din decembrie 1969 pentru c moare Charles de Gaulle i este nlocuit de Pompidou
care avea viziuni mai largi. Pompidou accept deschiderea negocierilor de aderare a UK i posibilitatea de
aderare a altor state membre.

Negocierile debuteaz n anul 1970 i n 1972 se semneaz acordul de aderare i intr n vigoare n 1973.

Avantajele intrrii UK n comunitile europene: extinderea comunitilor cu acest stat este important pentru
c a condus la creterea importanei din punct de vedere internaional a comunitilor europene, UK fiind o
economie stabil i o democraie constituional, ceea ce conduce la creterea credibilitii n lume a
comunitii europene.

Dezavantajul cel mai important al aderrii UK l reprezint ncercrile permanente n domeniul agricol sau n
altele de a renegocia condiiile de aderare.

ETAPA I

Irlanda, Danemarca i Norvegia i-au depus candidatura n 1961. Negocierile se termin n 1970, acordurile de
aderare se semneaz n 1972 i pentru Irlanda i Danemarca acordurile de aderare intr n vigoare n 1973,
ns referendumul Norvegiei hotrte neaderarea la comunitatea european cu 54% de voturi mpotriv.

Norvegienii au votat mpotriv din cauz c producia de pescuit din Norvegia era mai mare cu jumtate dect
producia de pescuit a celor tuturor 6 state mpreun. Norvegia nu ar mai fi avut ultimul cuvnt n privina
pescuitului i nu au vrut s-i micoreze veniturile din acest motiv pentru c pescuitul era n competena
exclusiv a comunitii europene.

Europa celor 9 depea URSS i SUA i ocup primul loc n comerul mondial.

Irlanda era o ar agricol, puin dezvoltat i acest stat face ca ansamblul comunitilor europene s fie mai
puin omogene, dar l pregtete pentru aderrile ulterioare. De asemenea, Irlanda devine beneficiarul
solidaritii europene, primete fonduri din bugetul european pentru a le ajunge din urm pe celelalte state mai
dezvoltate i aceast prim extindere aduce i modificri lingvistice n sensul c, n 1975 UK obine traducerea
tuturor documentelor n limba englez (pn atunci, toate erau n limba francez).

Danemarca vorbim de Groenlanda este provincie danez din 1953. n aceast calitate, n 1972 Groenlanda
particip la referendumul cu privire la aderarea la comuniti. n 1979 dobndete un statut special de teritoriu
autonom ataat coroanei daneze, calitate n care obine dreptul de a mai organiza n 1982 un referendum cu
privire rmnerea sau plecarea din comunitile europene.

Voteaz pentru retragerea din comuniti din cauza pescuitului. Retragerea Groenlandei este o noutate la acea
vreme pentru c nu era prevzut posibilitatea de a te retrage din comuniti. Potrivit regulilor generale de
drept internaional public nu puteai ine cu fora un stat, aa ca retragerea Groenlandei s-a fcut pe baza
principiilor dreptului internaional.

Retragerea a fost reglementat abia n anul 2007. Retragerea Groenlandei a reprezentat un precedent
nelinititor pentru comuniti pentru c a putut reprezenta un exemplu negativ pentru comuniti pentru rile
i teritoriile de peste mare care ar fi putut lua exemplul Groenlandei (Antilele Olandeze, Polinezia Francez,
Malvinele Britanice insule cu un statut asemntor Groenlandei raportat la statul-mam).

ETAPA A II A

8
n 1981 intr n comuniti Grecia. Este prima extindere ctre sudul Europei. Este singura ar n cazul creia
Comisia European a dat aviz negativ cu privire la pregtirea pentru aderare, ns, n ciuda acestui aviz
consultativ negativ, Consiliul de Minitri a semnat acordul de aderare i Grecia a putut intra n comuniti.

Alturi de Irlanda, Grecia devine beneficiara solidaritii europene pentru a crete i a se dezvolta i crete
dezvoltarea inegal a comunitilor europene.

Avantajele aderrii Greciei la comunitile europene: Extinderea ctre statele mediteraneene (Grecia + Spania
i Portugalia n 1986) a creat o nou imagine pentru comunitile europene ca pol democratic i prosper,
capabil s primeasc n cadrul su state care ies dintr-o perioad de dictatur i de izolare democratic i care
aspir la modernizarea economiilor lor. Astfel, comunitatea european devine mai reprezentativ pentru
continent, nu doar pe plan economic, ci i pe plan uman i cultural.

ETAPA A III A

Spania, Portugalia 1986 au perioade de tranziie ca i Grecia (5,7, 10 ani) n care comunitatea le d timp s
evoluezi, pentru ndeplinirea anumitor condiii economice sau de alt natur.

Pn n 1995 statelor cu dificulti li s-a permis i dup aderare s ndeplineasc din condiiile pentru aderare,
dup anul 1995 au devenit mai exigeni i trebuiau statele s ndeplineasc aceste condiii pn la aderare.

Aceast extindere a ridicat o mulime de dificulti n practic: creterea produciei excedentare (vin, legume,
fructe, citrice cnd ai o pia comun i competena n agricultur e la nivelul supranaional, acetia au rolul
de a asigura echilibrul ntre cerere i ofert i se pun nite cote ce are voie fiecare ar s importe i s
exporte). Cnd au intrat cele 3, au dezechilibrat piaa comun, economitii spun cu ct este mai mult libertate,
cu att dezechilibrul dintr-un stat se propag mai uor n celelalte state, de aceea, instituiile au devenit mult
mai exigente cu ndeplinirea obligaiilor de aderare, astfel nct s nu afecteze comunitatea.

O a doua dificultate a fost concilierea dificil dintre legislaia comunitar cu acordurile comerciale ncheiate
ntre statele mediteraneene cu statele tere.

Funcionarea mai complex(ngreunat) a instituiilor comunitare. Apare pentru prima oar necesitatea clar a
modificrii tratatelor constitutive, fondatoare. Comunitile europene funcioneaz ca nite federaii, cu rol
strict etc. Dar aceste instituii au fost create s funcioneze i organizate eficient pentru 6 state membre. Odat
ce a crescut numrul de membri, i-au dat seama c instituiile, cum au fost gndite iniial, trebuie modificate
astfel nct s fac fa noii situaii.

ETAPA A IV A

1987 avem o cerere de aderare care pare surprinztoare Marocul i dorete s devin stat membru.

ETAPA A V A

Anul 1990

n 1989 cade zidul Berlinului. Este o extindere fizic a comunitilor europene, nu este ns o aderare n sensul
celor de mai sus. Divizarea Germaniei nu a fost niciodat recunoscut de Occident, RDG a fost acceptat n
comunitate ca parte a unui teritoriu deja membru, dar pentru c Germania a devenit mai mare ca teritoriu i
populaie trebuie s-i schimbe numrul de parlamentari n Parlamentul European, numrul de voturi n
Consiliul de Minitri.

ETAPA A VI A

9
Extinderea din 1995 cuprinde nite ri nordice bine dezvoltate, extinderea cu cele mai puine probleme . Intr
n comunitate Austria, Finlanda i Suedia i din nou Norvegia, cu acelai rezultat negativ. De data asta, cu un
procent de 52%, dar din acelai motiv.

Ultima extindere de tip clasic, adic fr reforma prealabil a instituiilor comunitare, dar i prima extindere a
Uniunii Europene. n 1993 intr n vigoare tratatul de la Maastricht i se creeaz conceptul de Uniune
European. Aceast extindere a fost facilitat de demografia sczut a celor 3 state, populaie mic i de nivelul
ridicat de dezvoltare.

ETAPA A VII A

n 2004 Estonia, Lituania, Letonia, Slovacia, Slovenia, Cehia, Malta, Cipru, Polonia i Ungaria.

Malta a primit derogare privind transportul de care ferat doar pentru c nu exist n ar ci ferate.

ETAPA A VIII A

2007 Romnia i Bulgaria

ETAPA A IX A

2013 - Croaia

Tema cercului 70 de ani de la lansarea ideii de State Unite ale Europei de ctre Winston Churchill n 1946, Zurich:
evoluie i perspective

DDL: sfritul lunii aprilie trebuie s alegem titlul exact la seminar, 10 pagini minimum, font TNR 12, 1 rnd, note de
subsol (11 TNR, 1,5 rnd) o trimitem pe mail ne adaug comentarii

CONDIIILE ADERRII

Tratatul privind Uniunea European prevede c (art. 49):

- orice stat european (orice stat ce dorete s adere i s fie european caracterul deschis al aderrii la UE)
de aceea a fost refuzat Marocul, nu era stat european
- care respect valorile prevzute la art. 2 TUE ceea ce n Tratatul de la Lisabona erau principii
- care se angajeaz s le promoveze demnitatea uman, libertatea, democraia, egalitatea, statul de drept,
respectarea drepturilor omului, inclusiv drepturile persoanelor ce aparin minoritilor.
- statul solicitant adreseaz cererea sa Consiliului de Minitri
- Comisia analizeaz cererea
- Parlamentul European d un aviz conform prerea acestuia trebuie respectat, dac d un rspuns
negativ i Consiliul trebuie s respecte acest rspuns
- ntre statele membre i statele care solicit aprobarea cererii de aderare se semneaz un acord de aderare
ce va fi semnat de toate statele UE i statul solicitant.

n cazul statelor ce doresc s fie membre, cererea se adreseaz Consiliului de Minitri, atunci cnd se retrag, cererea
se adreseaz Consiliului European.

CEREREA DE ADERARE:

Consiliul European efii de stat i de Guvern(rol politic) statul dorete s ias din Uniunea European

Consiliul de Minitri Parlamentul European Statul dorete s fie membru UE

Comisia (executivul)
10
dac statul se rzgndete i vrea s reintre n UE, trebuie s reia procesul de aderare ca i cum ar fi un nou
stat solicitant

CONCLUZIE (art.49):

Tratatul privind Uniunea European prevede c orice ar european poate depune cererea de aderare dac
respect n esen valorile democratice ale Uniunii(cele de la art. 2 TUE) i se angajeaz s le promoveze. Astfel, sunt
3 categorii de criterii pe care statul solicitant trebuie s le ndeplineasc:

1. Criteriul politic s dispun de instituii stabile care s garanteze democraia, statul de drept i respectarea
drepturilor omului. Aici intr precondiia s fii membru n organizaia politic numit Consiliul Europei. (nu o
confundm cu Consiliul European)
2. Criteriul economic statul solicitant trebuie s aib o economie de pia funcional i s poat face fa
presiunii concureniale i forelor de pia din cadrul Uniunii.
3. Criteriul juridic statul solicitant trebuie s accepte legislaia i practica Uniunii Europene, n special
obiectivele majore ce in de Uniunea economic, monetar i politic.

Aceste criterii sunt evaluate de Comisia European i pe baza acestor criterii ofer acel aviz consultativ Consiliului n
care apreciaz obiectiv dac statul este pregtit s nceap negocierile de aderare.

Dac n Consiliul de Minitri tu votezi n funcie de mandatul pe care l-ai primit din ar i votezi subiectiv, n Comisie
membrii trebuie s fie independeni, indiferent de statul pe care l reprezint.

ETAPELE ADERRII ROMANIA


1. Se ncheie acordul de asociere cu UE (acord 1993(semnat)-1995(intrare n vigoare) stat
economic) asociat
2. Cerere de aderare art. 49 TUE 26 iunie 1995 devine stat candidat
3. Rspuns pozitiv 1997
4. Desfurarea negocierilor
5. ncheierea negocierilor 1 iunie 2006
6. Redactarea acordului
7. Adoptarea acordului de ctre Parlamentul
European(aviz conform)
8. Semnarea tratatului
9. Aderarea propriu-zis(intrarea n vigoare a tratatului) 1 ianuarie 2007

negocierile nseamn de fapt c statul solicitant trebuie s accepte condiiile impuse de UE. Pot cel mult
negocia termene de tranziie pentru a avea mai mult timp s ndeplineasc acele condiii
semnarea tratatului se face n Consiliul de Minitri de ctre toate statele membre i statul candidat. Dup
semnare, are loc ratificarea(n funcie de prevederile constituionale ale fiecrui stat)
n acest moment sunt ri candidate Albania, Macedonia, Muntenegru, Serbia i Turcia.(Islanda nu mai este
stat candidat din 2015, a suspendat negocierile de aderare)
ri potenial candidate nu au depus cereri de aderare, sunt nainte de statutul de candidat: Bosnia i
Heregovina i Kosovo.

RELAIILE EXTERNE ALE UNIUNII EUROPENE


1. Politica European de Vecintate care exist din 2004 i este un parteneriat cu 16 rii, vecinii cei mai apropiai
de UE. Prin aceste parteneriate sunt alocate fonduri. Scopul evitarea unei linii de demarcaie ntre Uniunea extins
i vecinii si i consolidarea prosperitii, stabilitii i securitii cu toi vecinii.
11
2. Asocierea cu PTOM(rile i teritoriile de peste mare constituional aparin de state membre dar asupra crora
legislaia UE nu se aplic n totalitate cum se aplic statului-mam)

3. Acordul ncheiat la Cotonou rile ACP (din Africa 48, Caraibe 16, Pacific 15 n total 79 de ri)

4. Relaia special cu statele AELS. AELS + UE = Spaiul Economic European(li se aplic un numr mic de acte UE)

DE LA PILONII UNIUNII EUROPENE LA UNIUNEA EUROPEAN CU PERSONALITATE JURIDIC

Succesul i puterea UE nu constau n lipsa de eecuri sau construcii, ci capacitatea de a gsi soluii pentru a le
depi. Sunt cteva crize i eecuri importante care sunt tratate pentru c aceste ntmplri negative au forau UE s
se mobilizeze i s adopte tratate ce modific tratatele fondatoare pentru a merge mai departe mai eficient.

Crize(considerate n doctrin) cele dou cereri de aderare ale UK

Exist o criz Compromisul scaunului gol s-a rezolvat cu compromisul de la Luxemburg. Este vorba de necesitatea
modificrii nti ca decizie asumat a unanimitii ctre majoritate calificat.

E uor s obii unanimitate cu 6 state membre aproape egale. La un moment dat s-a pus pe mas propunerea de a
trece de la unanimitate la majoritate pentru a se adopta deciziile mai repede.

Compromisul Petelui(Oslo) i compromisul de la Ioanina

Tratatul de la Bruxelles 1965 tratat de unificare instituional. n 1965 erau 3 comuniti: CECO,
EURATOM i CEE, fiecare cu cte o structur proprie prevzute n statutul fiecruia. Tratatul de la Bruxelles unific
aceste instituii s existe o singur structur instituional care deservete aceste 3 asociaii

Actul unic european AUE semnat n 1986, intrat n vigoare n 1987

Tratatul de la Maastricht semnat n 1992, intrat n vigoare n 1993 a creat conceptul de Uniune
European, pn atunci vorbeam doar de comuniti.

Tratatul de la Amsterdam semnat n 1997, intrat n vigoare n 1999

Tratatul de la Nisa modificri legate de nlocuirea unanimitii cu majoritatea calificat semnat n 2002,
intrat n vigoare n 2003

Tratatul de la Lisabona, precedat de Constituia European semnat n 2007, intrat n vigoare n 2009

Carta Drepturilor Fundamentale adoptat n 2000 act de soft law, ns tratatul de la Lisabona anexeaz
Carta i din 2009 devine i aceasta un act juridic obligatoriu cu valoare de tratat

Dei astzi nu mai exist mprirea pe piloni, trebuie s tim despre aceasta i s-o avem n vedere cnd citim
doctrin mai veche.

n 1993 a intrat n vigoare Tratatul de la Maastricht aveam CECO, EURATOM i CEE. CEE ncepe s poarte numele
de Pilon 1. Statele membre i-au dat seama c sunt pregtite s mearg mai departe, ns au nvat s fac asta
ncet, reglementnd domeniile n care erau interesai s colaboreze. Au decis s coopereze nti de toate i s nu
nceap cu integrarea, aa cum au mai fcut i nu a mers.

La pilonul care exist deja adugm nite anexe doi piloni separai, dou domenii separate.

12
II I III

PESC CECO JAI

Politica CEEA/EURATOM Justiie i

Extern CEE Afaceri

i de Interne

Securitate

Comun

Tratatul de la Amsterdam. n 1999 denumirea pilonului JAI devine cooperarea poliieneasc i judiciar n materie
penal, asta pentru c Amsterdam scoate din Maastricht 3 domenii care existau n JAI i anume: vize, azil i imigrare
VAI.

Bucata care mai rmne din JAI poart denumirea de CPJMP.

n 2009 intr n vigoare Tratatul de la Lisabona Uniunea European cu personalitate juridic. Ea conine fosta
comunitate european (CE), CPJMP(fostul pilon 3), PESC( a rmas cu un statut special). n acest moment, UE e
guvernat de 2 tratate. Fosta CE i CPJMP sunt reglementate de TFUE. PESC, fostul pilon 2, este reglementat alturi
de valorile i principiile generale ale UE n TUE. Se pstreaz sistemul de cooperare, deciziile nu se iau pe sistemul de
integrare cum se iau pentru TFUE.

Avem o Uniune European care e reglementat de TUE i TFUE + Carta European, dintre care un tratat pe integrare
(CE + CPJMP) i un tratat pe cooperare (PESC + principii i reglementri generale).

