Sunteți pe pagina 1din 111

Osteosarcomul

tumora malign a esutului dur, cu


electivitate pentru epifize i maxile;
tumora - face corp comun cu osul;
- are form globuroas sau fusiform;
- tegumentul este ntins i ulcerat;
este prezent adenopatia regional;
evolueaz grav, fiind nsoit de dureri
atroce ce influeneaz starea general;
animalul moare prin cahexie.
Multe semne de cancer osos sunt subtile.
Acestea pot include umflarea, chioptat, i
dureri articulare sau osoase. n unele
cazuri,, cainii care sufera de cancer osos va
aprea obosit sau avei anorexie. Ocazional,
caini va expune o cretere de mas de pe
corpul lor sau de o inflamaie dureroas n
jurul vederea tumorii.
Cauze
Cunoaterea actual a bolii nu a legat
genetica sau de sex la starea, dar cancerul
osos apare mai frecvent la rasele de talie
mare pentru a mari de cini. Unele studii au
artat o uoar cretere n dezvoltarea de
osteosarcom printre caini, care au
experimentat un prejudiciu os bont.
Diagnostic
Medicul veterinar va utiliza razele X pentru
a vizualiza masa, folosind de multe ori mai
multe unghiuri pentru a obine o imagine
exact. Alte teste includ biopsii, Testele de
snge, osoase scanri, i CAT scaneaz
pentru a vizualiza zonele osoase, i masa, n
cazul n care a descoperit. n cazul n care
diagnosticul este cancer osos, este
important s reinei c prognosticul este
adesea nefavorabil i c exist numeroase
efecte secundare la opiunile de tratament.
Managementul din partea dumneavoastr
va fi necesar.

LIMFANGITA TRAUMATIC
ACUT
n funcie de virulena microbilor, modificrile
morfopatologice i rezistena organismului,
poate evolua
sub form de:
limfangit acut seroas;
limfangit acut flegmonoas sau
purulent;
limfangit acut gangrenoas.
Limfangita acut seroas poate fi - reticular
i trunchiular;
- superficial i profund.
Limfangita seroas reticular
este inflamaia reelei capilare, a vaselor
limfatice din tegument;
se observ de obicei - n regiunile cu pielea
fin;
- reeaua capilar este - superficial;
- bine evideniat;
Simptome:
locale - pielea din regiunea respectiv este
- tumefiat;
- cald;
- foarte dureroas la palpaie;
- la presiune, edemul cedeaz i pstreaz
amprentele;
- perii din regiunea bolnav sunt zburlii;
- esutul conjunctiv subcutanat este - infiltrat;
- edemaiat;
- reeaua capilar limfatic - foarte bine
evideniat;
- plin de limf bogat n leucocite;
- endoteliul capilarelor limfatice foarte mult
ngroat;
- cnd se localizeaz la membre, regiunea
este - ngroat;
- edemaiat;
simptomele generale lipsesc.
Limfaginita acut seros trunchiular
este urmarea ptrunderii germenilor n
vasele limfatice prin soluii de contiuitate;
const n inflamaia vaselor limfatice sub
forma unor cordoane care converg spre
ganglionii limfatici;
poate fi ntlnit sub dou forme:
- limfangita seros acut trunchiular
superficial;
- limfangita seros acut trunchiular
profund.
Limfangita seros acut trunchiular
superficial
se localizeaz se obicei la nivelul membrelor
posterioare;
boala apre brusc, de obicei n timpul nopii;
animalul - apatic, adinamic, trist i abtut;
temperatura crete la cal pn la 40-410C;
marile funciuni sunt modificate;
membrul bolnav este tumefiat, cald i foarte
dureros;
vasele limfatice - sub forma unor cordoane
drepte sau sinuoase;
- din loc n loc se anastomozeaz ntre ele;
n repaus animalul ine piciorul n
semiflexiune;
n mers prezint o chioptur de gradul II
sau III.
Limfangita seros acut trunchiular profund
cuprinde trunchiurile limfatice mari
subaponevrotice;
membrul afectat este: - tumefiat;
- cald;
- foarte sensibil la palpaie profund;
n mers chioptur foarte accentuat;
simptomele generale - abatere;
- febr;
- anorexie;
pe traiectul acestor vase pot s apar nite
noduli profunzi = abcese => tumefacia i
durerea ncep s
diminue;
abcesele se deschid spontan lsnd s se
scurg la exterior o mare cantitate de puroi
cremos i bine legat;
este nsoit i de infiltraia ganglionilor
profunzi;
anatomopatologic - pereii vasculari sunt
infiltrai i edemaiai;
- endoteliul vascular infiltrat se descuameaz;
- limfa se coaguleaz => trombus =>
blocheaz lumenul vasului => aspectul i
consistena unui
cordon indurat.
Limfangita flegmonoas (sau purulent)
o continuare a limfangitei seroase
netratat sau complicat;
apariia unor abcese pe traiectul vasului
respectiv, prin ramolirea purulent a
trombuilor endovasculari i
a esutului cutanat;
dup cteva zile de la debutul bolii, pe
traiectul vaselor limfatice apar abcese de
mrimea unei msline sau
nuci => se matureaz => se deschid spontan
lsnd s se scurg la exterior o cantitate
variabil de puroi =>
ulcere i fistule prin care se scurge puroi de
culoare glbuie, filant.
Limfangita gangrenoas
se ntlnete la caii - debili;
- subnutrii;
- surmenai;
iniial, pielea din regiunea bolnav este -
tumefiat;
- cald;
- foarte sensibil;
- apar flictene care se sparg;
cu timpul pielea se necrozeaz => se
elimin sub form de sfacel => las n urma
ei o ran fr tendin de
vindecare;
n urma unor astfel de limfangite apar
adeseori - septicemie;
- piemie.
Diagnostic: - pe baza simptomelor clinice.
Diagnostic diferenial:
- limfangita reticular trebuie difereniat de
erizipelul traumatic;
- limfangita trunchiular se va diferenia de
tromboflebit.
Prognostic: - favorabil - n limfangita
reticular;
- rezervat - n limfangita trunchiular
seroas;
- grav - n cele flegmonoase i gangrenose.
Profilaxie:
tratarea corect i la timp a tuturor rnilor
accidentale i operatorii;
copitele trebuie controlate periodic;
cnd animalul prezint furcu purulent se
ndeprteaz poriunea macerat dup care
se face un tratament
local prin pudrri cu sulfat de cupru, praf de
sulfamid sau pensulaii cu Lotagen sau
formol 10%;
microbismul latent se combate prin
administrarea pe cale general de sulfamide
i antibiotice.
Tratament:
limfangitele seroase - retrocedarea
fenomenelor inflamatorii;
- resorbia edemului - diuretice;
108
- calmarea durerilor;
- combaterea infeciei;
- se face tratamentul porii de intrare;
- pe cale general sulfamide i antibiotice;
- pe membrul bolnav se aplic comprese cu
ap rece, soluie saturat de sulfat de
magneziu,
soluie Burow sau acetat de plumb;
- perfuzii cu soluii glucozate;
limfangita flegmonoas sau purulent - se
deschid i se dreneaz toate coleciile
purulente;
limfangita gangrenoas - se ndeprteaz
esuturile mortificate sau devitalizate;
local: - aspersiuni cu eter iodoformat 10%;
- pudrri cu Oximanirom;
- aerotermoterapie;
- alfachimiotripsin - resorbie i proteoliz.

