Sunteți pe pagina 1din 19

1.

Caracteristicile clinico-tehnice ale protezei scheletate :

- Restaureaza morfologic integritatea arcadei dentare


- Restaureaza ocluzia functionala
- Restaureaza din punct de vedere estetic arcada dentara
- Restaureaza functia masticatorie
- Creeaza conditii favorabile pentru desfasurarea functiei fonetice
- Are rol profilactic si participa la mentinerea starii de troficitate a tesuturilor
- Volumul redus creeaza o stare de confort la nivelul cavitatii bucale
- Este rezistenta la actiunea presiunilor la care este supusa de catre dintii antagonisti
- Sprijinul este , de cele mai multe ori ,pe tesuturile muco-osoase si pe cele dento-
parodontale . Sprijinul numai pe tesutul muco-osos , sau numai pe tesuturile dento-
parodontale sunt intalnite foarte rar
- Elementele de mentinere , sprijin si stabilizare sunt complexe , crosete foarte variate si
sisteme speciale
- Realizate in cea mai mare parte din aliaje metalice , sunt lipsite de pericolul fracturarii
- Datorita prezentei aliajului metalic , sunt in general mentinute intr-o stare de igiena
foarte buna
- Conceperea este efectuata dupa un plan si in urma tratamentului pro-protetic
- Confectionarea in laborator este posibila daca exista aparatura specifica ei
- Sunt confectionate numai din aliaje speciale , foarte dure , ce se prelucreaza greu .

2. Fazele clinico-tehnice pentru confectionarea protezei scheletate :


Clinic : Examinarea pacientului , diagnosticul , planul de tratament
Clinic : Amprenta documentara sau preliminara
Laborator : Modelul preliminar
Laborator : Lingura individuala
Clinic : Amprenta definita sau functionala
Laborator : Modelul definitiv sau de lucru
Laborator : Analiza modelului de lucru la paralelograf si conceperea proiectului
protezei scheletate
Laborator : Modelul duplicat
Laborator : Macheta scheletului metalic
Laborator : tiparul pentru componenta metalica
Laborator : topirea , turnarea
Laborator : dezambalarea si prelucrarea componentei metalice
Clinic : proba componentei metalice pe campul protetic si determinarea rapoartelor
intermaxilare
Laborator : macheta componentei acrilice
Clinic : proba pe campul protetic
Laborator : tiparul componentei acrilice
Laborator : polimerizarea , dezambalarea si prelucrarea componentei acrilice
Clinic : aplicarea pe campul protetic

3 . Seile protezei scheletate


Seile morfologice , reprezinta componentele protezei partiale scheletate care acopera
crestele alveolare .
Din punct de vedere functional , seile sunt componentele pe care se afla fixati dintii
artificiali , care transmit presiunile de la dintii artificiali osului si dintilor stalpi ( cand sunt
crosete cu pinteni ocluzali ) , care participa mai mult sau mai putin in mentinerea si stabilizarea
protezei scheletate ( la nivelul lor se manifesta forta de adeziune , retentivitatea anatomica a
campului protetic si tonicitatea musculara ) . Suprafetele seilor sunt asemanatoare cu cele ale
protezei partial acrilice .

Caracteristicile clinico-tehnico-terapeutice ale seilor :

- Suprafata mucozala se recomanda sa fie metalica in edentatia laterala , unde sunt


sprijinite la ambele extremitati dento-parodontal , deoarece se mentine igiena mai bine si
conductibilitatea termica stimuleaza troficitatea tesuturilor subiacente.
- Suprafata mucozala este acrilica in edentatia terminala , unde sunt sprijinite dento-
parodontal numai la o extremitate ( mezial ) .
- Suprafata mucozala acrilica ofera posibilitatea retusarii ( slefuirii pentru adaptare ) si
rebazarii ( dupa atrofia crestei alveolare ) .
- Suprafata mucozala este intotdeauna extinsa la maxim , in limitele zonei de mucoasa fixa
, si in contact intim cu aceasta , pentru a transmite presiunile cat mai dispersat , pe
unitatea de suprafata cantitatea de forte sa fie minima ( sunt exceptate seile sprijinite la
ambele extremitati ) . Aceasta se obtine prin amprentarea cu lingura individuala , adaptata
la marginile campului protetic .
Suprafa mucozala in sens M-D este situata la 2 mm. distanta de parodontiul marginal al
dintilor restanti .
- Marginile sunt adaptate la formatiunile mobile de la periferia campului protetic pentru a
nu apare leziuni la nivelul lor si a nu se mobiliza proteza prin tractiune de margini ; daca
sunt mai scurte raman resturi alimentare intre margine si fundul de sac vestibular .
- Forma versantului vestibular sa favorizeze participarea tonicitatii musculare pentru
mentinerea protezei pe campul protetic .
- Structura este metalo-acrilica , o greutate redusa , realizata sufiecient de rezistent la
presiune ocluzale .
- Structura metalo-acrilica este obtinuta in 2 etape diferite de laborator , cea metalica odata
cu turnarea celorlalte componente metalice ale scheletului , iar cea acrilica in alta etapa
odata cu dintii artificiali .
- Structura metalica este conceputa si realizata ca forma si dimensiune cat sa favorizeze
montarea dintilor artificiali .
- Seile sunt unite la conectorii principali rezistenti , prin suprafete mari , pentru a rezista
fortelor maxime
- Retentia acrilatului la componenta metalica a seii este realizata diferit , pentru seile
terminate prin grile ( ochiuri ) metalul fiind incorporat in masa de acrilat ; pentru seile
laterale prin anse sau proeminente retentive
- Seile frontale , asigura fizionomia prin versantul vestibular ( forma , dimensiune ,
culoare) si prin bonturile metalice pe care se fixeaza coroana fizionomica individualizata.
- Seile lipsesc in spatiile mici , reduse mezio-distal , dintii sunt fixati pe alte elemente ale
protezei (conectori)
- Numarul seilor este egal cu numarul spatiilor edentate , cu exceptia spatiilor reduse
- Proiectul protezei scheletate este mai usor daca se incepe cu desenarea seilor , care apoi
vor fi unite in mod diferit , cu ajutorul conectorilor principali .

4 . Conectori principali-caracteristici clinico-tehnice-terapeutice.

Conectorii principali sunt elementele care unesc seile intre ele . Sunt din metal , au forma si
dimensiune diferita in functie de maxilar sau mandibular sau tipul de edentatie .