Exist separat CEEA (EURATOM) li s-a prut c ar fi complicat lucrurile s includ i energia atomic n acele
tratate ce stau la baza UE.

Structura instituional a UE

1952 - Tratatul CECO Paris. Vezi schema foaie!!!

1958 CEEA, CEE

1967 Tratatul de fuziune Bruxelles. Toate sub o singura institutie?! Unificare instituional

1993 Tratatul de la Maastricht: UE (denumire pentru un domeniu deja existent, e un concept, nu e


inca UE organizatie internationala cu personalitate juridica) + cei 3 piloni:

I. Pilonul comunitar: toate cele 3 din 1967, cu diferenta ca organizatia de integrare cu vocatie de a
integra orice domeniu economic (comunitatea eco europ) = CE. Pilon de integrare
II. Politica extern i de securitate comun. PESC: cooperare
III. JAI: (justiie i afaceri internaionale): cooperare
1999 tratatul de la Amsterdam.

13
I. Preia pilonul I, contine CECO CE CEEA, este domeniul de integrare, pilonul comunitar,
II. La fel PESC
III. Are o nou denumire Cooperarea Poliieneasc i Judiciar n Materie Penal. Cooperare. O bucat
din el e scoas prin Tratatul de la Amsterdam i e introdus n CE, deci, la Pilonul I se adaug n
CE VAI (Vise Azil i Imigrare).

2000 Carta Drepturilor Fundamentale soft law, act neobligatoriu juridic, de recomandare, devine act
de drept primar cnd intr n vigoare

2002 Tratatul de la Nisa a fost redactat n 2001 i a rezolvat ieirea din vigoare a Tratatului CECO. S-a
fcut un protocol, n 2003 Nisa a intrat n vigoare, era un protocol anexat la Nisa.

2003 Tratatul de la Nisa.

I. CE i Tratatul care o nfiineaz, aa cum a fost modificat, inclusiv cu V.A.I. n el i EURATOM


(CEEA)
II. La fel PESC
III. La fel CPJMP

2009 Tratatul de la Lisabona, Uniunea European (organizaie internaional), CEEA: dou orgnaizaii
separate. UE are personalitate juridic, e abolit structura pe piloni i

Tratatul CEEA

UE:

TUE: reglementeaz Uniunea European


o Sunt reglementate aspectele generale privind UE,
o Este reglementat politica extern i de securitate comun (PESC): dei structura oficial pe
piloni e abrogat, aceasta i pstreaz statutul de domeniu special, n care metoda integrrii
nu se aplic aa cum o tim = nu se aplic, e tot o politic de cooperare.
TFUE: sunt reglementate domeniile integrare? (in care se aplica metoda integrarii), adica cele
reglementate de fostul tratat CE (comunitatea european), la care se adaug domeniile din pilonul III,
care, cu ocazia trt de la Lisabona, este, practic, comunitarizat = introdus ntre domeniile integrate =
n care metoda integrrii se aplic, de adoptare i de aplicare a legislaie. Pilonul III s-a comunitarizat
n 2 etape:
o Amsterdam (scoaterea VAI si punerea in
o Lisabona: CPJMP a fost introdusa intr-un tratat de integrare , deci e metoda integrarii
Tratatul de la Lisabona anexeaz Carta Dr fundam , cu valoare de tratat

Principalele domenii reglementate de TFUE:

- Uniune vamal
- Pia unic
- ntreprinderi
- Agricultur
- Uniunea economic i monetar (UEM)
- Cetenia european
- Educaie, cultur,
- Reele transeuropene (transporturi)
- Protecia consumatorului
- Sntate
- Cercetare
- Mediu
14
- Politic social
- Vize, azil, imigrare
- Coeziune economic
- Liberti de circulaie
- Industrie

Domeniile care aparineau Pilonului III, specializate pe acest tip de cooperare (nu era integrare, deci):

- Trafic de droguri
- Terorism
- Trafic de fiine umane
- Crim organizat
- Drept penal (mandatul european de arestare)
- EUROPOL (cooperarea ntre poliiile statelor membre)
- EUROJUST (cooperarea ntre autorit judiciare din statele membre)
- (VAI + CPJM nainte) = spaiul de libertate, securitate i justiie. Tot ce nseamn libera circulaie a
persoanelor, controlul la frontiere etc.

EURATOM graviteaz n jurul UE, este organizaie separat, este mult prea complex, detaliat/????

Perfecionarea construciei comunitare: crize i eecuri

Eecul celor dou organizaii din 1955 (Comunitatea politic european i Comunitatea european de
aprare) descriere pe scurt, la examen.

*deja discutat* ncercrile repetate ale UK de intrare n comunitile europene (a depus cererea i n 61, i
n 63, s-a lovit de refuzul francez, n 69 i-a dat demisia Charles de Gaulle, apoi, vine Pompidou? Care accept UK).

3. Criza provocat de politica scaunului gol, practicat de Frana, ntre iulie 65 ianuarie 66. Aceast criz,
rezolvat prin Compromisul de la Luxemburg, a ajuns s existe pentru c, in tratatele instutitve din 52 si 58 se
prevedea ca, pana in 65, deciziile (actele legislative ale comunitatii europene) trebuiau adoptate in Consiliu (avea
rol de parlament) cu unanimitate, sistemul de integrare era ceva nou, satele erau precaute, le era teama de decizii
care nu le reflecta interesele. Voiau sa se asigure ca daca e o forma a deciziei care nu le reprez interesele, nu va
intra in vigoare.

Pe vremea aceea (65-66) erau inca 6 state (in 73 e prima extindere), aveau dezvoltare omogena, cand au
semnat tratatele au spus asa: pana in 65 avem timp sa ne armonizam, sa nu mai avem interese diferite sa trecem
la o varianta mai rapida de a lua decizii *majoritatea calificata).

Cand a venit momentul trecerii de la unanimitate la majoritate calificata in Consiliu, decizia care urma sa fie
luata potrivit noului sistem era o decizie in domeniul agricol. Presedintele Consiliului de atunci propunea ca
bugetul politicii agricole comune sa fie constituit nu din contributia statelor membre, ci din resurse proprii ale
comunitatii (taxe etc). Franta a considerat ca aceasta alcatuire a bugetului le aduce prejudicii, nu voia sa riste ca
acel act sa fie adoptat (urma sa fie votat cu majoritate calificata), ca sa evite asta, nu a mai participat la nicio
sedinta. Nu puteau sa ia decizii cand lipsea un reprezentant, nu s-a adoptat nici un act timp de 11 luni. A fost
adoptat un compromis.

Coninutul compromisului de la Luxemburg, care a rezolvat criza: a avut loc n 30 ianuarie 1966: Consiliul
trebuie, cnd este vorba despre interese foarte importante ale unuia sau ale mai multor state membre, s fac tot
posibilul pentru a ajunge, ntr-un interval rezonabil, la o soluie care s poat fi adoptat de toi membrii
Consiliului, fr a se aduce atingere nici intereselor naionale, nici interesului comunitar. Fa de aceast
formulare, Frana a precizat c aranjamentul trebuie s semnifice c, n caz de divergene, discuiile n Consiliu
trebuie s continue pn cnd unanimitatea este realizat.

15
De sugerat cel puin 3 probleme majore pe care le pune.

Aceste compromisuri sunt soluii de moment, nu sunt acte juridice.

1. Interese importante pot fi toate, este echivoc.


2. Precizarea Franei: fa de acest aranjament, de fapt, se consacr regula unanimitii, dreptul de veto n
practic, de facto.
Acest compromis este o soluie politic de moment, pentru a iei dijn criz, pentru a readuce Frana la masa
de lucru.

Mai toate actele erau att de importante nct s fie adoptate cu unanimitate. Primul act n care a nceput s
se mreasc numarul domeniilor n care se aplic majoritatea calificat n detrimentul unanimitii: Actul Unic
European.

Acest compromis are urmtoarele dezavantaje: nu se prevede ce se ntmpl cnd concilierea ntre statele
membre nu duce la nici un rezultat, nu se prevd criterii precise pentru a determina care sunt interesele foarte
importante asupra crora trebuie s se realizeze un compromis, aprecierea fiind lsat la latitudinea statelor
membre. De asemenea, nu se prevd limite minime i maxime ale unui interval sau termen rezonabil, la care s
se ajung la un compromis. Precizarea fcut de Frana conduce, practic, la recunoaterea de facto a dreptului de
veto al fiecrui stat membru. Practic, unanimitatea rmnea valabil.

n paralel cu aceast practic pe care au consacrat-o n acest compromis, act politic, exista tratatul care
spunea de la momentul X, vom folosi majoritate calificat, acest compromis, fr s fie act modificator, a rmas
tratatul cum era, dar, n realitatea Consiliului, adoptarea deciziilor era luat n continuare cu unanimitate, pentru
c Frana nu putea renuna la dreptul de veto, d-aia s-a retras 11 luni i a reuit s-i conving pe ceilali.

Din punct de vedere juridic, compromisul nu a modificat tratatele, care precizau n continuare trecerea la
regula votului cu majoritate.

4. Compromisul de la Ioannina. Minoritate de blocaj, nenelegeri legate de ea, pe care statele voiau s-o
menin la fel. E un compromis politic care nu a modificat tratatul.

Spania i Anglia au cerut mentinerea minoritatii de blocaj la 2/3 de voturi, indiferent de .,

Orict ar crete nr de voturiminoritatea de blocaj se ridica la 26 de voturi

5. Compromisul petelui de la Oslo din 1994. La a doua ncercare de aderare a Norvegiei, odat cu statele care
au aderat n 95 (Austria, Finlanda i Suedia), i s-a oferit un compromis Norvegiei, o soluie asupra creia s-au
pronunat prin referendum norvegienii: o perioad de tranziie de 10 ani, din 95 pana in 2005 in care regulile
comunitatii europene (TRT CE), privitoare la limitele de export, import i preuri ale petelui, s nu se aplice,
timp de 10 ani. Din 2005, Norvegiei s i se aplice regulile ca i celorlalte state membre. E respins prin referendum,
aderarea Norvegiei e fr succes a doua oar.

1999 criza reprezentant de demisia n bloc a Comisiei conduse de Jacques Santer. *referat pe asta?*
Nereguli fcute de membrii comisiei, cu privire la folosirea fondurilor, angajarea rudelor n diverse posturi.

Pentru a evita demiterea lor de PE, Comisia fiind responsabil n faa PE, au ales s-i dea demisia n bloc.
Comisia Barosso, care a urmat dup, a schimbat regulamentul i modul de selectare a comisarilor pentru a se
reface ncrederea publicului n aceast instituie, comisia reprezint interesele UE.

16
n anii 70-75, 2 tratate tratatele bugetare de la Bruxelles.

Structura instituional a UE

Cuvantul institutional e folosit lato sensu. n UE, fiecare creaie are o etichet, una e institutie, una e agentie,
una organism, fiecare are sensul ei.

Aspecte introductive

UE are o structura instituional atipica pentru o organizaie internaional, adic are o combinaie de
elemente specifice unei organizaii interguvernamentale clasice i, pe de alt parte, elemente specifice organizrii
unui stat (fr ns a se suprapune complet pe schema clasic a separrii puterilor, pe care o tim de la
Montesquieu, constituional). Din combinaia cu cele 2 elemente rezult recunoaterea unor elemente federale
n funcionarea UE.

Instituiile (lato sensu) nu au personalitate juridic, cu unele excepii: BCE, BEI, ageniile.

Sediile instituiilor (l.s.) UE: protocolul 6, anexat Trt Lisabona, art. 341 TFUE. C-345/95-anul in care a fost
depusa actiunea), C-237&238/11 (2011) Frana v. Parlamentul European.

Baza legal din tratate, care reglementeaz cadrul instituional, e reprezentat de urmtoarele articole: 13-
19 TUE, art. 233 309 TFUE.

Delimitri conceptuale: sunt numite instituii entitile care au dreptul, potrivit tratatelor, s adopte acte
juridice normative, legislative sau nelegislative.

Se numesc organe entitile care au dreptul s adopte doar avize consultative.

Principiile activitatii institutionale

1. Principiul autonomiei (au regulament propriu de organizare interna si pot sa-si angajeze propriii
functionari).
2. Principiul echilibrului: presupune 3 idei:
a. Principiul separarii competenelor (nu se suprapune perfect cu schema clasica a lui Montesquieu,
sunt probleme la executiv+legislativ)
b. Principiul cooperrii loiale (baza din tratat art. 4 alin. 3 TUE i 13 alin. 2 TFUE).
c. Principiul atribuirii de competene (fiecare instituie are voie s fac numai ceea ce-i spune
tratatul). Bazele legale din tratat: art. 5 alin. 1 i 2 TUE, art. 3 alin. 6 TFUE, art. 4 alin. 1 TFUE, art.
7 TFUE, Declaraia 24 anexat Tratatului de la Lisabona.

Institutiile Uniunii Europene

- continuare -

17
Structura institutionala, de principiu, nu are personalitate juridica, cu trei exceptii.

Consiliul european (cu Presedintele Consiliului) si Ombudsmanul European

Consiliul Parlamentul European

Comisia Europeana

1. Consiliul European + Presedintele UE - institutie politica, adopta orientari in ghidarea generala;

1. Ombudsman European;

2. Consiliul (Cs) - institutie politica, este alcatuit din reprezentantii statelor membre la nivel de ministere, de
ministri;

2. Parlamentul European (PE), institutie politica, imparte puterea legislativa si bugetara cu Cs;

3. Comisia Europeana + Inalt Reprezentant pentru Afaceri Externe si Aparare, ajutat de un Serviciu de
Afaceri Externe si Aparare (SEAE) - institutie politica, are putere executiva, se ocupa cu aplicarea dreptului
Uniunii potrivit tratatelor.

In paralel, Curtea de Justitie a Uniunii Europene are atributii judecatoresti, interpreteaza dreptul care
este rezultatul triunghiului institutional. Aceasta este compusa din:

- Curtea de Justitie;

- Tribunal;

- Tribunal specializat pentru Functia Publica (TFP) - judeca litigiile care au drept parti functionari ai UE.

Alte institutii si organe:

1. Banca Centrala Europeana (BCE) institutie ce se ocupa de zona euro, de moneda, de uniunea economica si
monetara, are drept de initiativa legislativa in acest sens, are personalitate juridica;

2. Curtea de Conturi este o institutie care nu este jurisdictionala, nu judeca litigii. Este un auditor extren care
verifica leglitatea cheltuielilor si a veniturilor europene;

3. Comitetul Economic si Social European (CESE), organ cu rol consultativ in raporturile cu triunghiul
institutional, ajuta la fundamentarea deciziilor institutiilor;

4. Comitetul Regiunilor este un organ cu rol consultativ in raporturile cu triunghiul institutional, ajuta la
fundamentarea deciziilor institutiilor;

5. Banca Europeana de Investitii, are personalitate juridica, nu este o banca comerciala, acorda imprumuturi si
repartizeaza fonduri, nu are activitate comerciala, nu face profit;

Organisme interinstitutionale
18
Acestea deservesc intreaga Uniune, nu au activitati specifice unei anumite institutii sau unui anumit
organ:

1. Oficiul de Publicatii al Uniunii Europene - contine Jurnalul oficial al Uniunii Europene (in editii sinoptice
apare legislatia adopata de institutii in 24 de limbi oficiale, se publica si dispozitivele hotararilor: eur-lex.ro si
curia.eu);

2. Oficiul de selectare a personalului UE (EPSO) - organizeaza concursurile pentru functiile disponibile in


institutiile UE;

3. Scoala europeana de administratie (EIPA European Institut of Public Administration);

4. Autoritatea pentru protectia datelor, 2001, a fost creata pentru a se asigura respectarea intimitatii
persoanelor la prelucrarea datelor cu caracter personal;

5. Serviciul European pentru Afaceri Externe (SEAE).

Agentiile Uniunii Europene - au personalitate juridica (44)

I. Agentii descentralizate (34) - joaca rol important in aplicarea politicilor europene, in special a
masurilor tehnice, stiintifice, operationale. Sunt create pe perioada nedeterminta, sprijina cooperarea dintre
UE si guvernele statelor membre prin punerea in comun a experientei tehnice si a experientei specialistilor in
diverse domenii. Sunt entitati independente, distincte de institutiile UE. Se ocupa cu aspecte si probleme care
privesc chestiuniile de zi cu zi a cetatenilor europeni: alimente, medicamente, substante chimice, educatie,
justitie, siguranta trnsporturilor, drepturi fundamentale, energie, comunicatii etc.;

II. Agentii EURATOM (2), Agentia de Aprovizionare, Intreprinderea Comuna pentru ITER;

III. Agentii executive - sunt create de Comisia Europeana in vederea realizarii anumitor sarcini
referitoare la gestionarea unora sau mai multor programe ale UE. Sunt infiintate pe perioada determinata si
trebuie sa fie situate la sediul Comisiei Europene (fie la Bruxelles, fie la Luxembourg);

IV. Agentii din domeniul politicii de aparare (PESC) (2)

La nivel intern, in statele membre

- statele membre au la Bruxelles cate o reprezentanta permanenta la Uniune (RPRoUE), un fel de ambasada care
tine legatura dintre uniune si statele membre;

- la nivel intern:

a. SOLVIT - sistem de rezolvare rapida a unor probleme transfrontaliere de drept al Uniunii. Daca nu se rezolva
in 10 luni problema respectiva, se ajunge la CJUE. Sunt, de regula, erori administrative;

b. reprezentarea Comisiei in Romania;

c. Biroul de Informare al Parlamentului European;

d. INFOEUROPA - sub autoritatea MAE, incepand cu 2013;

e. in cadrul MAE:

i. Agent Guvernamental la CJUE, dar si la Curtea AELS (ajutat de Serviciul Contencios UE);

ii. Grup de lucru contencios UE;


19
iii. Grupul de lucru ad-hoc contencios specializat (pe rolul Curtii este un caz impotriva Romaniei);

iv. Departamentul armonizare legislativa - asigura implementarea si transpunerea hotararilor UE,


dovedesc transpunerea in termen si are grija ca regulamentele (la care este cazul) sa fie implementate
corespunzator.