BOALA TUMORAL
Definiie: neoformaii tisulare caracterizate prin:
proliferarea celular anormal, dezordonat,
invadant;
structur histologic atipic n raport cu esuturile
din care au provenit;
metabolism schimbat (glicoliz aerob);
transmiterea ereditar a modificrilor celulare
aprute.
Etiologie:
ageni cauzali: - diverse iritaii care acioneaz
asupra celulelor normale, le modific
metabolismul i
ritmul de multiplicare care devine mult mai rapid i
dezordonat
diveri virui (ex: papilomatoza cutanat a
bovinelor i cabalinelor, leucoza i
carcinomul
cavitilor nazale i orbitare la bovine);
unii parazii: - Spirocerca sp. (provoac la
cine fibrocondrosarcoame esofagiene;
Opistorchis felineus i Clonorochis
sinensis produce la pisic cancere ale
vezicii
biliare;
Gonglionema neoplasticum - epitelioame
stomacale;
traumele repetate (datorit
harnaamentului) determin distrugeri
tisulare cu refaceri celulare
continue i posibilitatea devierii procesului proliferativ
spre malignitate;
radiaiile ultraviolete, radiaiile X i alte
tipuri de iradiaii constituie iritaii fizice
responsabile de
apariia anumitor forme de cancer;
un numr impresionant de substane
(organice i anorganice) care printr-un
proces de durat cu
esuturile vii pot declana procesul de oncogenez
(estrogeni, hormoni tropi hipofizari, etc.).
Patogenie:
boala neoplazic se instaureaz atunci cnd factorii
externi, ambientali sau ai organismului, acioneaz
aspura elementelor celulare n stare potenial de
sensibilitate fa de inducia la proliferarea continu
i dezordonat;
geneza tumorilor este un fenomen complex
dependent n primul rnd de organism;
n cursul acestui proces particip n mod diferit o
serie de factori biologici:
specia - diferite specii reacioneaz diferit
la aceleai noxe cancerigene;
vrsta - frecvena crescut a tumorilor la
animalele adulte sau btrne;
sexul - este legat de rolul hormonilor
sexulai n formarea tumorilor;
hrana - reducerea aportului caloric al
alimentelor scade i ntrzie dezvoltarea
tumorilor.
Morfologia tumorilor:
n geneza tumorilor se pot distinge trei faze:
Faza leziunilor pretumorale;
Faza tumorilor benigne;
Faza tumorilor maligne.
ntre aceste faze nu se poate face ntotdeauna o
delimitare precis;
n tumorile provocate de virusuri (sarcomul lui Rous,
leucozele aviare) cea de a doua faz este srit
datorit evoluiei cancerizrii foarte rapizi.
Tabloul clinic al bolii tumorale:
n raport cu caracterele morfologice i anatomoclinice,
tumorile se pot grupa n dou mari categorii: -
benigne;
maligne.
Tumorile benigne se caracterizeaz prin:
creterea lent;
coeficient micotic sczut;
bine delimitate de esuturile vecine;
extirparea se face cu uurin;
urmat de vindecarea definitiv;
ablaia tumorii nu este urmat de metastaze sau
recidive.
Tumorile maligne
au o cretere rapid;
sunt uni sau multicentrice;
provoac metastaze i recidive n urma extirprii
lor;
animalul sufer un proces de intoxicaie i
caectizare lent, urmat de moarte.
Morfologic o tumor malign se distinge n general
dup urmtoarele caractere:
aspect histoid determinat de predominana
esututlui embrionar;
cretere infiltrativ;
75
caracter heterolog i heterotopic;
coeficient mitotic crescut;
atipii cariokinetice, monstruoziti celulare,
hipertrofii nucleolare.
n evoluia unei tumori se pot diferenia trei etape:
faza local;
faza de extindere regional, cu apariia adenopatiilor;
faza de generalizare, datorit transportului
metastatic i dezvoltrii unor noi focare tumorale, n
ntreg
organismul.
Faza local - reprezentat de dezvoltarea focarului
tumoral primar.
Semnele clinice:- un singur semn clinic caracteristic:
prezena tumorii;
difuze, necaracteristice i difer n funcie
de localizare;
tumor primitiv cu volum mare =>
compresiuni asupra unor esuturi sau
organe => tulburri
funcionale nespecifice (durere, disfagie, jen n
micare, etc.);
durerea - apare n general mai trziu;
este difuz;
difer ca intensitate n funcie de
localizare;
este precoce n cancerul pulmonar, n
tumorile mamare;
n localizrile externe, pielea - se subiaz;
se erozioneaz;
se ulcereaz.
Faza de extindere regional
Semne clinice: - apariia n vecintate, a unor tumori
satelite;
ganglionii regionali - modificai;
au aspectul unor mase dure;
contur neuniform;
adereni la esuturile vecine i la piele;
reacie ganglionar + tumori secundare
=> compresiuni asupra nervilor, vaselor
sau organelor
vecine => semnele clinice complexe.
extensia regional se poate realiza pe ci diferite: -
limfatic;
sanguin;
perineural;
prin implantare.
tumorile maligne de origine ecto- i endodermic se
propag n general pe cale limfatic;
tumorile maligne de origine mezodermic folosesc
mai frecvent calea venoas (din care cauz adenopatia
regional poate lipsi).
Faza de generalizar e
apariia metastazelor n ntreg organismul, cu
localizri extrem de diferite;
Semnele clinice: - puine i incerte;
cahexie;
insuficien pulmonar;
insuficien cardiac;
anemie;
constipaie alternant cu diaree;
adinamie, apatie, etc.
Metastazarea - orice tumor secundar decelabil care
apare n afara regiunii oncologice a tumorii primare.
Caracteristici:
este o proprietate a tumorii maligne;
se formeaz mai adesea n esutul
conjunctiv, metastazarea intraepitelial
fiind foarte rar;
invazia metastatic se produce pe cale -
limfatic;
76
sanguin;
perineural;
prin implantare.
este favorizat de - slbirea intercelular;
actul chirurgical fr respectarea ablaiei;
rntgenoterapie cu doze sub limita
terapeutic.
Mecanismul metastazei neoplazice se desfoar n
faze succesive:
detaarea celulelor neoplazice din masa tumorii
originare n curs de cretere infiltrativ (fragmentarea-
frmiarea grmezilor);
invazia interstiiilor cavitilor i canalelor naturale
sau a lumenului capilarelor i micilor vase limfatice i
sangvine;
transportul pasiv la distan, urmnd cursul (fluxul)
lichidelor organice, al limfei i sngelui.
Starea precanceroas - o stare morbid care, deseori
sau uneori, se transform n cancer.
Pot fi considerate leziuni precanceroase:
hiperplazia n focar - papiloamele;
polipii;
hiperplaziile nodulare ale organelor
glandulare;
proliferrile de pe marginea ulcerelor vechi,
recidivante;
dezvoltarea vicioas a unor esuturi - tumorile
benigne;
procesele distrofice.
n aprecierea strii precanceroase s se in cont de:
condiiile generale ale organismului - cronicitate;
stabilizare aparent;
vrst;
proba terapeutic;
condiiile de mediu - contactul repetat/permanent
cu noxe cancerigene;
alimentaie;
infecii intermitente.
Stadializarea tumorilor
Clasificarea T.N.M., elaborat de Owen (1980):
scop: - aprecierea mai precis a extinderii
aparente a bolii;
gruparea pe stadii, n raport cu criteriile
de pronostic;
Stadializarea clinic T.N.M. a tumorilor mamare la
canine:
T - tumoare primar
T0 tumora nu poate fi evideniat
T1 tumor cu diametrul maxim sub 3 cm
T1a tumor mobil
T1b tumor fixat la piele
T1c tumor fixat la planul muscular
T2 tumor cu diametrul maxim 3-5 cm
T2a tumor mobil
T2b tumor fixat la piele
T2c tumor fixat la planul muscular
T3 tumor cu diametru maxim >5 cm
T3a tumor mobil
T3b tumor fixat la piele
T3c tumor fixat la planul muscular
T4 mastit carcinomatoas
77
Tumorile multiple se clasific independent:
N ganglioni limfatici regionali (GLR)
M metastaze la distan
N0 - nu se evideniaz invadarea GLR
N1 - invadarea GLR monolateral
N1a GLR nefixai
N1b GLR fixai
N2 - invadarea GLR bilateral
N1a GLR nefixai
N1b GLR fixai
M0 - nu se evideniaz metastaze la distan
M1 - metastaze la distan prezente inclusiv n
ganglionii limfatici distali
Tratamentul general al fracturilor
administrarea de chimioterapice i antibiotice, att
local ct i pe cale general, cu scopul de a preveni
instalarea infeciei;
seroterapia antigangrenoas i antitetanic este
obligatorie n cazurile de fracturi deschise i infectate;
administrarea de analgezice generale (Algocalmin) n
prima i eventual a doua zi;
terapia cu vitaminele B1 i C va fi aplicat imediat dup
reducerea i imobilizarea fracturii;
administrarea calciului i a vitaminei D2 se va face dup
aproximativ 3 sptmni;
n primele 2 sptmni postoperator - alimentele s nu
conin cantiti mari de calciu;
tonice generale;
alimentaie bogat n sruri minerale i vitamine;
micare.

DIAGNOSTICUL

Evaluarea initiala a unui pacient cu suspiciune de


osteosarcom osos include un istoric medical amanuntit si
un examen fizic atent.
Nicun test de laborator este un indicator sigur al
cancerului osos.
Radiografia poate arata localizarea, marimea si forma
cancerului osos; osteosarcomul in general are un aspect
radiologic destul de caracteristic. Buna calitate a
radiografiilor este esentiala pentru diagnosticul
diferential si evaluarea agresivitatii tumorii la nivelul
osului respectiv. Imaginea radiografica este folosita ca un
ghid pentru biopsie si ca un ajutor esential pentru
examenul histologic.
Daca exista leziuni, analize mai aprofundate, cum ar fi un
CT, un RMN, o angiografie sau o scintigrafie osoasa vor fi
efectuate in centre specializate.
Tomografia computerizata (CT) este un test in care, prin
intermediul unor calculatoare si a razelor X, se creeaza o
imagine tridimensionala a interiorului organismului
nostru. Este utila pentru stadializare si pentru
planificarea preoperatorie. Trebuie sa fie realizata prin
injectarea unei substante speciale, a mediului de
contrast, pentru a obtine mai multe detalii, a vedea
vasele principale si a localiza exact tumora. CT-ul poate si
sa ajute in stabilirea celei mai bune zone pentru
biopsiere.
Imagistica prin rezonanta magnetica (IRM), insa,
foloseste, prin intermediul unui calculator, undele
electromagnetice pentru a crea imagini tridimensionale
ale zonei in cauza, fiind o examinare mai detaliata decat
CT-ul si putand determina leziuni mici, care nu sunt
vizibile cu alte teste.
RMN-ul, efectuat inainte si dupa chimioterapie, poate
documenta raspunsul tumorii la tratament, prin urmare,
poate sa fie utilizat de catre chirurg in vederea planificarii
interventiei chirurgicale ortopedice.

Limfangita

Limfangita flegmonoas (sau purulent)


o continuare a limfangitei seroase netratat sau
complicat;
apariia unor abcese pe traiectul vasului respectiv, prin
ramolirea purulent a trombuilor endovasculari i
a esutului cutanat;
dup cteva zile de la debutul bolii, pe traiectul vaselor
limfatice apar abcese de mrimea unei msline sau
nuci => se matureaz => se deschid spontan lsnd s se
scurg la exterior o cantitate variabil de puroi =>
ulcere i fistule prin care se scurge puroi de culoare
glbuie, filant.

Semnele clinice ale displaziei de sold se pot


sistematiza in doua faze:
-Prima faza este dominata de mers leganat
vaccilant, jarete apropiate, refuz de mers la
trap, refuz la sarituri, schiopatarea
constanta, rezistenta redusa la mers
indelungat (cainele se aseaza), limitarea
miscarilor articulare si durere la manipularea
fortata.
-in faza a doua, la simptomele precedente se
adauga manifestarea dureroasa a artrozei. O
posibilitate de diagnosticare a displaziei este
prin manopere palpatorii. Animalul se aseaza
in decubit lateral cu piciorul afectat in sus.
Cu o palma se fixeaza bazinul pe linia
coloanei vertebrale, iar cu cealalta se fixeaza
genunchiul flexat. Se duce piciorul prin
abductie fortata si in timp ce se face
abductia, mana care fixeaza genunchiul va
exercita o forta de impingere in lungul
femurului. Daca displazia este avansata
(peste gr. II), cand genunchiul va ajunge
aproape de planul sagital, se va simti cum
capul articular femural se va luxa din
cavitatea acetabulara. Displazia poate fi
diagnosticata in jurul varstei de 5-6 luni.
Examenul radiologic se face obligatoriu, dupa
un standard precis: cainele este anesteziat,
apoi asezat in decubit dorsal cu membrele
posterioare paralele, in extensie. Exista patru
stadii ale displaziei coxofemurale,
identificabile in urma examenului radiologic.
De mentionat este faptul ca nu exista o
corelatie intre gradul radiologic al displaziei si
intensitatea tulburarilor functionale. Uneori,
gradul I sau II poate fi mai dureros decat un
grad mai avansat.
Gradul I - Usor defect de cooptare intre
acetabulum si capul femural; defect de
profunzime a cavitatii acetabulare; contact
insuficient.
Gradul II - Defect mai pronuntat si inceputul
leziunilor secundare; profunzimea
acetabulumului mai redusa.
Gradul III - Subluxatie marcata a
acetabulumului si a capului femural;
acetabulum aplatizat; cap femural deformat
(Fig. 5 - Radiografie).
Gradul IV - Luxatie a capului femural.
Cavitate acetabulara aproape complet
stearsa.

Metode chirurgicale de ameliorare a


displaziilor
Osteotomia proximala a femurului
Aceasta metoda urmareste corectarea
unghiului sub care cade capul articular in
cavitatea acetabulara. Se practica o
osteotomie in V la baza marelui trochanter.
Cu ajutorul unei placi speciale cu suruburi se
fixeaza extremitatea proximala a femurului
de diafiza, sub un unghi corectat astfel incat
capul articular al femurului sa cada in
cavitatea acetabulara.
Plastia de creasta supraacetabulara
Deoarece prin aplatizarea cavitatii
acetabulare capul femural are tendinta de
luxare, aceasta metoda urmareste sa
adanceasca cavitatea articulara prin
prelungirea sprancenei cavitatii acetabulare
prin plastia acesteia cu un implant din plastic
sau ceramic biotolerabil. Capul femural va
avea astfel o baza mai mare de sprijin.
Proteza totala de sold
Aceasta tehnica este recomandata in
displaziile de grad mare (3 si 4). Ea consta in
rezectia capului si colului femural si
inlocuirea lor cu o proteza metalica.
Cavitatea acetabulara este si ea inlocuita cu
o alta cavitate in care se roteste noul cap
articular metalic.
Osteotomia tripla a pelvisului - TPO
Este cea mai des folosita metoda pe plan
mondial in ameliorarea displaziei de grad 1 si
2.

abloul clinic al bolii tumorale:


n raport cu caracterele morfologice i
anatomoclinice, tumorile se pot grupa n
dou mari categorii: -
benigne;
- maligne.
Tumorile benigne se caracterizeaz prin:
creterea lent;
coeficient micotic sczut;
bine delimitate de esuturile vecine;
extirparea se face cu uurin;
urmat de vindecarea definitiv;
ablaia tumorii nu este urmat de
metastaze sau recidive.