Caracteristici clinico-tehnico-terapeutice :

Rigiditatea :
Orice conector principal trebuie sa fie rigid . Din cauza rigiditatii , toate solicitarile
functionale la care este supusa proteza vor fi distribuite intregii suprafete de sprijin dento-
parodontal si muco-osos . Numai prin rigiditatea conectorului principal celelalte componente ale
protezei isi pot indeplini functiile , avand un suport stabil.
Conectorii principali care au un grad de elasticitate nu mai sunt utilizati astazi , din
cauza ca sunt traumatizanti pentru tesuturile cu care vin in contact , iar proteza este putin
rezistenta din punct de vedere mecanic .
Rigiditatea se obtine fie prin latimea conectorului principal , cum se realizeaza la
maxilar , fie prin grosime si profil deosebite , asa cum realizeaza bara linguala la mandibula.

Profilaxia tesuturilor campului protetic .


Conectorii principali nu trebuie sa produca o suferinta a tesuturilor parodontale marginale
sau mucoasei in timpul functiunilor , static sau la insertia si dezinsertia protezei . Exista zone ale
campului protetic pe care conectorii principali se sprijina , cum se intampla la maxilar in
edentatia de clasa I si II-a , unde conectorul principal se sprijina pe bolta palatina . In acelasi
timp , tot la maxilar , sunt zone care trebuie despovarate de presiuni ( papila incisiva , rugile
palatine , rafeul median , torusul palatin ) sau zone fata de care conectorul principal trebuie sa
treaca la distanta ( parodontiul marginal , torusul maxilar exagerat ) . Acest lucru se produce prin
despovarare , insa aceasta nu trebuie sa fie exagerata , pentru a nu crea un spatiu intre campul
protetic si conectorul principal in care se vor acumula resturi alimentare . Despovararea va fi
suficienta cand conectorul principal nu exercita presiuni exagerate , care sa fie urmate de leziuni
ale mucoasei sau durere.

La mandibula , bara linguala , care este cel mai utlizat conector principal , trebuie sa fie la
distanta atat de mucoasa preocesului alveolar , cat si de parodontiul marginal .
Confortul pacientului :

- Simetria conectorului principal fata de linia mediana


- Aplicarea conectorului principal perpendicular pe planul medio-sagital
- Plasarea conectorului principal astfel incat sa nu schimbe substantial conturul tesuturilor
cu care vin in contact .
- Reproducerea cat se poate de fidela a conturului anatomic pe care il acopera , ceea ce se
obtine prin modelarea corespunzatoare , cum este cea a rugilor palatine .
- Acoperirea tesuturilor , care nu trbuie sa fie mai mare decat este cea minima necesara.
Reducerea la maximum a conetorilor pcinipali duce la scaderea rezistentei mecanice a
conectorului , dar si la leziuni ale tesuturilor de sprijin muco-osos .
- Intalnirea conectorilor principali cu celelalate elemente ale protezei , care trebuie sa se
faca in unghiuri rotunjite , iar suprafata externa a conectorului sa fie perfect lustruita (
luciu de oglinda ) , pentru a se evita retentiile alimentare sau iritatiile limbii .

5.Conectori principali la proteze maxilare.

Conectorii principali maxilari sunt lati si au grosime mica. Aceasta forma este cea mai
confortabila pentru pacient. Se prezinta sub forma de placute mai inguste sau mai late , in functie
de marimea edentatiei . Latimea minima ar trebui sa fie egala cu marimea spatiului edentat .
Grosimea placutelor este cuprinsa intre 0,4 0,6 mm . Cu cat placutele sunt mai inguste , cu atat
grosimea trebuie sa fie mai mare .

Placuta mucozala cu latime redusa :

- se utilizeaza in edentatiile laterale de clasa a III-a


- latimea placutei este egala cu marirea spatiului edentat .
- grosimea : 0,6 mm
- nu ajunge in zona rugilor palatine iar daca exista torus palatin sau rafeu median
proeminenet este necesara despovararea acestor zone .

Placuta mucozala cu latime mare :

- Este utilizata in edentatiile terminale , cand crestele sunt bine reprezentate si in edentatiile
termino-laterale.
- Conectorul acopera aproximativ 2/3 din suprafata boltii palatine .
- Limita anterioara ajunge de obicei in zona rugilor palatine si este reprezentata de o linie
imaginara ce uneste cei mai anteriori pinteni ocluzali .
- Limita posterioara ajunge anterior de linia AH .
- Latimea trebuie sa fie egala cel putin cu lungimea seilor .
Placuta mucozala anterioara si posterioara ( fenestrata ) :

- Acest conector principal este indicat atunci cand exista un torus palatin mare situat in
mijlocul boltii sau in cazurile in care pacientii tolereaza cu dificultate o placa palatinala
completa .
- Se poate utiliza in toate tipurile de edentatie
- Are forma de paralelogram cu ungiuri rotunjite , lasa libera zona centrala a boltii palatine
si este cel mai rigid conector principal .
- Placuta anterioara este mai lata 6-9 mm latime
- Se plaseaza cu marginea anterioara la cel putin 5 mm de parodontiul marginal al dintilor
frontali .
- Placuta posterioara este mai ingusta 4-5 mm latime si ajunge pana in apropierea liniei AH
- Cele 2 placute vor fi unite de doua benzi laterale de 5-6 mm latime plasate paralel cu
parodontiul marginal al dintilor laterali .

Placuta mucozala in forma de U :

- Este indicata numai in cazul unui torus palatin mare , plasat posterior , pana la limita
distala a palatului dur .
- Marginea anterioara se plaseaza la cel putin 5 mm de parodontiul marginal al dintilor
frontali.

Placuta dento-mucozala :

- Este indicata atunci cand exista mai putini dinti restanti , creste bine reprezentate sau
torul palatin situat posterior .
- Ajunge pe dintii frontali pana in regiunea supracingulara.
- Latimea trebuie sa ii ofere rigiditate protezei dar si ocolirea unui torus mare .
- Zonele de despovarare parodontiul marginal , papila incisiva , rugile palatine si rafeul
median .

Placa palatinala completa .

- Este indicat in cazurile clinice cu putini dinti restanti si creste atrofiate .


- Marginea anterioara ajunge pe dintii frontali supragincular.
- Interdentar placa ajunge pana la nivelul punctelor de contact dintre dinti .
- Daca existe treme sau diastema placa poate fi intrerupta la acest nivel ca si placuta dento-
mucozala.
- Grosime de 0,4 mm .
- Despovararea : parodontiul marginal , papila incisiva , rugile palatine , rafeul median ,
torus.