Institutiile UE actioneaza numai in limitele atributiilor lor si coopereaza in mod loial intre ele si cu cele
din statele membre.

I. CONSILIUL EUROPEAN

Initial nu exista in tratate, intalnirile erau informale, prin Tratatul de la Lisabona este
institutionalizat. Este o institutie politica in care sunt reprezentate statele membre la nivel de sef de stat si de
guvern. Are un presedinte al UE cu un mandat de 2 ani si jumatate, reinnoibil o singura data.

La sedintele Consiliului European participa si presedintele Comisiei Europene, precum si Inaltul


Reprezentant pentru Afaceri Externe si Politica de Aparare.

- deciziile se iau prin consens;

- nu are atributii legislative;

- atributiile sunt de adoptare a orientarilor politice si de a da impulsurile generale UE;

- actele sale se numesc orientari sau concluzii; cele care produc efecte juridice fata de terti pot fi atacate la Curte;

- art. 13 (care se completeaza cu art. 2 si 3 din TUE) si 15 TUE, 235 si 236 TFUE;

Articolul 13 TUE
(1) Uniunea dispune de un cadru instituional care vizeaz promovarea valorilor sale, urmrirea obiectivelor
sale, susinerea intereselor sale, ale cetenilor si i ale statelor membre, precum i asigurarea coerenei, a
eficacitii i a continuitii politicilor i a aciunilor sale.
Instituiile Uniunii sunt:
Parlamentul European;
Consiliul European;
Consiliul;
Comisia European (denumit n continuare Comisia);
Curtea de Justiie a Uniunii Europene;
Banca Central European;
Curtea de Conturi.
(2) Fiecare instituie acioneaz n limitele atribuiilor care i sunt conferite prin tratate, n conformitate cu
procedurile, condiiile i scopurile prevzute de acestea. Instituiile coopereaz unele cu altele n mod loial.
(3) Dispoziiile referitoare la Banca Central European i la Curtea de Conturi, precum i dispoziiile detaliate
referitoare la celelalte instituii figureaz n Tratatul privind funcionarea Uniunii Europene.
(4) Parlamentul European, Consiliul i Comisia sunt asistate de un Comitet Economic i Social i de un Comitet al
Regiunilor, care exercit funcii consultative.

Articolul 15
(1) Consiliul European ofer Uniunii impulsurile necesare dezvoltrii acesteia i i definete orientrile i
prioritile politice generale. Acesta nu exercit funcii legislative.

20
(2) Consiliul European este compus din efii de stat sau de guvern ai statelor membre, precum i din preedintele
su i preedintele Comisiei. naltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe i politica de securitate
particip la lucrrile Consiliului European.
(3) Consiliul European se ntrunete de dou ori pe semestru la convocarea preedintelui su. Atunci cnd
ordinea de zi o impune, membrii Consiliului European pot decide s fie asistai fiecare de un ministru i, n ceea
ce l privete pe preedintele Comisiei, de un membru al Comisiei. Atunci cnd situaia o impune, preedintele
convoac o reuniune extraordinar a Consiliului European.
(4) Consiliul European se pronun prin consens, cu excepia cazului n care tratatele dispun altfel.
(5) Consiliul European i alege preedintele cu majoritate calificat, pentru o durat de doi ani i jumtate, cu
posibilitatea rennoirii mandatului o singur dat. n caz de mpiedicare sau de culp grav, Consiliul European
poate pune capt mandatul preedintelui n conformitate cu aceeai procedur.
(6) Preedintele Consiliului European:
(a) prezideaz i impulsioneaz lucrrile Consiliului European;
(b) asigur pregtirea i continuitatea lucrrilor Consiliului European, n cooperare cu preedintele
Comisiei i pe baza lucrrilor Consiliului Afaceri Generale;
(c) acioneaz pentru facilitarea coeziunii i a consensului n cadrul Consiliului European;
(d) prezint Parlamentului European un raport dup fiecare reuniune a Consiliului European.
Preedintele Consiliului European asigur, la nivelul su i n aceast calitate, reprezentarea extern a Uniunii n
probleme referitoare la politica extern i de securitate comun, fr a aduce atingere atribuiilor naltului
Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe i politica de securitate.
Preedintele Consiliului European nu poate exercita un mandat naional.

Articolul 253 (ex-articolul 223 TCE)


Judectorii i avocaii generali ai Curii de Justiie, alei dintre personaliti care ofer toate garaniile de
independen i care ntrunesc condiiile cerute pentru exercitarea, n rile lor, a celor mai nalte funcii
jurisdicionale, sau care sunt jurisconsuli ale cror competene sunt recunoscute, sunt numii de comun acord
de ctre guvernele statelor membre, pentru o perioad de ase ani, dup consultarea comitetului prevzut la
articolul 255.
La fiecare trei ani are loc o nlocuire parial a judectorilor i avocailor generali, n condiiile prevzute
de Statutul Curii de Justiie a Uniunii Europene.
Judectorii desemneaz dintre ei pe preedintele Curii de Justiie, pentru o perioad de trei ani. Mandatul
acestuia poate fi rennoit.
Judectorii i avocaii generali care i ncheie mandatul pot fi numii din nou.
Curtea de Justiie i numete grefierul i i stabilete statutul.
Curtea de Justiie i stabilete regulamentul de procedur. Acest regulament se supune aprobrii
Consiliului.

Articolul 256 (ex-articolul 225 TCE)


(1) Tribunalul are competena s judece n prim instan aciunile menionate la articolele 263, 265, 268, 270
i 272, cu excepia celor care sunt atribuite unui tribunal specializat, instituit n conformitate cu articolul 257 i
a celor rezervate prin statut Curii de Justiie. Statutul poate s prevad pentru Tribunalul competene n alte
categorii de aciuni.
Deciziile pronunate de Tribunal n temeiul prezentului alineat pot face obiectul unui recurs la Curtea de Justiie,
limitat la chestiuni de drept, n condiiile i limitele prevzute de statut.
(2) Tribunalul are competena s judece aciunile formulate mpotriva deciziilor tribunalelor specializate.
Deciziile pronunate de Tribunal n temeiul prezentului alineat pot face, n mod excepional, obiectul unei
reexaminri de ctre Curtea de Justiie, n condiiile i limitele prevzute de statut, n cazul n care exist un risc
serios pentru unitatea sau coerena dreptului Uniunii.
(3) Tribunalul are competena s judece trimiteri preliminare adresate n temeiul articolului 267, n domenii
specifice stabilite de statut.
n cazul n care consider c respectiva cauz necesit o decizie de principiu susceptibil de a aduce atingere
unitii sau coerenei dreptului Uniunii, Tribunalul poate trimite cauza spre soluionare Curii de Justiie.
Deciziile pronunate de Tribunal n trimiteri preliminare pot face, n mod excepional, obiectul unei reexaminri
de ctre Curtea de Justiie, n condiiile i limitele prevzute de statut, n cazul n care exist un risc serios pentru
unitatea sau coerena dreptului Uniunii.

21
II. CONSILIUL

Este o institutie colegislativa si bugetara. A fost o institutie foarte puternica, dar, incepand cu Tratatul
de la Lisabona, imparte atributiile sale cu Parlamentul European (iau decizii, adopta actele UE, fac bugetul UE).

Are atributii de definire a politicilor UE si de coordonare a statelor membre.

Sunt reprezentate statele membre la nivel de ministri, in functie de domeniul actului pe care il adopta.

Are 10 formatiuni in care se poate intruni (Consiliul este unic, pe acte apare Consiliul, si nu domeniul
specific):

1. afaceri economice si financiare;


2. afaceri externe;
3. afaceri generale;
4. agricultura si pescuit;
5. competitivitate;
6. educatie, tineret, cultura si sport;
7. justitie si afaceri interne;
8. mediul;
9. ocuparea fortei de munca, politica sociala, sanatate si consumatori;
10. transporturi, telecomunicatii si energie.

- in general, la sedinte sunt invitati si comisarii specializati si Banca Centrala, unde are initiativa legislativa;

- votul se ia in majoritate calificata;

- reprezentantii voteaza legislatia europeana potrivit mandatului din statul din care provin;

- Consiliul are in vedere in special interesele statelor membre, nu pe cele le Uniunii;

- baza legala: art. 13 si 16 TUE, 236 si 237, 243 TFUE, Protocolul 36, Protocolul 9 si Declaratia nr. 7;

- atunci cand Consiliul adopta acte legislative, potrivit procedurii codeciziei (cu PE), sedintele Consiliului sunt
publice.

- sediul la Bruxelles;

- semneaza acorduri internationale, da mandat Comisiei pentru negocieri de tratate si acorduri, inclusiv
tratatele de aderare, coordoneaza politicile nationale ale statelor membre.

Articolul 16
(1) Consiliul exercit, mpreun cu Parlamentul European, funciile legislativ i bugetar. Acesta exercit funcii
de definire a politicilor i de coordonare, n conformitate cu condiiile prevzute n tratate.
(2) Consiliul este compus din cte un reprezentant la nivel ministerial al fiecrui stat membru, mputernicit s
angajeze guvernul statului membru pe care l reprezint i s exercite dreptul de vot.
(3) Consiliul hotrte cu majoritate calificat, cu excepia cazului n care tratatele dispun altfel.
(4) ncepnd cu 1 noiembrie 2014, majoritatea calificat se definete ca fiind egal cu cel puin 55 % din membrii
Consiliului, cuprinznd cel puin cincisprezece dintre acetia i reprezentnd state membre care ntrunesc cel
puin 65 % din populaia Uniunii.

22
Minoritatea de blocare trebuie s cuprind cel puin patru membri ai Consiliului, n caz contrar se consider a fi
ntrunit majoritatea calificat.
Celelalte condiii privind votul cu majoritate calificat sunt stabilite la articolul 238 alineatul (2) din Tratatul
privind funcionarea Uniunii Europene.
(5) Dispoziiile tranzitorii privind definiia majoritii calificate care se aplic pn la 31 octombrie 2014, precum
i cele care se vor aplica n perioada 1 noiembrie 2014-31 martie 2017 sunt prevzute n Protocolul privind
dispoziiile tranzitorii.
(6) Consiliul se ntrunete n cadrul diferitelor formaiuni, lista acestora fiind adoptat n conformitate cu
articolul 236 din Tratatul privind funcionarea Uniunii Europene.
Consiliul Afaceri Generale asigur coerena lucrrilor diferitelor formaiuni ale Consiliului. Acesta pregtete
reuniunile Consiliului European i urmrete aducerea la ndeplinire a msurilor adoptate, n colaborare cu
preedintele Consiliului European i cu Comisia.
Consiliul Afaceri Externe elaboreaz aciunea extern a Uniunii, n conformitate cu liniile strategice stabilite de
Consiliul European, i asigur coerena aciunii Uniunii.
(7) Un comitet al reprezentanilor permaneni ai guvernelor statelor membre rspunde de pregtirea lucrrilor
Consiliului.
(8) Consiliul se ntrunete n edin public atunci cnd delibereaz i voteaz un proiect de act legislativ. n
acest scop, fiecare sesiune a Consiliului este divizat n dou pri, consacrate deliberrilor privind actele
legislative ale Uniunii, respectiv activitilor fr caracter legislativ.
(9) Preedinia formaiunilor Consiliului, cu excepia celei Afaceri Externe, este asigurat de reprezentanii
statelor membre n cadrul Consiliului dup un sistem de rotaie egal, n condiiile stabilite n conformitate cu
articolul 236 din Tratatul privind funcionarea Uniunii Europene.

Articolul 236
Consiliul European adopt cu majoritate calificat:
(a) o decizie de stabilire a listei formaiunilor Consiliului, altele dect cea Afaceri Generale i cea Afaceri Externe,
n conformitate cu articolul 16 alineatul (6) din Tratatul privind Uniunea European;
(b) o decizie referitoare la preedinia formaiunilor Consiliului, cu excepia celei Afaceri Externe, n conformitate
cu articolul 16 alineatul (9) din Tratatul privind Uniunea European.

Articolul 237 (ex-articolul 204 TCE)


Consiliul se ntrunete la convocarea preedintelui su, la iniiativa acestuia, a unuia dintre membrii
si ori a Comisiei.

Articolul 243 (ex-articolul 210 TCE)


Consiliul stabilete salariile, indemnizaiile i pensiile preedintelui Consiliului European, ale preedintelui
Comisiei, ale naltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe i politica de securitate, ale membrilor
Comisiei, ale preedinilor, membrilor i grefierilor Curii de Justiie a Uniunii Europene, precum i ale
secretarului general al Consiliului. Consiliul stabilete, de asemenea, toate indemnizaiile care in loc de
remuneraie.
Parlamentul European, de-a lungul timpului, a ctigat o importan din ce n ce mai mare. Parlamentul
avea iniial doar atribuii consultative, ns ulterior a nceput s aib puteri din ce n ce mai mari, astfel nct,
dup ultimul tratat de modificare, cel de la Lisabona, Parlamentul este pe picior de egalitate cu Consiliul n cele
dou din cele mai importante atribuii ale acestor instituii colegislative.

Are i atribuii n adoptarea bugetului; Parlamentul are ultimul cuvnt n alocarea de fonduri pentru
instituii. La examen: Aceast entitate este o instituie a Uniunii Europene(diferena dintre instituii i organe)
cu rol legislativ, adopt acte normative obligatorii. Acesta are un birou de informare n fiecare stat membru. De
asemenea, este singura instituie de legitimitate democratic din Uniunea European pentru c ea este aleas n
mod liber, direct, universal i secret, aa cum spune tratatul, de ctre cetenii Uniunii Europene din 1979.

Parlamentul European are un mandat de 5 ani, el nu s-a numit aa dintotdeauna, n timpul CECO se
numea Adunarea Comun i abia din 1962 are numele de Parlament European. Spre deosebire de alte instituii,
Parlamentul European ia decizii n condiii de transparen. El este alctuit din reprezentani ai cetenilor
Uniunii Europene pe principiul proporionalitii(n funcie de mrimea populaiei, fiecare stat are un numr de
reprezentani, Romnia are 33). Sediile Parlamentului European sunt n numr de 3, unul la Bruxelles, pentru
23
sesiunile comisiilor parlamentare, unul la Strasbourg(sediul oficial pentru sesiunile plenare) i unul la
Luxemburg(pentru secretariatul general).

Din punctul de vedere al organizrii, Parlamentul European are un Preedinte ales pentru 2 ani i
jumtate, pentru jumtate din mandatul Parlamentului European, 14 vicepreedini i 5 chestori care se ocup
de problemele administrative i financiare, de relaia direct cu reprezentanii.

Preedintele Parlamentului European reprezint aceast instituie n relaiile externe i n relaiile cu


celelalte instituii ale Uniunii Europene. Aceast instituie are n cadrul su 8 grupuri politice parlamentare n
care sunt grupai deputaii, la care se adaug i eurodeputaii care nu sunt afiliai niciunui grup i sunt
independeni.

Adugm Comisiile existente i care sunt de trei tipuri:

1. Comisii permanente 20 specializate pe anumite domenii;


2. Comisii temporare pentru anumite subiecte care sunt de interes la acel moment;
3. Comisii de anchet au rolul de a investiga cazurile de nclcare a dreptului Uniunii sau de aplicare
deficitar a acestuia.

Exist delegaii care asigur realizarea schimbului de informaii cu Parlamentele rilor tere, ele ajut
la reprezentarea Parlamentului European n relaiile externe i la promovarea Uniunii.

Dup delegaii, o alt structur mai este Conferina Preedinilor care este format din Preedintele
Parlamentului European i Preedinii grupurilor politice i un Reprezentant al eurodeputailor independeni,
dar care nu are drept de vot. Aceasta organizeaz lucrrile Parlamentului European i programarea legislativ,
asigur relaiile cu celelalte instituii ale Uniunii cu Parlamentele naionale i cu rile tere, pregtete
calendarul Parlamentului i ordinea de zi a edinelor.

Biroul Parlamentului European, o alt structur, are rolul de a stabili, redacta proiectul preliminar de
estimare bugetar i decide cu privire la chestiunile administrative de personal i de administrare.

Secretariatul general de la Luxemburg se ocup de chestiunile administrative.

Alegerea Parlamentarilor Europeni

Parlamentul European este ales din 1979, reglementarea alegerilor este realizat att prin norme
europene comune pentru toate statele membre, ct i prin dispoziii naionale specifice care variaz de la un
stat la altul.