Bolile chirurgicale ale


sistemului osteoarticular

Contuziile:
Sunt mereu traumatice = ac ag traum asupra es, cu
intensiti diferite.
Contuziile scheletale osul n principal.
Provin din accidente, lovituri, cderi.
Dpdv medical pot fi:
-superficiale es moale i periost
-profunde periost i os inflam =
osteoperiostit. Exist i osteite dar de obicei sunt
generate de o infecie, carie osoas, nu etiologie
traumatic.
Fracturile sunt plgi osoase = soluie de continuitate
la nivelul es osos.
Contuzia este urmat de inflamatie i hemoragie
subperiostal sau medular care n 8-12 zile produce o
rarefiere osoas tradus prin demineralizarea zonei,
rarefierea acesteia, scderea rezistenei la compresiune,
torsiune i rupere, zona este susceptibil la inf
supraadugate care pot fi:
-exogene ntre soluiile de continuitate de la
niv es i mediu
-endogene dintr-o zon cu focar de infecie la
distan pot fi vehiculai germeni pe cale sangvine ajung
ntr-un mediu propice dezvoltrii. Cea mai imp situaie de
acest gen este n med uman interv pe pulmon i pe
cord autoinfecie respingere de gref.
Contuziile pericol prin:
-dac exist hemoragii la niv es haversian i n
zon pct de plecare a emboliilor infarcte.
-infecii
-cancer boal cu etiol multipl, una fiind i
traumatismul permanent (inflam ce poate apsa pe es
nconjurtor).
Simptomatologie:
nsoite de durere accentuat, edem cald care se
traduc clinic prin chiopturi.
Dac sunt cu gard avansat pot produce fisuri n
compacta osoas.
Diagnostic:
Semne clinice + anamnez.
Prognostic:
Uoar fav
Moderat rezerv
Violent - grav complicaii fisuri, rarefieri
osoase, inf supraadug, etc.
Tratam:
Repaus.
Medicaie antiflogistic
-local crioterapie, badijonri cu sol
camforate, mentolate, sol Burow
-general o doz de ab de prevenie i, dac nu
sunt antecedente cunoscute, diclofenac (antiinflam
nesteroidian).
Dac nu dispare dup 10-15 zile cu tratam local
(antiinflam sau antiinflam cu ab sub bandaj) se poate
aplica o vezictoare cu I2Hg 5% aplic pe pielea tuns
(dac se rade zona, se ateapt 2-3 zile pt a se vindeca
microleziunile). Nu la vac sensib la Hg i Pb.
Fracturile:
Sol de cont de la niv osos = fractur = ntreruperea
traum total sau par a struct unui os.

Etiol:
Multipl, defel traum, rar spontane datorit unui
rahitism accentuat n care GC nu mai poate fi susinut
de os sau datorit unei carii osoase, cancer, rarefiere
exagerat, osteoperiostit proliferativ infectat.
Mai pot aprea i ca rezultat al unei contenii
necoresp, mai ales la anim mari.
Una din cauzele laminitei, furburii este i castrarea
sau ftarea distocic, colicile (durerea).
Cele mai imp cauze sunt cele ext traumatisme de
orice fel cu intensitate mare care depesc rezist osului.
Fract se ntlnesc la toate speciile. Dar se trateaz
diferit. Fract de femur la cal sacrificare. Fract de palet
iliac la vaci, cai se vindec singur, rmne cu
chioptur.
Curs #5
04.11.2013
FRACTURI
- La cal se poate intervene mai usor asupra fracturii de
paleta iliaca, dar animalul schioapata tot restul vietii
- La rumegatoare si porc, fracturile se pot remedia mai
usor, dar importanta economica a animalelor reduce
importanta operatiei
Clasificare
I. Modul de producere
1. Complete: intreg osul este rupt
2. Incomplete: rupt partial
a. Fisuri: fisura compactei oaselor
b. Infundare: oasele late (neuro/viscerocraniu,
spata)
c. Fracture in lemn verde: o parte din compacta
ramane intreaga, iar partea cealalata este rupta
si deplasata din axul fiziologic al osului
II. Clinic
1. Inchisa: fara solutie de continuitate la nivelul pielii
recomandat de operat la 3-5 zile de la producere
2. Deschisa: isotita de plaga la exterior = URGENTA
chirurgicala, max 12h de la producere
III. Locul de actiune
1. Directe
2. Indirecte (la distanta) fata de locul de actiune:
fracturi de bazin in urma traumatismelor axiale la
anim mici

Fisura = solutie de continuitate de ~1mm ca Fanta in


grosimea osului care nu afecteaza intreaga compacta a
osului
Clinic: tumfeactie, durere, schiopatura grad III, contuzii si
petesii la nivelul locului de actiune al agentului traumatic
(cutan, subcutan). NU apare crepitatia osoasa. NU sunt
modificari ale pozitiei anatomice
Prognostic: rezervat, se poate complica cu extinderea
focarului
Tratament: repaus si imobilizare externa, in functie de
tipul sau comunicarea cu animalului (pandaj inamovibil
cu atela trebuie sa imobilizeze cel putin articulatiile
proximale si distale ale zonei de fractura, sa permita
circulatia sangvina venoasa, dar sa limiteze cat se poate
de mult miscarea).
+ AINS local, repaus, bandaj. Animalul se recupereaza in
3 saptamani

Fractura in lemn verde = specifica animlelor tinere,


oaselor lungi la oaie, caine (rahitic) NU la cal
Linia de fractura este pe fata convexa a osului lung care
si-a modificat pozita anatomica
Clinic: durere, schipatura, modificarea pozitiei
anatomice. NU apare crepitatia osoasa. Fara posibilitate
de rasucire in ax sau aparitia unei pseudoarticulatie
(=mobilitate exagerata in focar).
Dg: clinic
Prognostic rezervat in functie de animal
Tratament specific fracturilor:
- Recenta: refacerea diametrelor si axelor anatomice si
se aplica un bandaj inamovibil (se schimba la 72h
prima data, si apoi dupa 14 zile, pentru a verifica daca
oasele nu au revenit in pozitia anormala dinaintea
interventiei)

Fracturile prin infundare = specifica oaselor late; daca nu


este pe suprfata mare si superficiala, se poate trata cu un
AB si cu repaus .
Daca fractura s-a produs pe suprafata mare sau in
profunzime (se poate produce un callus care sa
obstrueze diverse cai, sau sa cuprinda nervi sau alte
structure)
Tratament: incizie si repunerea suprafetei portiunii de os
infundate la nivelul de la care a plecat trapanatie pe
linia de fractura sau in tringhin in jurul focarului,
repunerea suprafetei cu carlige
Clinic: tumefactie, durere. NU apare crepitatie. Se
observa la palapre profunda.
Dg: rezervat sau grav
Diagnosticul de certitudine se face intotdeauna in
prezenta unui Rx.
Fracturile complete inchise
Ruperea in totalitate a continuitatii osului, fara
continuitate cu exteriorul.
Dupa numarul liinilor de fractura exista:
1. F. simple
2. F. duble
3. F. cominutive (cu foarte multe eschile)
Dupa directia liniei de fractura:
1. F. transversal
2. F. oblice
a. In cioc de clarinet (in vf de penita)
b. In colt
3. F. longitudinale
Dupa locul de fractura
1. Diafizare
2. Epifizare
3. Intraarticulare (+/- capsula art)
Dupa pozitionarea fracturii
1. F. fara deplasare
2. F. cu deplasare
a. Laterale
b. Unghiulare
c. Prin rotatie: in zone cu putina musculatura
d. Prin departare
e. Prin suprapunere: in zone cu multa musculatura
Fracturile complete deschise
Au solutie de continuitate la nivelul pielii, iar prin plaga
se pot decela componentele osoase. Aceasta solutie de
continuiate cu exteriorul se poate realiza din exterior
spre interior (impuscatura, muscatura, lovituri foarte
puternice cu corpuri contindente) sau din interior (in
fracturile cu forte foarte mari, mobilitatea membrului
dupa producerea unei fracture, initial inchise)

Comunicarea poate fi:


1. Primara
2. Secundara (tardiva, intarziata) datorita mobilitatii
care apare dupa disparitia durerii
SUNT URGENTE CHIRURGICALE pentru ca pot produce
hemoragie care nu poate fi oprita, infectia este iminenta
(infectia osoasa este cea mai greu de tratat, infectia la
nivel medular fiind foarte greu de sterilizat,
antibioterapia IV/IM/SC/PO neajungand in canalul
medular.
Infectia se organizeaza, progresand spre carie osoasa
fistula ososasa

Simptomatologie generala: crepitatie ososasa, mobilitate


in focar, durere, sprijin nul, deformarea regiunii. La
fracturile deschise sunt insotite si de prezenta unei plagii
la nivelul fracturii.
Dg: clinic si confirmat de ex radiologic
Prognosticul este rezervat, mai grav decat in cazul celor
inchise.
Tratament specific.

Calusarea
Odata aparuta plaga ososasa, organismul incearca sa o
repare. Este de lunga durata (~60-90 zile). Cicatrizarea
ososasa se numeste calusare, si are 4 stadii, fiecare cu
durata specifica.
1. Hemoragie postrtraumatica: <12h
2. Organizarea hematomului cu rarefiere ososasa a
capetelor de fractura; poate dura pana la 2-4
saptamani
3. Foarmarea calusului primar (1-2 luni)
4. Sudarea fragmentelor osoase (alte cateva luni, in
functie de organism)
Formarea calusului
1. Stadiu histochimic = callus fibrino proteic
2. Stadiul conunctiv = pe substratul fibrinos apar striuri
conjunctive care incep sa refaca osul
3. Calus osos primar = mai putin rezistent, in a carui
structura apar mici vacuole
4. Callus osos definitive = rezistent, redus in volum,
care respecta dimensiunile osului care a fost rupt;
apare structura intima a osului (tes. Haversian) al
2-lea tesut din organismele vii care se reface ad
integrum.

Tratament
Ca + vit. C +/- vit. D2
Calcitonina
Nu se administreaza Ca IV post-op risc de crearea unui
callus exuberant, nedorit + ca se elimina foarte repede
renal

** HH se face strict IV, cu actiune foarte rapida!! Poate fi


facut chiar de 4-5x doza terapeutica, efectul disparand
dupa 20-30

Formarea calusului
Calusul fiziologic se formeaza intre 28-90-100 zile la
animalele mici; pentru animalele mari, adulte, acest timp
se dubleaza (~6 luni de zile un callus poate fi definitiv si
rezistent, sa nu de recidiva = fractura spontana). Nu
trebuie sa depaseasca diametrele osului dinainte de
fractura sau cu maxim 10%. Trebuie sa confere rezistenta
osului dinaintea fracturii si sa asigure functionalitatea
zonei respective fara sechele.
In formarea calusului pot intervene:
- Oprirea evolutiei vindecarii ososoase intr-unul din
stadiile intermediare (callus conjunctiv daca
imobilitatea focarului nu este asigurata).
- Lipsa unor enzyme: covit. C, covit. A, vit. D, calcitonina
- Carente minerale: callus nerezistent, organismul
incercand sa suplineasca lipsa de duritate prin
depunerea suplimentara de callus
- Infectii: organismul nu mai are o matrice exacta in
formarea calusului, si incearca sa construiasca de
undeva din lateral un callus nou, care sa confere
imobilitate razelor ososase, dar sub care ramane un
sechestru (o vacuola).
Pentru formarea unui callus fiziologic trebuie asigurata
IMOBILITATEA focarului, combaterea HEMORAGIEI in
special in capetele osului fracturat si combaterea
INFECTIEI + neinterpeunerea intre capetele ososase a
substantelor proteice de orice fel (fascii, muschi, vase,
aponevroze, etc).

