HANGITA

monolog

Ehei, ce mi-a fost dat sa aud?! Excelenta sa, domnul marchiz Seceta ar vrea
sa se insoare cu mine? Numai ca nu-i deajuns sa vrea dumnealui sa se insoare
cu mine! Ar mai trebui ceva: sa vreau si eu!
Imi place friptura, dar cu aburul care iese din ea n-am ce face. Daca m-as fi
maritat cu toti cei care m-au cerut, ehei! As fi avut o droaie de barbati!Toti
cati poposesc la hanul asta, toti se indragostesc de mine, toti imi fac ochi
dulci! Si cati nu-mi cer sa ma marit de indata cu ei !
Si acest domn cavaler, neciolit ca un urs, sa fie asa de mojic cu mine? Din
cati clienti au trecut prin hanul meu, dumnealui e singurul care n-a incercat
sa-mi faca curte. Nu spun ca toti, asa, dintr-o data, sa se indragosteasca de
mine, dar nici sa ma dispretuiasca asa cum a facut dumnealui, caci asta ma
face sa mor de necaz!
E dusmanul femeilor? Nu le poate suferi? Sarman nebun! Pesemne ca n-a dat
inca peste o femeie care sa stie cum sa-l ia. Dar o sa dea...o sa dea. Si cine
stie daca n-a si dat? Tocmai cu de-alte astia imi place sa am de-a face. Iar de
cei ce se tin de capul meu ma plictisesc tare repede.

Nobletea nu-i de mine. La bani tin, si nu prea. Ce-mi place mie cel mai mult
e sa ma vad servita, dorita, adorata.Asta e slabiciunea mea, si asta e
slabiciunea tuturor femeilor aproape.
Nici prin gand nu-mi trece sa ma marit; n-am nevoie de stapan; imi duc viata
cinstit si ma bucur de liberattea mea. Stau de vorba cu toti , dar nu ma
indragostesc de nicunul.
Vreau sa-mi bat joc de toti caraghiosii de indragostiti plangareti si vreau sa
ma slujesc de toate viclesugurile ca sa inving, sa inmoi si sa cuceresc inimile
cele salbatice, impietrite si dusmanoase fata de noi, femeile, care suntem cel
mai minunat lucru din cate le-a zamislit maica noastra natura!