Sunteți pe pagina 1din 235

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Thomas Achelis
Lia Lucia Epure
{erban Foar]@
Constantin M@r@scu
Flaviu C@lin Rus
Marcel Tolcea
Dona Tudor
Ton Veen

Editura MIRTON
Timi}oara, 2004

1
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Coperta: Andrada Nec}a, Vali C@r@ba}

Grafic@ }i foto: Lucian Paulescu

Traducerea cursurilor lectorilor str@ini }i a anexelor:


Rozalia Popa, Alexandru B@}tian

Tehnoredactare: Eliza Lupea

Redactor de carte: Adriana Cristea

ISBN :

Toate drepturile sunt rezervate. Reproducerea sau


transmiterea, chiar fragmentar@ (except$nd-o pe cea a unor
scurte citate menite exemplific@rii, ^nso]ite de precizarea
sursei), indiferent de form@ sau mijloc, sunt permise numai
cu acordul scris al autorilor.

C T. Achelis, L.L. Epure, {. Foar]@, C. M@r@scu, C. Rus, M. Tolcea, D. Tudor, T.Veen -


Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

2
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

3
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

CUV#NT %NAINTE
Interac]iunile ^n care intr@m zilnic cu semenii no}tri s-ar transforma
imediat ^n ciocniri dac@ nu ar exista comunicare. Dac@ nu ar fi acele norme pe
care le ^nv@]@m continuu, de c$nd ne na}tem }i p$n@ p@r@sim via]a aceasta, ar
fi greu de imaginat lumea. Asta dac@ ar mai fi o lume...
Comunic, deci exist – ar putea fi, prin urmare, “truismul” pe care
omenirea secolul XXI ar trebui s@ }i-l }opteasc@ seara, ^nainte de culcare; sau
mai bine diminea]a, c$nd deschide ochii. E, ^ns@, suficient s@ comunici? S-a
demonstrat faptul c@ majoritatea fiin]elor de acela}i fel comunic@ ^ntre ele. {i
furnicile, }i pe}tii, }i m@garii, }i berzele. Or, noi ne }tim superiori celorlalte
vie]uitoare }i datorit@ faptului c@ am dezvoltat o serie de coduri ale
comunic@rii. Iar ^ntre noi, oamenii, diferen]a se face (}i) prin modul ^n care
cunoa}tem aceste coduri, dar mai ales cum reu}im s@ le punem la treab@, cum
le facem s@ lucreze ^n favoarea noastr@.
Dar }tim, oare, s@ comunic@m? %n]elegem cum se cuvine “semnele”
care ni se fac? Descifr@m corect “simbolurile” pe care le vedem la fiecare pas?
Percepem p$n@ la ultima ei consecin]@ “informa]ia” ce zburd@ ^n jurul nostru?
Suntem “in” sau “off”? Am putea da r@spunsuri pertinente la aceste ^ntreb@ri
doar dac@ ne-am putea evalua singuri capacit@]ile de comunicatori. Or, de
regul@, adev@ratele r@spunsurile le primim de la cei din jurul nostru, f@r@ s@ ^i
^ntreb@m. Dar ca aceste r@spunsuri s@ fie pozitive, trebuie, ^ntr-adev@r, s@ fim
eficien]i ^n rela]iile interumane. Cum? %nv@]$nd de la cei care sunt
profesioni}ti ^n domeniu. Iar c@r]ile pe care ei le public@ sunt mijloacele cele
mai rapide de a ne ^nsu}i micile/marile secrete ale comunic@rii.
Cartea pe care o ]ine]i ^n m$ini este un astfel de mijloc. Scopul:
perfec]ionarea ^n comunicare. Autorii volumului sunt speciali}ti ^n rela]ii
publice }i ^n mass-media. Sunt oameni pentru care comunicarea este o meserie.
Thomas Achelis }i Ton Veen – dou@ nume europene cu greutate ^n domeniu –
abordeaz@ comunicarea cu cet@]eanul }i pragmatismul comunic@rii, respectiv,
rela]iile publice, care “^ncep acas@”. Paralimbajul }i vorbirea sunt elementele

4
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

analizate, din perspectiv@ psihologic@, de jurnalista Lia Lucia Epure, care,


apoi, propune o incursiune ^n codul de conduit@ profesional@ al purt@torului
de cuv$nt. Despre retorica publicitar@ scrie {erban Foar]@, ale c@rui “accente”
cad pe etica }i poetica reclamei. Fiindc@ tr@im ^ntr-o epoc@ dominat@ de
televiziune, din cuprinsul c@r]ii nu putea s@ lipseasc@ un capitol destinat rolului
acesteia ^n crearea imaginii organiza]iilor, capitol semnat chiar de un om de
televiziune: Constantin M@r@scu. Rela]iile publice implic@ mai multe forme
de comunicare, asupra c@rora popose}te C@lin Rus. Ziaristul Marcel Tolcea
demonstreaz@ importan]a interviului pentru construirea imaginii unei institu]ii,
iar Dona Tudor sondeaz@ conceptul de imagine, ca produs informa]ional.
Am panoramat cuprinsul pentru a ar@ta c$t de extins@ este aria pe care
autorii o genereaz@ prin textele lor, texte care, trebuie spus, sunt scrise cu har
pedagogic, fiindc@ to]i autorii volumului sunt cadre didactice universitare.
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e apare sub sigla Uniunii
Europene, ca rezultat al unui proiect derulat de Centrul de Comunicare “Focus
Vest” din Timi}oara. Or, o astfel de carte este unul dintre semnalele bune pe
care ^l d@m ^n exterior: ne preg@tim, pentru integrarea european@, }i la capitolul
comunicare. Capitol ce va r@m$ne deschis at$t timp c$t noi vom r@m$ne oameni.

Robert {ERBAN

5
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Cuprins

Thomas Achelis - S@ comunic@m cu cet@]eanul................................ pag. 9


Thomas Achelis - Aspecte practice ale comunic@rii......................... pag. 19
Lia Lucia Epure - Aspecte ale metacomunic@rii }i vorbirii
^n psihologia comunic@rii ...................................................................... pag. 25
Lia Lucia Epure - Codul de conduit@ profesional@
al purt@torului de cuv$nt al unei organiza]ii ................................. pag. 45
{erban Foar]@ - Retoric@ publicitar@: etic@
}i poetica reclamei..................................................................................... pag. 73
Constantin M@r@scu - Rolul televiziunii
^n crearea imaginii organiza]iilor ........................................................ pag. 83
Flaviu C@lin Rus - Formele de comunicare ^n rela]ii publice......... pag. 95
Marcel Tolcea - Interviul }i imaginea institu]iei...................................... pag.107
Dona Tudor - Considera]ii asupra conceptului de imagine
ca produs informa]ional cu elemente posibile de substituire
a realit@]ii comunica]ionale ^n realitatea social@.............................. pag.119
Ton Veen - Comunicarea intern@: Rela]iile publice
^ncep acas@.................................................................................................... pag.137

6
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Centrul de Comunicare “Focus Vest” - amplu proiect adresat


persoanelor din jude]ul Timi} care doresc s@-}i dezvolte abilit@]ile de
comunicare ^n rela]iile publice sau care lucreaz@ sau doresc s@ lucreze ^n
acest domeniu - a derulat programe de cursuri de traineri.

Au ]inut cursuri:
Thomas Achelis,
Nicolae Bibu,
Cornel Bogdan,
Lia Lucia Epure,
Ildiko Foar]@,
{erban Foar]@,
Constantin
M@r@scu,
Flaviu C@lin Rus,
Robert {erban,
Marcel Tolcea,
Dona Tudor,
Valeriu [one},
Ton Veen

7
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

8
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Thomas ACHELIS

S@ comunic@m cu cet@]eanul
Clientul e st@p$nul nostru.
Oare e la fel }i cet@]eanul ?
O administra]ie cordial@ }i apropiat@ cet@]eanului contribuie decisiv la un
bun climat ^n ora} }i ^n comunitate. Iar acesta ^mbun@t@]e}te hot@r$tor bucuria de
a munci a func]ionarilor publici - }i astfel, }i motiva]ia muncii. Experien]a, ^n
special cea din Germania, a dovedit c$t de important@ poate fi }i ce finalitate de
succes are ^mbun@t@]irea rela]iilor }i a tipurilor de rela]ii dintre administra]ia public@
}i cet@]eni.
{i ^n Rom$nia are loc dezvoltarea administra]iilor or@}ene}ti }i comunale,
a poli]iei }i a altor institu]ii publice }i transformarea lor in institu]ii de servicii din
ce ^n ce mai moderne }i mai eficiente ^n cadrul c@rora cet@]enii se afl@ ^n centrul
ac]iunii.
Func]ionarii publici, angaja]ii ora}elor }i comunelor aduc prin munca lor
o contribu]ie important@ la func]ionarea administra]iei publice precum }i la rela]ia
acesteia cu cet@]eanul.
Rela]iile dintre func]ionarii administrativi }i cet@]eni sunt marcate ^n
principal de comunicare. Aceasta se poate realiza ^n scris prin peti]ii greoaie,
adesea caricaturizate, adresate autorit@]ii, dar, bine^n]eles, }i telefonic sau direct,
pe cale oral@.
La baza textului de fa]@ stau par]ial lucr@rile prietenului meu, psihologul
Gerhard Anwander, care }i-a adunat consemn@rile ^n volumul „Administra]ie
cordial@, apropiat@ cet@]eanului” (Editura Boorberg). Acesta dore}te s@ ofere o
privire de ansamblu despre cum poate fi ^mbun@t@]it@ ^n mod eficace comunicarea
cunosc$nd elementele psihologice ^n leg@tur@ cu modific@rile organizatorice ^n
cadrul proceselor - }i pe aceast@ cale, ^n final, cum pot fi eliminate stresul }i alte
maladii care rezult@ ^n urma comunic@rii adesea marcate de tensiuni }i de presiunea
timpului.
Cine cunoa}te comandamentele timpului, cine percepe ^n mod serios critica
adresat@ permanent administra]iei publice }i o ^n]elege ca o provocare }i o nou@
}ans@ spre reg$ndirea }i transformarea real@ nu se va putea ascunde de principiul
din “simplu cet@]ean”, ^n clientul (}i, deci, ^n mod automat, “st@p$nul”)
administra]iei

9
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

%n orice caz, cet@]enii unei comune sau ai statului sunt ^n acela}i timp
aleg@tori }i beneficiari ai serviciilor administra]iei, deci sunt clien]ii administra]iei.
Dac@ ^n trecut erau mai degrab@ „peti]ionari” sau “solicitan]i”, ba chiar, mai mult,
„destinatari ai unor ordine”, ast@zi ei se consider@ mai mult dec$t clien]i parteneri
cu drepturi egale ai administra]iei.
Din acest motiv administra]ia public@ }i func]ionarii s@i trebuie s@ se
considere ca institu]ie modern@, ca un drept, ce se dovede}te zilnic concret, ce
chiar trebuie experimentat. Acest lucru poate fi cuprins cel mai simplu ^ntr-o
singur@ propozi]ie ce trebuie s@ devin@ deviz@ ^n activitatea fiec@rui lucr@tor al
administra]iei
Noi, ^n calitate de func]ionari publici, ^i trat@m pe concet@]enii no}tri a}a
precum ne-am dori s@ fim noi trata]i dac@ am fi ^n locul lor.

Comunicarea ro}u - verde


Agresiunea din ambele p@r]i ^}i las@ adesea amprenta pe comunicarea dintre
func]ionarul public }i cet@]ean. S@ ne ^nchipuim doar o singur@ dat@ discu]ia
clasic@ dintre un poli]ist }i un conduc@tor auto care este oprit pentru dep@}irea
vitezei legale. Ce se ^nt$mpl@ c$nd poli]istul, cu o min@ sup@rat@, se adreseaz@
acestuia din urm@ ^n urm@torul mod: „ Ce v-a apucat s@ circula]i aici cu o asemenea
vitez@ ?”, not$nd cu degetul ^n stratul de praf de pe marginea drumului viteza
m@surat@ de radar ? „Nu am observat semnul de circula]ie ... “. „Nu am circulat cu
vitez@ prea mare, se pare c@ aparatul dvs. radar nu func]ioneaz@ ...” }i alte replici
asem@n@toare. De cele mai multe ori conduc@torul auto va fi intimidat de atitudinea
rigid@, chiar agresiv@, a ap@r@torului legii. Nu mai poate fi vorba de un dialog
ra]ional dintre dou@ persoane cu drepturi egale.
Ce se ^nt$mpl@ ^ntr-un alt exemplu, c$nd func]ionarul autorit@]ii cu atribu]ii
de a emite aprobarea de construc]ie, respinge cererea pentru extinderi la construc]ia
unei case, indic$nd prevederea legal@ ? Acesta se va putea deseori a}tepta din
partea cet@]eanului/ solicitantului/ la injurii precum: „Asta e chiar o nesim]ire!
Voi, func]ionarii, tr@i]i, de fapt, din banii mei. Am s@ m@ pl$ng la }eful vostru !” -
}.a.m.d. Dup@ asemenea repro}uri, mai poate oare avea loc o comunicare ra]ional@
? Indiferent ce se ^nt$mpl@ ^n continuare, de}i e greu de ^nchipuit o continuare a
discu]iei, va rezulta un dialog nesatisf@c@tor, care va avea influen]@ asupra ambilor
interlocutori, chiar }i dup@ ^ncheierea sa.
Modelul ro}u-verde ^mparte comunicarea ^n „bine” }i r@u”, ^n “verde” }i
“ro}u”. “Verde” reprezint@ comunicarea destins@, pozitiv@, iar “ro}u”, dimpotriv@,
comunicarea negativ@, nepl@cut@, ^nc@rcat@ de stres. Pentru a nu ^n]elege gre}it,
„verde” nu are nici o leg@tur@ cu sl@biciunea sau chiar cu servilismul. „Verde” este
mai mult un mod de comunicare ^n cadrul c@reia partenerul de discu]ie este apreciat
}i ^l poate relaxa mai ales atunci c$nd este iritat }i enervat. Cine este ^n stare s@

10
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

emit@ ]intit mesaje „verzi”, are la ^ndem$n@ elementele de baz@ ale unui dialog
eficace. Acesta poate discuta }i cu cet@]enii agresivi }i poate st@p$ni modul de
desf@}urare al discu]iei. Comunicarea verde creeaz@ o baz@ eficient@ de discu]ie.
Modelul ro}u-verde este unul simplu, ce poate fi aplicat cu u}urin]@ ^n
practic@; aceasta ^nseamn@ c@ el poate fi utilizat chiar }i ^n cazul unei situa]ii
conversa]ionale dificile.
Modelul ilustreaz@ faptul c@ ^n comunicarea uman@ se formeaz@ un anumit
tip de cerc vicios. O anumit@ parte din ceea eu emit, din mesaje, sentimente etc.,
indiferent dac@ sunt pozitive sau negative, se ^ntorc din nou la mine. Dac@ emit
„ro}u”, o anumit@ parte din mesajele mele negative, sub o form@ sau alta, se ^ntorc
la mine. {i asta deoarece atunci c$nd ^ncep s@ comunic ro}u interlocutorul meu se
vede constr$ns s@-mi r@spund@ la fel de agresiv. %n continuare eu voi r@spunde
poate pe un ton }i mai aspru - iar cel@lalt nu poate altfel dec$t ...; }i a}a mai departe.
Astfel, din model rezult@ c@ nu conteaz@ cine a condus discu]ia pe banda
ro}ie, cine a ini]iat acest tip de comunicare. De cele mai multe ori nici nu poate fi
stabilit acest lucru, ^ntruc$t totdeauna cel@lalt a fost cel care a ^nceput.
„Comunicatorii” experimenta]i depun toate eforturile s@ evite comunicarea
ro}ie. Tocmai ^n administra]ia public@, unde, dup@ cum am mai afirmat, discu]iile
decurg ^n mod tensionat, se recomand@ comunicarea cu cet@]eanul pe unda verde.
Din acest motiv, scopul unor rela]ii corecte cu cet@]eanul este acela de a-]i clarifica
ce poate contribui la aducerea }i men]inerea discu]iei pe linia verde.
Aici, ^ns@, este ^n primul r$nd important de a se clarifica cum e}ti ^n general
receptat ^n calitate de func]ionar public de c@tre cet@]ean }i cum se desf@}oar@ ^n
mod normal discu]iile cu acesta.
Astfel se poate ajunge rapid la concluzia c@ ^n cadrul unei percep]ii generale
sunt predominante aspectele negative. Un num@r important de cet@]eni ^l percep
cu ochi critic pe func]ionarul public ^n calitate de reprezentant al autorit@]ii publice/
stat, jude], comun@.
%n acest sens se pot admite mai multe motive:
- Supra^nc@rcarea cu sarcini de serviciu
- Dvs. nu }ti]i c$t de important@ este problema, deoarece
- Discu]ia este adesea un eveniment singular. Deseori nu se prime}te o
revenire, neexist$nd }ansa de corectare.
- Chiar dac@ se comunic@ permanent „ro}u” }i astfel impresia l@sat@
cet@]eanului este proast@, acest fapt nu influen]eaz@ nici locul de munc@, nici
cariera sau recunoa}terea din partea }efului sau a colegilor.
- Func]ionarul sufer@ din cauza reac]iilor agresive, pe care le prime}te prin
reac]ie invers@, f@c$ndu-l vinovat ^n acest sens numai pe cet@]ean.
%n cadrul acestor constat@ri trebuie, de asemenea, precizat faptul c@ este
mult mai pu]in important cum este emis un mesaj, ci cum este acesta receptat de

11
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

interlocutor. {i asta pentru c@ dac@ tot ceea ce a fost comunicat ^n mod pozitiv ar
fi receptat la fel de pozitiv, asta ne-ar face s@ ne ^ntreb@m dac@ nu cumva noi, deja,
suntem ^n paradis, dar ^nc@ nu aflaser@m asta. Din aceasta cauz@ comunicatorii
experimenta]i se g$ndesc ^n primul r$nd la - cine este interlocutorul, de unde
provine acesta, care este nivelul s@u social }i intelectual, ce v$rst@ are }.a.m.d. Pe
aceste elemente trebuie construit tipul de discu]ie. Numai astfel poate fi ^n stare
func]ionarul public s@ emit@ mesaje pozitive, verzi, }i s@ evite pe c$t posibil
mesajele negative
Comunicarea interuman@ nu este simpl@ ^ntruc$t nu ^ntotdeauna se poate
}ti cine este receptorul mesajului sau la ce urechi ajunge acesta. Av$nd ^n vedere
c@ ^n acest sens confuziile pot ap@rea foarte u}or, fiecare, de-a lungul vie]ii, trebuie
s@ tind@ spre o comunicare pozitiv@. Asta pare a fi obositor, dar merit@ str@duin]a:
cu c$t comunicarea interioar@ este mai bun@, cu at$t }i influen]a asupra
interlocutorului este mai reu}it@. Ca efect final este de fapt asem@n@tor cu operarea
pe calculator. Acesta m@ ascult@ numai dac@ ^i respect cu stricte]e regulile.

Semnifica]ia limbajului corporal (body language)


C$nd oamenii se ^nt$lnesc sau intr@ ^n contact prin telefon, limbajul
corporal joac@ adesea un rol decisiv: o singur@ privire, o frunte ^ncruntat@, o
mi}care necugetat@ a m$inii - toate acestea pot avea influen]@ asupra discu]iei.
Limbajul corpului cuprinde toate mesajele }i semnalele existente pe l$ng@ limba
vorbit@ (deci a celor consemnate ^n scris). Acesta cuprinde ]inuta, aspectul exterior
}i charisma, mimica, gestica, timbrul vocii }i articularea, mirosul corpului (sau al
parfumului), ^mbr@c@mintea }i ^ntre]inerea corpului etc.
%ntrebarea dac@ dou@ persoane se consider@ reciproc ca fiind un individ
“simpatic” se decide de cele mai multe ori la nivelul limbajului corporal. %ntruc$t
limbajul corporal este dirijat de sentimente }i mai pu]in de ra]iune, comunicarea
fiind mai spontan@, mai pu]in controlat@, acesta este deseori considerat de exper]i
ca fiind izvorul adev@rului. Pe de alt@ parte, gesturile corporale sunt „ascultate”
(percepute) rareori ^n mod con}tient. Aici totul depinde de a emite semnale clare.
Fire}te, multe semnale ale limbajului corporal pot fi ambigue. Acesta
depinde pe de o parte de faptul c@, de exemplu, un clipit din ochi poate fi
interpretat pozitiv sau negativ – ro}u sau verde. Pe de alt@ parte, anumite gesturi
au o alt@ semnifica]ie ^n diversele straturi sociale sau ^n spa]ii culturale diferite.
Astfel, cineva poate s@-}i ^ncrunte fruntea dac@ ceva nu ^i este pe plac sau
dac@ nu are ^ncredere ^n cele auzite. Dar el poate de asemenea exprima c@ g$nde}te
profund la cele spuse pentru a g@si o solu]ie, acesta urm$nd a fi ^n]eles ca un
semnal verde. De asemenea, interlocutorul poate avea dureri de cap }i cu toate
acestea se str@duie}te s@ m@ asculte; }i acesta poate fi interpretat ca un semnal
verde.

12
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Dup@ p@rerea psihologilor, limbajul corporal ^}i are r@d@cinile ^n


personalitatea omului. Din acest motiv se consider@ c@ nu e chiar foarte simplu ca
^n mod superficial s@-i aduci schimb@ri. Un exemplu: dac@ ^ntr-o anumit@ situa]ie
^mi este fric@, de exemplu s@ vorbesc ^n fa]a unei mul]imi de oameni, frica p@trunde
^n interiorul meu. Mii de fibre musculare ^ncep s@ lucreze, ^ntr-un mod total
necunoscut mie, ^n a}a fel precum natura a prev@zut pentru o stare de fric@. Dac@ a}
vrea s@ modific starea de fric@ ^n mod superficial, ar trebui s@ fiu un foarte bun
actor pentru a-mi putea ^n}ela auditoriul cu privire la starea mea. {i ^n caz c@ mi-
ar reu}i, contrar a}tept@rilor, acest lucru s-ar petrece numai pentru un foarte scurt
timp. %n momentul ^n care m-a} concentra din nou asupra textului expunerii,
automatismele s-ar activa }i starea de fric@ ar ap@rea din nou. Aceasta este
particularitatea semnalelor din limbajul corpului: cele proprii nu pot fi modificate
^n mod con}tient, iar ale altora, ^n timpul unei convorbiri, nu pot fi observate ^n
mod con}tient pe o durat@ lung@ }i nici interpretate ^n permanen]@ corect. Din
aceasta cauz@ trebuie s@ ne preocupe ^n mod serios st@p$nirea acestor st@ri de fric@
sau altor st@ri proaste, atunci c$nd ele sunt prezente ^n anumite situa]ii, pentru ca
limbajul corpului sau alte limbaje s@ se manifeste, mai mult sau mai pu]in automat,
corecte, corespunz@toare. Dac@ cineva nu se simte bine, cel mai bine este ca
interlocutorului s@ i se explice acest lucru pentru a se putea elimina din fa}@ orice
fel de ne^n]elegere.

Capcana st@rii de spirit (dispozi]iei de moment)


Realitatea dovede}te, mai ales ^n cazul func]ionarilor publici, c@ ace}tia
cad ^n capcana proastei dispozi]ii. Te-a enervat discu]ia anterioar@, o indica]ie a
}efului sau, pur }i simplu, faptul c@ un alt serviciu nu ]i-a pus ^nc@ la dispozi]ie
documentele solicitate.
Ar fi bine ca ^nainte de ^nceperea urm@toarei convorbiri s@-]i spui:
„Urm@torul interlocutor nu are nici o vin@ c@ m-am enervat cu cel dinaintea lui” -
reac]ia corect@ dup@ „o faz@ ro}ie”. Majoritatea reac]ioneaz@ ^ns@ ^n acest stil:
„%mi pare de pe acum r@u de urm@torul interlocutor ce va intra aici. Acestuia ^i voi
ar@ta eu !”.
Aceasta este o anumit@ form@ de reac]ie negativ@, dar se pune ^ntrebarea
dac@ va fi aceasta o discu]ie reu}it@ ? {i va fi oare func]ionarul fericit, dac@ cet@]eanul
^n final va depune pl$ngere ^mpotriva lui ? C@ci ce se poate prevedea c@ vei
ob]ine astfel ? Bine^n]eles, o comunicare ro}ie. {i asta chiar ^n situa]ia ^n care
oricum e}ti ^ntr-o dispozi]ie proast@, c$nd ai avea nevoie urgent@ de ceva „verde”.
{i iat@ amenin]area infernalului cerc vicios.
De aceea psihologii }i exper]ii ^n comunicare recomand@, chiar dac@, poate,
sun@ paradoxal, urm@toarele: Chiar }i atunci c$nd e}ti ^n dispozi]ie proast@, trebuie
s@ ^ncerci s@ ac]ionezi ^n mod relaxat }i pl@cut, deci verde.

13
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Cine este ^n dispozi]ie proast@, trebuie s-o con}tientizeze. Acesta trebuie


s@-}i clarifice ^nainte de toate, la ce duce dac@ te la}i atras ^n „capcana dispozi]iei
de moment”.
Din acest motiv trebuie s@-]i induci mecanisme de avertizare }i s@ te
instruie}ti ^n acest sens:
- fii foarte atent ca nu cumva s@ emi]i brusc „semnale ro}ii”
- f@-]i timp }i g$nde}te-te foarte bine, cum ^]i formulezi r@spunsurile pentru
ca ele s@ fie ^n]elese corect
- ascult@ azi cu deosebit@ aten]ie pentru o evita orice fel de ne^n]elegeri,
confuzii, din partea interlocutorului /partenerului de discu]ie
- fii foarte atent la ritualurile „verzi”, de exemplu la ^nceputul discu]iei,
astfel ca macazul s@ nu se mute pe ro}u, ci pe verde
- dac@ toate acestea nu sunt de nici un folos }i observ c@ ^n ciuda tuturor
eforturilor, f@r@ nici un motiv clar, discu]ia ia o turnur@ ro}ie, urmeaz@ s@ m@
deta}ez, m@ voi scuza preventiv }i ^i voi explica celuilalt c@ emisia de unde ro}ii
nu ^i este adresat@ lui.
%ntr-o atare situa]ie este recomandabil s@ te adresezi unor colegi cu care
te ^n]elegi mai bine. Ace}tia te pot feri, de la caz la caz, s@ cazi ^n „capcana
ro}ie”. Al]ii pot vedea mult mai clar ceea ce tu nu po]i s@ observi despre propria
persoan@.
C$nd situa]ia ce poate atrage dup@ sine urm@ri fatale a fost identificat@, se
recomand@ contracararea cu ritualurile verzi - care sunt deosebit de importante ^n
special la ^nceputul unei discu]ii. Astfel macazurile sunt comutate pe direc]ia
„verde”. Urm@toarele opera]iuni de rutin@ s-au dovedit a fi ^ncununate de succes
}i sunt utile independent de buna sau proasta dispozi]ie:
- C$nd cet@]eanul intr@ ^n birou, ^ntrerupe]i activitatea ^n care era]i prins.
Ar fi nepoliticos }i apreciat ca desconsiderare, dac@ a]i continua s@ lucra]i.
- Adresa]i-v@ cu o formul@ de salut corespunz@toare ^nso]it@ de o mimic@
amical@, ^ntorc$ndu-v@ c@tre vizitatorul dvs. Deci nu pronun]a]i sec „Buna ziua”,
ci adresa]i-v@ cu „Cu ce v@ pot fi de folos ?”.
- C@uta]i pe c$t posibil s@ intra]i ^n contact vizual cu acesta, dar nici nu-l
fixa]i permanent cu privirea.
- C$teva propozi]ii generale (small talk) sunt foarte potrivite pentru a crea
o atmosfer@ pozitiv@ a ^nceputului de discu]ie. Aici pute]i s@ aminti]i de starea de
enervare prin care a]i trecut pentru a-i clarifica vizitatorului c@ expresia iritat@ de
pe fa]a dvs. nu se refer@ la el.
- Adresa]i-v@ vizitatorului cu numele acestuia, faptul c@ v-a]i ostenit s@-I
re]ine]i numele induc$ndu-i pre]uirea din partea dvs.
Asemenea deprinderi (elemente de rutin@) „verzi” pot fi aplicate oriunde,
chiar }i la ghi}eu, chiar }i dac@ dureaz@ doar c$teva secunde.

14
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Continuarea discu]iei „verzi”


Dac@ contactul ini]ial s-a realizat ^n mod pozitiv, se recomand@ o serie de
moduri verificate de comportament, care nu cost@ nimic, dar care ^mbun@t@]esc
climatul discu]iei }i astfel sunt favorabile ambelor p@r]i. C$teva exemple:
- S@ repe]i dorin]a cet@]eanului }i s-o confirmi - }i pe c$t posibil, s-o
^ndepline}ti rapid.
- Dac@ sunt posibile ^nt$rzieri, s@-i explici cet@]eanului, nu s@ ^l la}i s@
a}tepte pur }i simplu.
- Dac@ dorin]a cet@]eanului nu poate fi ^ndeplinit@, exprim@-]i p@rerea de
r@u, prezint@-i totodat@, motivele, f@r@ a afi}a, ^ns@, un aer superior.
- %n caz de dificult@]i, caut@ ^mpreun@ cu acesta solu]ionarea problemei
f@r@ a aluneca pe panta conflictual@ a contraargumentelor.
- Mul]ume}te la preluarea de la cet@]ean a unor documente pe care i le-ai
solicitat.
- La apari]ia unor disfunc]ionalit@]i sau ^nt$rzieri (}i unde nu apar acestea!),
s@-i m@rturise}ti situa]ia }i s@ te scuzi pentru ele. Oric$nd este posibil ca acestea s@
apar@.
- Nu invoca, ^ns@, dificult@]i }i probleme de ordin intern.
- S@ nu faci observa]ii negative la adresa colegilor, cet@]enilor }i
autorit@]ilor.
- S@ explici situa]ia sau pozi]ia legal@, f@r@ a o sus]ine ^ns@ - nu este
sarcina ta, ci a legiuitorului.
- S@ nu faci aprecieri personale cu privire la pozi]ia cet@]eanului, chiar
dac@ ea ]i se pare absurd@.
- Nu folosi „chineza de specialitate”, cet@]enii obi}nui]i nu o vor putea
^n]elege.
- P@streaz@ permanent contactul vizual }i arat@-i c@ e}ti atent la ce spune.
- Adreseaz@-te cet@]eanului pe numele acestuia.
- %n cazul ^n care sunt implicate alte birouri, f@-i cuno}tin]@ cet@]eanului
cu colegii respectivi sau cel pu]in spune-i cui trebuie s@ se adreseze.
- Dac@ problema nu poate fi rezolvat@, informeaz@-l pe cet@]ean despre
cum se va proceda ^n continuare.
- La ^ncheierea discu]iei alege]i o formul@ adecvat@ pentru confirmarea
celor stabilite }i ^ncheia]i cel mai bine cu un small talk.

Probleme cu telefonul
De}i majoritatea oamenilor din lume sunt obi}nui]i s@ vorbeasc@ la telefon,
acesta mai creeaz@ ^nc@ probleme de comunicare deosebite. Telefonul este totu}i
un mediu de comunicare relativ nou pentru care, chiar ^n statele puternic
industrializate nu exist@ ^nc@ reguli concrete.

15
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

La ce probleme poate conduce acesta, ne arat@ un exemplu din cotidian:


Un cet@]ean dore}te s@ clarifice o problem@. El ^}i stabile}te telefonic o
programare (un termen de audien]@) cu func]ionarul din administra]ie. Se
preg@te}te pentru audien]@, adun@ toate documentele necesare }i ^}i ia o jum@tate
de zi liber@ ca s@ nu abuzeze de timpul de lucru pentru probleme personale.
Vine cu ma}ina, ^}i caut@ un loc de parcare unde trebuie s@ pl@teasc@ }i taxa }i
se prezint@ punctual la termenul stabilit la autoritatea respectiv@. %ntruc$t
partenerul s@u de discu]ie ^nc@ nu este liber, a}teapt@ pu]in ^n anticamer@. Dar
sose}te }i momentul mult-a}teptat, }i convorbirea ^ncepe. %n aceast@ clip@
sun@ telefonul de pe masa func]ionarului }i un alt cet@]ean care, }ez$nd comod
acas@ ^n fotoliu, tocmai are ceva timp la dispozi]ie }i intervine, f@r@ rele inten]ii,
^ntruc$t el nu poate }ti ce se petrece ^n biroul func]ionarului public. El, desigur,
ar putea s@ ^ntrebe dac@ deranjeaz@, dar lucru acesta nu este obi}nuit. %n afar@
de aceasta, la modul oarecum egoist, el se bucur@ c@ l-a putut contacta
telefonic pe func]ionar.
O situa]ie normal@ ? Func]ionarul ce dore}te s@ se comporte cordial, apropiat
de cet@]ean, are acum o problem@: s@-l prefere pe interlocutorul prezent ^n fa]a lui
}i s@ se scuze la cel de la telefon - sau invers. C$t de des se ^nt$mpl@ ca o convorbire
telefonic@ s@ fie considerat@ mai important@, iar solicitantul de la cap@tul cel@lalt
al firului s@ fie deservit cu ^nt$ietate ? Cum va reac]iona cet@]eanul, care }i-a luat
liber o jum@tate de zi ?
Comunicarea prin telefon este ^ngreunat@ ^n plus prin faptul c@ pe
interlocutor doar ^l auzi }i asta, adesea, prost. Limbajul corporal prin mimic@,
gestic@, ^mbr@c@minte etc. nu este posibil.
Dar se poate lucra cu vocea }i diferite formul@ri; acestea ^i semnalizeaz@
partenerului de discu]ie c@ se comunic@ „verde”.
Primul contact al majorit@]ii cet@]enilor cu autoritatea public@ se face prin
telefon. Acest lucru este ^n general valabil nu numai pentru administra]ia public@,
ci practic }i ^n cazul tuturor institu]iilor. {i pentru c@ prima impresie este cea care
de regul@ persist@, telefonul prime}te o importan]@ special@. Un fapt care din
p@cate se ^nt$lne}te adesea este c@ serviciul telefonic este ^ndeplinit de „t$n@rul
ucenic” care ^nc@ nu }tie s@ fac@ altceva sau de o persoan@ ^n v$rst@ care nu mai
poate suporta stresul zilnic }i ^}i a}teapt@ pensionarea ^n centrala telefonic@. Ambele
situa]ii sunt fundamental gre}ite. %n primul r$nd, aici trebuie s@ lucreze un func]ionar
deosebit de antrenat, care ^nc@ de la primul contact ^i induce apelantului un
sentiment pozitiv.
Iat@ mai jos c$teva propuneri ce nu trebuie luate ^n serios:
- C$nd telefonul sun@, nici ^ntr-un caz nu ridica]i imediat receptorul;
- %]i trebuie nervi de o]el, dar cel care sun@ poate s@ a}tepte;
- C$nd ridica]i receptorul prezenta]i-v@ repede, scurt }i pe c$t posibil s@

16
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

nu se poat@ ^n]elege; doar nu trebuie s@ ^n]eleag@ chiar totul.


- L@sa]i-l pe cel care a sunat c$t mai mult timp ^n stare confuz@, f@r@ a-l
l@muri dac@ dvs. sunte]i sau nu competent pentru problema lui. Pu]in@ tensiune nu
stric@.
- %n cazul ^n care comuta]i leg@tura la altcineva, nici ^ntr-un caz s@ nu-i
preciza]i unde o face]i.
- Ajuta]i firma Romtelecom s@-i creasc@ profiturile, prelungind convorbirile
(^n special pe cele interurbane) prin a nu fi atent la cele comunicate, c@ut$nd “din
greu” dup@ dosare, r@sfoindu-le apoi pe ^ndelete sau chiar ^ntre]in$ndu-v@ cu
colegii.
- P@stra]i la “secret” num@rul dvs. de telefon direct (num@rul de interior)
}i ave]i grij@ s@ nu ave]i probleme cu prea multe leg@turi telefonice, pentru c@ a]i
putea fi suprasolicitat.
- Nu ^i comunica]i centralistei unde pleca]i c$nd v@ p@r@si]i biroul.
- Nu activa]i robotul telefonic atunci c$nd lipsi]i din birou deoarece
revenirea aici nu ar mai fi amuzant@.
Dar iat@ }i c$teva recomand@ri de luat ^n serios:
- O atitudine, respectiv o ]inut@ pozitiv@ este la fel de important@ ^n cadrul
convorbirii telefonice ca }i la o convorbire personal@, ^ntruc$t cel de la cap@tul
cel@lalt al firului „aude” (percepe) prin telefon aceast@ ]inut@.
- Pronun]a]i lent }i clar formula dvs. de prezentare, chiar dac@ trebuie s@ o
face]i de sute de ori pe zi.
- Indiferent dac@ suna]i sau sunte]i sunat prezenta]i-v@ }i introduce]i o
formul@ de salut politicoas@. Formula „Da”, consacrat@ ^n Rom$nia nu este cea
mai potrivit@ pentru a ini]ia a comunicare pozitiv@.
- C$nd suna]i undeva prezenta]i-v@ cu numele }i institu]ia sau sec]ia pe
care o reprezenta]i
- %ncerca]i s@ re]ine]i numele celui care a sunat (eventual nota]i-l), pentru
a i v@ putea adresa la nevoie pe nume.

A lucra sub stres


Tema stresului a f@cut obiectul multor c@r]i. De aceea prezenta lucrare va
atinge doar tangen]ial aceast@ tem@ at$t de dezb@tut@, ea fiind de mare importan]@
din punctul de vedere al comunic@rii cu cet@]eanul.
Stresul apare ^n organism atunci c$nd energiile de refugiu (evadare) }i cele
de lupt@ sunt sufocate }i nu li se poate da fr$u liber. Energiile excedentare sunt
astfel orientate ^mpotriva organismului propriu. Asem@n@tor cu motorul unei ma}ini
care la mers ^n gol ambaleaz@; acesta supratureaz@ }i ^}i d@uneaz@ sie}i.
Stresul apare }i atunci c$nd trebuie s@ te st@p$ne}ti. Din anumite motive
devii iritat }i mintal ajungi ^n zona ro}ie. Ai prefera s@ evadezi sau s@ lup]i, dar nu

17
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

ai voie, de exemplu din motive sociale. Autost@p$nirea este adesea necesar@, dar
este nes@n@toas@.
Stresul duce la spasme musculare }i spate ^ncordat (mul]i lucr@tori din
administra]ia public@ au probleme cu spatele), tulbur@ri ale somnului, boli ale
stomacului }i intestinelor, respira]ie rapid@, palpita]ii, hipertensiune arterial@,
tulbur@ri ale poftei de m$ncare, sc@dere de randament }i multe altele. Iar stresul
reduce durata de via]@. Oare merit@ ?
Stresul – desigur, e vorba de cel negativ, dar }i cel pozitiv, ^n exces, nu
poate dec$t s@ aduc@ deservicii – este o piedic@ ^n calea muncii eficiente. Numai
func]ionarii relaxa]i sunt ^n stare s@ ac]ioneze ^ntr-adev@r ^n mod cordial ^n rela]ia
cu cet@]eanul.
Ce se poate face ^mpotriva stresului ? Exist@ o serie de recomand@ri. Iat@
doar c$teva: stresul trebuie pur }i simplu evitat }i eliminat din via]a cotidian@.
Calea este practicarea gimnasticii medicale, jogging, plimb@ri ^n aer liber, ore
suficiente de somn, alimenta]ie echilibrat@, bogat@ ^n vitamine. De asemenea,
antrenamentele de relaxare regulate (training autogen) contribuie la reducerea
stresului.
Relaxarea con}tient@ se realizeaz@ foarte simplu, dac@ anterior ]i-ai ^ncordat
^n mod con}tient grupurile de mu}chi corespunz@toare. Oamenii de }tiin]@ sunt
de p@rere c@ e recomandat s@-]i ^ncordezi timp de }ase secunde, de exemplu bra]ul
cu mu}chii bra]ului }i antebra]ului }i s@-]i str$ngi pumnul; sau mu}chii fe]ei, prin
^ncordarea mu}chilor frun]ii, obrazului, maxilarului superior }i inferior ^ntr-o
grimas@. Apoi ^ntrerupe]i ^n mod con}tient s@ v@ ^ncorda]i. Ve]i sim]i o senza]ie de
c@ldur@, furnic@turi }i pulsarea s$ngelui. Acestea sunt semnele clare ale relax@rii.
Acest exerci]iu trebuie f@cut treptat cu fiecare grup de mu}chi.
Doar un om calm, relaxat poate comunica f@r@ ^ncordare. De aceea este at$t
de important@ relaxarea pentru func]ionarii din administra]ia public@, ei fiind
nevoi]i adesea s@ poarte discu]ii obositoare.

Concluzii
Comunicarea cu cet@]eanul este sarcina de baz@ a majorit@]ii func]ionarilor
din administra]ia public@. S@ comunici amical, apropiat de cet@]ean, ^nseamn@
comunicare „verde”, emitere de semnale pozitive. Acest lucru devine posibil
numai dac@ este eliminat sau redus stresul din via]a cotidian@ }i dac@ cet@]eanul
este considerat a fi client. Iar clientul nostru este, nu-i a}a, ^n definitiv, st@p$nul
nostru !
Don’t worry – be happy !

18
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Thomas ACHELIS

Aspecte practice
ale comunic@rii
Rela]ii publice – publicitate – marketing
Defini]ii:
Dac@ un b@iat se ^nt$lne}te cu fat@ frumoas@ }i ^i explic@ c$t este el de
bun }i de puternic (propagand@)
Dac@ ^i explic@ c$t este ea de frumoas@ }i atr@g@toare (publicitate)
Dar dac@ ^i cere unui prieten s@-i spun@ fetei ce b@rbat de b@rbat este el
– aceea ^nseamn@ Rela]ii Publice
Rela]ii publice = managementul comunic@rii active
Defini]ia CERP:
Rela]iile publice reprezint@
Organizarea con}tient@ a comunic@rii
Func]ie de conducere
Sarcina rela]iilor publice este:
S@ realizeze ^n]elegere reciproc@ }i s@ stabileasc@ rela]ii benefice ^ntre
organiza]ie }i publicurile sale }i mediul ^n care ^}i desf@}oar@ activitatea, prin
intermediul comunic@rii bidirec]ionale
Publicitatea…
…este o form@ pl@tit@ de a comunica un mesaj prin intermediul
diferitelor mijloace de comunicare. Este persuasiv@, informativ@ }i urm@re}te
influen]area comportamentului }i concep]iilor cump@r@torilor.
Marketing-ul…
…include identificarea nevoilor ne^mplinite }i producerea unor servicii
}i produse care s@ satisfac@ aceste nevoi, precum }i stabilirea pre]urilor,
distribu]ia }i promovarea acestora ^n vederea realiz@rii profitului.
Propaganda…
…Agita]ie – Dezinformare – Demagogie: activit@]i f@cute cu scopul de a
influen]a sau controla opiniile unui grup sau unor grupuri de persoane exclusiv
pentru beneficiul unui individ, grup sau unei institu]ii, cu inten]ia ca, ^n orice
situa]ie, reac]ia celor influen]a]i s@ fie cea dorit@ de c@tre propagandist.

19
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Lobby-ul
= efort specific de a influen]a activitatea public@ de luare a deciziilor
Presiuni pentru schimbarea politicilor
%ncercarea de prevenire a unor astfel de schimb@ri
Con]inut
Reprezenta]ii oferite oric@rui func]ionar referitor la orice aspect politic
Orice m@sur@ de implementare a acelei politici
Orice chestiune avut@ ^n vedere sau care este posibil s@ intre ^n
aten]ia unui organism public
Activitatea dificil@ a unui lobby-ist
Schimb@ri ^n lumea media:
De zece ori mai multe oferte de televiziune dec$t ^n 1985, dar acela}i
nivel de utilizare
Cele mai multe mijloace de comunicare din toate timpurile (Germania
40.000)
Mai mult@ publicitate
Mai multe m@rci
Mai multe produse interschimbabile
Sc@derea valorii investi]iilor
Sc@derea valorii dividendelor
Concuren]a
…Publicitatea
Scop: promovarea v$nz@rilor
Libertate de crea]ie
Libertate ^n alegerea mijloacelor de comunicare
Buget mare – frecven]@ mare
Costisitoare
Comunicare unidirec]ional@
Pu]in plauzibil@
Emo]ional@
Subiectiv@
Necesit@ un efort sc@zut de aten]ie
Credibilitate sc@zut@
Rela]iile Publice
Scop: ob]inerea ^ncrederii
Posibilit@]i limitate ^n crea]ie
Inexisten]a garan]iei public@rii
Frecven]@ incontrolabil@
Mai ieftin@
Comunicare bidirec]ional@

20
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Informativ@
Mai obiectiv@
Necesit@ un efort ridicat de aten]ie
Credibilitate ridicat@
Rela]iile publice ^n practic@
Crearea publicului-]int@
Dirijeaz@ procesele de comunicare
Organizeaz@ evenimente
Rela]iile publice ^n practic@
nu reprezint@ un lux, ci un dialog necesar ^ntre companii / institu]ii
}i public
Orice companie, orice organiza]ie desf@}oar@ activit@]i de rela]ii
publice – ^ntrebarea este dac@ o face bine sau r@u
Orice companie, orice asocia]ie, orice organiza]ie, orice persoan@ are
ceva de comunicat publicului – clien]ilor, angaja]ilor, cet@]enilor,
dar de asemenea, jurnali}tilor sau editorilor
Protagoni}tii activit@]ilor de rela]ii publice
Companii produc@toare }i firme prestatoare de servicii
Institu]ii
Organiza]ii, asocia]ii, federa]ii
Organiza]ii non-profit: Biserica, Crucea Ro}ie, sindicatele
Guverne, partide politice
Organe administrative
Publicuri ]int@
Interne
Angaja]i
Rude
Reziden]i
Poten]iali angaja]i
Pensionari
Liber profesioni}ti }i consultan]i
Ac]ionarii
Externe
Clien]i
Companii
Organe administrative
Guverne
Institu]ii
Federa]ii
Biserici

21
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Media
Grupuri politice
Grupuri ideologice
Vecini
Activit@]ile de Rela]ii Publice
Analiz@ }i planificare (concep]ie)
Informare }i proiectare (editare)
Rela]ii umane interne }i externe (contacte)
Organizare }i implementare (organizare)
Verificarea rezultatelor / eficacit@]ii (evaluare)
Noua provocare cu care se confrunt@ rela]iile publice
%n trecut:
PR = necesitate, multe companii, asocia]ii le foloseau
Nu se verificau rezultatele economice
Se realiza doar num@r@toarea t@ieturilor din ziare
Ast@zi:
Cererea din partea clien]ilor }i liderilor formali este ^n cre}tere, ace}tia
dorind dovezi tangibile c@ rela]iile publice
Justific@ investi]ia
Reprezint@ o valoare
{i pot cu adev@rat s@ influen]eze renumele
Rela]iile publice ^ncep acas@
Calitatea rela]iilor interne este direct influen]at@ de eficien]a
activit@]ilor externe de rela]ii publice.
Comunicarea intern@
Rela]iile publice ^ncep acas@ – fundamentul succesului ^n comunicare
Comunicare vertical@
Comunicare orizontal@
Rela]ii interne
Avizier
Newsletter
Scrisori de informare
Revist@ cu circula]ie intern@
Urn@ de reclama]ii
Spa]iu destinat discu]iilor informale
Excursii ale angaja]ilor
Petrecere de Cr@ciun
Sport
Anivers@rile angaja]ilor
Sistem de acordare a primelor
Revista presei

22
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Rela]ii externe
Raport anual
Produs nou, tehnic@ nou@
Inova]ii tehnice
Sarcin@ important@
Rezultate financiare
Aniversarea companiei
Proiectul cl@dirilor?
M@suri ^mpotriva polu@rii
Investi]ii substan]iale
Oaspe]i renumi]i
Detalii (numele reprezint@ }tiri)
Comentarii din partea consiliului de administra]ie, directorului
general etc.
Rela]ii publice externe
Bro}ur@
Anun]uri pentru crearea de imagine
Revist@ pentru clien]i
Sponsoriz@ri
Evenimente
Rela]ii publice – chiar }i atunci c$nd nu este nimic de spus
Creare de evenimente
Creare de ocazii
- zi a por]ilor deschise
- cel de-al o sut@ mielea client
- crearea unui premiu pentru jurnali}ti
- “ziua turistului ^n Timi}oara”
Rela]ii publice pe plan extern
Obiective:
o politic@ de informare transparent@, orientat@ c@tre client
^mbun@t@]irea nivelului de cuno}tin]e
pozi]ionarea companiei ca reprezent$nd o loca]ie propice investi]iilor
^mbun@t@]irea imaginii / implementarea unei imagini pozitive
Subiecte
g@sirea de investitori
mediul ^nconjur@tor
siguran]a pe drumurile publice
s@n@tatea public@
V-a]i f@cut acum o idee despre ce reprezint@ rela]iile publice }i a]i
^n]eles de ce RP joac@ un rol important ^n procesul de creare al imaginii?

23
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

24
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Lia Lucia EPURE

Aspecte
ale metacomunic@rii
}i vorbirii
^n psihologia comunic@rii
Pentru comunicatori, se impune o revizuire ^n chiar ceea ce prive}te
no]iunea ^ns@}i de “comunicare”, acel “fenomen de creare a realit@]ilor }i
rela]iilor inedite care provoac@, plec$nd de la noile date, transformarea ^n
altceva a ideilor }i cuno}tin]elor de]inute de fiecare fiin]@ uman@”, dup@ cum
^l numea G. Willet. Este, a}adar, necesar@ trecerea de la ideea de transmitere
de informa]ie spre un schimb }i o ^mp@rt@}ire de mesaje }i semnifica]ii, spre
o rela]ie productiv@, efortul teoriilor ^ndrept$ndu-se, astfel, spre ^n]elegerea
}i explicarea comunic@rii ca motor }i matrice a situa]iilor ^n care se creeaz@
realit@]ile }i rela]iile.
Principala barier@ ^n calea unei bune comunic@ri este ^ns@}i
individualitatea noastr@ }i se impune s@ con}tientiz@m faptul c@ exist@ o
multitudine de factori care pot cauza probleme }i de care trebuie s@ fim preveni]i
pentru a le dep@}i sau pentru a le minimiza efectul de bariere ^n calea
comunic@rii. Se cuvine s@ facem ^n cele ce urmeaz@ o scurt@ trecere ^n revist@
a acestora din urm@.
Diferen]ele de percep]ie – modul ^n care noi privim lumea este
influen]at de experien]ele personale anterioare iar diferen]ele de percep]ie
sunt deseori numai r@d@cina multor altor bariere de comunicare.
Dificult@]ile de exprimare – dac@ sunte]i emi]@torul, }i ^nt$mpina]i
probleme ^n a g@si cuvinte pentru a exprima ideile, aceasta ^n mod sigur va
fi o barier@ ^n comunicare }i, inevitabil, trebuie s@ v@ ^mbog@]i]i vocabularul.
Lipsa de ^ncredere, care de asemenea poate cauza dificult@]i de comunicare,
poate fi ^nvins@ prin preg@tirea atent@ a mesajelor.
Emo]ii – emotivitatea emi]@torilor }i receptorilor de mesaje poate fi,
de asemenea, o barier@. Emo]ia puternic@ este r@spunz@toare de blocarea

25
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

aproape complet@ a comunic@rii. O metod@ de a ^mpiedica acest blocaj const@


^n evitarea comunic@rii atunci c$nd sunte]i }i dumneavoastr@ afectat de emo]ii
puternice. Aceste st@ri v@ pot face incoerent sau pot schimba complet sensul
mesajelor transmise. Totu}i, uneori, cel care prime}te mesajul poate fi mai
pu]in impresionat de o persoan@ care vorbe}te f@r@ emo]ie sau entuziasm,
consider$nd-o plictisitoare – astfel c@ emo]ia (^n “cantit@]i” moderate, desigur)
poate deveni un catalizator al comunic@rii.
Personalitatea – s-a observat c@ nu numai diferen]ele dintre tipurile
de personalit@]i pot cauza probleme, ci, adeseori, propria noastr@ percep]ie
asupra persoanelor din jurul nostru este afectat@ }i, ca urmare,
comportamentul nostru influen]eaz@ procesul comunic@rii. Aceast@
“ciocnire a personalit@]ilor” este una dintre cele mai frecvente cauze ale
e}ecului ^n comunicare. Nu ^ntotdeauna suntem capabili s@ influen]@m
personalitatea celuilalt dar, cel pu]in, trebuie s@ fim preg@ti]i s@ ne studiem
propria persoan@ pentru a observa dac@ o schimbare ^n comportamentul
nostru poate genera reac]ii satisf@c@toare.
Lipsa de cunoa}tere - este dificil s@ comunic@m eficient cu cineva ale
c@rui cuno}tin]e ^n leg@tur@ cu un anumit subiect ^n discu]ie sunt mai reduse;
e posibil, ^ns@ necesit@ ^ndem$nare din parte celui care comunic@. El trebuie
s@ fie con}tient de discrepan]a ^ntre nivelurile de cunoa}tere }i s@ se adapteze
^n consecin]@.
Concluzii gr@bite – deseori vedem ceea ce dorim s@ auzim, evit$nd s@
recunoa}tem realitatea ^n sine. Aceasta ne poate duce la ceea ce se nume}te “a
face doi plus doi s@ dea cinci”.
Stereotipii – ^nv@]$nd permanent din experien]ele proprii, vom
^nt$mpina riscul de a trata diferite situa]ii ca }i c$nd ar fi una singur@: “Dac@
am cunoscut o anume situa]ie, atunci le-am cunoscut pe toate”.
Lipsa de interes – una dintre cele mai mari bariere ce trebuie dep@}it@
de toate persoanele. Acolo unde lipsa de interes este evident@ }i de ^n]eles,
trebuie s@ ac]iona]i cu abilitate, pentru a direc]iona mesajul dumneavoastr@
astfel ^nc$t s@ corespund@ intereselor }i nevoilor celui ce-l prime}te.
Con}tientiz$nd “barierele” mai sus enumerate, putem ^ncerca o
succint@ examinare a acelor c@i care }i-au dovedit eficien]a ^n realizarea unei
comunic@ri eficiente. Prima “regul@ de aur” este anticiparea. Dac@ am analiza
unele dintre problemele mai dificile ^nainte de a comunica, am putea ^ncerca
s@ le evit@m. A}adar, se va impune ^ntotdeauna apelarea la formula: “De ce,
cine, unde, c$nd, ce, cum” – indiferent ce ac]iune ^ncerca]i s@ ^ntreprinde]i,
pune]i-v@ aceste 6 ^ntreb@ri simple ^nainte de a ^ncepe - ve]i conferi comunic@rii
dvs. o mai bun@ }ans@ de succes }i v@ va face sarcina mai u}oar@.

26
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

De ce – scopul. Care este scopul real: ce sper s@ realizez – o


schimbare de opinie, o schimbare de atitudine; vreau s@ informez, s@
influen]ez, s@ conving, s@ fraternizez cu cineva.
Cine - interlocutorul. Cine este cel vizat a fi receptorul mesajului
meu, ce tip de persoan@ este, ce educa]ie, v$rst@, statut social are. Cum va
reac]iona la con]inutul mesajului meu. Ce }tie el deja despre con]inutul
mesajului meu (mult, pu]in, nimic).
Unde }i c$nd – locul }i contextul. Ce elemente anume, ale mesajului
meu nu-i sunt cunoscute, astfel ^nc$t va fi nevoie s@-i reamintesc faptele. %n ce
moment sose}te mesajul meu. (Pot r@spunde la o problem@ ridicat@ de
interlocutor, sau mesajul meu va reprezenta prima informa]ie pe care
interlocutorul o va auzi despre problema respectiv@). Care este rela]ia mea cu
ascult@torul, este subiectul mesajului meu un motiv de controvers@ ^ntre noi.
Atmosfera este ^nc@rcat@ sau este una cordial@.
R@spunsurile la aceste prime patru ^ntreb@ri v@ vor ajuta s@ g@si]i
r@spunsuri la urm@toarele dou@ mai u}or dec$t dac@ le-am aborda direct cu
“Ce a} vrea s@ spun?”.
Ce - subiectul - ce vreau exact s@ spun, ce dore}te interlocutorul meu
s@ }tie, ce informa]ii pot omite, ce informa]ii pot oferi pentru a fi: clar, concis,
dar ^n acela}i timp complet, amabil, constructiv, corect.
Cum - tonul }i stilul .Cum voi comunica mesajul meu – ^n cuvinte, ^n
imagini, ^n cuvinte plus imagini (^n ce cuvinte, ^n ce imagini), cum voi organiza
informa]iile pe care vreau s@ le transmit: voi folosi o prezentare deductiv@
(^ncep cu punctul meu de vedere principal }i apoi s@ continui cu explica]ii,
exemple, ilustr@ri) sau voi utiliza o prezentare inductiv@ (^n care esen]a
mesajului meu va fi plasat@ la final). Cum voi realiza efectul dorit: de ce ton
trebuie s@ uzez pentru a-mi realiza obiectivul, ce cuvinte trebuie s@ folosesc,
sau s@ evit, pentru a crea o atmosfer@ potrivit@.
Este foarte u}or s@ vedem lucrurile din punctul nostru de vedere,
uit$nd c@ interlocutorul le poate vedea altfel, ^ns@ se impune s@ z@bovim
asupra acestor probleme ^nainte de a comunica un mesaj dificil sau de mare
importan]@. Trebuie ^n permanen]@ s@ ]inem cont de aceste observa]ii, chiar
}i ^n situa]ia ^n care comunicarea are loc spontan. Aceste elemente vor ac]iona
ca o bun@ disciplin@ ^n a ne ^mpiedica s@ vorbim f@r@ s@ g$ndim. Problemele
dificile sau conflictuale merit@ o aten]ie }i o analiz@ ^ndelungat@, ^nainte de a
transmite mesajul.
Comunicare non-verbal@. Desigur, noi nu folosim numai cuvinte pentru
a comunica. De c$te ori comunic@m, noi trimitem ^n exterior mesaje }i prin
intermediul altor mijloace. Chiar atunci c$nd nu vorbim, noi totu}i comunic@m
ceva, uneori neinten]ionat.