Calusuri patologice
1. Calusul fibros
2. Calusul exuberant: apare datorita faptului ca
refacerea nu este perfecta intre cele 2 capepte
3. Calusul dureros: apare cand in interiorul calusului
este prins un filet nervos sau cand este mult prea
mare si compreseaza structure adiacente
Se remediaza prin intervine prin reinterventia
chirurgicala.

Simptome generale
Simptome de probabilitate: durere (vie in primele 48h);
intesitatea durerii depinde de intensitatea agentului
traumant, deplasare si mobilitate; deformarea regiunii;
impotenta functionala (schiopatura gr. III IV)
Simptome de certitudine: mobilitate anormala,
crepitatie osoasa, netransmiterea miscarii distal fata de
focarul de fractura.
Semne generale: inapetenta, abatere, hipetermie,
hemoragie expriamata in focar sau la distanta (fracture
de oase late viscerocraniu), lipsa prehensiunii si a
masticatiei in F. de mandibular
Diagnostic
In general usor, combinand simptomele de probabilitate
cu cele de certitudine = dg. Clinic. + deformarea regiunii.
Toate aceste simptome apar brusc. Toate simptomele de
certidine persista.
Dg. De certitudine se pune in baza Rx.
DDx: contuzii, luxatii, rupture tendinoase, paralizii; toate
aceste presupuse dg false sunt excuse atunci cand
expunem Rx.

Prognostic
In general grav, dar variaza in functie de specie (cal cel
mai grav, rumegatoare abator)
Favorabil in cazul animalelor mici, dar in functie de
localizare si de momentul in care se prezinta la
interventie.
Materialul de sutura ososasa = elemente metalice
(suruburi, placate, tije, brose, fixatori externi)
- In general trebuie extrasi, deoarece prezenta
implanturilor metalice pot influenta din punct de
vedere electric circulatia Ca2+
- Se pot folosi elemente din Ti (f F scumpe) dar care
pot ramane definitive implantate in structura osului,
fara a interfera cu metabolismul acestuia
Prognosticul fracturilor
- Animalele mari au prognostic grav foarte grav (un
cal cu piciorul rupt niciodata nu va mai avea acel
picior 100% functional)
- Unghiul ext al paletei iliace sciopatura exista, dar
este functional
- Calusul format in zona fracturilor la cal este
exuberant; extremitatea acropodiala este foarte
subtire, putin imbracata in musculatura = un calsul
marit afecteaza culisarea tendinoasa, cu durere si
schiopatura, scotand animalul din functie
Prof. Udrischi a pus un implant de lemn (acropodial)
la un cal
- Animalele mijlocii au prognostic rezervat: fie se
vindeca (si de la sine) fie se valorifica, iar pierderea
este diminuata
- Animalele mici, in general au prognostic favorabil la
fracture, dar poate fi si rezervat in functie de
fractura respective
- Prognosticul poate fi grav si datorita traumatismelor
care apar asupra filetelor nervoase, vase sangvine,
tesut muscular, care complica mult prognosticul
Complicatii:
Locale: hematom, rupture musculare, desirari,
compresiuni medulare (sindrom Webber),
hemoragie
Generale: soc traumatic, embolii (mai grava in med.
Umana embolia pulmonara), hemoragia masiva
(interna), anevrism si tromboflebite
Infectii:
o osteomielita (= infectie tradusa prin inflamatia
compactei osului, structurii lui haversiene prin
rarefierea acesteia, crestrea in volum si aparitia
unor microcaverne care duc la scaderea
rezistentei osului),
o periostita/endoostita (actioneaza in impreuna
cu osteomielita = oesteoperiostita = ingrosarea
si ifbrozarea periostului, modificand si
permeabilitatea vaselor care troficizeaza osul);
o fistula osoasa (fund + traiect din care se
exprima lichid de exrcretie fara tendinta de
vindecare, cantonata la nivelul maduvei, unde
sterilizarea se produce foarte greu);
o infectia canalului medular (complicatie grava a
fracturilor deschise: par, praf, iarba, dejectii) cu
propagare catre ambele capete osoase,
cuprinzand intregrul canal medular
calusuri: calusul exsuberant (se formeaza datorita
lipsei de congruenta a capetelor de fractura, ori
deplasarii acestora la mare distanta); calusul fibros
(cand exista mobilitate in focarul de fractura,
organsimul nu mai adduce suficienti ioni de Ca+
pentru a mineraliza calusul fibros, ramanand in acest
stadiu); callus compresiv (datorita cresterii
exaggerate compreseaza tesuturile adiacente:
muschi < vas < nerv)

TRATAMENTUL FRACTURILOR
1. repaos
2. imobilizare: se realizeaza atunci cand deplasarea
animalului este lunga, prezentarea la tratament
dureaza; printr-o imobilizare corecta se pot reduce
considerabil complicatiile posttraumatice
3. antibio- si vitaminoterapie 1-2 zile (nefiind urgenta
medicala)
4. tratamentul conservator: se aplica numai fracturilor
incomplete (fisuri, lemn verde) si consta in
aplicarea de bandaje inamovibile (FIXE!!); conditiile
necesare vindecarii prin aplicarea de bandaje
inamovibile pentru o fractura sunt: se pot aplica
doar razelor osoase care sunt invelite sumar cu
musculatura (metacarp, metatars, antebrat, gamba),
pentru imobilizarea focarului este obligatoriu sa
imobilizam si 1 art. Proximal si distal de focar;
bandajul nu are voie sa produca compresiune
suplimentara pe tesuturile adiacente; orice fel de
compresiune indelungata este jenanta si nu poate fi
bine tolerate de catre animal; deasemenea bandajul
trebuie sa nu produca staza circulatorie sau sa
produca alte leziuni
a. materiale: neaparat un strat moale protector
(vata hidrofila sau bureti de tip special $), apoi
bandajul de fixare (fasa de tifon) care se strange
progresiv (stratul de vata sa ajunga la
aproximativ 1/3 din grosimea initiala), si stratul
de consolidare (gips greoi, material dur
sintetic diverse proteze, atele din
plastic/lemn/metal sarma mulata pe razele
osoase respectand fiziologia piciorului) care se
strage in continuare; !! materialele adezive
(leucoplast, scotch) sunt CONTRAINDICATE
deoarece impedica circulatia aerului
b. controx Rx obligatoriu dupa aplicarea bandajului
si recontroale periodice (7 14 21 zile);
c. bandajul se pastreaza min 45 zile ( de preferat
60) si se indeparteaza de obicei in urma unui
control final radiologic
Curs #7
18.11.2013
Tratamentul fracturilor
Tratament operator sangeros!
Se aplica la animalele mici in toate cazurile (cel mai
correct), chiar si in cazurile in care fractura este in lemn
verde, datorita lipsei cooperarii a pacientului.
In cazul animalelor mari, operatiile sunt o optiune, dar cu
vindecarea greoaie si complicatiile de rigoare.
Tehnici operatorii
Ostesinteza centromedulara : brosa sau tija, introduse in
canalul medular pentru imobilizarea focarului de fracutra
Osteosinteza cu placuta si suruburi: imobilizarea
focarului de fractura prin aplicarea unei placate metalice
pe suprafata osului
Osteosinteza cu cerclaj: consta in aplicarea unor legaturi
metalice cu ajutorul sarmelor de jur imprejurul osului in
2/3/4 puncte, atatea cate sunt necesare pentru fiecare
operatie. Daca osul este tronconic exista o tehnica prin
care se ferestruieste un sant superficial in asa fel incat
cerclajul aplicat sa ramana in locul corespunzator fara ca
acesta sa poata alunca de la locul aplicarii. Renura
respective nu trebuie sa intereseze intreaga
circumferinta a osului si nici nu trebuie sa fie atat de
adanca incat sa inglobeze in adancimea ei grosimea
sarmei.
Osteosinteza cu fixatori externi: este salutara pentru
medicina umana, in care aparatura si tehnicile asigura
posibilitatea remedierii fracturii fara deschiderea
focarului. Este costisitoare datorita materialelor. Singura
utilitate a acestei metode poate fi aplicata atunci cand
exista luxatii. Remedierea luxatiei prin aplicarea
fixatorilor externi confera siguranta reluarii functiei
articulatiei aproape in totalitate.
Osteosinteza mixta (centromedulara + cerclaj)
Osteosinteza centromedulara
- Brosa = 70% din canalul medular
- Trebuie introdusa astfel incat sa poata fi scaosa
- Trebuie sa depaseasca cu mult si proximal si distal
focarul de fracutra
- Pe cat posibil sa fie infipta si in spongioasa osului
pentru prevenirea rotatiei
- Sa nu ramana foarte mult inafara osului pentru a nu
deranja tes. moi
Cerclajul
- Se face doar cu sarma adecvata ca grosime si
rezistenta pentru osul respective
Material folosite in osteosinteza
Trebuie sa fie neutre dpdv electric: oteluri inoxidabile
(V2A). ar fi indicat sa folosim intr-o osteosinteza un
singur tip de material metallic, deziderat mai greu de
obtinut in cazul interventiilor mixte sau placuta cu surub
(cu exceptia Ti).
Sarma de cerclaj trebuie sa fie maleabila, rezistenta la
torsiune, inoxidabila si neutra electric.
Pentru suturile metalice exista:
- Tije: de diverse dimensiuni si forme, avand forma de
v, x, y, hexagon, trefla, pline sau goale
inauntru; cele cu lumen nu au cirumferinta complet
inchisa, exisntand un sant in asa fel in cat
dimensiunea diametrului sa fie usor maleabila
- Brose: cilindrice, uniforme, de la 1mm pana la 10mm
in grosime.
- Placute: de preferat sa fie usor maleabile, pentru a
putea fi adaptate suprafetei osului; placuta trebuie
sa adere intim la suprafat osului pe toata lungimea
lui; nu trebuie sa fie foarte groasa pentru a putea fi
acoperita in totalitate cu musulatura si piele
- Suruburi: de diverse dimeniuni; trebuiesc aplicate in
asa fel incat sa stranga placuta pe suprafata osului,
sa nu depasesasca cu mult diametrul osului pentru a
nu leza tes moi pe partea opusa
- Sarma: de diverse dimensiuni si poate fi mai moale
sau mai dura (* sarma stomatologica)
Exista anumite brose, cu filet sau cu un cap pentru o
anume cheie. In med U implantele metalice ajung pana la
nivel subperiostal pentru a nu deranja tesutul moale,
astefel ca organismul depune un callus la acest nivel.
- Scoabe: U cu brate inegale, in asa fel incat sa
suplineasca functia ligamentului articular, dand
posibilitatea refacerii aproape in toatelitae a
articulatiei
Cea mai freventa procedura este ostesinteza
centromedulara. Se preteaza pentru fracturile oaselor
lungi, diafizare sau epifizare. Una dintre conditii este ca
dimensiulie implantului sa astupe ~70% din canalul
medular, sa confere o rezistenta asemanatoare ca si
duritate ca si a osului fracturat, sa reduca pe cat posibl
miscarile in ax, sa asigure repunerea capetelor osoase in
continuitate. Prin aplicarea ei sa reface tesuturile moi in
ceea ce priveste functionalitatea acestora, si cel mai
important deziderat este imobilizarea focarului de
fractura pentru vindecare.
! ori de cate ori se aplica o metoda de osteosinteza ea
trebuie sa protejeze si tesuturile moi!. Inciziile pe
tesuturile moi se face conservator, atat la nivelul pielii,
vase epifasciale, musculatura; facute din aproape in
aproape astefel in cat sa fie suficiente.
Tehnica:
- Trepanatia osoasa cu un burghiu de dimensiunea
brosei, sau cu cel mult 0.2-0.3mm mai mare decat
aceasta
- Introducere tijei sau brosei
- Reducerea focarului de fractura prin afrontare
- Fixarea definitive a brosei
- Controlul mobilitatii in focar
- Refacera planurilor anatomice
Avantaje:
- Materialele pot fi ajustate dupa grosimea osului
- Trepanatia bine executata nu produce o scadere a
rezistentei osului, semnificativa
- Afrontare facila
- Inciziile sunt relative mici
- Costuri reduse
Dezavantaje:
- Pentru animalele tinere care nu si-au terminat inca
cresterea, marirea dimensiunilor in lungime ale
osului pot duce la scurtarea tijei si aparitia mobilitatii
in focar
- Odata intrat in canalul medular, in locul maduvei
hematoformatoare fiind luat de o maduva adipoasa
- Uneori in fracturile transversal permite rasucirea in
ax
- Este necesara detinerea unei palate mari de
brose/tije pentru a folosi marimea adecvanta,
pentru a folosi o singura brosa (cel mult 2 in canalel
medulare foarte mari, obligatoriu din acelasi
material
- Trebuie reintervenit pentru inlaturarea implantului
- Capatul ramas in tes moi poate determina aparitia
unui granuloma aseptic
- Lipsa de cooperare a pacientului (sprijinul poate
aparea prea devreme) cele 2 capete din focar se pot
apropia, iar unul din capetele tijei poate iesi mult din
canalul medular, sa lezioneze tesuturile moi
Osteosinteza cu placuta si suruburi
Recomandata in fractura oaselor late. Sunt necesare cel
putin 2 suruburi proximal si 2 distal fata de focar, necesar
de extras toate dupa vindecare.
Se folosesc placate metalice si suruburi. Se urmareste o
imobilizare perfecta. Trebuie sa existe contact intim al
placutei cu periostul. De preferat ca suruburile sa
traverseze ambele compacte osoase. Trebuie protejate
tesuturile moi, atat pentru placate cat si pentru suruburi,
surubul sa nu depaseasca mai mult de 1-2mm compacta
opusa. Intre placuta si os sa nu se interpuna tesuturi moi.
Se doreste acoperirea in totalitate a tuturor materialelor
folosite in osteosinteza.
Tehnica:
- Se izoleaza capete de fractura
- Se reduce focarul prin orientarea capetelor de
fractura in continuitate
- Modelarea placutei dupa suprafata osului si fixarea
acesteia
- Trepanarea osului in dreptul gaurilor pentru suruburi
- Fixarea cu suruburi corespunzator calibrate
- Suruburile se fixeaza apropiind placuta de os urmata
de strangerea definitive a suruburilor, incrucisat si
progresiv
- Se verifica fixarea focarului si se refac planurile
anatomice
Suruburi:
- Compacta: cu filet cu pas marunt si putin
proeminent, care nu depaseste grosimea surubului
- Spongioasa: cu filet cu pas rar, mai inalt, care
depaseste +/- grosimea surubului
- Capete: mai bombate sau mai putin bombate
- Dimensiuni: de la 5 mm
Avantaje
- Confera o rezistenta si mobilitatea a focarului
superioare
- Reduce la 0 mobilitatea in ax
- Daca este correct aplicata se vindeca ad integrum
Dezavantaje:
- Necesarea mai multe trepanatii ale osului
- Scoaterea placutei si a suruburilor implica o reincizie
destul de mare pe tes moi
- In timpul operatiei este necesar mult intrumenatr,
pentru a avea de unde allege dimensiunile
corespunzatoare
- Pretul de cost este mai ridicat

