Sunteți pe pagina 1din 2

Maria Banu

Veghe
M-mpac cu frunza care cade,
M-mpac cu anii ce se duc,
M-nchin spre tinerele mlade
i m alin cu fraged suc.

M-mpac cu gndul c-o s vin


Un ceas cnd lunca va cnta
i-mbujorat de lumin
Eu n-am s fiu n preajma ta.

M-mpac cu tot ce nu se-ntoarce,


Alung acel strvechi fior
Ce-ntreab: cum s se mbarce
Spre venicii, atta dor?

M-mpac cu unda trectoare,


M-mpac cu datina rnii,
Ce ne va duce de sub soare
Aa cum ni se duc btrnii.

Dar ct va arde-n mine focul


Slvitei viei ca-n alte di
Eu nu m-aplec, nu-mi frng mijlocul
n faa vechii nedrepti.
Eu nu m-mpac cu cel ce minte,
Strivete semenul i-l fur,
Pe duman nu-l cat la cuvinte,
Ci dup fapt i iau msur.

Eu nu m-mpac cu cel ce schimb


Surs i lacrim-ntr-o marf,
Nu-l cred pe diavol cnd i plimb
Un deget ngeresc pe harf.

Cu cel ce revrsarea vieii


O vrea ntoars n pmnturi
i smuls floarea tinereii
Ca frunza veted n vnturi,

Cu cel ce unda-nvolburat
O vrea ucis la izvoare,
M-oi rzboi nempcat
Att ct voi avea suflare.

Att ct mi e dat norocul


S simt rna sub clcie,
Slvitei viei pzi-voi focul,
nalt i slobod s rmie.