27
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

C$nd vorbim, voluntar sau involuntar, comunic@m, de asemenea, prin:


expresia fe]ei (un z$mbet, o ^ncruntare); gesturi (mi}carea m$inilor }i a corpului
pentru a explica sau accentua mesajul verbal); pozi]ia corpului (modul ^n care
st@m, ^n picioare sau a}eza]i); orientarea (dac@ st@m cu fa]a sau ^n profil, raportat
la interlocutor); proximitatea (distan]a la care st@m fa]@ de interlocutor, ^n
picioare sau a}eza]i); contactul vizual (dac@ privim interlocutorul sau nu,
intervalul de timp ^n care ^l privim); mi}c@ri ale corpului (pentru a indica
aprobarea, respectiv, dezaprobarea sau pentru a ^ncuraja interlocutorul s@
continue); aspectul exterior (^nf@]i}area fizic@ sau alegerea vestimenta]iei);
aspectele non-verbale ale vorbirii (varia]ii ale ^n@l]imii sunetelor, t@ria lor }i
rapiditatea vorbirii, calitatea }i tonul vocii - denumite uneori “paralimbaj”).
Ansamblul elementelor non-verbale ale comunic@rii este uneori
denumit “metacomunicare” (cuv$ntul grecesc “meta” ^nseamn@ “dincolo”
sau “^n plus”). “Metacomunicarea” este, deci, ceva “^n plus fa]@ de comunicare”
}i trebuie s@ fim ^ntotdeauna con}tien]i de existen]a sa. Trebuie s@ subliniem
c@ metacomunicarea, care ^nso]e}te “orice” mesaj, este foarte important@.
Ascult@torul va folosi aceste “chei” pentru a-l ajuta s@ interpreteze ce urm@ri]i
s@ spune]i dar, mai important, el va prelua ^n]elesul mai degrab@ din
metacomunicare dec$t din cuvintele auzite, ^n special c$nd “una spune]i }i
alta face]i”. Dac@, de exemplu, atunci c$nd sunte]i sup@rat, ^ncerc$nd s@
ascunde]i acest lucru, trebuie s@ fi]i con}tient de pozi]ia corpului, modul ^n
care folosi]i ochii, gesturile, expresia fe]ei }i tonul vocii, care v@ pot tr@da.
Metacomunicarea }i paralimbajul – comunicarea non-verbal@ ^nseamn@
cu totul altceva dec$t cuvintele prin care transmitem un mesaj. Felul ^n care
st@m, mergem, d@m din umeri, hainele pe care le purt@m, ma}ina pe care o
conducem – toate comunic@ idei c@tre ceilal]i. Toate aceste lucruri pe care le
lu@m ^n considerare ^n interpretarea celor spuse de cineva, ^nainte }i dup@
rostirea cuvintelor, se refer@ la o “metacomunicare” (prin urmare, la ceva “^n
completarea comunic@rii”. Dac@ a]i sesizat datorit@ expresiei fe]ei sau din
mi}carea corpului, c@ vorbitorul era nemul]umit - toate au fost exprimate cu
ajutorul mijloacelor de metacomunicare).
Dac@ a]i recep]ionat mesajul din inflexiunile vocii sale, el a comunicat
aceasta prin ceea ce noi numim “paralimbaj”. Frecvent paralimbajul transmite
sensul opus al cuvintelor. C$nd se ^nt$mpl@ aceasta, apel@m la ^n]elesurile
paralimbajului }i nu la semnifica]ia limbajului folosit. Cu alte cuvinte, putem
spune: Nu este important ceea ce spune, ci felul ^n care o spune. Desigur,
deseori noi comunic@m ^ntr-un mod nonverbal, cu ajutorul gesturilor,
expresiilor fe]ei }i al altor mi}c@ri ale corpului. De}i nu reac]iona]i, deseori
sunte]i afectat ^n mod incon}tient de aceste comunic@ri nonverbale. Similar,
nu sunte]i totdeauna con}tient de modul ^n care transmite]i mesaje nonverbale

28
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

nedorite. C@ile de comunicare nonverbale sunt reac]iile necon}tientizate, dar


care sunt evidente pentru cei din jur.
Limbajul t@cerii – C$nd cineva ne pune o ^ntrebare }i nu reu}im s@
r@spundem, noi comunic@m prin t@cerea l@sat@ la sf$r}itul fiec@rui discurs.
T@cerea poate fi o tehnic@ eficient@ de ^ncurajare a r@spunsurilor pentru o
comunicare bidirec]ional@ real@. T@cerea deci, este un instrument puternic de
comunicare, dar care trebuie folosit cu abilitate.
Mul]i antropologi vor fi preocupa]i s@ extind@ domeniul de studiu
clasic al comunic@rii (limbajul verbal) prin introducerea nonverbalului
(postur@, mimic@, ]inut@, prezentare a sinelui etc.), care face trimitere la
personalitatea protagoni}tilor, dar }i la normele sociale nescrise, care sunt
rezultatul unor tradi]ii sociale complexe. Printre ace}ti cercet@tori, Ray
Birdwhistell }i Edward Hall, ambii, antropologi inspira]i de lingvistic@, se
vor interesa ^n primul r$nd de gestualitate (kinezic@), iar ^n al doilea r$nd, de
spa]iul interpersonal (proxemic@).
Prin kinezic@, Birdwhistell ^ncerca s@ ofere o imagine riguroas@ a
comportamentului gestual de comunicare. La r$ndul s@u, Hall se apleac@ asupra
rolului jucat de spa]iu ca element de interac]iune. Structurat de cultur@, cadrul
spa]io-temporal are un efect structurant asupra rela]iilor sociale pe care le
studiaz@ Hall prin proxemic@. El deosebe}te trei tipuri de spa]ii utilizate de
diverse culturi ^n mod distinct: spa]iul cu organizare fix@ (ora}e, case, camere),
spa]iul cu utilizare semifix@ (mobilie, u}i etc.) }i spa]iul informal, distan]a
fizic@ ce separ@ interactan]ii, variabil@ potrivit c@reia rela]ia poate fi: intim@,
personal@, social@ sau public@.
Spa]iul – %nainte de a vedea modul ^n care ne mi}c@m diverse p@r]i ale
corpului, nu e lipsit de importan]@ s@ examin@m atitudinea noastr@ referitoare
la spa]iul ^n care aceast@ mi}care are loc. Nu numai c@ spa]iul afecteaz@ felul ^n
care noi comunic@m, dar ar trebui s@ }tim cum s@ ^l folosim pentru a comunica.
Aceasta ar putea p@rea un lucru m@runt, lipsit de o importan]@ extraordinar@,
dar lucrurile stau, desigur, cu totul altfel.
Spa]iul }i pozi]ia social@ – %n lumea afacerilor, spa]iul este de obicei
^ntr-o rela]ie direct@ cu rangul, ^n sensul c@ pe m@sur@ ce oamenii avanseaz@
^n func]ii, cresc }i dimensiunile birourilor lor. Unele dintre marile companii
au chiar reguli care plaseaz@ angaja]ii pe niveluri, cu un spa]iu de lucru bine
definit, ^n func]ie de pozi]ia pe care ace}tia o ocup@. %ntr-o institu]ie, la
nivelurile inferioare, achizi]ionarea de spa]ii pentru personal a impus faptul
c@ este mai bine s@ i se dea fiec@ruia un birou, chiar dac@ acesta are o
suprafa]@ mai mic@, dec$t s@ i se dea unul mai mare, dar pe care ar trebui s@-l
^mpart@ cu al]ii.
Exist@, desigur, diferen]e culturale privind modul ^n care este folosit

29
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

spa]iul, dar ^n cadrul unei organiza]ii acesta poate spune ceva ^n leg@tur@ cu
pozi]ia social@.
Teritoriul – Nevoia noastr@ de a revendica o anumit@ suprafa]@, caracter
mo}tenit despre care observa]iile indic@ un anumit lucru: omul are un sim] al
spa]iului care ^l determin@ s@-}i protejeze locuin]a de orice musafir nepoftit.
Teritoriul va fi apoi p@strat.
Spa]iul personal – Ideea unui teritoriu apare pentru fiecare dintre noi:
probabil din dorin]a de a c$}tiga un teritoriu personal, orice individ este
^nconjurat de “spa]iu personal”, reprezent$nd distan]a de la care suntem
preg@ti]i s@ interac]ion@m cu al]ii. Putem modifica aceast@ distan]@, ^n func]ie
de c$t de bine cunoa}tem pe cineva }i de activitatea sau tipul de comunicare
^n care suntem implica]i.
Hall clasifica aceste “spa]ii personale “ sau “distan]e” ^n 4 tipuri
(fiecare dintre ele, la r$ndul s@u, are o “zon@ apropiat@” }i o “zon@ ^ndep@rtat@”.
Desigur, baza observ@rii ^n comunicare o vor constitui elementele de
suprafa]@ care sunt cel mai u}or de determinat: aspectul fizic }i manifest@rile
de comportament sub variatele lor forme: mersul, mimica, gesturile, vorbirea,
^mbr@c@mintea etc.
Aspectul fizic sau conforma]ia corporal@ a indivizilor }i particularit@]ile
lor de structur@ psihic@, respectiv de conduit@ social@. Astfel de leg@turi
exist@, f@r@ nici o ^ndoial@, ^ntr-un fel sau altul, conforma]ia fizic@ se
repercuteaz@ asupra activit@]ii psihice }i asupra comportamentului individului,
chiar dac@ aceste influen]e }i mecanismele lor nu au ajuns ^nc@ s@ fie cunoscute
cu precizie. Trebuie spus ^ns@, pe de alt@ parte, c@ particularit@]ile conforma]iei
corporale nu sunt exclusiv definitorii, ci reprezint@ numai una dintre
numeroasele surse de influen]@ asupra structurii psihice }i asupra conduitei
oamenilor. %n cadrul acestei abord@ri elementele referitoare la aspectul fizic
}i comportamental pot fi ^mp@r]ite ^n dou@ mari grupe: a) simptomatica stabil@
}i b) simptomatica labil@. (Mai trebuie men]ionat acestea dou@ }i o alt@ surs@
de date cu privire la tabloul psihic al unui individ, care se al@tur@ la ceea ce
am denumit mai sus simptomatica stabil@ sau simptomatica labil@ - aspectul
vestimentar).
a). Simptomatica stabil@ cuprinde toate datele care pot fi ob]inute prin
observare corpului subiectului ^n stare de nemi}care. Aceste m@rimi corporale
nu sunt analizate ^n mod independent, ci ^n str$ns@ corela]ie, ^n cadrul unor
grup@ri ca: tipul constitu]ional (care reprezint@ un anumit mod de ^mbinare a
caracteristicilor fizice cu cele psihice, ^n a}a fel ^nc$t din cunoa}terea unora s@
poat@ fi deduse celelalte) }i fizionomia (^n]eleg$nd prin aceasta tot ceea ce
sub aspect strict anatomic, constituie pentru cercet@torii din domeniul }tiin]elor
medicale obiect de studiu ^n cadrul somatometriei: aspectul fe]ei, dar }i al

30
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

capului omului, particularizate prin raporturile de amplasare }i de m@rime


dintre diferitele detalii anatomice: fruntea, nasul, b@rbia, pome]ii obrajilor,
ochii, maxilarele etc.
Consider$nd c@ aspectele statice pe care le include aceasta sunt
revelatoare numai ^n corela]ie cu aspectele dinamic-expresive ale fe]ei (cu
mimica), se cuvine o scurt@ trimitere asupra fizionomiei cu referire la
simptomatica labil@.
b). Simptomatica labil@ include toate aspectele dinamice ale corpului,
respectiv cele care prezint@ schimb@ri importante de la un moment la altul:
1. pantomima (]inuta, gesturile), 2. mimica (expresiile fe]ei), 3. modific@rile
vegetative, 4. vorbirea. ( Tot ^n cadrul simptomaticii labile – al@turi de
pantomim@, mimic@, modific@ri vegetative }i vorbire - se ^ncadreaz@ }i ticurile,
reac]ii stereotipe ce se repet@ des, de multe ori f@r@ }tirea individului -, care
pot ap@rea fie numai ^ntr-una din categoriile men]ionate (pantomim@, mimic@,
gesturi, vorbire), fie ca o manifestare complex@, ^mprumut$nd elemente din
mai multe categorii. Ele ajut@ la particularizarea cunoa}terii oamenilor,
facilit$nd evocarea lor).
Pentru interpretarea psihologic@ a acestor elemente nu pot fi date
criterii fixe, deoarece ^n determinarea particularit@]ilor dinamice ale corpului
intervin }i multe “imponderabile” a c@ror sesizare depinde de institu]ia }i
experien]a celui ce observ@, dar }i de “expresivitatea” celui care transmite,
comunic@. Fiecare om, la primul contact cu o persoan@ necunoscut@,
realizeaz@, ^n cursul unui proces care la ^nceput este pur intuitiv }i numai
treptat devine con}tient, o cunoa}tere a ^nsu}irilor psihice ale persoanei
respective - uneori destul de aproape de realitate - }i ^n func]ie de care ^}i
adapteaz@ aproape automat propriile manifest@ri (gesturi, expresii etc.).
Aceast@ cunoa}tere se realizeaz@ la ^nceput pe baza elementelor exterioare
care sunt cel mai u}or de sesizat: statura, ]inuta, mersul, gesturile, fizionomia
}i mimica, exprimarea etc. Se formeaz@ astfel a}a-numita “prima impresie”,
care constituie cel mai important (pentru c@ este cel mai utilizat) element de
reglare reciproc@ a comportamentului. De aici - ca o prim@ condi]ie pentru a
ajunge la cunoa}terea mai sigur@ a oamenilor - nevoia de a acorda doar un
credit limitat primei impresii }i de a apela, ori de c$te ori este necesar, la
observarea lucid@, sistematic@, spre a realiza o veritabil@ comunicare.
%nainte de a ne referi la fiecare element ^n parte, socotim utile c$teva
recomand@ri generale cu privire la modul de observare }i apreciere a
simptomaticii labile:
Comportamentul exterior al fiec@rui individ constituie o rezultant@ a
dou@ categorii de factori, unii reflect$nd ceea ce “este” el cu adev@rat, iar
al]ii ceea ce el “ar vrea s@ fie”. A doua categorie reprezint@ imaginea sau

31
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

“poza” pe care fiecare om caut@ s@ }i-o protejeze sau s@ o impun@ lumii


exterioare - }i chiar lui ^nsu}i - ca ar@t$nd adev@ratul lui mod de a fi. (Exist@ ^n
fiecare individ tendin]a fireasc@ de a c@uta, ^n societatea semenilor s@i, s@
apar@ ^n lumina cea mai bun@, s@ apar@, sub anumite aspecte, ceva “mai mult”
sau “altfel” dec$t este de fapt. Aceasta duce la intensificarea voit@ a unor
tr@s@turi sau la estomparea altora). Poate c@ nu ar fi exagerat s@ se spun@ c@,
mai mult sau mai pu]in con}tient, fiecare om se comport@, nu numai ^n rela]iile
cu ceilal]i oameni, ci chiar fa]@ de sine, ca }i cum ar juca un “rol”, cel al lui
^nsu}i. Rezultatele sunt desigur diferite: la unii indivizi se realizeaz@ o larg@
suprapunere ^ntre structura real@ }i cea dorit@ (^n aceste cazuri, “poza”, dac@
se poate vorbi de ea, este ^n mare m@sur@ conform@ realit@]ii }i, ca urmare, ^n
comportament nu mai apare nimic distonant. De regul@, o reac]ie, cu c$t este
mai prompt@, mai apropiat@ de limita spontaneit@]ii, cu at$t este mai
“adev@rat@”).
Reiese de aici necesitatea ca observa]iile asupra comportamentului
oamenilor s@ fie mereu supuse analizei cu scopul de a discerne ceea ce este
adev@rat de ceea ce reprezint@ numai o aparen]@. (Dar aparen]ele nu trebuie s@
fie pur }i simplu desconsiderate, pentru c@ }i ele au o anumit@ valoare de
cunoa}tere. “Rolul” pe care, con}tient sau nu, }i-l asum@ unii oameni ^n rela]iile
cu semenii “spune” }i el, ^n sine, destul de multe lucruri despre structura lor
real@: tendin]a de subestimare, sau supraestimare a propriilor posibilit@]i,
aprecierea dat@ celor din jur, anumite tr@s@turi de caracter etc.).
O alt@ condi]ie important@ ^n observarea }i valorificarea pe planul
cunoa}terii a comportamentului oamenilor rezid@ ^n permanenta confruntare
}i coroborare a concluziilor desprinse din analiza manifest@rilor izolate. De
pild@, o concluzie formulat@ ^n urma observ@rii unei anumite manifest@ri trebuie
s@ fie considerat@ ca adev@rat@ numai dac@ este confirmat@ }i de analiza altor
reac]ii sau acte de conduit@, de note ob]inute din utilizarea unor metode
psihologice verificate.
%n cele ce urmeaz@, vom trece ^n revist@ sursele de elemente
semnificative }i, de aici, c$teva dintre principalele concluzii posibile.
I. Pantomima reprezint@ ansamblul reac]iilor la care particip@ ^ntreg
corpul }i care cuprinde: ]inuta, mersul, gesturile.
[inuta sau atitudinea exprim@, printr-o anumit@ pozi]ie a corpului dar
}i printr-un anumit con]inut psihic, r@spunsul sau reac]ia individului ^ntr-o
situa]ie dat@: fa]@ de unul sau mai mul]i indivizi, efectul unei solicit@ri, modul
de a a}tepta confruntarea cu un anumit eveniment. Cel mai adesea, pozi]ia
general@ a corpului este edificatoare pentru tr@irea psihic@ a individului ^n
momentul respectiv, astfel: atitudinea caracterizat@ prin: umerii “c@zu]i”,
trunchiul ^nclinat ^n fa]@, capul aplecat ^n jos, m$inile ^ntinse moi de-a lungul

32
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

corpului denot@ ^n mod frecvent fie starea de oboseal@ - ca urmare a unei


solicit@ri anterioare - fie o stare depresiv@, ^n urma unui eveniment nepl@cut.
La extrema cealalt@ - pieptul bombat, capul sus, umerii drep]i, picioarele larg
dep@rtate, m$inile evolu$nd larg pe l$ng@ corp denot@ cel mai adesea siguran]@
de sine, tendin]@ dominatoare, atitudine “mar]ial@”, atitudine de provocare.
(O condi]ie important@ pentru descifrarea semnifica]iei pe care o are
atitudinea const@ ^n cunoa}terea situa]iei, a contextului ^n care se plaseaz@
ea, pentru c@ o aceea}i “]inut@” poate avea semnifica]ii deosebite ^n situa]ii
diferite. %n plus, ea trebuie corelat@ }i cu alte elemente semnificative, ^ntre
extremele men]ionate put$nd exista o infinitate de nuan]e. Prin ]inut@ sau
atitudine nu trebuie s@ se ^n]eleag@ numai o anumit@ pozi]ie a corpului ^n
sine, ci modul particular ^n care se ^mbin@ o serie de elemente ca: statura }i
constitu]ia corporal@, forma }i pozi]ia capului, pozi]ia trunchiului }i a umerilor,
amplasarea m$inilor }i picioarelor, direc]ia }i expresia privirii etc. - toate
acestea comunic$nd o secven]@ din structura psihologic@ a persoanei studiate).
Gesturile reprezint@, al@turi de mers }i de modific@rile pozi]iei corpului
ca atare, unul dintre cele mai vechi mijloace de exprimare a reac]iei
organismului la o modificare survenit@ ^n mediul exterior sau interior }i au
rol de a restabili echilibrul cu mediul sau de a realiza echilibrul cu mediul
exterior sau interior. Altfel spus, rolul gesturilor const@ ^n ^ncercarea de a
restabili echilibrul cu mediul sau de a realiza echilibrul pe o treapt@ nou@,
superioar@ - actul de comunicare fiind ^n acest caz un cod sintetic de informa]ii
utile. Gesturile pot fi ^mp@r]ite ^n trei mari diviziuni: instrumentale, retorice
}i reactive.
a) Gesturile instrumentale sunt cele prin intermediul c@rora se efectueaz@
o anumit@ activitate. Rolul instrumental mai amplu revine m$inii – aceasta
r@m$n$nd un instrument pus ^n ac]iune de o serie ^ntreag@ de mecanisme
psihice, rezult@ c@ observarea gesturilor efectuate cu ajutorul m$inilor poate
pune ^n lumin@ multe dintre particularit@]ile mecanismelor psihice care stau
^n spatele lor. Pantomima ^n genere transmite, comunic@, dar gesturile au
“registre” speciale }i decodori specializa]i de percepere }i ^n]elegere. Exist@
gesturi instrumentale generale }i specifice: gesturile instrumentale generale
fiind cele la care recurg practic to]i oamenii apar]in$nd aceluia}i mediu
social sau cultural pentru satisfacerea diverselor lor trebuin]e (activit@]ile
casnice }i gospod@re}ti, scrisul }i cititul etc.), iar specifice sunt cele implicate
^n exercitarea activit@]ilor profesionale, diferite de la o profesie la alta (de
aceea, la oamenii apar]in$nd altor categorii profesionale, observa]ia va viza
sfera gesturilor instrumentale generale). Oric$t de variate, gesturile
instrumentale generale pot fi analizate prin prisma unui num@r redus de criterii:
viteza, frecven]a, intensitatea, amplitudinea, planul de efectuare, precizia }i,

33
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

^n str$ns@ leg@tur@ cu cea din urm@, eficacitatea. Concluzii psihologice mai


bogate pot fi apoi ob]inute din analiza raportului dintre viteza }i precizia
gesturilor instrumentale. Astfel: gesturile rapide, dar de o precizie mediocr@
denot@ ^n general o stare de hiperexcitabilitate ori poate fi semnul fie al unei
ridicate tensiuni emo]ionale, fie al unei puternice irita]ii. Gesturile prompte,
sigure }i precise denot@ calm, st@p$nire de sine, ^ncredere ^n sine, prezen]@ de
spirit etc. Gesturile lente, dar sigure }i precise denot@ meticulozitate, tendin]a
de a neglija dimensiunea temporal@ a activit@]ii ^n favoarea calit@]ii. Gesturile
variate ca vitez@, dar sistematic lipsite de precizie, denot@ totdeauna
ne^ndem$nare, ^napoia acesteia put$nd sta cauze diferite: lips@ de interes
pentru activitatea respectiv@, nivel sc@zut de mobilizare energetic@, lips@ de
exerci]iu.
b).Gesturile apar]in$nd celei de-a doua mari diviziuni, cea a gesturilor
retorice, sunt cele care, fie ^nso]ind, fie ^nlocuind vorbirea, au drept scop s@
conving@ interlocutorul sau, ceva mai mult, s@ provoace acestuia o anumit@
stare emo]ional@ sau afectiv@.
Semnifica]iile gesturilor retorice sunt tot a}a de numeroase }i variate
ca }i cele ale vorbirii propriu-zise. Varietatea }i coloratura afectiv@ a
gesturilor este ^n mare m@sur@ edificatoare pentru fondul de emo]ii }i
sentimente ale individului. Astfel, observarea atent@ a gesturilor retorice
ale oamenilor poate aduce importante preciz@ri cu privire la caracterul
spontan sau, dimpotriv@, “elaborat” al gesturilor - ^n m@sura ^n care
acesta poate fi sesizat. El ne sugereaz@ “secven]e” privind sinceritatea
individului, gradul ^n care el este convins de ceea ce spune }i ne trimite la
abordarea mult mai complex@ a atitudinilor.
c) {i, ^n fine - gesturile reactive sunt constituite din acele mi}c@ri ale
corpului }i membrelor efectuate ca r@spuns la diferite solicit@ri sau situa]ii
nea}teptate cu care este confruntat individul. Spre deosebire de mi}c@rile
efectuate ca r@spuns la solicit@rile sau situa]iile a}teptate - care, put$nd fi
g$ndite sau preg@tite, intr@ ^n mod firesc ^n sfera gesturilor instrumentale -,
cele reactive nu sunt elaborate con}tient, ele servind, ^n marea majoritate a
cazurilor, unor scopuri de ap@rare.
La fel ca }i mersul sau celelalte categorii de gesturi, manifest@rile
reactive pot fi analizate prin prisma unor criterii ca: promptitudinea declan}@rii,
viteza de desf@}urare, num@rul (frecven]a), amplitudinea, intensitatea etc. %n
func]ie de acestea, gesturile reactive sunt edificatoare pentru dinamica
neuropsihic@, resursele energetice }i ^n special caracteristicile reactivit@]ii
emo]ionale, de la manifest@rile extreme de tipul blocajului, al incapacit@]ii
de a ac]iona etc.), p$n@ la cele extreme de tipul avalan}ei de mi}c@ri, ac]iunilor
haotice, fenomenelor de pronun]at@ irita]ie).

34
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

II. Mimica reprezint@ ansamblul modific@rilor expresive la care


particip@ p@r]ile mobile ale fe]ei: ochii, spr$ncenele, fruntea, gura, maxilarele.
Nu exist@ ^ns@ nici o ^ndoial@ c@ la expresivitatea fe]ei concur@, chiar f@r@
voia individului, }i o serie de elemente statice apar]in$nd fizionomiei, respectiv
simptomaticii stabile (cum sunt: culoarea p@rului }i a fe]ei, culoarea ochilor,
conforma]ia fe]ei, profilul ^n ansamblu, profilul frunte - nas, nas – gur@ -
b@rbie, forma maxilarelor etc. ). Expresivitatea fe]ei depinde cel mai mult de
elementele mobile, astfel ^nc$t no]iunile de mobilitate }i expresivitate sunt
cu referire ^n mimic@ - aproape sinonime. Expresivitatea este asigurat@ ^ns@ ^n
special de elementele mobile: ochii, spr$ncenele, fruntea, gura, maxilarele
etc. Expresiile fe]ei sunt extrem de variate }i sunt detectate ca modalit@]i de
comunicare universal@ ^n special ^n func]ie de modul ^n care se ^mbin@
deschiderea ochilor, direc]ia privirii, pozi]iile succesive ale spr$ncenelor,
mi}c@rile buzelor etc. Ca atare, vom exemplifica aceste no]iuni de baz@ care
ajut@ la “descifrat” oamenii. Astfel, ^n cadrul mimicii, un rol esen]ial revine
privirii, aceasta reprezent$nd ^ntruc$tva “cheia expresiei fe]ei”.
a)Gradul de deschidere a ochilor este ^n mare m@sur@ edificator pentru
“situa]ia” ^n care se afl@ individul: pe de o parte pentru atitudinea (acceptarea
sau respingerea) pe care el o ia fa]@ de informa]iile cu care este confruntat, iar
pe de alt@ parte pentru m@rimea fluxului informa]iilor respective. (S-a
demonstrat, de altfel, ^n urma unei experien]e, efectuate cu ajutorul unor
fotografii, c@ senza]iile de pl@cere sau nepl@cere, provocate de imagini, se
traduc }i prin dilatarea, respectiv contractarea, pupilei). Astfel, ochii larg
deschi}i pot denota: ne}tiin]@, absen]a sentimentului de culp@ sau de team@,
atitudine receptiv@, de interes pentru noutatea pe care o con]in informa]iile,
act de c@utare, “^n]elegerea” nout@]ii pe care o aduc informa]iile etc. Iar
deschiderea mai redus@ a ochilor poate denota: atitudine de neacceptare, de
rezisten]@ fa]@ de informa]iile primite; suspiciune, tendin]a de a descifra
eventualele g$nduri ascunse ale interlocutorului, tendin]a de a ascunde,
stare de plictiseal@ etc. %n general, se poate vorbi de un raport direct
propor]ional ^ntre gradul de deschidere a ochilor }i cantitatea informa]iilor
recep]ionate sau emise de c@tre individ: cu c$t cantitatea informa]iei primite
sau emise (de pild@, ^n cursul explic@rii pentru o alt@ persoan@) este mai mare,
cu at$t ochii sunt mai larg deschi}i.
b)Direc]ia privirii joac@, de asemenea, un rol important ^n determinarea
expresiei fe]ei. Nedumerirea, efortul de rememorare sunt ^nso]ite de obicei de
a}a-numita “privire ^n gol”. Privirea ^n jos sau ^n l@turi poate semnifica
atitudine de umilin]@, sentiment al vinov@]iei, ru}ine etc. Privirea ^n sus,
peste capul interlocutorului, denot@ de regul@ lips@ de respect pentru acesta.
{i, ^n sf$r}it, ochii ^ndrepta]i ferm c@tre interlocutor sus]in$nd f@r@ dificultate

35
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

privirea acestuia denot@ sinceritate, atitudine deschis@, hot@r$re sau, ^n alte


situa]ii - asprime, atitudine critic@, iar uneori, provocare.
%n str$ns@ leg@tur@ cu direc]ia, este necesar s@ se ia ^n considerare:
c) Mobilitatea privirii. Exist@ oameni c@rora privirea le fuge ^n
permanen]@, ^n toate direc]iile, neput$nd-o fixa }i sus]ine pe cea a
interlocutorului – ceea ce denot@ lips@ de fermitate, tendin]a de a-}i ascunde
g$ndurile, inten]iile, iar uneori, sentimentul vinov@]iei sau la}itate. La
extremitatea cealalt@, privirea fix@, imobil@, denot@ o anumit@ lips@ de aderen]@,
de contact cu realitatea sau, ^n unele cazuri, atitudine de ^nfruntare a
interlocutorului.
%n general, “interpretarea” privirii joac@ un rol ^nsemnat ^n cunoa}terea
structurii }i atitudinii oamenilor din jur. Astfel, prima modalitate a oamenilor
de a lua contact unii cu al]ii const@ ^n “^nt$lnirea” sau a}a-numitul “joc al
privirilor”. De regul@, atunci c$nd doi oameni se privesc, cobor$rea sau
^ntoarcerea privirii ^n alt@ parte la unul dintre ei semnific@ retragerea acestuia
pe pozi]ii neofensive. De aceea, ^n studierea comportamentului oamenilor
este necesar s@ se acorde o aten]ie deosebit@ privirii, ^n special modului de “a
sus]ine” privirea interlocutorului.
Ca }i caracteristic@ general@, se poate observa c@ mimica predominant
depresiv@, caracterizat@ prin expresie meditativ@ dat@ de mu}chii fe]ei
“c@zu]i” (“Omega melancolic”) denot@ faptul c@ individul se afl@ sub influen]a
unui eveniment nepl@cut. Mimica mobil@ }i, de aceea, bogat@, constituie de
regul@ semnul unor tr@iri emo]ionale }i afective de tipul veselie, bun@
dispozi]ie etc. Aceasta, ^n vreme ce mimica excesiv de mobil@ denot@, de
regul@, o anumit@ instabilitate temporar@ a echilibrului tr@irilor psihice, mai
ales dac@ e ^nso]it@ }i de alte manifest@ri ca logoree (verbalizare deosebit de
rapid@, cu un debit bogat, tendin]a de a vorbi mult, cu pierderea frecvent@ a
“firului”) sau o gestic@ ampl@ }i rapid@.
III.Modific@rile vegetative reprezint@, de asemenea - al@turi de mimic@
}i pantomim@ -, o surs@ important@ de date cu privire la structura }i starea
psihic@ a individului. %n aceast@ sfer@ intr@ toate particularit@]ile acelor
func]ii vegetative despre care se }tie cu precizie c@ se afl@ ^ns@ o str$ns@
corela]ie cu activitatea psihic@. Unele sunt relativ accesibile observa]iei }i ele
se num@r@ printre cele mai importante. Acestea sunt: respira]ia, pulsul, reac]iile
vaso-motorii }i secretorii (deduse din rapiditatea }i amploarea modific@rilor
culorii fe]ei, din procesele de transpira]ie etc.), ca }i func]ionalitatea gastric@,
func]ionalitatea aparatului urinar, func]ionalitatea musculaturii, toate tr@d$nd
modificãri obiectivate “la distan]@”.
Modific@rile de ordin vegetativ sunt edificatoare ^n special pentru
tr@irile emo]ional-afective }i, ^n str$ns@ leg@tur@ cu aceasta, pentru capacitatea

36
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

de autocontrol a individului. Astfel, ^n cazul unei tr@iri emo]ionale deosebit


de puternice, pot fi ^nt$lnite modific@ri vegetative ca: tulbur@ri respiratorii;
modific@ri ample ale culorii fe]ei, modificarea vocii; pusee sudorale; tremur
generalizat; spasme gastrice sau intestinale (eventual ^nso]ite de v@rs@turi);
frisoane, “cl@n]@nitul” din]ilor; b$lb$ial@ sau mutism; sc@derea sensibil@ a
preciziei ^n gesturi etc. Intensitatea tr@irii emo]ionale poate fi dedus@ din
num@rul }i amploarea modific@rilor vegetative. De asemenea, este important
de subliniat faptul c@ o stare emo]ional@, chiar pu]in intens@, „se tr@deaz@”
totdeauna printr-unul sau mai multe dintre semnele men]ionate.
IV. Vorbirea - poate fi, de asemenea, analizat@ }i valorificat@ din punct
de vedere psihologic. Analizarea ei trebuie s@ vizeze concomitent: a) analiza
formal@ }i b) analiza semantic@ (aspectele legate de semnifica]iile termenilor
utiliza]i).
a) Analiza formal@ distinge ^n special ^nsu}irile de ordin fizic ale
verbaliz@rii, cum sunt: intensitatea medie a sunetelor (sonoritatea); fluen]a,
debitul sau viteza, intona]ia, pronun]ia (}i ^n leg@tur@ cu aceasta, eventualele
defec]iuni de limbaj). Aceste ^nsu}iri nu sunt lipsite de semnifica]ie psihologic@.
Astfel:
1. Intensitatea medie a sunetelor constituie un indice al fondului
energetic al individului, dar }i al unor ^nsu}iri ca: hot@r$rea, autoritatea, calmul,
^ncrederea ^n sine. Ca urmare, vocea puternic@, sonor@, denot@ energie, siguran]@
de sine, hot@r$re etc., ^n vreme ce vocea de intensitate sonor@ sc@zut@ indic@
lips@ de energie, eventual oboseal@, nesiguran]@, emotivitate, nehot@r$re etc.
2.Fluen]a - respectiv caracterul continuu sau discontinuu al vorbirii -
constituie un indice direct al mobilit@]ii proceselor cognitive, al vitezei de
conceptualizare, de idea]ie. Vorbirea fluent@ denot@ u}urin]a ^n g@sirea
cuvintelor, a termenilor convenabili pentru exprimarea ideii dorite, ceea ce
presupune, printre altele, un tonus neuropsihic ridicat. Dimpotriv@, vorbirea
lipsit@ de fluen]@, ^ntrerupt@ frecvent de pauze, denot@ dificult@]i de
conceptualizare (dificult@]ile ce pot avea cauze multiple: tonus neuropsihic
sc@zut (lips@ de dinamism, oboseal@ instalat@ precoce), reactivitate emo]ional@
(lips@ de ^ncredere ^n sine, team@), dificultate ^n elaborarea deciziilor),
respectiv dificult@]i ^n g@sirea cuvintelor adecvate demersului. (Desigur, nu
este vorba aici de situa]iile de necunoa}tere a problemei ^n discu]ie, ^n care
orice individ poate prezenta o anumit@ lips@ de fluen]@ ^n expunere). O form@
special@ a lipsei de fluen]@ o reprezint@ a}a-numita „vorbire ^n salve” (grupuri
de cuvinte rostite precipitat, dar cu pauze relativ mari ^ntre ele, prezent$nd de
regul@ }i multe aspecte de incoeren]@ - cel pu]in din punct de vedere
gramatical). Aceasta denot@ adesea o reactivitate emo]ional@ crescut@.

37
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

3.Debitul sau viteza exprim@rii constituie cel mai adesea o caracteristic@


temperamental@, ^ns@ depinde de gradul de cunoa}tere a obiectului discu]iei,
de rela]ia afectiv@ ^n care se afl@ individul care vorbe}te cu interlocutorul s@u:
cu c$t cunoa}terea obiectului este mai ampl@, cu at$t debitul va fi mai mare.
De asemenea, debitul este mai mare atunci c$nd rela]ia dintre indivizii ^ntre
care se poart@ discu]ia are caracteristicile unor afinit@]i ^ntre persoane. Rela]ia
de respingere, unilateral@ }i cu at$t mai mult bilateral@, se caracterizeaz@ ^n
primul r$nd prin reducerea sau chiar suspendarea comunic@rii verbale dintre
indivizii ^n cauz@. Se cuvine precizat c@ debitul sc@zut, respectiv viteza de
exprimare redus@ nu ^nseamn@ numaidec$t }i lips@ de fluen]@. Vorbirea poate
fi fluent@ }i atunci c$nd viteza de exprimare este mic@, tot a}a dup@ cum lipsa
de fluen]@ poate fi ^nt$lnit@ }i ^n condi]iile exprim@rii cu un debit ridicat.
4.Intona]ia are, de asemenea, multe componente psihice, din r$ndul
c@rora cea mai important@ poate fi considerat@ capacitatea sau tendin]a
exterioriz@rii pe plan social a tr@irilor emo]ional-afective. Astfel, intona]ia
bogat@ ^n inflexiuni este caracteristic@ indivizilor cu un fond afectiv bogat }i
care ^n acela}i timp tind, con}tient sau mai pu]in con}tient, s@-}i impresioneze
interlocutorii. %n schimb, intona]ia plat@, monoton@, s@rac@ ^n inflexiuni poate
denota anumite dificult@]i sau inhibi]ii ^n comportamentul social precum:
incapacitatea exterioriz@rii propriilor sentimente, dificult@]i ^n stabilirea de
contacte cu oamenii din cauza timidit@]ii etc.
5. Pronun]ia depinde pe de o parte de caracteristicile neuropsihice, iar
pe de alt@ parte de nivelul de cultur@ general@ }i profesional@ a individului.
Poate varia de la pronun]ia deosebit de corect@ p$n@ la cea neclar@, neglijent@
(cu eliminarea din unele cuvinte a unor sunete, contopirea ^ntr-un sunet
confuz a sf$r}itului unor cuvinte, cobor$rea tonului }i pronun]area neclar@ a
sf$r}iturilor de fraz@). %n str$ns@ leg@tur@ cu pronun]ia trebuie s@ fie luate ^n
considerare eventualele particularit@]i sau chiar defec]iuni de limbaj. Acestea
pot servi pe de o parte la identificarea vocii, ^n absen]a imaginii interlocutorului
(^n cursul convorbirilor telefonice etc.); iar pe de alt@ parte, ele pot da }i unele
indica]ii asupra tr@s@turilor sale psihice. (De exemplu, ^n cazul manifest@rilor
de b$lb$ial@ se poate presupune, f@r@ mari riscuri de a gre}i, c@ individul
respectiv se caracterizeaz@ }i printr-o reactivitate emo]ional@ sporit@).
b) Analiza semantic@ vizeaz@ o alt@ latur@ a vocabularului, }i anume
semnifica]iile termenilor utiliza]i. %n leg@tur@ cu aceasta, pot fi supuse analizei:
structura vocabularului, cantitatea de informa]ie }i nivelul de abstractizare a
termenilor, adecvarea lor la con]inutul sau obiectul comunic@rii, coeren]a ^n
judec@]i }i ra]ionamente, plasticitatea }i expresivitatea termenilor.
Prin structur@ se ^n]elege ^n linii mari num@rul }i varietatea termenilor:
un vocabular bogat }i variat relev@ interes pentru cunoa}tere, precum }i o

38
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

anumit@ capacitate intelectual@, respectiv posibilitatea de a ^n]elege }i rezolva


mai u}or situa]iile ^nt$lnite ^n via]@ sau activitate. Cantitatea de informa]ie
reprezint@ o dimensiune a vocabularului ce relev@ frecven]a de utilizare a
termenilor. Cu c$t vocabularul este constituit din termeni comuni, de larg@
utilizare, cu at$t cantitatea sa de informa]ie este mai ridicat@. C$t despre nivelul
de abstractizare - aflat ^n str$ns@ leg@tur@ cu cantitatea de informa]ie -, ^n
general acesta este cu at$t mai ridicat cu c$t cantitatea de informa]ie este mai
mare. Desigur, toate cuvintele „abstractizeaz@” realitatea, dar nu ^n m@sur@
egal@. (Nivelul de abstractizare furnizeaz@ }i el o serie de indica]ii asupra
calit@]ii „instrumentelor” intelectuale cu care se opereaz@, precum }i asupra
„produselor” rezultate ^n urma acestui fapt - judec@]i ra]ionamente, teorii etc.
Adecvarea la con]inut reprezint@ m@sura ^n care termenii utiliza]i sunt
potrivi]i pentru a exprima cele dorite (din dorin]a de a impresiona pe cei din
jur, unii oameni folosesc termeni de circula]ie mai redus@, dar f@r@ a le cunoa}te
precis semnifica]ia – ori, doar, ace}ti termeni sunt utiliza]i corect, ^ns@ ^n
locul altora, cu aceea}i semnifica]ie dar mai cunoscu]i, }i care tocmai de
aceea sunt considera]i mai banali). Un alt aspect al exprim@rii ^l constituie
coeren]a ^n judec@]i }i ra]ionamente, respectiv ^n g$ndire. Orice manifestare
verbal@ a omului, oric$t de succint@, reprezint@, independent de con]inutul
comunic@rii, }i o mostr@ a modului s@u de a judeca, a felului ^n care interpreteaz@
datele realit@]ii. Prin plasticitatea }i expresivitatea termenilor (no]iuni
^ntruc$tva ^nrudite), din punct de vedere psihologic, se ^n]eleg acele ^nsu}iri
ale limbajului care reflect@ capacitatea individului de a reda nu numai
realitatea ca stare, ci }i atitudinea sa fa]@ de ea, ^ntr-un mod susceptibil de a
provoca }i la cei din jur aceea}i rezonan]@ afectiv@ (pentru a exprima un
lucru, este necesar s@ se aleag@ ^ntre mai multe expresii verbale, asem@n@toare
ca semnifica]ie, dar cu nuan]e diferite - iar alegerea nu este niciodat@
^nt$mpl@toare pentru c@ ea, chiar f@r@ voia celui ^n cauz@, este determinat@ ^n
mare m@sur@ de atitudinea fa]@ de realitatea luat@ ^n considerare: acceptarea
sau respingerea, minimalizarea sau supraaprecierea etc.).
c) %n continuare, not@m o a treia surs@ de date cu privire la ^nsu}irile
psihice ale oamenilor, plasat@ ^n afara a ceea ce am denumit mai sus
simptomatica stabil@ }i, respectiv, simptomatica labil@: aceast@ a treia surs@ e
reprezentat@ de aspectul vestimentar.
%mbr@c@mintea constituie un indiciu asupra st@rii materiale a
individului, dar dincolo de aceasta, ea are }i multiple semnifica]ii psihologice
(reflect@ preferin]ele estetice, gustul celui ce-o poart@, dar ^n mare m@sur@ }i
imaginea pe care acesta o are despre sine, respectiv felul ^n care ar dori ca
ceilal]i s@-l vad@). Desigur, ^mbr@c@mintea standard, de serie mare, nu ^ng@duie
“per ansamblu” prea multe concluzii cu privire la sim]ul estetic al individului

39
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

ce o poart@, alegerea fiind determinat@, ^n mod evident, ^n primul r$nd, de


criterii materiale. Aspectele ^mbr@c@mintei care au o semnifica]ie psihologic@
sunt, a}adar, cele de detaliu: croiala, ^mbinarea culorilor, ordinea, cur@]enia,
concordan]a sau discordan]a fa]@ de „moda zilei” etc. Croiala neobi}nuit@,
culorile stridente, }i cu at$t mai mult ^mbin@rile frapante ale acestora, precum
}i tendin]a exagerat@ de a fi “la mod@”, denot@ o oarecare superficialitate, o
concep]ie despre via]@ ^n care aspectul exterior al oamenilor }i lucrurilor
este supraevaluat. Aceasta nu ^nseamn@, ^ns@, c@ la polul opus ^nt$lnim
^nsu}iri psihice pozitive; dimpotriv@. %ntr-adev@r, „nu haina ^l face pe om”,
dar haina ^l exprim@ pe om, ^ntr-o m@sur@ mult mai mare, chiar dec$t acesta ^}i
poate da seama. De aceea, dintre elementele supuse observa]iei ^n vederea
cunoa}terii ^nsu}irilor psihice ale oamenilor nu poate lipsi ^mbr@c@mintea –
desigur, concluziile nu trebuie s@ fie absolutizante.
Pentru ca procesul comunic@rii s@ fie unul eficient, trebuie s@ existe o
rela]ie de feedback, e necesar s@ func]ioneze o mi}care a informa]iei ^n dublu
sens. Evident, acest fapt nu poate avea loc f@r@ o ascultare atent@, dar }i eficient@,
a celui ce expune un mesaj. Intervin aici dou@ prejudec@]i. Prima – s-a constatat
c@ fiecare individ ^n parte are o capacitate a sa, proprie, de a recep]iona
informa]ia, testele ar@t$nd c@ o persoan@ obi}nuit@ ^}i poate aminti numai 50
la sut@ din ceea ce a ascultat - dac@ este chestionat@ imediat }i numai 10 la sut@
r@m$ne ^n memorie - dup@ 3 zile. A doua prejudecat@ – foarte r@sp$ndit@ }i ^n
mod incon}tient acceptat@ – este cea potrivit c@reia pe m@sur@ ce o persoan@
avanseaz@ pe pozi]ii de r@spundere, pur }i simplu activitatea cotidian@ o
modeleaz@ astfel ^nc$t ^i r@m$ne doar tendin]a de a spune ce }i cum s@ fac@,
dezv@]$ndu-se s@ asculte }i s@ recep]ioneze mesaje, }i de aceea nu e eficient s@
se a}tepte de la aceasta s@ o fac@ totu}i - fapt, ^ns@, ce intr@ de mult ^n
contradic]ie cu faptele reale.
A}adar, }ti]i s@ asculta]i? Pentru mul]i dintre noi, bagajul de cuno}tin]e
privitor la ascultare se reflect@ ^n propozi]ii de tipul: “A} dori s@ m@ asculta]i
}i pe mine c$teva minute”. Adeseori, ascult@torii se g$ndesc la altceva, sau, ^n
anumite cazuri, la ceea ce vor spune ei, dup@ ce dvs. ve]i termina de vorbit.
Ascultarea pare a fi, din p@cate, neglijat@ }i uneori consider@m c@ ea este un act
pasiv. Ea este extrem de important@ pentru o comunicare eficient@, c@ci un
mesaj care nu este recep]ionat corect nu este altceva dec$t un banal zgomot de
fond.
De ce este nevoie s@ }ti]i s@ asculta]i. Vom constata c@ trebuie s@ fim
capabili de a rela]iona corect mesajele pentru a ajunge la urm@toarele rezultate:
%ncurajarea celorlal]i – C$nd ceilal]i vor constata c@ dvs. ^i asculta]i cu
bun@voin]@, vor renun]a total sau par]ial la tendin]a defensiv@, }i de obicei,

40
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

vor ^ncerca s@ v@ ^n]eleag@ mai bine. Astfel, propria dvs. capacitate de a


asculta va da rezultate, transform$ndu-i pe ceilal]i ^n buni ascult@tori.
Ob]inerea ^ntregii informa]ii - {tim c@ pentru a putea lua decizii corecte,
este necesar s@ ob]inem c$t mai mult@ observa]ie relevant@. Aten]ia dvs. de
obicei ^ncurajeaz@ vorbitorul s@ continue discu]ia }i s@ furnizeze c$t mai
multe date. C$nd de]ine]i suficiente informa]ii exacte, sunte]i ^n m@sur@ de a
lua decizii corecte.
Ameliorarea rela]iilor cu ceilal]i – O bun@ capacitate de ascultare
amelioreaz@ rela]iile dintre oameni. Ve]i ^n]elege mai bine vorbitorul c$nd ^l
ve]i asculta atent. Pe de alt@ parte, el va aprecia interesul dvs. ^n leg@tur@ cu
persoana sa, realiz$ndu-se o interac]iune empatic@ pozitiv@.
Rezolvarea problemelor – Ne^n]elegerile }i problemele pot fi mai bine
rezolvate c$nd indivizii se ascult@ cu aten]ie unii pe al]ii. Asta nu ^nseamn@ c@
unul trebuie s@ fie de acord cu punctul de vedere al celuilalt. El trebuie s@
arate c@-l ^n]elege (fiecare persoan@ dore}te ^n]elegere }i acest lucru se
realizeaz@ printr-o percep]ie sensibil@) }i mai ales, c@ accept@ p@rerile celeilalte
persoane.
O mai bun@ ^n]elegere a oamenilor – Ascult$nd cu aten]ie o alt@
persoan@, ea ^]i va ar@ta: cum g$nde}te, ce g$nde}te, ce simte }i care este
scopul mesajului s@u. %n]eleg$nd-o, vei fi ^n stare s@ colaborezi mai bine cu
ea, chiar dac@ nu exist@ o simpatie special@ pentru aceasta. Cu alte cuvinte, un
bun ascult@tor c$}tig@: informa]ie, ^n]elegere, recep]ie (ascultare) reciproc@,
cooperare.
Nevoia de a asculta. Ascultarea este vital@ pentru cel care trebuie s@ }tie
ce rol are ^n coordonarea diverselor activit@]i }i cum trebuie s@ ia decizii
inteligente pentru a sigura o atmosfer@ propice desf@}ur@rii unei activit@]i
inteligente.
Un scriitor spunea “Un om care ascult@ pentru c@ el nu are nimic de
spus, poate fi cu greu o surs@ de inspira]ie. Singurul interlocutor valabil este
acela care alternativ absoarbe }i exprim@ idei”.
Cum putem atunci s@ ne autoeduc@m pentru a recep]iona cu adev@rat
ceea ce auzim? Iat@ Zece sfaturi pentru o bun@ ascultare:
Fi]i preg@tit s@ asculta]i – Ascultarea nu este o activitate pasiv@, ci una
care necesit@ un efort sus]inut. Comunicarea este un proces care se desf@}oar@
^n dou@ direc]ii }i de aceea noi trebuie s@ ^mp@r]im responsabilitatea eficien]ei
cu vorbitorul: ^ncerca]i s@ v@ g$ndi]i mai mult la ceea ce vorbitorul ^ncearc@
s@ spun@ dec$t la ceea ce dvs. a]i dori s@ spune]i. A fi preg@tit ^nseamn@, de
asemenea, adoptarea unei atitudini mentale corecte – dar }i men]inerea aten]iei,
pentru a ra]iona logic }i pentru a ob]ine o ^n]elegere deplin@. Sunt necesare
c$teva exerci]ii preg@titoare pentru o ^nt$lnire, ^ntrevedere sau }edin]@,
^ntocmindu-v@ un plan al ^nt$lnirii.

41
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Fi]i interesat – Dvs., ^n calitate de ascult@tor, sunte]i la fel de responsabil


de modul ^n care mesajul dvs. este relevant, ^n munca }i interesele dvs. Este
necesar s@ v@ pune]i ^ntreb@ri de tipul: “Ce ^ntreb@ri pot folosi din acest
mesaj?”. Ar@ta]i-v@ interesat – ^nainte de orice, nimeni nu dore}te s@ vorbeasc@
“la pere]i”. Pune]i-v@ ^n locul celui care vorbe}te.
P@stra]i-v@ mintea deschis@ – A-]i p@stra mintea deschis@ ^nseamn@ a te
^ndep@rta de propriile prejudec@]i. (Nu trebuie s@ v@ sim]i]i insultat sau
amenin]at de mesajele care v@ contrazic convingerile, atitudinile, ideile,
valorile, ori s@ v@ gr@bi]i s@ trage]i concluzii pripite despre personalitatea
vorbitorului, c$t }i despre mesajul transmis de el. V@ pute]i ^n}ela }i astfel
pute]i bloca orice posibilitate de a ^n]elege esen]a mesajului).
Urm@ri]i ideile principale – %n general, ascult@torii sunt ^nclina]i s@
urm@reasc@ numai faptele. %nv@]a]i s@ urm@ri]i fapta de principiu, ideea, dovada
de argument. Capacitatea de a extrage ideile principale depinde de abilitatea
dvs. de a recunoa}te metodele conven]ionale de structurare a mesajului,
limbajul folosit }i tendin]a vorbitorului de a se repeta. Ideile principale pot
ap@rea la ^nceputul, la mijlocul sau la sf$r}itul mesajului, astfel c@ trebuie s@
fi]i ^n permanen]@ atent.
Asculta]i critic – Este necesar s@ fi]i critic }i impar]ial ^n leg@tur@ cu
presupunerile }i argumentele pe care vorbitorul le folose}te }i s@ c$nt@ri]i cu
aten]ie valoarea dovezilor }i structura logic@ a mesajului.
Asculta]i atent – Aten]ia poate fi fluctuant@ }i selectiv@. {i cel mai bun
orator din lume poate e}ua ^n demersul s@u, dac@ ascult@torul nu este preg@tit
s@ fac@ un minim efort de ^n]elegere. Normal, curba aten]iei pentru majoritatea
oamenilor ^ncepe destul de sus, scade dac@ mesajul continu@ - }i cre}te din
nou, c@tre sf$r}it. Trebuie s@ combate]i aceast@ tendin]@ f@c$nd un efort special,
la mijlocul mesajului, }i s@ ^ncerca]i s@-l p@stra]i constant.
Lua]i noti]e – Dac@ mesajul este important, este necesar s@ face]i o
schi]@ cu ideile principale ale vorbitorului }i, ^n plus, s@ nota]i }i c$teva exemple
ilustrative (Trebuie, ^ns@, s@ ]ine]i cont de faptul aceasta ar putea s@ v@ distrag@
aten]ia. %n acest caz, ar fi mai bine s@ asculta]i cu aten]ie }i s@ nota]i abia dup@
ce vorbitorul a terminat).
Ajuta]i vorbitorul - Am observat deja c@ vorbitorul este ^ncurajat dac@
p@rem interesa]i de mesajul s@u, ^ns@ exist@ }i alte c@i prin care ^l putem ^ncuraja.
“R@spunsurile ascult@torului” sunt comentarii sau ac]iuni de foarte scurt@
durat@ prin care cel ce ascult@ confirm@ faptul c@ el recep]ioneaz@ cu interes
mesajul transmis. Aceste gesturi trebuie f@cute discret, astfel ^nc$t s@ nu
perturba]i }irul de idei ale vorbitorului.
Redarea – Acesta este un alt mod de a descrie ultimul dintre r@spunsurile
ascult@torului men]ionate mai sus; este un instrument foarte util pentru un

42
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

bun ascult@tor }i merit@ a fi subliniat. Dac@ nu a]i ^n]eles ceea ce s-a expus sau
dac@ dori]i ca vorbitorul s@ dezvolte o anumit@ idee, ^ncerca]i s@ face]i rostind
o expresie reflexiv@, cum ar fi : “A]i spus…”, “a]i men]ionat…”, “a]i sugerat
anterior…”, “a]i descris…”. Dup@ repetarea ideii, continua]i cu o ^ntrebare
care ^ncepe cu “cine”, “ce”, “unde”, “c$nd” sau “cum”. (Propozi]iile reflexive
sunt menite s@ dea o a doua }ans@ de a recep]iona ceea ce a]i sc@pat la prima
expunere).
Nu ^ntrerupe]i pe vorbitor – Poate c@ cel mai greu lucru pentru a fi un
bun ascult@tor este acela de a ^ncerca s@ nu ^ntrerup@ comunicarea. Chiar }i
atunci c$nd vorbitorul face o pauz@, nu ^nseamn@ neap@rat c@ a terminat.
%n ^ncheierea diserta]iei noastre, vom reaminti faptul c@, din punct de
vedere etimologic, termenul de “comunicare” transmite ideea rela]iei cu cel@lalt
(com - cu), ^n timp ce termenul “informa]ie” cap@t@ sensul de punere ^n form@
(in-formare). Dac@ accept@m ideea c@ aceast@ punere ^n form@ permite realului
s@ circule ^n cadrul comunic@rii dintre indivizi, se deschid perspective care
pot genera considera]ii teoretice.
%n cadrul unui mesaj, putem distinge con]inutul propriu-zis, ca
ansamblu de semnale simple, nesemnificative. Aici putem vorbi de “dat@”.
Dar prin punerea ^n form@, acestor “date”, le pot fi atribuite diferite niveluri de
semnifica]ie. %n primul r$nd, se poate vorbi despre o semnifica]ie care provine
din reac]ia fizic@ a receptorului (a}a dup@ cum o aruncare la co}, la baschet, nu
cap@t@ sens dec$t ^n reac]ie cu mingea). %ntr-un al doilea r$nd, se remarc@ un
sens care ]ine de denumirea lucrurilor (este vorba despre “denota]ia” pur
semantic@ a cuv$ntului, gestului, discursului, e vorba de limbajul a}a-numit
“practic”; sensul atribuit este unul primar. Dar un sens provoac@ sensul imediat:
este vorba de “conota]ie” (altfel spus, de limbajul “mitic”) - contribu]ie a
interpret@rii culturale, psihologice, etice, politice etc. Cuvintele ^nseamn@
mai mult dec$t spun (a}a dup@ cum o hain@ - semn al statutului social). %n
sf$r}it, exist@ un al treilea sens, chiar ^n ^mp@rt@}irea sensului }i recunoa}terea
celuilalt ^n totalitatea pe care o permite respectiva ^mp@rt@}ire. %n aceste
condi]ii, se poate vorbi despre dimensiunea rela]ional@. Mai mult ca oriunde,
este aici evident@ distinc]ia solidar@ cu rela]ia comunica]ional@.
Paul Watzlawick afirma: “S@ spunem, mai ^nt$i, c@, ^n general,
comportamentul de]ine o proprietate fundamental@, care, din acest motiv,
scap@ aten]iei: comportamentul nu are contrariu. Altfel spus, nu exist@ “non-
comportament” sau, pentru a exprima lucrurile }i mai simplu, nu putem s@ nu
avem un comportament. Or, dac@ admitem c@ ^n cadrul unei interac]iuni, orice
comportament are valoare de mesaj, adic@ reprezint@ o comunicare, reiese c@,
vrem - nu vrem, nu putem s@ nu comunic@m. Activitate sau inactivitate, vorb@
sau t@cere, totul are valoare de mesaj. Aceste comportamente ^i influen]eaz@

43
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

pe ceilal]i, iar ceilal]i, ^n replic@, nu pot s@ nu reac]ioneze la comunic@rile


respective, iar de aceea comunic@ }i ei. Trebuie s@ se ^n]eleag@ bine c@ a nu
vorbi sau a nu acorda aten]ie celuilalt nu constituie o excep]ie de la ceea ce
am spus; nu putem afirma c@ exist@ “comunicare” doar atunci c$nd ea este
inten]ionat@, con}tient@ sau reu}it@, adic@ atunci c$nd se produce ^n]elegerea
mutual@”. Prin intermediul procesului de comunicare, urm@rim ^ntotdeauna
patru scopuri principale: s@ fim recepta]i, s@ fim ^n]ele}i, s@ fim accepta]i, s@
provoc@m o reac]ie (o schimbare de comportament sau de atitudine). Atunci
c$nd nu reu}im s@ atingem nici unul dintre aceste obiective ^nseamn@ c@ am
dat gre} ^n procesul de comunicare.
Bibliografie

Irina Chiru – Comunicarea interpersonal@ (Colec]ia Media Comunicare, Editura Tritonioc,


Bucure}ti, 2003)
Vasile Cioaric – Programa de studii la cursul Rela]iile publice ^n administra]ia public@
(Academia de Administrare Public@ - Chi}in@u, Chi}in@u, 2002)
Steve Duck – Rela]iile interpersonale. A g$ndi, a sim]i, a interac]iona (Colec]ia Collegium,
Editura Polirom, Ia}i, 2000)
Jean Lohisse – Comunicarea. De la transmiterea mecanic@ la interac]iune (Colec]ia Collegium,
Editura Polirom, Ia}i, 2002)
Armand Mattelart, Michele Mattelart – Istoria teoriilor comunic@rii (Colec]ia Collegium,
Editura Polirom, Ia}i, 2001)
Katie Milo, Sharon Yoder, Peter Gross, {tefan Niculescu - Maier - Introducere ^n Rela]ii
Publice (Editura NIM, Bucure}ti, 1998)
Nicki Stanton – Comunicarea ({tiin]@ }i Tehnic@ SA, Bucure}ti, 1995)

44
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Lia Lucia EPURE

Codul de conduit@ profesional@


al purt@torului de cuv$nt
al unei organiza]ii
(Deontologia comunicatorului /cu
exemplificare Cazul Gilda Laz@r)

Se consider@ c@ rela]iile publice constituie o activitate tot at$t de


veche ca }i omenirea, fiin]a social@ care e omul tinz$nd mereu spre a
interrela]iona cu ceilal]i semeni ai s@i, fiind, evident, de neconceput,
dezvoltarea omenirii f@r@ prezen]a rela]iilor interpersonale. Spre sf$r}itul
secolului XIX aceast@ activitate s-a specializat }i a c@p@tat contururi clare,
impun$nd strategii }i tactici de func]ionare ca o ^ndeletnicire, iar mai apoi o
art@ deosebit@ de celelalte.
Simplific$nd, am putea spune c@ termenul RP define}te mijloacele prin
care o organiza]ie tinde s@ dezvolte o rela]ie de armonie, ^n]elegere reciproc@
^ntre ea }i publicul s@u. De cele mai multe ori aceast@ activitate are la baz@
comunicarea }i ^nglobeaz@ o serie de activit@]i: de la redactarea comunicatelor
de pres@ }i preg@tirea conferin]elor de pres@, elaborarea concep]iilor de formare
a imaginii organiza]iei, implementarea strategiilor de comunicare intern@ }i
extern@ }i p$n@ la redactarea }i organizarea edit@rii publica]iilor de uz intern.

Bazele rela]iilor cu presa


Identitatea unei organiza]ii e reprezentat@ de un ansamblu de
caracteristici bazate pe o experien]@ }i tradi]ie institu]ionale de lung@ durat@.
Acestea sunt bazate pe cuno}tin]ele noastre despre: misiunea organiza]iei;
obiectivele; tr@s@turile distinctive; standardele }i principiile de via]@;
atitudinea fa]@ de comunicarea intern@ }i extern@.

45
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Imaginea fiec@rei astfel de organiza]ii este obiect de patrimoniu.


Termenul “imagine” nu se refer@ restrictiv la reproducerea material@ a unei
realit@]i date, ci la capacitatea receptorului de a construi reprezent@ri mintale.
De aceea, ^n PR-ul modern, de obicei, numele organiza]iei se asociaz@ cu cel
al produsului s@u, fie el material, fie dimpotriv@. “Imaginea” const@ din:
management performant; PR profesionist; desf@}urarea unei campanii
publicitare bine puse la punct; codul etic al personalului.
Mai ^nt$i, c$te ceva despre cum s-ar impune s@ decurg@ o activitate
profesionist@ de PR, a purt@torului de cuv$nt, cu media. Rela]iile dintre
purt@torul de cuv$nt, comunicatorul reprezentant al unei organiza]ii, }i pres@,
e de dorit s@ se ^ntemeieze ^n baza unei ^ncrederi reciproce. Publica]iile de
popularitate de cele mai multe ori dau cu prec@dere prioritate informa]iilor
cu caracter senza]ional, dar, desigur, exist@ metode verificate de a le atrage
aten]ia, iar profesioni}tii ^n PR trebuie s@ le cunoasc@ ^ndeaproape }i s@ }tie
cum s@ se foloseasc@ de ele ^n avantajul organiza]iei pe care o reprezint@.
Din zi ^n zi, ^ntre reprezentan]ii presei }i speciali}tii RP se stabilesc
ni}te rela]ii bazate tot mai mult pe etica profesional@. Presa ^ncepe s@
con}tientizeze necesitatea contactelor cu institu]iile, ^n]eleg$nd c@ numai
a}a va ob]ine informa]ii veridice, presa recunosc$nd, totodat@, rolul
speciali}tilor de RP pentru a-i convinge pe conduc@torii organiza]iilor de
importan]a faptului de a fi one}ti }i accesibili ^n rela]iile cu persoanele din
afara institu]iilor respective. Speciali}tii ^n RP, la r$ndul lor, realizeaz@ c$t de
important e rolul reprezentan]ilor presei ^n difuzarea masiv@ a unei informa]ii
veridice }i echilibrate, ^n]eleg c@ apari]ia pe larg unor anumite informa]ii,
pozitive, sau, dimpotriv@, neapari]ia dec$t pe un spa]iu limitat a altora,
nefavorabile organiza]iei pe care o reprezint@ – poate aduce mari servicii
respectivei organiza]ii.
Exist@ dou@ condi]ii ^n lucrul cu presa: operativitatea }i veridicitatea.
Oricare ar fi regulile de prezentare a informa]iilor, acestea urmeaz@ a fi
^ndeplinite punctual. Legat de procesul propriu-zis de interrela]ionare ^ntre
comunicator }i cei c@rora le este destinat@ informa]ia, e important de ]inut
seama de “clasica” schem@ “speaking”, apar]in$nd lui Des Hymes. Jocul
func]iilor limbajului este reprodus cel mai complet }i cel mai sistematic
dintre toate versiunile precedente ^n octologul componentelor comunic@rii,
pe care ^l face Des Hymes, urm$nd ordinea mnemotehnic@ a termenilor ^n
englez@:
Setting (cadru) – e vorba de cadrul fizic (timp }i loc) }i cadrul psihologic
(ambian]@ degajat@, casual, sau, dimpotriv@, ambian]@ tensionat@ de
evenimente recente).
Participants (termen general, desemneaz@ la Hall at$t destinatorul }i

46
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

destinatarul, c$t }i pe to]i cei prezen]i care particip@ ^ntr-un fel sau altul la
desf@}urarea ac]iunii, indiferent dac@ vorbesc sau nu) – pentru fiecare dintre
participan]i, el ofer@ c$t mai multe caracteristici pertinente posibile din punct
de vedere socio-cultural }i psihologic.
Ends (finalit@]i) – este vorba, pe de o parte – de scop sau inten]ie, pe de alt@
parte – de rezultatul activit@]ii de comunicare. De}i e f@cut@ o distinc]ie ^ntre cele
dou@ subcomponente, scopul }i rezultatul ac]iunii nu coincid ^ntotdeauna. Scopul
explicit al ^nt$lnirii este acela de a afla nout@]i; la un nivel mai profund, scopul
este acela de a permite participan]ilor s@ re^nnoade leg@turile existente. %n acest
caz, rezultatul va corespunde scopului dac@ fiecare afl@ nout@]i }i totodat@, nutre}te
sentimente pozitive fa]@ de ceilal]i participan]i.
Acts (acte) – termenul, de}i nu foarte bine ales, acoper@ at$t con]inutul
mesajului (tema), c$t }i forma acestuia. Prima subcomponent@ - desemneaz@
subiectele conversa]iei; a doua – cu mai pu]in@ claritate, stilul global. Este,
oare, vorba de un mesaj poetic sau, dimpotriv@, de unul pur referen]ial?
Key (tonalitate) – aceast@ component@ (foarte apropiat@ de precedenta)
permite totu}i, caracterizarea ^ntr-un mod mai detaliat, a particularit@]ilor,
modului ^n care se desf@}oar@ activitatea de limbaj. De exemplu, se poate
trece de la o atitudine serioas@ la glum@.
Instrumentalies (instrumente) – mijloace de comunicare. Este vorba,
pe de o parte, de canalele de comunicare, pe de alt@ parte – de codurile care le
corespund. Este, cu siguran]@, practic imposibil s@ ]inem seama de toate canalele
}i codurile care servesc comunic@rii ^ntr-o situa]ie dat@. Comunicatorul va
trebui s@ le observe }i s@ le descrie pe cele care sunt pertinente ^n ochii
participan]ilor, la situa]ia ^n chestiune.
Norms (norme) – de interac]iune }i norme de interpretare. Primele se
refer@ la mecanismele interac]ionale ale conversa]iei (ordinea lu@rilor de
cuv$nt, ^ntreruperile etc.). Celelalte – la sensul mesajului, a}a cum este el
transmis }i primit, date fiind normele de interac]iune social@, sistemul de idei
socioculturale ^n vigoare ale participan]ilor etc. De fapt, este vorba de
obi}nuin]ele, adesea incon}tiente dar urmate, ^ndeob}te, de toat@ lumea, care
guverneaz@ comunicarea din cadrul unei comunit@]i.
Gen (tip de activitate de limbaj – aceast@ component@ oblig@ la definirea
situa]iei de comunicare ^n func]ie de categoriile care ^i deosebesc pe membrii
unei comunit@]i).
Pentru un comunicator ce reprezint@ o anume organiza]ie, e foarte
important s@ nu uite c@ exist@ doi factori foarte importan]i ^n rela]iile cu presa
- alegerea momentului oportun }i a auditoriului adev@rat, adic@ alegerea
momentului psihologic potrivit pentru a face cunoscut con]inutul unui anume
material }i, de asemenea, selectarea auditoriului potrivit pentru a-l recep]iona.

47
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Tehnici de conlucrare cu mass-media }i instrumentele folosite


Comunicatul de pres@
Comunicatele de pres@, form@ important@ de comunicare PR, au ca
scop s@ transmit@ informa]ii unei audien]e specializate, redactori/ reporteri
din mass-media, }i reprezint@ principalul mod de comunicare al unei
organiza]ii cu mass-media. %n momentul ^n care trebuie conceput un
comunicat de pres@, ^n primul r$nd e necesar s@ existe certitudinea c@ sunt
transmise toate informa]iile pe care organiza]ia dore}te s@ le transmit@, toate
informa]iile de care ziari}tii au nevoie pentru a preda un material de interes }i,
la fel de important, c@ urmeaz@ ca acest lucru s@ fie f@cut ^ntr-un stil atr@g@tor
pentru jurnalist }i pentru cititorii, respectiv, telespectatorii s@i.
Principala cerin]@ fa]@ de comunicatul de pres@ este c@ trebuie s@ fie
clar, f@r@ ambiguit@]i. Importat, ^n fine, este s@ ^ncerca]i ^ntotdeauna s@ aborda]i
rela]ia cu presa }i din punctul ei de vedere. Iar ea are nevoie de }tiri care s@
v$nd@ ziarul. {i de autorul comunicatului de pres@ depinde modul ^n care este
“^mpachetat” evenimentul pentru a putea atrage aten]ia presei }i prin ea - pe
cea a opiniei publice, a finan]atorilor }i autorit@]ilor etc.

Conferin]ele de pres@ }i cocteilurile


Conferin]ele de pres@ au devenit o metod@ r@sp$ndit@ }i s-au dovedit
a fi totodat@ una extrem de eficient@ de transmitere a informa]iei pentru
pres@, nefiind recomandabil@, ^ns@, organizarea de conferin]e de pres@ }i
cocteiluri dac@ acestea nu pot fi focalizate pe un subiect anume ci se
convoac@ ^n cazurile c$nd este necesar ca purt@torul de cuv$nt, ca
reprezentant al organiza]iei sale, s@ aduc@ la cuno}tin]a public@ o informa]ie
inedit@, ori c$nd in discu]ie se pune o tem@ destul de important@ ori ^n
controvers@, care poate genera ^ntreb@ri din partea jurnali}tilor.
Conferin]ele de pres@ constituie un bun prilej pentru a emite a}a-numita
“informa]ie – fon”, informa]ie neoficial@ care nu trebuie neap@rat dat@
publicit@]ii. %nainte de conferin]a de pres@, ^n situa]iile speciale, privind
subiecte delicate, e indicat s@ se organizeze un briefing ^n cadrul c@ruia
s@ se stabileasc@ ce anume trebuie spus ziari}tilor }i cum s@ se r@spund@
la ^ntreb@rile care pot surveni. %n ceea ce prive}te conferin]a propriu-zis@,
speech-ul introductiv urmeaz@ a fi scurt, mai ales dac@ se presupune c@
vor fi multe ^ntreb@ri din sal@.
Vorbind tot despre conferin]ele de pres@ privind subiecte delicate – e
recomandabil ca pentru materialele ce vor fi repartizate jurnali}tilor prezen]i
s@ se preg@teasc@ o map@ special@, urm$nd ca dup@ ^ncheierea conferin]ei
respective, textele cuv$nt@rilor s@ fie expediate, spre luarea la cuno}tin]@, }i
acelor redac]ii care n-au avut reprezentan]i la conferin]@.

48
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Instrumente ^n conlucrarea cu presa – despre mesajele nonverbale


Ajung$nd acum s@ trecem ^n revist@ instrumentele de care uzeaz@
vorbitorul ^n cadrul conferin]elor de pres@, se remarc@ importan]a ce trebuie
acordat@ gesturilor, ^n mod special celor retorice, }i de asemenea, mi}c@rilor
capului }i expresiilor chipului. %n ultimii ani, limbajului corpului i s-a acordat
un interes din ce ^n ce mai mare, iar cercet@ri riguroase au ^ncercat s@ stabileasc@
natura exact@ a rela]iei dintre acest tip de comunicare }i efectul acesteia asupra
receptorului. Mesajele nonverbale ale vorbitorului tind s@ dezv@luie dorin]a
de sinceritate, convingerea, corectitudinea, abilitatea }i cunoa}terea. Lucrul
cel mai important este acela c@ frecvent, i se transmite vorbitorului m@sura ^n
care auditoriul ^i accept@ mesajul, ia na}tere a}a-numitul fenomen de feed-
back. “Modelul cutiei negre”, teoretizat ^n 1956 de c@tre Ashby, deseneaz@ o
bucl@ retroactiv@ (altfel spus, feedback-ul informa]ional), “bucl@” ^n care
comportamentul este interpretat ^n compara]ia cu o finalitate - ^n timp ce,
simultan, aceast@ finalitate comand@ fenomenul). Cu alte cuvinte, limbajul
corpului furnizeaz@ instantaneu un r@spuns vorbitorului }i ^i comunic@ acestuia
cum se prezint@. Dac@ aceast@ reac]ie este prezent@, iar vorbitorul nu este
sensibil la acest aspect }i nici con}tient de importan]a lui, f@r@ s@ poat@
interpreta sau citi acest limbaj, atunci o mare parte din propria sa comunicare
s-a pierdut.
Deci, trebuie s@ v@ stimula]i capacitatea de observa]ie }i abilitatea de a
descifra aceste mesaje. Trebuie s@ v@ da]i seama de prezen]a acestor mesaje }i
de posibilele lor semnifica]ii, s@ fi]i permanent atent la efectul limbajului
trupului dvs. asupra altor persoane }i s@ fi]i tot timpul atent la r@spunsul
posibil, astfel ^nc$t s@ pute]i imediat folosi propriile dvs. tehnici de comunicare,
dac@ sim]i]i c@ este necesar.
Mi}c@rile capului – %n general, ^ncuviin]area din cap d@ celeilalte
persoane permisiunea s@ continue, iar o succesiune rapid@ de ^nclin@ri laterale
din cap ^n sus }i ^n jos ^nseamn@ “nu”, o dezaprobare. Expresia fe]ei – dintre
toate mi}c@rile trupului, expresia fe]ei poate fi cel mai bine ]inut@ sub control.
Mi}carea ochilor – %n contrast cu alte semnale ale corpului, mi}carea ochilor
are un efect mai puternic comparativ cu alte semnale fizice folosite. Unele
mi}c@ri ale ochilor sunt necontrolabile, ele trimit mesaje puternice pe care la
recep]ion@m aproape f@r@ a fi con}tien]i. Privirea variaz@ ca durat@ – noi avem
tendin]a s@ privim de dou@ ori mai mult dec$t s@ ascult@m sau s@ vorbim.
Modul de a privi este ^n rela]ie cu interesul acordat. Dac@ suntem interesa]i
de ceva sau cineva, sau de ceea ce spune, ^l vom privi cu aten]ie. Dac@ persoana,
sau ceea ce spune, nu ne intereseaz@, atunci ne vom ^ndrepta privirea ^n alt@
parte (Atunci c$nd ne uit@m cu insisten]@ la cineva, semnaliz@m o dorin]@ de
intimitate, de aceea, ^n cultura noastr@ exist@ tendin]a de a stabili reguli nescrise

49
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

care precizeaz@ c$t timp putem privi o persoan@, ^n func]ie de circumstan]e.