Chirurgie II C. 8
25.11.2013

Osteosinteza cu cerclaj
Cerclajul = montarea unor implanturi metalice ce
ajut la afrontarea i consolidarea fracturilor, n special a
celor oblice, cioc de clarinet sau vf de peni. Oblicitatea
fracturii nu confer o afrontare postoperatorie suficient
pt ca calusarea s devin normal.
Cerclaj = afrontarea oaselor pe linia de fractur cu aj
unor srme care se leag circular pe os
Semicerclaj = nu este rotund, nu intereseaz n
totalitate osul. Cuprinde doar o poriune de os, este
necesar o trepanaie ntr-o compact osoas pe o parte
a fract i nc una pe partea cealalt, srma se introduce
prin cele 2 i se leag. Defel folosite n cazul eschilelor ce
nu pot fi prinse ntr-un cerclaj mare.
Cnd osul are oblicitate sau este tronconic, pt fixarea
cerclajului renur n compact de dimensiuni red
din grosimea srmei s intre n compacta osoas.
Srma folosit oel neutru, maleabil.
Cerclajul se prinde prin torsiune. Srma are
rezisten la torsiune fd grosimea ei i materialul din
care este fcut. Este oblig a se alege o srm care s aib
rezistena la torsiune mai mic dect rezistena la rupere
a osului. Pt o rezisten mai mare se face un cerclaj
dublu. Ideal ar fi ca srmele s fie ct mai apropiate una
de cealalt.
Tehnic:
Cerclajul trebuie pus pe os (ideal subperiostal). Este
oblig ca acest cerclaj s nu prind esut moale.
Dezavantaje
-nu mai poate fi nlturat. Uneori este nglobat
n calus.
-Srmele trebuie s fie adecvate. Dimensiuni
0,2 (psri) 0,3-0,4 (pisici), 0,5-0,6 (cine), 1 (vac)
Avantaje:
-afrontarea perfect a fract oblice de orice tip
-uor de aplicat dac cerclajele se introd prin
focarul de fract nainte de reducerea acesteia.
n mom n care face o osteosintez mixt
(centromedular i cerclaj) se poate crea un cmp
electrostatic care va alunga ionul de Ca. Este oblig ca
dup formarea calusului definitiv s se soat cel puin
unul din implantul mecanic (broa).
Cerclajul n form de 8 la protejarea art scase n
totaliatate dup remedierea luxaiei. Nu ai control asupra
srmei i poate intra n capsula articular
nerecomandat.

Osteosint cu fixatori externi


= sutura osoas cu ajutorul unor broe trecute tip
urub prin capetele osoase i fixate la ext prin angrenaje
de alte tije care susin poziia osului.
Avantaj nu se deschide focarul de fractur redus
intervenia pe es moi.
Broe de dif dimensiuni. Au vf ascuit urmat de o
poriune cu filet = Kirschner. Introdus prin es moale
min 2 pe fiecare parte a fracturii. Necesit control
radiologic. Ideal existena i a unui aparat de elongaie.
Apoi lateral, pe ambele pri se fixeaz o alt bro iar
piciorul se fixeaz ntr-un bandaj.
F costisitor. Materiale f scumpe
Se poate aplica pt orice fel de os. Excepie oasele
capului, feei, n care nu se pot fixa.
Deziderate:
-remed fract fr deschiderea focarului
-remeiderea luxaiilor fr a afecta cartilajele
articulare - Metoda de osteosintez cu fixatori externi
cea mai bun.
Dezavantaje:
-pre
-imobilizarea anim i disconfort postoperator.
Tratament n poliomielit sau fracturi neconsolidate
coresp se scoate poriunea de os necorespunztoare,
se apropie marginile i se fixeaz uruburile externe.
Radiografieri la intervale regulate apoi se recurge la
ntinderea calusului cartilaginos.

Osteosinteze mixte:
n int unei intervenii se folosesc cel puin 2 metode
centomedular cu cerclaj sau uruburi.
Acest tip de remediere se realizeaz n fract ce
intereseaz i capul articular.
Tehnici multiple, fd fractur.
Se poate folosi n loc de urub i bro chinr
(nerecomandat)
Avantaje:
-prin fix cu urub sau cerclaj se afronteaz linia
de fractur care intereseaz capul articular iar prin
pironire centromedular se afronteaz alte linii de
fractur din vecintatea capetelor art.
-prin folosirea celor 2 metode se completeaz
una pe cealalt pt ca rezistena conferit fracturii este
suficient pt o vindecare ct mai corect.
Pironirea centromedular nu este bun n fract
oblice.
Dezavantaj:
-min 2 mat de sutur diferite: broe sau tije,
cerclaj sau urub.
-trebuie intervenit obligatoriu pt scoatere a cel
puin un element (urub/broe/amndou).

Fracturile intraarticulare:
Au o particularitate lina sau liniile de fractur
intereseaz cartilajul articular.
Ca deziderat n remedierea acestora se urmrete
afrontarea ct mai perfect i mai solid a liniilor de
fractur n aa fel nct calusul format s nu deformeze
capul articular iar cartilajul hialin s nu fie afectat prin
manoperele de sutur a articulaiei. n caz contrar,
vindecarea se realizeaz cu blocarea articulaiei,
formarea unui calus peste limitele fiziologice, apariia
necrozei cartilajului articular ce duce la anchiloz i
durere permanent.

Calusul defectuos:
Calus = reparaie care intereseaz struct osului. Osul
este unul din esuturile din org cu vindecare ad integrum
(cu ficatul.)
Calusul normal se formeaz dintr-un hematom.
Diferena dintre calusul osos primar i cel definitiv cel
primar este mai mare, depind supraf osului i este mai
puin rezistent. Osul format este mai spongios. Apare la
45-60 zile. Cel definitiv apare mai trziu, 6 luni, timp n
care calusul este modelat, osul devine mai rezistent,
struct lui este compact datorit refacerii totale a es
haversian iar rezistena osului este cea dinaintea
fracturii.
Calus primar = cicatrice osoas.
Nu toate fract urmresc vindecarea normal.
Exist i calusri defectuoase (patologice).
Clasif anatomopatologic/morfoclin a calusului:
-calus dureros acel calus care, chiar dac anim
este n repaus, zona este dureroas, durere care se
accentueaz n micare. Se datoreaz compresiunii
calusului pe formaiunile nervoase nvecinate. Datorit
formrii unui calus mai mare dect normal, mai ales la
fracturi neremediate coresp, unde se prind n calus
formaiuni nervoase. Construirea calusului peste filetul
nerv i nglobarea lui n es osos durere premanent ce
duce la automutilare
-calus exuberant depete cu mult
dimensiunile normale ale osului. Contrar ateptrilor este
friabil i are rezisten mai mic dect osul.
-Apas pe es din jur i poate duce la o
deformare a regiunii - apariia durerii i modif
topografice ale es moi. n timpul micrii tendoanele i
musculatura se contract greu cu durere i deformare
regional
-atrage atrofie muscular i deformare
regional
-calus diform nu respect diametrele i poziia
iniial a osului. Apare n urma consolidrii fr
intervenie a osului, care n mom fracturii are
posibilitatea de a ndeprta razele osoase, organismul
avnd tendina de consolidare a zonei fracturii. Poate fi
deplasat n un plan sau 2 planuri deprtate sau
angulaie.
-calus inelar calus care formeaz o depunere
de os de jur mprejur iar lateral apare o cavern inel de
calus n interior es moale sau cavern.
-n int pot aprea germeni, infecia
putndu-se produce i prin multiplicarea de germeni din
int org, cu toate c acea cavern este un defect din
timpul operaiei sau dup. Defel apar pt c linitea
postoperatorie nu este respectat.
-sunt defel pline cu es moi serom, pro de
musc, etc

Prognosticul fract:
Anim mari rezervat. De cela mai multe ori fract de
bazin intereseaz paletele iliace, care rmn netratate,
formeaz un calus vicios, exuberant nsoit de chiotur.
La cabaline, fracturile compromit animalul pt
serviciu, el putnd fi folosit doar pt reproducie (anim
valoroase).
La rumeg compromis sacrificare
La animale mici, mai ales cele de companie
favorabil, rezervat sau grav, fd fractur.