6.Paralelograful-caracteristici,utilizare
-e un aparat modern, cu ajutorul caruia se efectueaza analiza stiintifica a modelului, in scopul
proiectarii protezei scheletate.
Partile componente ale paralelografului
- soclul stabilizator: reprezentat de placa metalica, cu o anumita greutate, variabila in functie de
marca fabricii, confera stabilitate aparatului
- suportul pentru model: creat in mod diferit, fixat la soclul stabilizator, dar prevazut cu
articulatie reglabila multidirectional, sau mobil, detasat
- stalpul vertical: solidarizat lateral la soclul stabilizator
- bratul orizontal: articulat la extremitatea superioara a stalpului vertical
- tija verticala: articulata la cealalta extremitate a bratului orizontal. Aceasta tija e paralela cu
stalpul vertical si mult mai subtire decat acesta. Ea poate sa fie coborata numai manual pentru a
se apropia de model, iar revenirea la pozitia initiala se face automat, datorita actiunii unui resort.
La extremitatea inferioara a acestei tijese gaseste un sistem de menghina, in care sunt fixate
piesele anexe. Exista paralelografe mai complexe (numite paralelizor) prevazute cu piesa
dreapta, actionata de motor, cu ajutorul careia se prelucreaza, prin frezare, partile unor sisteme
speciale de stabilizare.
-instrumentele accesorii:
-tija detectoare: un cilindru plin, cu = 2 mm si L=3-4 mm; cu ajutorul acestei tije se
orienteaza inclinarea masutei de lucru pe care e fixat modelul, pana se stabileste axul
comun al dintilor stalpi purtatori de crosete;
-tija portcreion: are la extremitate un creion, cu ajutorul caruia se traseaza ecuatorul tuturor
dintilor restanti;
-tije retentivometru; in numar de trei, sub forma de cilindru, asemanatoare cu tija de grafit,
dar la o extremitate prezinta un disc cu raza de 0,25 mm, 0,50 mm si 0,75 mm, cu ajutorul
carora se masoara retentivitatea subecuatoriala coronara, fata de axul comun;
-tija razusa: o lama nedeformabila cu o extremitate si o muchie in bizou, ele fiind taioase.

Operatiunile executate cu paralelograful


1) Se stabileste pozitia modelului in care toti dintii proiectati pentru a deveni dinti stalpi
prezinta retentivitati favorabile pentru plasarea bratelor elastice. Pentru aceasta operatie,
se foloseste tija detectoare: cand aceasta are contact punctiform cu portiunea cea mai
convexa a dintelui spre colet apare o distantare, ca o fanta triunghiulara. In acest scop,
modelul fixat pe masuta reglabila se inclina in toate directiile, pana ce, la controlul cu tija
detector, apar zone retentive pe fetele dintilor stalpi. Prin usoara inclinare a modelului cu
partea edentata in jos, apar in general zone retentive spre edentatie. Odata determinata
aceasta pozitie in urma mai multor tatonari, e mentinuta, deoarece toate operatiile
urmatoare sunt executate numai in aceasta pozitie. Odata cu determinarea pozitiei in care
toti dintii stalpi prezinta retentivitati favorabile, se gaseste si axul de insertie si dezinsertie
al protezei. Cand s-a stabilit pozitia modelului in care toti dintii stalpi ofera retentivitati
faborabile, masuta reglabila se blocheaza, pentru ca toate operatiile urmatoare sa se
execute in aceasta pozitie.
2) Se traseaza ecuatorul protetic la fiecare dinte stalp, cu ajutorul tijei de grafit. Tija de
grafit e fixata la paralelograf in contact cu fetele laterale ale dintilor stalpi, fiind condusa
sa inscrie ecuatorul, pana cand rezulta un traseu al ecuatorului maxim. Aceasta operatie
arata diferenta care exista intre pozitia ecuatorului protetic fata de ecuatorul anatomic al
dintilor.
3) Se stabilesc punctele din zona retentiva unde vor fi asezate extremitatile bratelor elastice
ale crosetelor. Pentru aceasta operatie, se fixeaza la paralelograf tija retentivometrica de
dimensiuni corespunzatoare formei crosetului si rezistentei parodontale a dintelui stalp.
Retentivometrele de 0,75 si 0,50 sunt utilizate numai pentru crosetele foarte elastice si pe
dintii bine implantati sau cu implantare medie. Retentivometrele de 0,25 mm sunt folosite
pentru crosetele mai putin elastice sau pentru dintii cu implantare parodontala slaba.
Operatiunea se executa astfel: tija retentivometrica va veni in contact cu linia ecuatorului
protetic iar circumferinta discului va fi ridicata sau coborata in zona retentiva, pana va
intra in contact si ea cu fata laterala a dintelui. Locul in care discul atinge dintele
reprezinta punctul de retentie favorabil, unde va fi situata extremitatea libera a portiunii
flexibile a bratului retentiv. Acest punct se va insemna cu creionul si reprezinta distanta
fata de ecuatorul protetic al bratului retentiv.
4) Se paralelizeaza zonele subecuatoriale ale fetelor dintilor restanti pe care s-a depus ceara
in scopul deretentivizarii modelului. Operatiunea se executa astfel: tija razusa fixata la
paralelograf e aplicata in contact cu ecuatorul protetic, i se imprima miscari in sens
orizontal si vertical, pana ce se indeparteaza excesul de ceara care depaseste ecuatorul.
Dintii restanti devin neretentivi, paraleli intre ei, dupa un ax comun cu cel al insertiei
protezei pe campul protetic.
In plus, fata de aceste operatii executate in mod curent in constructia protezei scheletate,
paralelograful e necesar pentru definirea pozitiei sistemelor speciale de stabilizare,
precum si pentru paralelizarea lor prin frezare. De-a lungula anilor, paralelograful a fost
perfectionat, capabil sa efectueze operatiuni de frezare cu ajutorul motorului sau al
turbinei pentru culisele intracoronare.

7.Crosetul continuu si bara linguala


- la protezele mandibulare, datorita particularitatilor morfo-clinice ale campului protetic, seile, in
edentatiile latero-laterale si termino-terminale, sunt unite la extremitatea meziala prin conectorul
principal, care are o forma caracteristica de arc de cerc, asemanator curburii arcadei mandibulare
in zona frontala.
-protezele mandibulare au seile unite intre ele cu ajutorul conectorilor secundari sunb forma de:
bara linguala, de bara si croset continuu si de placuta dento-mucozala.