Totu}i, sunt f@r@ ^ndoial@ momente c$nd privitul insistent este a}teptat, chiar
de dorit. C$nd oamenii interac]ioneaz@, dar la mare distan]@ – cum se ^nt$mpl@
^n cazul conferin]elor de pres@, spre exemplu – ei au tendin]a s@ se priveasc@
mai mult, ca }i cum ar ^ncerca s@ compenseze distan]a). Mi}c@rile ochilor, ca
}i cele ale capului, sunt folosite pentru sincronizarea discursurilor. Vorbitorul
va avea tendin]a s@ priveasc@ ^n alt@ parte dec$t spre auditoriu de ^ndat@ ce
^ncepe s@ vorbeasc@. Aceasta provine din faptul c@ dore}te s@ evite stimulii
suplimentari, atunci c$nd el ^}i planific@ }i organizeaz@ ce are de spus. De
asemenea, el poate privi ^n alt@ parte atunci c$nd ezit@. Dar c$nd vorbe}te
repede }i fluent, ^}i va ^ndrepta privirea c@tre ascult@tor, ^n plus, la sf$r}itul
discursului se va uita cu aten]ie la acesta, deoarece are nevoie s@ vad@ cum
reac]ioneaz@ cealalt@ persoan@. Probabil incon}tient, el va semnala c@ a
terminat ce avea de spus. %n pauzele din mijlocul unui discurs lung, el va
privi ascult@torul cer$nd permisiunea s@ continue; cealalt@ persoan@, de obicei,
va ^ncuviin]a prin ^nclinarea capului.
Gesturi – Alte mi}c@ri ale corpului grupate sub denumirea de gesturi
sunt moduri obi}nuite de comunicare nonverbal@. Gesturile servesc
urm@toarelor scopuri: Comunicarea informa]iei – Exemplele de mi}care a
m$inilor }i gesturile (pumnul str$ns, ridicarea unui deget etc.) au fost dezvoltate
}i sistematizate ^ntr-un limbaj care poate ^nlocui complet discursul.
Comunicarea emo]iei – o dat@ cu gesturile folosite pentru transmiterea unei
informa]ii, exist@ c$teva gesturi specifice, emo]ia difuz@ put$nd produce o
accentuare a mi}c@rilor corpului; un vorbitor nervos este ^ntr-o continu@
mi}care. Exprimarea imaginii de sine – Pute]i transmite imaginea pe care o
ave]i despre dvs., prin mi}c@rile trupului sau prin gesturi. Dac@ v@ considera]i
o personalitate extrovertit@, ^n mod incon}tient pute]i comunica aceasta prin
gesturi energice; ^n cazul unei personalit@]i introvertite gesturile vor fi mai
discrete. Exprimarea unui interes mutual sau a unor puncte de vedere similare
– cei ce studiaz@ modul ^n care limbajul corpului poate reflecta atitudini }i
emo]ii au descoperit c@, deseori, acesta tinde “s@ oglindeasc@” (de obicei
incon}tient }i trec$nd neobservat de c@tre participan]i), gesturile }i mi}c@rile
trupului persoanei cu care vorbim (aceste posturi }i mi}c@ri ^mp@rt@}ite fiind
numite de c@tre Desmond Morris “ecou postural”). {i, ultimul dar nu cel din
urm@ scop al gesturilor, sus]inerea discursului – o persoan@ care vorbe}te ^}i
mi}c@ continuu corpul, capul }i m$inile . Aceste mi}c@ri, numite gesturi retorice,
sunt corelate cu discursul }i sunt componente ale comunic@rii. Mi}c@rile
capului }i corpului sunt deseori utilizate pentru a sublinia }i a da un ^n]eles
cuvintelor, pentru a desemna oameni }i obiecte sau pentru a ilustra forme,
m@rimi, mi}c@ri. Ele sunt, de asemenea, ^ntr-o str$ns@ rela]ie cu structura

50
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

discursului, cu alte cuvinte, mi}c@rile ample corespund unor unit@]i verbale


mai mari, cum ar fi paragrafele, iar mi}c@rile scurte corespund propozi]iilor,
frazelor sau unor cuvinte specifice. Aceste tipuri de gesturi sunt deseori
echivalente, ^ntr-un discurs, cu semnele de punctua]ie care ne ajut@ la o mai
bun@ lecturare. Gesturile contribuie de asemenea, la o sincronizare a discu]iilor
(O m$n@ ridicat@ poate ^nsemna c@ ascult@torul dore}te o ^ntrerupere, pentru
a spune el ^nsu}i ceva sau pentru a pune o ^ntrebare. O palm@ ridicat@ cu fa]a
^n sus poate indica o invita]ie c@tre cealalt@ persoan@ de a vorbi).
Cu to]ii }tim ce ^nseamn@ s@ “vorbe}ti cu m$inile” - iar din paleta larg@
a gesturilor, cele retorice sunt cele care, fie ^nso]ind, fie ^nlocuind vorbirea, au
drept scop s@ conving@ interlocutorul sau, ceva mai mult, s@ provoace acestuia o
anumit@ stare emo]ional@ sau afectiv@. Limbajul gesturilor serve}te la comunicarea
^n special a emo]iilor: frica, m$nia, veselia, triste]ea etc. Dezvoltarea vorbirii nu a
sc@zut cu nimic din importan]a gesturilor ca mijloc de comunicare, cea mai bun@
dovad@ fiind aceea c@ adesea abia gesturile care ^nso]esc un anumit mesaj verbal
precizeaz@ sensul ^n care trebuie s@ fie interpretat acesta.
Ca urmare a celor spuse mai sus, semnifica]iile gesturilor retorice sunt
tot a}a de numeroase }i variate ca }i cele ale vorbirii propriu-zise. Gesturile
reprezint@ un limbaj direct, ^n sensul c@ ^n]elegerea lor nu este dependent@
de no]iuni, respectiv de cuvinte. Dar, tocmai datorit@ numeroaselor semnifica]ii
pe care le pot avea gesturile, interpretarea lor ^n scopul cunoa}terii oamenilor
este ^ntruc$tva dificil@. Din acest motiv, nu vom putea oferi prea multe criterii
pentru analizarea }i interpretarea lor. O serie de concluzii psihologice pot fi
desprinse ^n primul r$nd din caracteristicile de ordin formal ale gesturilor,
cum sunt: frecven]a, amplitudinea, energia, planul de efectuare etc. Astfel:
gesturile rare, “moi”, de mic@ amplitudine (str$nse pe l$ng@ corp) pot s@
denote: atitudine defensiv@ , team@; nivel sc@zut al mobiliz@rii energetice, ca
urmare a oboselii, a unei st@ri depresive, sau de indiferen]@, plictiseal@, apatie.
Pe de alt@ parte, gesticula]ia bogat@, impetuoas@, larg@ poate s@ denote: stare
emo]ional-afectiv@ de tip stenic; nivel ridicat de mobilizare energetic@; elan,
^nfl@c@rare pentru o idee sau o cauz@, v@dind totodat@ tendin]a de a-i antrena,
de a-i c$}tiga }i pe cei din jur la cauza respectiv@ etc. Gesturile repezi, violente,
efectuate ^ndeosebi pe direc]ia “^nainte”, ^n special c$nd ^nso]esc vorbirea cu
tonul ridicat, pot denota: stare de irita]ie, dorin]a de afirmare proprie, de
dominare; exercitarea con}tient@ a autorit@]ii etc.

Ceea ce comunic@m cu adev@rat }i ceea ce am vrea – inadverten]e


}i chei pentru a contracara
Din p@cate, sunt nu pu]ine situa]iile c$nd ^ntre ceea ce dore}te vorbitorul
s@ transmit@ interlocutorului s@u }i informa]ia pe care i-o va comunica ^n mod

51
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

concret vor exista diferen]e majore - }i aceasta din pricin@ c@ ^}i face apari]ia
}i se manifest@ ca atare conflictul dintre comunicarea verbal@ }i cea nonverbal@.
Pentru a pre^nt$mpina efectele contraproductive ale acestuia, se impune
prezen]a a dou@ trepte ^n abordare.
Preg@tirea ^nt$lnirii – Ar trebui s@ ^ncepe]i autoimpun$ndu-v@
st@p$nirea st@rii de nervozitate – poate cea mai important@ problem@ a multor
persoane puse ^n situa]ia de a se afla ^n fa]a unui interlocutor este o anume
stare de nervozitate. Aproape to]i avem asemenea probleme, deoarece ideea
de a fi judecat }i a}teptarea provoac@ nelini}te. Totu}i, trebuie s@ ]ine]i cont de
urm@toarele patru aspecte. Mai ^nt$i - “nervii” pot fi folositori: un anumit
grad (convenabil) de tensiune nervoas@ v@ va face mai atent }i capabil de a
ac]iona mai bine. %n al doilea r$nd - anxietatea cre}te atunci c$nd nu }ti]i ce se
va ^nt$mpla }i cum ve]i reu}i s@ face]i fa]@ ^ntreb@rilor. (Deci trebuie s@ v@
preg@ti]i din timp modul de a g$ndi, o g$ndire pozitiv@, ^n leg@tur@ cu
^ntrevederea, propria persoan@ }i comportamentul dvs.). A}adar, preg@ti]i-v@
eventualele ^ntreb@ri, datele pe care le ob]ine]i v@ vor genera dvs. ^n}iv@,
aproape sigur, ^ntreb@ri noi, pe care e bine s@ vi le nota]i. F@r@ o preg@tire
prealabil@ a discursului, ^n cel mai bun caz, }i asta ^n func]ie de c$t@
^ncredere ave]i ^n dvs., ve]i avea tendin]a de a supraestima punctele dvs.
tari sau de minimaliza sl@biciunile discursului. Nici una dintre aceste
variante nu va fi interpretat@ favorabil de c@tre cei cu care ve]i avea
^nt$lnirea. Analiz$nd, ^n prealabil, punctele dvs., tari }i slabe din discurs,
ve]i }ti cum s@ v@ prezenta]i sl@biciunile ^ntr-o lumin@ c$t mai favorabil@ }i
le ve]i putea contracara cu calit@]i compensatorii. (Desigur, este posibil ca
un lucru pe care dvs. ^l considera]i ca pe o calitate, s@ fie altfel privit de
persoanele cu care v@ ve]i ^nt$lni. Este foarte bine s@ v@ g$ndi]i cum pute]i
face fa]@ unei asemenea situa]ii. Astfel ve]i putea concepe o tactic@ de
abordare a ^nt$lnirii).
La ^nt$lnire – fi]i dvs. ^n}iv@. Rezerva]i-v@ destul timp pentru a
ajunge acolo, chiar mai devreme. Probabil se va ^ncepe cu c$teva replici
“generale”, pentru a v@ destinde. Folosi]i acest interval pentru a v@ face
comod }i a v@ calma. Se va aduce apoi vorba despre cele scrise sau afirmate ^n
prealabil de dvs., }i se vor pune ^ntreb@ri referitoare la aceste aspecte. E bine s@
p@stra]i o copie a documentelor respective. (Nimic nu e mai grav dec$t s@
gre}i]i pentru c@ nu v@ mai aminti]i ce a]i scris sau spus). Construi]i o imagine
bun@ despre dvs. - %ntreb@rile ^nt$lnirii sunt ^n leg@tur@ cu ac]iunile dvs., cu
organiza]ia pe care o reprezenta]i. %ntr-un fel sau altul, trebuie s@ ar@ta]i c@
sunte]i responsabil, con}tiincios }i competent (altfel spus, c@ v@ intereseaz@
postul }i sunte]i ^ncrez@tor referitor la calit@]ile dvs.). %n plus, trebuie s@
ar@ta]i c@ sunte]i tipul de persoan@ competent }i creativ, care nu numai c@

52
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

accept@ responsabilitatea, dar o }i descoper@. Aceast@ proiec]ie a imaginii de


sine trebuie s@ fie la nivel ^nalt. Dac@ relata]i un incident sau o experien]@ la
care a]i participat efectiv, trebuie s@ vorbi]i c$t mai natural }i cu u}urin]@. (Se
^nt$mpl@ ca cei ^n situa]ia dvs. s@ se ^ncurce ^n detalii nesemnificative. Nu pot
reda adev@rul }i nu pot s@ sus]in@ faptele, de aici rezult$nd o stare de nelini}te
}i disconfort ce poate produce nervozitate). Fi]i realist – o alt@ capcan@ –
aceea de a fi exagerat de sincer ori exagerat de arogant, de con}tient de sine.
Secretul const@ ^n a-]i ar@ta cele mai interesante calit@]i ^ntr-o manier@ c$t se
poate de modest@. Demonstra]i-v@, ^ns@, ambi]ia ca organiza]ie. Majoritatea
celor cu care ve]i avea ^nt$lniri se vor a}tepta ca dvs. s@ fi]i destul de ambi]ios,
deci nu v@ fie fric@ s@ recunoa}te]i aceasta. Descrie]i-le calit@]ile, f@r@ a exagera,
fi]i preg@tit s@ v@ recunoa}te]i sl@biciunile organiza]iei pe care o reprezenta]i,
^ns@ exprima]i-le astfel ^nc$t s@ ar@ta]i c@ v@ feri]i de ele }i c@ ave]i puterea de
a ^nvinge. Dumneavoastr@ }ti]i cine sunte]i, ca organiza]ie, ce pute]i face, ce
vre]i }i ^ncotro v@ ^ndrepta]i.
Odat@ prevenit pericolul apari]iei conflictului dintre comunicarea
verbal@ }i cea nonverbal@, o urm@toare treapt@ asupra c@reia trebuie s@ se
focalizeze aten]ia comunicatorului, a purt@torului de cuv$nt, ar fi cea de
planificare a mesajului avut ^n vedere, iar acest din urm@ proces se structureaz@,
la r$ndul s@u, ^n }apte trepte.
Treapta I – precizarea obiectivului. Este bine s@ v@ preciza]i precizezi
^n scris, pe scurt, exact ceea ce ^ncerca]i s@ ob]ine]i prin mesajul dumneavoastr@:
ve]i avea o not@ scris@ ^n fa]a dumneavoastr@, care v@ va ajuta s@ v@ organiza]i
materialul }i a evita devierea de la subiect.
Treapta a II-a – ansamblul de informa]ii. Utiliz$nd noti]e scrise sau fi}e
^n cazul unui mesaj mai lung, raport sau discurs, ve]i ^nregistra toate ideile sau
informa]iile pe care considera]i c@ trebuie s@ le exprima]i. Se impune s@ selecta]i
numai informa]iile pe care le considera]i c@ trebuie s@ le exprima]i, s@ selecta]i
doar informa]iile esen]iale, relevante, s@ v@ pune]i ^ntreb@ri de tipul: “Este
aceast@ informa]ie cu adev@rat important@ pentru mesajul meu? Interlocutorii
doresc cu adev@rat s@ o cunoasc@, vor ^n]elege ei corect mesajul meu? M@ va
ajuta aceasta s@-mi ating obiectivul?”.
Treapta a III-a – Grupul de informa]ii. Stabili]i leg@turile dintre
elementele informa]iilor cuprinse ^n lista dvs. {i dac@ e cazul, rescrie]i notele
dvs. ^n grupuri distincte. Este util s@ da]i fiec@rui grup un titlu; ^n final, ele vor
r@m$ne fie tot titluri (dac@ sunt la obiect), fie vor con]ine esen]a fiec@rui paragraf,
constituind fraza lui principal@ – denumit@ “fraz@ tipic@”. Aminti]i-v@ c@ toate
paragrafele trebuie s@ con]in@ o singur@ idee principal@; toate celelalte idei
vor constitui material ajut@tor – exemple, detalieri, ilustr@ri etc.
Treapta a IV-a – Pune]i informa]ia ^ntr-o fraz@ logic@. Urm@toarea dvs.

53
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

sarcin@ const@ ^n a ordona logic grupurile de informa]ii (chiar sub form@ de


note), pentru ca ascult@torul s@ poat@ urm@ri firul ideii cu u}urin]@.
Materialul trebuie ordonat dup@ urm@toarea metod@: 1. Ordinea
cronologic@ – este numit@ }i „ordine istoric@”; este, poate, cea mai uzual@
metod@, care prezint@ informa]iile ^n ordinea ^n care s-au desf@}urat sau se
desf@}oar@ evenimentele ^n timp. Pentru toate evenimentele pe care dorim s@ le
descriem, referitoare la o anumit@ problem@ cu desf@}urare secven]ial@, exist@
totdeauna tenta]ia de a folosi aceast@ metod@ de}i, uneori, nu este cea mai
convenabil@. %ncerca]i s@ c@uta]i o leg@tur@ logic@ ^ntre sec]iunile materialului
dvs. 2. Ordinea spa]ial@ (sau de loc) – potrivit@ pentru a descrie pozi]ii
geografice, ^nt$mpl@rile sunt prezentate din punct de vedere topografic: de la
v$rf la baz@, ^n@untru }i afar@, aproape }i departe. 3. Ordinea importan]ei –
putem vorbi aici de patru situa]ii. Prima: ordinea descresc@toare a importan]ei
(sau ordinea deductiv@): ^ncep$nd cu cel mai important aspect al problemei
pentru a c$}tiga aten]ia ascult@torului, sau ^n ordinea cresc@toare a importan]ei
(ordinea inductiv@): ^ncep$nd cu cel mai pu]in important aspect (Aceast@ ordine
nu este de obicei recomandat@ ^n textele de afaceri – cu excep]ia celor care
urm@resc convingerea partenerului, caz ^n care pot fi foarte eficiente). Apoi:
ordinea cresc@toare a complexit@]ii – ideile mai simple sunt urmate de altele
mai dificile sau de materiale mai complexe. Ar mai fi: ordinea descresc@toare
a familiariz@rii – se trece de la cunoscut la necunoscut – }i, respectiv, cauz@ }i
efect – rela]ia dintre cauz@ }i efect se traduce pur }i simplu prin “Din aceast@
cauz@ are loc acest eveniment”, cu alte cuvinte “De aceea se ^nt$mpl@ ceea ce
se ^nt$mpl@”. 4. Ordinea tematic@ – c$nd nu exist@ o leg@tur@ real@ ^ntre
diferitele p@r]i ale materialului, }i, deci, nici o secven]ialitate logic@, tot ce
pute]i face, ^n acest caz, este s@ lucra]i cu fiecare element de material, “de la
tem@ la tem@, de la subiect la subiect”.
Trec$nd la treapta a V-a: – Scoaterea ^n eviden]@ a unui plan – Lucr$nd
cu cele 4 trepte anterioare, a]i realizat, de fapt, un plan sau un schelet al
mesajului final, chiar dac@ acesta nu apare pe h$rtie sau este prea lung. Misiunea
dvs. de a v@ prezenta planul final va fi mult u}urat@.
Treapta a VI-a - Scrie]i o prim@ variant@ a mesajului (ciorna) – Gata s@
a}terne]i pe h$rtie prima variant@, nu trebuie s@ lua]i ^n acest stadiu ^n
considerare stilul }i cuvintele folosite. Dac@ a]i f@cut programarea privind ceea
ce ve]i scrie, ve]i descoperi c@ }i cuvintele vin relativ u}or.
Treapta a VII-a – Edita]i ciorna }i varianta final@. O dat@ ce a]i scris
ciorna, pune]i-v@ ^n locul receptorului, recitind ciorna prin ochii s@i – c@ut$nd
eventuale ambiguit@]i, erori, expresii nepotrivite, lipsa unor cuvinte etc.
{i, ^n plus, urm@ri]i un stil concis, u}or de ^n]eles. Urm@toarele idei v@
pot ajuta: varia]i lungimea frazelor, dar p@stra]i-le c$t mai scurte (^n medie, 18-

54
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

20 de cuvinte). Folosi]i numai cuvinte pe care ascult@torul le poate ^n]elege.


Evita]i exprim@ri comune care ]in de limba vorbit@, evita]i cuvintele inutile,
folosi]i fraze scurte }i potrivi]i-le ^n context. Evita]i cli}eele, expresiile banale
(spre exemplu: “v@ mul]umim anticipat”, “ve]i g@si al@turat” etc.), evita]i
repet@rile inutile de fraze sau cuvinte – g@si]i pe c$t posibil alternative. Folosi]i
mai degrab@ expresii afirmative dec$t negative }i mai degrab@ diateza activ@
dec$t pe cea pasiv@. (Atunci c$nd dore}ti s@ ar@]i c@ subiectul propozi]iei
execut@ o ac]iune, trebuie folosit un verb la diateza activ@. Dac@ persoana
care face ac]iunea nu este at$t de important@ ca lucrul asupra c@ruia se
ac]ioneaz@, atunci diateza pasiv@ este un mijloc util pentru a focaliza aten]ia
asupra a ceea ce este important. %n special, trebuie s@ v@ str@dui]i s@ evita]i
“pasivul impersonal” (ca “se sim]ea c@…”, pentru un “noi sim]im c@…”, sau
“este regretabil c@…”, pentru un “noi regret@m c@…”). Verbele active au ca
rezultat un stil dinamic, care este mult mai u}or de ascultat }i confer@ vitalitate
}i ac]iune. Facem gre}eli de exprimare, fie din ignoran]@, fie din neglijen]@
- gre}eli care pot duce la ne^n]elegeri, confuzie, }i uneori, la imposibilitatea
de a comunica a}a cum ne-am dori s@ o facem. Comunic@m prin simboluri
conven]ionale, dar dac@ nu folosim simbolurile potrivite Dac@ vom ^nc@lca
regulile codului (sau dac@ nu le utiliz@m a}a cum se a}teapt@ ceilal]i),
ascult@torii vor avea probleme de ^n]elegere a mesajului transmis - ei nu vor
fi capabili s@ ne ^n]eleag@ sau, ^n cel mai bun caz, vor fi irita]i de faptul c@ sunt
obliga]i s@ fac@ un efort inutil de a descifra mesajul transmis. Dup@ cum am
v@zut, este frecvent@, din nefericite, situa]ia ^n care comunicarea non-verbal@
involuntar@ – ^n acest context, regulile de gramatic@ neglijate sau o structur@
a frazei necorespunz@toare – au un impact mai mare asupra receptorului dec$t
con]inutul real pe care ^l comunic@m. Modul ^n care ar trebui s@ folosim
limba rom$n@ reduc$nd posibilitatea unor ne^n]elegeri sau irit@rii ascult@torilor.
%ntotdeauna este important s@ verifica]i din nou scrierea unei fraze, pentru a
avea siguran]a c@ fiecare construc]ie urmeaz@ p@r]ii ei de fraz@, ^n special ^n
frazele lungi }i complexe.
E momentul s@ aducem ^n discu]ie }i acele caracteristici obligatorii
^n conturarea unei personalit@]i distincte a comunicatorului. Cercet@ri
recente au demonstrat c@ personalizarea stilului constituie pasul cel mai
important al procesului de comunicare. Aceast@ personalizare are dou@ etape,
}i anume: stabilirea propriului stil }i, respectiv, evaluarea avantajelor }i
dezavantajelor ce deriv@ din folosirea stilului respectiv. Av$nd ^n vedere c@
motiva]iile sunt acelea care determin@ stilul, c@ motivele ^n sine sunt de
natur@ personal@, persoana cea mai indicat@ s@ determine stilul, ^n urma unei
analize obiective, care s@ aib@ drept rezultat o determinare real@ a stilului,
este comunicatorul ^nsu}i.

55
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Claritatea – Ave]i nevoie, pentru a fi un bun orator, de capacitatea de


exprimare clar@ a ideilor, ^ntr-o exprimare simpl@, materialul fiind astfel
organizat ^nc$t s@ poat@ fi u}or de urm@rit. Nu trebuie s@ ^ncerca]i s@ impresiona]i
auditoriul folosind cuvinte lungi }i complicate. (Desigur, uneori trebuie, s@
folosi]i un limbaj specializat, dar va trebui s@ ave]i grij@ s@ explica]i to]i
termenii care pot s@ nu fie uzuali pentru auditoriul dvs.). O g$ndire clar@
implic@ }i o exprimare potrivit@, ^nseamn@ o pronun]ie clar@ a cuvintelor,
astfel ^nc$t ele s@ fie u}or recunoscute.
Acurate]ea – trebuie s@ v@ asigura]i c@ expresiile }i cuvintele pe care le
folosi]i exprim@ exact ceea ce dori]i s@ spune]i. Faptele la care v@ referi]i
trebuie s@ fie corecte. Subiectul trebuie „m@run]it” p$n@ la cap@t }i informa]iile
citate s@ fie de ^ncredere. Evita]i s@ declara]i lucruri neconforme cu realitatea
}i care pot fi contestate (exprim@rile care ^ncep cu “Toat@ lumea }tie…” sau
“nici o persoan@ rezonabil@ n-ar accepta asta” sunt ^ntotdeauna periculoase }i
pot fi contestate, ^n special c$nd sunt pe punctul de a genera o reac]ie ostil@).
Empatia – ^ncerca]i ^ntotdeauna s@ fi]i curtenitor }i prietenos. Oric$t de
sup@rat a]i fi, ^ncerca]i s@ v@ st@p$ni]i emo]iile }i s@ r@m$ne]i cel pu]in calm.
Poate cel mai bun mod ar fi s@ v@ pune]i ^n locul celeilalte persoane, s@ ^ncerca]i
s@ sim]i]i ceea ce simte aceasta; pun$ndu-v@ ^n locul ei, pute]i stabili o empatie
cu aceasta. Nu trebuie s@ fi]i mereu de acord cu ea sau cu idele sale, ci doar s@
fi]i ^n]eleg@tor }i r@bd@tor. Expresia fe]ei }i tonul vocii sunt, evident, importante,
^n special ^n discu]iile de grup.
Sinceritatea – aceasta ^nseamn@ ^n realitate a fi natural. Exist@ totdeauna
pericolul (provenind din lipsa de ^ncredere ^n sine) ca atunci c$nd se discut@
cu persoane necunoscute sau cu un statut social mai ^nalt s@ devenim rigizi }i
st$ngaci sau s@ ^ncerc@m s@ simul@m. Str@dui]i-v@ s@ fi]i dvs. ^n}iv@ }i ^n astfel
de situa]ii.
Relaxarea – cea mai bun@ metod@ de a v@ elibera de aceste dificult@]i
de vorbire }i de eventuale mi}c@ri bru}te este relaxarea. Atunci c$nd mu}chii
sunt ^ncorda]i, nu mai putem fi naturali, de aceea se impune s@ respira]i
profund, efectul va fi ^n favoarea dvs.
Contactul vizual – schimbul de priviri este extrem de important - un
vorbitor care nu se uit@ niciodat@ spre cel care-l ascult@ ar putea transmite
mesaje de tipul: “nu m@ interesezi”, “nu-mi placi”, sau chiar “nu sunt sigur pe
ceea ce spun”, “s@ nu crezi ce spun”. C$nd vorbi]i, nu v@ ^ndrepta]i privirea
spre biroul la care }ede]i, spre genunchi sau spre fereastr@. Dac@ vorbi]i cu un
grup mare, cuprinde]i-l cu privirea astfel ^nc$t fiecare individ s@ simt@ c@ este
observat. Ei vor prefera o u}oar@ pauz@ a vorbitorului, care demonstreaz@
interesul ^n modul de a-i privi, asigur$nd prin acesta, fluen]@ discursului, spre
deosebire de cel ce cite}te cu capul ^n jos, f@r@ a da importan]@ auditoriului.

56
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Aparen]a – felul ^n care sunte]i privit arat@ c$t de bine v@ ^n]eleg ceilal]i.
%nf@]i}area dvs. reflect@ modul ^n care v@ privi]i pe tine ^nsu]i – propria imagine,
“self-image”.
Cel ce te ascult@ ^nregistreaz@ aparen]a, ^nf@]i}area dvs. – }i atunci el
va primi, prin metacomunicare, o imagine a modului ^n care v@ purta]i, cum v@
^ngriji]i, chiar }i ce vestimenta]ie prefera]i. %n cele mai multe situa]ii de dialog,
oamenii privesc vorbitorul }i ^l judec@ chiar ^nainte de-a vorbi. O ]inut@
vestimentar@ ^ngrijit@ este deosebit de important@ ^n situa]iile formale.
vestimenta]ie }i ^nf@]i}are adecvate locului ^n care v@ desf@}ura]i activitatea.
Deci, dac@ alege]i extremele ^n mod@ c$nd v@ afla]i la serviciu, ^n ochii
interlocutorului se atenueaz@ ^nclina]ia dvs. de-a munci.
Postura – pozi]ia corpului este, de asemenea, important@ pentru procesul
de comunicare. O persoan@ care st@ aplecat@ ^nainte pe scaun, ^n timp ce
transmite un mesaj verbal unei alte persoane, surprinde nepl@cut, demonstr$nd
o atitudine de oboseal@, plictiseal@ sau neglijen]@; ^ntotdeauna, ^n astfel de
situa]ii, ascult@torii vor fi impresiona]i nepl@cut. Un element nepl@cut al
comunic@rii poate rezulta ^n urma examin@rii posturii dvs. – cum }ede]i, cum
sta]i ^n picioare c$nd vorbi]i -, pozi]ii care vor pune ^n eviden]@ }i calitatea
discursului dvs. O pozi]ie g$rbovit@ afecteaz@ de asemenea vocea, at$t fizic,
c$t }i psihologic. Fiecare mi}care }i stare psihic@ ^i schimb@ at$t tonalitatea c$t
}i ritmul, intensitatea. Dac@ ave]i o pozi]ie g$rbovit@, capul plecat sau umerii
l@sa]i s@ cad@, vocea dvs. nu va mai fi clar@, pentru c@ respira]ia este influen]at@,
neput$nd s@ trage]i prea mult aer ^n piept, }i nici nu pute]i avea un control
asupra expira]iilor, sunetele sunt ^n@bu}ite sau ^ntrerupte. O pozi]ie g$rbovit@
afecteaz@ de asemenea vocea, at$t fizic, c$t }i psihologic. Fiecare mi}care }i
stare psihic@ ^i schimb@ at$t tonalitatea c$t }i ritmul, intensitatea.
Pentru a v@ ameliora }i perfec]iona postura c$nd vorbi]i, trebuie s@
ave]i ^n vedere patru caracteristici foarte importante: vioiciunea (d@
auditoriului impresia c@ sunte]i con}tien]i de aceasta }i c@ v@ intereseaz@ ceea
ce se ^nt$mpl@ ^n jurul dumneavoastr@ }i mai ales ce spune]i); pl@cerea de a
vorbi (este un element de polite]e exprimat prin str@duin]a de-a oferi un ton
prietenesc ^n voce, prin z$mbet }i priviri agreabile); claritatea, distinc]ia (este
necesar@ unui discurs, astfel ^nc$t auditoriul s@ poat@ auzi }i ^n]elege cuvintele
f@r@ efort); expresivitatea (este o asociere a sentimentelor cu vocea dvs. Pentru
a fi expresiv, trebuie s@ evita]i monotonia ritmului pe care ascult@torul o va
resim]i }i ^n ^n]elegerea mesajului. Este mai u}or s@ fi]i expresiv, c$nd men]ine]i
o postur@ bun@, ar@t$ndu-v@ interesat at$t de subiect c$t }i de auditoriul dvs.).
Acesta patru caracteristici vor influen]a }i calit@]ile vocale. Pute]i s@ v@
controla]i permanent modul de a vorbi, m@rind sau mic}or$nd volumul vocii,
ajust$nd tonul ^n func]ie de circumstan]ele particulare.

57
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Primul pas este con}tientizarea factorilor care influen]eaz@ sunetele


vocii, a mecanismelor vorbirii – vorbirea implic@ multe abilit@]i mecanice,
cere o manipulare complex@ a diafragmei, pl@m$nilor }i mu}chilor pectorali,
de altfel }i a coardelor vocale, gurii, limbii }i buzelor.
%n@l]imea }i intensitatea vocii – vocea unei persoane care vorbe}te pe
tonalit@]i ^nalte este ascu]it@, strident@ (C$nd suntem tensiona]i sau anxio}i,
corzile vocale se ^ntind puternic iar vocea se sub]iaz@, devine strident@). Tonul
vocii de]ine un rol important ^n limbajul verbal, }i mai ales ^n situa]ii informale.
Volumul vocii - volumul este mult mai u}or de controlat dec$t
tonalitatea vocii, iar practica v@ va ajuta s@ ob]ine]i un volum corect. (%nv@]a]i
cum s@ v@ controla]i vocea, ^n a}a fel ^nc$t s@ pute]i fi bine auzit la distan]@
mare f@r@ s@ ]ipa]i sau s@ fi]i strident, ^n acest fel ve]i impresiona prin calitate
}i claritate). Ascult@torii vor fi capta]i de modul ^n care }ti]i s@ vorbi]i fiindu-
le st$rnit interesul ^n a v@ asculta }i a ^ncerca s@ ^n]eleag@ ce spune]i. Ar trebui
s@ lua]i ^n considerare urm@toarele: locul unde vorbi]i (^n aer liber, ^ntr-o sal@
mic@ sau o sal@ de conferin]e, ^ntr-o ^nc@pere unde sunetul are ecou) – pentru
c@ acesta va influen]a audibilitatea cuvintelor dvs.; m@rimea grupului c@ruia
^i vorbi]i; zgomotul de fond (spre exemplu, zgomotul instala]iei de aer
condi]ionat).
Dic]ia }i accentul – dic]ia este modul ^n care spune]i sau pronun]a]i
cuvintele; ^ntr-o oarecare m@sur@, ea este influen]at@ de accent. Dic]ia depinde
de articularea }i enun]area sunetelor. Oricare ar fi accentul dvs., este important
s@ pronun]a]i cuvintele clar. Altfel, rezultatul este o voce c@reia ^i lipse}te
vitalitatea iar sunetele sunt monotone }i estompate.
Viteza – mesajul pe care-l transmite]i va fi amprentat }i de viteza, sau
ritmul, cu care vorbi]i. Dac@ aceasta este mai mare, ascult@torul prime}te
mesajul ca pe o urgen]@; uneori acest lucru poate fi util, ^ns@ o vorbire ^n
permanen]@ rapid@, ^n torent, ar putea face pe cei ce v@ ascult@ s@ fie deruta]i
– pentru c@ ei nu vor pricepe urgen]a sub^n]eleas@ (care, de fapt, nici nu
exist@). Nu trebuie exagerat ^ns@, pentru c@ altfel intervine plictiseala sau se
pierde logica cuvintelor exprimate verbal. Un bun vorbitor ^}i schimb@ viteza
^n concordan]@ cu importan]a mesajului: deci cuvintele }i frazele
nesemnificative sunt rostite mai repede, ^n timp ce frazele importante vor fi
rostite mai rar }i accentuat; se vor face pauze ^n special ^nainte sau dup@ un
cuv$nt care trebuie accentuat sau ^nainte de-a sublinia o idee mai important@.
Timbrul vocii – Inflexiunile sau modific@rile “sus - jos” ale vocii, a}a-
numitul timbru, influen]eaz@, de asemenea, modul ^n care mesajul este
recep]ionat, reac]iile receptorului Varia]iile ^n timbrul vocii sunt adesea
asociate cu intensitatea }i cu viteza ei, pentru a accentua sau a m@ri interesul
celor expuse. Este u}or s@ face]i o impresie gre}it@ dac@ nu folosi]i cu grij@

58
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

timbrul vocii }i, bine^n]eles, este u}or s@ transmite]i ce g$ndi]i cu adev@rat


chiar atunci c$nd nu vre]i s@ ar@ta]i asta.

Etica rela]iilor cu presa


%n cele ce urmeaz@, vom vorbi despre o problem@ destul de controversat@
din aria comunic@rii profesionale – e vorba de rela]iile cu mass-media, rolul
lor ^n societate }i modalit@]ile de recurgere la serviciile acestei a}a-numite a
patra puteri ^n stat.
%ntre rela]iile cu persoane din exteriorul institu]iei, pentru purt@torul
de cuv$nt, reprezentantul organiza]iei pentru care el lucreaz@, rela]iile cu
mass-media constituie una dintre cele mai importante p@r]i componente ale
rela]iilor cu publicul. Rela]iile cu mass-media sunt constituite dintr-un “trafic”
de informa]ie ce “curge” ^n dou@ sensuri, fiind puntea de leg@tur@ dintre
organiza]ia ^n cauz@ }i, respectiv, pres@, radio ori televiziune. Trebuie precizat
c@ procesul de care pomeneam func]ioneaz@ bine doar dac@ exist@ ^ncredere,
profesional, dinspre ambele p@r]i, organiza]ie }i mijloacele de informare,
pentru partenerul cu care conlucreaz@.
Jean-Claude Bertrand face, ^n “Deontologia Mijloacelor de
comunicare” (ap@rut@ ^n rom$ne}te la Editura Institutul European din Ia}i,
^n 2000) c$teva preciz@ri. „Natura codului. %n momentul ^n care un cod este
adoptat, adesea exist@ deja o lege. %ns@ creatorii codului percep totodat@
insuficien]a acesteia. Ceea ce redacteaz@ ace}tia nu este un text sacru care
necesit@ un angajament absolut, ci un vademecum a c@rui eficien]@ presupune
c@ jurnalistul posed@ un sim] moral.
%n orice meserie, exist@ lucruri “care se fac” }i lucruri “care nu se fac”.
%n mod tradi]ional, ele se ^nva]@ la locul de munc@, }i cel care violeaz@ uzan]ele
^n mod repetat este ostracizat. %ns@ pentru a r@m$ne vie, tradi]ia are nevoie s@
fie dezb@tut@, purificat@, actualizat@, organizat@ }i expus@ negru pe alb, la
nivel local sau na]ional. Dac@ nu, ea devine prea vag@, uneori ambigu@ ba
chiar contestabil@. %n paralel, ^n r$ndul celei mai mari p@r]i a organelor de
pres@ exist@ principii editoriale, fie transmise pe cale oral@, fie redactate” (B.,
C.-J., pag. 65-66). De asemenea, sunt precizate }i regulile privitoare la excep]ii.
„Exist@ reguli pe care un mijloc de comunicare le poate neglija c$nd aceasta
serve}te interesul public. Jurnalistul nu trebuie s@-}i disimuleze identitatea ^n
fa]a surselor, nici s@ culeag@ ^n mod clandestin informa]iile (spre exemplu, s@
^nregistreze clandestin o convorbire telefonic@ privat@ f@r@ a avea acordul
prealabil al ambelor p@r]i), nu trebuie s@ incite pe nimeni s@ comenteze un
delict, nici s@ se amestece ^n via]a privat@ a oamenilor (pag. 73)”.
C$t despre ob]inerea informa]iei, Bertrand ne face cunoscut: “Jurnalistul
nu trebuie s@ inventeze informa]ia, nu trebuie s@ foloseasc@ mijloace necinstite

59
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

pentru a ob]ine o informa]ie sau o fotografie - cum ar fi disimularea propriei


identit@]i, intrarea neautorizat@ pe o proprietate privat@, ^nregistrarea unei
conversa]ii pe ascuns, furtul de documente (^n afar@ de cazul ^n care interesul
public o justific@ }i ^n care nu exist@ nici un alt mijloc de a ajunge ^n posesia
acestora }i are ca sarcin@ asumat@ pe aceea de a le semnala ^n relatarea sa). Nu
trebuie s@ pl@teasc@ informa]ia martorilor oculari sau criminalilor, nici s@
utilizeze mijloace coercitive. Nu trebuie intervieva]i copiii ^n chestiuni care
^i privesc, nici s@ se violeze dreptul la via]@ privat@ al oamenilor. S@ nu se
abuzeze de naivitatea oamenilor }i s@ nu fie ridiculiza]i. Intervievatul trebuie
s@ fie prevenit despre utilizarea ulterioar@ a declara]iilor sale }i s@ nu fie
informat despre ^ntreb@ri dinainte (pag. 85-86). (...) Regulile unui cod
deontologic sunt ^ntotdeauna vagi, niciodat@ absolute. Deontologia se g@se}te
la dou@ niveluri: fundamental }i cotidian. Rolul ^n societate al mijloacelor de
comunicare trebuie inculcat, discutat, integrat, ^ntr-un interval de timp
^ndelungat. %n nici un cod nu pot fi prev@zute toate cazurile, trebuind adesea
s@ se fac@ apel la o apreciere de bun sim] sau la un sim] moral n@scut din
reflec]ie, care, de altfel, nu pot sc@pa tradi]iei politico-religioase a ]@rii (pag.
93 -94)”.
Codul interna]ional de la Lisabona de conduit@ profesional@ ^n Rela]ii
Publice (adoptat de c@tre Adunarea General@ a Confedera]iei Europene de
Rela]ii Publice (CERP) la Lisabona, ^n 16 aprilie 1978, }i adoptat apoi, de
unsprezece dintre asocia]iile na]ionale (provenind din cincisprezece ]@ri
europene) care sunt membre ale CERP) prevede, la sec]iunea II, clauza 3,
urm@toarele: „%n cadrul conduitei sale profesionale, specialistul ^n rela]ii
publice trebuie s@ demonstreze onestitate, integritate intelectual@ }i loialitate.
%n special, va ac]iona ^n a}a fel ^nc$t s@ nu enun]e comentarii care s@ induc@ ^n
eroare sau informa]ii false sau eronate. %n acela}i timp, trebuie s@ aib@ grij@ s@
evite folosirea, fie }i accidental@, a unor practici sau metode incompatibile cu
acest cod”, ^n vreme ce la Sec]iunea III, clauza 7 adaug@: „%n practica profesiei
sale, specialistul de rela]ii publice trebuie s@ fie discret. Trebuie, totodat@, s@
respecte cu scrupulozitate confiden]ialitatea profesional@ }i, mai ales, nu
trebuie s@ dezv@luie nici o informa]ie confiden]ial@ primit@ de la clien]ii sau
angajatorii s@i actuali, din trecut sau prezent-poten]iali, sau s@ foloseasc@
astfel de informa]ii f@r@ o autoriza]ie special@ ^n acest sens”. Vom ^ncheia seria
trimiterilor cu cea privind clauza 18: „Practicianul de rela]ii publice trebuie
s@ se re]in@ de la orice ac]iune care ar putea prejudicia reputa]ia profesiei sale.
Reputa]ia profesiei este responsabilitatea fiec@rui membru”.
Nu putem omite s@ amintim de un alt cod, de prim@ importan]@ – }i
anume, Codul interna]ional de la Atena de etic@ ^n Rela]ii Publice (al c@rui
autor este francezul Lucien Matrat }i care a fost adoptat la Atena, ^n mai 1965,

60
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

de c@tre CERP - Confedera]ia European@ de Rela]ii Publice) }i IPRA - Asocia]ia


Interna]ional@ de Rela]ii Publice.
Afl@m din cuprinsul acestuia c@: „%n consecin]@, membrii Asocia]iei
Interna]ionale de Rela]ii Publice vor ^ncerca: 3. s@ se poarte ^ntotdeauna }i ^n
toate ^mprejur@rile ^n a}a fel ^nc$t s@ merite }i apoi concret, s@ asigure
confiden]ialitatea celor cu care vine ^n contact; 4. s@ ]in@ minte c@, datorit@
rela]iei dintre profesia sa }i public, comportamentul s@u - chiar }i ^n particular
- va avea un impact asupra modului ^n care profesiunea sa, ^n ansamblu, este
apreciat@. (...) Membrii Asocia]iei Interna]ionale de Rela]ii Publice, de
asemenea, vor ac]iona: 9. pentru a realiza ac]iunile }i angajamentele utiliz$nd
cuvintele astfel ^nc$t s@ se evite orice ne^n]elegere }i s@ se manifeste loialitate
}i integritate ^n toate cazurile, astfel ^nc$t s@ se p@streze ^ncrederea clien]ilor
sau, respectiv, a angaja]ilor, actuali sau din trecut, precum }i a tuturor grupelor
de public-]int@ care sunt afectate de ac]iunile sale”.
Opinia public@ ^n general se formeaz@ sub influen]a a ceea ce citesc
oamenii ^n presa central@, local@, cea de specialitate, a ceea ce v@d la televizor
ori aud la posturile de radio. De aceea, nu e lipsit de importan]@ pentru un
comunicator s@-}i men]in@ permanent focalizat@ aten]ia asupra a c$torva
cerin]e ale unor astfel de ^nt$lniri cu reprezentan]ii media. A}adar: ce a}teapt@
jurnali}tii de la conferin]ele de pres@? Nout@]i interesante pentru public,
informa]ii prompte, reale, sincere, informa]ii clare, concise, directe (trebuie s@
func]ioneze principiul KISS - “Keep it short and simple”), informa]ii lansate
^n timpul util p$n@ la ^nchiderea edi]iilor sau p$n@ la programarea spa]iului de
montaj, sper@, totodat@, c@ vor avea posibilitatea de a afla detalii sau a contacta
persoane oficiale }i, nu ^n ultimul r$nd, se a}teapt@ la o anumit@ form@ a
mesajelor scrise.

Succint studiu de caz – Gilda Laz@r vs. Jamie Patrick Shea


%ntr-o diserta]ie ce atinge un subiect precum etica rela]iilor cu presa,
exemplificarea de caz cea mai reprezentativ@ este, desigur, cea av$nd ^n centru
celebrul caz, de-acum clasicizat, am putea spune, pentru memoria
consumatorului de media rom$n – cel al Gildei Laz@r. %n cotidianul Ziua, mai
precis ^n num@rul din 26.06. 1997, era publicat@ stenograma convorbirii
telefonice pe care au purtat-o Gilda Laz@r }i Sorin P@s@rin - adic@ purt@torul
de cuv$nt al Ministerului de Externe }i cel care, la vremea respectiv@ era
(al@turi de Anca Oegar) corespondent permanent al ziarului respectiv ^n SUA.
Tema dialogului este iritarea demnitarei fa]@ de o serie de coresponden]e ale
celor doi, coresponden]e av$nd drept subiect recent ^ncheiata, la momentul
respectiv, vizit@ a premierului rom$n Victor Ciorbea ^n SUA, Gilda Laz@r
resping$nd categoric ^n cursul convorbirii telefonice ^nregistrate de c@tre

61
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

P@s@rin, f@r@ ca demnitara din MAE rom$n s@ aib@ cuno}tin]@ despre aceasta!
- presta]ia mincinoas@ („scrie]i, b@, adev@rul”) }i dezinformarea („de data asta
eu cred c@ }i ea (n.n., Anca Oegar) e convins@ c@ vizita lui Ciorbea e un rahat”)
la care s-au pretat cei doi coresponden]i. La ceea ce ea considera a fi o avalan}@
de minciuni sfruntate („Zice a}a ^n articolul vostru din Ziua: „Pentru (...)
viitorul rela]iilor rom$no-americane, vizita lui Ciorbea a fost extrem de
important@ (...). Ciorbea a }tiut clar ce negociaz@”. Ce negociaz@, m@, c@ nu s-
a dus acolo s@ negocieze, s-a dus s@-i roage pe @ia!”), limbajul folosit nu e nici
pe departe unul diplomatic, nu este nici m@car un limbaj academic (evident,
se poate aduce ^n sprijin argumentul unei st@ri emo]ionale anume, care l-a
provocat) – nu este, prin urmare, un limbaj acceptabil pentru un comunicator,
cu at$t mai mult pentru un purt@tor de cuv$nt ce reprezint@ o ^nalt@ institu]ie
a statului. %ntreag@ convorbirea telefonic@ am putea-o rezuma, ca mesaj }i ca
limbaj, prin replica urm@toare: „Scrie dracului adev@rul despre vizita lui
Ciorbea, care este un e}ec”. Pentru Gilda Laz@r, ^n acel moment problema
st@tea ^n felul urm@tor: cei doi ziari}ti deformaser@ (poate premeditat, poate
incon}tient) realitatea ^n relat@rile lor. Desigur, Ciorbea a r@mas celebru prin
ceea ce un consilier preziden]ial explica, la un moment dat, stingherit, despre
el: „Adesea nu a ^n]eles exact, pentru un motiv sau altul, ce s-a ^nt$mplat cu
adev@rat acolo unde a participat”, dar faptul c@ - dup@ cum ^i argumenteaz@
Gildei Laz@r, ^n timpul convorbirii ^nregistrate de el, Sorin P@s@rin – „asta a
fost declara]ia lui” nu le aduce, lui P@s@rin }i Oegar, circumstan]e atenuante
^n ochii Gildei Laz@r. Contextul ^n care a avut loc aceast@ convorbire:
rug@min]ile, insisten]ele }i amenin]@rile av$nd ca scop prelungirea deta}@rii
lui {tefan Popescu de la Banca Na]ional@ la Misiunea Rom$n@ de la
Washington, Popescu, so]ul Anc@i Oegar, lucr$nd ^n acel moment la ambasad@,
ca secretar I, }i f@c$nd, mai cu seam@ prin intermediul so]iei sale, diligen]e ^n
dreapta }i ^n st$nga, spre a i se prelungi }ederea peste Ocean.
%ntr-o declara]ie dat@ unui redactor al agen]iei Rompres (^nc@)
purt@tor(ul) de cuv$nt al MAE, Gilda Laz@r men]iona urm@toarele: „Nu este
cazul s@ comentez oficial con]inutul unei convorbiri strict particulare. %n
schimb, nu pot s@ nu remarc faptul c@ publicarea stenogramei din ziarul «Ziua»
face dovada a cel pu]in trei infrac]iuni: instigare la trafic de influen]@, }antaj,
interceptare ilegal@ a unei convorbiri telefonice, la care s-ar mai putea ad@uga
}i calomnia, din comentariul care ^nso]e}te stenograma, precum }i atentatul la
ceea ce americanii numesc «privacy», iar noi, rom$nii, «dreptul la intimitate»”.
%ntr-o ^ncercare de a rememora evolu]ia de atunci a evenimentelor, care
au f@cut s@ curg@ valuri de cerneal@, am rugat-o acum, la mai bine de }apte ani,
pe Gilda Laz@r, ast@zi director corporate affairs ^n cadrul Companiei JTI
(Japan Tabacco International), s@ accepte dialogul extrem de succint pe care

62
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

i l-am propus. A}adar, cinci r@spunsuri sincere la cinci ^ntreb@ri deschise:


%n clipa ^n care jurnalistului a telefonat pentru a-]i afla atitudinea
personal@ fa]@ de ac]iunea promovat@ de premierul (Ciorbea) }i pre}edintele
Rom$niei, te-ai g$ndit c@ este o provocare, sau nu?
Lia, ^ntreb@rile tale par a porni de la convingeri preconcepute,
^ntemeiate pe premise eronate. %n realitate, e doar o poveste imund@ despre
care nu-mi face nici o pl@cere s@ vorbesc. Respectivul intitulat jurnalist m-
a sunat atunci, la nou@ seara, pentru acela}i motiv „amical” pentru care m@
mai sunase de optzeci de ori ^n timpul acelei luni }i de c$teva sute de ori din
noiembrie 1996 p$n@ la data cu pricina: s@-i pun o pil@ la ministru ca s@-l mai
]in@ la post, la Washington, dup@ expirarea mandatului, pe so]ul prietenei
sale (}i ea intitulat@ tot jurnalist@, dar so]ie de diplomat de ocazie, deci pl@tit@
de MAE, o institu]ie pe care o ^njura cu orice prilej ^n articolele sale – direct
sau prin reprezentantul ei, adic@ tocmai ministrul c@ruia ^i cerea favoruri prin
intermediul amicului!).
{tiai c@ un jurnalist poate s@ ^ncalce codurile (etic }i deontologic al
profesiei), dac@ ]inta lui este o persoan@ public@?
{tii mai bine dec$t mine c@ jurnalismul este o voca]ie, c@ nu oricine se
auto-intituleaz@ astfel este neap@rat }i un profesionist }i c@ simpla invocare a
acestei calit@]i nu-]i confer@ imunitate pentru orice - incluz$nd aici }i abdicarea
de la regulile moralei }i ale bunului sim].
[inta individului cu pricina era s@ mai stea ^n America ^mpreun@ cu
membrii ciudatului triunghi amintit. {i dac@ n-a putut s@-}i ating@ ]inta prin
pile, a f@cut-o printr-un scenariu care l-a ajutat s@-}i ob]in@ Cartea verde:
prin f@c@tura cu pricina, s-a dat drept jurnalistul persecutat de un reprezentant
al autorit@]ilor. {i a r@mas ^n SUA. Ai mai auzit de atunci de el?
{tiai c@ severitatea codului de comunicare pentru un purt@tor de cuv$nt
este mai dur@ dec$t codul de comunicare pentru un jurnalist?
Desigur c@ un purt@tor de cuv$nt trebuie s@ stabileasc@ reguli clare de
comunicare institu]ionalizat@. Sunt lucruri elementare gen: on the record, off
the record, for the background, iar cel care nu le respect@ – purt@tor de cuv$nt
sau jurnalist - risc@ sanc]iuni profesionale sau pierderea credibilit@]ii. Un
purt@tor de cuv$nt nu are prieteni printre jurnali}ti }i nu discut@ cu nimeni
amical, ^n afara cadrului institu]ionalizat sau dup@ orele de program. Un
purt@tor de cuv$nt trebuie s@ verifice cine sunt interlocutorii s@i acredita]i. Dac@
a} fi fost func]ionar „pur s$nge” }i a} fi respectat procedurile prealabile, a} fi aflat,
de exemplu, c@ solicitanta prin intermediar, so]ia diplomatului de ocazie }i prietena
amicului, fusese trimis@ la post ^ntr-una dintre cele mai importante ambasade ^n
condi]iile ^n care examinarea psihologic@ indica „internarea ^ntr-o clinic@ de
specialitate”, pentru problemele psihice pe care le avea.

63
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Te-ai temut pentru imaginea ta personal@ }i profesional@ ^n clipa ^n


care convorbirea telefonic@ a fost f@cut@ public@?
Imaginea mea, atunci }i acum, nu are leg@tur@ cu pozi]ia ocupat@. Pentru
majoritatea oamenilor eu sunt ^nc@ „ziarista Gilda Laz@r”, un formator de
opinie cu personalitate pronun]at@. Problema mea a fost c@ eram purt@tor de
cuv$nt – adic@ reprezentantul unei institu]ii - prin conjunctur@ }i ziarist -
adic@ om care g$nde}te liber - prin voca]ie. Pun pariu c@ nu vei g@si pe nimeni
care s@-mi repro}eze ceva pentru declara]iile, atitudinile, apari]iile publice ^n
cadrul institu]iei sau ^n calitate de purt@tor de cuv$nt al MAE. Acas@, cu
familia }i prietenii, am continuat s@ fiu eu ^ns@mi, s@ am opinii }i convingeri
la care cei }apte ani de pres@ ^n linia ^nt$i m@ ^ndrept@]eau pe deplin. De pild@, }i
acum p@strez acelea}i convingeri despre capacit@]ile politice }i manageriale ale
dlui Ciorbea, iar timpul n-a f@cut, din p@cate, dec$t s@-mi dea dreptate. Convorbirea
respectiv@ a fost f@cut@ public@ ^n mod trunchiat }i ^ngro}at, pe de o parte pentru
ca respectivul s@-}i ating@ ]inta de a r@m$ne ^n SUA, iar pe de alt@ parte din motive
de senza]ionalism ieftin. Faptul c@ dl Ciorbea a aprobat publicarea ei e ^nc@ un
argument pentru capacit@]ile despre care vorbeam mai sus.
Care erau pentru tine, la acea or@, regulile privind apartenen]a la un
grup sau la o organiza]ie?
%ntrebarea nu e foarte clar@, dar ^ncerc s@ r@spund. Nu am avut niciodat@
sentimentul apartenen]ei la MAE sau la PD, partidul ministrului din acea
vreme. Nu m-am considerat diplomat, func]ionar public, slujitor al
administra]iei, yesman. Am fost pentru scurt@ vreme membru ^n BCCC al
PN[CD ^n perioada 1990-1991, pe vremea dlui Coposu, membru ^n AZR }i ^n
Asocia]ia Ziari}tilor Economi}ti (organiza]ii care cred c@ s-au desfiin]at ^ntre
timp) }i sunt ^n prezent membru ^n Asocia]ia Rom$n@ de Rela]ii Publice.
Atunci credeam c@ apar]in breslei jurnali}tilor profesioni}ti, de}i luasem o
pauz@ ca s@-i ajut pe „democra]ii” care tocmai preluaser@ puterea cu sprijinul
nostru, al presei. Durerea mare a fost c@ m-am trezit ^ntre hiene }i c@ au fost
doar patru apar]in@tori ai breslei care nu mi-au repro}at existen]a coloanei
vertebrale. %n rest, am fost }i r@m$n un comunicator.
Pentru echilibrul argumenta]iei noastre, ^n continuare vom contrapune
„cazului Popescu - Oegar - P@s@rin” exemplul coordonatei profesionale a
unui alt comunicator prezent pentru a reprezenta de asemenea la nivel
interna]ional imaginea unei alte institu]ii – de ast@ dat@ e vorba despre Alian]a
na]iunilor unite.
***
Jamie Patrick Shea este numele purt@torului de cuv$nt al NATO din
timpul r@zboiului din Iugoslavia, este cel pe care Le Monde ^l numea la
vremea respectiv@ „soldat al retoricii”, este cel care era ^n linia frontului,

64
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

prezent zi de zi, pe ^ntreaga desf@}urare a conflictului iugoslav, de fiecare


dat@ la ora 15, spre a sus]ine briefingul NATO pres@rat cu referiri la Orwell sau
Louis al XIV-lea. %nal]ii oficialii NATO recomandau ^nc@ ^n 1993, la doar
c$teva luni dup@ ce britanicul devenise purt@torul de cuv$nt al secretarului
general NATO, ca toate declara]iile sale s@ fie considerate ca venind din
partea „unui oficial NATO”, }i nu ca fiind doar afirma]iile unui simplu purt@tor
de cuv$nt. S-a f@cut ^nc@ de la ^nceput remarcat ca o voce distinct@ (n.n. – }i
^}i va ^nsu}i mecanismele prin care s@ r@m$n@ la fel }i ^n continuare, dovad@
fiind faptul c@ ^n vremea conflictului iugoslav va declara: „O parte din a fi
conving@tor const@ ^n a satura cu informa]ii posturile de televiziune. Scopul
nostru la NATO a fost s@ intr@m tot timpul pe post, s@ cople}im opozi]ia, s@
prezent@m toate interviurile, fiecare briefing. Asta ajut@ la a avea “fe]e” ce pot
fi recunoscute }i care simbolizeaz@ alian]a. Dup@ p@rerea mea, iugoslavii au
fost mai pu]in eficien]i pentru c@ nu au avut un purt@tor de cuv$nt care s@ fie
recunoscut. Au expus, pe de alt@ parte, prea multe “fe]e”). S-a distins, a}adar,
ca fiind un orator dintre cei mai remarcabili – iar faptul c@ era sociabil,
amuzant, c@ se dovedea a fi de forma]ie academic@ }i nu era tipul cazon }i
birocrat, a}a cum cerea cli}eul legat de o institu]ie cum este NATO, n-a f@cut
dec$t s@ vin@ ^n ajutorul ascensiunii carierei acestui de]in@tor al unui doctorat
^n filozofie la Oxford, lector de Rela]ii americano-europene la Universitatea
din Antwerp, profesor asociat la catedra de Rela]ii interna]ionale de la
Universitatea American@ din Washington D.C.
Shea acuza ^n diatribele sale media iugoslav@ aservit@ lui Milo}evici
pentru c@ rescria istoria ^ntr-o variant@ neadev@rat@, iar pe aceasta o prezenta
lumii ^ntregi ca fiind adev@rul. Fiind convins c@: „Este esen]ial s@ expui
mereu }i mereu de ce ai dreptate, }i s@ continui s@ reiterezi obiectivele, }i s@ nu
ai de g$nd s@ renun]i p$n@ nu le atingi. Acest lucru este extrem de repetitiv,
poate chiar plictisitor. Colegii mei r$deau de mine de c$te ori reiteram
obiectivele NATO ^n briefing-uri. Spuneau “dar tu nu te saturi s@ tot spui
asta?”. R@spunsul este “nu”, pentru c@, pe c$t o spui de mai multe ori, pe at$t
media va crede mai mult c@ nu vei da ^napoi, }i pe c$t ^ncrederea presei ^n
hot@r$rea sa este mai mare, pe at$t mai mult mesajele }i declara]iile tale vor fi
judecate ca fiind credibile }i prezentate la justa lor valoare”, sublinia cu
fiecare prilej c@ inten]ia sa “este de a face lumin@ asupra „disparit@]ilor” ^ntre
o opera]iune care face tot posibilul spre a fi sincer@, }i una (cea venind dinspre
partea iugoslav@) care, ^n mod evident, nici m@car nu accept@ adev@rul ca
punct de plecare”. Totu}i, privind retrospectiv, ziari}tii ^ncartirui]i la baza
NATO ar putea spune c@ au r@mas cu sentimentul de a nu fi prea siguri c@
versiunea asupra evolu]iilor din teatrul de r@zboi pe care a }tiut s@ le-o
furnizeze remarcabilul purt@tor de cuv$nt (n.n. - care, de fapt, dezv@luia „Presa

65
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

crede c@ obiectivitatea cere o dezbatere. Dac@ nu prezin]i viziuni contradictorii,


nu e}ti obiectiv. Totu}i, obiectivitatea logic@ nu ^nseamn@ s@ te critici pe tine
din toate punctele de vedere. Dar pentru pres@, deseori, asta ^nsemna”) este
cea cu totul veridic@. %ns@ perspectiva sa partizan@ asupra situa]iei a fost
atenuat@ de abilit@]ile sale de comunicator, reu}ind (c@ci „Trebuia ca deciden]ii
politici s@ transmit@ mass-media }i opiniei publice mesajul c@ uneori, chiar }i
pentru victime, situa]ia trebuie s@ se degradeze, ^nainte de a se ^mbun@t@]i” –
spunea el), reu}ind, a}adar, gra]ie acestor abilit@]i ^n demersul s@u de a p@stra
la un nivel crescut sentimentul anti-Milo}evici – care s@ justifice desf@}ur@rile
de for]e ^n ochii opiniei publice ( „S@ c$}tigi campania media e la fel de
important ca }i c$}tigarea campaniei militare. De ce? Pentru c@ ]ii opinia
public@ l$ng@ tine. Dac@ iei ^n serios campania media, ^nseamn@ c@ iei ^n serios
victoria”). Putem afirma f@r@ a gre}i c@ succesul lui Jamie Patrick Shea s-a
datorat faptului c@ a ^n]eles cum c@: „Media nu reprezint@ un adaos op]ional,
ci cheia!”.