Curs #9
02.12.2013
Patologia articulara
Atunci cand intervin stari patologice (inflamatorii,
degenerative, hemoragice) => dureri +/- intense si
modificari morfologice in structura articulatiei,
compromitand deplasarea fara durere.
Pseudoartroza
= vindecarea defectuoasa a unei fracture prin fibrozarea
definitive a calusului si aparitia unei pseudoarticulatii cu
mobilitate variabila. Uneori nu este legata de articulatie,
ci de calusul propriuzis care datorita faptului ca nu este
bine imobilizat organismul nu depune sufficient calciu
callus cartilaginous, mobil.
Dg clinic: persistenta mobilitatii in focarul de fractura,
inafara articulatie; mobilitate redusa la nivelul
articulatiei, fara durere, animalul in momentul in care
incearca sa isi mentina pozita patrupodala, raza osoasa
apare angulate.
DDx callus intarziat = generat de deficite in substantele
care pot fixa Ca in oase (problem enzimatice, hipoC)
Prognostic grav, de cele mai multe ori fiind necesara o
interventie prin imobilizarea osului; daca starea nu se
amelioreaza in 14 zile se recurge la tratament:
- Animale mari: vit C, blocaj novocainic local
trepanaj in focar, astfel sa incercam sa scoatem
cartilajul, creeam o noua bresa pe care organismul
sa incerce sa o vindece
- Animale mici: calcitonina (Miacalcic fiole 25 UI) 1
fiola/saptamana + imobilizarea zonei => poate duce
la aparitia unui callus; calcitonina + vit C + Ca++ in
doze moderate (~1g/20kg)
Terapie nespecifica: fizioterapie (ultrasunete
diadinamice, lumina polarizata, laseroterapie)
Periostita
= inflamatia periostului. Apare ca o consecinta a
traumatismelor (externe: fracutra + periostita;
operatorie, infectioasa: insamantare intraoperatorie).
Clinic:
- Acut: congestia si inflamatia fasciei fibroase ce
inconjoara osul la exterior + durere care se
diferentiaza cu putin fata de o durere dintr-o
fractura schiopatura gr. III, dar la palpare se
exclude semnele unei fracturi
- Cronic: urmare a periostite acute, avand mai multe
forme
o Productive
o Proliferative
Fibroasa
Osificanta
Periostita acuta apare cu durere care persista o perioada
indelungata si are nevoie de multe investigatii pana la dg.
precis. Nici Rx nu este concludent.
Dg: clinic, prin excluderea fracturilor, contuziilor, caria
osoasa, exostozele, cu toate ce acestea sunt insotite si de
periostita osificanta
Prognostic:
- Rezervat : animale mari, putand evolua intr-o
periostita cronica osficante
- Rezervat: animale mici, tratament antiflogistic AINS
(diclofenac)
???? efectul Meloxicam asupra glomului carotic ????
Tratament: Repaus binevenit + unguente AINS
(fenilbutazona) +/- antibioterapie generala in functie de
etiologie

Periostita cronica productive este foarte grava, intalnita


predominant la animalele de talie mare, dar si la cainii de
vanatoare. La animalele mari (cab, ovine) osteoperiostita
este cea care apare pe schelet, generate de o infectie
(panaritiu, oasemoarte = osteoperistite intalnite la cal, cu
localizare fixa:
- Scoica: oesteoperiostita EDC pe eminenta piramidala
a falangei 3
- Javart: insertia distala fibular III la cal, pe micul
cuneiform
- Forme: exostoza la nivelul primelor 2 falange, locul
de insertie ligamentar a marelui burelet glenoidal
- Secundare hemoragiilor si ruperii microfiletelor
locale osteoperiostita proloferativa osificanta
ireversibila
Simptome: durere, schiopatura, temperature locala
ridicata, deformare reginala, care al inceput are aspect
pastos si dureros, urmata de indurare si estompare
adurerii
Prognostic: rezevat sau grav
Tratament: rubefactii locale cu HgI2 5%, antibioterapie si
daca animalul este de valoare, la o rezectie a formelor
exsuberante ale procesului

Osteita
= inflmatia tesutului osos, separabile doar dpdv didactic.
Trauma urmata de ifectie este cauza principal care duce
la osteita. Poate fi:
- Rarefianta, cu evolutie lenta si necroza, cu evolutie
grava, cu modificari hiperplastice; niciodata,
traumatismul la acel nivel + lipsa tratamenului
imediat nu poate duce singura la aceasta oseteita
rarefianta = intotdeauna trebuie sa apara o INFECTIE
(chiar si cu germeni banali, conditionat patogeni). In
asemenea situatie antibioterapia generala este
obligatorie indifirent de specie si categorie. Aceasta
forma de osteita, chiar si cea flegmonoasa
(necrozanta) apare dupa o perioada lunga de timp
de la traumatism, la animale cu atat mai mult cu cat
apar manifestari clinice dureroase (schipatura) o
perioada scurta de timp (1-2 zile)
- Necrozanta, care apare tot posttraumatic + infectii
(chiar si micotice) cu agenti ai necrozei; cele mai
grave cazuri apar la animale mari (cai, vaci, oi, porci,
caini). Pentru oaie si porc prognosticul economic
este favorabil.
Simptomatologie: difera in functie de localizare, evolutie
si de reactivitatea individuala. Netratata, se poat
evindeca spontan intr-o luna fara sechele, sau, pe un
animal tarat, se poate produce rarefiere si chiar aparitia
de fistule osoase datorita necrozei. Sunt insotite si de
abcese sau chiar flegmoane, car pot modifica si starea de
sanatate a animalului. Daca din anamneza reiese
prezenta unui traumatism local, este RECOMANDAT sa se
faca tratamante adecvate si pentru osteita, nu numai
pentru abces si flegmon (desi sunt comune).
Dg: anamneza! + semne clinice
DDx: fisura, carie osoasa, pseudoartrita. Prognosticul
intotdeauna este grav, osteita se complica adesea cu
necroza, cu fistul osoasa, foarte greu de tratat, aproape
impsibil. Orice tratament care produce o rezolvare
pasagera, poate genera o recidiva dupa cateva luni de
zile.
Tratament: aproximativ acelasi local (badijonari AINS) +
general (AB, vit, terapie nespecifica imunostimulare); la
cal si porc se poate face si antitetanos.
In flegmonul grebanului infectia lig cervical si a
tesutului moi complicarea cu oseteita proceselor
vertebrale, implica drenarea acestuia prin sectiuni
largi si adanci, urmate de aspersiuni in inciziile
respective cu substante dezinfectante: LOTAGEN
diluat 1:4
** Lotagen+ collagen iodat inendometrita la vaci
Osteomielita (caria ososasa)
= inflamatia purulenta a tesutului osos, cu prcadere la
animalele mari
Este produsa de germeni patogeni. De retinut este faptul
ca caria osoasa poate aparea si in urma interventiilor
chirurgicale insufficient aspetice.
Simptomatologie: este un focar inchis, dureros, care
uneori fistulizeaza, din fistula exprimandu-se un lichid
ihoros, care treneaza de la cateva zile pana la cateva luni.
In urma tratamentului local cu spalaturi pe fistula si AB
general si remediaza problema, dar apare la un interval
nedecis de timp (1 zi cativa ani) cu aceeasi manifestare
clinca. Pot aparea fistule multiple. Osul Rx apare rarefiat
pe o portiune mare, iar tesuturile din jur sunt impregnate
cu puroi, inflamate si dureroase.
Dg clinic. Pentru evidentierea fistulei se recomanda Rx in
2 expuneri
Prognostic grav. Sterilizarea focarului aproape imposibila.
Se urmareste: determinarea traiectului fistulei, a locului
de carie osoasa existent, deschiderea focarului,
trepanarea zonei, deschiderea maduvei osoase la
niveulul cariei si/sau in punctul cel mai decliv + spalaturi
cu substante dezinfectante. Introducerea de antibiotic
(cefalosporine cu oarecare rezistenta in aciditatea
focarului si penetrabilitate osoasa buna) sau
chimioterapice (nitrofuran). Este binevenita
antibiograma tratamentul PO. H2O2 indicata pentru
spalarea si inlaturarea din focar a tes. Necrozate, urmata
de uscarea plagii.
Entorsa si luxatie
O articulatie este consolidate de ligamentele articulare,
scurte care permit miscarea normal a articulatie, si de
masa musculara din zona (coxo-ferumal) sau de tecile
sinoviale ale tendoanelor ce trec pe langa articulatie (
carpiene, jaret, falange).
Entorsa = deplasarea exagerata a capetelor osoase din
articulatie si revenirea lor in pozitie anatomica dupa
incetarea traumatismelor
Luxatia = deplasarea exagerata a capetelor osoase din
articulatie FARA revenirea lor in pozitie anatomica dupa
incetarea traumatismelor
In ambele cazuri de produc intinderi/desirari/rupture ale
capsulei articulare, ligamente, tendoane, mobilitatea
este mare si nelimitata dupa luxatie, durerea la fel de
intense.
La entorsa, pozita este anatmica, iar in luxatie, sprijiul se
poate face chiar pe una din suprafete osoase (proximale).
Amplitudinea miscarilor articulare exaggerate se
intalneste atat in entrosa cat si in luxatie, unde este mai
mare.
Ambele entitati se intalnesc in egala masura la animale
mari si mici. In cazul AM, prezinta schiopatura, mers
greoi, prefer decubitul, impotenta functionala. Am
suporta mai usor aceasta.
Desirarile ligamentare si ruperea capsului articulare este
insotita in ambele entitati de hemoragie, revarsarea
sinoviei, de tumefactie, durere si schiopatura gr IV. Sunt
cele mai predispose la animale si om la EMBOLII,
deoarece ruperea vaselor sangvine pot produce si
trombusi la nivelul lor, care in timp scurt se pot
desprinde => emboli.
Dg clinic
Prognistic favorabil (entorsa usoara) / rezervat / grav
(luaxtie cu rupture ligamentare multiple)
Tratament:
- Entorse usoare: rubefactii AINS, bandaj moale
inamovibil cu multa vata, eventual aplicarea unei
atele, repaus.
- Luxatie: bandajul trebuie tinut aproape ca si pentru
fractura; pentru remedierea corecta a unei luxatii:
o Repunerea corecta a capetelor articulare
o Protejarea suprafetelor articulare
o Evitarea inflamatiei generate de manoperele
executate
o Imobilizarea corecta si in pozitie anatomica
o Control Rx imediat PO si la 7 zile PO
o Controlul mobilitatii articulatiei pe parcursul
vindecarii
Curs# 10
09.12.2013
Tehnici operatorii in remedierea luxatiei
Se presupune ca EVITAM pe cat posibil lezarea cartilajului
articular nu are troficizare proprie, este foarte sensibil,
si orice leziune la acest nivel produce degenerescenta
depunere de Ca +/- necroza, ambele stari premergatoare
ARTROZEI = durere accentuate, schiopatura de grad II sau
III, animalul nu mai coopereaza, decubit prelungit,
durerea se accentueaza la effort.
La animalele mari schiopatura este permanenta, se
accentueaza la cal si ajunge ca animalul sa nu mai
foloseasca membrul
La animalele mici deplasarea se face in 3 picioare. Pentur
animalele mari sprijunul se face in pensa, o durata scurta.
1. Art. Coxo-femurala
La animalele mari si mijlocii nu se intervine. Un cal este
complet scos din uz, nu mai foloseste acel picior decat
foarte putin. Sprijinul facandu-se doar pe membrul
congener, sustinerea greutatii pe un singur membru =>
furbura de sprijin + modificari de aplomb semnificative.
La animalele mici:
a) Artrodeza centroarticulara: se face trepanatie sub
trocanterul mare prin gatul femoral, pozitionarea se
face de asa natura incat orificiul sa comunice cu
foseta de insertie ligamentara a ligamentului rotund;
se repune capul articular in pozitiea anatomica si se
continua trepanatia si in cavitatea acetabulara; se
introduce o brosa rotunjita la capat pt a nu leziona
organele pelvine, cu o bucla necesara pentru
extractie, in asa fel in cat articualatia sa ramana in
pozitia initiala; sutura capsule articualre nu este
necesara. Metoda este valabila pentru o perioada
intre 6 luni si 2 ani. Implntul metallic se pastreaza 3
4 saptamani dupa care se reintervine pentru
extractia lui.
b) Plastia de ligament rond: se realizeaza aceeasi
trepanatie, dar sunt necesare 2 gauri prin care se
trece un fir, fixat in spatele crestei acetabulare cu o
clema metalica, iar capete firelor, scoase prin
ambele gauri ale femurului, se innoada intre ele,
tinand in continuitate suprafetele articulare. !!
obligatoriu Nylon!!
c) Fixator extern
2. Art. Scapulo-humerala
Cea mai buna metoda este folosind suruburi impreuna cu
cerclaj in 8 sau prin metoda scoabelor.
3. Art. Humero-radio-ulnara
a) Fixator extern: cea mai scumpa si laborioasa, dar si
cea mai eficienta
b) Cu ajutorul scoabelor. Ambele brate ale scoabelor
trebuie sa treaca prin ambele compacte ale ambelor
oase.
c) Artrodeza centroarticulara: nerecomandata,
deoarece se trepaneaza capsula articulara,
intervenint anchiloza si artroza dureroasa