Norme comune

1. n primul rnd, odat cu Tratatul de la Lisabona, dreptul de a vota i de a candida la alegeri a


devenit un drept fundamental, el fiind reglementat de art. 39 din Carta drepturilor fundamentale
anexat Tratatului de la Lisabona. (la examen trebuie reprodus articolul)
2. Mai avem i lista de incompatibiliti cu funcia de deputat n Parlamentul European, sunt
incompatibile cu funcia de Parlamentar European urmtoarele poziii:
membru al Guvernului unui stat membru
membru al Comisiei Europene
judector, avocat general sau grefier la Curtea de la Luxemburg
membru al Curii de Conturi a Uniunii Europene

24
membru al Comitetului Economic Social
angajat al Bncii Europene de Investiii
funcionar n instituiile Uniunii Europene
mediator european
din 2002: membru al Parlamentului Naional
3. n alt ordine de idei, avem i principiul nediscriminrii care trebuie respectat de ctre toate statele
membre.
4. Datele alegerilor sunt norme comune, alegerile trebuie s fie n aceeai perioad n toate statele
membre de joi dimineaa pn duminic seara.
5. Alt norm poi vota o singur dat.
6. Deschiderea urnelor se realizeaz dup ce s-au ncheiat alegerile n toate statele membre.

Atribuiile Parlamentului European

Parlamentul, pe picior de egalitate cu Consiliul, particip la adoptarea actelor cu caracter legislativ


potrivit unei proceduri care se numete procedura legislativ ordinar. Domeniile n care se ntmpl
aceste lucruri sunt mediul, transporturile, piaa intern, politica social, educaia, sntatea public i
protecia consumatorilor. Acestea sunt vechile domenii, dup Lisabona adugm agricultura i
pescuitul, sprijinul pentru regiunile srace, securitatea i justiia, cooperarea cu rile tere, politica
comercial i actele de punere de aplicare.

Etapele procedurii administrative ordinare

1. Propunerea legislativ iniiat de Comisie cvasi-monopolul alegerii legislative aparine Comisiei se


pune n discuia publicului o problem care se afl n moment incipient sub forma unei cri albe.
Publicul ofer un feedback Comisiei pentru a se clarifica problema respectiv i aceste noi concluzii
sunt prezentate din nou publicului sub forma unei cri verzi.
2. Prima lectur n Parlament prin care Parlamentul European examineaz propunerea fcut de Comisie
i poate s adopte proiectul respectiv sau s-l modifice.
3. Prima lectur n Consiliu are loc ulterior i se pronun pe poziia adoptat de Parlament. Opiunile
Consiliului sunt: s accepte poziia Parlamentului sau poate s modifice poziia Parlamentului i s
retrimit propunerea Parlamentului European pentru o a doua lectur.
4. A doua lectur n Parlamentul European Parlamentul examineaz poziia Consiliului i o aprob, caz
n care actul este adoptat, poate respinge poziia Consiliului, caz n care actul devine caduc i se nchide
procedura sau propune amendamente la poziia Consiliului i o trimit acestuia pentru o a doua
lectur.*Dac procedura se ncheie i Comisia vrea s reiniieze o ia de la capt.
5. A doua lectur n Consiliu Consiliul, dup ce examineaz poziia Parlamentului, fie adopt poziia
Parlamentului, caz n care actul se consider adoptat, fie nu adopt toate amendamentele, ceea ce duce
la convocarea Comitetului de Conciliere.
6. Comitetul de Conciliere este alctuit dintr-un numr egal de reprezentani ai Parlamentului European i
ai Consiliului i se ncearc ajungerea la un acord pe un text comun. n cazul n care nu se ajunge la un
acord, procedura se ncheie. Dac se ajunge la un text comun, acesta este trimis pentru a treia lectur n
Parlamentul European i n Consiliu.
7. A treia lectur n Parlament este supus votului plenului textul comun. Formularea textului comun nu
poate fi modificat. 1 este adoptat textul comun, se ateapt prerea Consiliului. 2 textul comun este
respins, procedura se ncheie.
8. 1. Dac textul comun este respins, procedura se ncheie. 2. Textul este adoptat, dac l-a adoptat i
Parlamentul, actul se consider adoptat de ambele instituii. Este semnat de ctre Preedinii i
secretarii generali ai ambelor instituii, apoi textul este publicat n Jurnalul Oficial i intr n vigoare n
cele 24 de limbi oficiale.

25
Dreptul de a fi consultat aviz consultativ. Avizul este obligatoriu cerut de ctre Consiliu, ns nu este
obligatoriu de respectat de ctre acesta din urm. Dac Consiliul uit s cearc avizul sau uit s
menioneze c l-a cerut n preambul(care este foarte important), poate fi atacat actul la Luxemburg, se
poate obine anularea ntregului act. Procedura de consultare a Parlamentului European se aplic n
domenii limitate n principal cu privire la derogrile de pia intern i dreptul concurenei. Ca
procedur nelegislativ de consultare, Parlamentului i se cere aviz n cazul adoptrii de ctre Consiliu a
unor acorduri internaionale n materie de PESC.
O a 3-a procedur cu aviz conform este procedura de aprobare. Domeniile n care se aplic acest aviz
conform obligatoriu de cerut i de respectat cele dou domenii sunt acordurile de asociere i de
aderare la Uniunea European. Lisabona extinde aceast procedur i la cazurile de nclcare grav a
drepturilor fundamentale(art. 7 din TUE) i la cazurile de retragere din Uniunea European(art. 50 din
TUE), n domeniul combaterii discriminrii i atunci cnd se verific respectarea principiului
subsidiaritii.
Procedura bugetar implic Parlamentul i Consiliul, ns cu diferena c Parlamentul European are
ultimul cuvnt cu privire la adoptarea textului.
Primete petiii de la cetenii europeni.
Particip la numirea sau demiterea membrilor altor instituii sau organe(Comisia European,
Mediatorul European, Curtea de Conturi i Curtea de Justiie a Uniunii Europene)
Efectueaz controlul politic de dou feluri: general(primete rapoarte anuale de la celelalte instituii
ale UE) i asupra Comisiei, asupra executivului UE(Parlamentul are dreptul de a adopta o moiune de
cenzur, adic de a demite Comisia n bloc).
Colaboreaz cu instituia Curii de Conturi a UE n a da descrcare de gestiune Comisiei pentru
executarea bugetului.

Procedura bugetar:

1. Proiectul de buget
2. Poziia Consiliului asupra bugetului pe care l trimite Parlamentului European pn la 1 octombrie
3. Poziia Parlamentului avem conciliere dac nu se adopt amendamentele respective
4. Adoptarea bugetului

Mediatorul European

Reglementarea poziiei de mediator european este numit de Parlamentul European pe un mandat de 5 ani
care corespunde mandatului Parlamentului European. Primul mediator a intrat n funcie n 1995. Sediul este la
Strasbourg. Prima reglementare se face n Tratatul de la Maastricht din 1993.

Rolul acestuia investigheaz plngerile privind administrarea inadecvat sau incorect n instituiile i
organele Uniunii Europene. Instituiile sau organele vizate pot fi de exemplu Comisia, Consiliul, Parlamentul
European(mpotriva Consiliului European nu se pot face plngeri).

Mediatorul conduce cercetrile pe baza reclamaiilor, ns o poate face i din oficiu. Exemple de situaii n
care mediatorul primete plngeri: Comisia ntrzie cu plile pe care trebuie s le fac, litigii contractuale
Comisia are contract cu o anumit entitate i se primesc plngeri, probleme privitoare la licitaii, lipsa
transparenei interzicerea accesului la documente etc.

Ce plngeri nu poate investiga mediatorul european(nu intr n atribuiile lui): reclamaii cu privire la
autoritile naionale, regionale sau locale, chiar dac aceste plngeri privesc Uniunea European. Acesta nu

26
reprezint un organ de apel pentru deciziile luate de mediatorii naionali sau de instanele naionale. Nu are
voie s primeasc plngeri cu privire la entiti sau persoane private.

Cine poate adresa plngeri i cum? De orice cetean al Uniunii Europene, orice persoan fizic/juridic ce
domiciliaz sau i are sediul ntr-un stat membru al Uniunii. Mediatorul poate fi contactat prin e-mail, pot,
fax, exist un formular pe site.

Ce rezultat se poate obine? Mediatorul informeaz instituia, organul reclamat despre plngerea primit
pentru ca acesta s rezolve problema. Dac acel caz nu este rezolvat satisfctor pentru reclamant de ctre
instituie, mediatorul va ncerca s gseasc o soluie amiabil. Dac ncercarea de conciliere d gre,
mediatorul va face recomandri de rezolvare a cazului. Dac instituia nu accept recomandrile, mediatorul va
face un raport special ctre Parlamentul European.

Cele 3 ipoteze de administrare inadecvat sau incorect sunt:

1. Instituia(lato sensu) nu face ceva ce ar fi trebuit s fac


2. Instituia face ceva ce trebuie s fac, dar ntr-un mod inadecvat
3. Instituia face ceva ce nu ar fi trebuit s fac.

Mediatorul trebuie s fie o persoan independent, nu poate ocupa alt funcie la nivel european sau
naional. Mediatorul este cu adevrat independent fa de Parlamentul European, avnd n vedere c el este cel
care l numete i este cel cruia mediatorul i trimite rapoarte?

Condiii legate de plngere plngerea poate fi fcut n orice limb oficial din cele 24, poate fi fcut prin
utilizarea formularului de pe site, termenul de depunere a plngerii trebuie s fie de maximum 2 ani de la
faptele ce fac obiectul plngerii, trebuie fcut proba asupra contactrii instituii reclamate, nu pot face obiectul
plngerii sau sesizrii faptele care se afl pe rolul Curii de la Luxemburg sau cu privire la care exist deja o
hotrre judectoreasc. Mediatorul se ocup de cazuri n mod public, dar confidenialitatea poate fi asigurat
la cererea expres a reclamantului.

Comisia European

Este o instituie european, poate adopta acte normative. Are 28 de membri, cte unul pentru fiecare
stat, un mandat de 5 ani i un Preedinte. Sediul este la Bruxelles, mai are i n Luxemburg nite sedii. Bazele
legale din tratat sunt art. 13 i 17 din TUE i art. de la 244 pn la 250 din TFUE.

Aceast instituie are Reprezentane n fiecare stat membru i delegaii n mai multe state tere. nainte
de aderare, reprezentana din Romnia era o delegaie.

Principiile funcionrii Comisiei Europene

1. Membrii Comisiei Europene sunt independeni nseamn c nu pot exercita nicio alt activitate
remunerat sau nu, nu pot primi instruciuni i ei sunt alei pe baza competenelor lor generale,
profesionale i pe baza angajamentului fa de ideea european dintre personalitile din statele
membre care prezint toate garaniile de independen.
independena membrilor este foarte important pentru c aceast instituie are printre sarcini i
verificarea celorlalte state membre i nu poi face aceast verificare dect prin independen.
2. Instituia Comisiei, n activitatea sa, are n vedere aprarea interesului general al Uniunii Europene
propunnd acte legislative, asigurnd respectarea acestora i implementnd politicile i bugetul
Uniunii.
3. Principiul colegialitii presupune solidaritatea i egalitatea membrilor Comisiei i rspunderea
colectiv a acestei instituii.

Organizarea Comisiei Europene


27
Aceast instituie este alctuit din mai multe departamente numite Direcii Generale (DG) i Servicii
clasificate pe domenii de activitate. Exist cte un director general pentru fiecare departament (funcionare,
educaie, resurse umane, traduceri etc.).

Atribuii

Comisia este gardian al tratatelor pentru c ea se ocup de respectarea drepturilor Uniunii n aplicarea
sa i motor al construciei europene.

1. Iniiativ legislativ*

Comisia este aproape singura instituie abilitat s propun acte legislative pe care le nainteaz spre
aprobare Parlamentului i Consiliului(procedura colegislativ ordinar). nainte de a propune noi iniiative
legislative, Comisia evalueaz poteniale consecine economice, sociale i de mediu pe care aceste iniiative le-
ar putea avea. Astfel, Comisia face evaluri de impact avantajele i dezavantajele diferitelor opiuni politice.

Comisia consult prile interesate, cum ar fi organizaiile neguvernamentale, autoriti locale,


reprezentanii industriei, ai societii civile. n plus, sunt invitate grupuri de experi pentru a formula devize cu
privire la anumite probleme tehnice. n acest fel, Comisia se asigur c propunerile sale rspund nevoilor celor
vizai i astfel evit proceduri birocratice inutile.

Cetenii, ntreprinderile i organizaiile pot participa la procedura de consultare prin intermediul unui
site dedicat consultrilor publice. Parlamentele naionale i pot exprima i ele n mod oficial rezerve n cazul n
care consider c o problem poate fi mai bine soluionat la nivel naional dect la nivelul Uniunii (principiul
subsidiaritii).

2. Atribuia Executiv

n primul rnd, Comisia supravegheaz statele membre i celelalte instituii(lato sensu) cu privire la
aplicarea corect a Dreptului Uniunii. Exist o procedur care se numete procedura de infringement i o
aciune n nendeplinirea obligaiei de ctre statele membre, care sunt puse la dispoziie de ctre tratatele
Comisiei pentru a asigura aplicarea dreptului Uniunii potrivit tratatelor constitutive.

Procedura de infringment este una ale crei rezultate nu sunt publice, este o discuie ntre Comisie i statul
membru care a nclcat dreptul Uniunii, fr a se ajunge astfel la aciune n faa Curii.

Poate nfiina agenii executive pentru gestionarea diferitelor programe sau fonduri ale Uniunii, care au o
durat limitat i sediul pe lng o Comisie.

3. Instituia Comisiei gestioneaz serviciul de traduceri i interpretri n cele 24 de limbi oficiale.


4. Instituia se ocup de executarea bugetului Uniunii, inclusiv de gestionarea fondului.
5. Se ocup de popularizarea legislaiei europene de ctre ceteni.
6. Negocierea tratatelor sau acordurilor internaionale n baza mandatului dat de Consiliu.
7. Redacteaz avize consultative cu privire la anumite tratate i acorduri.
8. Asigur reprezentarea extern a Uniunii Europene cu excepia aspectelor care in de PESC.
9. Supravegheaz respectarea dreptului concurenei pe piaa intern a Uniunii Europene.
10. Poate avea atribuii n sensul adoptrii unor acte nelegislative dac primete delegare de la Parlamentul
European i Consiliu.
11. Este responsabil politic n faa Parlamentului European care i prezint un raport general
anual(Parlamentul European poate emite o moiune de cenzur pentru demiterea n bloc a Comisiei).

28
12. * gestioneaz, strnge declaraiile de susinere a unei iniiative legislative din partea
cetenilor(iniiativa ceteneasc).

Iniiativa ceteneasc

Tratatul de la Lisabona introduce o nou form de participare public, iniiativa ceteneasc


european I.C.E. care este reglementat de Regulamentul nr. 211/2011 al PE i Consiliului, regulament
adoptat potrivit procedurii colegislative i care e pus n aplicare de Regulamentul de punere n aplicare nr.
1179/2011 al Comisiei, de stabilire a unor specificaii tehnice privind sistemele de colectare online. Romnia a
adoptat i ea o Hotrre de Guvern privind stabilirea msurilor necesare pentru aplicarea Regulamentului
211/2011.

I.C.E. permite unui grup format din cel puin 1 milion de ceteni europeni, reprezentnd cel puin un
sfert din statele membre UE, s cear Comisiei naintarea unor propuneri de acte legislative n domenii care
intr n sfera de competen a Comisiei.

Organizatorii au la dispoziie 1 an pentru colectarea declaraiilor de susinere a propunerii legislative.


Numrul declaraiilor trebuie certificate de autoritile competente din statele membre i apoi Comisia dispune
de 3 luni pentru a examina iniiativa i pentru a decide asupra aciunilor pe care le va ntreprinde.

Articolele din Tratat : art. 11 TUE, art. 24 TFUE

Exist o hotrre a Curii cu privire la Edith, C 432/04.