Bara linguala
-e elementul de legatura frecvent utilizat intre seile protezelor scheletate mandibulare. Forma in
sectiune transversala e semipiriforma, cu extremitatea voluminoasa orientata in jos iar
extremitatea subtire orientata in sus. Aceasta forma si orientare se pare a fi cea mai confortabila
dintre toate. Mai sunt descrise si alte forme: oval, semiovala si semirotunda.
-dimensiunea in sectiune transversala: vertical masoara 4-5 mm, orizontal 1 mm la extremitatea
superioara si 3 mm la cea inferioara. Forma si dimensiunea bazei in sectiune sunt cele doua
elemente care participa la: rigiditatea protezei si confortul pacientului.

Topografia barei linguale


1) in sens vertical: e situata in dreptul procesului alveolar mandibular, intre parodontiul marginal
al dintilor restanti si fundul de sac lingual. Extremitatea superioara a barei e situata la 4-5 mm
distanta de parodontiul marginal. Extremitatea inferioara e plasata la nivelul fundului de sac
lingual (fata de insertia planseului bucal e la 2 mm distanta). Barele, prin marginea superioara,
nu produc leziuni parodontiului marginal iar, prin marginea inferioara, nu impiedica miscarile
planseului bucal.
2) in sens orizontal: fata de mucoasa versantului lingual al procesului alveolar, are pozitii
diferite, in functie de: diametrul versantului lingual al procesului alveolar; sprijinul protezei;
gradul de rezilienta al mucoasei crestelor alveolare.
-directia versantului lingual poate fi verticala, oblica si retentiva (mai rar). Pentru directia
vertical si retentiva a procesului alveolar, bara e situata in contact lejer cu mucoasa, iar pentru
directia oblica, bara e la distanta de mucoasa. La protezele cu sprijin dento-parodontal, bara e
plasata in contact cu mucoasa, deoarece nu se produc infundari pe campul protetic. La protezele
cu sprijin mixt, bara e plasata la distanta, sa nu se produca, prin infundare, presiuni si leziuni ale
mucoasei.
-rezilienta mare a mucoasei crestelor alveolare indica sa se distanteze bara de mucoasa, dar in
corelatie cu directia versantului alveolar si cu sprijinul protezei.
-intalnirea barei cu alte elemente ale protezei se face in unghiuri rotunjite, pentru a favoriza
autocuratirea. E important de mentionat ca, in zona de trecere de la bara la saua protetica, trebuie
sa se realizeze un prag, astfel ca acrilatul sa se termine in strat gros. Acrilatul in strat subtire
peste metal s-ar desprinde usor, ceea ce ar fi nefavorabil dpdv igienic.

Crosetul continuu + bara linguala


-crosetul continuu e alcatuit din semicenturi metalice, cu latimea de 2-2,5 mm si grosimea de
0,5-1 mm.
-forma in sectiune transversala e semiovala. E aplicat pe fetele orale ale coroanelor dintilor
restanti, supracingular la dintii frontali si supraecuatorial la dintii laterali.
-mai e cunoscut sub numele de conector secundar sau de bezi dentare.
-asezat supracingular pe dintii frontali mandibulari, constituie un element de legatura dintre sei,
marind rigiditatea unei bare linguale, care nu e suficient de rezistenta, datorita subdimensionarii,
cand distanta dintre parodontiul dintilor restanti si fundul de sac lingual e mica.
-e realizat numai conditionat de: 1)sprijinul lui pe dintii restanti, prin pinteni ocluzali sau gherute
incizale 2) distanta sufucienta intre el si bara linguala.
-e utilizat, in general, la protezele care restaureaza edentatiile termino-terminale.

Functiile crosetului continuu


-uneste seile intre ele pentru rigidizare, cand barele linguale sunt subdimensionate.
-participa la stabilizarea protezelor uni- si biterminale, extinde poligonul de mentinere in afara
poligonului protetic (element antibasculant), e infranata bascularea prin desprinderea distala.
-participa la transmiterea presiunilor dento-parodontale pe un numar mare de dinti (disperseaza
presiunile)
-participa la stabilizarea protezei in sens orizontal (in special disto-mezial)
-restabileste punctele de contact intre dintii restanti
-consolideaza un numar de dinti prin semiincercuire, asemanator unei atele
-element protetic pe care se poate fixa un dinte (pentru spatiile unidentare)

8.Functiile crosetelor
-mentinerea (ancorajul sau retentia): bratul elastic aplicat in zona retentiva a dintelui stalp
actioneaza prin agatare sau prin proptire, pt a impiedica desprinderea involuntara a protezei de pe
campul protetic
-stabilizarea: elementele rigide aplicate supraecuatorial care se opun tendintei de mobilizare in
plan orizontal a protezei
-sprijinul: asigurat in special de pintenul ocluzal si, in general, de toate partile crosetului asezate
supraecuatorial care se opun infundarii protezei pe campul protetic
-incercuirea: crosetul, prin bratele sale, cuprinde mai mult de 1800 din circumferinta dintelui pe
care e asezat, astfel proteza e stabilizata orizontal (seile terminale nu se distalizeaza).
-reciprocitatea: are aspecte diferite astfel: actiunea bratului elastic sa fie neutralizata de
rigiditatea bratului rigid sau actiunea a doua brate active sa fie egala (deci o concordanta intre
actiunea celor doua brate)
-pasivitatea: crosetul, asezat pe dinte, nu exercita nicio presiune, exista numai un contact lejer
intre cele doua suprafete (dentare si metalice) ale crosetului.

9. Crosetele turnate si clasificarea lor


-sunt crosete obtinute prin turnare, modelate in ceara sub forma de macheta, odat cu celelalte
parti componente ale protezei si turnate impreuna.
-prezinta un contact in suprafata cu dintele respectiv, fata de crosetele de sarma, care au contact
linear. Din acest pdv, crosetele turnate sunt mai neigienice decat cele de sarma.
-preocuparea pt imbunatatirea functionalitatii protezei scheletate printr-o stabilizare optima a
favorizat crearea unui numar mare de crosete cu aspecte variate.

Clasificarea crosetelor turnate


-circulare
-divizate (Roach)
-Ney
-crosete cu forme particulare

10. Crosetele circulare


-prezinta bratele (retentiv si opozant) in contact cu dintele stalp pe o suprafata mare (aproape il
incercuieste).