4. Art. Tibio-tarso-metatrsiena
a) Artrodeza centroarticulara: izolarea se face in special
intre tibie si astragal. Cea mai mutilanta metoda de
remediere.
b) Scoaba intre tibie si al 2-lea rand de oases au primul
rand de oase tarsiene (astragal sau calcaneu).
c) Suruburi + cerclaj in 8 intre tibie si astragal
Toate aceste interventii trebuiesc facute pe fata
MEDIALA a articulatiei, intrucat pe fata laterala, al om si
animale, maleola laterala care sustine aceasta articulatie
este realizata de fibula!!
Scoabele trebuie sa aiba bratele inegale pentru a putea fi
masurata lungimea la care se da a 2-a gaura inainte de
montarea acesteia.

Hidrartoza
Acumlarea unui exsudat in cavitatea articulara prin
distensia axagerata a fundurilor de sac. Este urmarea si
a secretiei de lichid synovial in exces.
Etiologie: contuzii, entorse, luxatii, chiar plagi articulare.
Efortul prelungit si supra limitant este intalnit in general
la cal si in special la articulatia jaretului datorita
eforturilor pe care le face animalul.
Simptomatologie: are evolutie lenta, apare in special
iarna dupa eforturile prelungide depuse in perioada de
activitate. In repaus, activitatea articulatiei este mult
redusa, iar producerea de sinovie ramane la nivel inalt
dar drenarea este lenta. Fundurile de sac sunt destinse,
nedureroase la inceput, apoi apare o caldura locala,
lichidul din funduri devine vascos, apare distensia
fundurilor de sac durere. Se manifesta imediat la
inceputul miscarii si este redusa (dar nu abolita) dupa
miscare. durere la rece. In locomotive durerea este
usoara dar persistenta.
Dg: clinic. DDx fata de luxatie, cand distensia fundurilor
este brusca, cu durere mare, modificarea topofrafiei; x
subluxatie care apare tot brusc; x bursita = proliferare
sinoviala a tecilor tendinoase se diagnosticheaza
datorita pozitiei anatomice a distensiei. Pt animalele
mici, bursita cotului este cea mai frecvent intalnita. La
animalele mari exista o bursita a jaretului, datorata
loviturilor dintre calcaneu peste care trece FDS de atelaj.
Prognosticul este favorabil in fazele incipeiente.
Tratament: repaus, antiflogistice locale, sol astrigente,
injectii intraarticulare. La animalele mari 30-80ml
animale mici 5-15ml cu o conditie: !!!!!!! intai trebuie
scos lichid synovial, si se introduce ATAT cat s-a scos
!!!!!! cu cortizonice 30-50mg/AM 5-10mg/am diluat cu
AB (ampicilina, tetracycline neuleioase, streptomicina,
cefalosporine) in solutii perfecte.
Curs #11
16.12.2013

Traim in Romania, si asta ne ocupa tot


timpul
Ranile articulare
- Nepenetrante
- Penetrante
Diferenta intre ele este data de Solutia de continuitate la
capsula articulara si prezenta/absenta sinoviei in plaga.
Etiologie: contuzii, traumatisme la nivel articular care
ajung la o plaga profunda ce intereseaza inclusive capsula
articulara, prin care se scruge lichidul synovial si care nu
are tendinta de cicatrizare. Scurgerea este abundenta la
inceput, urmand sa scada, la inceput este galben-citrin si
vascos dupa care, datorita suprainfectiei culoarea se
poate modifica spre alb-lactescent sau galben-verzui.
Ranile nepenetrante sunt generate de contuzii care nu
intereseaza peretele capsule articulare si care produc
modificari de tip inflamator si deregleaza productia de
lichid synovial in ceea ce priveste cantitatea acestuia, de
obicei prin exces.
Ranile penetrante pot fi: intepate, smulse, - important
deoarece in functie de dimensiune exprima mai mult
lichid synovial si se vindeca mai greu
Plagile intepate au poarta de intrare mica, cu posibilitate
de infectie in profunzime si daca la o plaga intepata
normal se trateaza prin deschiderea focarului larg; la
plagile articulare deschiderea larga este de nedorit
toaleta mecanica, asepsie chimica, infiltratii
intraarticulare pe traiect sub anestezie sau rubefactie cu
tincture de iod + 10% gaiacol (pentru a mari revulsia) +
10% glicerina + AB general la animalele mari.
Simptome: toate semnele unei inflamatii +/- scurgere de
lichid synovial in functie de tipul ranilor. Durerea este
accentuate, se instaleaza brusc, fudurile de sac articulare
sunt dureroase; daca plaga este nepenetranta ele sunt
exagerat de mari in timp scurt. Odata scurs lichidul
synovial, art nu mai este protejata exacerbarea durerii
schiopatura gr II sau III (nu face sprijin) durere care
se instaleaza imediat si se reduce dupa cateva zile, cea
mai mare problema fiind necorza cartilajului hialin.
Dg: clinic.
DDx artrita si tenosinovita la ambele durerea apare
progresiv, pe cand la plagi durerea apare brusc.
Prognostic: in cel mai bun caz este rezervat; de obicei
articulatiile deschise au prognostic grav suprainfectii
necorza de cartilaj + durerea persistenta
schiopatura indifferent de marimea animalului.
Tratament: URGENT
- Prevenirea si combaterea infectiei = AB local si
general precedat de un lavaj antiseptic din
abundenta
- Sutura capsule articulare, refacerea fasciilor sau
tendoanelor imediat adiacente pentru a obstrua cat
mai bine bresa existenta, imobilizarea articulatiei
- ! extragerea corpurilor straine
- Utilizarea substantelor siccative prezenta apei este
contraindicate in plaga
- * apa oxigenata este indicata la cabaline si suine
efervescenta antreneaza si praful din zona
- AB generala se instituie pentru min. 7 zile fie ca
schioapata sau nu (chiar si dupa remiterea semnelor)
**!!@#$%%^*()_ EUTANASIA cu Mg(SO4)2 in solutie
concentrata + tranchilizare _()*^%%$#@!!**
Artrita
= inflamatia acuta sau cronica a articulatiei
Etiologie: poate fi inchisa sau deschisa (traumatica) sau
metabolica (reumatismala); artrita de focar (generate de
alte cauze: interventii operatorii, exostoze, necroza
cartilajului hialin); artrita simptomatica (vezi BINF
artrita septicemica a manzului)

Artrita traumatica inchisa


=continuare a plagilor articulare (rani, contuzii, effort,
luxatii). Se traduce printr-o exagereare de lichid lichid
synovial hemoragic sau purulent. Dg se face prin punctie
la nivelul fundurilor de sac destinse.
Simptome: inflamatie calda si dureroasa cu extinderea
FSA; schipatura de grad inalt; infectia si producerea de
puroi poate fi atat intraarticulara cat si periarticulara de
obicei corpurile straine care dau inflamatii acute
afecteaza si tesuturile periarticulare; poate aparea un
flegmon articular evolutie datorata lipsei de interventie
si netratarii precoce a fenomenului flegmonul in
imediatata apropiere se produce si deschiderea spontana
si drenarea continutului prin mai multe fistule; la
fistulizarea flegmonului durerea este viei, starea generala
marcant modificata
Dg: modificari locale (scurgerea unui lichid purulent,
schiopatura) si generale = artrita.
Prognosticul este grav
Tratament: combaterea durerii prin anestezie locala,
tratament AINS si AB prin infiltratii locale de preferat, in
doze care corespund dozelor locale = actiune mult mai
puternica; se impune ca o necessitate punctia FSA
destins si extractia cat mai mult de continut +
administrarea prin acelasi loc cu o cantitate mai mica sau
cel mult egala cu AB + AINS.
Atrita traumatica deschisa
= toate semnele artritei inchise + in plaga apare lichid
synovial. La prima vedere, lichidul synovial poate fi
normal/hemoragic/suprainfectat (datorata patrunderii la
momentul deschiderii capsule a germenilor saprofiti).
Simptome asemanatoare, + prezenta unei brese la nivelul
art + fundurile de sac nu mai sunt la fel de destinse
DDx abcesul si flegmonul articular ( apar intr-un timp
oarecare de la producerea factorului traumatizant,
durerea este la fel de intense ~ asemanator artritei
inchise, numai ca are tendinta de abcedare spontana si in
momenutul in care apare prin fistula respective lichid
synovial este modificat chiar de la inceput) si de
tenosinovita (nu este la fel de dureroasa max
schiopatura gr I; diferentierea destinderii FST vezi
fundurile de sac ale buletului).