Pe site-ul oficiului de publicaii a Comisiei, http://eur-lex.europa.eu este un buton cu sinteze legislative


unde este o prezentare pe 32 de tematici.
Eurovoc baza de date care conine cuvinte cheie cu privire la domeniile eur-lex.
EU BOOKSHOP librrie, arhiva publicaiilor europene din 1952 pn astzi.
EU OPEN DATA PORTAL
TED
WHO IS WHO anual al tuturor funcionarilor din UE
CORDIS toate proiectele de cercetare realizate din fondurile Uniunii
N-LEX legislaia tuturor statelor membre

Comitetul economic si social

Mandat de 5 ani
Organ consultativ pentru Consiliu, Comisie, Parlamentul European
Are 350 de membri
Sediu la Bruxelles
Reprezint organizaiile lucrtorilor i angajatorilor i alte grupuri de interes crora le ofer
posibilitatea s se exprime oficial n legtura cu propunerile legislative ale UE
Are un preedinte i 2 vicepreedini
Membrii sunt independeni de guvernele naionale
Au mandat neimperativ
Bazele legale din tratat : art. 300-304 TFUE
Monitorizeaz respectarea principiilor proporionalitii i subsidiaritii
Domenii de activitate: mediu, agricultur, IMM-uri, profesii liberale, protecia consumatorilor
Romnia are 15 membri

Comitetul Regiunilor

Organ consultativ
29
Reprezint autoritile locale i regionale din Europa
350 reprezentani
Romania: 15 reprezentani
Un preedinte, 2 vicepreedini
Bazele legale: art. 300, 305-307 TFUE
Ofer regiunilor i oraelor din statele membre posibilitatea de a se implica oficial n procesul legislativ
al UE asigurndu-se c punctul de vedere i nevoile autoritilor locale i regionale sunt respectate
Comisia, Consiliul i Parlamentul European trebuie s consulte Comitetul Regiunilor cnd elaboreaz
acte legislative n domenii care intr n competena autoritilor locale i regionale precum sntate,
educaie, ocuparea forei de munc, politic social, transport, energie, combaterea schimbrilor
climatice
Daca nu e consultat, Comitetul poate sesiza Curtea de Justiie
Membrii i exercit funciile n deplin independen n interesul general al Uniunii

CURTEA DE CONTURI

Aceast structur instituional a fost creat printr-un tratat de revizuire a unor proceduri bugetare din
1975. La acea vreme era un organ auxiliar.

Prin Tratatul de la Maastricht (1993) Curtea de Conturi a fost introdus n rndul instituiilor Uniunii
Europene. Cel care a avut iniiativa n 1975 de a crea o asemenea entitate a fost Parlamentul European. n
vechile tratate exista Comisia de Control, Curtea de Conturi nlocuind aceast instituie.

Baza legal din Tratat 285 pn la 287 din TFUE. Rolul su verific dac fondurile Uniunii
Europene sunt colectate i utilizate corect i ajut la mbuntirea gestiunii financiare a Uniunii Europene.

Nu este o instituie jurisdicional, n ciuda numelui. Este format din cte un reprezentant din fiecare
stat membru. Sediul su este la Luxemburg. Curtea de Conturi este o instituie independent, astfel nct,
potrivit articolelor 285 i 286 alin. 1 din TFUE, membrii Curii de Conturi i exercit funciile n deplin
independen n interesul general al Uniunii. (Similar cu Comisia)

Art. 286 alin. 1 adaug c membrii Curii sunt alei dintre personalitile care fac parte ori au fcut
parte n statul de provenien din instituiile de control financiar extern sau care au o calificare deosebit
pentru aceast funcie. Aceste personaliti care vor deveni membrii Curii de Conturi trebuie s prezinte, ca i
la Comisie, toate garaniile de independen.

Art. 286 alin. 4 Pe durata mandatului, membrii Curii de Conturi nu pot avea o alt activitate
profesional remunerat sau nu i, la instalarea n funcie, ei se angajeaz solemn s respecte obligaiile pe care
le impune mandatul i, n special, obligaia de onestitate i pruden n a accepta, dup ncheierea mandatului,
anumite funcii sau avantaje.

n calitatea sa de auditor extern independent, Curtea de Conturi apr interesele contribuabililor din
Uniunea European, are misiunea de a mbunti gestionarea bugetului fcut de ctre Comisia European i
de a raporta cu privire la situaia financiar a Uniunii.

Atribuii:

30
1. Auditeaz veniturile i cheltuielile Uniunii pentru a verifica dac fondurile au fost colectate i
cheltuite corect i dac au fost utilizate astfel nct s produc valoare adugat(i dac au fost
contabilizate corespunztor);
2. Verific toate persoanele i organizaiile care gestioneaz fonduri ale Uniunii Europene(control la
faa locului);
3. Formuleaz constatri i recomandri n rapoartele de audit;
4. Raporteaz suspiciuni de fraud, corupie sau alte activiti ilegale ctre OLAF (Oficiul European de
Lupt Antifraud);
5. Elaboreaz un raport anual pentru Parlamentul European i Consiliu pe care Parlamentul l
examineaz nainte de a decide dac s aprobe sau nu modul n care Comisia gestioneaz bugetul
Uniunii;
6. Public avize menite s ajute factorii politici s ia cele mai bune decizii pentru o utilizare ct mai
eficient i mai transparent a fondurilor europene.

Curtea de Conturi este liber s decid cum auditeaz, ce auditeaz i pe cine. Aceasta i ndreapt
special atenia ctre Comisia European i autoritile naionale, ntruct 80% din fonduri sunt gestionate
mpreun de acetia. Membrii Curii de Conturi au un mandat de 6 ani, i aleg un Preedinte pentru 3
ani(ambele mandate pot fi rennoite).

Cele trei tipuri de audit pe care le efectueaz Curtea de Conturi:

1. Financiar Curtea de Conturi examineaz conturile pentru a verifica dac acestea reflect cu
acuratee situaia financiar, fluxurile de numerar din exerciiul financiar ncheiat;
2. De conformitate Curtea de Conturi verific dac tranzaciile financiare respect regulile;
3. Al performanei Curtea de Conturi verific dac finanarea Uniunii i atinge obiectivele utiliznd
ct mai puine resurse(ntr-un mod ct mai economic).

BANCA CENTRAL EUROPEAN

Este o instituie financiar-bancar, are personalitate juridic potrivit dreptului internaional public.
Baza legal din Tratat art. 282 art. 284 din TFUE. Ca rol general BCE gestioneaz moneda euro, menine
stabilitatea preurilor i traseaz politica economic i monetar a Uniunii Europene.

Banca a fost nfiinat n 1998, are sediul la Frankfurt i la momentul nfiinrii era pe modelul german
obiectivul principal stabilitatea preurilor. Membrii BCE: Preedinte, Vicepreedinte i Guvernatorii Bncilor
Centrale din toate cele 28 de state membre ale Uniunii Europene.

Atribuii:

1. Fixeaz rata dobnzilor la care acord credite bncilor comerciale din zona euro, controlnd astfel
masa monetar i inflaia;
2. Gestioneaz rezervele valutare strine din zona euro ca s echilibreze cursurile de schimb;
3. Se asigur c instituiile i pieele financiare din statele membre sunt supravegheate corespunztor
de ctre autoritile naionale;
4. Autorizeaz tiprirea bancnotelor euro;
5. Monitorizeaz evoluia preurilor, evalund riscul pentru stabilitatea acestora;
6. Iniiativ legislativ pentru domeniul Uniunii Economice i Monetare.

Euro-sistemul este alctuit din Banca Central European i Bncile Centrale Naionale din statele
membre a cror moned este euro.

31
SEB Sistemul European al Bncilor Centrale are n componen Banca Central European i
Bncile Centrale Naionale din toate statele membre ale Uniunii Europene (cuprinde toate statele membre,
indiferent dac sunt din zona euro sau nu).Obiectivul principal al SEB este meninerea stabilitii preurilor.

Uniunea European, potrivit art. 3 din TUE, are mai multe obiective printre care dezvoltarea durabil a
Europei ntemeiat pe o cretere economic echilibrat i pe stabilitatea preurilor. n consecin, stabilitatea
preurilor nu este numai obiectivul principal al politicii monetare a Bncii Centrale Europene, ci i un obiectiv
al Uniunii Europene n ansamblu.

MONEDA EURO

Este comun pentru 19 din cele 28 de state membre. Este utilizat zilnic de 338,6 milioane de europeni.
De la 1 ianuarie 1999 Banca Central European este responsabil de conducerea politicii monetare n zona
euro, cea mai mare economie a lumii dup Statele Unite ale Americii.

Pentru a fi parte n zona euro, statele membre trebuie s ndeplineasc nite criterii numite criterii de
convergen (criterii juridice i economice).

UNIUNEA ECONOMIC I MONETAR

Decizia de a forma o Uniune Economic i Monetar a fost luat la Consiliul European din 1991 de la
Maastricht i i-au propus ca integrarea s o ia n direcia aceasta. Acest obiectiv a fost reflectat n Tratatul de la
Maastricht n 1993, ntr-un act juridic.

Uniunea Economic i Monetar presupune urmtoarele lucruri:

1. Coordonarea elaborrii politicilor economice ntre statele membre;


2. Coordonarea politicilor fiscale(limite pentru datorie i deficit public);
3. O politic monetar independent coordonat de BCE;
4. Moned unic i pia unic.

n cadrul UEM nu exist o singur instituie responsabil de politica economic. Aceast


responsabilitate este mprit ntre statele membre i instituiile UE. Integrarea economic are mai multe
etape atunci cnd au creat comunitile au zis c trebuie s creeze reguli uniforme de aplicare (mai nti s ne
integrm economic comunitatea crbunelui i oelului; prima pia comun a fost cea a agriculturii).

Integrarea economic PAI:

1. nti am avut o zon de comer preferenial (anii 50, 60) adic cu taxe vamale reduse ntre
anumite state;
2. Dup am avut zona de liber schimb, fr taxe vamale pentru anumite bunuri sau pentru toate
bunurile;
3. Apoi avem Uniune Vamal tarif extern comun sau tarif vamal comun taxele pe care statele
membre le aplic statelor tere (bunurile au un tarif vamal comun din orice stat membru le-ai
importat tu ca stat ter i UE are o politic comercial comun cea dintre UE i state sau
organizaii internaionale tere);
4. Pia unic libera circulaie pentru mrfuri, servicii, capitaluri, persoane;
5. Uniunea Economic i Monetar presupune o moned unic i o politic monetar comun
condus de Banca Central European.
6. Integrare Economic Complet politici fiscale comune i alte tipuri de politici economice
armonizate.

32
La data crerii Comunitii Economice Europene n 1958 scopul principal a fost acela de a realiza o
uniune vamal i o pia comun pentru agricultur. Ulterior, aceast pia comun limitat a fost extins
pentru a se crea o pia unic pentru bunuri i servicii care a fost realizat n mare msur pn n 1993.

n acest moment Uniunea European se afl n etapa a 5-a a Uniunii Economice i Monetare la care nu s-
ar fi putut ajunge dac nu s-ar fi realizat etapele anterioare.

BANCA EUROPEAN DE INVESTIII

Este un organism cu personalitate juridic potrivit dreptului internaional public. Are ca baze legale art.
308 i 309 din TFUE. Rolul su general este de a oferi finanare pentru proiecte care contribuie la atingerea
obiectivelor Uniunii Europene(trebuie s se ncadreze la valorile i obiectivele de la art. 2 i 3 din TUE) att n
interiorul, ct i n afara Uniunii. Sediul este la Luxemburg.

Nu este o banc comercial, nu are scop lucrativ, nu realizeaz profit. A fost nfiinat n 1958. Membrii
si sunt statele membre care i trimit cte un reprezentant la care se adaug Consiliul de Administrare al
Bncii i un reprezentant al Comisiei Europene.

Scopul BEI este:

1. S consolideze potenialul Uniunii Europene n materie de locuri de munc i de cretere


economic;
2. S sprijine aciunile menite s atenueze efectele schimbrilor climatice;
3. S promoveze politicile Uniunii n afara acesteia.

Ce face concret BEI? Aceasta contracteaz mprumutul pe pieele de capital i acord finanri n condiii
avantajoase pentru proiectele care sprijin obiectivele Uniunii. 90% din finanri sunt pentru interiorul
Uniunii, doar 10% sunt pentru exterior. Aceste fonduri nu provin niciodat din bugetul Uniunii Europene.

Banca ofer 3 tipuri principale de servicii: credite, finanare mixt(cel care cere bani contribuie la
proiectul respectiv cu o parte din resursele proprii) i consiliere i asisten tehnic pentru a valorifica la
maxim fondurile disponibile. BEI este un organism independent i adopt propriile decizii n materiile de
mprumut i creditare.

Tipuri de proiecte pe care le poate finana BEI potrivit TFUE:

1. Proiecte care privesc regiuni mai puin dezvoltate din Uniunea European;
2. Proiecte care privesc modernizarea sau conversia ntreprinderilor;
3. Proiecte de interes comun pentru mai multe state membre care au o anvergur mare i au nevoie
de ajutor financiar.

Curtea de Justiie a Uniunii Europene

33
Sistemul UE este format din 3 instane: Curtea de Justiie care exist dintotdeauna n tratate(1952),
Tribunalul aprut n 1989 i Tribunalul pentru funcia public din 2004.

Sistemul jurisdicional

Baza legal art. 13 i art. 19 din TUE i 251-281 din TFUE

Rolul CJUE n ansamblu este practic dublu: rolul pe care l precizeaz tratatul(rolul de iure), la care se
adaug rolul de facto. Rolul prevzut de tratate este asigurarea respectrii dreptului n aplicarea i
interpretarea tratatelor Uniunii Europene.

n virtutea acestui rol, pe de o parte, din cauza c tratatele au un grad de generalitate specific care este
normal, CJUE este nevoit s umple lacunele i s nu lase subiecte neacoperite atunci cnd ntr-un litigiu apar
probleme ce nu pot fi soluionate i, pe de alt parte, Curtea dintotdeauna i-a asumat acest rol de a promova
integrarea(jurislateur = combinaie ntre legislator i jurisdicional, adic crearea dreptului UE prin
jurispruden).

Instana de la Luxemburg(CJUE) este acuzat uneori de activism judiciar, adic de creare de norme noi
de drept prin interpretare. Se pune problema dac instana de la Luxemburg se afl n limitele competenei sale
atunci cnd face asta.

Hotrrile ei au autoritate de lucru interpretat, devin izvor de drept, fac corp comun cu norma
interpretat i au obligativitate erga omnes.

Atribuiile sistemului jurisdicional

1. Aciuni directe pe care le pot introduce statele membre, instituiile UE, n anumite condiii chiar i
particularii (PF/PJ)
2. Primete cereri preliminare de la instanele naionale sunt un mecanism necontencios, nu este vorba
de o aciune, un litigiu. La Luxemburg ajung doar chestiunile excepionale, ns judectorii de drept
comun din UE sunt considerai cei din instanele naionale. Judectorii de la Luxemburg au drept scop
aplicarea uniform a dreptului Uniunii Europene n toate statele membre. Pentru a da rspunsul pe
fond, judectorul naional are nevoie de interpretarea articolului din partea judectorilor de la
Luxemburg(cererea preliminar).
3. D avize conforme cu privire la anumite acorduri internaionale
4. Demite membrii diferitelor instituii, particip la demiterea lor(mediatorul european, membrii
Comisiei)

Limitele competenei Curii

1. art. 276 din TFUE n materia Spaiul de libertate, securitate i justiie CJUE nu este competent s
verifice legalitatea sau proporionalitatea operaiunilor efectuate de poliie, sau de alte servicii de
aplicare a legii dintr-un stat membru i nici s hotrasc cu privire la exercitarea atribuiilor care le
revin statelor membre n vederea meninerii ordinii publice i aprrii securitii interne.
2. n materie PESC - art. 275 din TFUE instana de la Luxemburg nu este competent n ceea ce privete
dispoziiile n domeniul PESC i nici n ceea ce privete actele adoptate n temeiul acestor dispoziii.
Politica extern i pstreaz caracterul excepional. Exist o excepie cu excepia controlului
legalitii deciziilor care prevd msuri restrictive luate mpotriva persoanelor fizice sau juridice de
ctre Consiliu (e vorba, de regul, de nghearea fondurilor)
3. art. 269 din TFUE Curtea este competent s se pronune n privina legalitii unui act adoptat de
Consiliul European sau de Consiliu n temeiul art. 7 din TUE (acest art. vorbete despre nclcri grave
de ctre un stat membru a drepturilor omului) numai la solicitarea statului membru care face obiectul
unei constatri(n sens de risc sau nclcri grave) a Consiliului European sau a Consiliului i numai cu
34
privire la aspectele de procedur din art. 7(nu pe fond). Termenul n care statul membru care este
obiectul constatrii poate s i cear acest lucru Curii n termen de 1 lun i Curtea mai are nc o lun
s adopte o hotrre de la data cererii.