Clasificarea crosetelor circulare


a)dupa numarul dintilor pe care se aplica:
-monodentare (aplicat pe un singur dinte)
-bidentare (de 2 dinti)
-tridentare (pe 3 dinti)

b)dupa numarul total al bratelor:


-cu 2 brate
-cu 3 brate
-cu 4 brate
-cu 6 brate

c)dupa numarul bratelor active elastic


-cu 1 brat elastic (monoactive)
-cu 2 brate elastice (biactive)
-cu 3 brate elastice (triactive)
-cu 4 brate elastice (tetraactive)

d)dupa numarul conectorilor secundari si pozitia lor topografica


-cu 1 conector secundar
-cu 2 conectori secundari
-cu 3 conectori secundari

-din grupa crosetelor circulare, mai cunoscute sunt: crosetul caninului (2 brate), crosetul Ackers
(3 brate) si crosetul Bonwill (6 brate)

Crosetul Ackers (circular cu 3 brate)


-e tipul caracteristic al crosetelor circulare
-e alcatuit din 5 elemente componente, dintre care unul e elastic (retentiv) iar 4 sunt rigide
(corpul, conectorul secundar, bratul reciproc si pintenul)
-corpul crosetului: e portiunea rigida, asezata pe fata proximala a dintelui stalp, in vecinatatea
crestei marginale. Din el pronesc cele 3 brate (retentiv, opozant si pintenul)
-bratul retentiv (elastic sau activ): porneste din corp, in dreptul muchiei vestibulo-proximale a
dintelui, traverseaza ecuatorul si se termina in zona retentiva subecuatoriala, dupa ce a incercuit
2/3 din fata vestibulara sau orala a dintelui in sens mezio-distal. Dimensiunea (grosimea) acestui
brat se micsoreaza de la nivelul bratului spre extremitatea libera (varf), unde e efilat. Bratul
retentiv are 2 portiuni, una supraecuatoriala rigida si alta subecuatoriala flexibila.
-pintenul ocluzal: porneste din corpul crosetului spre fata ocluzala. E un elelent rezistent, rigid,
fata de corp are directie orizontala, perpendicular pe acesta, intre cele doua elemente se formeaza
un unghi drept. Pintenul e asezat intr-un lacas special, creat in foseta meziala sau distala de pe
fata ocluzala a dintelui stalp
-bratul reciproc (contracrosetul, opozant sau rigid): e rigid si plasat pe fata opusa celei pe care e
asezat bratul activ. Are contact cu zona supraecuatoriala a dintelui, directia e orizontala.
Dimensiune ae uniforma pe tot traiectul si e aproximativ egala cu cea a portiunii supraecuatoriale
a bratului retentiv
-conectorul secundar: elementeul care face legatura dintre corpul crosetului si saua protezei. E
rigid, asezat pe fata proximala a dintelui si la nivelul parodontiului marginal trece la dinstanta de
cel putin 1,5 mm

Functiile crosetului Ackers


-bratul retentiv, prn portiunea elastica subecuatoriala, se opune tendintei de desprindere a
protezei de pe campul protetic
-pintenul ocluzal, bratul reciproc si portiunea supraecuatoriala rigida a bratului retentiv impiedica
infundarea si deplasarile laterale ale protezei. Bratul reciproc neutralizeaza forta bratului retentiv
cand traverseaza ecuatorul dintelui, pentru ca dintele pe care e aplicat sa nu fie mobilizat in
momentul insertiei si dezinsertiei protezei de pe campul protetic. Forta declansata de bratul
retentiv nu e neutralizata al crosetul Ackers tipic, pt ca bratul reciproc in acest moment nu mai e
in contact cu fata dintelui. Pentru aceasta, bratul reciproc e asezat la aceeasi inaltime cu varful
bratului retentiv, deci subecuatorial, prin planarea fetei respective dupa slefuire. Corect e sa se
acopere dintele stalp cu o microproteza metalica turnata (in cadrul tratamentului proprotetic),
fata orala a acesteia e plana si in zona cervicala are un prag pe care se sprijina bratul opozant.
Morfologia coronara pe fata orala e completata de bratul reciproc.
Crosetul Bonwill (crosetul circular cu 6 brate)
-e alcatuit din 6 brate (2 retentive, 2 reciproce si 2 pinteni)
-e biactiv
-e bidentar (poate fi considerat un dublu croset Ackers)
-e recomandat pe molari sau premolari, intre care exista trema.

11.Crosetele Ney si cele descrise de Roach.


1. Crosetele divizate Roach
- bratul retentiv poseda conector secundar propriu ce pleaca direct din saua protezei
-bratul retentiv este mai elastic decat cel al cresetelor circulare
-bratul retentiv ramane in zona cervicala a dintelui stalp, este mai putin vizibil, decat
bratul retentiv al crosetelor circulare
-toate crosetele divizate sunt compuse din 6 elemente
-bratul opozant, corpul, pintenul ocluzal si conectorul secundar rigid sunt identice cu ale
crosetelor circulare

Crosetul divizat cu bratul in T


-corpul situate pe o fata proximala
-pintenul asezat in lacasul ocluzal
-bratul opozant plasat in zona supraecuatoriala de pe fata orala a dintelui
-bratul activ are forma literei T cu un segment transversal asezat pe dinte si un segment
vertical plasat in dreptul procesului alveolar
-segmetul transversal sau dentar incercuieste 2/3 din fata vestibulara a coroanei, este in
contact cu zona subecuatoriala
-segmentul vertical sau alveolar uneste segmental dentar cu saua protetica; in traiectul sau
se afla la oarecare distant de coletul dintelui si de mucoasa gingivala a procesului
alveolar.
I pe dd cu retentivitati mari si cu implantare deficitara
Functii:
-mentinere prin bratul elastic
-participa la franarea sau limitarea tendintei de basculare a protezelor terminale
-franeaza infundarea protezei pe campul protetic
-stabilizare orizontala
2. Crosetele Ney
a.Crosetul Ney nr.1 deriva din crosetul circular cu 3 brate Ackers
-conector secundar,
-corp, pinten
- 2 brate circulare, ambele sunt retentive. Bratele asigura o mentinere dubla si reciproca, fiind
asezate pe fata vestibulara si fata orala ale dintelui stalp.
Este indicat pe dintii cu ecuatorul aproape de zona cervicala.

b.Crosetul Ney nr.2


-deriva din crosetul divizat cu bratul elastic in T
-3 conectori secundari dintre care 2 sunt elastici si altul rigid
-un pinten ocluzal
-2 brate elastic in forma de T; fiecare brat este elastic, plasat in zonele subecuatoriale,vestibular
si oral.
Indicat pe dintii cu retentivitate vestibular-distal si oral-distal.

c.Crosetul Ney nr. 3


-rezulta din combinarea Ney 1 si Ney 2
-2 conectori secundari, unul rigid si altul elastic;
- un pinten ocluzal
- 2 brate retentive, unul de forma bratului de la crosetul Ney1 si altul de forma Ney2
Indicat astfel: bratul retentiv circular se aplica pe fata dintelui cu retentivitate mica, bratul
retentiv in T este aplicat pe fata cu retentivitate mai mare.

d.Crosetul Ney nr.4


-corpul si pintenul ocluzal se obtin prin turnare, bratele active sunt elastic
Indicat pe dintii cu retentivitate situate aproape de marginea ocluzala a fetei vestibulare si a fetei
orale.