Institu]ia purt@torului de cuv$nt


Informa]iile destinate publicului pot parveni din dou@ surse: }i anume,
secrete }i nesecrete. Cele din urm@, sursele nesecrete, pot fi ^mp@r]ite la r$ndul
lor ^n deschise (adic@ accesibile publicului larg }i vehiculate de mass-media)
}i oficiale (informa]ii ce provin dintr-o institu]ie). Una dintre aceste institu]ii,
abilitate a fi o surs@ oficial@ de informa]ie, este institu]ia purt@torului de
cuv$nt – institu]ie ce are menirea de a transforma informa]ii p$n@ nu demult
secrete, ^n informa]ii oficiale care, preluate de mass-media, devin informa]ii
deschise.
La prima vedere, misiunea pare c$t se poate de simpl@: a spune ceea ce
este permis la momentul permis }i ^n “cantitatea” prestabilit@. %n primul r$nd,
orice purt@tor de cuv$nt trebuie s@ fie o persoan@ credibil@, aceasta fiind o
condi]ie esen]ial@. A doua condi]ie ar fi c@ trebuie s@ aib@ calit@]i de
comunicare foarte bune. Trebuie s@ fie capabil s@ comunice at$t cu jurnali}tii
c$t }i cu cei care fac parte din institu]ia pe care o reprezint@ astfel ^nc$t jurnali}tii
s@ afle ceea ce doresc la timp util, iar membrii institu]iei s@ furnizeze
informa]iile necesare (Altfel spus, purt@torul de cuv$nt este mediatorul ^ntre
jurnali}ti }i institu]ia pe care o reprezint@. El este imaginea mereu prezent@ ^n
fa]a publicului }i mai ales a mass-media, imagine care trebuie s@ fie mereu
optimist@, st@p$n@ pe sine, credibil@ }i cu putere de impact. Fiind o profesie
din domeniul comunic@rii }i inform@rii, secretul succesului profesional ^l
constituie cantitatea }i mai cu seam@ calitatea muncii.
%n literatura de specialitate se consider@ c@ nu e de preferat folosirea ^n
aceast@ calitate, de purt@tor de cuv$nt, a ziari}tilor de profesie. Sus]in@torii

66
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

acestui punct de vedere cred c@ datoria responsabilului pentru rela]iile cu


presa este de a furniza informa]ii, iar cea a jurnalistului - de a scrie materiale.
Nu e tocmai apreciat@ practica transmiterii spre publicare a unor articole
scrise ^n cadrul organiza]iei de ^n}i}i responsabilii pentru lucrul cu presa,
acest lucru fiind considerat drept un amestec ^n activitatea specialistului
obligat ^n virtutea profesiei s@ adune c$t mai multe fapte }i s@ le comenteze el
^nsu}i. De responsabilul pentru rela]iile cu presa e nevoie pentru a acorda
aten]ia cuvenit@ presei }i a-i satisface necesit@]ile informa]ionale. Pentru a
forma ni}te rela]ii corespunz@toare cu jurnali}tii, e necesar s@ se ^n]eleag@
stilul lor de lucru }i felul de a g$ndi. Una dintre cele mai importante condi]ii
ale activit@]ii responsabilului pentru lucrul cu presa este de a cunoa}te ^n
detaliu sarcinile }i scopurile organiza]iei pe care o reprezint@, lucru f@r@ de
care e imposibil@ organizarea rela]iilor }i furnizarea eficient@ a informa]iei
necesare presei.
Exist@ ^n aceast@ activitate un detaliu important. Dac@ ^n virtutea
specificului, organiza]ia poate fi ^ntr-un mod sau altul implicat@ ^n situa]ii
excep]ionale, atunci e necesar s@ existe o procedur@ a ac]iunilor ^n aceste
situa]ii, iar presa trebuie s@ }tie numele persoanei ce poate furniza ^n astfel de
situa]ii informa]ia veridic@ }i operativ@. %n cazul unei situa]ii excep]ionale,
informa]ia trebuie s@ ajung@ ^n cel mai operativ mod p$n@ la reprezentan]ii
mass-media, dat fiind faptul c@ ace}tia sunt veriga de leg@tur@ cu publicul.
E de dorit ca rela]iile cu presa s@ fie realizate de o singur@ persoan@ destul de
competent@ pentru a rezolva toate situa]iile posibile, ^ns@ atunci c$nd este
vorba despre problemele vitale ale organiza]iei, e de preferat ca ^n fa]a
reprezentan]ilor presei s@ vorbeasc@ ^nsu}i conduc@torul, aceasta fiind cea
mai bun@ metod@ de a stabili ni}te rela]ii adecvate cu publicul (iar speciali}tii
^n RP ar trebui s@ depun@ maximum de eforturi pentru ca la momentul necesar
func]iile lor s@ fie preluate de c@tre membrii conducerii).
Din cele expuse mai sus, decurg trei sarcini principale ale
responsabilului pentru lucrul cu presa din cadrul oric@rei organiza]ii: s@
furnizeze materiale pentru pres@ care ar sta la baza articolelor jurnali}tilor; s@
r@spund@ la cerin]ele presei }i s@ acorde servicii informa]ionale complexe; s@
urm@reasc@ informa]iile de la radio, televiziune, din presa scris@, s@ ia m@suri
^n caz de necesitate pentru a corecta erorile }i informa]ia eronat@ din declara]iile
pentru pres@ }i, dac@ e nevoie, s@ ^nainteze dezmin]iri.
Purt@torul de cuv$nt are numeroase atribu]ii de func]ie, ^ntre altele
fiind persoana care se ocup@ }i r@spunde direct de tot ceea ce se refer@ la
imaginea conduc@torului institu]iei - apari]ii publice, interviuri, conferin]e,
^nt$lniri cu presa, ^nt$lniri oficiale etc. Este cel care ^}i asum@ declararea
pozi]iilor institu]iei }i anun]area ^n premier@ a diverselor evenimente ^n cadrul

67
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

^nt$lnirilor cu presa. Purt@torul de cuv$nt al unei organiza]ii este, practic,


permanent disponibil pentru a dialoga cu presa }i pentru a face cunoscute
opiniei publice, prin toate mijloacele existente - de la cele tradi]ionale
p$n@ la cele multimedia - demersurile pe care respectiva organiza]ie le
face ^n permanen]@ pentru onorarea politicilor sale declarate. (Desigur,
substan]a mesajelor pe care purt@torul de cuv$nt le difuzeaz@ provine de
la speciali}tii din cadrul direc]iilor politice, lui revenindu-i sarcina de a le
da, eventual, o form@ c$t mai atractiv@, mai “digerabil@” }i de a le fructifica
la maximum).
Speciali}tii ^n domeniu men]ioneaz@ c@ portretul robot al purt@torului
de cuv$nt ideal ar avea urm@toarele cinci caracteristici obligatorii. Mai ^nt$i,
un bun purt@tor de cuv$nt }tie ^ntotdeauna s@ pun@ ^ntrebarea potrivit@ dar,
mai ales, }tie ^ntotdeauna s@ dea r@spunsul potrivit, fiind totodat@ o persoan@
care de]ine capacitatea unic@ de a emana, instantaneu, credibilitate. {tie cum
s@ interac]ioneze cu oamenii – fie ace}tia }efii ori colegii s@i -, }tie s@ adopte
^ntotdeauna atitudinea cea mai potrivit@ ^n rela]ia organiza]iei cu presa }i e
totodat@ una dintre persoanele care folose}te frecvent pronumele “noi”, }i
mai pu]in pronumele “eu”. Este, ^n cel de-al treilea r$nd, foarte stabil din
punct de vedere emo]ional chiar }i c$nd ^}i desf@}oar@ activitatea sub presiune.
Mai este }i foarte motivat (nu-i este fric@ s@ porneasc@ de la “punctul zero” ^n
a construi o diserta]ie, pentru el acesta simboliz$nd tocmai ceea ce abia
a}tepta), o ^nsemnat@ parte a motiva]iei rezid$nd tocmai ^n capacitatea de a
dezvolta solu]ii creative (nimeni nu trebuie s@ ^i spun@ cum s@ fac@ urm@torul
pas, pentru c@ instinctul s@u func]ioneaz@ perfect). Nu ^n ultimul r$nd, }tie s@-
}i articuleze ideile destul de conving@tor, fie c@ o face ^n scris, fie c@ aceasta
are loc ^n fa]a ziari}tilor veni]i la conferin]ele de pres@.
Prin examinarea atent@ a con]inutului informa]iei, a emitentului, a
momentului }i contextului lans@rii ei, prin verificarea de mai multe surse }i,
c$nd este posibil }i printr-o confruntare cu realitatea ce o vizeaz@, un bun
comunicator, un bun purt@tor de cuv$nt, poate preveni manipularea prin
dezinformare. Pentru cel aflat ^ntr-o astfel de postur@ ^n primul r$nd este
nevoie de un efort imens ^n activitatea de zi cu zi: efort de documentare, de
analiz@ }i sintez@, de procesare a informa]iei, de comunicare ^n cel mai onest
}i inteligibil mod. Un bun profesionist ^n domeniul comunic@rii trebuie s@
]in@ permanent seama de urm@toarele recomand@ri pentru a nu c@dea victim@
a dezinform@rii: s@ nu se lase sufocat de suprainforma]ia ambiant@; s@ practice
spiritul de contradic]ie; s@ ^nve]e s@ depisteze simptomele unei campanii
de dezinformare (^ntotdeauna exist@ ceva necurat c$nd dou@ ziare din tabere
opuse cad de acord aproape p$n@ la nivelul detaliilor); s@ urm@reasc@
scrierile care denun]@ dezinformarea, studiile speciali}tilor asupra metodelor

68
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

de dezinformare; s@ ^ncerce s@-}i formeze propriile opinii; s@ refuze, mai


presus de orice, practica autocenzurii.
Desigur, nu trebuie s@ treac@ nici ^n cealalt@ extrem@, ^nc@lc$nd astfel
prevederi majore con]inute ^n codurile deontologice c@rora i se supune
profesiunea sa.
Un bun purt@tor de cuv$nt nu uit@ niciodat@ de cele “12 porunci ^n dialogul
cu presa”: “Cunoa}te-]i mesajul”, “Cunoa}te-]i auditoriul”, “Ascult@ cu aten]ie
^ntrebarea”, “R@spunde la ^ntrebare”, “Fii pozitiv”, “Nu min]i”, “Nu spune niciodat@
Nu comentez”, “Nu spune niciodat@ mai mult dec$t }tii”, “Nu spune niciodat@
ceva ce nu vrei s@ se citeze”, “%ncearc@ s@ de]ii controlul dialogului!”, “Fii tu
^nsu]i”, respectiv, “Adu-]i aminte mereu de cele 12 porunci”.
***
Goffman vorbe}te despre cum “a p@stra aparen]ele”, “a face figura]ie”
reprezint@ mize majore ale oric@rei interac]iuni sociale – a}adar, e una dintre
func]iile fundamentale ale ritualului reprezentat de comunicare. Pentru a
p@stra aparen]ele, se desf@}oar@ “figura]ii” – adic@ o serie ^ntreag@ de strategii
menite a duce la evitarea oric@rei “ruperi” a fluxului dus – ^ntors de infor-
ma]ie - , pentru a p@stra aparen]ele trebuie avut focalizat@ aten]ia spre a nu
face nimic din ceea ce a o putea s@ amenin]e “fa]a” celuilalt - pe scurt, trebuie
avut tact, semnifica]ia ritualurilor put$nd fi sesizat@ la adev@rata sa importan]@
doar c$nd sunt luate ^n considerare mizele interac]iunii. Sociologul american
este preocupat mai ales de ritualurile de interac]iune - iar f@r@ ritualitate nu
exist@ interac]iune social@. Exist@, evident, regulile limbii, exist@ reguli de discurs,
dar exist@ }i reguli socioculturale de interac]iune. Fiecare “actor” al “figura]iilor”
se str@duie}te s@ ofere o imagine valorizat@ despre sine ^nsu}i. - }i aceast@ imagine
a Eului - o punere ^n scen@ cu ajutorul ]inutei corporale, a vestimenta]iei, a
modului de a vorbi, de a se prezenta - se impune s@ fie recunoscut@ de parteneri.
“Riturile” sau “ritualurile” proprii fiec@rei culturi, care stabilesc un sistem
conven]ional de reguli privind interac]iunile sociale, practicile, maniera de a tr@i
etc., se exprim@ printr-un sistem de prescrip]ii }i de proscrip]ii proprii fiec@rei
culturi, pe care le desemn@m ^n mod curent drept utiliz@ri, polite]e sau mod de
via]@ – }i care trebuie respectate dac@ dorim o bun@ comunicare.

Bibliografie

Irina Chiru – Comunicarea interpersonal@ (Colec]ia Media Comunicare, Editura Tritonioc,


Bucure}ti, 2003)
Vasile Cioaric – Programa de studii la cursul Rela]iile publice ^n administra]ia public@
(Academia de Administrare Public@ - Chi}in@u, Chi}in@u, 2002)
Cristina Coman - Rela]ii publice. Tehnici de comunicare cu presa (Colec]ia Jurnalism /
Comunicare, Editura All. Educational, 1999, Bucure}ti)
Steve Duck – Rela]iile interpersonale. A g$ndi, a sim]i, a interac]iona (Colec]ia Collegium,
Editura Polirom, Ia}i, 2000)

69
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Jean Lohisse – Comunicarea. De la transmiterea mecanic@ la interac]iune (Colec]ia Collegium,


Editura Polirom, Ia}i, 2002)
Armand Mattelart, Michele Mattelart – Istoria teoriilor comunic@rii (Colec]ia Collegium,
Editura Polirom, Ia}i, 2001)
Valentin Stancu, Marcela M. Stoica, Adrian Stoica - Rela]ii publice. Succes }i credibilitate
(Editura Concept Publishing, Bucure}ti, 1997)
Nicki Stanton – Comunicarea ({tiin]@ }i Tehnic@ SA, Bucure}ti, 1995)
Codul interna]ional de la Atena de etic@ ^n rela]iile publice
Codul interna]ional de la Lisabona de etic@ ^n rela]iile publice
Jean-Claude Betrand - Deontologia mijloacelor de comunicare (Editura Institutul European,
Ia}i, 2000

Transcrierea integral@ a convorbirii telefonice


dintre Gilda Laz@r }i Sorin P@s@rin
Gilda Laz@r: Alo.
Sorin P@s@rin: Alo.
Gilda Laz@r: Bine, m@i Sorine, ce face]i m@? Adic@ m@ pune]i pe mine s@ m@ bat cu @}tia }i voi
face]i tot ce vre]i voi... Nu }tiu cum s@ v@ spun. Eu o ^n]eleg pe Anca, c@ este con}tiin]a ei de ziarist ^n
joc, dar de data asta cred c@ }i ea-i convins@ c@ vizita lui Ciorbea e-un rahat, motiv pentru care nu v@d
de ce dracu’ scrie c@-i at$t de important@.
Sorin P@s@rin: P@i, ai v@zut c@ a pus alea cu Externele ^n articol, c@ au avut dreptate, n-ai v@zut?
Gilda Laz@r: Unde? Nu e nic@ieri. %]i spun eu ce a ap@rut ast@zi ^n ziarul Ziua. Ce bun@-i vizita
lui Ciorbea }i ce important a fost momentul - c$nd @}tia nu mai }tiu cum s@-l goneasc@ de acolo, c@ s-
au s@turat, b@i, inclusiv Serviciile Secrete.
Sorin P@s@rin: Era un pasaj acolo. Iar m$ine am ^n]eles c@ o s@ se ^ntoarc@ la Departamentul de
Stat...
Gilda Laz@r: Pentru ce a cerut el s@-l mai vad@ o dat@ pe Talbot? P@i, vorba pre}edintelui, dup@
ce a jucat finala, te mai ^ntorci la sferturi? Dac@ a discutat cu Gore, ce dracu’ s@ mai...? Este un fel de
cer}eal@ ^n genunchi, ^]i spun, este foarte nasol, impresia e mizerabil@. Au ^nceput @}tia s@ se roage de
noi s@-l chem@m acas@ (pe Ciorbea).
Sorin P@s@rin: P@i era un pasaj acolo, sper s@ nu-l fi scos @ia, cu Externele, cu diploma]ia
rom$neasc@...
Gilda Laz@r: Iat@, s@-]i ar@t eu ce pasaje sunt aicea, ^n Ziua, c@ sunt exact pe invers. Adic@, eu
una nu ^ndr@znesc s@ m@ duc la ministru cu cererea aia (n.n.- a lui {tefan), eu nu ^ndr@znesc c$nd v@d ce-
i aicea, zice a}a...
Sorin P@s@rin: Eu nu }tiu ce s@ zic, cum ar trebui s@ d@m ^n Ciorbea, sau cum...
Gilda Laz@r: Zice a}a articolul vostru din Ziua: „Pentru vizita, pentru viitorul rela]iilor
rom$no-americane, vizita lui Ciorbea a fost extrem de important@, tocmai pentru c@ a stabilit o
unitate de m@sur@ comun@. Oricum, un lucru este cert. Ciorbea a }tiut clar ce negociaz@”. Ce
negociaz@, m@, c@ nu s-a dus acolo s@ negocieze, s-a dus s@-i roage pe @ia! S-a dus aiurea, nici nu
trebuia s@ ajung@. {i... „%n plan politic, at$t premierul rom$n, c$t }i pre}edintele Constantinescu
au c$}tigat admira]ia multor negociatori de profesie”. Ce a negociat? Este absurd, nu a negociat
nimic, nu avea ce s@ negocieze. {i: „%n aproximativ 20 de zile vor ap@rea rezultate surpriz@ ale
vizitei la Washington”. Ce rezultate?
Sorin P@s@rin: Asta a fost declara]ia lui.
Gilda Laz@r: Nu, m@i, adic@ nu te sup@ra, dar eu nu pot s@ mai fac nimic pentru voi ^n
condi]iile astea. Rug@mintea... nu rug@mintea, ordinul lui Severin a fost s@ retractezi porc@ria aia cu
comunicatul MAE, care a}a }i pe dincolo... Acuma este prins }i ^n Cotidianul, care zice c@ nu }tiu ce,
c@, conform Anca Oegar }i Sorin P@s@rin, comunicatul MAE a fost nu }tiu cum... }i declara]ia lui
Geoan@, prin care nu }tiu ce fel - }i prin urmare... deci e o chestie foarte nasoal@. Adic@ mai ^nt@re}te o

70
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

dat@. Deci, eu, ^n aceste condi]ii, nu m@ pot duce la Severin s@-i pui ^n fa]@ h$rtia de „acreditare” a lui
{tefan, de prelungire (n.r. - cererea de prelungire a }ederii), mai ales c@ diminea]@ am avut o discu]ie cu
Jirjea din care... nu te sup@ra... adic@ eu de ce s@ m@ cert cu @}tia pentru so]ul Anc@i, iar Anca ^}i taie
singur@ craca. Z@u, pe cuv$ntul meu. Adic@ am ajuns la discu]ii de genul „de ce st@ P@s@rin la ei?” }i o
s@ spun „dar care este problema?”
Sorin P@s@rin: Gilda, chiar a}a, care este problema?
Gilda Laz@r: Adic@, da, dar }tii care-i chestia, Sorin, ajuta]i-v@ }i singuri, eu ce s@ fac? Anca
face exact pe invers. Eu m@ str@duiesc aici s@-i conving pe @}tia }i Anca s-a...
Sorin P@s@rin : Da, m@i Gilda, dar...
Gilda Laz@r: Eu v@ transmit exact ce a spus Severin: „P$n@ nu retracteaz@ porc@ria cu comunicatul
MAE, eu nu ^i semnez prelungirea deta}@rii”. Astea sunt cuvintele lui Severin. Iar eu am transmis lui
{tefan a}a: „B@i, nu, o retractare nu merge, de}i dup@ at$ta vreme, dar m@car scrie dracului adev@rul
despre vizita lui Ciorbea, care este un e}ec”. Ori, aici (n.r. - ^n Ziua) e chiar invers, c$t de bun@-i vizita
lui Ciorbea, ce impresie grozav@ a f@cut }i ce a negociat el pe aia m@-sii, c@ nici nu avea ce s@ negocieze.
Sorin P@s@rin: Deci nu se mai poate face nimic ca s@-l prelungeasc@...
Gilda Laz@r: Eu personal nu ^ndr@znesc s@ intru la Severin p$n@ c$nd nu apare ceva care...
Sorin P@s@rin: {i pe ce cale i se poate transmite asta lui Severin, s@ ajung@ totu}i la el...
cererea?
Gilda Laz@r: P@i n-o s@ ajung@ la el, m@, o s@ ajung@ unde a fost articolul publicat, nu, retractare
nu ^nseamn@ domnule, te rog s@ m@ ier]i. Retractare ^nseamn@ retractare. N-am avut dreptate. Adic@...
Sorin P@s@rin: P@i asta a fost...
Gilda Laz@r: ... puteam s@-nv@]@m cu to]ii ceva. S@ fim demni. P$n@ la cap@t, nu s@ cer}im pe
la @ia... Asta ^nseamn@ s@ fii politician adev@rat. %n primul r$nd s@ fii demn }i s@ fii consecvent cu tine
^nsu]i }i s@ nu dai ^napoi. P@i, e, vreau s@ spun c@ a fost Ciorbea pe ProTV a fost Emil Constantinescu
^n biroul ProTV de la Bucure}ti, s-au l@udat unul pe altul de ce treab@ au f@cut ei }i i-au justificat pe
americani c@ ne-au trecut ^n valul doi... P@i, ^n condi]iile astea, noi pentru ce mai lupt@m aici?
Sorin P@s@rin: P@i, nici Ciorbea nu a zis c@ nu lupt@...
Gilda Laz@r: Ei au venit ca s@ caute justific@ri americanilor, s@ caute motiva]ii c@ nu ne vor ^n
valul ^nt$i, orice s-ar ^nt$mpla. Mai ales c@... Europene...
Sorin P@s@rin: P@i, Ciorbea nici n-a spus c@ renun]@. {i la Pentagon }i pe peste tot a spus c@...
nu a spus c@ renun]@, nici nu a fost vorba de renun]at...
Gilda Laz@r: Nu, ei exprimau ^n]elegerea fa]@ de pozi]ia american@, }i a}a mai departe... iar
l@l@iala asta de nou@ zile ^n America. {i mai vroia s@ o prelungeasc@ o zi, este total contraproductiv@ }i
a venit vizita asta exact pe momentul prelungirii lui {tefan. Eu chiar nu mai }tiu ce dracu’ s@ mai fac.
Am vorbit diminea]@ cu secretarul general de la banc@, care m-a sunat }i mi-a spus: „Doamn@, trimit eu
pe cineva s@ ia h$rtia de la Personal”. Am vorbit cu Jirjea la Personal }i Jirjea ^mi spune „nu, nu d@m
nici o h$rtie, c@ s-a prelungit pe perioada maxim@ p$n@ acum, pe doi ani. P$n@ nu primesc ordin de la
ministru, nu semnez nimic }i nu prelungesc nimic”. %l sun pe @la ^napoi la banc@ }i ^i spun c@ „avem
probleme la Personal, nu vor @}tia”. M@ duc din nou la Mihnea }i Mihnea ^mi spune: „P@i, da, dar tu
ai v@zut ce a ap@rut azi ^n Ziua?”.
Sorin P@s@rin: Da... da...
Gilda Laz@r: P@i, eu, atuncea, ce s@ fac? C$t de bun@-i vizita lui Ciorbea! E bun@ vizita lui
Ciorbea! Ciorbea ne-a distrus tot ce am f@cut ^ntr-o jum@tate de an. Cu ce ochi mai d@ @sta ochii cu Tony
Blair, s@-i explice c@ ce?
Sorin P@s@rin: Da m@, dar n-a fost nici un titlu mare c@ vizita a fost foarte bun@...
Gilda Laz@r: Este un text. {i titlu’ este... Stai s@-]i spun }i cum este titlul. Deci @la este textul.
…Am pierdut }i timp }i nervi }i deja m@ dep@}e}te. C@ dac@ Anca nu-}i vede interesul, eu ce s@-i fac. …Titlul
este: „Diaspora rom$n@ i-a cerut lui Victor Ciorbea retragerea ambasadorului Geoan@”. (titlul din Ziua)
Sorin P@s@rin: Na...
Gilda Laz@r : ... „}i rom$nii americani l-au felicitat pentru derularea reformei”... }i c@ „^n
privin]a NATO, Ciorbea a ales calea ^n]elepciunii }i pragmatismului” – care pragmatism? C@ st@ pe-
acolo }i cer}e}te. Acum se ^ntoarce la Talbot. Este jenant, m@i. Este jenant. L-a trimis ^napoi pe Dudu
Ionescu s@-l roage pe Talbot s@ ^l mai primeasc@ o dat@.

71
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Sorin P@s@rin: Bine... Hai s@ nu te ]in prea mult, deci dac@ zici c@ nu se mai poate... Trebuie
s@ ajung@. Severin trebuie s@ ia o decizie. „Da” sau „nu”.
Gilda Laz@r: Severin a spus verde ^n fa]@: „P$n@ @ia nu retracteaz@ ce au zis ^mpotriva
Ministerului de Externe... nu avem ce discuta”.
Sorin P@s@rin: Deci aia a ap@rut ^n ziare, Gilda. Deci ce a ap@rut despre comunicatul MAE.
Gilda Laz@r: Voi nu a]i pus nic@ieri „cit@m articolul cutare din ziarul cutare”, deci, nic@ieri n-
a]i spus.
Sorin P@s@rin: Dac@ d@m acuma…
Gilda Laz@r: Deci este convingerea voastr@... articolul nu }tiu care...
Sorin P@s@rin: ... }i cit@m, nu se sup@r@ oare }i mai tare, deci d@m citatul }i spunem „uite ce
s-a spus ^n ziare despre aia” (despre discursul lui Severin – n.r.) ...Times spune c@ este cea mai
dezastruoas@ declara]ie care a f@cut-o. Nici o problem@, d@m }i cit@m.
Gilda Laz@r: M@i, eu nu am ce s@ v@ fac mai multe. %ncerc s@ v@ ajut, dar nu am cum s@ v@ ajut
dac@ voi lucra]i ^mpotriva voastr@. Serios, mi-a ajuns }i mie la c$te interven]ii am f@cut, }i la ministru,
}i la Mihnea }i la Personal. M@ cert cu Jirjea ^n fiecare zi. {i la banc@, }i nu }tiu unde. Este deja... mult.
Sorin P@s@rin: Mul]umim, Gilda.
Gilda Laz@r: Serios, dac@ voi nu ^n]elege]i acest lucru. Scrie]i, b@, adev@rul despre vizita
lui Ciorbea, c@ nu v@ cost@ nimic. E un dezastru. M@car at$t. Bun@ }i nemaipomenit@ vizit@,
pragmatic este el c@ ne d@m cu st$ngul ^n dreptul, c@ ^n loc s@-}i vad@ de reform@ }i de ce treburi
are pe aici, st@ }i cer}e}te pe por]ile americanilor. Pentru ce? Cu ce vine nou? Nu vine nou cu
nimic. Poate cine }tie, cu ce... t$mpenie.
Sorin P@s@rin: Da. Bine m@ Gilda. Eu o s@ mai vorbesc cu Anca ^n ce zici.
Gilda Laz@r: Adic@ }tiu, c@ mi-a trimis un fax de }apte pagini, ^n care ^mi explica cum este cu
con}tiin]a de ziarist, }i eu am con}tiin]@ de om, de jurnalist, de func]ionar, de ce-o fi. Adic@, c$t pot s@
fac, dar mai mult de at$t nu pot. Ce s@ fac, mai mult dec$t s@ m@ duc la ministru }i ministrul s@-mi
spun@: „ %mi pare r@u dar p$n@ nu retracteaz@...”. Am spus: „B@, nu retracta]i, c@ nu ave]i cum s@
retracta]i, dar m@car scrie]i acolo c@ comunicatul a fost demn }i cu coloan@ }i c@ @la a f@cut o t$mpenie,
dar dac@ voi continua]i s@ l@uda]i, c$t de bun@ e vizita lui Ciorbea, eu ce s@ fac.
Sorin P@s@rin : Mda...
Gilda Laz@r: E ca }i cum Ciorbea repar@ gre}elile Ministerului Afacerilor Externe. Eu vreau s@
spun c@ Ciorbea a stricat acu’ tot ce a f@cut Ministerul de Externe }i c@ nu }tiu ce ochi mai d@m noi acum
cu belgienii, cu francezii, cu italienii, care ne sus]in ^n continuare, iar noi ne resemn@m. Nici nu }tiu
cum dracu’ po]i s@ explici cuiva c@ premierul st@ nou@ zile ^n America acum. Asta e. {i se ^nt$lne}te cu
J.P. Morgan care aici, la noi, ^n Militari... ? se ^nt$lne}te cu referentul de spa]iu, nu }tiu cum s@-]i spun.
Adic@ la un nivel ca @sta s-a ajuns, chiar dac@ J.P. Morgan este nu }tiu ce, aici la Ministerul de Externe,
@sta discut@ cu referentul de spa]iu, nici m@car cu ministrul de Externe. Asta e.
Sorin P@s@rin: Bine, Gilda, s@ vedem ce se mai poate repara.

72
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

{erban FOAR[~

Retoric@ publicitar@: etic@


}i poetica reclamei
(fragmente)

C@tre 1900, cu tot progresul (tipo)grafic, design-ul comercial nu pare


mai evoluat dec$t fusese ^n epoca-i inaugural@ (prin anii ’20, adic@, ai secolului
ce sf$r}ea). Aidoma caricaturii din foile ottocentiste (nu f@r@, bine^n]eles, c$teva
nobile excep]ii), el e, de obicei, st$ngaci, naiv }i mult prea redundant, inscrip]ia
redubl$nd desenul }i, nu o dat@, debord$ndu-l, asidu@ }i superflu@, dar nu }i
contraproductiv@ (c@ci repeti]ia ^ndelung@ d@ roade, ca }i propaganda). Aceast@
form@ de reclam@ e una, totu}i, mai onest@ dec$t aceea insinuant@, perfid@,
chiar subliminal@, a timpurilor mai dincoace, — dec$t publicitatea noastr@
virusologic-insidioas@, la care suntem, ^n principiu, ni}te imunodeficien]i.
Ceea ce nu ^nseamn@, ^ns@, c@ b@tr$ne}tile reclame ar ignora psihologia
consumatorului virtual, c@ nu ar }ti s@-i speculeze complexele }i bovarismul,
snobismele, ipohondria (sau suferin]ele reale), veleit@]ile, frustrarea, speran]ele
}i vanitatea, c@ nu ar practica, }i ele, inducerea „in tentationem”.
Reclama e, de fapt, str@veche, constituind, chiar ea, declicul p@catului
originar: Edite istud malum et eritis sicut Dei!1
Bun psiholog (ca, ^ndeob}te, agen]ii de publicitate), {arpele }tie c@
reclama ce-o face fructului edenic, e cu at$t mai eficient@, adic@ mai seduc@toare,
cu c$t acesta-i prohibit.
S@ presupun@ interdic]ia divin@ }i o invita]ie la ^ns@}i ^nc@lcarea ei?!
Unei asemenea sugestii subliminale par, oricum, s@-i fie victime, ^n rai,
hipnoticii Adam }i Eva, asupra c@rora funesta reclam@ n-ar avea efect ^n lipsa
propriului lor fond aperceptiv manipulabil: za] al ritoasei preveniri; f@r@
pregustul, ^n ace}tia, ai m@rului }i sinderezei, — astfel c@ liberul arbitru e
ulterior, mereu, c@derii.
Abandon$nd teologia, din sfiiciune sau pruden]@, voi spune,-n
prelungirea, totu}i, a ei, c@ magica reclam@, prin defini]ie temptatorie, e, eo

73
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

ipso, „necurat@”, fie }i c$nd, ca la Balzac2, glorific@ ni}te produse de maxim@


beneolen]@: ap@ carminativ@, mixtur@ de Brazilia, ulei cefalic sau pomada
sultanelor }.c.l., — aceasta ultim@, pesemne, replica odoriferant@ a ^ns@}i Marii
Odalisce (pe care a pictat-o Ingres).
Cum textele care exalt@ cosmeticalele acestea (}i care, lui Étienne
Lousteau, ^i sunt pl@tite, la bucat@, cu 20-30 de franci), n-au cum s@-mi fie
cunoscute, m@ mul]umesc cu o reclam@ de-acum o sut@ zece ani, ce elogiaz@
auxiliul prozaicelor b@t@turi:
Ap@rut@ ^n l’Illustration3, faimos periodic parizian, select }i foarte
longeviv, aceast@ nostim@
reclam@ comport@ patru
componente.
Ultima, strict utili-
tar@ (}i, azi, cu totul desu-
et@), nu merit@ aten]ia
noastr@ dec$t prin faptul
c@, }i ea, ]ine s@-}i supra-
liciteze obiectul: el e
compatibil cu, numai, „les
bonnes pharmacies” (ca-
re, la r$ndu-le, sunt astfel,
adic@ „bune”, numai da-
c@-l solicit@ }i promo-
veaz@).
Orice reclam@ la
produse necesit$nd inter-
mediari (^n ocuren]@,
farmaci}tii), nu uit@ s@-i
complimenteze (}i, ca ata-
re, s@-i oblige), atribuin-
du-le, de pild@, prestigiul
exclusivit@]ii (expresia
c@ruia, verbal@, const@ ^n
restrictivul „numai”):
reclama e elitarist@, adic@
discriminatorie, fie }i
dac@ adresantu-i e, ^n
principiu, everybody.
%n plus, cei ce nu-i
dau aten]ie }i nu i se

74
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

supun ^ntocmai, juc$nd la tr$mbi]ele ei, se descalific@ }i risc@ s@ fie lua]i drept
ni}te paria, ni}te r@ma}i pe dinafara a ceea ce se cheam@ „r$ndul lumii” (^n care
trebuie s@ intri), — ca }i ^n cazul propagandei sistemelor totalitare.
(Reclama la „s@punul unic apt s@ ^nl@ture acneea”, cu un efect irezistibil
asupra junelor ^n plin@ acmee a ^nmuguririi rozatice a fe]ei lor, l-a inspirat pe
Hitler ^nsu}i4, — vechea „problem@ ovreiasc@” av$nd s@ i se par@,-n fine, una
solubil@ la propriu, i. e. prin saponificare!)
%n dulcea-i aparen]@, ^ns@, reclama (inclusiv aceasta, a terapiei
wasmuthiene), ca }i, de altfel, propaganda milenarismelor atee, promite „raiul
pe p@m$nt”, un ve}nic paradis terestru…
Al c@rui „gust adev@rat” ni-l (tele)sugera, mai ieri, videoclipul unei
firme de preparate zaharoase prin, dac@ vre]i, ejacularea unei imense nuci de
cocos, — dup@ un travelling printr-o verde (}i sempervirescent@) jungl@, ce
amintea cutare vers al unui Psalm al lui Arghezi: „%n Paradisul Evei, prin
p@dure…” .
Or, ^ncep$nd cu ^nceputul, e clar c@ prima component@ a reclamei din
l’Illustration: inscrip]ia ^n verzale grase (nu f@r@, strict obligatoriu, finalul
semn al exclam@rii, imperativ }i categoric), care proclam@ dispari]ia (total@ }i
definitiv@) a inesteticelor noastre calozit@]i dolorifere, f@g@duie}te o parcel@,
a}a-zic$nd, de paradis.
Printr-o fatidic@ reclam@ fost-am, c$ndva, exclu}i dintr-^nsul; printr-o
puzderie de reclame ni se ^ntredeschide poarta acestuia, dar hic & nunc.
Ca }i pandantul ei, consumul, reclama n-are transcenden]@: ea e regenta,
sans lendemain, a exclusiv acestei lumi.
Crea]ie f@r@ viitor, nici o reclam@ n-are pre] ^n perspectiv@ sempitern@:
domeniul ei e, de aceea, mundanul (}i mondenitatea), e fizic }i/sau fiziologic,
e corporal prin excelen]@: aceste piei, aceast@ carne, — pe care ar „schimba-o-
n rou@”5!
N-o face, bine^n]eles, nu o „resolve into a dew”, c@ci nu-i dec$t o
impostoare, la care transfigura]iunea, s@ zicem, e un simplu lifting, drosoficarea
c@rnii noastre dolorice sau suferinde, o biat@ (auto)sugestie.
Tot astfel cum e o (re)surs@ de pseudonecesit@]i, ea face trafic de speran]@;
}tiind prea bine ce ne doare: ^mb@tr$nirea, boala, moartea (}i/sau, ^n termeni
patologici, geronto-, noso-, tanatofobia), dup@ cum }tie }i c@ suntem ni}te
narcisohedoni}ti, nu numai c@ ne am@ge}te cu ieftinele surogate ale eternei
juventu]i: c@nirea p@rului, peruca, apoi metoda Kneipp-Coué, jogging-ul, azi,
}i naturismul (m$ine-poim$ine, congelarea sau renova]ia prin clonaj), dar se
propune, pe ea ^ns@}i, drept imbatabil panaceu: publicitatea hebefil@ ne
hebeific@ pe to]i, — c$nd nu ne face hebefreni.
De altfel, ea, publicitatea, e autogeneratoare: o reclam@ o reclam@ pe o

75
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

alta, cum un abis, abus invoc@! Dup@ cum e, de la o vreme, }i autoreferen]ial@,


i. e., la limit@, futil@: ^n societatea de consum, pentru motivul c@ aceasta e una
suprasaturat@; ^n cestelalte, care ]in de, lato sensu, „le tiers monde” (}i-n care
luxul }i afluxul reclamelor la scump@t@]i sunt, ^ndeob}te, o ofens@), prin chiar
pauperitatea lor.
%n rest, ea e ca Simon Magul: nu zboar@, ci zbur@t@ce}te, f@c$ndu-ne s@
r@t@cim, ca fluturii, din floare-n floare, — iar nop]ile, din spot ^n spot.
„Devoratorii de publicitate” ^}i au, de altfel, }i la noi, anual, o „gala
night” (roz)alb@: un Cannes (sau Oscar) al reclamei6.
Reclama din l’Illustration, care din ins cu b@t@turi, te promoveaz@
acrobat, adic@ supraom sau ^nger, e redevabil@, }i ea, pseudoimparadiz@rii (sau
falsei olimpianiz@ri, — cultul atletului ^n floarea incoruptibilei lui plasme
semizeie}ti fiind p@g$n).
Simbolic (sau onirocritic), mirabila acroba]ie semnific@ „l’extase du
corps”7; or, dac@ ai „des cors aux pieds”, adio oric@rui „extase du corps”!
%n parantez@ fie spus: l’Illustration ignor@ faptul, certificat de Krúdy
Gyula8, c@, funambuli }i funambule, au t@lpile b@t@torite.
Calozit@]ile, apoi, sau, numai, simpla indura]ie a dermei membrelor
umane, acuz@ o condi]ie joas@, de rustican sau de uvrier.
Dalí, magnificul Dalí, se laud@, ^ntr-un Jurnal9, c@ sacrosanctele-i
picioare „nu cunosc, ^nc@, degradantul stigmat al unei b@t@turi”. — Ceea ce
nu l-ar fi oprit, pesemne, ca, din prevedere sau din capriciu, s@-}i procure, }i el,
produsul wasmuthian: maestru al publicit@]ii, cred c@, la glasu-i de siren@, nu
prea putea s@ fie surd.
Ce leg@tur@ este, ^ns@, ^ntre promisa dispari]ie a vitregelor b@t@turi }i
performan]a funambul@?!
Ei bine, spune-voi c@, dac@ reclama nu e, ^n principiu, ilogic@ sau
arbitrar@, traseul cauzalit@]ii, ea ^l parcurge, ^ndeob}te, „arz$nd” o serie de
etape; ca }i demonicul emul al acrobatului lui Nietzsche10, ea „survoleaz@”
firul (logic), pe care s-ar c@dea s@ umble: dac@ te vindeci de acnee, n-ai devenit
automat o Vèner@ sau un Adonis, — nici dac@ scapi de „cors aux pieds”, gra]ie
metodei wasmuthiene, n-ai s@ devii echilibrist.
Neg$nd principiul realit@]ii, pe care (cu un termen silnic, dar just) o
hollywoodizeaz@ (cum, dac@ nu-i o calomnie, Potemkin, noile Rusìi), reclama
e un Disneyland, mai mult dec$t un mit, un basm }i/sau un insondabil vis.
„Culoarea visului e fericirea”, spune,-n Sic cogito, Hasdeu; fe(e)ricirea
falacioas@, cosmetic@ sau ipocrit@, este aceea a reclamei.
Nu vreau, altminteri, s@ se cread@ c@ sunt fanaticul adept al unui
anticonsumism fie ascetic, fie altfel: socratic, cinic, rousseauist, utopic,
tolstoian sau hippy, ecologistic sau de nuan]@, mai nou, antiglobalizant@; c@

76
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

predic austeritatea }i, implicit, autarhismul economiilor penuriei (}i c@ am,


astfel, nostalgia s@racei pie]e socialiste); c@ nu consider, ca Voltaire (^n, baremi,
unele domenii) „le superflu (…) très nécessaire”, c@ nu degust mondenitatea
sau c@ nu pot, dac@ e cazul, s@-l „ap@r pe monden”11, ca el; c@, vorba lui G.
C@linescu, n-a} avea „sensul”, ^n ani sumbri, al sudicelor portocale12; c@ nu
prefer pu]in@t@]ii de bunuri, „pacostea” op]iunii, dilema, l’embarras du choix…
Nimic, ^n critica reclamei, de ordin resentimentar sau mohor$t-ideologic,
ci numai un refuz (ironic) al farsei }i manipul@rii, pe care le implic@ ea13.
C@reia nu-i t@g@dui locul ^n r$ndul artelor minore (precum aceea
culinar@); nici o anume gravitate, care aduce cu a modei ce, dup@ vorba lui
Cocteau, „meurt jeune”, r@scump@r$ndu-}i, astfel, frivolitatea imanent@.
R@m$ne s@ glos@m, ^n fine, }i ultimele componente ale reclamei
fran]uze}ti.
Una, care-i de ordin grafic, trimite la halterofilii decerebra]i ai lui
Bombois, ca }i la domnii fotbali}ti manuali (}i, deci, paradisiaci, — c@ci
dinainte de „p@catul originar” ce,-aici, e hen]ul!) ai marelui Henri Rousseau.
Altminteri, pare ilustra]ia Gymnaste-ului lui Francis Ponge14:
Cum o indic@ propriu-i G, el are cioc }i must@cioar@ (…), ca }i, pe
fruntea lui ^ngust@, o me}@,-n form@ de c$rlion].
Mulat ^ntr-un maiou ce face, pe }ale, dou@ pliuri, el, a}ijderi Y-ului s@u,
^}i poart@ pintenul pe st$nga…
A doua este un catren, care sluje}te drept legend@ litografiei superpuse,
sonor }i brav à la Rostand, }i nu cu mult mai comercial dec$t aceast@ épigramme
(Sur le savon dit du „Congo”), apar]in$nd lui Macedonki:
Congo est le savon divin par excellence,
C’est l’ennemi juré de la malpropreté
Et c’est à la vertu dont juit son essence
Que les hommes du jour doivent leur pureté.15
Un altul care, dup@ el, face reclam@ indirect@, dar mai gra]ios, e
Minulescu (^ntr-un poem franco-rom$n, nu francofon cum cest@lalt):
Guerlain a botezat parfumul
„Voilà pourquoi j’aimais Rosine”…
Reclama n-a fost niciodat@ incompatibil@ cu versul, fiind, ^n schimb,
cu poezia, nu f@r@ unele excep]ii ca, eventual, acest distih al unui
(cvasi)simbolist, c@ruia, neverlainiz$nd, ^i place s@… guerlainizeze.
Deschid, aici, o parantez@.
Greu compatibil@, reclama e, pe c$t cred, cu poezia, doar c$nd acesteia
din urm@ i se confer@ o accep]ie ca, ^ntre altele, aceea a unui Benedetto Croce,
mai mult sau mai pu]in sublim@; cu o po(i)etic@ mai nou@ (a derizoriului, s@
zicem, }i/sau a anodinit@]ii), ea face, ^ns@, cas@ bun@.

77
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Metafor@, metonimie, paronomaz@, parechez@ (ca ^n, electoral, sloganul


pro Eisenhower, I like Ike!, care, citat de Jakobson16, a devenit, apoi, marota a
tot mai mul]i poeticieni, — sau ca, de fabrica]ie proprie, ^n acest spot, Nu f@r@
Nuf@r!), precum }i alte „flori de stil”, cu toatele ^i pot fi proprii, — fie }i dac@
nu poe]ii sunt autorii, ^ndeob}te, ai textelor publicitare17.
%n fine, dac@ aser]iunea jakobsonian@, }i anume „func]ia POETIC~ a
limbii” const@ ^n ^ns@}i „orientarea c@tre MESAJUL ca atare”18, este valid@ pe
de-a-ntregul19, poetic@ prin excelen]@ ar fi, atunci, tocmai reclama, — ce e,
contrariu poeziei, mesaj ^n exclusivitate.
Ceea ce este, totu}i, excesiv.
P. S.
Cum analiza ^ntreprins@, de-a lungul unui }ir de pagini, asupra unei
derizorii, ^n fond, reclame comerciale, e, pe alocuri, mali]ioas@, ironic@ }i
subversiv@, ^nchei prin convertirea ei ^n, dac@ vre]i, caricatur@:

II. Interludiu
Reclama din l’Illustration e, numai, una dintr-o serie (al c@rei num@r
nu-l cunosc, — pentru c@ n-am la ^ndem$n@ dec$t colec]ia pe un an, 1894, a
venerabilei reviste), ce se constituie, s@ zicem, ^ntr-un serial publicitar, sau,
mai cur$nd, ^ntr-o suit@ de varia]iuni promo]ionale pe o aceea}i (supra)tem@, i.
e. „inelul” wasmuthian (cu care degetele noastre dolorifere, c@ci caloase,
urmeaz@ a se-ncercui, ^ntru logodna coricid@!).
Semnifica]ia lor e una, de-a lungul unor luni de zile; semnificantul le e,
^ns@, sub aspect grafic }i stihurgic, de fiecare dat@, altul.
Nu-i locul s@ analiz@m, aici, aceste ilustra]ii (sau, mai degrab@, ilustr@ri)
ale aceluia}i subiect publicitar farmaceutic (sau, mai cur$nd, farmacopeic), —
rezum$ndu-ne, ^n continuare, la, numai, ni}te (pre)concluzii:
%n 1894, an al ignobilei „affaire Dreyfuss”, al discutabilei alian]e franco-
ruse (una din cauzele, indirecte, ale ^nt$iului r@zboi mondial), al asasin@rii lui
Carnot, pre}edintele Republicii Franceze, de c@tre anarhistul Caserio, la Lyon,
al decesului penultimului ]ar }i al pompoasei ^ntron@ri a celui, deocamdat@,
ultim, — publicitatea, ^n l’Illustration, e abundent@ }i prosper@, f@r@ ca, totu}i,
s@ }ocheze. Directorul-garant al publica]iei, un oarecare domn L. Marc, va fi
v@zut, de altfel, ^n reclame, „salvarea foilor nestipendiate”, „… pourvu qu’elles
soient présentées avec franchise, dans une partie du journal séparée de celle
qui est la partie réservée à la rédaction”20, — ceea ce constituie, altminteri, o
mic@ lec]ie de moral@ deontologic@ a presei.
%ntr-adev@r, pe l$ng@ ale noastre, reclamele de-acum un secol par,
baremi, dac@ nu }i sunt, oleac@ mai politicoase cu onor. clien]ii cititori (}i cu
canoanele francezei, — dovad@ stihuirea f@r@ gre} a reclamelor ^n vers

78
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

alexandrin), adic@ mai respectabile, mai demne, mai pudice }i mai discrete, fie
}i dac@, sub aspect retoric, uzeaz@ de hiperbol@, }i ele, iar nu, s@ zicem, de
litot@: figur@, ea, a modestiei sau, cel pu]in, a modera]iei, greu compatibil@, de
altfel, cu tactica promo]ional@.
Reclama este insistent@, superlativ@, clamoroas@, superb@ }i
exclusivist@. C$nd nu cultiv@ modul apodictic, recurge la sofismul ab
auctoritate, — ca, ^ntre altele, anuan]ul acesta din l’Illustration (revist@ ce nu
face, totu}i, excep]ie de la strategia publicitar@ unanim@):

Altminteri, A. D. 1894 se bucur@,-n l’Illustration, de dou@ sfinte


certitudini publicitare, — anume:

III. Concluzii
1. Tehnica reclamei e complex@; ea presupune sincretismul sau, cel
pu]in, dev@lm@}ia mai multor arte diferite, — reclama scris@ apropriindu-}i,
treptat, desenul }i culoare, design-ul grafic }i, cu timpul, }i pe acela (radio)fonic
(dac@ se poate spune astfel), ca s@ p@}easc@, de o vreme, ^n evul sau (tele)cinetic.
(Ceea ce e o constatare banal@ p$n@ la refuz!)

79
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

2. Gen ostensiv prin defini]ie, publicitatea etaleaz@, arat@, pune en


vedette (f@c$nd, din bunuri sau persoane, vedete: VIP-uri, dive, stele, best-
seller-uri }.c.l.). Pe l$ng@ proba pur formal@, de ordin strictamente logic (more
geometrico, s@ zicem), ce ]ine de apagogie, }i care poate demonstra, dar f@r@ s@
persuadeze, reclamele implic@ proba care se cheam@ ostensiv@ (la, bun@oar@,
Kant sau Fichte), ce, demonstr$nd, persuadeaz@21.
3. Problema care se ridic@ e, ^ns@, dac@ ea, reclama, constituie, de fapt,
o prob@, o demonstra]ie pertinent@, veridic@ }i peremtorie, iar nu un simplu
étalage, o mostra f@r@ vreun criteriu de evaluare consistent. Or, etalarea ca atare
a e}antionului, a mostrei articolului ofertat, prin procedeul pars pro toto }i,
^ndeob}te, in absentia, nu-i, propriu-zis, o demonstra]ie, — fie }i dac@, prin
mimarea experimentului scientist, se apeleaz@, pe ecrane, la, ^ntre altele,
„zoomajul” articolului respectiv, care ar fi sondat, ^ntr-astfel, ^n ^ns@}i
chintesen]a lui, ^n m@duva-i cea mai ascuns@, mai intim@ }i mai obscur@, ^n
„tabernacolu”-i la care profanii n-au nici un acces.
Reclama nu prea declan}eaz@, ^n rest, resortul nostru logic, c$t, mai cu
seam@, pe acela al nostalgiilor difuze, inavuabile, secrete, al echivocelor
pulsiuni. Ea ne mistific@, seduce }i, in extremis, ne „ia ochii”, scont$nd pe
neluarea noastr@ aminte, pe distrac]ia noastr@, }i pe dexteritatea-i proprie, —
fapt de natur@ s-o apropie de arta prestidigita]iei }i, uneori, de hipnotism.
4. Ca }i al artei de consum sau al Trivialliterratur-ii, scopul reclamei e
profitul. Ea se justific@ pe sine, ca simbiot (sau parazit) al feluritelor produse
(}i al produc]iei ca atare), tot astfel cum, ca me}te}ug, va s@-}i ating@ excelen]a,
func]ie de amintitul scop, cu prec@dere lucrativ, — drept care deontologia
publicit@]ii, a reclamei, o etic@ promo]ional@, r@m$ne o ipocrizie, mai mult sau
mai pu]in pioas@.
Exist@, bine^n]eles, un set de reguli, de conven]ii, o „etic@ de club”, un
fairplay, menite a diminua violen]a campaniilor publicitare sau concuren]a
neloial@, — dar nu }i amoralitatea (estetic@, ^n cazul optim) a profitabilei
reclame.
5. Numai justi]ia imanent@ e una apt@ s@ repare, c$nd se impune,
dispropor]ia dintre imaginea factice, cosmetic@ }i falacioas@ a obiect(iv)ului
reclamei }i calitatea lui real@: produsului care, pe pia]@ (pe pia]a liber@, fire}te),
nu-}i onoreaz@ reputa]ia, nu-}i merit@ publicitatea, contrazic$ndu-}i boniment-
ul22, i se r@resc cump@r@torii, p$n@ la propria-i dispari]ie. Reclama poate genera
imagine, nu realitate; iluzie, nu }i adev@r. — Ceea ce }tie toat@ lumea (}i pune-
n oper@ Mephisto, ^n pivni]a lui Auerbach, — ba}ca diver}ii lui ciraci).
6. Estetica (publicitar@) e susceptibil@,-n principiu, s@ retu}eze, la rigoare,
mizeria etic@, tapajul, trivialitatea sau abuzul demersului promo]ional, — fie
}i dac@ bunul gust }i o stilistic@ aleas@ nu fac dec$t, ^n sens curent (nu filosofic),

80
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

s@ salveze ni}te precare aparen]e. — Altminteri, nu se prea cuvine s@ cau]ionezi


estetice}te }i, mai cu seam@, s@ r@scumperi o cras@ imoralitate printr-un gra]ios
amoralism.
7. Poate c@ numai poezia ce face uz, ^n deriziune, de procedeele reclamei,
ca }i de unele trouvaille-uri, excentrice sau ingenioase, ale design-ului
publicitar, r@scump@r@, ^n contul ei, reclama }i publicitatea…
Ca ^n acest poem de Vinea, al c@rui titlu e Reclam@23 }i care elogiaz@
ubertatea unui exotic etalaj:
La b@c@nie la Ciobanu
lunec@ pe chitre soare.
C$t@ umbr@ sub p@dure,
^n vitrina fructelor r@coare.
Au sosit
strugurii timpurii din sud,
banane ^n piele de c@prioar@
}i nucile de cocos
cumplit testiculare
^n care hohotele negrilor se mai aud.
Aici, aici,
unde t$rguie}te Mira Popovici,
sun@-]i anii ^n valut@ forte,
pip@ie meridianul Bucure}ti-Paris.

La care, f@r@ fals@ modestie, adaug urm@torul text, ce, din p@cate,-mi
apar]ine:
VIZITA[I ABISUL LUI PASCAL!
Zilnic deschis (mai pu]in lunea
c$nd se ^nchide pt. cur@]enie
ca }i de Sf.-ul Clement
pap@ }i martir)
^ntre laudes }i vêpres & complies.
Frumoas@ perspectiv@ fon-
tanier@
a esplasurilor infinite.
Mizanabim. Tromplöiuri.
Pariuri (maxime c$}tiguri
zero pierderi).
T@cere vecinic@!
VERTIGIU GARANTAT!!!

81
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Note }i trimiteri
1
Strict autentic@ nu e dec$t, fire}te, a doua parte a acestei fraze (cf. Geneza, 3, 5); ceast@lalt@,
care-mi apar]ine, e apocrif@, — dar adev@rat@!
2
Cf. Iluzii pierdute, trad. Radu Albulescu, ^n Opere, vol. VI, ESPLA, Bucure}ti, 1959, p. 270.
3
Cf. no 2703, 15 decembrie 1894, p. 513.
4
Cf. Hannah Arendt, Originile totalitarismului, trad. Ion Dur }i Mircea Iv@nescu, Ed.
Humanitas, Bucure}ti, 1994, p. 513.
5
Cf. William Shakespeare, Hamlet, Act. I, sc. 2, rr. 129-130: „O, that this too too solid
flesh woult melt,/ Thaw and resolve itself into a dew!”
6
Cf. }i (^n „Adev@rul literar }i artistic”, nr. 672, 1 iulie 2003, p. 11), Eugen Ciocan, Noaptea
devora]ilor : „L@s$nd la o parte miza comercial@ }i dincolo de celelalte ^nzestr@ri ale spoturilor —
originalitate, umor, poant@, imagini inedite, asocieri surprinz@toare, conota]ie social@, t$lc filosofic
chiar — problema afluxului vizual pe care-l produce publicitatea, cu susnumitul corolar al sp@l@turii de
creier, imprim@ chestiunii o not@ critic@. Suspiciunea care persist@ o vreme dup@ inhalarea calupurilor
de reclame este dac@ noi le mistuim sau ele ne mistuie. Este o noapte a devoratorilor sau a devora]ilor?”
7
Cf. Jean Chevalier & Alain Gheerbrant, Dictionnaire des Symboles , Éd. Robert Laffont/
Jupiter, Paris, 1991, p. 7. (Cf. }i Jacques de la Rocheterie, La Symbologie des Rêves. Le Corps
humain , Éd. Imago, Paris, 1984, p. 35.)
8
Cf. S@ iube}ti o dansatoare pe s$rm@, trad Kurunczi Ludovic }i {erban Foar]@, ^n Spectacol,
Almanah „Tribuna”, Cluj-Napoca, 1986, pp. 195-196.
9
Cf. Journal d’un Génie, Éd. Gallimard, NRF, Paris, 1964, p. 223.
10
Cf. Also sprach Zarathustra, cap. VI.
11
Cf. Voltaire, La Défense du Mondain.
12
Cf. Sensul portocalelor, ^n Cronicile optimistului, EL, 1964, p. 79: „Au ap@rut deun@zi (^n
martie ’46, n. m. ) pe str@zile Capitalei portocale, scumpe, importate din apropiatul Orient, pretext
^ndat@ de ironii }i de jelanii c@ se aduce superfluul, }i nu trebuitorul…”
13
Cf., ^ntre al]ii, Roland Barthes, Saponides et détergents, L’Operation Astra sau Publicité de
la profondeur, ^n Mythologies, Éd. Du Seuil, Paris, 1957; ca }i Umberto Eco, Comutarea retoric@ a
codului, ^n Tratat de semiotic@ general@, trad. Anca Giurescu }i Cezar Radu, Ed. {tiin]ific@ }i enciclopedic@,
Bucure}ti, 1982.
14
Cf. Le Parti Pris des Choses , Éd. Gallimard, NRF, Paris, 1967, p. 65. (Traducerea ^mi
apar]ine.)
15
Cf. Opere, vol. IV, EL, Bucure}ti, 1967, p. 35.
16
Cf. Lingvistic@ }i poetic@. Aprecieri retrospective }i considera]ii de perspectiv@, trad. Mihai
Nasta, ^n Probleme de stilistic@ , Ed. {tiin]ific@, Bucure}ti, 1964, pp. 93-94.
17
Fie }i dac@, la rigoare, fac, tocmai ei, (radio)publicitate: „{i iat@-m@ din nou ^n alt v@zduh./
Sui sc@rile cl@dirii p$n@-n cer,/ Tocmit s@ stau ^nchis ^ntr-o cabin@/ A celui mai m@re] dintre ziare/ {i,
rezemat ^n coatele lucioase,/ S@ gl@suiesc la megafon mul]imii.// Suflete, nu te fr$nge c$nd — superb
—/ R@sun@ glasul meu, str@in de mine,/ {i-mparte lumii pe sub stolul stelelor/ O pleav@ de reclame
comerciale!” (Eugen Jebeleanu, Ceea ce nu se uit@ )
18
Cf. op. cit., p. 93. — Cf. }i Richard Ohmann, Actele de vorbire }i defini]ia literaturii, trad.
Ionel Pop, ^n Poetica american@. Orient@ri actuale, Studii critice, antologie, note }i bibliografie de
Mircea Borcil@ & Richard McLain, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1981, p. 186.
19
Dup@, ^ntre al]ii, Richard Ohmann (ibid .), valabil@, ea nu-i dec$t ^n parte.
20
Apud Georges Weill, Le Journal. Origines, évolution et rôle de la Presse périodique, Paris,
1934, p. 401.
21
Cf., inter alia , Didier Julia, Dictionnaire de la Philosophie, © Larousse, Paris, 1991, pp.
199-200.
22
Termen echivalabil, ^n rom$ne}te, prin reclam@ (de b$lci), sfor@itoare }i neru}inat@; adic@
(dup@ Le petit Robert): „1o Propos que débitent les charlatans, les bateleurs, pour convaincre et attirer
la clientèle. […] — Par ext. Discours trompeur pour vanter une marchandise, séduire le client. (…) 2o
Fam. Tout propos mensonger.”
23
Cf. }i Jules Laforgue, Grande Complainte de la Ville de Paris ; a}ijderea, Tristan Tzara,
Manifest despre amorul slab }i amorul amar, § XII.

82
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Constantin M~R~SCU

Rolul televiziunii
^n crearea imaginii
organiza]iilor
Secolul vitezei a murit, tr@iasc@ secolul informa]iei. “Informa]ia este
putere” reprezint@ deja o sintagm@ de care politicienii se folosesc tot mai des
^n demersurile lor lingvistice, iar oamenii de afaceri o aplic@ de c$nd aceasta
a ap@rut ^n con}tiin]a colectiv@. Efectul puterii informa]iei se desprinde u}or
din cotidian, fie c@ este vorba despre r@zboiul din Irak, despre r@zboaiele
pie]elor de desfacere sau despre ceea ce ^nc@ se mai simte ^n Rom$nia, de}i
mai atenuat dec$t ^n anii ’90, “acumularea primitiv@ de capital”.
Televiziunea, care a dinamizat ^n chip spectaculos mass-media, s-a
dovedit, ^n acela}i timp, un du}man al tuturor celorlalte componente ale lumii
presei. Oric$t de mare ar fi tirajul unui cotidian }i indiferent dac@ acesta are
dou@ sau trei edi]ii pe zi, informa]ia curent@, cu modific@rile esen]iale care au
loc uneori ^n mod spectaculos de la or@ la or@, tot televiziunea le poate oferi,
al@turi de posturile de radio. Suplimentar ^ns@, fa]@ de radio, televiziunea are
atuul imaginii prin care se amplific@ valoarea informa]iei transmise. S@ ne
imagin@m o personalitate care se exprim@ pasional, elevat, la obiect, ^n leg@tur@
cu un subiect de maxim@ importan]@ ^n fa]a unei s@li arhipline care-l ascult@
cu sfin]enie. Cuvintele sale pline de miez pot fi concurate de un banal poster
^nf@]i}$nd un nud “uitat” pe unul dintre pere]i. Imaginea are un impact
fantastic }i nu pu]ini speciali}ti din domeniul video afirm@ c@ o imagine care
dureaz@ c$teva secunde poate fi povestit@ ^n scris ^ntr-o pagin@ sau mai multe
- }i oral, ^n c$teva minute bune.
Prin anii ’60 -’70 erau la mod@ compunerile de 5-6 pagini dup@ o
imagine dat@, iar tablourile lui Octav B@ncil@ “1907” }i “Atacul de la Sm$rdan”
erau considerate adev@rate modele pentru testarea aptitudinilor ligvistice,
dezvoltarea aten]iei }i capacit@]ii de cuprindere a detaliilor de c@tre elevi.
Imaginea primeaz@ a}a ^nc$t, oripil$ndu-i pe cre}tini, biblia
televiziunii ar trebui s@ ^nceap@ cu cuvintele “la ^nceput a fost imaginea }i

83
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

imaginea a fost bun@, iar pentru nev@z@tori a trebuit s@ fie exprimat@ ^n


cuvinte”.
“Societate se analizeaz@, ast@zi, ^n termeni de schimbare de mesaje.
Mesajele sunt considerate ca miza pertract@rilor }i ajust@rilor reciproce ale
emi]@torilor }i receptorilor, ale comunic@rii lor considerate deopotriv@
activitate – comunicatio, schimb – comunicare }i rezultat posibil al acestei
activit@]i – comunitas.”1
Co-exist@m ^ntr-un sistem care a creat dependen]a fa]@ de mass-media
}i, oric$t de izola]i am dori s@ fim ^n creierul mun]ilor, dup@ revenirea la
civiliza]ie, prima ^ntrebare ar fi: “Ce s-a mai ^nt$mplat de la plecarea noastr@ ?”.
%n mod cert ^nt$lni]i oameni simpli cu preocup@ri simple, f@r@ preg@tire
sau cu preg@tire minimal@, care sunt ^ns@ ^n stare s@ sus]in@ analize sau sinteze
pe marginea fenomenelor politice, economice sau sociale. Ne ^n}el@m c$nd
afirm@m c@ rom$nul se pricepe la fotbal, politic@ }i femei. Deja el se pricepe la
toate }i aceasta datorit@ faptului c@ “foamea” de informa]ii prin mass-media
constatat@ ^nainte de ’89 ^i este satisf@cut@. Televiziunea, prin limbajul mediu
pe care-l utilizeaz@ (ca de altfel }i radioul) se adreseaz@ tuturor categoriilor de
telespectatori, iar televizorul precum o fereastr@ miraculoas@ spre mapamond
o determin@ pe gospodin@ s@ fie tot at$t de apropiat@ de diferite evenimente ca
}i analistul specializat. Mai mult, teoriile prezentate de speciali}ti pe ecran,
devin teorii pe care telespectatorii }i le asum@, a}a ^nc$t ^n mintea fiec@ruia
este din ce ^n ce mai greu de stabilit paternitatea unei idei.
Credibilitatea televiziunii este ^n cre}tere, chiar dac@ mai sunt dintre
cei care continu@ s@ scandeze mecanic: “A]i min]it poporul cu televizorul”.
Exist@ }i a fost dintotdeauna posibil@ manipularea, }i nu numai cu ajutorul
televizorului, uneori pentru scopuri pozitive, alteori dimpotriv@. Aceasta nu
trebuie s@ ne ^mpiedice s@ remarc@m faptul c@ televiziunea face parte din via]a
omului modern. Bombardamentul continuu cu informa]ii a creat ^n timp
dependen]a de televizor at$t a telespectatorului-consumator c$t }i a societ@]ilor,
asocia]iilor }i organiza]iilor care doresc s@ fie c$t mai prezente ^n via]a
societ@]ii, iar produsele }i activit@]ile lor s@ fie c$t mai cunoscute. Este firesc
atunci s@ se pun@ un accent deosebit pe atragerea televiziunilor de partea
organiza]iilor dornice s@-}i creeze imagine favorabil@, u}or de recunoscut,
demn@ de re]inut.
Nu este momentul s@ analiz@m c$t de corecte pot fi informa]iile ^ntr-o
lume ^n care mass-media este subordonat@ ^n primul r$nd economicului, pentru
c@ nu trebuie s@ uit@m c@ ^n spatele ziarelor, posturilor de radio }i televiziune
sunt patroni care au grij@ s@ le fie promovate interesele. Chiar dac@ ar comporta
un expozeu mai amplu, este suficient s@ amintim ceea ce este evident pentru
toat@ lumea c@, sub diferite forme, sunt semnale c@ politicul este subordonat

84
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

economicului, a}a cum vechile expedi]ii }i cruciade, ^n numele unor idealuri


cre}tine, erau de fapt incursiuni pentru acapararea unor resurse locale }i pentru
dezvoltarea re]elei pie]ei de desfacere. %nchidem ^ns@ parantezele aici, pentru c@
ne intereseaz@ nu ce este ^n spatele unei politici editoriale, ci de ce, c$nd }i cum
societ@]ile, organiza]iile, asocia]iile trebuie s@ ^}i atrag@ de partea lor televiziunile.
Revolu]iile au presupus modific@ri majore ^n societ@]ile unde acestea
au avut loc, ^n structurile organiza]ionale, ^n mentalit@]i }i este fireasc@ tendin]a
restructur@rii conceptului de societate, asocia]ie sau organiza]ie. Acestea va
trebui s@ renun]e la principiile dep@}ite ale centralismului excesiv. %n economia
de pia]@, care poate func]iona minunat dar, prin efectele imediate, are }i
repercusiuni negative asupra popula]iei, societ@]ile ce doresc s@ se dezvolte }i
nu doar s@ supravie]uiasc@, trebuie s@ aib@ ^n vedere rezolvarea c$torva cerin]e:
Reducerea distan]ei (fizice }i de mentalitate) fa]@ de pia]@ }i de clien]i;
Simplificarea accesului clien]ilor la semnalele societ@]ii (oferte prin
Internet, crearea unei imagini accesibile }i favorabile pentru
poten]ialii clien]i prin mass-media – unde un rol deosebit este rezervat
televiziunii);
Reac]ie rapid@ la cerin]ele reale ale pie]ei, flexibilitate ^n decizia
managerial@, uneori aceasta ^nsemn$nd renun]area la proiecte pe
termen scurt, mediu sau lung, schimbarea tacticilor pentru atingerea
obiectivelor }i chiar modificarea strategiilor de dezvoltare;
%nnoirea structurii sortimentale, ^mbun@t@]irea calit@]ii }i sporirea
productivit@]ii muncii prin motivarea material@ ^n primul r$nd a
personalului }i prin cooperare cu alte structuri organiza]ionale;
Reducerea costurilor de produc]ie ^n limitele p@str@rii calit@]ii.
Cum poate fi promovat@ o organiza]ie prin televiziune ? %n primul r$nd
prin crearea }i conturarea unei identit@]i puternice.
“Cei care au cea mai apreciat@ imagine }i cele mai importante v$nz@ri
sunt cei care investesc cel mai mult ^n imaginea de marc@ ( rela]ii publice }i
publicitate)” – este concluzia unui studiu realizat de societatea american@
“Lander Associates” cu scopul de a afla ^n ce m@sur@ consumatorii de pe
mapamond cunosc principalele m@rci }i ce g$ndesc despre ele. Rezultatul a
fost c@ aproape 10 mii de subiec]i din toat@ lumea au recunoscut m@rci precum:
Sony, Coca – Cola, Mercedes, ca fiind de notorietate }i de calitate.
Potrivit opiniei generale “imaginea de marc@” permite o cre}tere a
eficien]ei comerciale, ac]ion$nd asupra ofertei }i cererii de servicii }i produse.
Identitatea ^nseamn@ personalitate, iar produsele, ca }i oamenii, au
personalitatea lor. Personalitatea unui produs este o ^mbinare de elemente :
numele, ambalajul, pre]ul, stilul publicit@]ii }i, mai presus de toate, natura
produsului ^nsu}i.