La capitolul competene, mai este o latur pe care trebuie s o menionm:

Modificrile aduse de Tratatul de la Lisabona competenelor CJUE:

domeniul SLSJ (fostul JAI) Spaiul de Libertate, Securitate i Justiie Curtea dobndete competen
de a se pronuna cu titlu preliminar n domeniul Cooperrii Poliieneti i Judiciare n materie penal.
(poate primi cereri preliminare de la statele membre)
n ceea ce privete vizele, dreptul de azil i imigrarea, precum i alte politici referitoare la libera
circulaie a persoanelor(cooperarea judiciar n materie civil, recunoaterea i executarea hotrrilor)
CJUE poate fi sesizat de toate instanele naionale, nu doar de instanele superioare(cerere
preliminar). Pn la Lisabona, n aceste materii puteau trimite ntrebri doar instanele care judecau n
ultimul grad, dar acum de ctre toate instanele, indiferent de nivel.
Carta drepturilor fundamentale odat cu Lisabona a intrat n bloc de constituionalitate, adic a
devenit drept primar obligatoriu, astfel nct, CJUE se poate pronuna i cu privire la aceast surs de
drept a UE. UK i Polonia au obinut derogri de la aplicarea Cartei.
PESC CJUE este competent n aceast materie doar pentru delimitarea competenelor ntre UE i
PESC i n cazul aciunilor n anulare mpotriva deciziilor ce prevd msuri restrictive mpotriva
persoanelor fizice sau juridice adoptate de Consiliu (Lupta mpotriva terorismului: nghearea
fondurilor).
Este extins cererea preliminar i la actele adoptate de organe, oficii i agenii ale Uniunii.
Introducerea procedurii preliminare de urgen n materia Spaiului de Libertate, Securitate i Justiie.
Extinderea controlului Curii la actele Consiliului European pentru cazurile de nclcare grav a
drepturilor fundamentale (a se vedea art. 7 TUE)
CJUE are dreptul s se pronune la aciuni introduse de Curtea de Conturi, Banca Central European i
Comitetul Regiunilor, aciuni care urmresc salvgardarea prerogativelor acestora.
Lisabona reduce stricteea condiiilor de admisibilitate a aciunilor formulate de particulari (persoane
fizice i persoane juridice) mpotriva deciziilor instituiilor, organelor, oficiilor i ageniilor Uniunii.
Astfel, particularii pot formula aciuni mpotriva unui act normativ dac acel act i privete direct i dac
actul nu presupune msuri de executare. ( nu mai trebuie ca actul s-i priveasc i individual cum era
nainte)
n materia principiului subsidiaritii(actul trebuie s fie ct mai aproape de cetean, actul european
trebuie s fie excepia i actul naional s fie regula) un stat membru poate ataca la CJUE un act
european legislativ(adoptat de cele dou instituii mpreun PE i Consiliu) care nu respect principiul
subsidiaritii(aciune n anulare). Autorul aciunii poate fi Guvernul statului, Parlamentul Naional sau
Camera Parlamentului Naional. i Comitetul Regiunilor poate introduce o astfel de aciune, ns numai
pentru actele pentru care consultarea sa este obligatorie.
Tratatul de la Lisabona accelereaz mecanismul sanciunilor pecuniare sum forfetar i/sau
penaliti pe zi de ntrziere n cazul neexecutrii unei hotrri de constatare a nendeplinirii
obligaiilor de ctre un stat membru. Astfel, Curtea poate s aplice sanciuni pecuniare nc de la prima
hotrre de constatare a nendeplinirii obligaiei. (cuvntul din Tratat este sau, nu i - jurisprudena
spune c acest art. trebuie citit i cu i, nu numai cu sau)

Curtea de Justiie

Este compus din 28 de judectori, cte unul pentru fiecare stat membru, 11 avocai generali. (avocatul general,
n plin independen i imparialitate, i spune prerea cu privire la problema de drept)

35
actul pe care l emite avocatul general n urma studierii cazului se numete Concluzie. Puini tiu c
aceste concluzii sunt nite documente foarte valoroase pentru c avocaii generali sunt foarte cunoscui
n UE, au libertatea de a fora limitele dreptului, pot transforma acele concluzii n nite cercetri
tiinifice foarte utile. (dac avem nevoie de o cercetare tiinific generoas i foarte bine fcut, putem
apela la aceste concluzii)

Judectorii i avocaii generali sunt desemnai, de comun acord, de Guvernele statelor membre. Mandatul
este de 6 ani, poate fi rennoit i sunt alei din rndul personalitilor care ofer toate garaniile de
independen i care ntrunesc condiiile cerute pentru exercitarea n rile lor a celor mai nalte funcii
jurisdicionale sau a cror competen este recunoscut.

Judectorii Curii l desemneaz pe Preedinte i Vicepreedinte pe 3 ani, mandat ce poate fi rennoit.

Avocaii generali asist Curtea i au rolul de a prezenta cu deplin imparialitate i independen opinia lor
juridic numit Concluzie (sunt numii n cauzele care presupun probleme noi de drept pe care Curtea nu s-a
mai pronunat niciodat). Are un grefier care este secretarul general al Curii.

Curtea se ntrunete n edin plenar sau n Marea Camer(15 judectori) sau n camere de 5, ori de 3
judectori. Cnd se ntlnesc n edin plenar nseamn c e o cauz foarte important, ori demiterea
mediatorului european etc.

n general, completele de judecat sunt de 5 sau de 3 judectori. Procedura: indiferent de natura cauzei,
procedura include o faz scris i o faz oral care este public. n fiecare cauz este desemnat un judector
raportor i care este responsabil cu cauza respectiv i dac este cazul se numete i avocat general.

Faza oral: dup terminarea etapei scrise, prile pot s indice n termen de 3 sptmni dac i de ce
doresc organizarea unei edine de audiere a pledoariei. n general, regula la Luxemburg este ca s se ntmple
doar faza scris. Dac se ntmpla i faza oral, trebuie s justifici de ce ar trebui s se ntmple i ce ar aduce
nou.

Limba de procedur n faa Curii poate fi oricare dintre cele 24 de limbi oficiale, se asigur interpretare,
respectiv traducere a actelor n limbile prilor din proces. Limba de lucru a Curii este n mod tradiional limba
francez.

n ceea ce privete aciunile directe, limba utilizat n cererea introductiv care poate fi oricare dintre cele
24 de limbi va fi limba de procedur a cauzei.

Procedura n faa Curii (n aciunile directe)

1. Etapa scris care debuteaz cu sesizarea Curii de Justiie se poate face de ctre o instituie, un stat
membru, un resortisant.
Cererea/plngerea introductiv a aciunii Iniial, trebuia depus la grefier n termenul prevzut de
tratat(avocatul trebuia s trimit cererea aceasta i avea o singur posibilitate, n sensul c putea s
trimit prin fax sau pot). Plngerea introductiv la grefier este obligatorie, trebuie redactat ntr-
una din cele 24 de limbi oficiale i se introduce n anumite termene de decdere prevzute de tratat
n fiecare tip de aciune n parte, termene care variaz de la o lun la 5 ani n funcie de aciune. La
acestea se adaug termene de distan care sunt invariabile.
2. Etapa oral a procedurii debuteaz cu audierea public a raportului judectorului raportor.
Preedintele camerei respective deschide dezbaterile, declar dezbaterile deschise. Prile nu au voie s
pledeze personal, ele trebuie s aib un avocat, un consilier, un agent, iar dac nu-i permit se poate

36
numai unul din oficiu. Avocatul general are rolul de a depune o concluzie. Dup dezbaterile ntre pri,
preedintele completului nchide dezbaterile i se spune c acea cauz este luat n deliberare.
3. Deliberarea i hotrrea instanei. Deliberarea are loc n francez chiar dac limba de procedur este
limba n care este scris cererea introductiv. n timpul dezbaterilor se aduc interprei. Deliberarea este
secret, are loc n camera de consiliu i nu exist procedura opiniei separate. Chiar dac sunt judectori
care au o idee diferit despre soluionarea cazului, hotrrea final trebuie s reflecte un compromis.
Nu se fac publice opiniile separate ale judectorilor pentru a da o mai mare for acestora, nu vor s se
fac presiuni. Pentru c hotrrea trebuie s reflecte un compromis uneori sunt paragrafe mai evazive,
mai puin clare. Hotrrea este dat n numele Curii, se prezint n edin public i trebuie semnat
de preedinte, de judectorul raportor, de judectorii care au participat la deliberri, de grefier i dup
toate aceste semnturi, minuta hotrrii se depune la grefier i se public. Toate interpretrile de drept
fcute n cadrul hotrrii au autoritate de lucru interpretat i devin izvor de drept erga omnes. Este
vorba de rolul de creator de drept prin intermediul jurisprudenei.

Tipuri de aciuni ce pot fi introduse n faa Curii:

1. Aciunea n constatarea nendeplinirii obligaiilor de ctre statele membre aceast aciune permite
Curii s controleze respectarea de ctre statele membre a obligaiilor care le revin potrivit tratatelor.
Exist o procedur prealabil administrativ care are loc ntre Comisia European i statul membru
respectiv i dac n urma acestei proceduri administrative necontencioase statul membru continu s
nu i ndeplineasc obligaiile, Comisia l poate da n judecat n faa Curii. De asemenea, aciunea
poate fi introdus i de un alt stat membru.
2. Aciunea n anulare reclamantul solicit anularea unui act al unei instituii sau organ ori oficiu sau
agenie a Uniunii Europene. Curtea de Justiie este singura competent s soluioneze aciunile n
anulare introduse de un stat membru mpotriva Parlamentului European i/sau Consiliului de Minitri
cu excepia actelor Consiliului n materie de ajutoare de stat, dumping sau competena de executare(aici
e competent Tribunalul) sau pe cele introduse de o instituie a Uniunii mpotriva altei instituii a
Uniunii. Toate celelalte aciuni sunt n competena Tribunalului.
3. Aciunea n constatarea abinerii de a aciona(aciune n caren) permite Curii s controleze
legalitatea instituiilor, organelor, ageniilor Uniunii. Condiia prealabil este ca instituia respectiv s i
se fi solicitat deja s acioneze. Trebuie s faci dovada c ai contactat instituia respectiv i, n ciuda
acestei plngeri, ea nu a fcut nimic s repare inaciunea. Competena este pe aceleai criterii ca
aciunea n anulare.

TRIBUNALUL

A doua instan din cadrul jurisdicional al Uniunii a aprut n 1989. Curtea era foarte aglomerat, nu
mai fcea fa i astfel a creat o alt instan s o degreveze. Este compus din cel puin un judector din fiecare
stat membru, azi sunt 35 de judectori. Mandatul lor este de 6 ani i poate fi rennoit. Ei i aleg un Preedinte
pe 3 ani(i acest mandat poate fi rennoit).

Judectorii, ca i cei de la Curte, i exercit funcia n deplin independen i imparialitate.


Tribunalul nu dispune de avocai generali permaneni cum avem la Curte, ns un judector, n mod
excepional, poate prelua aceast funcie dac este nevoie. Tribunalul judec n camere de 3, 5 sau 1 judector.
Pentru cauzele complexe, completul este de 15 judectori(Marea Camer)

Tipuri de aciuni n faa Tribunalului:

37
1. Aciuni introduse de persoane fizice sau juridice din UE(resortisani) mpotriva actelor instituiilor,
organelor, oficiilor, ageniilor Uniunii ale cror destinatare sunt sau care le privesc direct i individual.
2. Aciuni introduse de statele membre mpotriva Comisiei
3. Aciuni introduse de statele membre mpotriva Consiliului(ajutoare de stat, dumping i competene de
executare)
4. Aciuni prin care se urmrete obinerea de despgubiri pentru prejudiciile cauzate de instituii(lato
sensu)
5. Aciuni care se ntemeiaz pe contracte ncheiate de Uniunea European n care se prevede expres
competena Tribunalului.
6. Aciuni n domeniul proprietii intelectuale ndreptate mpotriva Oficiului pentru armonizare n cadrul
pieei interne i mpotriva Oficiului pentru soiuri de plante
7. Judec recursurile mpotriva deciziilor Tribunalului funciei publice(recursuri limitate doar la chestiuni
de drept)

Deciziile Tribunalului pot fi atacate la Curte n 2 luni cu recurs, limitat doar la chestiunile de drept.
Procedura n faa tuturor celor 3 instane este scutit de taxe.

TRIBUNALUL PENTRU FUNCIA PUBLIC

Este compus din 7 judectori cu mandat de 6 ani rennoibil. Se are n vedere la numirea judectorilor
asigurarea unei componene mult mai echilibrate din punct de vedere geografic i o reprezentare ct mai
extins posibil a sistemelor juridice naionale.

Judectorii i aleg un preedinte pentru 3 ani(mandat rennoibil). Sunt camere de 3 judectori, iar
pentru cauze complexe se judec n plen. Pentru anumite cazuri avem camere de 5 judectori, sau, excepional,
judector unic.

Tribunalul funciei publice are competena de a judeca n prim instan litigiile dintre Uniunea
European i agenii acesteia(funcionarii i nu numai). Sunt cam 150 de cauze pe an, conform statisticilor.
Angajaii UE sunt n jur de 40.000.

Aceste litigii au drept obiect nu doar probleme referitoare la raporturile de munc propriu-
zise(remuneraie, recrutare, avansarea n carier, msuri disciplinar etc.) i regimul de securitate
social(chestiuni legate de boal, vrst, invaliditate, accidente de munc, alocaii familiale etc.).

Nu poate judeca litigiile dintre administraiile naionale i agenii acestora. Poi s ataci deciziile n 2
luni la Tribunal i apoi la Curte.

ORDINEA JURIDICA A UNIUNI EUROPENE

DELIMITARI CONCEPTUALE: Ordinea juridica a UE desemneaza totalitatea izvoarelor de


drept ale uniunii privite in ierarhia lor, in functie de prevederile din tratate si interpretarea Curtii de Justitie a
UE. In stransa legatura cu definirea notiunii de ordine juridica se afla si notiunea de "aquis" al UE, care
desemneaza totalitatea normelor cu caracter obligatoriu adoptate la nivelul UE, care reglementeaza raporturile
dintre uniune si statele membre, statele terte si organizatiile internationale interguvernamentale, precum si
relatiile dintre UE si cetatenii statelor membre si ai statelor terte, inclusiv raporturile dintre uniune si
persoanele private care se afla intr-o legatura cu statele membre.

Anterior intrarii in vigoare a Tratatului de la Lisabona, termenul de "aquis comunitar" desemna


totalitatea normelor obligatorii destinate statelor membre si institutiilor comunitare, precum si normele care

38
urmau a fi adoptate de statele candidate in perioada de preaderare (aquis comunitar). "Aquis-ul" cuprinde atat
dreptul UE lato sensu, cat si principiile si obiectivele politice ale tratatelor UE.

In ce priveste ierarhia izvoarelor de drept ale UE, trebuie precizat ca aceasta nu a fost reglementata la
nivelul tratatelor sau printr-o norma secundara obligatorie, insa ea a fost dedusa din interpretarea dispozitiilor
tratatelor si din jurisprudenta CJUE. Astfel, dpdv al ierarhiei, putem identifica urmatoarele izvoare principale:

1. Izvoarele primare - tratatele

2. Principiile generale de drept

3. Acordurile internationale

4.I zvoarele secundare (derivate)

5. Izvoarele complementare.

1. IZVOARELE PRIMARE sunt reprezentate de tratatele constitutive sau institutive, tratatele


modificatoare si protocoalele anexate acestora, precum si tratatele de aderare si Carta drepturilor fundamentale
a UE, care a dobandit valoare juridica obligatorie in urma intrarii in vigoare a Tratatului de la Lisabona.

****Tratatele constitutive si cele modificatoare au fost analizate in momentul tratarii aspectelor


privind depasirea crizelor si esecurilor in contructia comunitara/a UE, reprezentand acte de drept pozitiv
adoptate in acest sens. In cursul anterior au fost analizate tratatele modificatoare incluzand Tratatul de la
Amsterdam. In ce priveste Tratatul de la Nissa (2001-2003), precizam ca acesta a adus o ampla reforma
institutiilor UE (a sporit numarul parlamentarilor europeni, precum si numarul membrilor Comisiei Europene,
a pus bazele infiintarii Tribunalului functiei publice).

Tratatul de la Lisabona reprezinta un tratat reformator care a adus modificari majore, atat in ce
priveste constructia UE, cat si in privinta organizarii, functionarii si atributiilor institutiilor UE si a domeniilor
de actiune si a competentelor UE si ale statelor membre. Astfel, Tratatul de la Lisabona a eliminat structura
UE pe cei 3 piloni, a instituit personalitatea juridica a UE, precum si lista domeniilor de competenta dintre
uniune si statele membre. La nivelul institutiilor UE, modificarile sunt substantiale, de la caz la caz, insa
trebuie precizat faptul ca, cel putin in ce priveste cooperarea politica, tratatul a instituit functia de Presedinte
al Consiliului European, precum si pe cea de Inalt Reprezentant pentru Afaceri Externe si Politica de
Securitate. Totodata, Tratatul de la Lisabona este cel care a conferit Cartei drepturilor fundamentale a UE
valoare juridica egala cu cea a unui tratat si a prevazut aderarea Uniunii la Conventia Europeana a Drepturilor
Omului.

In ceea ce priveste ierarhia intre diferitele tipuri de tratate, trebuie precizat ca tratatele institutive
precum si cele modificatoare au prioritate in raport cu tratatele de aderare. Tratatul de la Lisabona, la randul
lui ,cuprinde cele 2 tratate (Tratatul privind UE si TFUE), insa ambele au aceeasi valoare juridica. Structura
tratatelor cuprinde de obicei un preambul, dispozitii generale, dispozitii cu caracter institutional, dispozitii de
drept material, dispozitii finale si/sau tranzitorii, precum si anexe.

Conform regulilor de drept international public, tratatele intra in vigoare dupa ratificarea lor de catre
statele membre, conform normelor constitutionale interne, cu exceptia Cartei Drepturilor fundamentale a UE,
care nu a necesitat o ratificare separate, deoarece aceasta este o anexa/este alaturata Tratatului de la Lisabona.
Tratatele sunt elaborate in cadrul unei conferinte interguvernamentale formata din reprezentanti ai statelor
membre si pot fi revizuite conform unei proceduri specifice prevazute in prezent in art. 48 din Tratatul privind
UE.
39
PRINCIPIILE GENERALE DE DREPT stabilite la nivelul UE vizeaza acele principii care au fost
deduse din principii ale dreptului international public, principii ale dreptului intern al statelor membre, precum
si din interpretarea unor reguli si norme stabilite prin tratate sau prin jurisprudenta CJUE sau din practica
institutiilor UE. Astfel, cele mai des utilizate principii generale de drept sunt principiul "pacta sunt servanda",
principiul bunei-credinte, principiul egalitatii (egalitatea intre statele membre in fata tratatelor, egalitatea de
tratament intre femei si barbati in ce priveste remuneratia pentru aceeasi munca depusa), principiul dreptului
la aparare, principiul securitatii juridice, principiul retragerii actelor administrative.