12.Amprenta preliminara + model preliminar.


Amprenta preliminara:
- este luata cu un material elastic de tipul hidrocoloizilor ireversibili (alginate), pregatit sub
forma de pasta.
-se utilizeaza lingura universal selectionata din sortimentul existent in cabinet, pentru a
corespunde formei si dimensiunii campului protetic.
Caracteristicile ampretei preliminare:
- Materialul folosit este fix la peretii lingurii
- Materialul amprentei prezinta grosime uniforma pe intreaga suprafata
- Amprenta a cuprins intreg campul protetic
- Ampreta reprezinta cu fidelitate negativul dintilor restanti, crestele alveolare,
tuberozitatile maxilare, tuberculul piriform,bolta palatina
- Marginile prezinta dimensiuni si forme corespunzatoare fundurilor de sac
- Marginile materialului de amprenta sunt sustinute de marginile lingurii
Modelul preliminar ( ghips dur sau ghips obisnuit):
Modelul preliminar este confectionat in scopul urmatoarelor utilizari:
- Sa completeze examenul clinic al cp, in special in zonele mai putin accesibile, cele orale
si posterioare, sau V-D; pe model sunt observate gradul de inclinare al dd restanti si
contactele dento-dentare atat V, mai ales oral.
- Se fac schite pentru unele solutii de tratamet si se esaloneaza interventiile necesare
- Sa se analizeze la paralelograf, dupa care se apreciaza tipul pregatirilor proprotetice, in
vederea obtinerii unui camp protetic favorabil mentinerii si stabilizarii protezei.
- Sa se efectueze unele interventii de modelare asupra nivelului parodontiului margial si a
nivelului planului de ocluzie
- Sa prezinte un element de referinta asupra aspectelor clinice ale edentatiei partiale,
migrarile dd restanti si cotactele dento-detare ocluzale.
- Proba juridica
- Sa se confectioneze lingura individuala
13.Tratamente pre si proprotetice.
Pregatirile preprotetice:
- Extractii radiculare si dentare ( focare periapicale, mobilitate grad III. Egresiuni, extruzii)
- Tratamentul parodontal detartrajul, tratamentul medical si chirurgical al pungilor
- Echilibrarea ocluzala (inlaturarea contactelor premature)
- Tratamente odontale obturatii coronare si radiculare
Tratamentul proprotetic:
1. Prepararea dintilor prin realizarea lacasurilor pentru pintenii ocluzali,pentru dintii
laterali, Pm si M lacasurile sunt frezate in fosetele proximale de pesuprafata ocluzala,
iar pentru dintii frontali lacasurile sunt create pe FO sau pe marginea incizala.
2. Amputarea coronara dd foarte mult egresati sau extruzati sunt slefuiti pentru echilibrare
ocluzala, pentru a se putea obtine un plan de ocluzie fara denivelari
3. Acoperirea cu microproteze: are urmatoarele argument:
- Slefuiri intinase ale suprafetei ocluzale
- FV si FOr nu au zone retentive care sa favorizeze aplicarea bratelor crosetelor
- Prezinta tendinta la carie
- Tesuturile coronare au o rezistenta mecanica redusa
- Sistemele special de stabilizare sunt folosite numai solidarizate la microproteze de
acoperire sau de substitutie
4. Tratametul proprotetic pentru solidarizarea dintilor stalpi cu microproteze de acoperire
sau de substituire realizate pe 2-3 dinti sau punti realizate cu scopul de a inchide o brea
edentate sis a solidarizeze dintii limitanti
5. Prepararea dintilor pentru sisteme special dispozitivul dolder, culize, telescopul, capsele

14.Pintenii ocluzali.

15.Pregatirea modelului de lucru pentru confectionarea modelului duplicat.

Modelul de lucru inainte de a se confectiona modelul duplicat este pregatit astfel:

a. Deretentivizarea modelului la nivelul dintilor restanti depunerea prin picurare a unui


start de ceara topita, in zona subecuatoriala a dd stalpi, sub linia care marcheaza traseul
bratului elastic al crosetului
b. Deretentivizarea la nivelul altor zone
c. Folierea crestelor alveolare
d. Folierea zonelor expuse decubitusurilor
e. Folierea traiectului conectorilor principali si secundari
f. Izolarea modelului
Amprentarea modelului de lucru
Turnarea pastei de masa de ambalat
Pregatirea modelului duplicat uscare si impregnarea modelului ( ceara , parafina si colofoniu
ptr a mari duritatea stratului de la nivelul suprafetei)
16. Modelul duplicat(caracteristici si rol):

Modelul duplicat este confectionat din masa de asamblat si reprezinta copia medelului de lucru
dupa ce a fost analizat la paralelograf si preparat prin foliere si derentivizare.
Modelul duplicat este realizat pentru urmatoarele scopuri:
-macheta este modelata si fixata la suprafata lui
-reprezinta o parte din tipa r (macheta este ambalata impreuna cu acesta)
Caracteristicile tehnice ale modelului duplicat:
-este realizat din masa de ambalat
-morfologic este mult modificat fata de cel de lucru
-prezinta un tunel si palnia de turnare in centrul boltii palatine sau a planseului
-confectionat prin turnare in amprenta duplicatoare
-foloseste pentru modelarea machetei si confectionarea tiparului