85
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Informa]ia despre un produs, un serviciu, o marc@ este un element foarte


important pentru diversificarea imaginii ^n cadrul identit@]ii.
Fiecare clip publicitar ar trebui g$ndit ca o contribu]ie la imaginea de
marc@, iar reclama ar trebui s@ porneasc@ ^n mod constant de la aceea}i imagine.
Dezideratul acesta este greu de realizat pentru c@ exist@ for]e care ac]ioneaz@
^n direc]ia modific@rii imaginii publicitare – cum ar fi transferul la alt@ agen]ie,
apari]ia unui nou director de marketing cu alt@ mentalitate de promovare.
Identitatea se formeaz@ progresiv, prin acumulare de informa]ii ob]inute
din pres@, comentariile personalului organiza]iei, opiniile cump@r@torilor. %ntr-
un articol publicat ^n “Revista de comunicare }i rela]ii publice” David Ogilvy
subliniaz@ c@ “Merit@ s@ oferi]i produselor voastre o imagine a calit@]ii unui
bilet de clasa ^nt$i”.2
Ciud@]enia de-abia de-acum ^nainte ^ncepe, pentru c@ s-a constatat c@
imaginea are un caracter esen]ialmente subiectiv }i psihologic. Studiile de
pia]@ atest@ c@ de multe ori cei care sunt fideli anumitor produse sau servicii
nu le pot deosebi de altele similare, ceea ce ne trimite la concluzia fireasc@ : pe
pia]@ se consum@ imaginea produsului. O echip@ de cercet@tori de la
Departamentul de psihologie al Universit@]ii din California a efectuat ^n acest
sens o cercetare pe o grup@ de studen]i c@rora li s-a dat s@ bea ap@ distilat@.
Unora li s-a spus c@ este ap@ distilat@, altora c@ este ap@ de la robinet. Primii au
declarat c@ apa nu are gust, iar ceilal]i c@ are gust de clor, tocmai pentru c@ ei
beau cu imaginea robinetului ^n minte.
“Da]i-le oamenilor s@ guste marca Old Crow }i spune]i-le c@ este Old
Crow. Apoi da]i-le din nou s@ guste aceea}i marc@, dar spune]i-le c@ beau Jack
Daniel’s. %ntreba]i-i pe care dintre ele o prefer@. Vor crede c@ b@uturile sunt
diferite. Ei vor gusta imagini”.3
Factorul “imagine” devine esen]ial ^n determinarea cererii de produse
}i servicii. Acest fapt justific@ intensificarea ac]iunilor de rela]ii publice pentru
men]inerea sau modificarea imaginii de marc@ a institu]iei, precum }i cele de
promovare pentru imaginea produsului.
Pentru aceea}i societate exist@ mai multe categorii de imagine care,
^mpreun@, modific@ sau consolideaz@ identitatea. Imaginea managerilor,
imaginea unui serviciu din cadrul institu]iei, auto-imaginea personalului
institu]iei, imaginea managerului cu privire la propriii angaja]i sau la serviciile
}i produsele pe care institu]ia le ofer@. Este o continu@ ^ntrep@trundere (a}a-
numitul hallo); imaginea unui produs se extinde asupra societ@]ii, iar imaginea
de marc@ se extinde asupra produselor. O imagine de marc@ pozitiv@ sau negativ@
va genera o extindere de imagine pozitiv@ sau negativ@ asupra produsului sau
serviciilor oferite }i invers.
Bat@lia ^ntre imaginile de marc@ este la fel de important@ ca }i calitatea

86
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

produselor }i serviciilor oferite }i de aceea se poate vorbi despre “puterea


imaginii de marc@”. Unul dintre obiectivele prioritare ale managerului trebuie
s@ fie men]inerea puterii imaginii de marc@ a societ@]ii pe care o conduce.
%n cartea sa “Societatea cucerit@ de comunicare”, Bernard Miege4 ^i
citeaz@ pe B. Brochard }i J. Lendrevie ^n leg@tur@ cu acest obiectiv : “Este
vorba despre o publicitate de imagine care mizeaz@ pe registrul afectiv }i
vizeaz@ modificarea atitudinilor }i opiniilor, crearea }i ^nt@rirea atitudinilor
pozitive etc”. Ajun}i aici ar trebui s@ insist@m asupra confuziei create ^ntre
no]iunile imagine }i identitate, chiar dac@ la prima vedere suntem tenta]i s@
amplas@m semnul de egalitate ^ntre ele. Identitatea cuprinde mai multe
elemente, ^n timp ce imaginea reprezint@ doar o parte a ^ntregului. Identitatea
este legat@ }i de imaginea actual@, dar }i de evolu]ia ^n timp, de istoria }i
tradi]ia societ@]ii, de multitudinea sortimental@ a produselor, serviciilor,
activit@]ilor, de conceptele }i modelele economice economice lansate pe pia]@
}.a.m.d.
Conceptul imagine este din ce ^n ce mai utilizat ^n domeniul comercial
}i define}te o sum@ de credin]e, opinii, judec@]i, prejudec@]i, presupuneri ale
unei colectivit@]i despre o persoan@ fizic@ sau juridic@ sau despre un produs.
Preocuparea pentru crearea unei identit@]i precise, a unei imagini
favorabile dateaz@ din cele mai vechi timpuri, dar imagologia, s-a conturat ca
disciplin@ }tiin]ific@ abia ^n urm@ cu un deceniu.
Utilizarea unor cuvinte-cheie poate induce automat identitatea unei
]@ri, unui loc, unei societ@]i. Succesiunea de cuvinte Kremlin, Pia]a Ro}ie,
]ar, votc@, Molotov ^nseamn@ Rusia, a}a cum succesiunea coloana infinit@,
poarta s@rutului, masa t@cerii, Hobi]a ne trimite c@tre Br$ncu}i. Cuvintele
au a}adar un rol extrem de important ^n conturarea imaginii unei
organiza]ii, iar speciali}tii, identific$ndu-le, pot s@ elaboreze strategii
bazate pe ele.
Elementele care compun identitatea }i imaginea se ^mpart ^n nodale }i
periferice. Elementele nodale au importan]a cea mai mare ^ntruc$t reprezint@
atribute ale unui produs sau ale unei organiza]ii, care compun o imagine
despre acel produs sau organiza]ie ^n timp ce elementele periferice au rolul de
a le completa pe cele nodale. Absen]a elementelor nodale poate schimba
semnifica]ia de ansamblu, ^n timp ce absen]a unuia dintre elementele periferice
nu o modific@.
Spre exemplu, ^n cazul unei societ@]i comerciale elementele nodale ar
putea fi :
Are o tradi]ie de peste 100 de ani ^n domeniu;
Produsele sunt naturale }i ob]inute ^n condi]ii de maxim@ igien@ }i
securitate;

87
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Tehnologia utilizat@ este de ultim@ or@


Societatea func]ioneaz@ dup@ standardele interna]ionale (ISO) }.a.m.d.
Elementele periferice ar putea fi :
Ambalajele sunt reciclabile;
Transportul este gratuit }.a.
Conform dic]ionarului de psihologie, “Imagologia este un domeniu al
psiho-sociologiei care se ocup@ cu studierea }tiin]ific@, multidisciplinar@, a
percep]iei, opiniei, atitudinii, judec@]ii }i imaginii globale pe care }i-a format-
o ^n decursul timpului o comunitate etnic@ na]ional@ asupra altei (altor) na]iuni
sau na]ionalit@]i, sub influen]a contactelor directe, prin reprezenta]ii, dar mai
ales prin intermediul produselor cultural-ideologice larg r@sp$ndite de c@tre
mijloacele de comunicare ^n mas@”.
Se constat@ c@ mul]i manageri au aproximativ acelea}i obsesii: s@ se
prezinte c$t mai bine, s@ prezinte c$t mai conving@tor proiectul de manageriat,
cu o siguran]@ care uneori nu este suficient de bine fundamentat@. Ori, nu este
nimic mai p@gubos dec$t un manager care promite rezolvarea unor activit@]i
utopice. A promite nu este sinonim cu a rezolva, iar a crea o identitate fals@
organiza]iei este un deserviciu. Sunt manageri care au tendin]a s@ lege
identitatea firmei de propria identitate, ceea ce poate avea urm@ri nefaste
pentru rela]iile economice statornicite o dat@ cu c@derea ^n dizgra]ie a
conduc@torilor acestora.
Pe de alt@ parte, ^ns@, trebuie s@ fim con}tien]i c@ exist@ mul]i conduc@tori
care au abilit@]i excelente ^n domeniul manageriatului }i c@, de cele mai multe
ori, deciziile acestora au direc]ionat societatea pentru extinderea pe orizontal@
sau pe vertical@ ^n vederea ob]inerii unor profituri maximale.
Restructurarea, sporirea complexit@]ii activit@]ilor, provoc@rile
economiei de pia]@, prin pre]ul }i calitatea promovate de concuren]@, impun
schimbarea resorturilor importante din societate. Administrarea trebuie s@
fie mai eficient@, cu o deschidere ampl@ spre nou, asum$ndu-}i riscurile.
Totodat@ trebuie g@site noi surse pentru majorarea fondurilor. Iar managerul
trebuie s@ aib@ ^n vedere pe l$ng@ rosturile sale de baz@ (organizare }i
evaluare) posibilit@]ile de descentralizare a deciziei, de regionalizare, de
promovare a proiectelor viabile }i aduc@toare de profit din toate sectoarele.
Societatea trebuie s@ func]ioneze pe principiul re]elei orizontale care
presupune independen]a fiec@rei subunit@]i organiza]ionale, coordonarea
unitar@ pentru realizarea obiectivelor. Re]eaua are gradul cel mai ^nalt de
complexitate, este permisiv@ la reac]iile rapide fa]@ de tendin]ele pie]ei, este
flexibil@ }i elimin@ eficient situa]iile de criz@. Grip@rile de sistem la un anumit
nivel nu pot bloca activitatea ^ntregului sistem al societ@]ii.
%n permanen]@ este necesar@ comunicarea }i cooperarea ^n cadrul

88
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

func]ional, de resort }i institu]ional, cu o implicare responsabil@ din partea


tuturor. Sloganul unui conduc@tor al unui concern elve]ian ^n domeniul
construc]iilor de ma}ini, referitor la pozi]ia fiec@rui angajat al s@u, este extrem
de elocvent: „Ac]ioneaz@ conform sarcinii, ac]ioneaz@ ^n lipsa sarcinii,
ac]ioneaz@ contrar sarcinii, f@-o ^ns@ ^n interesul institu]iei !”
Formarea sau consolidarea imaginii de marc@ a unei societ@]i se
realizeaz@ aplic$nd politica managerial@ ce ]ine }i de stilul conduc@torului }i
de activitatea angaja]ilor. Aceast@ politic@ se traduce ^n practic@ printr-o serie
de activit@]i de rela]ii publice concentrate }i programate ^n timp :
1. Dezvoltarea unui management de ^nalt@ performan]@ la nivelul
societ@]ii (organiza]iei) respective. %n mediul rela]iilor publice se aminte}te
un slogan esen]ial pentru imagine “s@ faci lucruri bune }i s@ spui cu t@rie acest
lucru”.
Managementul defectuos la o institu]ie public@ poate duce la
perturbarea grav@ a unor activit@]i }i de aici pot ap@rea ^nc@lc@ri ale drepturilor
}i libert@]ilor cet@]ene}ti, interpret@ri inadecvate ^n leg@tur@ cu solicitudinea
}i existen]a institu]iei.
2. Dezvoltarea la nivelul institu]iei a strategiei de c$}tigare a ^ncrederii
}i simpatiei propriilor angaja]i prin “^ndoctrinarea” personalului cu o filozofie
a institu]iei, ^n care elementul esen]ial este ^n]elegerea rostului acesteia (social,
civic, economic). Institu]ia trebuie s@ reprezinte pentru angaja]i locul unde li
se permite s@-}i manifeste spiritul inventiv, creator, personalitatea.
3. Desf@}urarea unei campanii publicitare sus]inute }i agresive de
men]inere }i ^mbun@t@]ire a identit@]ii. Publicitatea la televiziune se poate
realiza ^n mai multe moduri, ^n func]ie de audien]a emisiunilor, de grila de
programe, ora de difuzare, tipul televiziunii (public@ sau comercial@), prin
spoturi publicitare, “cartoane” cu text, apari]ia pe genericele emisiunilor a
textelor referitoare la promovarea imaginii sau a produselor, lucr@rilor,
serviciilor (chiar sub forma “Decoruri realizate de firma…”, “Vestimenta]ia
asigurat@ de…”), apari]ia siglei sau a unui slogan ^n timpul desf@}ur@rii unui
program }.a.m.d. Dac@ pentru societ@]ile produc@toare lucrurile sunt simple
^ntruc$t se promoveaz@ produse }i servicii, pentru institu]iile publice lucrurile
se complic@ deoarece publicitatea nu poate fi folosit@. %n aceste situa]ii
campania a}a-zis@ “publicitar@” devine campanie de informare privind
obiectivele, sarcinile, atribu]iile conferite de lege, metodele folosite, succesele,
dificult@]ile }.a.
Activitatea de informare trebuie s@ se desf@}uare regulat, potrivit unui
orar, ^n cadrul unor emisiuni consacrate la mijloacele de informare ^n mas@ cu
cea mai mare audien]@.
4. Sponsorizarea, ca prelungire a campaniei de publicitate, este o metod@

89
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

eficient@ de gestionare a imaginii unei institu]ii pornind de la premisa c@ ^n


general institu]iile statului sunt ^nvestite cu autoritate }i pot face uz de for]a
coercitiv@. Publicul tinde s@-}i formeze o imagine fals@ despre institu]ie, iar
cei care aplic@ legea sunt considera]i inflexibili, brutali.
Sponsorizarea din resurse proprii a unor ac]iuni caritabile are rolul de a
modifica imaginea fals@ }i a releva publicului c@ func]ionarii publici, de}i
sunt obliga]i s@ ia m@suri ferme, sunt totu}i oameni cu suflet.
Pentru societ@]ile comerciale, sponsorizarea poate fi considerat@ o
prelungire a campaniei de publicitate dar trebuie avute ^n vedere condi]iile
concrete ^n care se realizeaz@ ea (o emisiune poate fi sponsorizat@ dar f@r@ a se
preciza altceva dec$t numele sponsorului, nu }i obiectul de activitate, adresa,
telefonul }.a., date care sunt prezente sub diferite forme ^n campaniile de
publicitate).
5. Mecenatul, sprijinul dezinteresat, este o alt@ modalitate de a lega
televiziunea de organiza]ie. “Mecenatul este una dintre subtilele modalit@]i
pe care ^ntreprinderea le are la dispozi]ie pentru a atrage aten]ia, simpatia,
recuno}tin]a }i stima diferi]ilor ei parteneri interni }i externi. (…) %ntreprinderea
nu mai exist@ doar ca o institu]ie de interes privat, ci din ce ^n ce mai mult, ca
un organism viu, aflat ^n serviciul comunit@]ii ^n care se integreaz@. Este ceea
ce se nume}te ^ntreprindere-cet@]ean.”5
%n Rom$nia mecenatul este la ^nceputuri }i pu]ini sunt oamenii de
afaceri care se ^ncumet@ s@ aib@ rolul de mecena din care dob$ndesc spor de
imagine.
6. Comunicarea financiar@ corect@ }i rapid@ presupune pre^nt$mpinarea
apari]iei unor zvonuri necontrolate ^n leg@tur@ cu disponibilit@]ile unei
societ@]i. O societate este cu at$t mai solid@ ^n ochii clien]ilor cu c$t datele
oferite sunt mai credibile. Sunt momente ^n care unele societ@]i sunt supuse
subevalu@rii, pentru a putea fi cump@rate cu sume mici, a}a cum unele active
sunt supraevaluate atunci c$nd este vorba despre atragerea unor fonduri sau
ob]inerea unor credite bancare.
7. Recrutarea exigent@ }i cointeresarea material@ a salaria]ilor au un rol
esen]ial ^n promovarea imaginii de marc@ pentru c@ de calitatea personalului
depinde succesul firmei, al re]elei. %n cadrul re]elei se creeaz@ astfel un organism
interactiv unde comunicarea direct@ }i continu@ este baza coordon@rii }i a
propriei reglement@ri, ceea ce ne conduce la concluzia c@ alternativa ierarhiei
este comunicarea. Re]eaua este un salt, care ^}i poate pierde din valoare dac@
nu exist@ o coordonare coerent@. Ne re^ntoarcem, a}adar, la factorul uman, la
manager, care trebuie necondi]ionat s@ (s@-}i) impun@ implicarea, capacitatea
de comunicare }i deschiderea spre cooperare.
Aceasta presupune o desf@}urare stadial@ coordonat@: o cultur@

90
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

institu]ional@ bazat@ pe ^ncredere }i deschidere. Tocmai ^n „cultur@” se v@d


transform@rile ce au loc la nivelul managementului. Dac@ sistemul de prelucrare
a datelor este constituit din „hardware” }i „software”, tot a}a o organiza]ie
este format@ din factori „hard” (structurile administrative }i tehnice) }i din
factori „soft” (motiva]ia angaja]ilor, climatul de lucru, stilul de conducere,
fluxul informa]ional ascendent }i descendent, modul ^n care se iau deciziile,
u}urin]a sau dificultatea cu care se produc schimb@rile).
Cultura institu]ional@ este v@zut@ ^n unele locuri ca o tendin]@ ce ]ine
strict de mod@ sau de lux. %n realitate este vorba de probleme decisive ^n
leg@tur@ cu viitorul institu]iei :
1. Dac@ problemele din institu]ie sunt recunoscute }i solu]ionate ^n
timp util;
2. Dac@ angaja]ii }i cadrele de conducere se identific@ cu institu]ia }i se
implic@ ^n succesul ei;
3. C$t de rapid }i c$t de consecvent se aplic@ deciziile manageriale }i
transform@rile organiza]ionale.
Pentru a atrage aten]ia consumatorului, telespectatorului, cel care se
simte atotputernic ^n momentul ^n care ]ine telecomanda televizorului ^n m$n@
}i are posibilitatea s@ selecteze programele ^n func]ie de propriile impulsuri
subiective, produc]ia vizual@, destinat@ promov@rii imaginii }i identit@]ii
societ@]ii, se bazeaz@ din ce ^n ce mai mult pe fic]iune, se realizeaz@ pe baza
unor scenarii complexe, chiar dac@ la prima vedere pare un paradox s@ se
promoveze identitatea prin fantezie. Fic]iunea permite perceperea mai facil@ a
identit@]ii. Din teza de doctorat a lui Thomas Heller, citat@ de Bernard Miege6
este demn@ de re]inut observa]ia c@ tendin]a spre fic]iune “se ^nt@re}te an de
an, pun$nd tot mai mult ^n eviden]@ importan]a imaginarului ^n discursul
destinat s@ ^l sprijine; ^ncadr$nd informa]ia ^n propria logic@, el o face mai
atr@g@toare, o sus]ine }i, ^mbog@]ind-o cu propria substan]@, ^i d@ for]a de a
exprima mai mult dec$t vrea ea s@ ne spun@”.
Bombardamentul informa]ional este at$t de intens ^nc$t societatea
modern@ este cople}it@. Telespectatorul se simte din ce ^n ce mai implicat ^n
evenimentele de pe mapamond, acestea ^i sunt familiare }i se poate vorbi
despre o adev@rat@ co-participare selectiv@ }i intelectual-afectiv@. Dac@ a existat
p$n@ nu demult o grij@ excesiv@ pentru tezaurizarea informa]iei (}i nu trebuie
dec$t s@ ne ^ntoarcem ^n Rom$nia anilor ’80 c$nd informa]ia era
ultrasecretizat@), acum aceasta apar]ine tuturor, dar ^ntr-o cantitate at$t de
mare ^nc$t nu se mai pune problema accesului la aceasta ci a selec]iei, a
sintezei. Astfel, Simon, H.A. ^n lucrarea sa “The consequences of computers
for centralisation and decentralisation”, ap@rut@ ^n anul 1979 subliniaz@:
Comunica]iile moderne }i calculatoarele ne-au dus dintr-o lume ^n care

91
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

informa]ia era un bun pre]ios, care merita s@ fie pus deoparte }i p@strat, ^ntr-o
lume at$t de plin@ de informa]ii, ^nc$t ceea ce a devenit pre]ios este capacitatea
de a le acorda aten]ia cuvenit@.”7
Sintagma “P$ine }i circ” este chiar mai de actualitate dec$t ^n urm@ cu
2000 de ani. Societatea american@ se pare c@ a dat tonul ^n a asigura unei
consistente p@turi de mijloc }i de jos mijloace suficiente de subzisten]@ }i
circul aferent prin mass-media. Telespectatorul recepteaz@ mult mai u}or o
informa]ie }i “o diger@” imediat dac@ aceasta este ^ntr-un ambalaj adecvat. Iar
ambalajele, datorit@ speciali}tilor ^n construirea identit@]ii, sunt din ce ^n ce
mai atractive, mai eclatante.
Pornind de la aceast@ premis@, este firesc s@ se ajung@ la concluzia c@
“Sistemele }i organiza]iile care depind de mass-media pentru a comunica cu
clientela lor va trebui, spre exemplu, s@-}i dezvolte noi aptitudini pentru
rela]iile cu publicul }i noi departamente pentru a crea mesaje informativ-
distractive”.8
Leg@tura cea mai viabil@ dintre televiziuni }i societ@]i, organiza]ii,
asocia]ii se creeaz@ prin dependen]a unei mase mari de consumatori de acest
drog modern, televizorul. Odat@ dependen]a realizat@, o dat@ ce se ajunge la
tele-recep]ia ^n exces }i la cronofagie – fenomene ^n leg@tur@ cu care s-au
dezvoltat multe teorii, dintre care cea a ^nsingur@rii ^ntr-o societate
informa]ional@, o societate a tuturor este cea mai dramatic@ –, odat@ captat de
mirajul multitudinii programelor, consumatorul, telespectatorul, devine victim@
sigur@ a spoturilor publicitare, a ac]iunilor de sponsorizare }i mecenat care au
drept scop final inducerea unor trebuin]e, crearea unor deprinderi de consum,
impregnarea ^n con}tiin]@ a imaginii unui produs sau serviciu, re]inerea
identit@]ii unei societ@]i.
Publicitatea este promovarea identit@]ii societ@]ii sau a ofertei de
produse, lucr@ri }i servicii pe baza unor contracte ferme ^n care sunt stipulate
condi]iile concrete ^n care aceasta se realizeaz@. Campaniile publicitare trebuie
bine preg@tite, dup@ ce se evalueaz@ c$t mai obiectiv viitoarele avantaje,
viitoarele sporuri la capitolul imagine. La ora aceasta oamenii sunt din ce ^n
ce mai preg@ti]i pentru a tr@i modern ^n epoca informa]ional@. Apanajul de a
lucra la un calculator nu mai este doar al speciali}tilor ^n calculatoare, a}a cum
era ^n anii ‘70-’80. Acum, ^nc@ de la intrarea ^ntr-o societate, se constat@ c@ ^n
cabina, biroul sau amplasamentul portarului exist@ un calculator pentru
eviden]a intr@rilor }i ie}irilor. La fel se ^nt$mpl@ }i ^n celelalte locuri de munc@,
fie c@ este vorba despre administra]ie, proiectare, contabilitate, urm@rirea }i
reglarea proceselor tehnologice, redactare de texte }.a.m.d. Un birou f@r@
calculator denot@ s@r@cie }i dezinteres pentru alinierea la civiliza]ia
informa]ional@.

92
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Identitatea este cheia succesului oric@rei organiza]ii. C$}tigarea ei


^nseamn@ c$}tigarea ^ncrederii publicului. Iat@ de ce munca a numero}i
speciali}ti ^n crearea de imagine se rote}te ^n jurul unui singur
cuv$nt….%NCREDERE.

Bibliografie

1. DeFleur, Melvin L., Ball-Rokeach, Sandra – Teorii ale comunic@rii


de mas@, Ed. Polirom, Ia}i, 1999
2. Guilenburg, J.J. Van, Scholten, O., Noomen, G.W. – {tiin]a
comunic@rii, Ed. Humanitas, Bucure}ti, 1998
3. Haine}, Rosemarie – Comunicarea vizual@, Ed. Eficient, Bucure}ti,
2000.
4. Heller, Thomas – L’Enjeu social de l’audiovisuel d’entreprise,
Universite de Grenoble-Stendhal, tez@ de doctorat ^n }tiin]ele comunic@rii,
1989
5. Miege, Bernard – Societatea cucerit@ de comunicare, Ed. Polirom,
Ia}i, 2000
6. Ogilvy, David – Revista de comunicare }i rela]ii publice
7. Vescia, Remo – Le Mecenat : Art de la communication –
communication de l’Art, Ed. Economica, 1987

(Footnotes)
1
Haine}, Rosemarie
– Comunicarea televizual@, Ed. Eficient, Bucure}ti, 2000
2
Ogilvy, David
– Revista de comunicare }i rela]ii publice
3
Ogilvy, David
– Revista de comunicare }i rela]ii publice
4
Miege, Bernard
– Societatea cucerit@ de comunicare, Ed. Polirom, Ia}i, 2000
5
Vescia, Remo
– Le Mecenat : Art de la communication – communication de l’Art, Ed. Economica, 1987
6
Miege, Bernard
– Societatea cucerit@ de comunicare, Ed. Polirom, Ia}i, 2000; Heller, Thomas
– L’Enjeu social de l’audiovisuel d’entreprise, Universite de Grenoble-Stendhal, tez@ de
doctorat î^n }tiin]ele comunic@rii, 1989
7
Guilenburg, J.J. van, Scholten, O., Noomen, G.W.
– {tiin]a comunic@rii, Ed. Humanitas , Bucure}ti 1998
8
DeFleur, Melvin L, Ball-Rokeach, Sandra
– Teorii ale comunic@rii de mas@, Ed. Polirom, Ia}i, 1999

93
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

94
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

C@lin Flaviu RUS

Formele de comunicare
^n rela]ii publice

Obiective generale
1. Formarea unui sistem care s@ includ@ defini]ii, reguli, subsisteme,
modele.
2. Crearea unui limbaj de profil.
3. Formarea unui ansamblu care s@ cuprind@ at$t procesul comunic@rii,
c$t }i pe cel al rela]iilor publice.
4. Formarea unei baze de date necesare studierii }i aprofund@rii diferitelor
domenii ale acestei discipline.
5. Implementarea la nivelul mentalului colectiv a unui concept de
comunicare }i PR de sine st@t@tor.

Cele cinci ^n]elesuri majore ale conceptului de comunicare


Omul, ^n esen]@ este o entitate bio-psiho-social@. Aceste trei laturi se
^ntrep@trund, form$nd un tot unitar ce ^nglobeaz@ ^n sine mii }i mii de nuan]e.
Dintr-un alt punct de vedere, omul poate fi considerat tot ca o ^ntrep@trundere,
^ns@ a dou@ existen]e - cea material@ (care are rol at$t de suport c$t }i de
transformator energetic) - }i cea imaterial@ (care ofer@ valoare }i profunzime
respectivului suport). Aceste dou@ laturi ale existen]ei noastre se diferen]iaz@,
evident, una de cealalt@, dar nu sunt separate ci se amestec@ ^ntr-un acela}i
tot unitar, cre$nd ^mpreun@ “Gestalt”-ul numit om. %mbinarea }i
^ntrep@trunderea dintre existen]a noastr@ material@ }i cea imaterial@ nu este
un proces static, ci unul dinamic, iar “Gestalt”-ul format se transform@ }i
totodat@ se consum@ cu fiecare zi ce trece. Din fericire, omul nu tr@ie}te singur,
^n preajma sa exist$nd un alt om - }i un altul, }i un altul…, fiecare dintre
ace}tia reprezent$nd, la r$ndul lui, un Gestalt. %n mod evident, odat@ exist$nd
entit@]ile acestea distincte, dar de un acela}i fel, a ap@rut }i nevoia acestora de
a se ^n]elege, de a se cunoa}te reciproc.
Procesul care satisface aceste trebuin]e ale omului, }i care este ^n str$ns@
95
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

leg@tur@ cu latura social@ a acestuia, este comunicarea. Procesul comunic@rii


poart@ ^n sine cinci ^n]elesuri majore:

1. Comunicarea reprezint@ ^n]elegerea dintre dou@ sau mai multe entit@]i


Aceast@ ^n]elegere se bazeaz@ pe transfer }i, respectiv, contratransfer
informa]ional. Altfel spus, ^n]elegerea se bazeaz@ pe emisie de informa]ie }i
pe perceperea }i conferirea unui sens, acestei informa]ii. %n]elegerea ^nseamn@
a putea decodifica mesajele altcuiva dar, ^n acela}i timp, ^nseamn@ }i a putea
fi ^n]eles de c@tre altcineva. %n procesul ^n]elegerii, at$t entitatea emitent@ c$t
}i cea receptoare pot fi formate din unul sau mai multe elemente.
Dac@ avem un nucleu ^nchegat, format din mai mul]i indivizi, putem
vorbi de existen]a grupurilor. Astfel, vom putea avea ^n]elegere ^ntre doi indivizi
prin intermediul comunic@rii interpersonale, vom putea avea de-a face cu
^n]elegere ^ntre dou@ sau mai multe grupuri cu ajutorul comunic@rii
intergrupuri, sau vom putea avea ^n]elegere ^ntre un individ }i unul sau mai
multe grupuri, datorit@ comunic@rii individ - grup, sau grup - individ.
%n]elegerea dintre dou@ grupuri, sau dintre un individ }i un grup, se
poate transforma ^ntr-un proces de comunicare interpersonal@ ^n cazul ^n care
grupurile dialogheaz@ (printr-un reprezentant, care emite mesaje ^n numele
grupului, cu acordul acestuia) cu indivizi singulari.
%n]elegere putem avea }i la nivel de individ, v@zut ca }i entitate singular@,
prin intermediul comunic@rii intrapersonale. Cu alte cuvinte, individul
vorbe}te cu sine ^nsu}i }i ajunge la o serie ^ntreag@ de concluzii, asigur$ndu-
}i astfel un consens intrapsihic, at$t de necesar echilibrului intern al acestuia.
%n]elegerea dintre dou@ entit@]i se realizeaz@ ^n baza unui principiu, }i
anume: orice entitate emitent@ trebuie s@ aib@ }i capacitatea de a se transforma
^ntr-o entitate receptoare }i, respectiv, orice entitate receptoare trebuie s@ aib@
}i capacitatea de a se transforma ^ntr-o entitate emitent@. Procesul comunic@rii,
ca }i ^n]elegere, este unul circular, ^n care cele dou@ entit@]i participante ^}i
schimb@ mereu rolurile.
2. Comunicarea ^nseamn@ }i comunitate
Dup@ cum am afirmat }i anterior, existen]a mai multor entit@]i conduce,
^n mod automat, la dorin]a acestora de comunica. Pe baza procesului de
comunicare - ^n]elegere, aceste entit@]i pot ajunge la concluzii comune, ^}i pot
formula ]eluri comune }i, de asemenea, pot crea }i respecta norme, valori }i principii
comune. Asemenea grup@ri de entit@]i distincte care ajung la un nivel de coeziune,
care respect@ acelea}i valori }i norme, care au ]eluri comune }i care sunt dependente
de un anumit spa]iu }i timp - sunt capabile s@ creeze }i structuri sociale intragrup.
Existen]a rela]iilor interpersonale, c$t mai ales a structurilor sociale intragrup,
ofer@ premisele cristaliz@rii }i dezvolt@rii comunit@]ilor.

96
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Orice organizare social@ presupune existen]a unor structuri formale -


axate, ^n general, ^n plan vertical - }i a unor structuri informale - care se
focalizeaz@ mai mult ^n plan orizontal. (Acest fapt nu ^nseamn@ c@ structurile
formale nu pot p@trunde }i ^n plan orizontal, sau cele informale, ^n plan vertical).
Structurile formale presupun ierarhizare, manifestat@ prin rela]ii de sub }i
supraordonare, iar cele informale presupun, ^n mod normal, existen]a unor
leg@turi ^ntre membri afla]i pe aceea}i treapt@ ierarhic@ ^n cadrul unui sistem.
Comunit@]ile nu numai c@ se creeaz@ }i, de asemenea, se dezvolt@ prin procesul
de comunicare dar, din p@cate, se }i distrug.
***
3. Comunicarea v@zut@ ca }i participare sau coparticipare
Comunicarea este un proces ^n care se cedeaz@ }i totodat@, se primesc
informa]ii. Este un proces implicativ, ^n care participarea membrilor este
necesar@. Aceast@ participare nu trebuie ^n]eleas@ ca fiind existent@ doar la
nivelul procesului de comunicare, deoarece existen]a grupurilor }i a ac]iunilor
comune ale acestora implic@ participare. Desigur c@ participarea membrilor
grupurilor la diferite ac]iuni, ^n vederea atingerii unor ]eluri comune, se
realizeaz@ pe baza procesului de comunicare. Comunicarea-participare are, ^n
acest caz, un sens pozitiv, un sens constructiv, prin intermediul c@ruia
elementele apar]in@toare unui grup se coaguleaz@ ^n jurul unui ]el comun, din
dorin]a de a-l atinge. Coeziune total@ nu exist@ la nivelul nici unui grup. Din
aceast@ cauz@ vor exista anumite elemente ale grupului care, din diferite
motive, nu se vor implica ^n realizarea unui ]el comun. Chiar dac@ respectivele
elemente ac]ioneaz@ ^mpotriva intereselor grupului, se poate afirma }i ^n acest
caz c@ ele particip@ - dar la un alt gen de ac]iune, iar dac@ nu se implic@ ^n nici
un fel ^n ac]iunile comune ale grupului - deci nu vor obstruc]iona ^n nici un fel
atingerea ]elului comun al grupului - se poate considera c@ aceste elemente
ajut@ grupul prin neimplicare, sau c@ au o atitudine pasiv@ - fiind parte a
dinamicii grupului dar neimplic$ndu-se.
Coparticiparea reprezint@ o implicare par]ial@. %n orice grup exist@
un nucleu constant - care particip@ efectiv la realizarea ]elului propus }i
duce tot greul ac]iunilor - }i exist@ }i anumite elemente, care nu sunt nici
ostile, nici pasive - }i care particip@ uneori doar la anumite ac]iuni, ^n
vederea atingerii acelui ]el comun al grupului. Se poate considera c@ un
anume ]el comun al unui grup a fost atins }i cu ajutorul unor astfel de
elemente coparticipative.
Dup@ cum se poate observa din cele scrise anterior, am realizat o
radiografie a rela]iilor intragrup, dar comunicarea-participare se poate manifesta
at$t la nivelul leg@turilor individ-grup, unde individul este privit ca o entitate

97
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

extern@, neapar]in@toare grupului, precum }i la nivelul leg@turilor dintre dou@


sau mai multe grupuri. Ca o concluzie, consider@m comunicarea-participare }i
coparticipare deosebit de important@ ^n crearea, men]inerea }i dezvoltarea
fenomenului coeziunii, at$t ^n ceea ce prive}te interiorul grupului, c$t }i ^n
ceea ce prive}te leg@tura individ-grup, sau leg@tura dintre dou@ sau mai multe
grupuri.
4. Comunicarea poate fi ^n]eleas@ }i ca organizare
Existen]a grupurilor, }i mai ales a structurilor sociale formale din cadrul
acestora, implic@ - al@turi de norme, legi, reguli, ierarhizare -, automat }i
organizarea. %n decursul timpului, fiin]a uman@ a descoperit faptul c@, pentru
a putea s@-si ating@ ]elurile, trebuie s@ se disciplineze }i s@ ac]ioneze organizat
}i etapizat. Focaliz$ndu-se }i organiz$ndu-}i ac]iunile pe o anumit@ direc]ie,
fiin]a uman@ nu pierde energie prin dispersie - fapt care conduce la atingerea
]elurilor ^ntr-un timp mult mai scurt dec$t dac@ ar ac]iona haotic sau
neorganizat. Putem afirma c@ unul dintre marile avantaje ale organiz@rii
ac]iunilor este reprezentat de scurtarea perioadei de timp ^n care se atinge
]elul propus. Un alt mare avantaj al organiz@rii este cre}terea nivelului de
siguran]@ al membrilor grupului. %n momentul ^n care se ac]ioneaz@ ^n baza
unui plan cu mai multe etape, iar r$nd pe r$nd aceste etape sunt parcurse cu
rezultate pozitive, siguran]a membrilor grupului cre}te, ^ncrederea ^n ceea ce
prive}te atingerea ]elului propus cresc$nd }i ea. Ultimul mare avantaj pe care
dorim s@-l eviden]iem referitor la organizare este reprezentat de posibilitatea
controlului. Ac]iunile organizate sunt mult mai u}or controlabile dec$t cele
dezorganizate }i, de asemenea, redresarea anumitor disfunc]ionalit@]i, sau
reducerea pierderilor se realizeaz@ mult mai u}or ^ntr-un sistem organizat dec$t
^ntr-unul neorganizat.
Din cele analizate anterior rezult@ foarte clar c@ organizarea este ^n
str$ns@ leg@tur@ cu ac]iunea. Comunicarea-organizare precum }i ac]iunile
organizate sunt concepte de baz@ ale domeniului de PR, av$nd o mare relevan]@
^n ^ndeplinirea ]elurilor propuse.
La nivel macro, comunicarea-organizare se ^mparte ^n dou@, rezult$nd
comunicarea-organizare intrasistemic@, caz ^n care focalizarea se manifest@ ^n
interiorul sistemului, }i comunicarea-organizare intersistemic@, situa]ie ^n care
ac]iunile sunt axate pe leg@tura sistem-sistem.
5. Comunicarea este }i ne^n]elegere
%n]elegerea este valen]a pozitiv@ sub care recunoa}tem ^n general
comunicarea, iar ne^n]elegerea este cea negativ@. %n continuare, vom ^ncerca
s@ argument@m faptul c@ }i aceast@ comunicare-ne^n]elegere are un rol pozitiv,
foarte important ^n dinamica de grup. Ne^n]elegerea poate s@ apar@ ^ntre un
emi]@tor }i un receptor atunci c$nd fluxul informa]ional este bruiat, sau c$nd sursa

98
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

de zgomot este prea puternic@. Desigur, comunicarea-ne^n]elegere se poate datora


}i neintersect@rii, sau a intersect@rii pe falii foarte restr$nse a repertoriilor entit@]ilor
participante la transferul }i contratransferul informa]ional. O alt@ cauz@ a
ne^n]elegerii dintre dou@ sau mai multe entit@]i este reprezentat@ de diferen]a de
opinii, de p@reri, dar mai cu seam@ de diferen]a dintre interesele acestora.
Ne^n]elegerea este benefic@ ^ntr-un grup, dac@ acest fenomen nu
dep@}e}te anumite limite. %ntr-un astfel de caz, ^n]elegem mai mult
ne^n]elegerea ca pe o confruntare constructiv@ de p@reri }i idei, care poate
conduce la cristalizarea unui ]el unic }i, ^n final, poate rezulta ^n]elegere. De
asemenea, este foarte bine s@ se depisteze ne^n]elegerea ^ntr-un grup, pentru
c@ astfel aceasta poate fi mai u}or controlabil@. Ne^n]elegerea este }i o surs@ a
nemonotoniei, sc@p$nd grupul de efectele nocive ale unanimit@]ii }i aplatiz@rii
}i, de aceea, o consider@m benefic@ grupului, dac@ se men]ine ^ntre anumite
limite. %n cazul ^n care, voluntar sau involuntar, sunt dep@}ite respectivele
limite, situa]ii ^n care ne^n]elegerea se acutizeaz@, cuprinz$nd din ce ^n ce mai
multe elemente ale grupului, sau ^mp@r]ind grupul ^n subgrupe puternice bazate
pe interese contrare, aceasta devine un factor distructiv, care afecteaz@ grav
dinamica de grup, efect care poate conduce la conflicte }i chiar la ruperea sau
destr@marea grupului. %n concluzie, putem afirma c@ acutizarea ne^n]elegerii
dintre dou@ sau mai multe entit@]i poate da na}tere unor conflicte cu urm@ri
incalculabile pentru acestea.
Dup@ cum rezult@ din cele prezentate anterior, prin cele cinci mari
^n]elesuri ale sale, procesul comunic@rii st@ la baza cre@rii, men]inerii }i
dezvolt@rii structurilor sociale. Comunicarea realizeaz@ pun]i de leg@tur@
^ntre diferite p@r]i ale sistemelor precum }i leg@turi ^ntre sisteme diferite.
Cu ajutorul procesului de comunicare, societatea reu}e}te s@-}i men]in@
echilibrul ^ntre consens }i nonconsens, factor care genereaz@ enrgie, crea]ie
}i dezvoltare.
%ntreb@ri:
Care sunt obiectivele acestei discipline.
Explica]i cele cinci ^n]elesuri majore ale acestei discipline?
Defini]ii ale comunic@rii.
1. Defini]ia comunic@rii dat@ de c@tre Max Weber.
2. Defini]ia general@ a comunic@rii dat@ de M. Kunczik.
3. Defini]ia comunic@rii dat@ de M. Kunczik prin prisma principiului
neinten]ionalit@]ii.
4. Defini]ia comunic@rii dat@ de Moles.
%ntreb@ri:
Care sunt asem@n@rile }i diferen]ele ^ntre defini]iile elaborate prin prisma
principiului inten]ionalit@]ii }i cel al neinten]ionalit@]ii?

99
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Formele comunic@rii.
1. Comunicarea verbal@.
Se bazeaz@ pe cuv$ntul vorbit, sau cuv$ntul scris.
Folose}te o limb@ }i un limbaj comun.
Se sprijin@ pe func]ia semiotic@.
Mai este denumit@ }i comunicare codat@.
2.Comunicare nonverbal@.
Este denumit@ }i limbajul trupului sau comunicare analogic@.
Are o pondere mult mai mare ^n ceea ce prive}te con]inutul unui mesaj,
dec$t comunicarea verbal@, acest aspect fiind pus ^n eviden]@ prin
experimentele lui Birdwhistell, Mehrabian }i Rime.
Se sprijin@ pe analizatori.
O form@ deosebit@ de comunicare nonverbal@ este reprezentat@ de
utilizarea spa]iului.
3. Comunicarea interpersonal@.
Se realizeaz@ ^ntre dou@ sau mai multe entit@]i.
Este influen]at@ de o serie ^ntreag@ de factori.
Produce mai multe efecte dintre care unul foarte important, }i anume
efectul Steinzor.
4. Comunicarea intrapersonal@.
Reprezint@ dialogul individului cu sine ^nsu}i.
Are un rol important ^n realizarea echilibrului intrapsihic al fiin]ei
umane.
5. Comunicarea de grup.
Este o extensie a comunic@rii interpersonale.
Este folosit@ cu succes ^n psihoterapie.
6. Comunicarea mediatizat@.
Sim]ul comun o define}te ca fiind comunicarea de mas@, ceea ce este
gre}it.
Este accesibil@ oricui }i nu necesit@ speciali}ti ai comunic@rii.
Se realizeaz@ prin intermediul unui canal de transmitere.
7. Comunicarea a}a-zis de mas@.
Este o form@ a comunic@rii mediatizate.
Se adreseaz@ maselor.
Folose}te speciali}ti ai comunic@rii.
Comunicatorii sunt confrunta]i cu o serie ^ntreag@ de probleme.
8. Comunicarea esopic@.
Se realizeaz@ prin intermediul analogiilor, fabulelor, aluziilor.
Un exemplu de comunicare este }i dezmin]irea.
Opus comunic@rii esopice este limbajul de lemn.

100
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

9. Comunicarea politic@ }i electoral@.


Defini]ia lui Belanger.
Spa]iul politic ^n viziunea lui Wolton.
Defini]ia lui Roland Cayrol.
Strategii ale comunic@rii politice : proiectarea, aducerea la cuno}tin]a
opiniei publice, verbal@ }i nonverbal@.
Reguli de baz@ ale comunic@rii politice : p@strarea coeren]ei, adaptarea
la prezent, crearea }i men]inerea unei identit@]i proprii, coordonarea.
10. Comunicarea de ^ntreprindere.
Comunicarea din interiorul sistemului-intrasistemic@.
Comunicare cu exteriorul-intersistemic@.
11. Comunicarea public@.
Comunicare prin intermediul institu]iilor statului.
Comunicare local@.
12. Comunicarea publicitar@.
13. Comunicarea educativ@.
14. Comunicarea organiza]iilor societ@]ii civile.
15 Comunicarea paradoxal@.
16. Comunicarea interna]ional@.
%ntreb@ri :
Enumera]i toate formele de comunicare studiate.
Cum mai este denumit@ comunicarea verbal@?
Care sunt regulile comunic@rii politice?
Modele ale comunic@rii.
1. Modelul liniar al lui Harold D. Lasswell.
Se bazeaz@ pe cele cinci ^ntreb@ri : cine; ce zice; cum; cui; cu ce efect.
Pune accentul doar pe emisie.
2. Modelul lui Claude Elwood Shannon.
Este de asemenea un model liniar de comunicare.
Se axeaz@ ^n special pe comunica]ii, descriind func]ionarea
telefoniei fixe.
Cuprinde concepte cum ar fi codarea }i decodarea.
3. Modelul Meyer-Eppler.
Descrie schema clasic@ emi]@tor-receptor.
Introduce concepte noi cum ar fi: repertorii, sursa de zgomot.
Este primul model care pune accentul pe feed-back, adic@ pe contratrans-
ferul informa]ional.
4. Modelul circular al comunic@rii. HUB.
Consider@ propagarea mesajelor ^ntre emi]@tor }i receptor similar@ unde-
lor pe ap@.

101
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Pune accent mai mare pe transfer informa]ional, dec$t pe contratransfer.


Introduce conceptul de controlori ai propag@rii mesajelor.
5. Modelul interactiv al comunic@rii.
Consider@ comunicarea ca un circuit continuu.
Acord@ participan]ilor la procesul de comunicare calitate dubl@, at$t
de emi]@tori c$t }i de receptori.
Introduce conceptul de flux informa]ional.
6. Modelul fluxului ^n dou@ etape.
Consider@ c@ transferul informa]ional de la o surs@ spre un grup se
poate realiza }i prin intermediul unor lideri de grup.
Intreb@ri:
Care sunt asem@n@rile }i diferen]ele dintre modelul lui Lasswell }i
modelul interactiv al comunic@rii?
Care este elementul de noutate introdus de modelul Meyer-Eppler?
Scurt istoric }i defini]ii ale PR.
PR are o istorie mult mai scurt@ dec$t procesul comunic@rii.
Termenul de rela]ii publice nu trebuie confundat cu rela]ii cu publicul.
Reverendul O.P.Hoyt folose}te ^n 1827 termenul de public relations }i
^n]elegea prin acesta o informare corect@ a maselor.
Dorman B. Eaton folose}te ^n 1882, termenul de PR, ^ntr-o accep]iune
destul de apropiat@ de ceea ce ^n]elegem ast@zi prin acestea.
Bernays introduce pentru prima dat@ ^n 1920 conceptul de consilier PR.
Ulterior, conceptul de PR s-a propagat din spa]iul american }i ^n spa]iul
european.
Defini]ia lui Rex Harlow a PR-ului.
Defini]ia lui Hundhausen, care vede PR-ul ca }i publicitate industrial@.
Defini]ia PR-ului dat@ de Oeckl.
Defini]ia asocia]iei germane de PR.
Defini]ia institutului german de PR.
Defini]ia societ@]ii americane de PR.
Intreb@ri:
Cine introduce pentru prima dat@ conceptul de consilier PR?
Cum vede Hundhausen PR-ul?
Care sunt asem@n@rile }i diferen]ele dintre PR-ul german }i cel american
conform celor dou@ defini]ii?
Func]iile sistemului de PR.
1. Analiza }i sinteza, concep]ia }i proiectarea.
Cele trei elemente - analiza, sinteza }i proiectarea - formeaz@ ^mpreun@
ceea ce ^n literatura de specialitate este denumit prin concep]ie.
Un rol deosebit ^n realizarea concep]iei este reprezentat de planificare.

102
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

2. Redactarea materialelor referitoare la sistem }i aducerea acestora la


cuno}tin]a opiniei publice.
Cea de-a doua func]ie a PR-ului se axeaz@ pe dou@ dou@ etape:
%n prima etap@ are loc formarea imaginii sistemului, cu toate elementele
sale componente.
%n cea de-a doua etap@ produsul rezultat, odat@ }lefuit este prezentat
opiniei publice.
Promovarea imaginii sistemului se realizeaz@ prin mass-media sau prin
mijloace proprii.
3. Dezvoltarea comunic@rii intrasistemice }i intersistemice.
Dezvoltarea rela]iilor interpersonale.
Dezvoltarea contactelor interumane.
Dezvoltarea }i men]inerea unui climat, intrasistemic pozitiv, care s@
ajute la derularea ^n bune condi]ii a activit@]ilor din interiorul sistemului.
Dezvoltarea leg@turilor cu mediul exterior.
4. Organizarea.
Se refer@ la formarea unui angrenaj, ^n care fiecare element s@ poat@ da
randament maxim.
Angrenajul format trebuie s@ }i func]ioneze.
Se realizeaz@ o ierarhizare intrasistemic@, respect$ndu-se normele, valo-
rile }i regulile sistemului.
%ntreb@ri:
Care sunt caracteristicile celei de a treia func]ii ale sistemului de PR?
Ce ^nsemn@ ^n PR organizare?
Principii, concepte de baz@ }i termeni specifici ai sistemului de rela]ii
publice.
Principiile sistemului de PR au fost ilustrate de c@tre Doug Newsom,
Alan Scott }i Judy VanSlyke Turk ^n cartea “ Acesta este PR-ul. Realit@]ile
rela]iilor publice” }i sunt ^n num@r de zece. Al@turi de cele zece principii de
baz@, ^n continuare vom enumera principalele concepte de baz@ cu care
opereaz@ consilierul PR: analiza situa]ional@; declara]ie-par]ial@ sau total@;
c$mp de activitate; CERP; Code d`Athenes; corporate communications;
corporate culture; corporate design, corporate identity; demoscopia; c$mp al
dialogului; grupuri; human relations; image; analiza de imagine; diagrama
de imagine; cantitatea informa]iei; calitatea informa]iei; informa]ia; analiza
de con]inut; analiza comunic@rii; conflict sau situa]ie conflictual@; studiu-
control; lobbying; func]ia de management; func]ia de marketing; media
planning; mediu-mijloc; metodica PR; studiul motivelor }i motiva]iilor;
efectul de multiplicare; tehnica n@vodului sau a plasei; opinia public@; pre-
test; product placement; public affairs; publicity; recipient; feed-back sau

103
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

two way communication; publicitatea mascat@; sponsoring; declara]ia par]ial@;


comunicarea de ^ntreprindere; studiul efectelor; ziarul ^ntreprinderii; reviste
de specialitate.
%ntreb@ri:
Cum se intituleaz@ cartea care cuprinde cele 10 principii de baz@ ale
muncii de PR?
Ce ^nseamn@ corporate identity?
Ce este un pre-test?
Modele ale sistemului de PR.
1. Modelele lui Grunig }i Hunt.
Sunt ^n num@r de 4 : modelul publicit@]ii; modelul ac]iunii informa]iilor;
modelul asimetric }i modelul simetric. Din combinarea modelului 1 }i 2 a
rezultat modelul tehnic de PR, iar din combinarea modelului 3 }i 4 a rezultat
modelul profesional de PR.
Toate aceste modele au la baz@ un model liniar de comunicare.
2. Modelul cibernetic de PR.
A fost realizat de c@tre Scott Cutlip, Allen H. Center }i Glen M. Broom.
Principiul de baz@ baz@ dup@ care a fost descris acest model este
homeostazia.
Acest model a stat la baza teoriilor care au promovat existen]a modelelor
^nchise }i a celor deschise.
Modelele de PR ^nchise sunt focalizate mult mai mult pe interiorul
sistemului, pe problemele din interior.
Modelele de PR dschise se focalizeaz@ ^n special pe exterior, }i mai ales
pe schimburile sinter propriul sistem }i alte sisteme.
Ambele modele }i cele deschise }i cele ^nchise promoveaz@ principiul
dinamismului.
3. Modelul lui Larry W. Long }i Vincent Hazleton.
Cei doi autori realizeaz@ un model ^n care propriul sistem este v@zut ca
fiind format din trei compartimente, organiza]ional, al comunic@rii }i al
popula]iei ]int@, iar mediul exterior ca supersistem cuprinde dimensiunile
legal-politic@, social@, economic@, tehnologic@ }i competitiv@.
Modelul explic@ de fapt cum decurge schimbul dintre propriul sistem
}i mediul exterior.
%ntreb@ri:
C$te modele de PR au elaborat Grunig }i Hunt }i care sunt acestea?
Care este principiul major ^n baza c@ruia a fost realizat modelul
cibernetic de PR?
Care sunt cele cinci dimensiuni ale mediului exterior ^n viziunea lui
Larry W. Long }i Vincent Hazleton?

104
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

PR-dimensiuni ac]ionale.
1. PR ca manager al comunic@rii.
Realizeaz@ pun]i de leg@tur@ at$t ^ntre membrii sistemului c$t }i ^ntre
sistem }i mediul exterior.
Metodele specifice folosite pentru realizaea unui flux continu al
informa]iilor ^n toate direc]iile sunt: conferin]e; }edin]e; simpozioane;
declara]ii de pres@; buletine de informare; conferin]e de pres@ etc.
Scopul principal al PR-ului ca manager al comunic@rii este ob]inerea
^n]elegerii dintre entit@]ile participante la procesul de comunicare.
2. PR ca formator de materiale.
PR-ul creeaz@ imaginea sistemului.
PR-ul formeaz@, organizeaz@ }i dirijeaz@ ^nspre anumite grupuri ]int@
mesaele sistemului.
PR-ul este r@spunz@tor at$t de forma c$t }i de con]inutul mesajelor
direc]ionate transmise.
PR-ul se ocup@ ^n permanen]@ de imaginea sistemului, imagine care
trebuie s@ satisfac@ o serie ^ntreag@ de cerin]e, pentru ca sistemul s@ poat@ fi
promovat c$t mai bine posibil.
%ntreb@ri:
Ce ^nseamn@ PR ca manager al comunic@rii?
Ce ^nseamn@ PR ca formator de materiale?
Domeniile de aplicabilitate ale rela]iilor publice.
1.Domeniul politic, PR-ul politic.
2.Domeniul economic, PR-ul economic.
3.Domeniul institu]ional, PR-ul institu]ional.
4.Domeniul strict al produsului, PR-ul produs.
5.Domeniul organiza]iilor umanitare, PR-ul organiza]iilor umanitare.
6.Domeniul mediului ^nconjur@tor, PR-ul mediului.
7.Domeniul s@n@t@]ii, PR-ul s@n@t@]ii.
8.Domeniul cultural, PR-ul cultural sau cultural relations.
9.Domeniul High-Tech, PR-ul High-Tech sau high-tech-relations.
10.Domeniul mass-media, PR-ul media.
11.Alte domenii, X relations.
%ntreb@ri:
Care sunt domeniile ^n care PR-ul este activ?
Cum mai este denumit PR-ul cultural?
Operatorii PR.
1.Unele persoane specializate ^n alte domenii, din interiorul sistemului,
care s@ se ocupe de PR-ul sistemului.

105
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

2.Un angajat specializat ^n domeniul PR, element al sistemului, ^nconjurat


de practican]i.
3.O echip@ format@ din mai mul]i speciali}ti PR, membri ai sistemului.
4.O firm@ specializat@ ^n PR angajat@ doar pentru anumite proiecte ale
sistemului.
5.O firm@ specilizat@ ^n PR, angajat@ ^n mod constant.
%ntreb@ri:
Care sunt principalele structuri care pot realiza munca de PR pentru un
sistem?
C$te feluri de operatori PR exist@?

Bibliografie obligatorie:
Rus, Flaviu, C@lin, Introducere ^n }tiin]a comunic@rii }i a rela]iilor publice, Editura Institutul
European, Ia}i, 2002.

106
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Marcel TOLCEA

Interviul
}i imaginea institu]iei
Paradoxal, lucr@rile de Rela]ii Publice nu pun accent pe interviul de
informare atunci c$nd abordeaz@ imaginea unei institu]ii sau a unei persoane.
Astfel, nu vom g@si nici un fel de informa]ii referitoare stric la interviu ca gen
publicistic ^n lucr@ri clasice cum ar fi Totul despre Rela]iile Publice, o adev@rat@
summa a acestei discipline. Ca s@ r@m$nem ^n aria traducerilor celor mai recente
din domeniu, Redactarea materialelor de Rela]ii Publice, de Doug Newsom }i
Bob Carrell se refer@ doar la genuri ori modalit@]i cum ar fi }tirea, feature,
comunicatul de pres@ }i, atunci c$nd vine vorba despre audio-vizual, la talk-show.
Din punctul de vedere al jurnalistului, „interviu” ^nseamn@ nu numai genul
publicistic, ci }i procesul de documentare. Din p@cate, datorit@ lipsei
profesionalismului gazetarilor, adesea interviurile de documentare apar ^n pres@
ca atare, neprelucrate. Fenomenul se datoreaz@ nu doar lipsei de profesionalism, ci
}i unor varii conjuncturi, dintre care cele mai frecvente sunt absen]a bazelor de
date }i criza de timp. Din aceast@ cauz@ „interviul” se transform@ cel mai adesea
^ntr-o ^n}iruire de date banale }i f@r@ relevan]@ pentru public. Adic@ un e}ec ^n
planul construirii imaginii. Fiindc@ — a}a cum se }tie foarte bine din practica RP
— nimic din ceea ce transmitem nu este f@r@ semnifica]ie, ingenuu, opac, irelevant.
Adecv$nd o celebr@ axiom@ a {colii de la Palo Alto, non-construirea de imagine ^n
c$mpul social este imposibil@. Iar o asemenea constatare are cel pu]in dou@
consecin]e ^n imediat : mai ^nt$i avertizeaz@ orice interfa]@ a institu]iei asupra
rolului ei de simbol, iar apoi vrea s@ spun@ c@, ^n practica oric@rei comunic@ri
sociale, nu exist@ gesturi nevinovate, adamice.
Con}tientizarea acestui prim aspect de c@tre persoanele ce reprezint@ public
o institu]ie este primul pas ^n construirea c$t mai eficient@ a imaginii institu]iei.

I. Ce trebuie f@cut ^nainte de ^nt$lnirea cu jurnalistul?


Unii dintre jurnali}ti prefer@ interviurile prin telefon. Evita]i un asemenea
tip de interviu fiindc@ unele informa]ii pot fi gre}it ^n]elese }i, de regul@, nu ave]i
posibilitatea s@ le controla]i.

107
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Nu uita]i s@ negocia]i timpul interviului. Nu uita]i c@ spa]iul publicistic


este dr@muit }i c@ ^ntr-un anume fel pute]i transmite informa]ii despre institu]ie ^n
10 minute sau ^n 30 de minute!
A}adar, preg@ti]i-v@ cu adev@rat pentru interviu. Verifica]i datele, selecta]i
exemple concrete, ^narma]i-v@ cu grafice. Acestea sunt „artileria grea” a unui
interviu televizat fiindc@ transmit instantaneu raporturi }i nu cifre ^n sine f@r@
palpabilitate. Dac@ interviul este radiofonic, nu uita]i s@ pronun]a]i mereu numele
institu]iei, fiindc@ redundan]a este un principiu al jurnalismului audio-vizual!
%ncerca]i s@ re]ine]i numele }i prenumele jurnalistului, ba chiar s@ }ti]i
mai multe lucruri despre el.
Alege]i un loc confortabil pentru interviu, evita]i locul unde
jurnalistul este boss - pentru a-l face mai vulnerabil; ^n cel mai r@u caz, alege]i
un loc neutru; asigura]i-v@ s@ nu fie de fa]@ o a treia persoan@ prin preajm@ care
s@ inhibe, s@ deranjeze

II. Cum transmitem informa]ia despre institu]ie prin r@spunsurile la


^ntreb@ri?
a. Primul lucru ce nu trebuie uitat este c@ informa]ia principal@ este
comunicat@ din primele fraze! Acest lucru trebuie f@cut chiar dac@ prima ^ntrebare
nu se refer@ la ceea ce dori]i s@ pune]i ^n eviden]@.
De}i poate fi extrem de delicat uneori, ^ncerca]i s@ ^i sugera]i jurnalistului
s@ plaseze informa]ia principal@ fie ^n }apou (introducere), fie ^n prima ^ntrebare.
b. Nu trebuie s@ uita]i c@ v@ adresa]i unui public c$t mai larg. A}adar, evita]i
neologismele, }i expresiile de jargon specializat! Dac@ folosi]i un termen tehnic
sau o sigl@, instinctiv ave]i grij@ s@ o “traduce]i”.
c. Chiar }i unele fenomene, fapte trebuie imediat explicate: “Asta ^nseamn@
c@...”. De asemenea, avem grij@ la numele proprii. Nu toat@ lumea }tie despre cine
este vorba atunci c$nd este invocat@ o personalitate. De aceea, ea este sumar
identificat@.
d. Fi]i aten]i nu numai la r@spunsul ^n sine, ci }i la consecin]ele lui.
e. %n cazul ^ntreb@rilor dificile, agresive, ^ncerca]i s@ para]i printr-o alt@
^ntrebare, de tipul: “Chiar crede]i ce se spune?”, “Dumneavoastr@ ce a]i fi f@cut ^n
locul meu?”. La ^ntreb@rile ^nchise, ce a}teapt@ un Da sau un Nu, pute]i folosi
“Crede]i c@ lucrurile sunt chiar at$t de simple cum ^ncerca]i s@ le prezenta]i?” sau
“O, acest lucru ar necesita o discu]ie mult mai lung@ dec$t timpul pe care ^l avem
la dispozi]ie”.

III. O salvare pentru jurnali}ti : consemnul de plecare


%ndeob}te, orice interviu presupune din partea jurnalistului o minim@
documentare. Exist@ destule situa]ii ^n care se ive}te imperativul realiz@rii

108
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

unui interviu ^ntr-un interval de timp extrem de scurt, astfel ^nc$t nu mai este
posibil@ documentarea. O solu]ie ar fi s@ ^i propune]i jurnalistului recurgerea
la ^ntreb@ri tip consemn de plecare.
Consemnul de plecare este o afirma]ie ce las@ ^n suspensie o serie
^ntreag@ de ^ntreb@ri.
Exemplu: A}adar, domnule director X, Institu]ia Y ^mpline}te 50 de ani...
Nici un consemn de plecare nu supline}te ^ns@ documentarea dac@ el
nu este precedat de o am@nun]it@ preg@tire a r@spunsurilor cu jurnalistul. Aceasta
^nseamn@ c@ trebuie s@ v@ supune]i unor exigen]e ce rezult@ din planul de
interviu. {i mai ^nseamn@ c@ interviul nu poate fi realizat aleatoriu, la voia
^nt$mpl@rii, f@r@ un plan c$t de pu]in schi]at.
Iat@ un posibil inventar al temelor :
a) evolu]ia ^n timp; cele mai importante momente (momente de v$rf, de
dificultate);
b) ce s-a petrecut acum X de ani (momentul ^nfiin]@rii — cine, ce, c$nd,
^n ce condi]ii?);
c) figuri ilustre care au fost lideri ai institu]iei;
d) prezentul.
Nu toate aceste aspecte pot fi abordate. Un asemenea interviu ar fi
extrem de stufos }i greu de urm@rit. Selec]ia ^ntreb@rilor se va face ^n func]ie de
competen]a interlocutorului, de context }i, desigur, de politica publica]iei.
ATEN[IE ^ns@ : consemnul de plecare este prin sine ^nsu}i un prilej
pentru dv. de a nu fi foarte concis, de a enumera. %n cazul interviului audio-
vizual, se recomand@ s@ face]i o sintez@, s@ recapitula]i succint ceea ce trebuie
re]inut. Aceasta mai ales c$nd interviul este ^n direct }i procesul redact@rii nu
poate „degresa” elementele de prisos.

Analiz@ de caz a unui interviu de documentare


„Fondul mutual XXXX
Cel mai t$n@r }i, ^n acela}i timp, cel mai dinamic fond
Motivul pentru care i-am solicitat o ^ntrevedere doamnei Stelu]a
Racol]a, membr@ ^n Consiliul de conducere al Fondului Mutual XXXX, a fost,
ini]ial, aflarea ve}tii despre ^nfiin]area Asocia]iei Na]ionale a Organismelor
Colective de Investi]ii ^n Valori Mobiliare }i a Societ@]ilor de Administrare
din Rom$nia–ANOCISAR, ^nfiin]are care a avut la baz@ ini]iativa Fondului
Mutual XXXX.
Discu]ia a debutat, ^ns@, cu o veste bun@ : Fondul Mutual XXXX a
primit vineri, 3 noiembrie a.c., autoriza]ia definitiv@ de func]ionare din partea
Comisiei Na]ionale a Valorilor Mobiliare–CNVM, autoriza]ie cu num@rul
D.242/3.11.1995. «P$n@ acum am avut autoriza]ia prealabil@ nr. D.160/

109
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

15.09.1995, acordat@ pe baza celor patru contracte ferme ale Fondului: de


constituire, de depozitare, de administrare }i de distribuire», ne spunea doamna
Stelu]a Racol]a. «Fa]@ de aceste documente, dup@ o lun@ de func]ionare,
conform cerin]elor CNVM, am depus liste cu primii 50 de investitori,
contractele de plasamente }i calculul pre]ului de emisiune al titlurilor de
investi]ie XXX–T.I.A. Acestea au fost validate, av$nd ^n vedere c@ erau
conforme cu Ordonan]a nr. 24/1993, }i am primit astfel autoriza]ia definitiv@.
{i pentru c@ o avem, ne permitem s@ v@ prezent@m ultimele date despre evolu]ia
Fondului Mutual XXXX, dup@ dou@ luni de func]ionare : data ^nceperii
activit@]ii — 4.09.1995; num@rul de localit@]i din ]ar@ unde se efectueaz@
opera]iuni la Fondul Mutual XXXX — 56; num@rul de investitori care au
subscris la Fondul Mutual XXXX — 19848 persoane fizice, 39 persoane
juridice; num@rul de titluri de investi]ie XXXX v$ndute ^n perioada de func]ionare
— 4 842 810; valoarea activelor nete la 31.10.1995 — 53 367 672 084 lei; pre]ul
titlurilor de investi]ie XXXX la data de 31.10.1995 — 11 200 lei; pre]ul titlurilor
de investi]ie XXXX la data de 9.11.1995 — 11 450 lei; evolu]ia rentabilit@]ii
titlurilor de investi]ie XXXX ^n perioada men]ionat@ : rentabilitatea lunii
septembrie — 6|; rentabilitatea lunii octombrie — 5,66|; rentabilitatea total@,
calculat@ prin raportarea la valoarea nominal@, este de 14,5|; rentabilitatea
calculat@ corespunde unei dob$nzi bancare anuale de 72|»”.
Prima observa]ie este c@ jurnalistul nu este hot@r$t ce vrea }i c@ deruteaz@
cititorii. Ace}tia, deja preg@ti]i s@ afle informa]ii despre ANOCISAR, citesc cu
un paragraf mai jos c@ va fi vorba despre altceva. Apoi ar mai trebui spus c@
„vestea bun@” e pentru XXXX, dar pentru aceia}i cititori este cam indiferent@.
Asta ^n ceea ce prive}te atitudinea jurnalistului. C$t despre celelalte lucruri,
dac@ am fi ^n locul Dnei S. R. mai ^nt$i ar trebui s@ ne hot@r$m:
Ce elimin@m din expunere? Care sunt detaliile de prisos?
Primul lucru important pe care trebuie s@ ^l }ti]i se refer@ la faptul c@
datele de uz intern — tipuri }i numere de documente, numere de ^nregistrare
etc. — nu au nici o relevan]@ pentru cititori. Ele se invoc@ doar atunci c$nd
avem de-a face cu un litigiu sau dovedesc ceva important. A}adar, ^n textul de
mai sus urm@toarele informa]ii nu prezint@ nici un interes pentru cititori:
num@rul autoriza]iei, cele patru tipuri de contracte, cerin]ele CNVM, num@rul
Ordonan]ei.
Cum adecv@m cifrele ?
Dar avalan}a de date nu se opre}te la datele de uz intern. Cifrele invocate
au o precizie care nu aduce nici un plus de informa]ie : „19 848 persoane
fizice” (prepozi]ia „de” este aici obligatorie!) se redacteaz@ „circa 20 000 de
persoane”; dup@ cum }i cifra 53 367 672 084 este greu de urm@rit, drept pentru
care ar trebui scris „peste 53 de miliarde”.

110
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Un caz mai aparte este cel al celor „56 de localit@]i din ]ar@”. Avem
dou@ solu]ii. Prima, }i cea mai la ^ndem$n@, ar fi s@ spune]i „aproape 60 de
localit@]i” sau „aproximativ 60 de localit@]i”. A doua — „peste 50 de
localit@]i”. De}i, la o privire superficial@, prima variant@ ar p@rea mai adecvat@,
a doua variant@ are un avantaj definit de psihologi drept „accent ascendent” :
prepozi]ia „peste” are o mai mare putere, este pozitiv@, urc@toare, ^n timp ce
adverbele „aproape” }i „aproximativ” sunt descresc@toare.
O problem@ serioas@ pentru lizibilitatea textului, adic@ pentru
perceperea }i ^n]elegerea lui dintr-o dat@, este aglomerarea cifrelor. Suntem
bombarda]i cu cifre at$t de minu]ios detaliate cu referire la activit@]ile fondului,
iar reperele cronologice apar, la r$ndul lor, ca o ^n}iruire ceva mai greu de
decriptat : 3.11.1995, 4.09.1995, 9.11.1995. Fiindc@ se }tie c@ este vorba de
anul 1995, anul poate disp@rea dup@ prima men]ionare. Apoi, ^n loc de cifrele
corespunz@toare lunilor, mult mai firesc ar fi fost s@ apar@ numele acestora.
Cine are vreme, cine poate, atunci c$nd cite}te o astfel de exprimare a datei, s@
„traduc@” simultan informa]ia astfel camuflat@?!
St$ngace, din punctul de vedere al eficien]ei mesajului, este }i ultima
parte a articolului, referitoare la evolu]ia rentabilit@]ii. De fapt, cititorul nu
}tie ce ^nseamn@ „evolu]ia rentabilit@]ii”, procentele calculate de la lun@ la
lun@ sunt prea abstracte, iar sintagma „calculat@ prin raportare la valoarea
nominal@” nu are nici un sens pentru el. Ceea ce ^l intereseaz@ este c$t c$}tig@
dac@ va cump@ra titluri de investi]ie la XXXX. Deci, propozi]ia „rentabilitatea
calculat@ corespunz@toare unei dob$nzi bancare anuale de 72 |” spune tot ce
ar fi vrut s@ spun@ de la „evolu]ia rentabilit@]ii…”.
Este prima compara]ie l@muritoare, prima contextualizare a cifrelor
cu care autorul ne-a intoxicat. Ironia face c@ aceast@ ultim@ propozi]ie s@
fie, de fapt, motivul pentru care cineva ar citi acest „articol”. Este o
informa]ie instrumental@ — care arat@ ce folos are cititorul de pe urma ei -
pe care jurnalistul sau editorul ar trebui s@ o fac@ ^nc@ mai clar@ : „Asta
^nseamn@ c@, dup@ un an, o investi]ie la XXXX, spre exemplu de 1 milion,
cre}te la 1 720 000 de lei”.
Desigur c@ ceea ce este mai important nu se a}az@ la finele articolului,
pentru c@ exist@ riscul ca articolul s@ nu fie parcurs p$n@ la sf$r}it. %n titrarea aleas@,
subtitlul ar putea fi „O dob$nd@ anual@ de 72 |”. Fiindc@ — dac@ ^mi permite]i o
mic@ r@utate — XXXX nu este nici pe]it pentru a i se l@uda tinere]ea, nici nu
particip@ la vreun concurs sportiv pentru a ^nsemna ceva dinamismul s@u!