Totodata precizam ca, la nivelul UE, drepturile fundamentale reprezinta principii generale de drept
potrivit art. 6 din Tratatul privind UE.

ACORDURILE INTERNATIONALE - Tratatul de la Lisabona a adus importante modificari in ceea


ce priveste procedura de incheiere a acordurilor internationale. De asemenea, Tratatul privind functionarea
UE a introdus pentru prima data acordurile internationale incheiate de uniune in cadrul actiunii externe a
uniunii. Acordurile internationale pot fi incheiate de catre UE cu state terte sau cu organizatii internationale
interguvernamentale. In ceea ce priveste forta lor obligatorie, se mentioneaza in mod clar ca acestea au valoare
juridica obligatorie fata de altele adoptate de institutiile uniunii si fata de dreptul intern al statelor membre.

Pana la intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona, incheierea acordurilor internationale a adus


permanent in discutie aspecte legate de repartizarea competentelor intre Uniune si statele membre, avand in
vedere faptul ca aceste acorduri puteau fi incheiate de catre comunitate numai in domeniile in care dispunea
de competente; CJ a Comunitatilor Europene a fost cea care a stabilit (cand a fost cazul) domeniile in care
institutiile comunitatii puteau incheia acorduri international, in situatiile in care tratatele nu prevedeau o
competenta specifica a UE in domeniul respective (doctrina AERTER , hotararea CJCE 22/70, avizul 1/76 al
CJ).

In prezent, conform TFUE art. 26 prevede - Uniunea poate incheia acorduri internationale in domeniile
de competenta exclusiva sau, in anumite conditii, in domeniile de competenta partajata cu statele membre.
Procedura de incheiere a acordurilor internationale este prevazuta de art 218 din TFUE. Initiativa incheierii
unui acord international poate apartine Comisiei Europene, care alaturi de Inaltul Reprezentant pentru Afaceri
Externe si Politica de Securitate (in domeniul strict al politicii externe si de securitate comuna) au devenit
singurul negociator ai unui acord international.

Negocierile sunt derulate de catre Comisie si Inaltul Reprezentant numai dupa obtinerea unui mandat
de negociere din partea Consiliului. Mentionam ca institutia Comisiei Europene reprezinta interesele UE, iar
Consiliul reprezinta interesele statelor membre, si care este format din reprezentanti ai statelor membre la
nivel guvernamental - ministrii de resort.

Parlamentul European, care reprezinta interesele cetatenilor statelor membre, intervine in procedura
de incheiere a acordurilor internationale, avand rolul de a emite un aviz consultativ inaintea incheierii unui
astfel de acord sau de a aproba incheierea anumitor acorduri strict prevazute in tratat. (de exemplu, acordul de
aderare a UE la CEDO). De asemenea, CJUE se pronunta cu privire la compatibilitatea acordului international
cu prevederile tratatelor anterior incheierii unui tratat. Curtea poate emite un aviz pozitiv sau un aviz negativ,
caz in care fie se procedeaza la modificarea proiectului de tratat, fie la modificarea/revizuirea tratatelor. In
domeniul specific de activitate, Banca Centrala Europeana poate emite avize cu privire la incheierea anumitor
acorduri internationale. Acordurile se incheie de catre Consiliu conform procedurii de vot mentionate in art
218 din TFUE.
40
In ceea ce priveste incheierea unor acorduri internationale de catre statele membre, trebuie precizat
faptul ca aceasta nu se poate realiza decat in domeniile de competenta al statelor membre si numai cu
respectarea stricta a dreptului UE; de altfel, statele care au devenit state membre ale UE sunt obligate sa-si
revizuiasca toate acordurile internationale incheiate cu statele membre sau state terte anterior aderarii si sa
asigure conformitatea acestora cu dreptul UE.

Dobandirea de catre UE a personalitatii juridice o face raspunzatoare in fata celuilalt subiect de drept
international public de respectarea prevederilor acordului international. Se pune in discutie daca statele
membre care nu sunt parti la un acord international pot fi raspunzatoare pentru nerespectarea de catre UE a
prevederilor unui acord international.

Izvoarele secundare/ derivate au cea mai mare pondere in izvoarele de drept al UE;

Izvoarele secundare sau derivate reprezinta izvoarele prin care Comunitatea Europeana/Uniunea
Europeana a armonizat legislatiile statelor membre in domeniile de competenta specifica/de actiune. Uniunea
Europeana a reusit sa aduca la acelasi nivel legislatiile statelor membre.

Art. 288 precum si art. 290-291 din TFUE prevad in prezent categoriile de acte derivate care sunt
incluse in sectiunea referitoare la actele juridice ale UE, acestea fiind urmatoarele: regulamentele, directivele,
deciziile, avizele, recomandarile, actele delegate si actele de punere in aplicare.

REGULAMENTUL se caracterizeaza prin urmatoareletrasaturi:

1. Are aplicabilitate generala asemanandu-se cu legea din dreptul intern adresandu-se/ avand ca destinatar
toate statele membre.
2. Este obligatoriu in toate elementele sale, respectiv atat cu privire la scopul de atins, cat si cu privire la
forma, mijloacele utilizate in atingerea scopului prevazut de regulament. Asadar, poate fi definit ca un
act juridic complet de drept al Uniuinii Europene, fiind interzisa aplicarea sa incompleta sau selectiva.
3. Se aplica in mod direct in fiecare stat membru (a nu se intelege ca aplicam regulamentul care are ca
destinatar toate statele membre in mod distinct in fiecare stat membru), ceea ce face ca regulamentul
sa se bucure de aplicare directa in sensul ca nu este nevoie de o norma interna care sa il preia in ordinea
juridica a statelor membre, precum si de efect direct, in sensul ca normele unui regulament pot modifica
patrimoniul juridic al particularilorfara a fi nevoie de preluarea printr-o norma interna, astfel incat
particularii pot invoca in mod direct dispozitiile unui regulament in fata unei instantenationale. Cu alte
cuvinte, el creeaza drepturi si obligatii in favoarea sau in sarcina particularilor.

DIRECTIVA prezinta urmatoarele caracteristici:

1. Are caracter individual, intrucat tratatul prevede ca este obligatorie pentru fiecare stat membru
destinatar. In practica, directivele se adreseaza tuturor statelor membre (marea majoritate a
directivelor) au caracter general.
2. Are caracter obligatoriu cu privire la rezultatul care trebuie atins, lasandautoritatilornationale
competenta in ceea ce priveste forma si mijloacele utilizate pentru atingerea scopului directivei.
Asadar, directiva, spre deosebire de regulament, trebuie preluata printr-o norma interna pentru a putea
produce efectele in ordinea juridica a statelor membre.

41
3. Nu se bucura de aplicare direct sau de efect direct decat in anumite conditiicare rezulta strict din
jurisprudentaCurtii de Justitie.

Aadar, particularii trebuie sa invoce in fata instanteinationale norma interna de preluare a directivei si
numai in cazul in care aceasta norma nu a fost adoptata sau a fost adoptata in mod incorect raportat la directiva,
poate fi invocata direct norma de drept a Uniunii Europene, respectiv directiva.

Preluarea directivelor in legislatia interna poarta denumirea de transpunere si nu trebuie confundata cu


notiunea de ratificare, care in cadrul dreptului UE se aplica numai in ceea ce priveste preluarea in dreptul
national a tratatelor (aadar, ca particular nu putem sa invocam in mod direct in fata unei instanteinternationale
o directiva daca exista deja o norma de transpunere, de preluare in legislatianationala. Daca nu exista sau a
preluat incorect si incomplet, atunci putem sa invocam directiva.)

Directivele prevad in dispozitiile finale termenul pana la care statele membre sunt obligate sa transpuna
prevederile respective, in caz contrar declansandu-se procedura de infringement, in baza careia statele membre
pot fi sanctionate pentru nerespectarea obligatiilor asumate prin tratat.

In conformitate cu prevederile din TFUE, statele membre sunt obligate sa aleaga masuri legislative
corespunzatoare care sa conduca la indeplinirea scopului prevazut de directiva, ceea ce presupune adoptarea
unor acte juridice cu forta obligatorie la nivel national, intrucat mijloacele si forma necesare pentru
indeplinirea scopului directivei raman la latitudinea fiecarui stat membru.

DECIZIA prezinta urmatoarele caracteristici:

1. Are un caracter general, desi pana la intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona, ea prezenta un
caracter individual, insa formularea din art. 288 din TFUE introdusa prin Tratatul de la Lisabona pare
a conferi deciziei caracter general (art. 288 TFUE - in cazul in care se indica destinatarii ), desi
prin excelenta decizia este un act individual.
2. Decizia este obligatorie in toate elementele sale, respectiv in ceea ce priveste rezultatul de atins, dar si
mijloacele si forma urmate.
3. Decizia are aplicare directa in statele membre si se bucura de efect direct in raport cu particularii din
statele membre. Asadar, ca si in cazul regulamentului decizia nu trebuie preluata printr-o norma de
drept intern, deci nu trebuie transpus.
AVIZELE SI RECOMANDARILE sunt acte juridice fara caracter obligatoriu, insa si acestea
trebuie respectate de statele membre in virtutea principiului cooperarii loiale dintre UE si statele membre,
instituit prin art. 4 din TUE.

Regulamentele, directivele si deciziile sunt acte legislative care sunt adoptate prin procedura legislativa
ordinara sau speciala potrivit art. 289 din TFUE.

Urmtoarele doua categorii de acte au fost introduse prin Tratatul de la Lisabona avand rolul de a
contribui la aplicarea eficace si unitara a actelor legislative adoptate la nivelul UE.

ACTELE DELEGATE SI ACTELE DE PUNERE IN APLICARE introduse prin Tratatul de la


Lisabona:

Art. 290 din TFUE prevede ca un act legislativ poate delega Comisiei competenta de a adopta acte fara
caracter legislativ si cu domeniu de aplicare general, care completeaza sau modifica elemente neesentiale ale
actului legislativ.

42
Deci, actele delegate sunt actele adoptate de Comisia Europeana in baza unui act legislativ care nu au
caracter legislativ si care au scopul de a modifica sau completa elementele neesentiale ale actului legislativ in
cauza.

Actele legislative definesc in mod expres obiectivele, continutul, domeniul de aplicare si durata
delegarii de competente. Din punctul de vedere al Comisiei, art. 290 din TFUE nu impune adoptarea niciunui
act juridic obligatoriu de legislatie secundara pentru a-i asigura punerea in aplicare. Dispozitia este suficienta
in sine si cuprinde toate elementele de care legiuitorul are nevoie pentru a defini de la caz la caz domeniul de
aplicare, continutul si modalitatile de delegarii de competente.

In ceea ce priveste procedura adoptarii unui act delegat, trebuie mentionat c actul legislativ prevedere in
mod expres conditiile de aplicare a delegarii; aceste conditii sunt:

1. Parlamentul European sau Consiliul pot decide revocarea delegarii.


2. Actul delegat poate intra in vigoare numai in cazul in care in termenul stabilit prin actul legislativ,
Parlamentul European sau Consiliul nu formuleazaobiectiuni.

Dupa cum se poate observa, aceste conditii ale delegarii sunt supuse unor limite de fond in sensul in
care delegare de competente trebuie sa fie clara, precisa si detaliata, precum si unor limite temporale, in sensul
in care durata delegarii este definita de legiuitor.

Totodata, trebuie mentionat ca desi in principiu delegarile de competenta ar trebui sa aiba o durata
nelimitata, totusi tratatul prevede in mod clar ca legiuitorul poate revoca delegarea acordata Comisiei.

Dupa cum se poate observa, Comisia se bucura de o anumita autonomie in procesul de adoptare a
actelor delegate. Tratatul nu face nicio mentiune la o anumita procedura pe care Comisia ar trebui sa o urmeze.

Actele de punere in aplicare sunt prevazute in art. 291 din TFUE, care prevede in cazul in care sunt
necesare conditii unitare de punere in aplicare a actelor juridice obligatorii ale Uniunii, aceste acte obligatorii
pot conferi Comisiei sau Consiliului, in cazuri speciale, competente de executare. In limita acestor competente,
Comisia sau Consiliul pot adopta acte de punere in aplicare care au rolul de a asigura aplicarea unitara a actelor
juridice obligatorii de catre statele membre carora le sunt adresate.

Statele membre, la randul lor, dispun de mecanisme de control al exercitarii competentelor de


executare de catre Comisie, mecanisme care trebuie prevazute prin regulamente adoptate de Parlamentul
European si Consiliul, in cadrul procedurii legislative ordinare.

In ceea ce priveste relatia cu actele delegate, trebuie precizat ca un act adoptat in temeiul art. 290 este
prin definitie exclus din domeniul de aplicare al art. 291 si invers. Chiar daca dobandeste competenta de a
adopta acte de punere in aplicare, Comisiei nu i se atribuie nici o competenta cvasilegislativa, aceasta
ramanand pur executiva. Interventia Comisiei este obligatorie in conditiile in care sunt indeplinite criteriile
stabilite de art. 291. Este evident ca art. 291 vorbeste de actele de punere in aplicare, nu se mentioneaza ca
aceasta sunt acte fara caracter legislativ, de unde putem deduce ca au caracter legislativ, ins actele cu caracter
legislativ sunt doar cele mentionate anterior. Rezulta ca actele de punere in aplicare adoptate de Comisie nu ii
atribuie acesteia o competenta legislativa.

Dupa cum am mentionat, actele legislative sunt prevazute de art. 289 din TFUE, care prevede ca actele
juridice adoptate prin procedura legislativa constituie acte legislative.

Procedura legislativa poate fi ordinara ( a inlocuit procedura legislativa a codeciziei, instituita prin
Tratatul de la Maastricht) si procedura legislativa speciala. Procedura legislativa ordinara consta in adoptarea
43
in comun de catre Parlamentul European si Consiliu a unui regulament, a unei directive sau a unei decizii la
propunerea Comisiei. Art 294 din TFUE stabileste in mod clar etapele derularii acestei proceduri.

Procedura legislativa speciala intervine in cazurile strict prevazute de tratate si presupune adoptarea
unui regulament, a unei directive sau a unei decizii de catre Parlamentul European cu participarea Consiliului
sau de catre Consiliul cu participarea Parlamentului European.

In ceea ce priveste iniiativa legislativa, tratatul prevede ca aceasta apartine nu numai Comisiei, ci in
cazuri strict mentionate in tratat si unui grup de state sau a Parlamentului European. De asemenea, actele
legislative pot fi adoptate la recomandarea Bancii Centrale Europene sau la solicitarea Curtii de Justitie sau
a Bancii Europene de Investitii.

In ceea ce priveste publicarea actelor juridice, art. 297 din TFUE prevede ca actele legislative se
publica in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene si intra in vigoare la data prevzut de textul lor sau, in absenta
acesteia, in a 20-a zi de la publicare. Actele fara caracter legislativ urmeazaaceeasi regula a publicarii cu
diferente in ceea ce priveste semnarea lor de catrepresedinteleinstitutiei care le-a adoptat, precum si in ceea ce
priveste notificarea acestora destinatarilor cand au caracter individual. Desi in practica, si notificarea acestora
urmeaza aceeai procedura.

Izvoarele complementare de drept al Uniunii Europene - din DUE.

Izvoarele complementare de drept al UE pot fi identificate in doctrina sub denumirea de drept


complementar, drept tertiarsau asa-numitul soft law comunitar/ al Uniunii Europene.

Definirea si identificarea acestor izvoare reprezinta un proces destul de complex, avand in vedere faptul
ca izvoarele primare sau izvoarele secundare nu prevad aceasta categorie de acte adoptate la nivelul Uniunii.
In doctrina, s-a apreciat ca acestea reprezintareguli de conduita carora nu li se atribuie forta juridica
obligatorie ca atare, dar care pot avea totusi efecte juridice indirecte si care au ca scop producerea de
efecte practice. In cazul in care un act juridic prevede anumite efecte pentru actul de drept complementar in
cauza, atunci acesta va putea beneficia de o anumita forta juridica obligatorie.

In ceea ce priveste clasificarea acestor izvoare de soft law, au fost identificate urmatoarele categorii de
acte:

1. Actele preparatorii (carti verzi, carti albe, programe de actiune), care in numeroase cazuri au rolul
de a fundamenta initierea unei propuneri de act legislativ de catre Comisia Europeana;
2. Acte informative (comunicari informative, interpretative si decizionale,
comunicariinterinstituionale sau comunicari individuale) care sunt adoptate de catreinstituiile
Uniunii, in special de catre Comisia Europeana si care au rolul de a anunta o initiativa a Uniunii
Europene in diferite domenii de actiune si care pot fi urmate de adoptarea unor acte legislative in
domeniul respectiv.
3. Actele interpretative si decizionale (prin ele insele) care pot lua forma unor reguli administrative,
notificari interpretative, coduri sau cadre de actiune.
4. Acte sau instrumente de ghidare, precum recomandarileadoptate de institutiile Uniunii sau
opiniile exprimate de acestea cu privire la anumite aspecte.
! Avizele si recomandarile intra in categoria actelor non-obligatorii, dar intra in categoria actelor juridice.