17. Realizarea machetei componentei metalice:

Macheta este reprezentarea din material plastic a viitorului schelet metalic. Aceasta macheta
este realizata din elemente preformate sau modelate din ceara .
Elementele preformate sunt obtinute din ceara sau mase plastice sub forme diferite (de placute,
bare, benzi, brate de crosete, grile pentru sei, retentii pentru dintii protezei). Elemetele
preformate utilizate aduc urmatoarele avantaje: grabesc executia machetei, partile componente
ale machetei sunt obtinute cu dimensiuni(grosimi) corespunzatoare, prezinta suprafata neteda,
decupajul este bine finisat.
Ceara speciala pentru modelatmacheta este adusa in stare fluida prin incalzire si este turnata
intr-o stanta de silicon , ce este livrata de firmele industriei materialelor dentare.
Tehnic: elementele preformate din cera sunt aplicate pe model in limitele desenului, cu ajutorul
unui adaptor de guma sau cu o radiera obisnuita. Partile machetei sunt realizate in ordinea in
care a fost efectuat proiectul. Se incepe cu seile dupa care se modeleaza conectorul principal,
apoi sunt realizate elementele de mentinere, sprijin si stabilitate.
Seile protetice sunt confectionate din placute de ceara cand se urmareste ca suprafata mucozala
sa fie metalica, sau din grile daca suprafata seii este sau va fi acrilica. La aceste sei, partea
metalica se confectioneaza sub forma de plasa sau ochiuri prin care va patrunde acrilatul care
fixeaza dintii artificiali. La seile din edentatiile laterale , cu sprijin dento-parodontal, suprafata
mucozala este metalica, retentiile pentru acrilatul dintilor se obtine prin anse metalice sau
ciupercute.
Conectorii principali, barele si placutele , cu forme complexe, se obtin prin asoierea mai multor
segmente care se lipesc la extremitati.
Elementele pentru crosete sunt aplicate pe traiectul desenului si adaptate, pintenii ocluzali se
obtin prin picurarea cerii in lacasul ocluzal si la locul de unire cu celelalte elemente ale crosetului
. La fel sunt obtinuti si pintenii ocluzali(gherutele incizale).
Trecerea de la grila retentiva a seii la conectorul principal se face printr-o treapta de circa
1,5mm. La acest nivel,rasina acrilica ce constituie suprafata orala a seii va fi intr-un strat gros.
Acrilatul in strat subtire , sub influenta variatiilor de temperatura din mediul bucal se exfoliaza
de pe metal, intre cele doua materiale apare astfel un spatiu de retentie al resturilor alimentare.
Asamblarea si fixarea diverselor segmente componente ale machetei, se realizeaza cu ceara
fierbinte picurata cu spatula. Unghiurile rezultate, la locurile de intalnire a diferitelor segmete ,
care au orientari diferite sunt rotunjite , pentru a nu se crea locuri retentive. Macheta realizata
din elemente preformate din mase acrilice termoplastice , este fixata la suprafata modelului cu
un adeziv special. Elementele sunt unite intre ele cu ceara fierbinte, depusa prin picurare.

18.Proba scheletului pe campul protetic:

Modelul de lucru este curatat de ceara depusa pentru derentivizare si foliere, prin spalare cu
apa fiarta.
Scheletul este asezat dupa axul de insertie, cu atentie si blandete, pe model. Este controlata
precizia adaptarii in special la nivelul bratelor crosetelor. Pintenii ocluzali si incizali, in mod
corect , se asaza cu cea mai mare exactitate in lacasurile lor, bratele crosetelor se aplica intim pe
fetele laterale ale dintilor stalpi.
Adaptarea este controlata minutios din aproape in aproape. Sunt urmarite toate partile
componente ale scheletului, rapoartele pe care le prezinta cu suprafata modelului la nivelul
dintilor restanti, al parodontiului marginal si al suprafetei mucoasei in general.
Componenta metalica a protezei scheletate, inainte de confectionarea segmentelor de arcada
artificiala, este probata si adaptata pe campul protetic. Pentru aceasta operatie se trimite in
cabinet.
Scheletul metalic asezat pe modelul de lucru este examinat in cabinet inainte de a se prezenta
pacientul , pentru a se putea constata urmatoarele:
-integritatea modelului la nivelul dintilor restanti, daca nu prezinta modificari de forma si
dimensiune produse prin tocirea determinata de introducerile fortate ale scheletului , mai rar pot
fi si dint rupti , aceasta este dovada neadaptarii,urmata de manevre brutale
-starea piesei metalice in care sunt cuprinse:dimensiunea, forma partilor componente si gradul de
prelucrare mecanica si electrochimica
-adaptarea scheletului pe model, la nivelul fiecarei componente a scheletului si a campului
protetic. Observatia, in general, este concetrata asupra crosetelor, la nivelul pintenilor ocluzali si
celorlalte brate.
La introducerea scheletului metalic pe campul protetic se urmareste:
-adaptarea si asezarea scheletului pe camp , se urmaresc rapoartele elementelor de stabilizare cu
dintii restanti
-pintenii ocluzali realizeaza contact intim cu lacasurile fetelor ocluzale iar fetelor lor libere
trebuie sa refaca morfologia acestor fete.
-raportul conectorului principal cu mucoasa campului protetic, daca folierea a fost efectuata in
mod corect ,acelasi control se realizeaza si pentru conectorii secundari
-sprijinul, mentinerea si stabilitatea
-rapoartele de ocluzie cu dintii vecini . In relatie centrica sa se realizeze intercuspidarea
maxima , iar verificarea rapoartelor de ocluzie se verifica prin pozitionarea dintilor cap la cap si
prin pozitia de lateralitate a mandibulei.

19.Determinarea si inregistrarea RIM.

RIM se determina si se inregistreaza dupa proba si adaptarea scheletului metalic.

Exista 3 situatii clinice privind contactele dento-dentare si RIM:

-RIM cu contacte dento-dentare- stabile in RC

-instabile

-fara contacte dento-dentare

Pt ultimile 2 categorii de RIM este obligatoriu sa se inregistreze si sa se determine noile RIM cu


ajutorul bordurilor de ocluzie confectionate din ceara, fixate la nivelul sailor scheletului metalic.

Tehnic,bordurile se realizeaza astfel:

-o folie de ceara groasa de 1mm este asezata pe crestele alveolare ale modelului,peste care se
aplica scheletul usor incalzit si se apasa pana cand este din nou adaptat pe model

-bordura de ocluzie este cofectionata dupa lungimea si latimea spatiului edentat.

-inaltimea depaseste cu 2-3mm inaltimea dintilor vecini

-bordura este solidarizata cu ceara fierbinte la seile metalice si la ceara aplicata mai inainte pe
crestele modelului

-scheletul metalic este asezat pe campul protetic pt inregistrarea RIM

RIM este inregistrata cu ajutorul materialelor termoplastice de tipul cerurilor sau cu ajutorul
materialelor cu prize chimica (pasta oxid de zinc eugenol-Repin).Daca sunt folosite bordurile de
ceara,acestea sunt usor plastifiate. Scheletul pregatit,asezat pe campul protetic,mandibular este
dirijata in RC si pozitia de IM.