Cele de mai sus s-ar putea oferi c$teva concluzii :


O MARE CANTITATE DE INFORMA[II NU %NSEAMN~, AUTOMAT,
MULT~ INFORMA[IE. DIMPOTRIV~, PREA MULTE INFORMA[II POT

111
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

SUFOCA PERCEP[IA. TOCMAI DE ACEEA, INFORMA[IA TREBUIE


CERNUT~, TREBUIE REDUS~ LA ESEN[IAL.
Astfel, pentru a demonstra c$t de bogat este un anume om de afaceri
str@in, nu este nevoie s@ spunem c@ are limuzine, elicoptere sau avioane, zeci
de vile cu piscin@ fiecare, at$tea fabrici sau o cifr@ de afaceri exprimat@ ^n sute
de milioane de dolari ori c@ beneficiul a fost de at$ta sau at$ta, de pild@. Este
de ajuns o compara]ie mai palpabil@ : „Din beneficiile ob]inute ^n 1997, X ar
putea pl@ti pensiile TUTUROR rom$nilor pe un an!” Sau : „O cifr@ de afaceri
c$t jum@tate din bugetul pentru S@n@tate al Rom$niei”.

IV. Cum inducem credibilitate prin limbajul non-verbal ?


Limbajul non-verbal nu este important doar ^n cazul unui interviu televizat.
{i ^n timpul unui interviu pentru presa scris@ dv. transmite]i }i dincolo de cuvinte
un anume mesaj. Nu este deloc indiferent ce fel de mesaj induce]i prin prezen]a,
gesturile, vocea, privirea dv.
Cu alte cuvinte, este foarte important s@ con}tientiza]i, s@ controla]i CE
TRANSMITE corpul dv.
Acest lucru se nume}te PRIMA IMPRESIE }i auditoriul ^}i face deja prima
impresie ^nc@ ^nainte ca dv. s@ fi scos primul cuv$nt.
NU UITATI: AVE[I OCAZIA S~ FACETI O BUN~ PRIM~ IMPRESIE
DOAR O SINGUR~ DAT~ !
Calmul, siguran]a, ^ncrederea vin din gesturile, vocea, reac]iile dv. Vorbi]i
calm, rar, cu dic]ie, nu v@ gr@bi]i s@ r@spunde]i imediat la ^ntreb@ri.
C@uta]i-v@ o pozi]ie comod@ pentru a nu sta ]eap@n.
Fi]i firesc, g$ndi]i-v@ la lucruri optimiste.
Z$mbi]i, dar nu prea des.
%mbr@ca]i-v@ sobru, dar nu foarte elegant fiindc@ pute]i avea reac]ii adverse.
Oamenilor nu le plac cei ce evit@ s@ priveasc@ ^n ochii lor.
Dac@ ave]i unele probleme inestetice (un dinte spart, o plomb@ care luce}te
prea tare, o zg$rietur@ etc.), face]i ^n a}a fel ^nc$t ele s@ fie mascate.

Exerci]iu
%n presa rom$neasc@ exist@ o specie de interviu necunoscut@, absent@ ^n
toate tratatele dedicate interviului din literatura de specialitate occidental@. Aceast@
specie aparte s-ar putea numi interviul-pliant. %n presa occidental@ nu exist@ un
asemenea interviu fiindc@ rela]ia reporter-interlocutor nu st@ sub umbra vreunei
prezum]ii de disfunc]ionalitate. Adic@ nimeni nu se ^ndoie}te c@ jurnalistul a stat
de vorb@ cu respectivul interlocutor }i nim@nui nu i-ar trece prin minte c@, de fapt,
interlocutorul nu a r@spuns ^ntreb@rilor, ci i-a oferit jurnalistului o documenta]ie,
s@ spunem un pliant, din care acesta din urm@ a preluat enun]urile importante. Sau,

112
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

^n cel mai bun caz, interlocutorul nu se mai obose}te s@ expliciteze, s@ l@mureasc@


cititorul, ci doar cite}te din diverse documente.
S@ analiz@m un model aproape infailibil al ceea ce am numit interviu-
pliant :

„FA[~ %N FA[~ CU...


d-ra A. I., reprezentant al XXXX S.C. Asigurare — Reasigurare „Y.Z.”
S.A., Filiala Timi}oara
– Pentru ^nceput, v@ rog s@ face]i o scurt@ radiografie a ceea ce este }i
reprezint@ XXXX...
– XXXX — Societatea de Asigurare-Reasigurare „Y.Z.” S.A. este una
dintre cele mai mari societ@]i de asigur@ri cu capital privat din Rom$nia.
Capitalul social subscris este de 5 miliarde lei }i v@rsat p$n@ la 31 decembrie
1993 de 3 miliarde lei. Sediul central al societ@]ii este la Cluj-Napoca, av$nd
sucursale }i filiale }i ^n alte ora}e din ]ar@. De cur$nd, XXXX }i-a deschis
reprezentan]e }i la Dijon (Fran]a), Atena (Grecia) }i Caracas (Venezuela), urm$nd
s@-}i extind@ activitatea ^n continuare ^n ]ar@ }i str@in@tate.
– Ce forme de asigur@ri practic@, ^n prezent, societatea dvs.?
– Asigurarea de autovehicule (CASCO), ^n ]ar@ }i str@in@tate; asigur@ri
de incendiu }i alte pagube la bunuri, asigur@ri maritime }i de transport;
asigurarea de r@spundere civil@ pentru pagube produse la bunuri }i persoane,
cu autovehiculele ^n afara teritoriului Rom$niei (Carte Verde), asigurarea
autostr@zilor, aeroporturilor, centralelor nucleare etc., asigurarea m@rfurilor
livrate ^n str@in@tate, p$n@ la ^ncasarea lor, asigurarea animalelor; asigur@ri de
avia]ie; asigurarea colectiv@ sau individual@ a salaria]ilor pentru riscurile de
accidente, asigurarea de accidente a persoanelor transportate; asigurarea
investitorilor str@ini ^n Rom$nia.
– Care sunt particularit@]ile societ@]ii XXXX ^n compara]ie cu celelalte
societ@]i de asigurare din Rom$nia?
— %n general, primele de asigurare la XXXX sunt mai mici dec$t la
celelalte societ@]i. Dac@ cererea este serioas@, toate primele sunt negociabile,
iar, la unele forme de asigurare, plata poate fi ^n func]ie de dorin]a clientului,
^n lei sau ^n valut@. Desp@gubirile se fac la valoarea real@ a pagubei, dar nu mai
mult dec$t suma asigurat@.. Dac@ prima de asigurare este ^n valut@, }i
desp@gubirea se face tot ^n valut@. Totodat@, fa]@ de alte societ@]i de asigurare,
la XXXX nu se pune problema continuit@]ii ^n cazul C@r]ii Verzi. %n cur$nd,
XXXX va ^ncheia }i asigur@ri de s@n@tate pentru c@l@toriile ^n str@in@tate.
– Din c$te am ^n]eles, ve]i deschide o sucursal@ la Timi}oara. P$n@
atunci, ^ns@, care este adresa XXXX-ului din localitate?
– P$n@ la deschiderea sucursalei, care este prev@zut@ ^n circa 2-3

113
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

s@pt@m$ni, XXXX din Timi}oara ^}i are sediul ^n cadrul sucursalei B@ncii
Dacia Felix, str.Goethe nr.2. Mai putem fi contacta]i }i cu ajutorul numerelor
de telefon 192460 }i 192463, sau fax 190071 („Rena}terea b@n@]ean@”, aprilie
1995).
Comentariu:
1. Formula „este una dintre cele mai mari societ@]i de asigur@ri cu
capital privat din Rom$nia” nu transmite nimic despre valoarea firmei. Dac@ e
^ntre primele 5, spune „^ntre primele cinci”, dac@ e ^ntre primele opt, spunem
„^ntre primele zece”. Situarea ^ntr-un top exact d@ o alt@ valoare!
2. Propozi]ia „Capitalul social subscris este de 5 miliarde lei }i v@rsat
p$n@ la 31 decembrie 1993 de 3 miliarde lei” este de strict uz intern }i poate
declan}a ^ngrijor@ri: de ce nu a fost v@rsat restul de capital?
3. La „alte ora}e din ]ar@” a fost pierdut@ oportunitatea de a spune „^n
marile ora}e ale ]@rii”..
4. „De cur$nd, XXXX }i-a deschis reprezentan]e }i la Dijon (Fran]a),
Atena (Grecia) }i Caracas (Venezuela), urm$nd s@-}i extind@ activitatea ^n
continuare ^n ]ar@ }i str@in@tate”, ne spune interlocutoarea ^ntr-un mic expozeu
geografic. Forma con}tientizat@ a faptului c@ se face imagine ^n acest interviu
ar suna a}a : „De cur$nd, XXXX }i-a deschis reprezentan]e }i ^n Fran]a, Grecia
}i America de Sud...”
5. Dintre multele forma de asigurare doar trei vorbesc despre for]a
companiei : asigurarea autostr@zilor, aeroporturilor, centralelor nucleare. Ca
atare, ele trebuie puse ^n eviden]@ ^n formula,”al@turi de toate celelalte forme
obi}nuite de asigurare, XXXX asigur@ autostr@zi, aeroporturi, centrale
nucleare”.
6. Not@ mic@ pentru misterul total al propozi]ei : „Totodat@, fa]@ de alte
societ@]i de asigurare, la XXXX nu se pune problema continuit@]ii ^n cazul
C@r]ii Verzi”.
7. Dar cea mai mic@ not@ o prime}te d-ra A.I. pentru ultimul r@spuns din
care afl@m c@ deschiderea sucursalei, care este prev@zut@ ^n circa 2-3 s@pt@m$ni.
Suficient timp pentru ca opinia public@ s@ uite acest interviu extrem de
st$ngaci!

Interviul publicitar
Un bun interviu publicitar este cel de mai jos. Remarc, ^ntre altele,
}apoul cu care se deschide, ^n care cititorul este avizat c@ nu va fi bombardat
de date indigeste, ci i se va explica. Altfel spus, informa]ia principal@ va fi cea
instrumental@. Un bun raport ^ntre informa]ia factual@ }i conturul psihologic.
Interlocutoarea particip@, reac]ioneaz@ (z$mbe}te!), are o existen]@ real@, }i nu
este o instan]@ abstract@. %ntreb@rile nu sunt de valorizare }i ating aspecte mai

114
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

delicate, ceea ce d@ impresia de siguran]@. Agenda interviului nu se vede u}or


cu ochiul liber, ci abia dup@ ce sunt bifate toat@ seria de probleme : evolu]ie,
parteneri, prezent, slogane, concep]ie }i strategii. Toate cele din urm@, pe
termen lung. Impresia de ansamblu : soliditate, siguran]@, calitate, flexibilitate,
succes! Prin cuvinte }i dincolo de cuvinte!
Deschis@, distins@, comunicativ@: Doamna A. A., directorul general al
firmei de touroperatorie ZZZZ. O persoan@ care m@ previne c@ nu dore}te at$t
de mult s@ invoce date, statistici sau alte lucruri abstracte. Ci s@ explice, s@
deslu}easc@, s@ interpreteze. Pragmatic@, analitic@, lucid@ }i reflexiv@, insist@
s@ vorbeasc@ despre provoc@rile din domeniu, despre cum le face fa]@ }i cum
^}i g$nde}te strategia. Prefer@ viitorul trecutului, iar realiz@rile }i dinamica
firmei ZZZZ dovedesc o excelent@ gestiune a prezentului. Sunt preg@tit pentru
o discu]ie despre ceea ce americanii numesc perspectiv@. Un interviu direct,
sincer, reflexiv.
– Am ^n fa]@ un grafic despre evolu]ia ZZZZ : o s@geat@ care, din 1999,
]$}ne}te ^n sus! Cum a]i ]intit pia]a, doamn@ director general A. A.?
– Perioada ultimilor patru ani a fost una foarte bun@ pentru noi. %ntre
finele lui 1999 }i 2001, am avut o dezvoltare exponen]ial@. Spre exemplu, ^n
2000, cifra de afaceri s-a triplat fa]@ de 1999! Dup@ 2001 evolu]ia a continuat,
^ns@ mai domolit. E un fenomen firesc fiindc@ situa]ia economiei mondiale a
fost de a}a natur@. De}i nu mi-am propus s@ evoc@m prea mult cifrele, ^n
momentul de fa]@ avem 65 de contracte cu firme din Timi}oara. A} enumera
printre acestea Alcatel Network System Rom$nia, Salomon, Siemens, Coca-
Cola, iar „achizi]iile” noi importante sunt Solectron, Zoppas Industries,
Packard Rom$nia }i Delphi, toate aceste firme necesit$nd un volum mare de
servicii. Am deschis punctul de lucru ^n Bucure}ti }i, sincer@ s@ fiu, atmosfera
^n Bucure}ti e diferit@ fa]@ de cea de la Timi}oara. (Z$mbe}te) Ne-a fost destul
de greu s@ r@zbim dar, ^n momentul de fa]@, avem peste 40 de contracte ^n
capital@. E adev@rat, nu de anvergura celor din Timi}oara. Printre clien]ii
importan]i din Bucure}ti a} enumera Bouygues Rom$nia, Romanian Data
Soft, Funda]ia Concept, Asigest, Delphi Services, Bayer Argirom Interna]ional.
De asemenea, deservim membrii Delega]iei Economice Rom$no-Germane
atunci c$nd se deplaseaz@ la diferite t$rguri }i expozi]ii ^n Germania. %n afara
firmelor din Timi}oara }i din capital@, mai avem contracte cu firme din ]ar@ }i
din str@in@tate, ^n special pentru deplas@rile lor ^n interes de serviciu.
– Atunci c$nd am f@cut documentarea pentru acest interviu, mi-a]i spus
c@ o firm@ puternic@ prive}te cu luciditate }i curaj toate dificult@]ile, toate
provoc@rile. Care sunt cele cu care se confrunt@ ZZZZ?
– Cum bine se }tie, travers@m o perioad@ de recesiune economic@
mondial@. Globalizarea ^}i spune cuv$ntul ^n toate domeniile. Dac@ la ^nceputul

115
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

anilor ’90 achizi]iile noi ale economiei mondiale erau preluate sau se
implementau ^n economia rom$neasc@ dup@ o perioad@ relativ mai ^ndelungat@,
ast@zi preluarea se face aproape imediat, ^n cel mult c$teva luni. Un impact
puternic asupra economiei ^l au }i noile tehnologii de comunicare, Internetul
^n special. %n domeniul ticketing-ului, de pild@, clien]ii recurg din ce ^n ce mai
mult la serviciile oferite de firme direct, prin Internet. E mult mai simplu s@ ^]i
pl@te}ti de acas@ un bilet sau o cazare la hotel. Din punctul acesta de vedere s-
ar p@rea, subliniez, s-ar p@rea c@ agen]iile de turism ^}i pierd ra]iunea de a
exista. Nu e deloc a}a, fiindc@ rolul agen]iilor de turism nu const@ ^n simpla
intermediere a unui serviciu, ci de a asambla diferite servicii, de a produce
pachete integrate de servicii }i de a-}i consilia }i asista clien]ii. Iar atunci c$nd
spun pachete integrate de servicii m@ refer at$t la cele dedicate concediilor,
adic@ cele oferite persoanelor fizice, dar }i la organizarea de manifest@ri de
anvergur@ cum ar fi congrese, expozi]ii, ^nt$lniri, simpozioane etc. pentru
agen]ii economici }i nu numai. Trendul este orientarea spre asemenea “pachete”
}i nicidecum spre servicii separate. (Sun@ telefonul. Un client aflat undeva
prin Thailanda a ^ntrebat dac@ poate s@ i se rezerve o ma}in@ poim$ine, la
Viena, alta dec$t cele din oferta de Rent-a-car. „Evident”, ^i r@spunde doamna
A. agentului.) Reiau, deci, ^n nici ^ntr-un caz astfel de servicii complexe nu ar
putea fi ob]inute direct de la un singur furnizor.
– Ce evolu]ii importante estima]i c@ se vor petrece pe pia]a rom$neasc@
^n viitorul imediat?
– A} remarca, mai ^nt$i, c@ nu exist@ o diferen]@ ^ntre o firm@
touroperatoare }i o agen]ie detailist@. Fiecare este }i touroperator }i detailist,
adic@ ^}i vinde }i propriile programe sau preia alte programe de la al]i
touroperatori. %n mod cert se va pune un accent tot mai mare pe agen]iile
touroperatoare care integreaz@ servicii, cre$nd pachete de servicii adaptate
clientului. Anul 2007 — pe care guvernul rom$n ^l vede ca an al ader@rii la
Uniunea European@ — poate fi }i un moment de cump@n@ pentru mul]i agen]i
economici. Marii operatori din Europa vor putea veni s@ ^}i deschid@ propriile
afaceri ^n Rom$nia. Deja acest fenomen se resimte. %ncep$nd din 2007 va
func]iona libera circula]ie a capitalului. Nu va mai func]iona nici o barier@
pentru libera concuren]@, ceea ce ^nseamn@ c@ firmele rom$ne}ti nu vor mai fi
protejate. Vor exista trei posibilit@]i : 1. e}ti un touroperator at$t de puternic
^nc$t po]i face fa]@ concuren]ei; 2. nu e}ti, }i dai faliment; 3 e}ti suficient de
interesant pentru ei pentru a fi cump@rat la un pre] bun. Deja Eurotour }i-a
deschis o agen]ie, deja DerTour cocheteaz@ cu o asemenea idee, TUI a cump@rat
70 la sut@ din ac]iunile unei societ@]i rom$ne}ti din Constan]a. A}adar,
fenomenul de globalizare este resim]it foarte puternic }i pe pia]a rom$neasc@.
%n fa]a unei asemenea realit@]i, politica noastr@ este, cred eu, logic@ : mai ^nt$i,

116
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

^ncerc@m s@ ne consolid@m clientela }i desf@}urarea unei re]ele na]ionale spre


a fi c$t mai tentan]i. %n al doilea r$nd, ^ncerc@m s@ devenim prestator direct de
servicii, fie de transport, fie hoteliere. A r@m$ne un touroperator, o agen]ie
detailist@ la nivel minimal ^nseamn@ zero }anse ^n viitor!
– A]i spus, la un moment dat, c@ economia mondial@ se afl@ ^ntr-o
perioad@ mai pu]in fast@, mai ales dup@ 11 septembrie 2001. S@ nu uit@m c@
transporturile aeriene se afl@ ^n momente dificile }i dup@ izbucnirea conflictului
^n Irak. Da]i-mi voie s@ remarc c@, dac@ analiz@m cifrele, impactul asupra
firmei ZZZZ este mai pu]in evident. Cum a]i f@cut?
– Toat@ industria aviatic@ dup@ acel tragic eveniment a avut de suferit.
Unele companii aviatice au dat faliment, iar cele care au rezistat acelui }oc au
crescut costurile de securizare a zborurilor. Evident c@ s-a schimbat politica fa]@ de
clien]i }i fa]@ de cei care v$nd bilete. Este evident pentru oricine care c@l@tore}te
azi cu marile firme aviatice c@ acestea nu mai ofer@ aceea}i calitate care au oferit-
o p$n@ ^n 11 septembrie. S-a schimbat }i politica fa]@ de agen]iile de turism, adic@
fa]@ de touroperatori. Din 1 decembrie 2002, comisionul a sc@zut de la 9 la 7 la
sut@, iar tendin]a este ^n continu@ sc@dere. Ba mai mult, pe pia]a american@ se
practic@ 0 la sut@ comision }i fiecare vinde cu c$t poate peste acest 0 procent! Ceea
ce ^nseamn@ o lupt@ acerb@ pentru supravie]uire ^ntre agen]iile de turism. Evident
c@ este o lupt@ pentru calitate }i ^ntre calitate!
–Nu a]i pronun]at formulele suprauzitate }i uzate „oferte avantajoase”,
„cele mai bune pre]uri”. S@ ^n]elegem c@ miza]i pe formula „calitate ^nainte de
toate”?
– M@ bucur c@ a]i remarcat acest lucru. Nu v@ ascund c@ ne-au ajuns la
urechi unele remarci cu privire la faptul c@ nu suntem cei mai ieftini. %ntr-
adev@r, serviciile noastre nu sunt cele mai ieftine, dar acesta nici nu este targetul
nostru. Noi nu ne adres@m segmentului de pia]@ care a}teapt@ cele mai ieftine
servicii, ci cele mai bune! ZZZZ ]ine enorm la calitatea serviciilor, iar raportul
optim s@ se stabileasc@ nu ^n raport cu alte pre]uri, ci ^ntre calitatea serviciilor
}i pre]. Qual vine de la quality! Iar ^ntregul nostru personal ^mbr@]i}eaz@ acest
imperativ }i ^l tr@ie}te cu adev@rat. Atunci c$nd asiguri asisten]@ 24 de ore din
24, nu prea mai ai via]@ privat@, ci e}ti dedicat ^ntru totul clientului. Poate c@
acesta e }i atuul nostru, fiindc@ am r@zbit pe o pia]@ puternic concuren]ial@.
– Mi-a]i vorbit despre faptul c@ prezen]a firmei ZZZZ ^n elita na]ional@
a touroperatorilor ^nseamn@, ^ntre multe altele, investi]ii importante ^n
preg@tirea }i perfec]ionarea personalului. Ce alte direc]ii considera]i c@ merit@
dezvoltate?
– M@ refeream mai ales la costurile legate de cursurile de }colarizare
pentru agen]i : cursuri IATA, cursuri cu sistemul AMADEUS ori Word Span ori
alte sisteme de distribu]ie. Avem costuri de operare care nu sunt deloc mici! Ca

117
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

s@ nu mai vorbim despre garan]iile ce trebuie depuse. Culmea e c@, ^n loc ca


aceste costuri s@ scad@, ele sunt ^n continu@ cre}tere. De aceea, ^n ceea ce ne
prive}te, aceast@ activitate va fi una ^n care nu vom investi neap@rat, fiindc@,
cel pu]in pentru moment, nu merit@ investit. Dintre direc]iile de dezvoltare
investi]ional@, ZZZZ se orienteaz@ spre activitatea de Rent-a-car. {i rom$nii
au ^nv@]at s@ foloseasc@ aceste servicii, nu doar str@inii!
– A]i rostit de nenum@rate ori acest cuv$nt : „serviciu”, adic@ business.
Primul slogan al ZZZZ suna chiar a}a : Your business, tour business. De pu]in, a]i
ales Proud to be together. Ce ^nseamn@ „a fi ^mpreun@” pentru ZZZZ?
– Vre]i s@ v@ spun a}a, f@r@ nici o cifr@ sau specula]ii? %n primul r$nd, nu
ne-a p@r@sit nici un client! Absolut nici un client! %n al doilea r$nd, ^ncep$nd
cu anul trecut ne-am bucurat s@ remarc@m c@ nu suntem solicita]i doar ^n
probleme de afaceri. Angaja]ii firmelor cu care colabor@m ne-au solicitat }i
servicii pentru concedii. De}i asta nu e specialitatea noastr@, am ^nceput s@
dezvolt@m propriile pachete de servicii (Turcia, Austria, Grecia, Slovenia }i
Croa]ia) }i, evident, continu@m s@ revindem pachetele altor touroperatori. %n
al treilea r$nd, atunci c$nd e}ti ^mpreun@ cu clientul t@u 24 de ore din 24,
adic@ ^i oferi asisten]@ continu@, chiar suntem ^mpreun@. Iar despre faptul c@
suntem m$ndri de o asemenea ^nso]ire este evident atunci c$nd roste}ti numele
firmelor pe care le deservim!

Bibliografie
%n elaborarea acestui material s-au folosit:
Coman, Cristina, 2000 , Rela]iile publice }i mass-media, Ia}i, Editura Polirom.
Cutlipp Scot M., Center, Allen H., Broom, Glen M., 1994, Effective Public Relations, New
Jersey, Prentice Hall.
Czobor, Zsuzsa, Racz, Judith, 2000, Professional Communication, Budapest, Open Society
Institute.
Newsom, Doug, VanSlyke Turk, Judy, Kruckeberg, Dean, 2004,.Totul despre Rela]ii Publice,
Ia}i, Polirom.
Newsom, Doug, Carrell, Bob, Redactarea materialelor de Rela]ii Publice, Ia}i, Polirom, 2004
Seitel, Fraser P., 1992, The practice of Public Relations, New York, MacMillan Publishing
Company.
Slama Cazacu, Tatiana, 2000, Stratageme comunica]ionale }i manipularea, Ia}i, Editura Polirom.
Stancu, Valentin, Stoica, Marcela M, Stoica, Adrian, 1997, Rela]ii Publice – Succes }i
Credibilitate, Bucure}ti, Concept Publishing.
Tolcea, Marcel, Interviul de pres@ scris@ , edi]ia a II-a, Timi}oara, Editura Augusta, 2003.

118
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Dona TUDOR

Considera]ii asupra conceptului


de imagine ca produs informa]ional
cu elemente posibile de substituire
a realit@]ii comunica]ionale
^n realitatea social@
1.Raportul dintre comunicare }i comunicarea prin imagini
Fiecare domeniu de cercetare ^}i are ^ntemeietorii s@i. Meritul lor const@
^n ingeniozitatea de a decupa din realitate o anume por]iune de explorat, de
a-i stabili identitatea }tiin]ific@, menirea cognitiv@, legea }i / sau legile, metoda,
}i mai ales arhetipul, considerat acel tipar dup@ care se croie}te }i se modeleaz@
edificiul cunoa}terii.
Cercet@torii ^n teoria comunic@rii }i sociologia informa]iei ^i atribuie
lui Harold D. Lasswell prioritatea demersului analitic al acestui concept, numit
eseistic “extraordinarul liant al omenii” care este comunicarea.
Cunoscuta paradigm@ a sociologului american – considerat@ azi clasic@
– ^mparte actul comunic@rii ^n cinci subdiviziuni: Cine (comunic@)? Ce spune?
Prin ce canal? Cui (se adreseaz@)? Cu ce efect? Iar “titularii” celor cinci
subdiviziuni sunt: comunicatorul (cel ce emite, emi]@torul, cel ce comunic@);
mesajul (con]inutul comunicat); mijlocul (calea de a transmite, canalul);
publicul (receptorul, auditoriul, audien]a) }i efectul (rezultatul, impactul).
Studiul lui Harold D. Lasswell intitulat “Structure et fonction de la
communication dans la societe” a ap@rut prima dat@ la New York ^n 1948 }i a fost
inclus apoi ^n volumul “Sociologie de l’information. Textes foundamentaux” de
Francis Belle }i Jean G. Pandioleau. Librairie Larousse, Paris, 1973.
Dup@ ce enun]@ actul comunic@rii Lasswell urm@re}te o interesant@
genez@: cum se na}te publicul ^n societate, pentru c@, sus]ine sociologul
american, nu orice “grup” ^nseamn@ “public”, dup@ cum nici societatea la
scar@ planetar@ nu este automat un public.

119
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Pentru a fi clasificat@ astfel, o comunitate uman@ (mare sau mic@) trebuie


s@ ^ndeplineasc@ cel pu]in dou@ condi]ii: s@ aib@ o via]@ public@, social@ comun@
(aici autorul preia din antichitate ca model civismul polisului grec, unde
participarea la via]a cet@]ii era definitorie pentru cet@]eni) }i s@ permit@
dezbaterea public@ a temelor de interes general (ceea ce stabile}te o leg@tur@
str$ns@ ^ntre comunicarea eficient@ }i organizarea democratic@).
Altminteri, mul]imile eterogene, care nu asimileaz@ prin dezbatere
public@ principiile de existen]@ }i nici nu au asemenea valori (dimpotriv@,
ac]ioneaz@ c@l@uzite doar instinctul de turm@ }i de impulsurile afective
ira]ionale) nu se ridic@ la demnitatea de “public”; ele r@m$n doar la stadiul de
gloat@, de mas@ amorf@.
Actul comunic@rii – a c@rui for]@ de coagulare social@ este adeverit@ }i
poten]at@ de mass-media contemporan@ – are ca temei ra]ionalitatea.
De aceea spa]iul ideal de desf@}urare sunt societ@]ile articulate ra]ional
}i democratic, ^n stadiul de echilibru de securitate (cu toate componentele
atribuite acestui termen) deoarece ^n@untrul lor este posibil@ transformarea
axiologic@ a masei ^n public.
Referitor la ra]ionalitatea opiniei publice Lasswell admite faptul c@
aceasta depinde de gradul de cunoa}tere }i sesizeaz@ ambiguitatea naturii
acestei cunoa}teri, termen ce este luat uneori ^n sens de “cunoa}tere perfect@”
– ce nu corespunde realit@]ii, sociologul american recomand@ o accep]ie mai
modest@ – dar mai util@ – cunoa}terea echivalent@:
“De aceea unul din idealurile societ@]ii democratice este s@ realizeze o
cunoa}tere echivalent@ ^ntre expert, lider }i cet@]ean. Expertul, liderul }i
cet@]eanul pot face aceea}i estimare global@ privind cre}terea popula]iei ^n
lume. Ei pot ^mp@rt@}i acelea}i idei c$nd apare eventualitatea unui r@zboi }i ^n
virtutea ascensiunii formidabile a mass-media, aceasta va determina la scara
^ntregii societ@]i o }i mai mare echivalen]@ ^ntre cunoa}terea semnificativ@
despre via]a public@, social@ care este dob$ndit@ }i de cet@]ean }i de expert }i
de lider”.
Subliniez, pentru demonstra]ia pe care inten]ionez s@ o realizez ^n cadrul
acestui studiu afirma]ia din 1948 lui Harold D. Lasswell: “^n virtutea ascensiunii
formidabile a mass-media.”

2.Apari]ia “Marelui Gigant”


Intui]ia }i voca]ia inaugural@ a sociologului american avea s@-}i g@seasc@
^ntemeierea peste dou@ decenii ^n lucrarea sociologului canadian, profesor la
Universitatea din Toronto, director al Centrului de cultur@ }i tehnologie,
Marshall McLuhan: “Understanding Media: The Extensions of Man” (McGraw
Hill Book Company, New York, London, 1966).

120
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Dup@ ce enun]@ teza c@ “medium-ul este mesajul” }i clasific@ mijloacele


de comunicare de mas@ ^n “calde” }i “reci” (^n raport cu solicitarea implic@rii
mai mult sau mai pu]in intense a auditoriului) McLuhan st@ruie asupra
perspectivei din care propune “s@ ^n]elegem” televiziunea ca mijloc de
comunicare prin imagine.
El integreaz@ televiziunea ^n categoria “mijloacelor reci” (mai
schematice, mai difuze, mai precare) dornice s@ coopereze cu privitorul pentru
a “completa” scenariul informa]iei transmise.
“R@ceala” micului ecran nu este un minus, ci o calitate. Oferind slabe
indicii }i o tram@ rudimentar@, totul pe fondul intim al c@minului, unde
universul “se domestice}te”, devine accesibil, comod, televizorul capteaz@
fluidul de simpatie al celui ce vizioneaz@ programele }i le “sus]ine” prin
participarea sa afectiv@ }i voli]ional@.
Prin implicare, privitorul devenit telespectatorul adaug@ “c@ldur@”
mesajul (anul$ndu-i “r@ceala” de care a fost prompt stimulat) }i ^l aproprie c$t
mai mult de modul s@u de a fi, de orizontul intelectiv }i motiva]ional al existen]ei
sale.
Dup@ cum relev@ Marshall McLuhan, rela]ia se soldeaz@ cu un paradox:
un medium “rece” provoac@ publicului solidarizare “cald@”. Cea mai cald@.
Care se propag@ }i se reverbereaz@ nu numai la un individ, ci }i ^n mas@,
gener$nd fenomenul numit de autor “sinestezie”.
Sinestezia ^nseamn@ sim]irea ^n comun, percep]ia imaginativ@ }i
senzorial@ unificat@ pe care o manifest@ grupurile mari de indivizi, mul]imile,
atunci c$nd sunt supuse la for]a persuasiv@ a televiziunii.
Prin sinestezie Marshall McLuhan indic@ un liant psihic al masei, care
reac]ioneaz@ cvasi hipnotic, prin contagiune mental@, la impactul imaginii
televizate.
Chiar dac@ afirma]ia lui a st$rnit proteste, fiind asemuit@ cu o mentalitate
tribal@, primitiv@, prelogic@, McLuhan consider@ sinestezia ca o “con-sim]ire”
colectiv@ care are ^n final o ac]iune benefic@.
Deoarece, argumenteaz@ sociologul canadian, un asemenea gen de
sudur@ sufleteasc@, av$nd r@d@cini ^n sensibilitatea abisal@ a societ@]ilor
moderne, cu un grad ^nalt de instruire }i culturalizare, ^nal]@ }i ^mbog@]e}te
psihismul social.
Cu tr@iri noi, cu valori noi, cu idealuri noi. Acolo unde ac]ioneaz@,
televizualul poten]eaz@ axiologic comunitatea, sco]$ndu-o din izolare }i
^napoiere, preg@tind-o pentru asalt ^n propriul ei viitor.
%nainte de a se lansa ^n atacuri, criticii – sus]ine McLuhan –ar trebui s@-
}i aduc@ aminte cum ar@ta lumea ^nainte de televiziune: vor fi atunci mai ^n
m@sur@ s@ estimeze }i s@ pre]uiasc@ progresul ^nregistrat dup@ apari]ia }i

121
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

dezvoltarea ei.
%n aceast@ tonalitate ^ncurajatoare }i ^ncrez@toare ^n soarta televizualului
se desf@}oar@ }i argumenta]ia din capitolul 31 – “Television: The Timid Giant”
^n care autorul, intuind perfect puterea uria}@ a imaginii de televiziune o
cataloga drept “Uria}ul timid”, suger$nd chiar ipoteze unei anumite sfieli pe
care cel puternic, }tiindu-se cu adev@rat puternic, o resimte ^n a-}i afi}a prea
ap@sat con}tiin]a de sine.
Dar s@ nu ne gr@bim. Aceasta se ^nt$mpla acum trei decenii…

3. Televizualul. %ntre Eu }i Non-Eu


%n spa]iul sociologiei europene, ^n anul 1974, ap@rea cartea “Sociologie
de la radio-television” – Presses Universitaires de France, Paris – scris@ de
Jean Cazeneuve.
%n viziunea sociologului francez, ^ntre audiovizual }i societate se na}te
o interac]iune cu totul special@ care duce la remodelarea structurii }i dinamicii
sociale, oblig$nd societatea (al doilea termen al rela]iei) s@ se deschid@, s@ se
globalizeze.
Greu s-ar mai putea asem@na o comunitate uman@ “deschis@” (stimulat@,
de radio }i televiziune, s@-}i desferece continuu por]ile, s@ aib@ “antene” pentru
toate orizonturile mapamondului) cu o comunitate arhaic@ (de azi sau din
vechime) lipsit@ de sus]inere informa]ional@ a noilor media.
Dar nu numai societatea se schimb@ sub acest impact mediatic, ci }i
omul. Mai ales el.
Radioul, dar ^ndeosebi televiziunea ^i confer@ calitatea de martor
omniprezent (de}i nu direct) la toate evenimentele planetei de importan]@
pentru el }i ^l obi}nuiesc ca ^ntreg cursul istoriei vii s@ treac@ pe la pragul
destinului s@u.
La fel de spectaculoas@ ca influen]a la nivel macrosocial este }i aceea
la nivel “micro” – petrecut@ ^n suflet, ^n interiorul individului, ^n laboratorul
“sinelui” s@u.
Ce se ^nt$mpl@ ^n cazul comunic@rii prin imagini?
Jean Cazeneuve arat@ c@ ra]iunea nu exercit@ acela}i control asupra
informa]iei vizuale ca }i asupra informa]iei verbale.
De aceea, ^ntruc$t folose}te imaginea, televiziunea face s@
precump@neasc@ senzorialul asupra ra]ionalului }i incon}tientul asupra
con}tientului.
Prin privilegierea v@zului – previne Cazenueve – televizualul st$rne}te
zonele inferioare ale psihicului, agit@ pulsiurile abisale, constr$ng$nd subiectul
s@ ac]ioneze instinctual, ca ins de mas@, sugestionat }i sugestionabil, care se
cufund@ ^n mul]ime }i sufer@, ^mpreun@ cu ea, drama “masific@rii”.

122
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

O consecin]@ a “masific@rii” ar fi tendin]a spre pasivitate: individul


prime}te “de-a gata” cli}ee, modele, sloganuri, le “inaugureaz@” ca }i “sugarul”
le aplic@ iner]ial. Se complace ^n lips@ de g$ndire }i se simte bine c$nd observ@
^mpreun@ cu “ceilal]i” c@ “altcineva” }i anume instan]a televizat@ “sacrosant@”
– micul ecran – g$nde}te ^n locul s@u sau ^n locul lor.
Jean Cazeneuve nu subscrie integral la “dogma” pasivit@]ii }i
demonstreaz@ c@ imaginea televizat@, departe de a provoca o paralizie a
ini]iativei, determin@ mai degrab@ activarea ei sensibil@.
%ns@, urm$ndu-l pe Freud, propune }i el trei trasee psihice ale eului
(altele dec$t pasivitatea), }i anume: proiec]ia, identificarea }i combinarea lor
^n “empatie”.
Proiec]ia (transpunerea dorin]ei secrete a visului ^n persoana eroului
de pe micul ecran), identificarea (suprapunerea fictiv@ a individualit@]ii proprii
peste aceea a modelului) }i empatia (intruziunea bazat@ pe simpatie ^n
psihomentalul personalit@]ii, care, de la televizor, iradiaz@ for]@ }i autoritate)
cimenteaz@ leg@tura dintre telespectator }i mijlocul s@u de informare favorit.
Toate trei atest@ o putere fantastic@ de persuasiune }i orice exegez@
sociologic@ a televiziunii, subliniaz@ Jean Cazeneuve, trebuie s@ ]in@ seama
de ele.
“De exemplu” – argumenteaz@ Cazeneuve ^n 1945, “c$nd oficialit@]ile
}i-au propus obi}nuirea solda]ilor americani cu ideea unui r@zboi lung, s-au
m@surat efectele produse asupra lor de dou@ emisiuni: una care expunea, pur }i
simplu, teza ce trebuia adoptat@; cealalt@ care propunea o dezbatere unde erau
prezentate }i argumentele contrare. Solda]ii care credeau de mai ^nainte ^ntr-
un r@zboi lung }i-au ^nt@rit convingerea prin prima emisiune. Dar cei de p@rere
opus@ au fost mai bine convin}i de dezbaterea ^n care ap@rea }i primul lor
punct de vedere – c@ci aveau posibilitatea s@ se identifice cu unul dintre
interlocutori, deci emisiunea a v@dit o ^nr$urire mai eficient@ asupra lor”.
Pe acela}i principiu de identificare se bazeaz@ }i succesul concursurilor
de cultur@ general@ la radio }i televiziune c$nd publicul se identific@ intens cu
fiecare concurent care este un om “ca to]i oamenii” }i nu un specialist.
{i astfel “participarea care rezult@ nu mai este a unui mic grup, ci a unei
mase indistincte, care se treze}te astfel modelat@ f@r@ s@ }tie, prin }tergerea
provizorie a Eului. {i, astfel, mesajul plaseaz@ subiectul ^n fa]a unui obiect, a
unei realit@]i, iar eul trebuie s@ reapar@ ^n contact cu acest Non-Eu” –
concluzioneaz@ ^n studiul s@u Jean Cazeneuve.

4.A vedea, a privi, a te uita


{i totu}i cum vedem? Cum reu}e}te acest senzor miraculos – ochiul –
s@ ne redea forme }i culori, s@ ne pun@ permanent ^n contact cu infinita varietate

123
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

geometric@ }i cromatic@ a lumii?


Nici o receptare a ceea ce se deruleaz@ pe micul ecran n-ar fi cu putin]@
f@r@ ca ochiul s@-}i exercite func]ia, s@ primeasc@ }i s@ t@lm@ceasc@ ^n felul s@u
imaginea oferit@.
Deci, televiziune f@r@ vedere – adic@ f@r@ exerci]iul organului vizual
nu poate exista }i ^ns@}i etimologia termenului atest@ aceasta.
Dar vedere f@r@ televiziune?
%ntrebarea este doar retoric@, fiindc@ vederea dateaz@ de c$nd Geneza,
pe c$nd fiin]ele, entit@]ile ^nsufle]ite au ap@rut pe planet@, ^n timp televiziunea
s-a ivit t$rziu, foarte t$rziu, fiind o n@scocire tehnic@ devenit@ popular@ abia
dup@ ce acest veac a ^naintat ^n cursul s@u.
Numai c@ televizualul, a}a nev$rstnic cum apare ^n raport cu evolu]ia
speciei umane, are darul de a contribui, prin metodologii speciale asistate
informatic la ^n]elegerea }tiin]ific@ a mecanismului vederii.
%n revista francez@ “La Recherche” (nr. 289 din iulie-august 1996) a
ap@rut studiul unui grup de profesori americani intitulat “Vederea – o
percep]ie subiectiv@” unde autorii argumenteaz@ c@ ascensiunea a dou@
tehnologii conjugate (televizualul }i informatica) au f@cut posibil@
“imageria cerebral@” }i dau ocazia ca percep]ia subiectiv@ a lumii reale s@
fie atacat@ din nou, }i ^nc@ ^n cazul celei mai complicate f@pturi “posesoare
de ochi” - omul ^nsu}i.
Prima etap@ este cea urmat@ ^n investigare de cercet@torii americani }i
const@ ^n a descoperi cum reac]ioneaz@ cortexul la iluzii optice.
De}i, cu pruden]a specific@ oamenilor de }tiin]@, ei se ab]in s@ trag@ o
concluzie ferm@, totu}i observ@ c@ globul ocular dirijat de creier este destul de
“vigilent” pentru a distinge ^ntre mi}carea real@ }i mi}carea simulat@, imaginat@.
Cum vedem?
Cum ajunge totu}i ochiul s@ fie oglinda lumii }i fereastra sufletului?
Cum se realizeaz@ “contactul optic” al subiectului cu obiectul?
Este acceptat ^n mod curent c@ “analizorul vizual” adic@ ochiul
recep]ioneaz@ peste 90| din informa]ia despre mediul ^nconjur@tor, iar
explorarea vizual@ este prima verig@ a actului perceptiv, desf@}urat@ pe fond
de “vigilen]@ orientat@”.
Prin vedere, aflat@ mereu la postul ei de santinel@ a adapt@rii, se produce
primul }oc al ^nt$lnirii fiin]ei vii cu realul }i cea dint$i estimare sensibil@
senzorial@ a ceea ce se ^nt$mpl@ ^n preajm@.
Este de prisos sa st@rui asupra ^nsemn@t@]ii v@zului ^n alc@tuirea
psihicului, orice om, botezat adesea pe acest temei, animal vizual prin
excelen]@, posed@, ^n mod empiric }i spontan, un plus de argumente, dac@ este
s@ amintim doar cele cinci sim]uri omene}ti.

124
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

5.Explorarea vizual@
Cel dint$i studiu monografic consacrat explor@rii vizuale investigat@
^ndeosebi prin tehnica ^nregistr@rii mi}c@rilor oculare cu explicit@ri }i aplica]ii
apar]ine psihologului rom$n Vasile Preda ^n lucrarea “Explorarea vizual@.
Cercet@ri fundamentale }i aplicative”, Editura }tiin]ific@ }i enciclopedic@,
Bucure}ti, 1988.
Vasile Preda face o sintez@ a literaturii de specialitate }i acord@ exerci]iul
prospectiv al ochiului conota]ii personale }i culturale.
Verbul “a privi” prin “cablarea” lui la substan]a personalit@]ii }i a
culturii exprim@ ceva mai mult dec$t “a vedea”.
Foarte prozaicul “a vedea la televizor” este surclasat de sugestivul “a
privi la televizor”, dar }i de mai fermec@torul “a te uita la televizor” pentru c@
“^n procesul comunic@rii din cadrul rela]iilor interpersonale, ^ndeosebi ^n
comunicarea non-verbal@, ‘ectosemantic@’, privirea constituie actul psihofizic
esen]ial”.
%n cadrul acestei priviri care transform@ homo sapiens ^n homo
telespectator }i ochiul spiritual ^n “programul unui v@z sincer, fidel, lipsit de
disimulare }i retorism” la care chema Friedrich Nietzsche ^n studiul “Moral@
pentru psihologi” inclus ^n cartea “Amurgul idolilor” din Editura ETA, Cluj-
Napoca, 1993, acord$ndu-i o anumit@ idealizare, o ^nvestire cu elan sufletesc
a ceea ce vedem.
“%n aceast@ stare, omul transform@ lucrurile p$n@ c$nd ele ^i oglindesc
puterea sa – p$n@ ce devin reflexe ale perfec]iunii sale”.
Ca participant@ la transfigurare, vederea se ^nvecineaz@ astfel }i se
^nt$lne}te cu ^ns@}i crea]ia.

6.De la privirea interioar@ la realitatea virtual@


Exist@ acceptat@ }i no]iunea de privire interioar@. Este ceea ce Henri
Bergson ne invit@ s@ cercet@m cu luare aminte un instrument gnoseologic de
o mare for]@ plasat ^n intimitatea eu-lui: ochiul l@untric sau “privirea interioar@”.
Sunt ipostaze sub care se prezint@ intui]ia – instan]a cognitiv@ suveran@
– lumin$nd prin ele ad$ncurile subiectivit@]ii.
Ochiul intern “simpatizeaz@ cu mobilitatea sufletului, red@ fluiditatea
sufleteasc@ combin$nd ‘oglindirea’ cu ‘intuirea’”.
Privirea interioar@ exprim@ consecven]a ochiului care ^nva]@ s@
contemple cerul, caut@ cerul }i atunci c$nd caut@ ^n str@fundul mi}c@tor }i
inconstant al psihicului.
Este de fapt o de}teptare a vederii ^nl@untrul cugetului ale c@rui
argumente }i le expune ^n volumul “G$ndirea }i mi}carea”, Editura Polirom,
Ia}i, 1995.

125
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Ca s@ dea seama despre sine, informatica apeleaz@ la filozofie.


Mai ales realitatea virtual@ (VR) reclam@ aceasta, deoarece, r@m$n$nd
numai ^n perimetrul tehnicist al electronicii, n-ar fi u}or de explicat ce spor
cognitiv aduce ea }i pe ce principii ultime se reazem@.
VR ^}i afirm@ singur@ }i f@r@ complexe dubiul, ^}i focalizeaz@
nedumerirea asupra existen]ei intruvabile cu care opereaz@ }i ^}i caut@,
^nfrigurat, temeiul.
Ori, c$nd ^ncepe chestionarea despre temei }i principii ultime, se intr@
pe t@r$mul filozofiei.
Ceea ce ^}i face Michael Heim ^n studiul s@u “Crossroads in Virtual
Reality”, publicat ^n volumul colectiv “Understanding Images. Finding
Meaning in Digital Imagery” (edited by Francis T. Marchese, Computer
Graphics Laboratory, Pace University, New York, 1995), un tom deja devenit
de referin]@ ^n domeniu.
Lucrarea citat@ ^nm@nuncheaz@ comunic@rile prezentate la simpozionul
pe aceast@ tem@ ]inut ^n mai 1993 la Pace University’s Manhattan Campus, la
care au participat 200 de savan]i din SUA }i Europa (cercet@tori ^n }tiin]e
sociale }i cognitive, electroni}ti, graficieni, informaticieni, telea}ti, psihologi,
arti}ti, filosofi.
Comunitatea lui Michael Heim este inclus@ ^n capitolul 14 }i
demonstreaz@ c@ VR ad$nce}te }i amplific@ interpretarea filosofic@ a v@zului.
C$teva cuvinte despre semnatar.
Michael Heim este profesor de filosofie, specialist ^n VR, consultant
guvernamental, autor al c@r]ilor “The Metaphysics of Virtual Reality” (1993)
}i “ElectricLanguage: A Phylosophycal Study of WardProcessing” (1989).
Profesorul american atrage aten]ia c@ informatica a dus la o rafinare
subtil@ a v@zului astfel ^nc$t s@ devin@ “telev@z”.
Iat@ o situa]ie nou@ ^n care VR pune ochiul - s@ accead@ la o realitate
^ndep@rtat@ (accesibil@ par]ial }i altor organe de sim] – auditiv, tactil), cu toate
c@ omul, “fiin]a care vede”, se afl@ localizat altundeva. “A fi prezent aici, dar
}i acolo, la distan]@, ^nseamn@ a fi virtual”.
Telev@zul implic@ dep@rtarea, dar o }i suprim@, fiindc@ face jonc]iunea
senzorial@ ^ntre real }i ipotetic, ^mbog@]e}te lumea existent@ cu alta, care nu
exist@, dar este inclus@ ^n joc ca }i cum ar exista.
Ca filosof, Michael Heim observ@ c@ telev@zul (asociat cu teleprezen]a)
reactualizeaz@ perechea de categorii gnoseologice percep]ie – apercep]ie.
Percep]ia reflect@ senzorial obiectul ^n ^ntregimea lui, gener$nd o
imagine c$t de c$t fidel@, ^n timp ce apercep]ia (termen introdus de Leibnitz }i
dezvoltat de Kant) integreaz@ percep]ia ^n experien]a cognitiv@ anterioar@, o
rostuie}te ^n c$mpul con}tiin]ei.

126
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Telev@zul le poten]eaz@ pe ambele; dar, f@c$nd trecerea de la simplul


decalc perceptiv la construc]ia aperceptiv@, stimuleaz@ fantezia }i elanul creator
al individului care efectueaz@ imersiunea ^n realitatea virtual@.
Deci, prin telev@z omul comunic@ mai bine cu el ^nsu}i, cu lumea sa }i
cu aceea f@urit@ de informatic@.
Imaginea virtual@ nu re-prezint@, ci tele-prezint@: ^n VR, imaginile sunt
realit@]i.
La fel ca ^n teoria medieval@ a transsubstan]ierii, simbolul devine
realitate. Acesta este sensul teleprezen]ei.
Teleprezen]a sau cyberspa]iul se petrece acolo unde entit@]ile primare
sunt transportate }i transfigurate ^n cyberentit@]i.
Ca alt nivel al realit@]ii, cyberspa]iul se configureaz@ acolo unde
entit@]ile transportate se ^nt$lnesc efectiv.
Ele sunt prezente una ^n raport cu alte – de}i corpurile lor primare se
afl@ la distan]@ (sensul termenului grecesc “tele” este “departe”).
C$nd utilizatorul imersioneaz@ ^n lumea virtual@, acele entit@]i ^nt$lnite
sunt reale pentru el – dat fiind contextul cyberspa]iului.
Utilizatorul se afl@ ^n imersiune }i interac]ioneaz@ cu realit@]i virtuale.
O dat@ ce am stabilit c@ imersiunea este o parte a VR, se pune ^ntrebarea:
cum vor izbuti utilizatorii s@ ajung@ la cea mai bun@ imersiune ^n mediul
virtual?
Se vor sim]i utilizatorii cuprin}i ^ntru totul de imersiune?
Adic@, vor uita ei unde se afl@ (^ntr-un ambient grafic) }i c@ v@d, aud }i
pip@ie lumea cumva asem@n@tor cu maniera ^n care experimenteaz@ acelea}i
tr@iri ^n lumea fenomenal@ primar@? (Noi nu ne vedem propriul cap ^n lumea
fenomenal@).
Ori ajung s@ se vad@ pe ei ^n}i}i ca un cybercorp?
Mai sunt ei con}tien]i de corpul primar ca entitate separat@ situat@ ^n
afara mediului grafic?
Cum se atinge imersiunea integral@ a corpului?
Se dau dou@ r@spunsuri diferite acestei ^ntreb@ri, care despic@ ^n dou@
direc]ii problema imersiunii integrale a corpului.
Pe de o parte este direc]ia Videoplace a lui Myron Krueger, pe de alt@
parte este direc]ia videoc@}tilor (HMD Head Mounted Displays) a lui Tom
Furness, Fred Brooks }i Jaron Ranier.

7.Produc]ia de imaginar
De la nivelul generalului }i generalit@]ii cele mai sagace dar }i cele mai
generoase pronun]@ri asupra mass-media apar]in filosofilor.
De la acest nivel, impregnat de o cordial@ umanitate se observ@ mai

127
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

pu]in goana dup@ senza]ional, efemeritatea, tenta]ia manipul@rii, riscul asumat


al denatur@rii, verbozitate }i deficitul axiologic – umbre ce planeaz@ asupra
mijloacelor de comunicare de mas@.
Se dezv@luie mai bine, mai l@murit – cl@direa unor pun]i de dialog ^ntre
oameni, globalizarea informa]iei – prin transformarea planetei ^ntr-un “sat
planetar”, des]elenirea unor orizonturi cognitive deosebit de preten]ioase
pentru devenirea ^ntru cultur@ a fiin]ei umane.
De la o asemenea altitudine “generoas@” prive}te }i Mircea Eliade mass-
media.
C@rturarul rom$n dezvolt@ ^n studiul “Mituri }i mass-media” publicat
^n volumul “Aspecte ale mitului”, Editura Univers, Colec]ia Eseuri, Bucure}ti,
1978, o tez@ inedit@: ace}ti inedi]i }i neast$mp@ra]i vectori ai informa]iei sunt
}i constructori de mituri.
Pagina de ziar, imaginea vizionat@ pe micul ecran ne introduc ^ntr-o
atmosfer@ mistic@ }i ^ntr-un laborator al mitiz@rii unde ^}i au ob$r}ia “eroii
mediatici”, admira]i de public pentru charisma }i aureola lor.
Conlucreaz@ la alchimia magic@ a vedetei mitosofia }i mitopoezia ^n
variante moderne: ideea filozofic@ al binelui triumf@tor, omniprezent@ ^n basmul
tradi]ional, revine ^n foileton sau telenovel@, ^mpodobit@ de lirismul erei
ma}iniste, computerizate }i ^ntruchipate de fascinan]i “superman-i”, haiduci
^n variant@ modern@ }i posibili justi]iari din avanpremiera mileniului III.
Dincolo de “usc@ciunea mental@” }i laconismul }tirii, dincolo de
“bombardamentul informa]ional” la care ^l supun cotidian pe om, mass-media
ghicesc }i satisfac dorurile secrete, ad@postite “^n fa]a nev@zut@” a firii sale:
nevoia de candoare, aspira]ia c@tre justi]ie, ^nclina]ia romantic@, seduc]ia
succesului, a performan]ei, dorin]a de a vedea c@ valoarea e binemeritat@ de la
via]@, visul de a domina asupra hazardului, ne}ansei }i a mor]ii.
Cum?
Prin recursul la fantazare.
Aceste n@dejdi general-umane, eterne, obiectivate odinioar@ ^n mit, ^n
eroi legendari, ^]i reg@sesc }i ^n comunitatea modern@ versiunea mitic@ }i
protagoni}tii: intervine aici capacitatea de mitizare a mass-media care ofer@
mul]imilor posibilitatea de a se proiecta }i identifica entuziast cu idolul lor }i
de a se sim]i “r@scump@rate” moral prin ceea ce s@v$r}e}te el.
Mircea Eliade observ@ cu acuitate c@: “s-a demonstrat de asemenea
mitizarea personalit@]ilor prin intermediul a}a numitelor mass-media,
transformarea lor ^n imagine exemplar@”.

8.Supracomunicare }i noncomunicare
{i aceast@ fabric@ a imaginarului func]ioneaz@ p$n@ la obsesia }i blocajul

128
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

comunic@rii definit ^n studiul sociologului american Christopher Lasch –


“Cultura narcisismului” (“Culture of Narcissism”. American Life in an Age of
Diminishing Expectations. W.W. Norton & Company, New York, 1979).
Ca }i Narcis, sus]ine Lasch, omul modern are deodat@ revela]ia puterii
– “a omnipoten]ei lui” - pe care i-o confer@ reflectarea ^n formele autorit@]ii
constituite (stat, institu]ii birocratice).
Sistemul democratic occidental }i ^n special cel american, consolid$nd
pozi]ia individului ^n societate, ^i ^nt@re}te ^ncrederea ^n sine, ^i fortific@ eul,
^l face s@ se bucure de sentimentul infinitei }anse, ^i d@ posibilitatea s@ creasc@
^n propriii s@i ochi.
Dar nu }i-ar putea spori aprecierea valorii personale dac@ nu }i-ar vedea-
o oglindit@ ^n ochii celorlal]i.
Cum spune Christopher Lasch, “el nu poate tr@i f@r@ un auditoriu care
s@ stea ^n admirarea lui”.
Dac@ puterea lui – derivat@ din (}i sus]inut@ de) tr@inicia ordinii
institu]ionale – s-ar reflecta numai ^n statu-quo, desigur c@ ar avea o oglind@
fidel@, ^ns@ nu }i o garan]ie de unicitate, c@ci ^mpreun@ cu el aceea}i con}tiin]@
de sine (la fel determinat@, la fel de motivat@) o ^mp@rt@}esc milioane de
concet@]eni.
%ns@ insul, “^ndr@gostit de propria individualitate” se vrea proiectat ^n
orizontul de recunoa}tere unicat, mai ample }i ad$ncite, tinde s@ se impun@ ^n
aten]ia “prioritar@, ^nfl@c@rat@” a unui public adjudecat egoist sau s@ se asocieze
cu segmentul social al celor care iradiaz@ celebritate, for]@, charism@.
Prin presiunea lui “id” (pulsiunile incon}tientului) asupra lui “ego” }i
“super ego”, energii ira]ionale alimenteaz@ n@valnic comportamentul }i ajung
s@-i primejduiasc@ echilibrul psihic.
Chiar mai mult, s@ blocheze comunicarea individului cu semenii }i cu
sine ^nsu}i, c@ci supraestimarea propriei persoane }i devalorizarea implicit@ a
celorlal]i nu duce dec$t la izolare, ^nsingurare, apatie, absenteism.
Narcisistul – sus]ine Larsch – este omul care, b$ntuit de obsesia unei
comunic@ri unilaterale (concepute doar ca s@-l reflecte elogios pe el, s@-l
pream@reasc@), s@-l propun@ ca etalon tuturor, ajunge s@ nu mai comunice
normal cu nimeni. Nici cu ceilal]i, nici cu el ^nsu}i.
Se reg@sesc argumentate sugestiv ^n acest studiu func]iile }i disfunc]iile
comunic@rii ^n lumea modern@. Narcis este prototipul comunic@rii ratate,
e}uate, “orientate terapeutic”.
Din insuccesul s@u se pot trage ^nv@]@mintele necesare unei veritabile
confluen]e suflete}ti ^ntre oameni, nem@cina]i de egocentrism, amor propriu
exacerbat }i devorant@ autoflatare.
Ca s@-}i f@ureasc@ o fiin]are spiritual@ superioar@, omul contemporan

129
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

are nevoie de o nou@ disciplin@ interioar@ }i de o disponibilitate afirmativ@ ^n


perceperea celorlal]i – ambele contribuind la renovarea esen]ial@ a facult@]ii
sale de a comunica.
Intercomunicarea pozitiv@, coincident@ – aceasta este solu]ia }i sensul
pledoariei desf@}urate de Christopher Lasch.

9.Comunicarea coincident@
“C$nd un vorbitor de limb@ rom$n@ comunic@ unui lingvist str@in pe
limba noastr@ ’complet’ a sf$r}it prin a fi ‘cumplit’, sau ‘c@dere’ poate ^nsemna
}i ‘urcare’, savantul respectiv ^}i face o fi}@. Eventual, la unul din congresele
urm@toare de romanistic@, folose}te fi}a pentru comunicare. Savantul, a}adar,
a primit o comunicare - dar nu e sigur c@ a }i cuminecat”.
Este memorabil@ remarca f@cut@ de filozoful rom$n Constantin Noica
^n studiul “Comunicare }i cuminecare” inclus ^n volumul “Cuv$nt ^mpreun@
despre rostirea rom$neasc@” (Editura Eminescu, Bucure}ti, 1987).
Via]a, societatea }i cultura, arat@ Constantin Noica, sunt “o chestiune
de comunicare”.
Dar, totodat@, }i una de “cuminecare”.
De ce “a comunica” (a transmite un mesaj) are nevoie s@ fie ad$ncit de
“a cumineca” (a te ^mp@rt@}i)?
Prin ce }i cum aduce ^nso]irea unui verb de c@tre cel@lalt o und@ de
frumuse]e, o adiere de subtil, un sentiment al mergerii c@tre ad$ncul spiritului?
De ce cuvintele acestea – comunicare }i cuminecare – de}i derivate din
acela}i termen latin (communicare) au evoluat diferit dar vin s@-}i acorde
acum ^n limba rom$n@ sus]inere de sens }i semantic@?
Filozoful rom$n Constantin Noica face o distinc]ie clar@: “Comunicarea
este de ceva, cuminecarea este ^n s$nul a ceva, ^ntru ceva.
Comunicarea trebuie s@ fie, }i ^n orice caz s@ fie f@r@ rest; cuminecarea
nu se petrece dec$t dac@ exist@ un rest, }i cu at$t mai bine cu c$t zona de rest
este mai mare”.
“Restul” duce dincolo de spunerea propriu-zis@ (rostit@, scris@, tip@rit@,
difuzat@) c@tre un substrat al nerostirii sau rostirii implicite }i ^mbog@]e}te
^n]elesul (limpede decelat) cu un sub^n]eles sugestiv (ghicit, presupus,
adumbrit, sim]it, tr@it).
Prin comunicare oamenii intr@ ^n posesia unui sens, a unor date, a unei
informa]ii.
Prin cuminecare, ei le ^mp@rt@}esc, tr@iesc efectiv punerea lor ^n comun,
se revendic@ “^mpreun@” de la acel sens, acea informa]ie, acele date.
Noima aceasta “euharistic@” exprim@ deschiderea por]ilor sufletului
pentru a bine primi g$ndul celuilalt sau chemarea lui.

130
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Binef@c@toare ofert@ - }i ea se poate reg@si c$nd cineva }tie s@ o caute cu


adev@rat ^n mass-media, despre care Constantin Noica se pronun]a – surprinz@tor
dar ^ncurajator - sus]in$nd c@ ^mbin@ elocvent comunicarea }i cuminecarea.

10. Busola interac]iunii sociale


M@ apropii cronologic ^n demersul acestui studiu de anul 1988, c$nd
^n SUA apare manualul “Sociology in a Changing World” (Holt, Reinhardt
and Winston, Inc. New York) elaborat de William Kornblum (^n colaborare cu
Carolyn D. Smith).
Autorul, profesor de sociologie la City University of New York, a}az@
mass-media ^n sec]iunea “institu]ii culturale” al@turi de religie }i ^nv@]@m$nt,
pentru a marca for]a lor de persuasiune.
Iat@ cum define}te “mass-media”: “Mijloacele de comunicare de mas@
sunt institu]ii specializate ^n a comunica informa]ii, imagini }i valori referitoare
la noi ^n}ine, la comunit@]ile ^n care tr@im, la societatea noastr@”.
Pentru Kornblum mass-media ^}i asum@ rolul de busol@ a interac]iunii
sociale, ^ntruc$t ne livreaz@ date despre noi ^n}ine }i despre lumea ^n care
suntem sorti]i s@ ne afl@m un rost.
Cu un spor de acurate]e }i prin augmentarea capacit@]ii de a face asocieri,
el demonteaz@ mecanismul de func]ionare al acestei busole, cum poate fi folosit@
eficient, care sunt valorile promovate de ea, ce influen]e are, c@tre ce orizonturi
tinde }i analizeaz@ “consumul de media” ^n timp }i schimb@rile de comportament
}i tulbur@rile emo]ionale pe segmente de v$rst@ ale popula]iei ^n func]ie de structura
programelor de televiziune difuzate ^n spa]iul audiovizual american.

11. O putere ^n mi}care: produc]ia de imagine


Ne afl@m ^n perioada ^n care, ^n Fran]a, Stock Editions publica volumul
lui Henri Pierre Cathala “Epoca dezinform@rii”.
Lucrarea demitizeaz@ un mit.
Pentru opinia public@ mai pu]in familiarizat@ cu mecanismele fabric@rii
informa]iilor publice, obi}nuit@ s@ cread@ ^n ceea ce vede, ea a reprezentat un }oc.
Pentru speciali}ti, un eveniment editorial de referin]@.
Din punctul de vedere al confrunt@rii informa]ionale existente ^n planul
celor dou@ blocuri militare (NATO – Tratatul de la Var}ovia), lucrarea se
transform@ ^ntr-un manual de lucru…
Mijloacele de comunicare ^n mas@ au ajuns ^n pragul evolu]iei de
maturitate func]ional@.
Cuceririle }tiin]ei }i tehnicii le-au transformat ^n structuri mediatice:
“Gigantul timid” al lui McLuhan nu-}i mai arat@ doar puterea, ci chiar
o folose}te.

131
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

%ncep marile evenimente politice mondiale ^n direct: revolu]ii ^n direct;


r@zboaie ^n direct;
O putere ^n mi}care.
Produc]ia de armament este egal@ cu produc]ia de imagine.
Imaginea comunic@ realul, ^l oglinde}te cu fidelitate, este dublul s@u,
copia indubitabil@.
Dar dac@ i-am retrage imaginii preten]ia de adev@r?
Dac@ imaginea este altceva dec$t o oglind@ a realului?
Nu cumva ea ^l precede?
Oare realitatea nu este o confuzie imposibil de spulberat ^ntre fapt }i
reflectare?
Jean Baudrillard, un sociolog francez, cu un ^ndelungat exerci]iu ^n
sfera audiovizualului, consider@ ca ^n civiliza]ia contemporan@ asist@m la o
amalgamare permanent@ ^ntre imagine }i real.
%n articolul s@u “La vie est un travelling” publicat ^n “Sciences et
avenir” (Hors-Serie Nr.104, dec. 1995) Jean Baudrillard sus]ine c@, de}i
imaginile actuale (fotografice, de cinema, de televiziune) sunt creditate a fi
m@rturii exacte capabile de o asem@nare perfect@, de o fidelitate uluitoare cu
“modelul”, oric$t ne-ar surprinde, situa]ia se prezint@ exact invers.
C@ci imaginile, “par” numai s@ se asemene lucrurilor, “par”, s@ fie
conforme, este vorba de o fidelitate, aparen]@ ^n}el@toare, de un conformism
“diabolic” care ascund deformarea, contrafacerea, iluzia.
Ce fel de “realism” sau “veridicitate” a imaginii ar putea exista c$nd ea
intr@ ^n substan]a realit@]ii, o contamineaz@, o “extermin@”, ^i imprim@ propria
sa logic@ – “o logic@ a imploziei?”.
%ntr-o lume ^n]esat@ de “televizual” }i “videocomunicare”, via]a devine
– afirm@ Jean Baudrillard – un “travelling” continuu, o dep@nare filmic@, “un
parcurs cinetic, cinematic, cinematografic”.
Complicitatea secret@ dintre imagine }i eveniment, dintre ecran }i traiul
cotidian, ^l transform@ pe om, din protagonist al unei vie]i, ^n regizor al filmului ei.
Astfel c@, din cauza indistinc]iei iremediabile, a confrunt@rii planurilor,
“poza” se substituie existen]ei, iar pelicula imaginar@ ]ine loc de destin.
“Aici spectacolul cinematografic nu ia forma propriu-zis@ a unei opere
filmice, ci ^nve}m$nteaz@ ^ntreaga via]@ ^ntr-o ambian]@ mitic@, f@c$nd ca
totul s@ par@ s@ fie pasionant”.
Putem fi sau nu de acord cu teza lui Jean Baudrillard c@ via]a este un
“travelling”, dar demonstra]ia lui privind comunicarea prin imagini ^n
civiliza]ia contemporan@ este captivant@: “Am ajuns la paradoxul c@
imaginile noastre, acelea care se rostogolesc precum valurile deasupra
banalit@]ilor cotidiene, care ne ^nv@luie via]a }i a c@ror proliferare este

132
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

poten]ial infinit@ (chiar dac@ extensia sensului este limitat@ prin finalitatea
ei), ele, imaginile, nu au nici o finalitate }i ac]ioneaz@ prin contiguitate, se
multiplic@ ^n virtutea unei epidemii contagioase, pe care nimeni nu o poate
controla ast@zi.
Lume noastr@ a devenit ^ntr-adev@r infinit@ sau exponen]ial@ prin
imagine, a fost prins@ ^ntr-un curs nebun al imaginii, ^ntr-o fascina]ie din ce ^n
ce mai vie care nu face dec$t s@ accentueze o dat@ cu video-ul }i imaginea
numeric@ de sintez@.
Am ajuns, prin urmare, la paradoxul c@ aceste imagini ne descriu egala
impasibilitate a realului }i imaginarului”.