44
5. Acte sau instrumente neoficiale de ghidare, care sunt adoptate de institutiile Uniunii, precum
concluziile Consiliului, declaratiile Consiliului si ale statelor membre, declaratiile comune si
acordurile interinstituionale, rezolutiile Consiliului, coduri de conduita.

In doctrina franceza, aceste acte de drept complementar au fost diferentiate in:

1. Acte atipice, care imprumuta numele de la actele prevazute de tratat (in cazul recomandarii), dar fara
sa pastreze si caracteristicile acestora (regulamentele de ordine interioara adoptate de institutii ele
poarta denumirea de regulamente, dar in cazul de fata regulamentele sunt obligatorii numai pentru
institutiile care le-au adoptat, nu au aplicabilitate generala). Aceste regulamente de ordine interioara
sunt obligatorii numai pentru institutiile care le-au adoptat.
2. Acte nenumite sau acte sui generis, care nu sunt prevazute de tratate, dar care sunt adoptate cu
intentia de a produce efecte juridice prin obiectul lor de reglementare. In aceasta categorie
mentionamrezolutiile Consiliului si in anumite cazuri ale Comisiei, care, desi lipsite de forta juridica
obligatorie, au o valoare politica putandu-se transforma ulterior in acte legislative (regulamente,
directive sau decizii).

De asemenea, in aceasta categorie de acte nenumite intra majoritatea actelor/ instrumentelor mentionate
anterior, respectiv programe de actiune, comunicari ale Comisiei, carti verzi, carti albe etc. In aceasta categorie
de izvoare complementare au fost incluse si conventiileincheiate intre statele membre (conventii, acorduri
etc.), respectiv:

1. Acordurile executive incheiate intre state pentru implementarea unei prevederi din tratate sau din
dreptul derivat;
2. Acorduri sau conventii complementare incheiate in baza unei prevederi din tratat care obliga statele
membre sa adopte o astfel de conventie sau in cazul in care tratatele imputernicesc statele in acest sens
fara sa le oblige;
3. Conventiile autonome incheiate intre state in absenta unei prevederi din tratat, insa in stransalegatura
cu aplicarea acestora si cu statutul de stat membru al Uniunii (cum este Conventia de la Dublin privind
azilul);
4. Conventiipartiale sau conventiiincheiate intre anumite state membre, precum Conventia sau Acordul
de la Schengen din 1990 si 1985.

Trebuie ca aceste izvoare sa aiba o stransalegatura cu dreptul UE sau cu apartenenta la UE.

In ceea ce priveste existenta acestor izvoare in Tratatul de la Lisabona, se poate observa ca:

a. Avizele si recomandarileprevazute de art. 288 din TFUE intra in categoria actelor juridice fara a avea
insa un caracter obligatoriu.
b. Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene a iesit din categoria izvoarelor de soft law, intrand
in categoria izvoarelor primare obligatorii.
c. Acordurile interinstitutionale sunt prevazute in mod expres in art. 295 din TFUE, unde se precizeaza
ca asemenea acorduri pot fi incheiate intre Parlamentul European, Consiliu si Comisie si pot avea
caracter obligatoriu (pentru aceste institutii).

Jurisprudena reprezint un izvor nescris de drept al Uniunii Europene, care cuprinde totalitatea
hotararilorjudectoretipronuntate de Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene/ a Uniunii Europene, care
are responsabilitatea si monopolul interpretarii dreptului comunitar/ dreptului Uniunii Europene in scopul
aplicarii sale unitare, in toate statele membre ale UE (in prezent, art. 19 din TUE):

45
1. Curtea de Justitie de la Luxemburg poate fi privita ca o instantainternationala din prisma faptului ca
statele membre sau cetatenii acestora pot introduce actiuni specifice potrivit tratatelor.
2. Curtea poate actiona ca un Tribunal Administrativ in momentul in care controleaza legalitatea
masurilor de executie adoptate in baza tratatelor sau a dreptului derivat.
3. Curtea poate actiona ca o Curte de Casatie in momentul in care se pronunta asupra
hotararilorpronuntate in prima instanta de Tribunal sau de Tribunalul Functiei Publice.
4. Curtea actioneaza ca o Curte Institutionala in momentul in care se pronunta cu privire la
compatibilitatea cu normele tratatului, prevederile de drept derivat sau dispozitiile dintr-un proiect de
acord international.

Totodata, in activitatea sa de interpretare a dreptului UE, Curtea de Justitie a UE poate crea reguli
jurisprudentiale noi care sunt aplicabile ergaomnesinstitutiilor UE, statelor membre, particularilor, acestea
facand corp comun cu norma supusa interpretarii.

Judecatorul de drept al UE se afla intr-o permanenta colaborare cu judecatorulnational in vederea


interpretarii si aplicarii unitare a dreptului UE ( a se vedea mecanismul trimiterilor preliminare, prevazut de
art. 267 din TFUE).

JurisprudentaCurtii de Justitie a UE are caracter de izvor obligatoriu de drept al UE si in anumite cazuri


aceasta are caracter ergaomnes, in special in ceea ce priveste interpretarea dreptului UE in cadrul
mecanismului trimiterilor preliminare.

Regulile aplicabilitatii dreptului UE in raport cu dreptul intern al statelor membre


Caracteristicile dreptului UE in raport cu dreptul national al statelor membre rezulta in primul rand din
interpretarea prevederilor din tratat de catre Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene, respectiv a UE.Cele
3 mari principii sau reguli care caracterizeaza modul de aplicare a dreptului UE in statele membre sunt
urmatoarele: aplicabilitate imediata; aplicabilitate directa si/sau efectul direct; aplicarea prioritara.Aceste
trasaturi/reguli/principii decurg in mod firesc din specificitatea UE ca subiect de drept international public
respectiv din sistemul de integrare practicat intre Uniune si statele membre.

Prima caracteristica este aplicabilitatea imediata. In analiza acestei trasaturi trebuie plecat de la cele
doua teorii privitoare la raportul dintre dreptul international public si dreptul intern, respectiv teoria dualista
si teoria monista. In acest sens, Curtea de Justitie de la Luxemburg a consacrat teoria monista in baza careia
dreptul comunitar/ dreptul Uniunii se aplica imediat si prioritar in dreptul intern al statelor membre.

In fapt, aplicarea imediata a dreptului UE decurge din insusi sistemul de integrare, stabilit intre Uniune
si statele membre. Aplicarea imediata a dreptului UE presupune faptul ca dreptul Uniunii are caracteristica de
a se aplica in mod obligatoriu in statele membre din momentul intrarii sale in vigoare ( uneori, momentul
intrarii in vigoare poate coincide cu momentul publicarii in Jurnalul Uniunii Europene), fara a mai fi necesara
o norma nationala de preluat.

Preluarea tratatelor adoptate la nivelul UE/ al Comunitatilor Europene prin norme de drept intern
(ratificare) nu contravine aplicabilitatii imediate a dreptului UE. In ceea ce priveste aplicarea imediata a
izvoarelor secundare, tratatul prevede in mod clar ca regulamentele si deciziile produc efecte juridice de la
data intrarii lor in vigoare fara a mai fi necesara o norma de prealuare in ordinea juridica a statelor membre.

In aceeasisituatie ne aflam si in cazul acordurilor internationaleincheiate de UE care sunt obligatorii


pentru statele membre din momentul incheierii acestora.

46
Aplicabilitatea directa reprezint acea caracteristica a dreptului UE de a ptrunde in ordinea juridica
a statelor membre fara a fi nevoiede adoptarea de masuri legislative, de preluare/transpunere la nivel national,
cu alte cuvinte, aceasta caracteristica presupune faptul ca normele de drept al UE pot fi aplicate in mod
nemijlocit de autoritatile administrative sau de instanelejudectoreti din statele membre.

Actele de drept al Uniunii Europene care beneficiaz de aplicabilitate direct: - e vorba de actele
complete din punct de vedere normativ, care precizeaz n coninutul lor att scopul, ct i modalitatea de
atingere a acestuia; aadar, se bucur de aplicare direct tratatele, regulamentele, deciziile, principiile generale
de drept, la care putem aduga n anumite situaii jurisprudena.

n doctrin, dar i n practic, noiunea de aplicare/aplicabilitate direct este analizat n strns


legtur cu noiunea de efect direct. Efectul direct reprezint acea caracteristic a normelor de drept al
UE, care fiind suficient de clare, precise i necondiionate, pot fi invocate de ctre particulari n faa
instantelor naionale. n sens restrns, efectul direct reprezint acea capacitate a normelor de drept al Uniunii
Europene de a conferi drepturi sau de a impune obligaii persoanelor fizice i juridice din statele membre.
Noiunea de efect direct a fost consacrat i dezvoltat de ctre jurisprudena Curii de Justiie a Uniunii
Europene. Astfel, au fost identificate dou categorii de efect direct, respectiv:

Efectul direct vertical, care presupune faptul c particularii pot invoca anumite prevederi ale
dreptului UE mpotriva autoritilor publice ale statelor membre;
Efectul direct orizontal, care confer particularilor posibilitatea de a invoca dreptul UE n raport
cu ali particulari.

n doctrin, efectul direct este uneori sinonim cu aplicarea direct, ns, se poate observa c
aplicabilitatea direct este o trstur care caracterizeaz actul n totalitatea sa, n timp ce efectul directt trebuie
identificat pentru fiecare norm din actul respectiv.

Aplicarea direct a fost, de asemenea, consacrat pe cale jurisprudenial pentru fiecare izvor de drept,
cu excepia actelor juridice obligatoriu de drept derivat ale cror caracteristici sunt precizate n mod clar n
tratat (a se vedea art. 288 TFUE).

! Vom lua izvoarele pe rnd i vom analiza dac prezint aplicabilitate direct i/sau efect direct:

Efectul direct i aplicarea direct ale tratatelor UE


Aplicarea direct a tratatelor sau efectul direct al acestora nu rezult din prevederile tratatelor, ci din
jurisprudena Curii de Justiie, astfel Curtea de Justiie a Comunitilor Europene a consacrat efectul direct al
tratatelor prin Hotrrea 26/1962 (Van Gend en Loos), menionnd c nfiinarea Comunitii Economice
Europene a condus la apariia unei noi ordini juridice de drept internaional n favoarea creia statele membre
au acceptat s-i limiteze drepturile suverane, chiar dac numai ntr-un numr limitat de domenii.

Totodat, Curtea a statuat c independent de legislaia statelor membre, dreptul comunitar nu creeaz
doar obligaii n sarcina persoanelor de drept privat, ci are i scopul de a le conferi drepturi care intr n
patrimoniul lor juridic. n spe, Curtea de Justiie a artat c art. 12 din Tratatul institutind Comunitatea
Economic Europeana, produce efecte directe i creeaz pentru justiiabil drepturi individuale pe care
instanele naionale trebuie sa le protejeze. Acest principiu stabilit n hotararea Van Gend en Loos a fost reluat
ulterior in alte hotrri pronunate de Curtea de Justitie, identificndu-se diferite prevederi din tratat care pot
fi invocate in mod direct de ctre particulari. Astfel, efectul direct al tratatelor a fost analizat n mod difereniat

47
pornind de la interpretarea Curii de Justiie de la Luxemburg. Pot fi identificate astfel urmtoarele categorii
de prevederi din tratat care se bucur de efect direct:

1. Prevederi cu efect direct intergral, respectiv acele prevederi care pot fi invocate de particulari atat
in raport cu autoritatile statelor membre, cat si in raport cu ceilalti particulari (Hotararea 58/1980,
Hotararea 41/1974 care vizeaza libera circulatie a persoanelor)
2. Prevederi cu efect direct limitat, respectiv acele dispoziii care pot fi invocate numai de ctre
particulari mpotriva autoritilor din statele membre (efect direct vertical; Hotarareapronuntata in
cauzele conexate C/163/265/..)
3. Prevederi care nu se bucura de efect direct, fiind vorba de acele dispozitii de natura institutionala,
a caror punere in aplicare este subordonataexercitarii unei competente a UE.

Consacrarea aplicrii directe i efectul direct a regulamentelor


Potrivit art. 288 din TFUE, regulamentele se bucur n mod evident de aplicare direct i de efect
direct; aadar, regulamentele ptrund in ordinea juridica a statelor membrefr a fi necesar o norm de
preluare/de transpunere. Aadar, orice norm naional adoptat n vederea transpunerii sau implementrii
regulamentelor este contrar aplicrii directe a regulamentului. Aplicarea direct a regulamentelor a fost
consacrat i pe cale jurisprudenial nc de la nceputul construciei comunitare (Hotararea 39/1972).

In ceea ce priveste efectul direct al regulamentelor, mentionam ca din interpretarea prevederilor din
tratat rezulta ca toate normele dintr-un regulament se bucura de efect direct in conditiile in care dispozitiile
unui astfel de act juridic sunt complete din punct de vedere normativ (regulamentul constine in cuprinsul sau
prevederi referitoare atat la scop/ rezultat de atins, cat si la mijloacele folosite in acest sens;
Hotarareapronuntata in cauza C/253/00).

Aplicarea directa si efectul direct al deciziilor


Art. 288 din TFUE recunoaste in mod expres aplicarea directa al regulamentelor in cazul
deciziilorprevazand ca acestea sunt obligatorii in toate elementele lor. Din interpretarea acestei dispozitii
rezulta ca deciziile pot beneficia de aplicare directa si de efect direct in anumite conditii, respectiv daca
normele din decizie sunt suficient de clare, precise si neconditionate.

In cazul in care deciziile au ca destinatari particularii, este evident ca aceste acte se bucura de aplicare
directa si de efect direct. In situaiile in care deciziile au ca destinatar statele membre, Curtea de Justitie au
stabilit ca in anumite situatii astfel de decizii se bucura de aplicare directa si de efect direct (Hotararea 9/1970).

Aplicarea directa si efectul direct al directivelor


Din interpretarea art. 288 din TFUE rezulta ca directiva este obligatorie pentru fiecare stat membru
destinatar in ceea ce priveste rezultatul care trebuie atins, lasandautoritatilornationale competenta in ceea ce
priveste forma si mijloacele utilizate. Asadar, directiva este un act legislativ incomplet care pentru a fi introdus
in prdinea juridica a statelor membre are nevoie de transpunere/de preluare prin acte interne de catre statele
membre.

Directiva, spre deosebire de regulament si decizie, are ca destinatari unici statele membre care au
obligatia sa adopte masuri nationale de transpunere, adecvata si in termen (in termenul de transpunere). In caz
contrar, Curtea de Justitie poate aplica sanctiuni pecuniare impotriva statului membru in cauza, la propunerea
Comisiei.

48
Curtea de Justitie a consacrat aplicarea directa si efectul direct al directivelor daca sunt
indepliniteurmatoareleconditii:

- Dispozitiile din directiva sunt suficient de clare, precise si neconditionate;


- Directiva nu a fost transpusa in termenul de transpunere (Hotarareapronuntata in cauza
C/106/1989);
- Directiva a fost transpusa in mod incompletsi/sau incorect (Hotarareapronuntata in cauza
148/1978).

Aceste caracteristici ale directivei sau posibilitatea ca aceasta sa fie invocata in mod direct de
particulari in fata instantelornationale si permit ca justiiabilul sa obtina repararea de catre statul membru in
cauza a prejudiciului cauzat din netranspunerea sau din transpunerea incorecta, incompleta a unei directive.

Curtea de Justitie a identificat si un efect util al directivelor precum si un efect direct incidental sau un
efect de excludere (o norma nationala care este contrara unei dispozitii dintr-o directiva sau nu e conforma cu
aceasta este exclusa de la aplicare).Asadar, judecatorulnational trebuie sa apliceurmatoarele decizii in cazul
in care se afla in fatainterpretarii unei directive:

1. Sa interpreteze conform cu directiva normele nationale;


2. Sa excluda de la aplicare normele nationale contrare unei directive;
3. Sa acorde repararea prejudiciului cauzat ca urmare a netranspunerii sau transpunerii
necorespunzatoare a unei directive.

Aplicarea prioritarareprezinta o caracteristica esentiala a dreptului UE, care a fost consacrata prin
jurisprudentaCurtii de Justitie a UE (HotarareaCosta v. Enel). In doctrina, prioritatea dreptului UE sau
aplicarea prioritara a fost analizata in stransalegatura cu notiunea de suprematie, notiune care a fost preluata
in prezentintr-odeclaratie anexata Tratatului de la Lisabona. Este evident ca statele membre respecta indiferent
de notiunea folosita caracteristica dreptului UE de a se aplica in mod prioritar in raport cu orice norma de
drept intern (inclusiv in raport cu norma constitutionala). Aceasta caracteristica rezulta din insasiesenta UE,
care conform Curtii de Justitie constituie o ordine juridica specifica pe care statele membre trebuie sa o
respecte din momentul in care au acceptat statutul respectiv, adica de stat membru.

49