Inregistrarea RIM cu pasta oxid de zinc eugenol:

-bordurile de ocluzie sunt reduse cu 1-2mm sub nivelul planului de ocluzie


-pe suprafata ocluzala a bordurilor se depune pasta,in care sunt imprimate fetele ocluzale ale
dintilor antagonisti in RC si IM

-RIM se transmite laboratorului pt montarea modelelor in ocluzor

Daca se monteaza in articulator:

-suplimentar in cabinet se inregistreaza cu ajutorul arcului facial urmatoarele elemente:axa


balama,punctual infraorbital si pozitia fetelor clale arc.sup in raport cu cele 2 elemente

Indicatiile pt alegerea si montarea dintilor sunt scrise in fisa de laborator.Culoarea este aleasa
dupa cea a dintilor vecini si antagonisti.Forma si dimensiunea rezulta dupa analiza modelelor de
lucru,in functie de dimensiunea spatiului edentate,de forma si dimensiunea dintilor vecini.

20.Realizarea machete componentei acrilice.


Macheta componentei acrilice este reprezentata de:

-macheta seilor

-macheta segmentelor de arcada artificiala

Modelele sunt fixate in ocluzor/articulator pt a se pastra rapoartele intermaxilare determinate si


inregistrate cu ajutorul sabloanelor de ocluzie

Operatia de realizare a machete cuprinde urmatorii timpi:

-modelul de lucru este izolat in apa 2-3 min

-ceara rozeste picurata la nivelul seilor pe component metalica

-seile terminale sunt incorporate in ceara,deoarece suprafata mucozala va fi realizata din acrilat.

-la nivelul pragurilor existente,situate la locul de unire dintre conectorul principal si sei,machete
este modelata mai groasa

-pe mijlocul seilor se aplica un rulou de ceara roz,ruloul este suportul pe care se monteaza dintii

-dintii artificiali sunt alesi pt a efectua montarea:se aleg in functie de culoare,forma,dimensiune


si relief ocluzal

-montarea se face dupa anumite criteria prin plastifierea ruloului de ceara

-montarea la proteza scheletata este corelata si cu unele elemente ale campului protetic: pozitia
dintilor vecini restanti,dimensiunea spatiului edentat,rapoartele cu dintii antagonisti
-versantele vestibulare ale seilor sunt montate in functie de zona topografica in care se afla
situate edentatia:frontal sunt realizate papilele si festonul gingival asa cum exista la dintii
vecini,pt restaurarea fizionomica,lateral nu sunt create spatii retentive,este aplicat principiul
igienic si stabilizator

-versantul oral avea modelate santurile interdentare si festonul gingival

-macheta este modelata usor rotunjit la nivelul marginilor si este finisata si lustruita cu ajutorul
jetului de aer cald

21.Proba machete si realizarea componentei acrilice +prelucrarea finala a


protezei.
Proba machetei:

-in ed de clsI,aIIa si aIIIa nu este necesara aceasta faza clinica

-este indicata in ed frontale pt controlul modului in care s-a reusit restaurarea


fizionomiei(culoarea,forma,dimensiunea,aranjatul dintilor artificiali)

Realizarea componentei acrilice

Este obtinuta prin polimerizarea masei acrilice in tipar.Modelul,impreuna cu scheletul si macheta


componentei acrilice sunt pregatite pt ambalare astfel:

-macheta este lipita la nivelul marginilor de suprafata modelului cu ceara fierbinte

-macheta este controlata,sunt efectuate unele retusuri si finisata final

-daca machete este ingrijit realizata ,prelucrarea dupa polimerizare este mult mai simpla

-modelul este indepartat din bratul ocluzorului si probat la dimensiunile chiuvetei

Ambalarea

In general este efectuata dupa tehnica in amble parti ale chiuvetei (indirecta,fara val)

Tehnica consta in urmatoarele operatii:

-pasta de ghips este depusa intr-o parte a chiuvetei

-modelul cu scheletul se introduce in pasta de ghips,sunt acoperite de ghips partile exterioare ale
modelului,raman neacoperite scheletul impreuna cu crosetele si macheta componentei
acrilice;sub extremitatea distala a seii metalice se aseaza o rondela de acrilat polimerizat,pt a o
mentine la o anumita distanta de suprafata modelului in timpul presarii acrilatului

-suprafata gjipsului dupa priza sa nu prezinte forme retentive,pt ca la deschiderea chiuvetei sa nu


se fractureze portiuni din tipar
-prima parte este izolata in apa 10-15min

-inelul celei de-a doua parti a conformatorului este asmblat,dupa se toarna pasta de ghips pt
completarea tiparului

-dupa 60min de la ambalare,continutul este separat in cele 2 parti,ceara este scoasa prin spalare
cu un jet de apa fierbinte

-izolarea tiparului cu sol alginice depuse in 2-3 straturi,prin pensulare

-pasta de acrilat rozeste preparata in cantitate necesara

-pasta de acrilat in faza de plasticitate este introdusa si presata in tipar

-chiuveta stransa in inel este introdusa in vasul cu apa pt polimerizare

-polimerizarea se desfasoara dupa anumite regului,fiind respectat intocmai regimul termic pt a nu


apare pori

Prelucrarea finala

Dezambalarea este realizata cu multa atentie,existand pericolul sa apara consecinte


neplacute,deoarece:

-proteza este inclusa in totalitate intr-o masa de ghips

-proteza este alcatuita din mai multe elemente metalice subtiri,ce se pot deforma,daca asupra lor
se actioneaza brutal cu spatula

Scoaterea este efectuata prin taierea ghipsului,dar cu ajutorul spatulei din aproape in aproape

Prelucrarea este efectuata numai la nivelul componentei acrilic si consta in:

-indepartarea plusurilor de acrilat,netezire si lustruire

Tehnic se realizeaza astfel:

-se actioneaza cu pietre si freze de marimi diferite pt indepartarea eventualelor


plusuri,componenta metalica este ferita de actinia abraziva a acestor componente,deoarece este
lustruita

-se lustruieste componenta acrilica pe fetele exterioare ale seilor,fiind utilizata pasta de
feldspatca material usor abraziv sau piatra ponce depusa pe filtul conic,dupa care se supune
actiunii periei si pufului de bumbac

-piesa protetica este spalata si pastrata intr-un vas cu apa.