12. Produc]ia de imagine }i raportul social de atitudine


%n spa]iul britanic al analizei comunic@rii prin imagini, Helen Haste, ^n
articolul “Splitting images: sex and science” publicat ^n New Scientist (nr.
1808 din 15 februarie 1992) f@cea urm@toarea remarc@: “R@zboiul din Golf a
afectat grani]ele dintre masculinitate }i feminitate, dintre leitmotivele privat
– public.
%ntotdeauna r@zboiul a fost socotit o ^ndeletnicire b@rb@teasc@ }i foarte
“public@”, impregnat@ p$n@ la satura]ie de atributele “masculinit@]ii”.
La televiziunea britanic@, ceea ce s-a v@zut din r@zboiul din Golf
reprezenta trei elemente distincte.
Mai ^nt$i “suprem masculin@” a fost discu]ia maraton din studio despre
strategie, tactic@ }i ^nalt@ tehnic@ militar@, cu }tiri proaspete inserate oportun
pentru a ilustra cum func]ioneaz@ “juc@riile de r@zboi”. Au fost invita]i s@
participe mai ales tehnicieni, b@rba]i cu func]ii de conducere.
Al doilea element a fost expresia de durere, team@ }i stres, vizibil@ la
solda]ii de pe front: probabil c@ pentru prima dat@ unor oameni a c@ror
masculinitate era mai presus de orice dubiu li s-a permis s@ exprime ^n public
asemenea emo]ii.
Cum s@ interpret@m aceasta: ca o extensie a domeniului acceptat al
masculinit@]ii sau ca o sfidare a lui?
Al treilea element chiar c@ reprezenta sfidarea. C@ci era prezen]a femeilor
pe c$mpul de b@taie – inclusiv a mamelor cu copii l@sa]i acas@.
Dezbaterea pro }i contra particip@rii lor reflect@ corela]ia profund@ dintre
conceptele de masculinitate – feminitate }i r@zboi-pace }i devoaleaz@
preconcep]ia c@ r@zboiul se poart@ pentru ca b@rba]ii s@ asigure protec]ia public@
a sferei private; prezen]a activ@, combatant@ a femeilor contravine acestui
leitmotiv precum }i aceluia care consider@ femeia o fiin]@ pasiv@ }i pa}nic@”.
Adaug doar faptul c@ produc]ia de imagine a televiziunii britanice
descris@ de Helen Haste, profesor de psihologie la University of Bath }i

133
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

pre}edinte a sec]iei de psihologie a British Association for the Advancement


of Science – a corespuns perfect politicii guvernului Marii Britanii care ^n
acea perioad@ avea ca prim-ministru o femeie, supranumit@ “doamna Thatcher
– m$n@ de fier”.

13. De la procesarea social@ a informa]iei la Info-Imagine


Dac@ accept@m diferen]e ^ntre direc]iile }i ritmurile de evolu]ie ale
codurilor verbale, deci }i ale oamenilor, atunci trebuie acceptat c@ rela]iile
omului cu entit@]ile fizice se soldeaz@ cu produse care au caracteristici ce
difer@ de la o comunitate la alta }i, ^n interiorul comunit@]ilor, de al un om la
altul.
Este una dintre multiplele concluzii confirmate ^n volumul “Omul,
cunoa}terea, gnoseologia”, ap@rut la Bucure}ti, Editura {tiin]ific@ }i
Enciclopedic@, 1994, autor Lucian Culda, care, ulterior, dup@ etapa parcurs@
^n lucrarea “Geneza }i Devenirea Cunoa}terii” lanseaz@ ^n ciclul “Interog@ri
Procesual-Organice” concep]ia procesual-organic@ de interogare a fiin]@rii ^n
lucrarea “Procesualitatea Social@”, Editura Licorna, 1994.
Din acel an p$n@ ^n prezent ^n domeniul de referin]@ amintesc “Critica
Psihologiilor. Posibilii Oamenilor ^n Procesualitatea Social@” (1995),
“Emergen]a }i Reproducerea Na]iunilor” (1996), “Sociologia procesual-
organic@” (1997), autorul, Lucian Culda, ^}i continu@ discursul }tiin]ific ^n
1998 ^n lucrarea “Devenirea Oamenilor ^n Procesualitatea Social@”.
Paradigma concep]iei de interogare procesual organic@ determin@ ca
domeniul de referin]@ plauzibil s@ nu fie omul, ci oamenii ^n procesualitatea
social@.
Din interiorul paradigmei procesual-organice un om reprezint@ produsul
}i expresia conexiunilor dintre bio-procesorii de informa]ie care ^i ^ntre]in
organismul }i homo-interpretorii care se constituie ^n neo-cortexul aceluia}i
om.
Prin bio-procesori omul este ^nglobat ^n bio-organizare.
Prin homo-interpretori omul este ^nglobat ^n anumite socio-organiz@ri.
Toate acestea ^ntre]in procesualitatea social@.
Este concep]ia prin care analiza de la comunicare - la comunicare prin
imagini ^}i g@se}te reverbera]ii ^n argumente transdisciplinare obligatorii
pentru interogarea impus@ de paradigm@.
“Omul emerge ca procesualitate ce posed@ capacitatea de a procesa
bio-informa]ia ^n modalit@]i noi, ce se desprind tot mai mult de limitele bio-
procesorilor cuplatori, }i care, astfel, fac posibile genuri noi de manifest@ri dar
performan]a transbiotic@ este posibil@ ^n modalit@]i dependente de organizarea
biotic@ prin intermediul eforturilor ce fac posibil@ trecerea la alte genuri de

134
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

manifest@ri dec$t cele posibile ^n limitele proces@rii biotice”, afirm@ Lucian


Culda ^n studiul amintit.
%n interpretarea procesul-organic@ se face o departjare clar@ a activit@]ii
de ^nv@]are, de manipularea informa]ional@ prin luarea ^n considerare a naturii
scopurilor urm@rite.
Proiectarea activit@]ii de ^nv@]are presupune explicitarea genului de
interpretori.
%n func]ie de caracteristicile }i stadiul proces@rii sociale a informa]iilor,
putem ob]ine nu numai procese individuale de ^nv@]are, ci }i procese colective
de ^nv@]are care s@ genereze competen]e sociale ^n procesele de gestionare
productive sau interogative ce se manifest@ ^n organiza]ii.
Omul constituie ^ntr-o procesualitate ce devine capabil@ s@-}i
interogheze situa]ia existen]ial@.
Sun Tzu, ^n Arta r@zboiului, aminte}te cuprins@ ^n Cartea
Metamorfozelor: “Cu bucuria de a trece peste greut@]i, poporul uit@ pericolul
de moarte. %n r@zboi cea mai bun@ politic@ este s@ cucere}ti statul intact;
distrugerea lui reprezint@ ultima solu]ie.”

Bibliografie:
Harold D. Lasswell, Francis Balle, Jean Paul Padioleau – Structure et fonction de la
communication dans la societe. Sociologie de l’information. Textes foundamentaux. Librairie Larousse,
Paris, 1973
Marshall McLuhan – Understandind Media: The Extensions of Man. McGraw Hill Book
Company, New York, London, 1966
Jean Cazeneuve – Sociologie de la radio-television - Presses Universitaires de France, Paris, 1974
Revista “La Recherche” nr. 289, iulie-august 1966
Vasile Preda – Exploatarea vizual@. Cercet@ri fundamentale }i aplicative. Editura }tiin]ific@ }i
enciclopedic@, Bucure}ti, 1988
Friedrich Nietzsche – Amurgul idolilor, Editura ETA, Cluj Napoca, 1993
Henri Bergson – G$ndirea }i mi}carea, Editura Polirom, Ia}i, 1995
Michael Heim – Crossroads in Virtual Reality. Understanding Images. Finding Meaning in Digital
Imagery. Francis T. Marchese, Computer Graphics Laboratory, Pace University, New York, 1995
Mircea Eliade – Mituri }i mass-media. Aspecte ale mitului. Editura Univers, Colec]ia Eseuri,
Bucure}ti, 1978
Christopher Lasch – Culture of Narcissism. American Life in an Age of Diminishing Expectations.
W.W. Norton & Company, New York, 1979
Constantin Noica – Cuv$nt ^mpreun@ despre rostirea rom$neasc@, Editura Eminescu,
Bucure}ti, 1987
William Kornblum, Carolyn D. Smith – Sociology in a Changing World. Holt, Reinhadt and
Winston, Inc. New York, 1988
Henri Pierre Cathala – Epoca dezinform@rii. Stock Editions, 1986
Jean Baudrillard – La vie est un travelling. Sciences et avenir. Hors-Serie Nr. 104, dec. 1995
Helen Haste – Splittingimages: sex and science. New Scientist nr. 1808 din 15 februarie 1992
Lucian Culda – Omul cunoa}terea, gnoseologia, Bucure}ti, Editura {tiin]ific@ }i
Enciclopedic@, 1984
Lucian Culda – Geneza }i Devenirea Cunoa}terii, Bucure}ti, Editura Editura {tiin]ific@ }i
Enciclopedic@, 1989
Lucian Culda – Procesualitatea Social@, Bucure}ti, Editura Licorna, 1994.

135
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

136
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Ton VEEN

Comunicarea intern@: Rela]iile


publice ^ncep acas@

1.Introducere
Comunicarea intern@ nu este lubrifiantul unei organiza]ii - este sistemul
nervos }i circulator al acesteia. Comunicarea intern@ nu este instrumentul
tactic al omului, este ^nsu}i omul.
C$nd este tratat subiectul comunic@rii sau al rela]iilor publice, adeseori
este luat@ ^n discu]ie, de fapt, doar comunicarea extern@: imaginea unei
organiza]ii, comunicatele de pres@, strategiile de marketing. Aceasta se
^n]elege, de cele mai multe ori, prin “rela]ii publice”, nu-i a}a? Se ^ncearc@
ob]inerea competitivit@]ii pe plan extern, se v$nd produsele companiei, se
organizeaz@ campanii de mare amploare, sunt publicate c@r]i }i reviste cu un
aspect grafic ^ngrijit, se cheltuiesc sume mari de bani pentru a pl@ti spa]ii de
reclam@ ^n ziare. {i, desigur, se sper@ c@ jurnali}tii vor reflecta ^n mod pozitiv
activitatea organiza]iei, guvernului sau, respectiv, a companiei.
Dar prin ce experien]e trec angaja]ii organiza]iei sau companiei? Ace}tia
conlucreaz@ cu to]ii pentru ca organiza]ia s@ ob]in@ profit. Activitatea fiec@ruia
dintre ei nu ^nseamn@ numai a face ceva pentru a c$}tiga bani, ci }i a colabora
cu colegii. Ei au nevoie de informa]ii, ^mp@rt@}esc cuno}tin]e, particip@ la
}edin]e, au opinii, ofer@ }i primesc sfaturi, muncesc din greu (sau nu!) }i resimt
nevoia de feed-back de apreciere din partea conduc@torilor lor.
De exemplu - importanta companie Coca-Cola: se prezint@ pe site-ul
de Internet ca fiind o companie excelent@, promi]$nd s@ ofere consumatorilor
nu numai o b@utur@ r@coritoare, ci }i valoare, bucurie }i distrac]ie. “Ace}tia
(consumatorii) merit@ cea mai bun@ calitate - de fiecare dat@”. %n acela}i timp,
Coca-Cola recunoa}te importan]a contribu]iei angaja]ilor: “Coca-Cola este
una dintre cele mai complexe organiza]ii din lume, alc@tuind un mozaic
bogat de angaja]i talenta]i care furnizeaz@ companiei noastre o varietate de
perspective intelectuale, profesionale, etnice }i culturale. Ei reflect@ na]iunile,
culturile }i limbile lumii. Politica noastr@ este de a cultiva un mediu

137
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

participativ care s@ ^i ^ncurajeze pe to]i angaja]ii s@ progreseze }i s@-}i desf@}oare


activit@]ile la un poten]ial maxim”.
Pe acela}i site se men]ioneaz@: “Locul de munc@ trebuie s@ fie un spa]iu
unde fiecare idee }i contribu]ie are valoare. Angaja]ii no}tri merit@ s@ fie trata]i
^n mod egal din punctul de vedere al politicilor salariale, avans@rilor,
asigur@rilor de s@n@tate, normelor de protec]ie }i altor aspecte legate de
activitatea pe care o desf@}oar@. Corectitudinea cu care sunt trata]i angaja]ii,
^mpreun@ cu posibilitatea de a-}i ^mbun@t@]i randamentul individual, reprezint@
cheia succesului nostru colectiv”.
Declara]ia de inten]ii a Coca-Cola este surprinz@toare pentru o
companie american@ de o asemenea anvergur@ – aceasta constituie ^ns@,
evident, un ideal, exprimarea unui credo. Se }tie c@ ^n realitate, pretutindeni,
angaja]ii se confrunt@ cu numeroase frustr@ri; se }tie c$t este de dificil@
cooperarea cu colegii, c$]i oameni sunt dezam@gi]i, c$]i simt c@ nu sunt
aprecia]i, c@ nu sunt respecta]i }i nu sunt ^ncuraja]i; c$t este de mare distan]a
^ntre }efi }i angaja]i; c$t de pu]in@ ^n]elegere exist@ ^ntre angaja]i, }i, mai ales,
c$t de pu]in@ aten]ie acord@ conduc@torii organiza]iei comunic@rii interne.
Sunt angaja]ii cu adev@rat importan]i pentru organiza]ie? Este, cu adev@rat,
nevoie de rela]ii publice pe plan intern pentru a crea o imagine pozitiv@?
%ncepe cu adev@rat procesul de rela]ii publice “acas@”?
Am auzit anumite persoane spun$nd:
“Ne cer p@rerea dup@ ce decizia a fost deja luat@. Ce rost mai are, ^n
acest caz, s@ ne cear@ p@rerea?”.
“{efii fac ce vor. Legea ne confer@ drepturi, dar suntem dependen]i,
inclusiv din punct de vedere financiar. Am fi concedia]i dac@ am
protesta”.
“Singurul lucru care ne intereseaz@ este salariul. Nu sim]im c@ ne-ar
lipsi ceva dac@ ^n cadrul organiza]iei nu putem beneficia de avantajele
comunic@rii interne. Nu ne intereseaz@ compania pentru care lucr@m”.
“Sunt purt@torul de cuv$nt al institu]iei. Dar de multe ori nu am suficiente
informa]ii pentru jurnali}ti. Le spun atunci c@ ‘nu }tiu’, dar ace}tia nu m@
cred }i, drept urmare, au ajuns s@-}i piard@ ^ncrederea ^n noi”.
“Cine sunt }efii no}tri? Sunt prietenii… celorlal]i (nu }i ai no}tri!).
Nu ^}i ^ndeplinesc atribu]iile, nu sunt lideri eficien]i }i nu }tiu s@
comunice”.
“Avem }edin]@ de bilan] ^n fiecare lun@. Dar tot ceea ce facem este s@
ne pl$ngem; at$t. Este ^ntotdeauna la fel”.
“Departamentul de conducere se reune}te, e adev@rat, ^n cadrul unei
}edin]e, ^n fiecare zi de luni. Dar noi nu }tim despre ce discut@; nu
suntem informa]i”.

138
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

A}adar, exist@ numeroase blocaje ^n comunicarea intern@:


a) Diferen]e ^ntre comunicarea formal@ }i cea informal@ (Corespunde
informa]ia oficial@ cu ceea ce discut@ angaja]ii ^ntre ei ^n timpul pauzelor de
cafea etc.?).
b) Lacune ^n comunicare (Exist@ fluxuri de comunicare? Exist@
suficiente canale de informare? Acord@ departamentul de conducere suficient@
aten]ie diferitelor grupuri de colaboratori? Ce calitate are informa]ia: frecven]@,
cantitate, inteligibilitate, relevan]@ etc.?).
c) Abilit@]i de comunicare (Dispun angaja]ii }i membrii departamentului
de conducere de abilit@]i de comunicare?).
d) Climatul ^n care se desf@}oar@ comunicarea (Care este atmosfera?
Care este stilul managerial? Exist@ suficient@ ^ncredere, respect }i transparen]@
^n comunicare?).
Comunicarea intern@ (unii speciali}ti o numesc “comunicare
organiza]ional@”) este considerat@ din ce ^n ce mai mult o parte foarte important@
a unei organiza]ii sau companii. Aceasta se ^nt$mpl@ din cauz@ c@ societatea
este ^n schimbare, ceea ce determin@ schimb@ri }i ^n cadrul organiza]iilor. Din
ce ^n ce mai multe organiza]ii ^}i schimb@ orientarea c@tre clien]i, iar angaja]ii
sunt considera]i “capitalul uman” al organiza]iei, ca }i ^n cazul Coca-Cola.
Atitudinile }i comportamentul ^n interiorul organiza]iei sunt importante pentru
imaginea extern@ a acesteia. A}adar, comunicarea intern@ este v@zut@ ca fiind
factorul esen]ial al succesului unei organiza]ii.
Exist@ c$teva cerin]e fundamentale pentru o comunicare intern@ de
calitate:
Management puternic, cooperant }i capabil s@ ia decizii;
Stil managerial deschis }i onest;
Posibilitatea de a comunica ^ntr-un limbaj familiar angaja]ilor;
Posibilit@]i suficiente de transmitere }i recep]ionare a feed-back-ului.
Comunicarea intern@ reprezint@ o provocare pentru companiile }i
organiza]iile moderne, mai ales ^n contextul noii Europe.

2. Considera]ii asupra comunic@rii interne


Ce este comunicarea? Este un transfer de informa]ii? %nseamn@ a furniza
informa]ii diferitelor grupuri-]int@? Sau se poate spune c@ aceasta este doar o
parte a comunic@rii - }i c@ adev@rata comunicare este bidirec]ional@, interactiv@,
incluz$nd mesaje }i feedback? Sau poate este un pas ^nainte: comunicarea
^nseamn@ rela]ie, modul ^n care oamenii se ^n]eleg unul cu cel@lalt, construiesc
rela]ii }i creeaz@ o lume ^n care s@ poat@ tr@i?
Modul ^n care este perceput@ comunicarea influen]eaz@ viziunea asupra
comunic@rii interne. C$nd managerii folosesc comunicarea intern@ doar pentru

139
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

a-i informa pe angaja]i ^n privin]a unor activit@]i ce urmeaz@ a fi desf@}urate,


aceasta semnific@ faptul c@ organiza]ia este orientat@ c@tre produc]ie. Pe de
alt@ parte, c$nd departamentul de conducere folose}te comunicarea intern@
pentru a pune bazele unor rela]ii cu angaja]ii, pentru a-i implica ^n procesul de
luare a deciziilor, aceasta denot@ o abordare interactiv@ a rela]iei cu resursele
umane. %n al treilea r$nd, c$nd managerii utilizeaz@ comunicarea intern@ pentru
a construi leg@turi cu angaja]ii, aceasta ^nseamn@ c@ personalul de conducere
accept@ faptul c@ angaja]ii au nevoi proprii, le asigur@ condi]ii de confort ^n
cadrul organiza]iei }i ^i motiveaz@.
Perspectiva asupra comunic@rii interne nu este determinat@ numai de
concep]iile referitoare la organizare }i conducere, ci }i de acelea referitoare la
motiva]ie }i de modul ^n care sunt percepu]i angaja]ii. Individul este privit ca
fiind o unealt@ folositoare ^n procesul de produc]ie sau o fiin]@ uman@ cu
necesit@]ile aferente? %n primul caz va fi aleas@ o strategie pragmatic@ de
comunicare, iar ^n cel de-al doilea o strategie holistic@ de resurse umane, care
plaseaz@ pe plan central calit@]ile personale ale individului.
Ce-i motiveaz@ pe oameni? Maslow exemplific@ factorii motivan]i ^n
binecunoscuta sa piramid@. El distinge cinci factori motivatori - conform unui
model ierarhic:

Nevoi Exemple Realizabile prin


Posibilit@]i de dezvoltare }i
Dezvoltare, progres, realizare profesional@,
5. Auto realizare creativitate, progres perfec]ionare, educa]ie

Respect, status, Activitate adecvat@, func]ie,


4. Stim@ }i m$ndrie, talent, titlu, promovare, salariu,
recunoa}tere experien]@ privilegii

Solidaritate, contacte C$nd ai o slujb@, te sim]i legat


interumane, rela]ii, de ceilal]i, sociabilitate, contact
3. Nevoi sociale prietenie, aten]ie, interes cu colegii, }edin]e cu angaja]ii

Loc de munc@ stabil, asigur@ri


2. Siguran]@ }i Stabilitate, sociale, pensie, contract de
certitudini ^ncredere, armonie munc@

Salariu primit ^n schimbul


1. Nevoi fizice Hran@, locuin]@ prest@rii unei activit@]i

140
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Maslow men]ioneaz@ urm@toarele reguli:


a) C$nd nevoile de la un anumit nivel sunt satisf@cute, indivizii
^ncearc@ s@ le satisfac@ pe cele situate la un nivel superior
b) Indivizii ^}i pot satisface nevoile situate la un nivel superior doar
dup@ satisfacerea celor de la nivelul inferior (A}adar, o persoan@ trebuie s@-}i
satisfac@ nevoile situate la un nivel inferior, ^nainte de a se confrunta cu cele
de la nivelurile superioare).
Piramida lui Maslow este simpl@; al]i exper]i au ^mbog@]it aceast@
schem@, ad@ug$ndu-i at$t elemente extrinseci, c$t }i intrinseci. %ns@ se poate
concluziona pe baza acestei scheme c@ poate fi folosit@ comunicarea intern@
pentru a facilita procesele de motivare. C$nd angaja]ii sunt motiva]i s@-}i
desf@}oare activitatea, s@ lucreze ^n folosul companiei, s@ coopereze cu colegii
- calitatea produselor cre}te, iar imaginea companiei se ^mbun@t@]e}te.
Aceste aspecte sunt importante ^n special pe parcursul schimb@rilor
institu]ionale. Numeroase organiza]ii trec printr-o etap@ de tranzi]ie, deoarece
societatea ^ns@}i este ^n tranzi]ie. Mul]i dintre angaja]i sunt refractari la
schimb@ri; ace}tia se tem c@-}i vor pierde siguran]a zilei de m$ine, poate chiar
slujbele }i colegii. Piramida lui Maslow demonstreaz@ c$t de importante sunt
siguran]a }i un serviciu stabil care s@ furnizeze un venit sigur. Departamentul
de comunicare intern@ trebuie s@ organizeze campanii pentru a furniza noi
motiva]ii angaja]ilor, deoarece ace}tia constituie cel mai important “capital”
al companiei.
Se disting dou@ perspective fundamentale asupra comunic@rii interne:
a) Abordarea instrumental@: comunicarea intern@ ca transport
C$nd }tiin]ele comunic@rii au ap@rut ^n Europa, ^n jurul anului 1900,
acestea s-au bazat pe }tiin]ele naturii: comunicarea era considerat@ un fel de
transport: emi]@torul transmite mesajul, acesta este transportat la receptor, iar
memoria acestuia re]ine mesajul. Astfel, mesajul constituie un stimul pentru a
schimba comportamentul receptorului ^n modul dorit de c@tre emi]@tor. A}adar,
din perspectiva acestei abord@ri, receptorul este cel care a}teapt@ mesajele; se
poate vorbi ^n multe aspecte despre un ra]ionament cauzal.
Aceast@ perspectiv@ a fost conceput@ de c@tre Shannon }i Weaver (1949)
^n binecunoscutul lor model de comunicare liniar. Acest model este ^nc@ foarte
r@sp$ndit; el prezint@ un mod liniar de transportare a mesajului de la emi]@tor
la receptor. Comunicarea ^ncepe cu sursa de informa]ii, aceasta formuleaz@
sau selecteaz@ un mesaj, emi]@torul transform@ mesajul ^n semnale }i ^l trimite
spre receptor prin intermediul unui canal. Receptorul decodific@ semnalele,
astfel mesajul ajung$nd la destina]ie. Singura problem@ o reprezint@ zgomotul,
care poate distorsiona mesajul. Un bun exemplu este cel al unui apel telefonic,
a}a cum se realizau cu o sut@ de ani ^n urm@. Ulterior, acest model a fost

141
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

^mbog@]it cu alte elemente, cum ar fi feedback-ul.


C$nd se aplic@ acest model liniar ^n cazul comunic@rii interne, accentul
cade pe activit@]ile emi]@torului. De exemplu, managerul produce mesaje care
sunt transportate la angaja]ii institu]iei. Angaja]ii vor ac]iona, ^n mod ideal, ^n
concordan]@ cu mesajele conduc@torilor. Comunicarea intern@ se desf@}oar@
de sus ^n jos.
Conform acestei abord@ri, comunicarea intern@ constituie un mijloc de
transport al informa]iilor, iar scopul acesteia este de a ob]ine comportamentul
dorit din partea angaja]ilor. Opiniile personale ale acestora sunt deseori considerate
contraproductive. Din aceast@ perspectiv@, comunicarea intern@ ar putea fi definit@
ca fiind: elaborarea, transportarea }i recep]ionarea de informa]ii }i instruc]iuni,
av$nd scopul de a realiza obiectivele companiei ^n mod eficient.
Bine^n]eles, acest tip de comunicare intern@ poate fi eficient. C$nd
exist@ un proiect ^n derulare, c$nd apar schimb@ri nea}teptate, c$nd exist@
instruc]iuni concrete, acestea trebuie comunicate angaja]ilor ^n modul cel
mai direct }i c$t mai repede posibil. %n acest fel, comunicarea intern@ este
“orientat@ c@tre ac]iune”. Scopul este de a ^ntreprinde ac]iuni ^ncununate de
succes, iar managerii pot utiliza instrumente de comunicare specifice:
newsletters, reviste interne, bro}uri, chiar }i mijloace audio-vizuale.
b) Abordarea interactiv@: comunicarea intern@ ca proces
%ncep$nd cu anii ’60 ai secolului trecut, noi concepte legate de
comunicare au fost dezvoltate ^n Europa }i Statele Unite. Conceptul de “receptor
activ” a devenit din ce ^n mai important. De exemplu, a fost elaborat@ teoria
“utilit@]ii }i recompensei”, conform c@reia efectul comunic@rii trebuia raportat
la nevoile receptorului. Comunicarea era considerat@ o activitate mult mai
complex@ dec$t simplul fapt de a emite }i a recep]iona informa]ii. Exist@
numeroase elemente psihologice, sociologice }i culturale care influen]eaz@
procesul de comunicare }i care trebuie luate ^n considerare.
Pasul urm@tor a fost elaborarea abord@rii interactive de c@tre Gerbner
(1956). Acesta acorda o importan]@ egal@ at$t emi]@torului, c$t }i receptorului
}i contextului ^n care se desf@}oar@ procesul de comunicare. Aceste elemente
nu sunt luate ^n considerare ^n mod separat. %n esen]@, comunicarea este
bidirec]ional@, dup@ cum afirmase Grunig (1992). Emiterea }i recep]ionarea
mesajelor se desf@}oar@ ^ntr-un context specific. %n acest context, cooperarea,
^n]elegerea reciproc@ }i explicarea/claritatea sunt foarte importante pentru a
realiza o comunicare eficient@.
Aceast@ perspectiv@ este legat@ de abordarea metateoretic@ a
constructivismului. Conform acestei abord@ri, lumea este perceput@ ca o serie
de procese. Indivizii au un rol activ ^n elaborarea informa]iilor. Exist@ un
num@r enorm de obiecte exterioare fiin]ei umane, ^ns@ individul le poate

142
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

^n]elege ^ntr-o varietate de moduri utile. %n consecin]@, cunoa}terea nu rezult@


din descoperire, ci din interac]iunea ^ntre “cunosc@tor” }i “cunoscut”.
Conform acestei abord@ri, comunicarea intern@ poate fi definit@ ca
reprezent$nd: totalitatea proceselor de comunicare din interiorul unei
organiza]ii. Sau, mai precis: comunicarea intern@ este un schimb continuu
de mesaje ^ntre persoanele care fac parte din aceea}i organiza]ie.
Aceasta ^nseamn@ c@ se disting procese formale }i informale de
comunicare, diferite tipuri de informa]ii }i un num@r mare de emi]@tori }i
receptori. To]i angaja]ii transmit sau primesc informa]ii referitoare la activitatea
lor, la locul de munc@ sau informa]ii private. Se remarc@ diferite fluxuri de
comunicare: verticale, paralele, diagonale. Conduc@torii organiza]iei, }efii de
echip@, angaja]ii, precum }i personalul administrativ pot lua ini]iativa
comunic@rii. Pot fi observate, de asemenea, numeroase procese de comunicare
informal@, pe l$ng@ cea formal@ inerent@ realiz@rii activit@]ilor. Transparen]a
comunica]ional@ este, desigur, esen]ial@ ^n cadrul acestui proces.
Un mod adecvat de a realiza o comunicare intern@ interactiv@ este de a
^i implica pe angaja]i ^n politica organiza]iei. Aceast@ situa]ie poate fi denumit@
prin sintagma “management interactiv”. Deseori personalul de conducere
dezvolt@ planuri strategice pentru viitor, planuri pe care angaja]ii trebuie s@ le
aplice ^n practic@ }i s@ realizeze scopurile organiza]iei. Cercet@rile ^n acest
domeniu au demonstrat c@ este foarte eficient ca respectivii angaja]i s@ fie
implica]i ^n procesul strategic. Desigur, managerii sunt cei care iau deciziile
finale, ^ns@ pot folosi ideile, opiniile }i experien]a angaja]ilor. Pe de alt@ parte,
angaja]ii vor fi mai motiva]i }i mai ^n m@sur@ s@ ating@ scopurile organiza]ionale.
Departamentul de comunicare intern@ poate s@ faciliteze acest proces prin
organizarea de reuniuni informative, realizarea de publica]ii interne etc.
%n societatea modern@ exist@ o nevoie cresc$nd@ pentru o abordare
interactiv@ a comunic@rii. Organiza]ia este din ce ^n ce mai mult considerat@ ca
fiind un mecanism dinamic, orientat c@tre progres, “un corp”. Se vorbe}te despre
o “organiza]ie care ^nva]@” ceea ce ^nseamn@ c@ organiza]ia anticipeaz@ ^n
permanen]@ tendin]ele pie]ei }i ale societ@]ii, iar angaja]ii acumuleaz@ zilnic noi
cuno}tin]e. Nu este nevoie s@ fim perfec]i, ^ns@ trebuie s@ progres@m. %n consecin]@,
este nevoie de informa]ii, chiar mai mult dec$t de at$t, de comunicare. Bine^n]eles
c@ nu pot fi luate ^n considerare informa]iile f@r@ a discuta despre condi]iile
fundamentale necesare comunic@rii, }i anume, ^n]elegere reciproc@, ^ncredere }i
respect. %n caz contrar, pot ap@rea probleme deosebite de comunicare. O organiza]ie
trebuie s@ acorde aten]ie }i urm@toarelor aspecte:
Dinamica grupului: cum interac]ioneaz@ angaja]ii pe parcursul
desf@}ur@rii activit@]ilor;
Eficien]a personal@: ce competen]e au angaja]ii }i de ce abilit@]i au

143
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

nevoie pentru comunicarea oral@ }i scris@;


Cooperarea: capacitatea angaja]ilor de a coopera;
Consultan]a: ce recomand@ri le sunt necesare managerilor, }efilor de
echip@ }i angaja]ilor;
Conflictele: cum sunt acestea gestionate.
Departamentul de comunicare intern@ poate s@ contribuie la dezvoltarea
acestor abilit@]i, la dezvoltarea culturii }i atmosferei. Comunicarea intern@
poate promova ^ntr-un mod creator transparen]a, motivarea, comportamentul
pozitiv }i abilit@]ile de comunicare ale angaja]ilor. Departamentul de
comunicare intern@ trebuie s@ se preocupe ^n mod special s@ alc@tuiasc@ un
plan strategic pentru organizarea institu]iei ^n aceast@ manier@.
Pe scurt, func]ia departamentului de comunicare intern@ este:
a) Sprijinirea procesului central: schimbul de informa]ii este necesar
pentru realizarea sarcinilor opera]ionale ale unei organiza]ii: informa]ii
referitoare la sarcinile de serviciu, informa]ii referitoare la politica institu]iei,
informa]ii despre P&O, informa]ii motivante. Managementul joac@ un rol
important ^n acest proces.
b) Promovarea implic@rii: ^mp@rt@}irea informa]iilor poate spori
implicarea angaja]ilor }i motivarea lor. Aceasta influen]eaz@ procese importante
care au loc ^n cadrul organiza]iei. Identitatea }i imaginea institu]iei sunt reunite
prin ^mp@rt@}irea informa]iilor.
c) Sprijinirea proceselor tranzi]ionale. Schimb@rile care survin ^ntr-o
institu]ie necesit@ un efort de comunicare pentru a clarifica importan]a
schimb@rii }i eforturile necesare din partea persoanelor implicate. Este
recomandat@ o abordare strategic@ interactiv@. Aceasta spore}te motiva]ia }i
competen]ele de comunicare ale angaja]ilor.
%n acest mod, speciali}tii ^n comunicarea intern@ pot contribui la crearea
unui climat pozitiv la locul de munc@ – o parte esen]ial@ a succesului unei
organiza]ii.

2.Elemente care influen]eaz@ procesul de comunicare intern@


Procesul de comunicare intern@ este unul complex, fiind influen]at de
o serie de elemente. Este necesar@ o analiz@ a acestor elemente ^nainte de
realizarea unui plan de comunicare.
Se disting, a}adar, urm@toarele elemente:
a) Obiectivele organiza]iei
Fiecare organiza]ie are un set de obiective specifice:
Obiectivele companiei: care sunt scopurile generale ale organiza]iei?
Acestea pot fi reg@site ^n declara]ia de inten]ii (vezi paragraful 4),
declara]ie care se refer@ la locul, func]ia }i contribu]ia institu]iei ^n

144
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

societate. %n plus, o companie poate avea scopul de a ob]ine profit sau


de a-}i asigura continuitatea.
Obiective de marketing: care este num@rul de tranzac]ii comerciale
realizate, v$nz@ri, concuren]@ }i ce ne dorim din acest punct de vedere.
Pot exista obiective cum ar fi: cre}terea produc]iei, sporirea num@rului
de puncte de v$nzare.
Obiective de comunicare: ce cuno}tin]e, atitudini }i comportamente
sunt dorite ^n cadrul ^ntreprinderii? Obiectivele comunica]ionale pot
fi formulate folosind verbe ca: a }ti, a g@si, a face. Ce trebuie angaja]ii
firmei s@ }tie (care vor fi cuno}tin]ele)? Ce trebuie s@ g@seasc@ (care va
fi atitudinea)? Ce trebuie s@ fac@ (a}adar, care va fi comportamentul)?
Este foarte important ca scopurile s@ fie realiste (sunt acestea realizabile?),
cuantificabile (c$t mai precis posibil) }i consecvente (unul cu cel@lalt). De
aceea este indicat s@ fie formulate scopuri SMART:
Specifice
M@surabile
Acceptabile
Realiste
La termen
b) Strategia organiza]iei
Care este strategia organiza]iei pe termen scurt, mediu }i lung? Aceasta
este o chestiune esen]ial@. Uneori este implicit@, dar organiza]iile au din ce ^n
ce mai mult nevoie de un plan strategic explicit.
Pentru a formula strategia, este necesar s@ fie definite obiectivele,
punctul de pornire }i instrumentele necesare realiz@rii obiectivelor. Este evident
c@ e necesar@ conceperea unui plan realist. Pentru a dezvolta o strategie, este
nevoie de intui]ie, inspira]ie, o bun@ cunoa}tere a scopurilor companiei }i
cercetare.
Analiza SWOT constituie un instrument eficient pentru analizarea
punctului de pornire. Pe parcursul interviurilor scrise sau orale, angaja]ii sunt
^ntreba]i:
a.Care sunt punctele tari (strong points) ale organiza]iei din care face]i
parte?
b.Care sunt punctele slabe (weak points) ale organiza]iei din care face]i
parte?
c.Care sunt oportunit@]ile (opportunities) de care beneficiaz@
organiza]ia, dup@ p@rerea dumneavoastr@?
d.Care sunt amenin]@rile (threats) cu care se poate confrunta organiza]ia
dumneavoastr@?
Strategia }i comunicarea intern@ sunt ^n leg@tur@ una cu cealalt@, din

145
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

dou@ puncte de vedere. %n primul r$nd, este nevoie de informa]ii referitoare la


opiniile angaja]ilor }i la punctele slabe }i tari. Comunicarea intern@ poate ajuta
la implementarea procesului. Este posibil s@ fie demarat un proces de
comunicare interactiv care s@ ^i implice pe angaja]i ^n luarea deciziilor. %n al
doilea r$nd, este foarte important ca angaja]ii s@ fie informa]i ^n privin]a
rezultatelor procesului strategic. Comunicarea intern@ poate s@ constituie un
suport at$t ^nainte, c$t }i dup@ definirea strategiilor organiza]iei.

c. Structura organiza]iei
Modul ^n care membrii unei organiza]ii comunic@ depinde foarte mult
de structura organiza]iei, aceasta oferind un cadru pentru procesele care au loc
^n interiorul organiza]iei. %n acel cadru se realizeaz@ diviziunea muncii }i
coordonarea. Deoarece, structural, organiza]ia este ^mp@r]it@ ^n segmente
func]ionale, comunic@rii interne ^i revine rolul de a armoniza aceste segmente
- prin transferul de informa]ii }i stimularea implic@rii ^n activitatea global@ a
organiza]iei.
Mintzberg a realizat o trecere ^n revist@ a structurilor care exist@ ^n
realitate. El distinge, astfel, }apte tipuri de organiza]ii. De exemplu:
Organiza]ia dinamic@ simpl@: ^n aceast@ organiza]ie departamentul
de conducere la nivel mediu este slab reprezentat. Organiza]ia este foarte
flexibil@. %n general, comunicarea este informal@, dar exist@ }i comunicare de
sus ^n jos }i unidirec]ional@.
Mecanismul birocratic: ^n aceast@ companie majoritatea activit@]ilor
sunt reglementate ^n raport cu norme }i structuri fixe. Numeroase activit@]i
sunt de tipul celor de rutin@. Membrii personalului de]in o mare putere.
Majoritatea companiilor de acest gen sunt unele extinse }i cu tradi]ie.
Comunicarea intern@ este deseori standardizat@, fiind foarte des ^nt$lnit@
comunicarea de sus ^n jos }i cea scris@: norme, manuale, proceduri etc.
Structur@ compartimentat@: organiza]ia de acest tip, care este, ^n
majoritatea cazurilor, de mare anvergur@, e ^mp@r]it@ ^n compartimente. Fiecare
dintre acestea este specializat, are responsabilit@]i specifice }i este, mai mult
sau mai pu]in, independent. %n cazul companiilor mari, fiecare compartiment
are propriul departament de comunicare. Aceasta presupune un risc:
compartimentele func]ioneaz@ independent }i nu exist@ coeziune, pot ap@rea
diferen]e ^ntre strategia de comunicare global@ }i comunicarea la nivel de
compartiment. Comunicarea orizontal@ este des folosit@ ^n interiorul
compartimentului, dar nu }i ^ntre compartimente. {i ^n acest caz, o bun@
comunicare intern@ este cea care poate contribui la construirea leg@turilor
^ntre compartimente.
Adhocra]ia: acest tip de organiza]ie nu e nici formal@, nici ierarhic@,

146
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

ci “plat@”. Diferen]a ^ntre }efi }i angaja]i nu este foarte mare. Ideile noi sunt
elaborate ^n cadrul grupurilor de lucru, alc@tuite din exper]i ^n diferite domenii,
comunicarea fiind, ^n general, informal@. %ntr-o adhocra]ie, inova]ia }i
creativitatea ocup@ o pozi]ie central@. Aceasta reprezint@ o structur@ adecvat@
pentru o organiza]ie care “^nva]@”. Comunicarea nu este ierarhic@ deoarece
sarcina conduc@torilor este, ^n special, de a facilita }i de a coordona desf@}urarea
proceselor. Departamentul de comunicare intern@ poate stimula ^n mod
semnificativ motivarea, comunicarea orizontal@ }i poate realiza o comunica
bidirec]ional@ }i interactiv@.
Fiecare tip de organiza]ie se confrunt@ cu poten]iale probleme de
comunicare }i prezint@ poten]iale oportunit@]i de comunicare. Pentru a le
gestiona, e necesar@ o analiz@ serioas@ a situa]iei. Uneori responsabilit@]ile }i
nevoile pot diferi. Uneori, managerii ^ncearc@ s@ schimbe structura organiza]iei.
Acest lucru este, ^ns@, unul foarte dificil, dar poate constitui o mare provocare
^n aceast@ nou@ er@ a secolului XXI.

d. Cultura organiza]iei
Ce valori }i norme comune ^mp@rt@}esc angaja]ii? Care este influen]a
acestora asupra comportamentului angaja]ilor ^n cadrul organiza]iei? %n ce
mod muncesc }i comunic@ indivizii unii cu ceilal]i? Se respect@ unii pe al]ii
sau ^}i urm@resc doar propriile interese? Care este rela]ia ^ntre }efi }i angaja]i?
Exist@ contacte, transparen]@ }i ^ncredere - sau nu? Ce simboluri exist@ ^n
cadrul companiei, ce ritualuri au angaja]ii?
To]i ace}ti factori determin@ cultura acestor organiza]ii. Indivizii laolalt@
creeaz@ un climat specific ^n fiecare organiza]ie. Departamentul de comunicare
intern@ este cel care poate influen]a acest climat.
Pe parcursul unui proiect de cercetare empiric@, Hofstede }i Sanders
(1922) au identificat }ase dimensiuni culturale:
1. Orientate c@tre proces vs. orientate c@tre rezultat: ^n culturile orientate
c@tre proces indivizii se concentreaz@ asupra mijloacelor, iar ^n cele orientate
c@tre rezultate, asupra scopurilor.
2.Orientate c@tre individ vs. orientate c@tre munc@: ^n culturile orientate
c@tre individ, bun@starea }i interesele angaja]ilor au cea mai mare importan]@.
Personalul reprezint@ capitalul uman. %n culturile orientate c@tre munc@,
randamentul este mult mai important dec$t bun@starea, iar deciziile sunt luate,
^n majoritatea cazurilor, de c@tre }efi.
3. Orientate c@tre organiza]ie vs. profesionale: ^n culturile orientate
c@tre organiza]ie, identitatea angaja]ilor deriv@ din cea a organiza]iei. Indivizii
nu au o perspectiv@ asupra viitorului ^ndep@rtat. %ntr-o cultur@ profesional@
indivizii se identific@ cu activitatea pe care o desf@}oar@, cu profesia lor.

147
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

4. Deschise vs. ^nchise: ^ntr-o cultur@ deschis@, noii veni]i se


acomodeaz@ repede, angaja]ii au dreptul de a se critica unii pe ceilal]i }i sunt
discutate multe aspecte ale activit@]ii. %n cazul culturilor ^nchise, angaja]ii nu
sunt at$t de deschi}i fa]@ de cei care vin din exterior }i nu se poart@ discu]ii.
5. Permisive vs. riguroase. %n culturile riguroase exist@ coduri de
vestimenta]ie, reguli de comportament }i se exercit@ un control strict. %n
culturile permisive, structura intern@ este instabil@, nu se pune accent prea
mare pe disciplin@.
6.Normative vs. pragmatice: ^ntr-o cultur@ normativ@, punctul de
pornire ^l constituie sarcina trasat@ angaja]ilor }i se acord@ o importan]@
deosebit@ normelor de procedur@ }i regulilor. Organiza]iile pragmatice
consider@ c@ rezultatele sunt mai importante dec$t procedurile. Dorin]ele
clientului sunt puse pe primul plan.
Toate aceste dimensiuni influen]eaz@, ^n mod esen]ial, procesul de
comunicare intern@. %ntreb@rile care apar sunt: cum poate fi definit@ structura
organiza]ional@? Este necesar, dup@ p@rerea managementului }i din punctul
de vedere al comunic@rii, ca aceast@ cultur@ s@ se schimbe? {i ^n Rom$nia
exist@ numeroase companii care trebuie s@ se schimbe, s@ devin@ mai
eficiente, s@ se modernizeze, s@ fie mai flexibile ^n contextul noii Europe.

e. Stilul managerial al organiza]iei


C$t este de important modul ^n care este condus@ o institu]ie? C$t
este de important@ influen]a asupra modului de comunicare cu angaja]ii }i
efectul asupra culturii organiza]ionale? Numero}i manageri nu sunt
con}tien]i de importan]a modului ^n care ^}i desf@}oar@ func]ia de conducere.
Ace}tia o fac a}a cum sunt obi}nui]i s@ o fac@. {i angaja]ii sunt obi}nui]i cu
un anumit stil managerial. Deseori ace}tia nu sunt obi}nui]i s@ ^}i asume
responsabilit@]i. Departamentul de comunicare intern@ poate s@-i
con}tientizeze pe manageri ^n privin]a stilului care exist@ ^n realitate }i ^n
privin]a celui dorit.
Managerii tradi]ionali sunt orienta]i c@tre sarcinile pe care trebuie s@ le
duc@ la ^ndeplinire angaja]ii. Ei sunt }efii }i ei decid ce trebuie f@cut. Ei sunt
cei care rezolv@ problemele, ei ^mpart sarcinile, ei controleaz@ angaja]ii.
Managerii mai moderni manifest@ ^n atitudini o orientare mai pronun]at@ c@tre
personal, iar responsabilit@]ile sunt delegate compartimentelor,
departamentelor, conducerii de la nivel mediu }i angaja]ilor. Ace}tia din urm@
au din ce ^n ce mai multe responsabilit@]i }i ^}i pot folosi propriul bagaj de
cuno}tin]e }i experien]e.
Hershey }i Blanchard (1977) disting dou@ aspecte al managementului:
cel orientat spre sarcini (realizarea obiectivelor) }i cel orientat spre rela]ii

148
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

(men]inerea coeziunii grupului). Combinarea celor dou@ aspecte furnizeaz@


un tabel cu patru rubrici:

Stil participativ Stilul persuasiv


Slab orientat c@tre sarcini Puternic orientat c@tre sarcini
Puternic orientat c@tre angaja]i Puternic orientat c@tre angaja]i

Stilul delegativ Stilul directiv


Slab orientat c@tre sarcini Puternic orientat c@tre sarcini
Slab orientat c@tre angaja]i Slab orientat c@tre angaja]i

Linia vertical@: orientat@ c@tre angaja]i (de la slab la puternic)


Linia orizontal@: orientat@ c@tre sarcini (de la slab la puternic)
Liderul orientat c@tre sarcini traseaz@ sarcini }i desemneaz@ roluri
angaja]ilor. El desemneaz@ activit@]ile care trebuie f@cute, planific@ }i
controleaz@. Liderul orientat c@tre angaja]i se concentreaz@ mai mult asupra
rela]iilor personale cu muncitorii }i cu ceilal]i membri ai personalului. Scopul
s@u este realizarea unui climat de munc@ pozitiv }i a unei motiv@ri eficiente.
Managementul este eficient atunci c$nd liderii ^}i adapteaz@ activit@]ile
la situa]ie }i la nevoile angaja]ilor. Evident, combina]iile sunt posibile: un
manager poate s@ fie orientat c@tre sarcini }i c@tre angaja]i ^n acela}i timp. Se
poate vorbi despre un tot unitar.
Fiec@rui stil managerial ^i corespunde propriul stil de comunicare. De
exemplu, liderul directiv comunic@ unidirec]ional, formal }i d@ instruc]iuni.
Nu se discut@ }i nu se dezbate foarte mult }i nu se fac eforturi de realizare a
coeziunii grupului. Liderul persuasiv comunic@ bidirec]ional. Angaja]ii se
constituie ^ntr-o echip@ }i ^}i rezolv@ singuri problemele. Liderul pretinde
^n]elegere reciproc@ }i ofer@ nu numai informa]ii legate de “ce” }i “unde”
trebuie f@cut, ci }i de “de ce” trebuie f@cut acel lucru.
%n general, un manager are trei sarcini importante ^ntr-o organiza]ie:
Management: planificare, control
Conducere: influen]are, instruire
Inspira]ie: s@ dea dovad@ de perspicacitate, s@ st$rneasc@ entuziasmul
angaja]ilor, s@ ofere un bun exemplu. Toate aceste trei caracteristici
sunt esen]iale pentru un manager modern, orientat c@tre viitor.

4. Declara]ia de inten]ii intern@


Pentru buna func]ionare a unei organiza]ii este necesar s@ se discearn@
^ntre ce se dore}te (obiective) }i cum se poate ob]ine ceea ce se dore}te
(strategie). %ntr-o declara]ie de inten]ii sunt formulate valorile esen]iale ale

149
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

unei organiza]ii. Aceast@ declara]ie ofer@ r@spunsuri la ^ntreb@ri cum ar fi: de


ce este important ca organiza]ia s@ existe }i ce reprezint@ organiza]ia }i angaja]ii
pentru ei ^n}i}i }i pentru societate. Realizarea unei declara]ii de inten]ii
reprezint@ o sarcin@ important@ pentru departamentul de comunicare intern@.
Personalul din departamentul de comunicare poate s@ organizeze discu]ii }i
sondaje, s@ informeze angaja]ii, s@ formuleze declara]ia ^n mod inteligent, s@
realizeze bro}uri cu circula]ie intern@ pe aceast@ tem@ etc.
O declara]ie de inten]ii este un document cu adev@rat ^nsufle]itor.
Aceasta clarific@ pozi]ia organiza]iei. Este important ca to]i angaja]ii s@ fie de
acord cu ea }i s@ doreasc@ s@ o pun@ ^n aplicare, nu numai ^n teorie, ci }i prin
fapte. Obiectivele organiza]iei trebuie s@ se armonizeze, ba chiar s@ rezulte
din declara]ia de inten]ie. Este evident@ importan]a comunic@rii interne pe
parcursul acestui proces. Oamenii trebuie s@ fie informa]i, s@ reflecteze, s@
ac]ioneze, s@ fie motiva]i, s@ fac@ schimb@ri.
Multitudinea de schimb@ri de natur@ economic@, cultural@, social@,
politic@ }i tehnic@ cu care se confrunt@ o organiza]ie }i angaja]ii s@i constituie
un motiv important pentru formularea unei declara]ii de inten]ii. Organiza]iile
trebuie s@ se adapteze schimb@rilor }i s@ defineasc@ o direc]ie clar@ ^n care
ac]ioneaz@. Sarcina departamentului de conducere este s@ stabileasc@ acea
direc]ie }i s@ prevad@ consecin]ele acesteia pentru organiza]ie }i angaja]i.
Angaja]ii au nevoie de ^ndrumare ^n timpul schimb@rilor }i de informa]ii clare
referitoare la a}tept@rile pe care le are conducerea de la ei. %n consecin]@,
managerii trebuie s@ aib@ o viziune clar@ asupra viitorului, s@ ofere o
perspectiv@ ^nsufle]itoare, care s@ uneasc@ angaja]ii pentru realizarea
obiectivelor institu]iei. O declara]ie de inten]ii ofer@ }ansa satisfacerii
necesit@]ilor fundamentale ale angaja]ilor }i organiza]iei.
Declara]ia de inten]ii con]ine patru elemente principale:
Obiectivul principal al organiza]iei sau companiei
Strategia de baz@ a organiza]iei sau companiei
Valorile centrale ale organiza]iei sau companiei
Normele esen]iale de conduit@ ale organiza]iei sau companiei
C$nd sunt luate ^n discu]ie obiectivele principale ale organiza]iei nu
se face referire la obiectivele opera]ionale sau de pia]@, ci la obiectivele cele
mai importante, la ra]iunea existen]ial@ a organiza]iei. Obiectivele principale
trebuie s@ fie ^nsufle]itoare }i de larg interes, nu s@ reflecte interesele personale
ale unuia sau mai multor grupuri. Acestea descriu rolul pe care organiza]ia
vrea s@ ^l aib@ }i responsabilit@]ile pe care }i le asum@ ^n societate.
De exemplu, renumita companie petrolier@ BP }i-a precizat urm@toarele
obiective centrale: “Toate eforturile noastre sunt concentrate asupra bun@st@rii
ac]ionarilor, angaja]ilor, clien]ilor, furnizorilor }i comunit@]ii. Noi credem ^n

150
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

stimularea continu@ a unui climat care confer@ libertate talentelor,


entuziasmului }i angajamentului personalului nostru”.
Strategia cuprinde modalit@]ile ^n care ^}i atinge organiza]ia scopurile.
%n declara]ia de inten]ii sunt descrise doar elementele esen]iale ale acesteia.
De exemplu, BP formuleaz@ urm@toarele elemente: “inovatoare… r@spuns
pozitiv la ritmul m@rit al schimb@rilor ^ntr-un mod rapid }i flexibil pentru a
ob]ine un avantaj concuren]ial real” }i “companie comercial@ bazat@ pe tehnic@,
nu numai pe tranzac]ii, de}i utiliz@m at$t achizi]ii, c$t }i v$nz@ri ^n mod selectiv
ca parte a planului nostru strategic ambi]ios”.
C$nd sunt luate ^n discu]ie valorile principale, se face referire la ceea
ce organiza]ia descrie ca fiind bine sau ca fiind r@u. Care sunt principiile etice
ale organiza]iei? Acestea reprezint@ fundamentul normelor comportamentale
ale angaja]ilor. Valorile trebuie s@ fie adaptate obiectivelor }i strategiei
companiei pentru a se sprijini reciproc. Toate trei au un caracter strategic.
BP ^}i define}te valorile ^n raport cu diferitele grupuri ]int@, de exemplu:
“integritate }i corectitudine” (fa]@ de clien]i), “^i trat@m a}a cum ne dorim s@
fim trata]i de c@tre clien]i” (fa]@ de furnizori), “un mediu de munc@ bazat pe
^ncredere, care ofer@ }anse egale }i este non-discriminatoriu” (fa]@ de angaja]i).
Normele centrale de comportament se bazeaz@ pe valori. Ce au de f@cut
^n mod concret angaja]ii }i conduc@torii? Ce se a}teapt@ de la ei? Acestea sunt
similare cu normele aplicabile activit@]ilor practice cotidiene. Desigur, ^n
declara]ia de inten]ii sunt men]ionate doar criteriile esen]iale.
O norm@ foarte important@ a companiei BP este cea a “politicii u}ilor
deschise” }i se bazeaz@ pe respectul fa]@ de individ. Aceasta semnific@ c@ un
angajat poate intr@ ^n contact direct cu autorit@]ile superioare din cadrul
companiei c$nd are o nemul]umire.
Desigur, se remarc@ similarit@]i ^ntre declara]iile de inten]ii ale multor
organiza]ii moderne. Aproape toate pun accentul pe calitate, superioritate pe
pia]@, satisfacerea clientelei, perfec]iune }i progres. %n acela}i timp, ^ns@, exist@
}i diferen]e. Anumite organiza]ii pun accentul pe aspectul comercial al
activit@]ii lor, iar altele pe cel etic sau emo]ional. O declara]ie de inten]ii bun@
trebuie s@ le includ@ pe am$ndou@.
Func]iile unei declara]ii de inten]ii sunt:
a.Func]ia de ghidare: care sunt priorit@]ile organiza]iei? Care trebuie
s@ fie obiectivele, strategiile, valorile }i normele angaja]ilor? %n ce mod trebuie
s@ progreseze managerii?
b.Func]ia de verificare: se armonizeaz@ deciziile cu declara]ia de
inten]ii? Dar comportamentul managerilor }i al angaja]ilor? Se va adapta noul
angajat la condi]iile din organiza]ie?
c.Func]ia de motivare: c$nd angaja]ii se simt implica]i ^n activitatea

151
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

organiza]iei, ace}tia pot fi implica]i }i ^n declara]ia de inten]ii, ^n activit@]ile


companiei ca un ^ntreg. Atunci se ob]ine un sentiment de comuniune ^n ceea
ce prive}te ^mp@rt@}irea obiectivelor, valorilor, normelor, strategiilor. Declara]ia
confer@ o semnifica]ie mai profund@ a activit@]ii desf@}urate de c@tre angaja]i,
mai ales atunci c$nd principiile organiza]iei concord@ cu cele personale. Astfel,
declara]ia se poate constitui ^ntr-o punte de leg@tur@ ^ntre organiza]ie }i individ.
d.Func]ia de integrare: atunci c$nd declara]ia de inten]ii este sus]inut@
de c@tre management }i angaja]i, va exista o mai pronun]at@ coeziune }i
unanimitate ^n cadrul institu]iei. Se poate spune c@ “toat@ lumea v$sle}te ^n
aceea}i direc]ie”.
e.Func]ia imagistic@: declara]ia de principii nu are numai un rol ^n
interior (identitate), ci }i ^n exteriorul organiza]iei (imagine). Aceasta
influen]eaz@ percep]ia pe care o au grupurile de interes asupra organiza]iei.
De exemplu, valorile organiza]ionale influen]eaz@ modul ^n care sunt trata]i
clien]ii. Iar atunci c$nd “calitatea” constituie un obiectiv esen]ial, aceasta va
fi folosit@ ^n exterior pentru promovarea imaginii. Din acest punct de vedere,
declara]ia de principii reprezint@ o punte de leg@tur@ ^ntre identitatea }i
imaginea unei organiza]ii.
%n continuare este prezentat@ o list@ a elementelor componente,
ac]iunilor ce trebuie ^ntreprinse }i ^ntreb@rilor ce necesit@ r@spunsuri ^n vederea
realiz@rii unei declara]ii de principii.
1.Obiectivele principale ale organiza]iei
Care sunt obiectivele motivante ale organiza]iei?
Ce este ^nsufle]itor?
Care este ra]iunea existen]ei organiza]iei?
2.Strategia de baz@ a organiza]iei
Cum se inten]ioneaz@ s@ fie atinse obiectivele?
Care este punctul de pornire?
Ce etape trebuie urmate?
Ce instrumente vor fi folosite?
3.Valorile centrale ale organiza]iei:
Ce responsabilit@]i are organiza]ia fa]@ de indivizi }i societate?
Care este rolul managementului?
Care este stilul managerial?
Ce atitudine se dore}te?
Care sunt valorile comune?
Orientarea c@tre clien]i?
Integritatea?
Onestitatea?
Respectul?

152
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Loialitatea fa]@ de organiza]ie?


Supunerea fa]@ de lider?
Munca ^n echip@?
Delegarea }i asumarea responsabilit@]ilor?
4.Normele centrale ale organiza]iei
Ce norme de conduit@ sunt alese?
Care sunt standardele de apreciere?
Ce principii c@l@uzitoare se utilizeaz@ ^n general?
Ce norme sunt folosite pentru cooperarea ^ntre colegi?
5. Planul strategic de Comunicare Intern@
Comunicarea este considerat@ important@, ^ns@ de multe ori nu este
realizat@ ^n mod sistematic. Se poate realiza un newsletter destinat angaja]ilor
sau poate fi organizat@ o }edin]@ de lucru, dar care sunt criteriile de selec]ionare
a momentului de execu]ie? {i de ce este ales un subiect sau altul?
Trebuie s@ fie clar c@ este nevoie de o anumit@ politic@ de comunicare.
Comunicarea este un instrument care contribuie la realizarea obiectivelor }i
strategiilor organiza]ionale. Este necesar@ o structur@ normativ@ conform c@reia
s@ se desf@}oare activitatea angaja]ilor.
Politica de comunicare intern@ este formulat@ ^n cadrul unui Plan de
Comunicare Intern@. Acesta este un document concis care prescrie politica pe
termen scurt, mediu }i lung a organiza]iei. El poate avea urm@toarea structur@
(cele mai importante elemente au fost deja tratate ^n paragrafele anterioare):
a. Principiile }i obiectivele organiza]iei (vezi par. 4)
b. Tendin]e }i influen]e ale mediului exterior organiza]iei
c. Elemente care influen]eaz@ organiza]ia (vezi par. 3)
d. Considera]ii asupra comunic@rii interne }i puncte de pornire (vezi
par. 2)
e. Definirea grupurilor ]int@ interne
f. Obiectivele comunic@rii interne ^n raport cu obiectivele organiza-
]ionale (vezi par. 3)
g. Selectarea instrumentelor de comunicare (vezi par. 6)
h. Planificarea cronologic@
i. Bugetul
j. Evaluarea
O organiza]ie sau companie dezvolt@, ^n general, un plan de comunicare
intern@ pe o perioad@ de 5 ani. %n fiecare an este creat un plan anual pe baza
planului de comunicare cincinal, iar planul de comunicare poate fi revizuit.
Astfel, compania este ^n m@sur@ s@ anticipeze evolu]ia ulterioar@ a
evenimentelor.
%n general, un plan strategic de comunicare are 4 etape:

153
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

a. Analiza: care este situa]ia de la care se pleac@ }i care este cea dorit@ de
c@tre organiza]ie (vezi analiza SWOT, par. 3)?
b. Planificare: care sunt grupurile ]int@, obiectivele comunic@rii }i
modalit@]ile de realizare a obiectivelor?
c. Implementare: cum inten]ioneaz@ organiza]ia s@ pun@ ^n aplicare
ac]iunile planificate? Cine de]ine responsabilit@]ile? Care sunt
costurile?
d. Evaluare: care au fost efectele comunic@rii? Ce trebuie s@ cuprind@
planurile viitoare?
%n detaliu, pentru realizarea unui plan de comunicare intern@ pot fi
urm@rite etapele de mai jos:
a. Formularea perspectivelor asupra comunic@rii interne }i a scopurilor
acesteia (vezi par. 2)
b. Analizarea culturii }i structurii companiei
c. Definirea grupurilor ]int@ interne din perspectiva nevoii de informare
}i de implicare ^n luarea deciziilor
d. Prevederea nevoilor informa]ionale }i blocajelor care pot ap@rea
e. Formularea obiectivelor comunic@rii interne: Ce trebuie angaja]ii }i
conduc@torii s@ }tie, s@ g@seasc@ }i s@ fac@?
f. Alegerea instrumentelor de comunicare ^n raport de diferitele grupuri
]int@
g. Descrierea procedurilor }i trasarea responsabilit@]ilor
h. Formularea unui plan strategic cincinal: care sunt priorit@]ile
organiza]iei?
i. Transformarea planului general ^ntr-un program anual de activit@]i:
care sunt priorit@]ile organiza]iei? Care sunt persoanele ^ns@rcinate
cu desf@}urarea activit@]ilor? Care este bugetul?
j. Utilizarea planului }i evaluarea noii structuri
%n acest fel, comunicarea intern@ dob$nde}te o pozi]ie bine definit@
^n cadrul organiza]iei. Dezvoltarea unui astfel de plan de comunicare,
precum }i ob]inerea sprijinului managerului, conducerii de la nivel mediu
}i angaja]ilor din diversele compartimente ale companiei constituie o mare
provocare.
%ntreb@rile la care trebuie g@site r@spunsuri pentru realizarea unui plan
de comunicare intern@ }i elementele principale ale acestuia sunt:
Model de baz@:
Analiz@: Care este problema de comunicare?
Planificare: Ce se poate face?
Implementare: Cum trebuie s@ se fac@?
Evaluare: Care a fost efectul?

154
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

1. Analiz@:
Care este politica organiza]iei?
Care este identitatea (dorit@) }i imaginea (dorit@)?
Care este produsul / serviciul?
Care este cultura }i structura organiza]iei?
Care sunt grupurile ]int@?
Care sunt obiectivele:
de afaceri
de marketing
de comunicare
Care este mesajul?
Ce instrumente de comunicare pot fi folosite?
Ce tip de cercetare este necesar?
1. Planificare:
Ce instrumente sunt folosite?
Ce strategie este aleas@?
Care este bugetul?
Care este rela]ia ^ntre instrumente }i grupurile ]int@?
Care este programul cronologic?
2. Implementare:
Care este scenariul concret, programul }i agenda media?
Cum este aleas@ marca firmei/stilul casei?
Care sunt coordonatorii activit@]ilor? Cum sunt ^mp@r]ite
responsabilit@]ile?
Cum decurge colaborarea cu copywriter-ii(redactori de reclame),
designerii (proiectan]i, desenatori), tipografii, presa etc.?
Cine face ce, c$nd, unde }i cum?
Care este programul de executare a activit@]ilor?
3. Evaluare:
S-a realizat evaluarea produsului }i procesului de comunicare?
Care a fost efectul activit@]ilor desf@}urate?
Ce poate fi ^mbun@t@]it ^n viitor?

6. Instrumente folosite ^n comunicarea intern@


%n comunicarea intern@ poate fi utilizat un num@r mare de instrumente:
formale }i informale, scrise }i orale etc. Foarte important@ este informa]ia
personal@ }i transmis@, ^n special, pe cale oral@ de c@tre manageri }i conducerea
de la nivel mediu. Acest tip de comunicare interpersonal@ are cel mai mare
impact asupra angaja]ilor. Un avantaj al comunic@rii orale este posibilitatea
pe care o au receptorii de a transmite feedback ^n mod imediat.

155
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Deseori, c$nd se vorbe}te despre comunicarea intern@, se vorbe}te despre


instrumente. Este foarte important ca mai ^nt$i s@ fie realizat@ o declara]ie de
principii }i un plan de comunicare intern@, a}a cum sunt descrise ^n paragrafele
anterioare. Pe baza acestora, folosirea instrumentelor are un scop precis, iar
efectele sunt mult mai ^nsemnate dec$t atunci c$nd instrumentele de comunicare
nu beneficiaz@ de o asemenea baz@ sistematic@. Instrumentele de comunicare
trebuie s@ fie ^ntotdeauna ^n rela]ie cu obiectivele, grupurile ]int@, strategia
organiza]ional@, viziunea asupra comunic@rii, cultura, structura etc. Astfel se
poate vorbi despre un proces sistematic }i strategic de comunicare!
Rezultatele etapei de analiz@ a comunic@rii interne pot fi ^nsumate ^n
c$teva modele matriciale. Mai ^nt$i, poate fi demonstrat@ rela]ia dintre
instrumentele (poten]iale sau selectate) folosite ^n scris }i o serie de variabile.

De exemplu:

Grupul ]int@ Tipul informa]iei Emi]@torul Frecven]a


Newsletter
Revist@ personal
Bro}ur@
Avizier
Raport social anual
T@ieturi din ziare
Etc.

Al doilea tabel prezint@ instrumentele de comunicare interpersonal@:

Raportul Tipul informa]iei Pre}edintele Frecven]a


{edin]@ conducere
{edin]@ de lucru
{edin]@ personal
%nt$lnire informal@
Etc.

156
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Rela]ia dintre instrumentul (poten]ial sau selectat) }i grupul ]int@:

Conducerea Primul e}alon Al doilea {oferul


superioar@ e}alon (de exemplu)
Informa]ii
despre
management
Revist@
pentru
angaja]i
Newsletter
Bro}ur@
Etc.

Aceste tabele arat@ cum }i c$nd va comunica organiza]ia. Trebuie s@ se


r@spund@ la c$teva ^ntreb@ri importante:
Sunt bine definite grupurile ]int@?
Primesc angaja]ii de la toate nivelurile suficiente informa]ii?
Exist@ suficiente canale de comunicare pentru distribuirea informa]iei
}i implicarea fiec@rui angajat al companiei?
Exist@ un echilibru ^ntre instrumentele de comunicare ^n scris }i cele
orale?
Este imposibil@ men]ionarea tuturor instrumentelor de comunicare
intern@. %n continuare este prezentat@ o list@ succint@ a acestora:
1. Instrumente scrise
Publica]ie intern@/ziar/revist@
Buletin informativ/newsletter
Publica]ie managerial@
Afi}ier
T@ieturi din ziare
Scrisori administrative
Raport anual
Rapoarte, memouri, scrisori
Postere
Bro}uri
Urn@ sugestii
2. Instrumente orale:
{edin]e de lucru generale / pe departamente

157
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

{edin]e de consultan]@
Consilier personal
%nt$lniri }i festivit@]i al personalului
{edin]e de acomodare
Discu]ii func]ionale
Discu]ii instructive
Management interactiv (MBWA)
Discu]ii de tip panel
Dezbateri
Dejun profesional
{edin]e de brainstorming
Reuniuni ^n aer liber
Ghi}eu de informa]ii
3. Instrumente digitale:
E-mail
Intranet
Site pentru discu]ii pe Internet
4.Instrumente audiovizuale
Jurnal video
Teleconferin]e
Sfatul nostru este: ^ncerca]i s@ da]i dovad@ de creativitate pentru g@sirea
unor instrumente de comunicare eficiente. La sf$r}it ve]i fi m$ndru de rezultate.

7. Anexa 1: Chestionar pe tema blocajelor ^n comunicarea intern@


Acest chestionar poate fi folosit pentru realizarea unor interviuri cu
persoane-cheie din organiza]ie. Este un instrument utilizat pentru o cercetare
cantitativ@.%ntreb@rile se refer@ la comunicarea ^n cadrul unei organiza]ii.
Comunicarea intern@ poate fi definit@ ^n diferite moduri, ^n func]ie de context
}i viziunea asupra comunic@rii. %n acest chestionar este utilizat@ defini]ia
urm@toare: toate schimburile de informa]ii din cadrul organiza]iei. Anumite
^ntreb@ri se refer@ la cultura organiza]iei.
1.Face]i o scurt@ descriere a activit@]ii / func]iei dumneavoastr@ (sarcini
}i responsabilit@]i).
2.Ce decizii trebuie s@ lua]i ^n general ^n activitatea pe care o
desf@}ura]i? %n ce privin]e?
3.De ce informa]ii ave]i nevoie pentru a lua decizii?
4.De la cine trebuie s@ primi]i aceste informa]ii?
5.Exist@ reguli formale }i informale ^n organiza]ia dumneavoastr@
referitoare la ob]inerea informa]iilor?

158
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

6.Dac@ nu exist@, crede]i c@ ar trebui impuse reguli pentru transmiterea


informa]iilor? Dac@ exist@, ar trebui acestea schimbate?
7. Care sunt cele mai importante instrumente de comunicare utilizate
^n cadrul organiza]iei dumneavoastr@?
8. Care dintre instrumentele de comunicare func]ioneaz@ eficient, ^n
opinia dumneavoastr@? De ce?
9. Care dintre instrumentele de comunicare nu func]ioneaz@ eficient,
^n opinia dumneavoastr@? De ce?
10. Care sunt coordonatele formale pe care primi]i informa]ii?
11. Ce tip de informa]ii primi]i pe aceste coordonate?
12. Care este frecven]a informa]iilor?
13. Care sunt modalit@]ile informale de receptare a informa]iilor?
14. Ce tip de informa]ii sunt recep]ionate ^n mod informal?
15. Care este frecven]a cu care recep]iona]i informa]ii ^n mod informal?
16. Primi]i informa]ii care nu v@ sunt de folos?
17. De ce v@ sunt nefolositoare aceste informa]ii?
18. Ce tip de informa]ii v@ sunt nefolositoare?
19. C$t de des se ^nt$mpl@ acest lucru (s@ primi]i informa]ii
nefolositoare)?
20. De la cine primi]i informa]ii nefolositoare?
21. Ce propuneri ave]i pentru ^mbun@t@]irea comunic@rii interne a
organiza]iei / compartimentului?
22. De ce nu au fost realizate aceste ^mbun@t@]iri p$n@ ^n momentul de
fa]@?
23. %n ce mod se iau deciziile ^n organiza]ie?
24. C$nd apar conflicte ^n cadrul organiza]iei, ce sau cine le cauzeaz@
(cel mai adesea)?
25. Cum sunt gestionate conflictele ^n cadrul organiza]iei?
26. Dup@ p@rerea dumneavoastr@, dispune]i de suficiente informa]ii
despre chestiunile relevante legate de conducerea }i strategia pe termen lung
a organiza]iei?
27. Sunte]i implicat ^n procesul de elaborare a strategiilor
organiza]ionale?
28. Descrie]i modul ^n care comunica]i cu:
a. {eful dumneavoastr@;
b. Colegii dumneavoastr@;
c. Conducerea cu responsabilitate ierarhic@;
d. Personalul de conducere;
e. Subordona]ii dumneavoastr@.
29. Cum sunte]i informat ^n privin]a rezultatelor ob]inute de c@tre firm@?

159
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

30. Ce p@rere ave]i despre cultura organiza]iei? Este o cultur@ deschis@


sau ^nchis@? Din experien]a dumneavoastr@ este comunicarea u}or sau dificil
de a realizat?
31. %n ce mod conduce managementul superior }i de la nivel mediu
organiza]ia? %i motiveaz@ }i inspir@ pe angaja]i? Acord@ aten]ie nevoilor }i
ambi]iilor dumneavoastr@?
32. Sunte]i satisf@cut de activitatea dumneavoastr@, de modul ^n care
coopera]i cu colegii }i superiorii dumneavoastr@?
Sunte]i m$ndru de compania dumneavoastr@? De ce? De ce nu?

8. Anexa 2: List@ a variabilelor ^n comunicarea intern@


%n finalul acestui capitol este oferit@ o list@ cu variabilele ^n comunicarea
intern@. Aceasta este util@ pentru:
analizarea,
dezvoltarea, }i
evaluarea comunic@rii interne.
Comunicarea intern@ este un fenomen complex, dup@ cum s-a v@zut
pe parcursul acestui capitol. Comunicarea intern@ nu se refer@ doar la informa]ii,
ci }i la competen]e }i la climatul ^n care se desf@}oar@. Evident, comunicarea
intern@ este una dintre cele mai interesante aspecte ale comunic@rii / rela]iilor
publice. Ea nu se refer@ doar la informa]ii }i comunicare, ci }i la }tiin]a
organiz@rii, sociologie, etic@ }i psihologie. Aceast@ nou@ disciplin@ a }tiin]elor
comunic@rii va cunoa}te o dezvoltare remarcabil@ ^n viitor. Lista de mai jos
prezint@ variabilele de care depinde comunicarea intern@:
1. Variabile generale
Comunicarea formal@
Comunicarea informal@
2. Informa]ia
Fluxuri informa]ionale
I. orizontale
II. verticale
III. diagonale
Canale de informare
I. informa]ii despre sarcini
II. informa]ii despre strategie
III. informa]ii despre post
IV. informa]ii despre schimbare
Subiecte
I. necesitatea unor subiecte speciale
Necesit@]i
I. definirea grupurilor ]int@

160
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Calitatea informa]iilor
I. frecven]@
II. eficacitate
III. cantitate
IV. caracter complet
V. inteligibilitate }i claritate
VI. relevan]@ }i utilitate
VII. caracter adecvat / aplicabilitate
VIII. sincronizare
IX. vitez@ a fluxului de informa]ii
3.Competen]e ^n comunicare
Profesionalism / concizie
Orientare c@tre probleme
Implicare
Comportament etic ^n raport cu angaja]ii
Echivalen]@
S@ serveasc@ intereselor
Cooperare
Orientare c@tre ^nv@]are
4. Climatul
Stilul managerial
Atitudinea colegial@
Atmosfera de grup
Rela]ia }ef / manager – angajat
Persoanele-cheie ^n transmiterea informa]ilor
%ncredere
Respect
Sinceritate

Bibliografie:
1. Bland, M., Jackson, P., Effective employee communications, Londra, 1990
2. Campbell, A., Devine, M., Young, D., A sense of mission , The Economists Books
Limited, 1990
3. Cook, M.J., Effective coaching , McGraw Hill, New York, 1999
4. Corman, S. (ed.), Foundations of organizational communication: a reader , Longman,
Londra, 1991
5. Cutlip, S.M., Center, A.H., Broom, G., Effective public relations , New Jersey, 1985
6. Deal, T.E., Kennedy, A.A., Corporate cultures, the rites and rituals of corporate life ,
Addison-Wesley, Massachusettes, 1988 (edi]ie Penguin Group)
7. Gerbner, G., ‘Toward a general model of communication’, in: Audio-Visual Communication
Review, 4, 171-199, 1956

161
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

8. Grunig, J.E., Excellence in public relations and communication management, Lawrence


Erlbaum Associates, Publishers, Hove and London, Hillsdale (N.J.), 1992
9. Handy, C.B., Understanding organizations , Penguin Books, Londra, 1985
10. Hersey, P., Blanchard, K., Management of organizational behaviour, Prentice Hall,
Englewood Cliffs, 1977
11. Hofstede, G.H., Cultures and Organizations, McGraw Hill, Londra, 1991
12. Jablin, F. (ed.), Handbook of Organizational communication, Sage, Newbury Park, 1987
13. Littlejohn, S.W., Theories of human communication , Wadsworth, California, 1992
14. Mintzberg, H., Structures in fives: Designing effective organizations, New York, 1983
15. Schein, E.H., Organizational culture and leadership, Jossey-Bass, San Francisco, 1992
16. Senge, P.M., The fifth Discipline; the Art and practice of the learning organization,
Doubleday/Currency, New York, 1990
17. Shannon, C., Weaver, W., The mathematical theory of communication, University of
Illinois Press, Urbana, 1949
18. Vos, M., Schoemaker, H., Integrated Communication: Concern, internal and marketing
communication, Lemma, Utrecht, 1999
19. Weick, E.W., Sensemaking in organizations , Sage, Londra, 1995
20. Zimbardo, P.G., Leippe, M.R., The psychology of attitude change and social influence,
McGraw-Hill, Singapore, 1991

162
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Nicolae Bibu

Management }i leadership

Temele principale ale densei comunic@ri


sus]inute de profesorul Nicolae Bibu au
fost “management”-ul }i “leadership”-ul.
Cele dou@ no]iuni au fost deconstruite analitic
p$n@ ^n cele mai mici articula]ii. De asemenea,
discursul profesorului Nicolae Bibu a topit
^n el }i o bibliografie impresionant@.
%n acela}i sens, ideea c@ “diferen]a
dintre o ]ar@ bogat@ }i o ]ar@ s@rac@ este dat@
de managementul ei” a fost amplu ilustrat@
pe parcursul acestei comunic@ri. La fel ca }i
ideea complementar@ celei precedente – c@
managementul unei ]@ri este decisiv
determinat de calitatea liderilor acesteia.
Punctele nodale ale discursului:
* leadership - caracterizare
* liderul charismatic / liderul
necharismatic
* stiluri de leadership
* management – caracterizare
* matricea performan]ei
* piramida managerial@
* caracteristici }i orient@ri
ale managementului modern

163
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Cor nel Bogdan


Cornel

Evitarea limbii de lemn }i cli}eelor


^n comunicare

Comunicarea redactorului-}ef al
cotidianului Ziua de Vest a avut ca
personaj central unul dintre inamicii
redutabili ai g$ndirii libere: „limba de
lemn”. Aplica]iile practice – oferite din
bel}ug - au adus savoare unei expuneri
mai mult dec$t necesare atunci c$nd este
vorba despre comunicare.
Punctele nodale ale discursului:
* limba ca instrument principal al
g$ndirii
* contribu]ii rom$ne}ti
la „optimizarea” limbii de lemn
* excesul de termeni tehnici ^n
comunicare
* somnul ra]iunii na}te mon}tri de
comunicare
* limba de lemn }i Puterea
* exemple ale limbii de...tranzi]ie

164
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Ildiko Foar]@

Introducere ^n retoric@

„Unul dintre scopurile ^nse}i ale acestei


discipline (al retoricii ) e tocmai s@ ne protejeze
de o g$ndire falacios@, de sofisme sau
paralogisme, - de care elocu]ia, ca }i mintea
(cea care minte sau cea care se ^n}al@), nu e
deloc str@in@. %n rest, retorica este o form@ de
etic@ }i / sau civiliza]ie, „ars bene dicendi”,
pentru antici, fiind echivalent@ cu „ars bene
vivendi”. S-ar cuveni s@ fie }i pentru cei de
ast@zi”. Aceasta este, ^n termenii retorici,
„captatio benevolentiae” al unui curs magistral.
Punctele nodale ale discursului:
* retorica – familia de cuvinte
* tipuri de retoric@
* c$teva figuri retorice

165
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Robert {erban

Importan]a comunic@rii scrise. Tehnici


de comunicare scris@

Diserta]ia sus]inut@ de directorul


executiv al proiectului a avut ca „personaj
principal” una dintre speciile comunic@rii
– anume, comunicarea scris@. Autorul ei
a reamintit c@ regulile generale de
redactare a textelor se aplic@ diferit de la
un tip de text la altul }i a dezv@luit c$teva
dintre „secretele unui text bun” (tematica
sa; unitatea con]inutului; limpezimea
scopului propus; satisfacerea exigen]elor
destinatarilor; elegan]a }i acurate]ea
con]inutului; concizia).
Punctele nodale ale discursului:
* etapele redact@rii textului;
* planul articolului;
* schi]area con]inutului;
* revizia textului;
* structura global@ a textului;
* stilul textului

166
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Valeriu [one}
Gestionarea crizelor de imagine

Comunicarea lectorului Valeriu


[one} a avut mai multe paliere. Mai
^nt$i, discu]ia s-a purtat asupra
importan]ei imaginii ^n “jocul” social.
“Fiecare organiza]ie are o imagine.
Unica ^ntrebare este dac@ aceasta are
imaginea pe care dore}te s@ o aib@” –
idee ^n jurul c@reia s-a forjat un tip
de discurs. Apoi, s-au inventariat
factorii care influen]eaz@ imaginea
public@. S-au identificat, de aseme-
nea, caracteristicile crizei de imagine
}i, nu ^n ultimul r$nd, s-au enun]at
diverse strategii de gestionare a
crizelor de imagine.
Punctele nodale ale discursului:
* imaginea conteaz@?
* imaginea social@
a organiza]iilor
* imaginea ideal@ a organiza]iei
* elemente de identitate ale unei
organiza]ii
* criza de imagine
* gestionarea crizei de imagine

167
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Thomas ACHELIS (Universitatea


din Munchen)
:

Lia Lucia EPURE

168
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Ton VEEN (Universitatea Ede,


Olanda)

Robert {ERBAN

169
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Valeriu [ONE{

Marcel TOLCEA
Nicolae BIBU

170
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

{erban FOAR[~
Flaviu C@lin RUS

Constantin M~R~SCU

171
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Thomas ACHELIS
Cornel BOGDAN

Robert {ERBAN

172
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

{erban FOAR[~
Dona TUDOR

Valeriu [ONE{

173
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Dona TUDOR
Lia Lucia EPURE

Valeriu [ONE{

174
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Nicolae BIBU
Constantin M~R~SCU

Robert {ERBAN

175
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

S.C. Pleiada S.A., editorul publica]iilor Ziua de Vest (edi]ie local@ a


cotidianului Ziua) }i Focus Vest, a derulat, prin Centrul de Comunicare „Focus
Vest”, un amplu proiect adresat persoanelor din jude]ul Timis care doresc
s@-}i dezvolte abilit@]ile de comunicare ^n rela]iile publice sau care lucreaz@
sau doresc s@ lucreze ^n acest domeniu. Derularea acestui program a fost
posibil@ ^n urma c$}tig@rii de c@tre societatea men]ionat@ a unui proiect
finan]at de Uniunea European@, ^n propor]ie de 80| din fonduri PHARE, iar
20| din resurse proprii; valoarea total@ a proiectului se ridic@ la 50.000 de
euro. (….) Durata proiectului a fost de un an.
Centrul de comunicare „Focus Vest” a derulat programe de cursuri de
traineri. De asemenea, ^n cadrul unor module condensate, au fost derulate
programe de cursuri de comunicare intern@ cu institu]ii publice }i politice din
Timi}: Inspectoratul {colar, Tehnomet, Poli]ia jude]ului Timi}, Direc]ia de
S@n@tate Public@, Asocia]ia pentru Promovarea Femeii din Rom$nia, Direc]ia
de Pensii, Organiza]ia Tinerilor Social-Democra]i.

“Cursurile s-au concentrat pe dezvoltarea abilit@]ilor de comunicare,


pe instruirea celor care lucreaz@ cu cet@]eanul sau cu alte organiza]ii, precum
}i pe etica ^n comunicare”.
Lia Lucia EPURE
coordonator al proiectului

„E important ca toate institu]iile s@ aib@ profesioni}ti ^n comunicare.


Iar proiectul nostru a pus accentul tocmai pe profesionalismul ^n comunicare”.
Robert {ERBAN
directorul executiv al proiectului

176
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Codul interna]ional de la Atena


de etic@ ^n rela]iile publice
Autor: Lucien Matrat, Fran]a
Adoptat la Atena, mai 1965, de c@tre CERP (Confedera]ia European@ de
Rela]ii Publice) }i IPRA (Asocia]ia Interna]ional@ de Rela]ii Publice)
La ^nscrierea lor, to]i membrii Asocia]iei Interna]ionale de Rela]ii Publice
se angajeaz@ s@ respecte un cod interna]ional de etic@ ce se bazeaz@ par]ial pe
Carta Na]iunilor Unite:
Lu$nd ^n considerare c@ toate statele membre ale Organiza]iei Na]iunilor
Unite au c@zut de acord s@ respecte Carta ONU care ^nt@re}te “credin]a ^n drepturile
umane fundamentale, ^n demnitatea }i valoarea persoanei” }i av$nd ^n vedere
esen]a profesiei, practicienii de rela]ii publice din aceste ]@ri trebuie s@-}i asume
sus]inerea }i respectarea principiilor expuse ^n aceast@ cart@;
lu$nd ^n considerare faptul c@, ^n afar@ de “drepturi”, fiin]ele umane au nu
numai nevoi fizice sau materiale, ci }i intelectuale, morale }i sociale - }i c@
beneficiaz@ de aceste “drepturi” doar dac@ respectivele nevoi sunt ^mplinite ^n
primul r$nd;
lu$nd ^n considerare c@, pe parcursul ^ndeplinirii obliga]iilor profesionale,
}i ^n func]ie de modul ^n care aceste obliga]ii sunt realizate, speciali}tii de rela]ii
publice pot contribui ^n mod concret la satisfacerea acestor nevoi intelectuale,
morale }i sociale;
}i, ^n cele din urm@, lu$nd ^n considerare faptul c@ folosirea unor tehnici
care le permite s@ intre simultan ^n contact cu milioane de oameni confer@
speciali}tilor de rela]ii publice o putere care trebuie limitat@ prin respectarea unui
cod moral strict;
pe baza acestor principii, to]i membrii Asocia]iei Interna]ionale de Rela]ii
Publice au c@zut de acord s@ respecte Codul Etic Interna]ional }i, dac@ ^n lumina
probelor supuse spre examinare Consiliului, se dovede}te c@ un membru a ^nc@lcat
acest cod pe parcursul ^ndeplinirii obliga]iilor sale profesionale, el/ea se va face
vinovat/@ de o grav@ abatere necesit$nd o pedeaps@ adecvat@.
%n consecin]@, membrii Asocia]iei Interna]ionale de Rela]ii Publice vor
^ncerca:
1. S@ contribuie la realizarea climatului moral }i cultural care s@ permit@
fiin]elor umane s@ se realizeze pe deplin }i s@ se bucure de drepturile imprescriptibile
la care sunt ^ndrept@]i]i conform “Declara]iei Universale a Drepturilor Omului”.

177
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

2. s@ stabileasc@ modele de comunicare }i canale care, prin dezvoltarea


liberei circula]ii a informa]iilor esen]iale, vor face ca fiecare membru al grupului
s@ simt@ c@ este informat }i ^i vor da totodat@ sentimentul implic@rii }i
responsabilit@]ii sale personale, precum }i pe cel al solidarit@]ii cu ceilal]i membri;
3. s@ se poarte ^ntotdeauna }i ^n toate ^mprejur@rile ^n a}a fel ^nc$t s@ merite
}i apoi concret, s@ asigure confiden]ialitatea celor cu care vine ^n contact;
4. s@ ]in@ minte c@, datorit@ rela]iei dintre profesia sa }i public,
comportamentul s@u - chiar }i ^n particular - va avea un impact asupra modului ^n
care profesiunea sa, ^n ansamblu, este apreciat@.
Membrii Asocia]iei Interna]ionale de Rela]ii Publice, de asemenea, vor
ac]iona:
5. Pentru a respecta ^n cadrul realiz@rii activit@]ilor profesionale principiile
morale }i regulile cuprinse ^n “Declara]ia Universal@ a Drepturilor Omului”;
6. pentru a respecta }i a men]ine demnitatea uman@, precum }i pentru a
recunoa}te dreptul fiec@rui individ de a face propriile judec@]i;
7. pentru a asigura condi]ii morale, psihologice }i intelectuale pentru
dialog ^ntr-un sens real, precum }i pentru a recunoa}te dreptul p@r]ilor implicate
de a-}i prezenta cazul }i a-}i exprima punctele de vedere;
8. pentru a ac]iona, ^n toate cazurile, ^n a}a fel ^nc$t s@ ia ^n calcul interesele
p@r]ilor implicate - at$t interesele organiza]iei pe care o servesc, c$t }i interesele
publicului-]int@;
9. pentru a realiza ac]iunile }i angajamentele utiliz$nd cuvintele astfel
^nc$t s@ se evite orice ne^n]elegere }i s@ se manifeste loialitate }i integritate ^n
toate cazurile, astfel ^nc$t s@ se p@streze ^ncrederea clien]ilor sau, respectiv, a
angaja]ilor, actuali sau din trecut, precum }i a tuturor grupelor de public-]int@ care
sunt afectate de ac]iunile sale.
Membrii Asocia]iei Interna]ionale de Rela]ii Publice, ^n schimb:
10. nu vor subordona adev@rul unor altor cerin]e;
11. nu vor transmite informa]ii care nu sunt bazate pe fapte stabilite }i
verificabile;
12. nu vor lua parte ^n orice ^ntreprindere sau ac]iune care nu este etic@ sau
onest@ sau care poate aduce atingere demnit@]ii }i integrit@]ii umane;
13. nu vor folosi nici una dintre metodele sau tehnicile “de manipulare”
concepute pentru a crea motiva]ii la nivelul subcon}tientului, pe care individul
nu le poate controla prin propria sa voin]@, astfel ^nc$t nu poate fi f@cut r@spunz@tor
de ac]iunile ^ntreprinse pe baza lor.
Acest Cod a fost adoptat de Asocia]ia Interna]ional@ de Rela]ii Publice
(IPRA) la Adunarea General@ din mai 1965.

178
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Codul interna]ional de la Lisabona


de etic@ ^n rela]iile publice
Adoptat de c@tre Adunarea General@ a Confedera]iei Europene de Rela]ii
Publice (CERP) la Lisabona, ^n 16 aprilie 1978, }i adoptat apoi, de unsprezece
dintre asocia]iile na]ionale (provenind din cincisprezece ]@ri europene) care sunt
membre ale CERP.
Sec]iunea I – Criterii }i standarde de calificare profesional@ ale
practicienilor impuse de acest cod
Clauza 1
Fiecare membru (al asocia]iei na]ionale) atestat ca atare ^n conformitate cu
regulile (asocia]iei na]ionale) este considerat, conform acestui cod, ca fiind un
practician de rela]ii publice }i care, prin urmare, se supune acestui cod.
Sec]iunea II – Obliga]ii profesionale generale
Clauza 2
%n practicarea acestei profesiuni, practicianul de rela]ii publice va respecta
principiile enun]ate ^n Declara]ia Universal@ a Drepturilor Omului - }i ^n special
libertatea de expresie }i libertatea presei, care asigur@ dreptul individului la
informare, ^n limitele confiden]ialit@]ii profesionale. De asemenea, se oblig@ s@
ac]ioneze ^n acord cu interesul public }i s@ nu lezeze demnitatea }i integritatea
individului.
Clauza 3
%n cadrul conduitei sale profesionale, specialistul ^n rela]ii publice trebuie
s@ demonstreze onestitate, integritate intelectual@ }i loialitate. %n special, va ac]iona
^n a}a fel ^nc$t s@ nu enun]e comentarii care s@ induc@ ^n eroare sau informa]ii false
sau eronate. %n acela}i timp, trebuie s@ aib@ grij@ s@ evite folosirea, fie }i accidental@,
a unor practici sau metode incompatibile cu acest cod.
Clauza 4
Activit@]ile de rela]ii publice trebuie realizate ^n mod transparent: trebuie
s@ fie u}or de identificat }i deta}at ca atare, ca av$nd o provenien]@ clar@ }i s@ nu
tind@ la a induce ^n eroare ter]ii.
Clauza 5
%n rela]ia sa cu alte profesii }i alte ramuri ale comunic@rii sociale, specialistul
de rela]ii publice trebuie s@ respecte regulile }i practicile specifice acelor profesii
sau ocupa]ii – evident, aceasta ^n m@sura ^n care respectivele practici }i reguli
sunt compatibile cu deontologia propriei sale profesii.
Sec]iunea III – Obliga]ii profesionale specifice:

179
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Fa]@ de clien]i sau angajatori


Clauza 6
Un practician de rela]ii publice nu va reprezenta interese conflictuale sau
aflate ^n competi]ie f@r@ a ob]ine ^n prealabil consim]@m$ntul expres al clien]ilor
sau angajatorilor implica]i.
Clauza 7
%n practica profesiei sale, specialistul de rela]ii publice trebuie s@ fie
discret. Trebuie, totodat@, s@ respecte cu scrupulozitate confiden]ialitatea
profesional@ }i, mai ales, nu trebuie s@ dezv@luie nici o informa]ie confiden]ial@
primit@ de la clien]ii sau angajatorii s@i actuali, din trecut sau prezent-poten]iali,
sau s@ foloseasc@ astfel de informa]ii f@r@ o autoriza]ie special@ ^n acest sens.
Clauza 8
Un practician de rela]ii publice care are un interes ce intr@ ^n conflict cu
interesul clientului sau angajatorului s@u trebuie s@ ^l fac@ cunoscut acestuia ^n cel
mai scurt timp.
Clauza 9
Un specialist de rela]ii publice nu trebuie s@ recomande clientului sau
angajatorului s@u serviciile nici unei firme sau organiza]ii fa]@ de care respectivul
specialist are un interes financiar, comercial sau de alt@ natur@ - f@r@ a face cunoscut
anterior acest interes.
Clauza 10
Un specialist de rela]ii publice nu va ^ncheia cu clientul sau angajatorul
s@u un contract prin care specialistul garanteaz@ rezultate a c@ror ob]inere nu
depinde de el.
Clauza 11
Un practician de rela]ii publice poate accepta remunerarea serviciilor sale
doar sub forma salariului sau onorariului, }i ^n nici un caz nu va accepta pl@]i sau alte
recompense materiale ^n func]ie de rezultate a c@ror realizare nu depinde de el.
Clauza 12
Un practician de rela]ii publice nu va accepta pentru serviciile prestate
unui client sau angajator nici o remunera]ie de la un ter] - sub forma unor reduceri
de pre], comisioane sau pl@]i ^n natur@ -, dec$t cu acordul clientului sau
angajatorului.
Clauza 13
Dac@ realizarea unei sarcini de rela]ii publice este pasibil@ de a determina
o abatere profesional@ grav@ }i de a implica un comportament contrar principiilor
acestui cod, practicianul trebuie s@ ^}i anun]e clientul sau angajatorul imediat }i s@
fac@ tot posibilul ca acesta s@ respecte cerin]ele codului. Dac@ clientul sau
angajatorul ^}i p@streaz@ inten]iile, practicianul trebuie cu toate acestea s@ respecte
codul, indiferent de consecin]e.
Fa]@ de opinia public@ }i mijloacele de informare

180
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Clauza 14
Spiritul acestui cod }i regulile cuprinse ^n clauzele precedente - }i anume
clauzele 2, 3, 4 }i 5 - implic@ o permanent@ preocupare din partea practicianului de
a respecta dreptul la informare, }i de asemenea datoria de a furniza informa]ie, ^n
limitele confiden]ialit@]ii profesionale. Aceste clauze implic@, de asemenea,
respectul pentru drepturile, independen]a }i ini]iativa mijloacelor de informare.
Clauza 15
Orice tentativ@ de a induce ^n eroare opinia public@ sau reprezentan]ii
acesteia este strict interzis@. Orice form@ de }antaj, corup]ie sau trafic de influen]@
- mai ales ^n rela]ia cu media de informare - este interzis@. {tirile trebuie furnizate
gratuit }i f@r@ nici o ^n]elegere privat@ sau recompens@ ilicit@ pentru folosirea sau
publicarea lor.
Clauza 16
Dac@ devine necesar@ men]inerea ini]iativei }i controlului asupra emiterii
}i distribuirii de informa]ii, potrivit principiilor acestui cod, practicianul de rela]ii
publice poate s@ achizi]ioneze spa]iu sau timp de emisie ^n conformitate cu regulile,
practicile }i uzan]ele ^n acest domeniu.
Fa]@ de colegii de breasl@
Clauza 17
Practicianul de rela]ii publice trebuie s@ nu fac@ concuren]@ neloial@
colegilor de breasl@. El nu trebuie nici s@ ac]ioneze, nici s@ se exprime ^ntr-un mod
care ar putea duce la deprecierea reputa]iei sau rezultatelor activit@]ii unui coleg
de breasl@, r@m$n$nd ^ns@ sub inciden]a clauzei 18b a acestui cod.
Fa]@ de profesie
Clauza 18
Practicianul de rela]ii publice trebuie s@ se re]in@ de la orice ac]iune care ar
putea prejudicia reputa]ia profesiei sale. %n special, el nu trebuie s@ afecteze asocia]ia
na]ional@ din care face parte, eficien]a activit@]ii sau renumele acesteia, prin atacuri
premeditate sau prin ^nc@lcarea constitu]iei }i regulilor acesteia.
Reputa]ia profesiei este responsabilitatea fiec@rui membru.
Practicianul de rela]ii publice nu are numai datoria s@ respecte el ^nsu}i
codul, dar }i:
a. S@ ajute la o mai larg@ }i bun@ cunoa}tere }i ^n]elegere a codului;
b. s@ aduc@ la cuno}tin]@ autorit@]ilor competente orice ^nc@lcare a codului
pe care el a sesizat-o;
c. s@ ^ntreprind@ tot ce ^i st@ ^n putere pentru a se asigura c@ deciziile privind
aplicarea codului de c@tre aceste autorit@]i sunt respectate }i sanc]iunile sunt puse
^n practic@.
Se consider@ c@ orice practician care permite o violare a codului a ^nc@lcat
el ^nsu}i codul.

181
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Deontologia mijloacelor
de comuicare
Libera exprimare e garantat@ de articolul 10 al Conven]iei europene
pentru ap@rarea drepturilor omului }i a libert@]ilor fundamentale, care are
urm@torul con]inut:
Paragraful 1: “Orice persoan@ are dreptul la libertatea de exprimare.
Acest drept cuprinde libertatea de opinie }i libertatea de a primi sau comunica
informa]ii sau idei f@r@ amestecul autorit@]ilor publice }i f@r@ a ]ine seama de
frontiere. Prezentul articol nu ^mpiedic@ statele s@ supun@ societ@]ile de
radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare”.
Paragraful 2: “Exercitarea acestor libert@]i ce comport@ ^ndatoriri }i
responsabilit@]i poate fi supus@ unor formalit@]i, condi]ii, restr$ngeri sau
sanc]iuni prev@zute de lege, care constituie m@suri necesare, ^ntr-o societate
democratic@, pentru securitatea na]ional@, integritatea teritorial@ sau siguran]a
public@, ap@rarea ordinii }i prevenirea infrac]iunilor, protec]ia s@n@t@]ii sau a
moralei, protec]ia reputa]iei sau a drepturilor altora, pentru a ^mpiedica
divulgarea de informa]ii confiden]iale sau pentru a garanta autoritatea }i
impar]ialitatea puterii judec@tore}ti.” (Macovei, Monica, “Libertatea de
exprimare. Decizii ale Cur]ii Europene a Drepturilor Omului”, supliment al
Revistei Rom$ne de Drepturile Omului, editat de Centrul pentru Drepturile
Omului, APADOR-CH, Bucure}ti, 1996, pag. 4)
Dup@ cum se observ@, exercitarea dreptului la libera exprimare comport@
}i anumite ^ndatoriri }i responsabilit@]i ce pot fi cuprinse ^ntr-un cod
deontologic care se aplic@ ^n interiorul unei profesii. Este adesea o tradi]ie
nescris@ care stabile}te, prin consens, ceea ce “se face” }i ceea ce “nu se face”.
%ns@ ^n toate ]@rile lumii, unele organiza]ii corporative au hot@r$t c@ este util@
redactarea unei carte a ^ndatoririlor ce revin jurnali}tilor, dar ^n acela}i timp
exist@ }i unii profesioni}ti ce denun]@ aceast@ ini]iativ@. (Bertrand, Claude-
Jean, “Deontologia mijloacelor de comunicare”, Ed. Institutul European, Ia}i,
2000, pag. 45)
%n domeniul mass-media, deontologia comunic@rii presupune (vezi
B., C-J, pag. 22) un ansamblu de principii }i reguli „rezultate din practica
profesiei, stabilite de preferin]@ ^n colaborarea cu utilizatorii, ^n scopul de a
r@spunde mai bine nevoilor diverselor categorii de popula]ie. Dintre institu]iile
democratice, jurnalismul are ceva excep]ional, }i anume puterea sa, care nu

182
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

se bazeaz@ pe un contract social, pe o delegare f@cut@ de popor – prin alegere


sau prin numire, pe baza unui document sau prin votarea unei legi care impune
norme” (B., C.-J., pag. 22). „Deontologia” mijloacelor de comunicare ^n mas@
„nu ]ine de justi]ie, nici chiar, la limit@, de moralitate, dac@ lu@m acest termen
^n sens direct. Nu este vorba doar de a fi mijloace de comunicare oneste }i
politicoase, ci de a asigura o func]ie social@ major@” (B., C.-J., pag. 22).
„Evident, deontologia nu se practic@ dec$t ^n regimurile democratice”
(B., C.-J., pag. 22). Ea nu exist@ cu adev@rat dec$t acolo unde exist@ libertate
de expresie, o anumit@ prosperitate a mijloacelor de comunicare }i jurnali}ti
competen]i, m$ndri de a-}i practica profesia. F@r@ prosperitate nu sunt
consumatori, deci nici publicitate, mijloacele de comunicare devin s@race,
corupte sau sus]inute }i controlate de c@tre stat. Aceasta ^nseamn@ c@ ^n multe
]@ri, chiar dac@ sunt considerate oficial ca democratice, deontologia nu
^nseamn@ mare lucru (B., C.-J., pag. 23).
Deontologia se bazeaz@ pe o serie de valori umane.
Valori fundamentale. Exist@ o valoare asupra importan]ei c@reia oamenii
s-au pus de acord. Aceasta e supravie]uirea speciei, destinul planetei (vezi B.,
C.-J., pag. 53). „Oamenii ^mp@rt@}esc ^n mod general anumite valori pe care se
bazeaz@ morala social@: respectul fa]@ de via]a uman@, preocuparea de a nu
face r@u nim@nui ^n mod inutil, promovarea drept@]ii }i a drepturilor omului,
^mbun@t@]irea destinului celui de l$ng@ noi, democra]ia” (B., C.-J., pag. 54).
„Mo}tenirea iudeo-greac@. %n cea mai mare parte a democra]iilor
industrializate, ideologia este la origine de inspira]ie iudeo-greac@, cre}tin@”
(B., C.-J., pag. 54). „Dup@ cum accentul cade pe una sau pe alta dintre naturile
umane, exist@ dou@ tradi]ii ^n cadrul civiliza]iei occidentale: cea catolic@ }i
cea protestant@, cea latin@ }i cea anglo-american@, cea din sudul }i cea din
nordul Europei. Prima - mai autoritar@ - pune accentul pe solidaritatea de grup
}i pe stabilitatea societ@]ii, pe c$nd cea de-a doua - mai liberal@ - pune accentul
pe individ }i pe ini]iativ@. De men]ionat c@ cea din urm@ a vegheat la apari]ia
democra]iei }i a civiliza]iei industriale. Printre valorile sale r@sp$ndite pe
plan mondial se num@r@: afirmarea egalit@]ii oamenilor, credin]a ^n progresul
uman, respectarea legii, a contractului care fondeaz@ societatea” (B., C.-J.,
pag. 54-55).
„Democra]ia. %n zilele noastre, cei mai mul]i par convin}i c@ poporul
trebuie s@-}i impun@ voin]a ^n fa]a guvernan]ilor, }i nu invers. Democra]ia,
despre care se spune c@ ar fi ^n exclusivitate cre}tin@ }i chiar protestant@, poate
s@ nu par@ compatibil@ cu Islamul tradi]ional, cu budismul, confucianismul,
hinduismul sau tribalismul. Jur@m$ntul absolut de credin]@ fa]@ de propriul
grup etnic, respectul fa]@ de caste pentru a asigura stabilitatea social@,
loialitatea fa]@ de str@mo}i, b@tr$nii comunit@]ii, de }efii clanului, asemenea

183
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

valori nu par a se potrivi cu democra]ia. Ar ^nsemna, ^ns@, s@ uit@m c@ India


este cea mai vast@ democra]ie a lumii }i c@ Japonia este una dintre cele mai
puternice” (B., C.-J., pag. 55-56).
„Libertatea de expresie
Libertatea presei. Prima voca]ie a profesionistului din mass-media
este aceea de a exercita libertatea de a comunica ^n vederea inform@rii
oamenilor cu privire la observa]iile sale asupra lumii ^nconjur@toare.
Aceast@ libertate este unul dintre drepturile umane, numite “absolute”
deoarece corespund nevoilor vitale. F@r@ comunicare nu exist@ societate,
deci nu exist@ o supravie]uire ^ndelungat@ a individului. Instaurarea unei
dictaturi este ^nso]it@ ^ntotdeauna de suprimarea libert@]ii cuv$ntului }i a
presei. Aceasta a devenit, deci, at$t un factor, c$t }i un semn al democra]iei”
(B., C.-J., pag. 56-57).
„Libertate pozitiv@. De-a lungul secolelor, libertatea presei a fost de
multe ori ^n]eleas@ ca un drept al fiec@rui cet@]ean. {i ea a fost real@ at$ta timp
c$t a fost suficient@ o sum@ mic@ de bani pentru a publica un periodic. O dat@
ce costurile au crescut, aceast@ libertate a devenit negativ@. %n consecin]@,
libertatea presei nu mai era un drept al cet@]eanului, ci a devenit un privilegiu
al plutocra]ilor sau al guvernan]ilor. De aceea a ap@rut o concep]ie nou@, cea
a “libert@]ii” }i a “agresivit@]ii rezonabile” a presei” (B., C.-J., pag. 57-58).

„Dreptul la comunicare.
Libertatea cuv$ntului }i a presei nu poate fi ^n]eleas@ numai ca o absen]@
a interdic]iei, de care profit@ doar o minoritate infim@. Ea trebuie s@ se
transforme ^n dreptul de a comunica, pentru to]i. %ns@ legiferarea accesului la
mijloacele de comunicare e de neconceput: deontologia e un mijloc respectabil
de a se ajunge la acest lucru.
Comunicarea fiind o nevoie esen]ial@ a fiin]ei umane, dreptul la
comunicare se impune: dreptul recunoscut indivizilor, grupurilor }i na]iunilor
de a face schimb de mesaje de orice fel prin orice mijloc de expresie” (B., C.-
J., pag. 58-59).
Lacunele comunic@rii. Comunicarea social@ se exercit@ la niveluri }i
direc]ii diverse. %n trei direc]ii s-ar p@rea c@ dreptul la comunicare e pu]in
exercitat }i c@ ar trebui s@ se fac@ mai mult: dinspre statul mai pu]in dezvoltat
spre statul mai puternic, dinspre cet@]eni spre puterile ^n exerci]iu }i de la un
grup la altul ^n cadrul masei. Scopul deontologiei const@, ^n parte, ^n a ^nl@tura
obstacolele. Exist@ ^ns@ un obstacol ^n comunicare care e perfect admisibil:
cazul refuzului de a comunica. Realitatea este, ^ns@, c@ pretutindeni se pretinde
o comunicare bidirec]ional@, ^n afara S.U.A. datorit@ hegemoniei lor mediatice
(vezi B., C.-J., pag. 60-61).

184
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

„Valori mediatice.
A trata subiectul deontologiei ^nseamn@ a vorbi despre ^ndatoririle
jurnali}tilor. Aceste ^ndatoriri implic@ existen]a drepturilor pe care oamenii de
pres@ le posed@, at$t ^n calitate de oameni, c$t }i ^n calitate de practicieni ai
unei meserii deosebite. Legea, de altfel, le garanteaz@ adesea unele dintre
aceste drepturi, iar unele coduri le evoc@. Jurnali}tii se bucur@ de prerogative,
^ns@ publicul trebuie s@ le cear@ socoteal@” (B., C.-J., pag. 61).
%ndatoririle umane. Obliga]iile jurnalistului constau, mai ales, ^n
^ndatoririle oric@rei fiin]e umane, aplicate ^n domeniul presei. El trebuie s@
r@spund@ nevoilor instinctive pe care par s@ le resimt@ to]i oamenii: libera
exprimare, responsabilitate }i onestitate. Valorile fundamentale ale Evangheliei,
rezumate ^n cinci cuvinte: libertate, demnitate, dreptate, pace, iubire - sunt
poli ^n jurul c@rora s-ar putea regrupa toate clauzele codurilor jurnalistice
(vezi B., C.-J., pag. 61-62).
„La sf$r}itul celui de al XIX-lea secol, profesioni}tii ^n pres@ au constituit
asocia]ii cu scopul de a-}i stabili propriile reguli ale debutului ^n meserie, ale
practicii }i de a determina publicul s@ le recunoasc@ independen]a fa]@ de stat
}i valorile proprii. Atunci s-au deschis }coli specializate, s-au scris coduri” (B.,
C.-J, pag. 63).
Valori universale. Valorile mediatice sunt, ^n foarte mare parte, acelea}i
^n toate regiunile globului unde guvernarea este democratic@. Deontologia se
bazeaz@ pe valori universale (refuzul urii, al violen]ei, al dispre]ului fa]@ de om
sau oameni) }i se armonizeaz@ cu cea mai mare parte a ideologiilor, ^ns@ nu }i cu
extremismul, totalitarismul sau fundamentalismul (vezi B., C.-J., pag. 63).
Valori medicale. Este frapant faptul c@ valorile medicale, foarte vechi,
dar valabile }i pentru secolul XXI, s-ar potrivi }i profesiei mediatice:
angajament, compasiune, integritate, competen]@, spirit de cercetare,
confiden]ialitate, responsabilitate fa]@ de beneficiari }i fa]@ de comunitate
(vezi B., C.-J., pag. 64).

Deontologia
Codurile: tipuri }i con]inuturi
Cea mai mare parte a statelor unde regimul nu este dictatorial posed@
acum cel pu]in un cod al presei, numit “cod etic”, “al onoarei” sau “de conduit@”
– sau chiar o chart@ a jurnali}tilor, reguli de conduit@ sau declara]ie de principii
(vezi B., C.-J., pag. 65).
„Natura codului. %n momentul ^n care un cod este adoptat, adesea exist@
deja o lege. %ns@ creatorii codului percep totodat@ insuficien]a acesteia. Ceea
ce redacteaz@ ace}tia nu este un text sacru care necesit@ un angajament absolut,

185
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

ci un vademecum a c@rui eficien]@ presupune c@ jurnalistul posed@ un sim]


moral.
%n orice meserie, exist@ lucruri “care se fac” }i lucruri “care nu se fac”. %n
mod tradi]ional, ele se ^nva]@ la locul de munc@, }i cel care violeaz@ uzan]ele
^n mod repetat este ostracizat. %ns@ pentru a r@m$ne vie, tradi]ia are nevoie s@
fie dezb@tut@, purificat@, actualizat@, organizat@ }i expus@ negru pe alb, la
nivel local sau na]ional. Dac@ nu, ea devine prea vag@, uneori ambigu@ ba
chiar contestabil@. %n paralel, ^n r$ndul celei mai mari p@r]i a organelor de
pres@ exist@ principii editoriale, fie transmise pe cale oral@, fie redactate” (B.,
C.-J., pag. 65-66).
„Obiectivele codurilor. Codul informeaz@ publicul asupra profesiei,
semnaleaz@ faptul c@ aceasta are reguli de conduit@. Sporindu-i credibilitatea,
codul garanteaz@ fidelitatea clientelei }i, ^n cazul mijloacelor de comunicare,
ata}amentul ofertan]ilor de publicitate, deci prosperitatea.
Codul protejeaz@ clientul, ^ns@ dincolo de aceasta creeaz@ o solidaritate
^n interiorul grupului profesional }i men]ine prestigiul profesiei, deci influen]a
sa. Nu exist@ obligatoriu inten]ia sau posibilitatea de a le respecta, ^ns@ se
ofer@, cel pu]in, un ideal. Codul d@ fiec@ruia dintre membrii comun
it@]ii profesionale un sentiment de securitate, de for]@ colectiv@.
Pe de alt@ parte, codul vizeaz@ evitarea interven]iei statului. Aceasta -
^n cazul mijloacelor de comunicare - poate fi una puternic@. Apari]ia acestui
pericol declan}eaz@ ^n r$ndul profesioni}tilor gesturi autoreformiste - primul
este acela de a elabora un cod” (B., C.-J., pag. 66-67).
Autorii codurilor. %n afar@ de codurile de origine guvernamental@ - care
se pot asimila decretelor, exist@ coduri na]ionale - concepute de c@tre o asocia]ie
sau mai multe, coduri interna]ionale, coduri f@cute de asocia]ii patronale sau
de sindicate sau chiar de asocia]ii de jurnali}ti. Exist@ coduri monomedia }i
coduri proprii unui singur organ de pres@ (vezi B., C.-J., pag. 67-68). „Un cod
deontologic ar trebui s@ fie formulat ^n mod voluntar ^n cadrul unui grup care
exercit@ acea profesiune” (B., C.-J., pag. 68). „C$nd profesioni}tii ^}i propun
s@ redacteze un cod, este de dorit ca ei s@ invite anumi]i exper]i - care observ@
}i analizeaz@ comportamentele }i con]inuturile mijloacelor de comunicare,
dar mai ales anumi]i beneficiari - care asigur@ libertatea presei. Este bine ca un
cod s@ fie acceptat de c@tre to]i membrii corpului profesional. Este }i mai bine
ca el s@ fie aprobat de societatea ^n care este elaborat” (B., C.-J., pag. 69).

Tipuri de clauze.
Definirea “practicilor scandaloase” ale mijloacelor de comunicare
variaz@ ^n func]ie de cultura unei na]iuni, de stadiul evolu]iei sale, de regimul
politic. Totu}i, ^n cea mai mare parte a codurilor se reg@sesc acelea}i reguli

186
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

fundamentale, aceasta datorit@ comunit@]ii culturale a ]@rilor unde au ap@rut


primele coduri (vezi B., C.-J., pag. 70).

Clasificarea clauzelor dup@ natura regulilor:


„Reguli ideale. Este bine s@ fie definit un scop spre care profesioni}tii
trebuie s@ tind@ chiar dac@ ar p@rea imposibil de atins: s@ nu accepte niciodat@
misiuni contrare deontologiei, s@ dispun@ de o cunoa}tere excelent@ a
subiectelor despre care vorbesc, s@-}i lase propriile opinii ^n afara reportajului
pe care ^l realizeaz@, s@ prezinte ^ntotdeauna mai multe puncte de vedere, s@
lupte ^n mod constant pentru drepturile omului” (B., C.-J., pag. 72).
Reguli generale. Anumite reguli sunt valabile pentru to]i cet@]enii –
cele care fac obiectul justi]iei sau al prescrip]iilor religioase. Alte reguli se
adreseaz@ ^n mod special jurnali}tilor: s@ nu falsifice ^n mod voluntar
informa]iile, s@ nu accepte avantaje financiare sau ^n natur@ privind publicarea
sau nepublicarea unui articol, s@ nu aib@ un comportament contrar deontologiei
(vezi B., C.-J., pag. 72).
Reguli privitoare la excep]ii. Exist@ reguli pe care un mijloc de
comunicare le poate neglija c$nd aceasta serve}te interesul public. Jurnalistul
nu trebuie s@-}i disimuleze identitatea ^n fa]a surselor, nici s@ culeag@ ^n mod
clandestin informa]iile (spre exemplu, s@ ^nregistreze clandestin o convorbire
telefonic@ privat@ f@r@ a avea acordul prealabil al ambelor p@r]i), nu trebuie s@
incite pe nimeni s@ comenteze un delict, nici s@ se amestece ^n via]a privat@ a
oamenilor (vezi B., C.-J., pag. 73).
„Reguli controversate. Mijloacele de comunicare trebuie s@ pun@ ^n
discu]ie tot ce vine de la nivel guvernamental sau trebuie s@ nu procedeze la
atacuri „nejustificate” la adresa ale}ilor? Redactorii-}efi sunt responsabili de
actele jurnali}tilor din echipa lor, sau jurnalistul nu trebuie s@ arunce niciodat@
responsabilitatea textelor sale asupra unui superior?” (B., C.-J., pag. 73)

Tipuri de clauze dup@ func]iile mijloacelor de comunicare


„S@ observe ce se petrece ^n jur. Jurnalistul nu trebuie s@ cedeze nici
unei presiuni care urm@re}te s@ influen]eze selec]ia sau prezentarea }tirilor, fie
c@ aceasta vine din interiorul sau din exteriorul profesiei” (B., C.-J., pag. 74).
„S@ ofere o imagine asupra lumii. Jurnalistul trebuie s@ se preocupe de a
oferi o imagine exact@ a planetei, s@ nu provoace xenofobie, rasism sau sexism etc.
El trebuie s@ ^mbun@t@]easc@ portretul tradi]ional f@cut altor popoare ^n ]ara sa }i s@
suscite curiozitatea }i simpatia pentru culturile lor” (B., C.-J., pag. 74).
„S@ serveasc@ drept forum. Prin intermediul media se realizeaz@
comunicarea social@, necesar@ pentru a se ajunge la compromisuri
indispensabile. Trebuie s@ fie prezentate diverse puncte de vedere asupra

187
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

marilor probleme de actualitate. Diversele grupuri sociale trebuie s@ poat@ s@


se extind@ }i cel pu]in s@ poat@ s@ r@spund@ atunci c$nd sunt implicate” (B., C.-
J., pag. 75).
„S@ propage cultura / s@ distreze. Aceste dou@ func]ii sunt asigurate,
^nainte de toate, de c@tre mijloacele de comunicare din aria divertismentului”
(B., C.-J., pag. 75).
S@ v$nd@. Exist@ reviste care tr@iesc aproape ^n exclusivitate din
publicitatea provenind dintr-un sector anume, restr$ns, al economiei. %n acest
sens, codurile sunt clare: este interzis@ eliminarea, distorsiunea, inventarea de
}tiri pentru a face pe placul ofertan]ilor de publicitate. Acestora nu trebuie s@
fie ^n nici un fel favoriza]i discriminatoriu fa]@ de concuren]@, iar jurnalistul
nu trebuie s@ se implice personal ^n nici un fel de activitate ]in$nd de publicitate
sau rela]ii publice (vezi B., C.-J., pag. 75).

Tipuri de clauze ^n func]ie de aria de ac]iune a regulilor.


Reguli proprii anumitor mijloace de comunicare. Cea mai mare parte a
codurilor se concentreaz@ pe jurnalismul scris. Ar fi recomandat, desigur, ca
toate mijloacele de comunicare s@ aib@ codul lor, ^ns@, din p@cate, exist@ destul
de pu]ine coduri specifice radio-televiziunii deoarece aceste media r@m$n
mai supuse legilor dec$t presa scris@ (vezi B., C.-J., pag. 76).
Reguli privind un sector al actualit@]ii. Anumitor categorii de oameni
de pres@ li se impune un ansamblu de reguli specifice care precizeaz@ anumite
clauze din codurile obi}nuite: jurnali}ti financiari, reporteri care realizeaz@
anchete, jurnali}ti catolici, reporteri sportivi sau fotografi de pres@. Exist@ trei
sectoare care fac obiectul unei aten]ii deosebite, }i anume: terorismul, faptele
diverse }i procesele.
%n ceea ce prive}te terorismul - jurnalistul trebuie s@ fie discret, s@
relateze rece, s@ r@m$n@ foarte prudent ^n ceea ce prive}te zvonurile.
%n redarea faptelor diverse - nu trebuie s@ se sublinieze aspecte care nu
sunt importante pentru caz: ras@, religie, profesie, numele minorilor acuza]i de
o infrac]iune, numele prietenilor }i apropia]ilor acestora.
Orice cet@]ean are dreptul la un proces echitabil, f@r@ ca judec@torul
sau jura]ii s@ fie influen]a]i de pres@ (vezi B., C.-J., pag. 76-77).
„Reguli specifice anumitor ]@ri. Ele depind fie de mo}tenirea cultural@,
fie de gradul de dezvoltare economic@, fie de structura mijloacelor de
comunicare” (B., C.-J., pag. 78).
Reguli specifice “lumii a treia”. Exist@ regiuni unde se pun probleme
pe care democra]iile industrializate nu le mai cunosc }i unde deontologia
presei const@ de obicei ^ntr-o reglementare oficial@. Se reg@se}te aici o
puternic@ preocupare pentru ap@rarea na]iunii, rena}terea sentimentului

188
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

na]ional, educarea maselor, justi]ia social@, progres economic, lupta ^mpotriva


fanatismului etc. (vezi B., C.-J., pag. 79).

Tipuri de clauze ^n func]ie de categoria profesioni}tilor.


„Reguli doar pentru patroni (}i agen]ii lor). Managerul unui mijloc de
comunicare ^n mas@ trebuie s@ separe strict interesele sale jurnalistice de cele
comerciale. El nu trebuie s@ omit@ anumite informa]ii, nici s@ dea altora o
importan]@ indus@ de un scop politic, publicitar sau demagogic, ori pentru a
ap@ra interesele grupului propriu sau ale mediilor de afaceri ^n general” (B.,
C.-J., pag. 80).
Reguli numai pentru jurnali}ti. Conform multor coduri, ei trebuie s@
r@m$n@ neutri, nu trebuie s@ participe la manifesta]ii sau s@ semneze peti]ii.
%nainte de toate, ^ns@, profesionistul trebuie s@ r@m$n@ onest: s@ evite orice
“conflict de interese”, neaccept$nd favoruri morale sau materiale - ^ntr-un
sens mai larg, el nu trebuie s@-}i utilizeze calitatea de jurnalist pentru a ob]ine
un avantaj personal oarecare. Profesionistul nu trebuie s@ provoace nici m@car
b@nuiala de a fi corupt (vezi B., C.-J., pag. 81-82).

Tipuri de clauze ^n func]ie de responsabilitatea specific@.


„Un profesionist din mass-media este responsabil ^n primul r$nd fa]@
de el ^nsu}i. El nu trebuie s@-}i tr@deze convingerile, trebuie, de asemenea, s@
refuze s@ execute o sarcin@ contrar@ deontologiei.
El este responsabil, de asemenea, fa]@ de cel care l-a angajat: nu trebuie
s@ dezv@luie nimic din afacerile interne ale firmei; trebuie s@ respecte legea }i
s@ nu atrag@ oprobriul asupra organului de pres@ pentru care lucreaz@. Nici
via]a sa privat@, nici angajamentele politice, nici foarte ^nalta remunerare a
presta]iilor exterioare nu trebuie s@ nasc@ suspiciunea unui conflict de interese.
%ns@ jurnalistul este, ^nainte de toate, responsabil fa]@ de patru grupuri (B., C.-
J., pag. 82):
„Fa]@ de colegii s@i. El nu trebuie s@-}i discrediteze ^n nici un fel
profesiunea, trebuie s@ lupte pentru drepturile jurnali}tilor }i ^mpotriva oric@rei
cenzuri; de asemenea, }i pentru accesul la informa]ie oficial@ sau privat@.
Trebuie s@ fraternizeze cu ceilal]i jurnali}ti, s@ nu le provoace prejudicii ^n
scopuri egoiste, s@ nu se ofere s@ lucreze pentru un salariu inferior, s@ nu-}i
^nsu}easc@ ideile, datele sau produsele apar]in$nd altora. El trebuie s@-}i ajute
colegii afla]i ^n dificultate, ^n special pe coresponden]ii str@ini.
Fa]@ de surse. Jurnalistul trebuie s@ respecte embargourile, s@ vegheze
la exactitatea oric@rui cuv$nt utilizat, s@ nu deformeze ^n]elesurile unui cuv$nt
cit$ndu-l ^n afara contextului, nici s@ nu deformeze un lung expozeu
rezum$ndu-l. Nu trebuie s@ publice o informa]ie dac@ aceasta i-a fost dat@ cu

189
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

condi]ia ca ea s@ nu fie f@cut@ public@ cu atribuire, nici s@ nu dezv@luie o surs@


c@reia i-a fost promis anonimatul - cu excep]ia cazului ^n care interesul public
o cere. %n schimb, el trebuie s@-}i exercite spiritul critic fa]@ de informatorii
s@i, s@ nu se lase manipulat sau “intoxicat”, s@ se ^ndoiasc@ de veridicitatea
informa]iilor provenind de la persoane aflate ^n stare de }oc sau av$nd o
natur@ u}or impresionabil@” (B. C-J, pag. 83).
Fa]@ de persoanele controversate. Jurnalistul nu trebuie s@ lanseze
acuza]ii, fie acestea chiar unele fondate, dac@ ele nu servesc binelui public.
Dac@ acuz@ sau critic@ o persoan@, el trebuie s@-i dea acesteia ocazia s@-}i
exprime punctul propriu de vedere. El nu trebuie s@ dezv@luie o caracteristic@
oarecare (sex, nume, religie etc.) dac@ aceast@ tr@s@tur@ nu este pertinent@. %n }i
mai mic@ m@sur@ el are voie s@ se serveasc@ de aceasta pentru a discredita
persoana respectiv@. Nu trebuie, de asemenea, s@ utilizeze expresii ^n mod
inutil peiorative, s@ nu ^ntineze prin insinuare. Dreptul de a informa nu trebuie
s@ fie niciodat@ utilizat ^n scopul de a prejudicia persoane sau grupuri din
punct de vedere fizic, moral, intelectual, cultural sau economic” (B., C.-J.,
pag. 83-84).
“Fa]@ de utilizatori. Profesionistul nu trebuie s@ cauzeze prejudicii
beneficiarilor utiliz$nd metode subliminale pentru a face s@ treac@ un mesaj audio-
vizual sau public$nd reportaje senza]ionale despre descoperiri medicale sau
farmaceutice susceptibile s@ creeze temeri sau speran]e nejustificate. Mijloacele
de comunicare trebuie s@ nu }ocheze con}tiin]a moral@ a publicului, s@ descopere
nevoile publicului, s@ deserveasc@ toate grupurile ce intr@ ^n componen]a acestuia.
Mijloacele de comunicare au ^ndatoriri fa]@ de societate: s@ nu satisfac@, doar,
curiozitatea publicului ci s@-i serveasc@ interesele, s@ nu publice nimic care s@
atenteze la institu]ia familiei, s@ nu fac@ elogiul “legii junglei”, s@ lupte ^mpotriva
nedrept@]ilor }i s@ vorbeasc@ ^n numele celor neprivilegia]i, s@ stimuleze
colaborarea ^ntre popoare, s@ nu speculeze frica, s@ nu cultive imoralitatea,
indecen]a sau vulgaritatea, s@ nu ^ncurajeze instinctele josnice, s@ nu glorifice
r@zboiul ^n sine, violen]a, crima (vezi B., C.-J, pag. 84-85).

Tipuri de clauze ^n func]ie de stadiul opera]iunilor.


Ob]inerea informa]iei. Jurnalistul nu trebuie s@ inventeze informa]ia,
nu trebuie s@ foloseasc@ mijloace necinstite pentru a ob]ine o informa]ie sau
o fotografie - cum ar fi disimularea propriei identit@]i, intrarea neautorizat@ pe
o proprietate privat@, ^nregistrarea unei conversa]ii pe ascuns, furtul de
documente (^n afar@ de cazul ^n care interesul public o justific@ }i ^n care nu
exist@ nici un alt mijloc de a ajunge ^n posesia acestora }i are ca sarcin@
asumat@ pe aceea de a le semnala ^n relatarea sa). Nu trebuie s@ pl@teasc@
informa]ia martorilor oculari sau criminalilor, nici s@ utilizeze mijloace

190
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

coercitive. Nu trebuie intervieva]i copiii ^n chestiuni care ^i privesc, nici s@ se


violeze dreptul la via]@ privat@ al oamenilor. S@ nu se abuzeze de naivitatea
oamenilor }i s@ nu fie ridiculiza]i. Intervievatul trebuie s@ fie prevenit despre
utilizarea ulterioar@ a declara]iilor sale }i s@ nu fie informat despre ^ntreb@ri
dinainte (vezi B., C.-J., pag. 85-86).
„Selec]ia. Nu trebuie publicat@ o ipotez@ ca }i cum ar fi vorba despre un
fapt confirmat; de asemenea, nici vreo }tire, chiar adev@rat@, dac@ ea poate s@
aduc@ prejudicii persoanelor implicate dar ^n acela}i timp, nu are utilitate
social@. Trebuie ^nl@turate zvonurile, informa]iile neverificate, comunicatele
ata}a]ilor de pres@ sau trebuie ca acestea s@ fie marcate ca atare. E necesar,
totodat@, s@ se evite „micro-sondajele” }i alte documente f@r@ valoare.
Nici o informa]ie av$nd o relativ@ importan]@ nu trebuie omis@ prin
tergivers@ri sau din la}itate, nici sub presiuni interne ori externe, directe sau
indirecte. Trebuie s@ se selecteze informa]iile ^n func]ie de importan]a lor, de
utilitatea lor pentru public }i nu de doza de curiozitate a unei mase anume,
subeducate, de dorin]a sa de divertisment, de voyeurismul s@u. S@ nu se ofere
prea mult spa]iu informa]iilor atr@g@toare sau, dimpotriv@, susceptibile de a
demoraliza popula]ia” (B., C.-J., pag. 86).
„Tratare / prezentare. Trebuie s@ se disting@ bine ^ntre “publicitar” }i
“redac]ional” }i s@ nu se amestece faptele }i comentariile. %ns@, odat@ f@cut@
aceast@ separare, orice mediu de comunicare are dreptul de a fi partizan, dac@ o
dore}te - cu condi]ia, ^ns@, de a nu deforma informa]ia. %n scopul de a furniza
o informa]ie complet@ }i comprehensibil@ trebuie s@ se pun@ actualitatea ^n
context, s@ se ofere analize, comentarii, opinii, respectivul mediu av$nd ^n
acest timp certitudinea c@ acestea corespund faptelor din real }i c@ vor fi
etichetate ^n mod clar, f@r@ vreun echivoc. Asupra oric@rei afaceri ce a st$rnit
controverse trebuie s@ se prezinte mai multe puncte de vedere. E E necesar s@
se ini]ieze, s@ se creeze pagini, respectiv emisiuni unde s@ fie dezb@tute aceste
probleme importante.
Trebuie, totodat@: s@ se verifice cu minu]iozitate datele anterior, c@ci o
ulterioar@ corectare nu va putea niciodat@ s@ }tearg@ ^ntru totul prejudiciul
adus; s@ se indice sursele, iar dac@ nu, s@ se precizeze de ce este imposibil acest
lucru; s@ se semnaleze dac@ este vorba despre informa]ii neverificate ori despre
fotografii trucate; s@ se titreze articolele }i s@ se compun@ rezumate care
corespund con]inutului respectivelor materiale de pres@. S@ nu se altereze
sensul scrisorilor primite de la cititori, prescurt$ndu-le ^ntr-un mod neadecvat;
dac@ se fac t@ieturi, suprim@ri ale unor pasaje din text, acest fapt s@ fie semnalat;
s@ se elimine pe c$t posibil riscul ca fotografiile s@ fie gre}it interpretate, s@ nu
se manipuleze cititorii prin intermediul fotografiilor sau benzilor audio, prin
distorsionarea mesajului.

191
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

S@ nu se dea unei }tiri o importan]@ indus@, s@ nu fie senza]ionalizat@”


(B., C.-J., pag. 86-87).
Dup@ publicare. Mijloacele de comunicare trebuie s@-}i recunoasc@
erorile rapid, ^n mod neechivoc, ^n cadrul unui spa]iu din pagin@ sau spa]iu de
emisie “vizibile” }i de asemenea, s@ acorde drept la replic@ tuturor celor
^ndrept@]i s@-l solicite (vezi B., C.-J., pag. 87-88).

Interpretarea }i aplicarea codurilor


Regulile unui cod deontologic sunt ^ntotdeauna vagi, niciodat@
absolute. Deontologia se g@se}te la dou@ niveluri: fundamental }i cotidian.
Rolul ^n societate al mijloacelor de comunicare trebuie inculcat, discutat,
integrat, ^ntr-un interval de timp ^ndelungat. %n nici un cod nu pot fi prev@zute
toate cazurile, trebuind adesea s@ se fac@ apel la o apreciere de bun sim] sau la
un sim] moral n@scut din reflec]ie, care, de altfel, nu pot sc@pa tradi]iei politico-
religioase a ]@rii.
Deoarece sunt utile, codurile cer formarea deontologic@ a jurnali}tilor.
Tinerii au nevoie s@ le fie trezit@ con}tiin]a, apoi s@ experimenteze pe teren
pentru a interpreta codurile }i a le adapta unei situa]ii. Codul ajut@ la luarea
deciziilor ^n caz de urgen]@, ^ns@ este perfect posibil ca un profesionist s@
ajung@ la o decizie opus@ celei luate de un coleg la fel de „responsabil” ca }i
el (vezi B., C.-J, pag. 93-94).

192
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

193
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

194
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

195
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

196
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

197
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

198
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

199
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

200
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

201
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

202
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

203
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

204
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

205
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

206
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

207
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

208
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

209
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

210
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

211
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

212
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

213
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

214
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

215
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

216
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

217
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

218
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

219
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

220
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

221
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

222
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

223
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

224
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

225
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

226
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

227
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

228
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

229
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

230
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

231
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

232
Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

233