Artrita noului nascut


Artrita
Curs #12
06.01.2013
ARTROZA
= leziune cronica, distrofie articulara urmata de
deformarea osoasa la nivel articular; atrage dupa sine
modificari ale cartilajului articular, in general de necroza
sau de mineralizare si modifica lichidul synovial atat
cantitativ cat si calitativ
Artroza este un process cronic si se instaleaza in urma
unor modificari patologice de lunga durata cu evolutie
progresiva. Apare ca o ingrosare a marginilor cartilajului
hialin insotita de o deformare a capetelor articulare
osoase si uneori, in stadia foarte grave de depunere de
Ca si de formarea de osteofite in imediata apropiere a
cartilajului sau chiar pe suprafata acestuia.
Etiologie: traumatisme la nivel articular, modificari
reumatismale, artrite netratate corespunzator cu
pastrarea infectiei in articulatie timp indelungat.
Simptome: imbraca aceasta forma de evolutie cronica si
produce durere locala permanenta care se accentueaza
odata cu efortul prelungit
- Distensia moderata a fundurilor de sac
- Schiopatura la rece sunt situatii in care, animalul,
dupa ce prezinta aceste manifestari, dupa
estomparea durerii, are tendinta de a aboli
simptomatologia existent pana atunci filetele
nervoase au fost annihilate
- Initial poate aparea edem pastos, dar imediat, sub
piele se inregistreaza o indurare
- Mobilitate redusa a articulatiei, insotita de zgomote
anormale
Dg: clinic, in principal pe schiopatura gr.I, la rece, care
uneori se accentueaza; certa este deformarea regional
Prognostic: foarte grav
Tratamentul: diferential AM/am, dar indifferent de talie,
tratamentele sunt paleative:
- Fenilbutazona ung. Local (cu acid salicylic, camphor)
slabe rezultate
- !! AM!! trebuie pregatita zona respective prin
radere pe o suprafata destul de mare + bandaj cald
dupa aplicarea ungv.
- Tratamente nespecifice
o Iodurate local (de Na, K)
o Extracte tisulare
o Proteinoterapie
- Am:
o injectii AB intraarticular in sol perfecta (nu
penicilina se inactiveaza la pH acid):
tetraciclina, ampicilina, cefalosporina
o AINS locale fenilbutazona, dupa pregatirea
zonei + bandaj cald
Intr-o artroza cu proliferari osoase, pentru refacerea
cartilajului hialin se administreaza medicamente cu:
- Monozaharid (glucozamina)
- Collagen (chondroitin sulfat) reface intr-o masura
cartilajul
- Acid hyaluronic
- Se folosteste min 9 luni de zile, iar animalul mentinut
in cat mai mult repaus

Boli ale sistemului limfatic


Vena limfatica se concentreaza in niste limfonoduli =
aglomerare de venule limfatici
Limfonoduli (topografie inconstanta, mici) limfonoduri
(aglomerari de limfonoduli) limfocentrii (topografie
constanta)
! la caine, lc mandibular, are partilaritatea de a se
invecina cu gl. salivara mandibulara (globuloasa, cu
aspect de castana)
Contuzii: imbraca aspectul general traduse prin
inflamatie, edem (de obicei pastos = pastreaza
amprenta), durere, echimoze, petesii (= exista si contuzie
vasculara)
Plagile vaselor si a lc: accidentale sau operatorii;
characteristic este ca din ea se scurge un lichid galben
citrine, la inceput limpede, devine purulent daca se
suprainfecteaza; raportul dintre emisiunea de sange si
limfa trebuie sa fie in favoarea limfei, pentru a putea
spune ca avem plaga limfatica
Limforagia= este intotdeauna insotita si de
hemoragie; capilarele limfatice sunt primele aparute
ca spatii intercelulare, nu exista plaga fara
sectionarea de capilare limfatice
- Simptomatologie
o Prezenta lichidului limfatic in plaga; prin
tamponament, acesta reumple repede plaga, si
nu are tendinta sa se opreasca
o Daca vasele limfatice sunt de calibru mare poate
aparea o fistula din care sa se exprime doar
lichid limatic
- Dg: clinic
- Prognostic: rezervat
- Tratament general in plagi
o In momentul in care apare fistula limfatic,
aceasta trebuie tratata prin deschidere,
aplicarea unei suture in punga de tutun sau
prin administrarea de substante iritante
(Lotagen, NaI local in plaga)
Inflamatii: limfangite
Infectia propagate de la o plaga catre vasele limfatice.
Limfangitele evolueaza acut si cronic. Ele pot fi difuze
(imbraca o suprafata mare dintr-un areal) sau reticulara
(inflamatie care scoate in evidenta circulatia limfatica pe
un anumit segment de obicei pe membrele AM)
Limfangita poate aparea la am ca urmare a plagilor sau
ulterior rezectiei lc.
Limfangitele pot fi circumscris (productie exagerata de
limfa datorate unei infectii cronice care treneaza si nu
are tendinta de vindecare furcuta putreda, ariceala,
panaritiu, cui de strada, javart) sau trunchiulara (pe
intreg membrul elefantiazis)
In momentul aparitiei lor, sunt conditionate de factori de
individ si externi. Infectia este prima cauza a limfagitelor,
reactivitatea organismului, lipsa tratamentului afectiunii
primare
Etiologic
- Limfangite traumatice: contuzii, plagi
- Limfangite specifice: generate de o anume patologie:
Limfangita acuta: evolutie rapida, apare brusc (24-48h de
la aparitia afectiunii primare): inflamatia difuza, in
vecinatatea afectiunii primare sau sub forma de cordon
sc sinuos (limfangita acuta reticulara); insotita de edem
pastos, nu este insotit de durere, deformarea regional
apare in repaus si dispare dupa o miscare relative
prelungita.
Limfangita purlenta, insamantata din apropierea leziunii
primare: tumefactie calda, dureroasa, care are tendinta
de abcedare fistule multiple, de obicei pe traiectul
vaselor limfatice, cu exprimarea unui puroi respingator,
galben-filant.
Limfagita flegmonoasa, poate evolua prin edem pastos
fara simptomatologie generala cu tendinta de abcedare
sau poate evolua sub forma tronculara in care afectiunea
se intinde pe traiectul vaselor ascendente, cu
temperature locala, durere + schiopatura I / II, apar
cordoane limfatice inflamate evidente + modificarea
starii generale (hipertermie moderata)
!! CAINE = 38.5-39*C temp normala!!
Limfangitele pot aparea superficial, in tes conj sc, dar pot
aparea si profund. Intotdeauna limfangitele sunt cauzate
de alti factori cu suprainfectie. In cazuril superficiale
(ariceala, panaritiu) limfangita superficiala, iar cu cat
afectiunile sunt mai profunde (pododermatita septica
difuza) limfangitele sunt mai profunde si mai greu de
tratat.

DDx:
- Erizipel: apare o plaga care intereseaza piele, are
tendinta de difuzibilitate, perii sunt aglutinati, exista
o plaga superficiala cu tendinta de expansiune, rosu
aprins, din care se exprima o cantitate mica de lichid
- Flebite: sunt infamatii ale venelor care pot fi
confundate cu limfagite tronculare, dar acestea
pastreaza amprenta mai mult timp, prezinta
crepitatie amidonoasa si sunt mai consistente decat
limfangita tronculara
Prognostic de la rezervat grav
Tratament: profilactic prin tratarea leziunilor primare
(indeosebi la nivel acropodial, dar si tumoral)
Tratament curative: local AINS (eqvagel, diclofenac,
fenilbutazona), iar pt am AINS pe cale generala
(Carprofen, diclofenac, trocoxil recomandat in
limfangite cronice).
Tratamentul nespecfic si de sustinere a organismului este
binevenit.
Curs #13
13.01.2014
Limfangita gangrenoasa
Este tot o forma acuta, dar acumularea de limfa in canale
si lc este atat de mare incat vasele, pe langa ectaziere, au
tenditna de fistulizare. Poate aparea, datorita
suprainfectiei care a produs limfangita, si un aspect
gangrenos = fistulizare multipla, miros respingator,
durere locala, pe langa trunchiurile limfatice apare si un
edem fara crepitatie, tendinta uneori chiar aparitia de
fistule si tendinta lor de a difuzia, atat pe traiect limfatic
cat si in edemul perifocal. Pielea devine, datorita
extensiei sau distensiei marite cu sfacele, apare o asa zisa
necroza cutanata. Din ulcere se scurge ul lichid rosietic
(limfa + sange). Este periculoasa si trebuie intervenit
imediat deoarece pericolul de spticemie/piemie este
imminent
Limfangita acuta gangrenoasa nu se datoreaza
reactivitatii reduse a organismului, ci este cauzata de o
infectie cu germeni virulenti care se propaga si pe cale
limfatica unde se si multiplica.
Dg clininc.
DDx flbita, erizipel, limfangita.
Tratament:
- AB general eventual + suflamidoterapie
- Stimulare nespecifica
- Combaterea durerii si edemului loc prjn aplicarea de
pansamente antiflogistice: cele mai bune cele cu
alcool mentolat camforat si acid acetil salicylic
Limfadenita
=inflamatia unui limfonodul/limfonod/limfocentru =
elemente de sine statatoare care sunt formate de obicei
de o retea de vase limfatice si o aglomerare de lnn.
Plagile care suprainfecteaza acesti limfocentrii pe care se
grefeaza germeni, fie doar saprofita limfadenite.
Simptome: lc creste in volum, durere schiopatura
uneori, hipertermie locala; devine usor palpabil dar
dureros. Intotdeauna inflamtia este insotita si de
inflamatia vaselor aferente si eferente.
Se intalneste cel mai frecvent, cu crestere lenta
constanta, in boala tumorala mligna (vezi metastazarea
pe cale limfatica) doare foarte putin, provoaca cel
mult jena datorita tumefierii.
Atunci cand limfadenita devine cronica, datorita ca
infectia primara este netratata si organismul este in
continuare expus infectiei, starea generala a animalului
poate fi afectata, poate sa apara subfebrilitate,
inapetenta, schiopatura. Uneori lc au tendinta de
abcedare.
Dg clinic
DDx foarte important: deoarece pot avea multe cauze,
exista si multe alte DD. Singura cauza primara este plaga
care afecteaza direct structura morfologica = limfadenita
primara. In rest, limfadenitele sunt un raspuns al altor
boli: metestaze tumorale, infectii oculte distala fata de lc
respective, limfangite poplitei de la o infectie produsa la
acorpodiu (panaritiu, pododermatita), infectii
generalizate, leucemii.
Tratament: se adapteaza in functie de cauza primara a
bolii
CHIRURGIA BMF
Afectiunile dintilor
Anmalii: poliodontie, oligodontie, anomalii de forma,
volum (eterotopie), atrezie maxilara/mandibulara
(absenta unei portiuni), prognatism, brevignatism
Etiologia anomaliilor este genetica. Pot aparea defecte
de pozitie si in urma fracturilor de arcade.
Prognostic rezervat deoarece nu se poate intervene
pentru corectare.
Dg clinic
Tratament: extractii dentare
Fracturile dentare
Frecvent apar la cabaline si carnasiere, foarte rar al
rumeg. Cabalinele datorita unor ticuri (se sprijica cu dintii
de un suport dur) foarte dureroase, apar la nivelul
incisivilor dar si in alte zone ale tablei dentare datorita
accidentelor.
Simptome; durere imediata datorita deschiderii pulpei
dentare, masticatie deficitare, culoare dintelui devine
galbuie -> negricioasa, impregnarea cu alimente pe linia
de fractura linie negricioasa; fracturile se complica cu
carii dentare, pulpit, cu alveolopulpite. Pot aparea si
fistule la nivelul dintelui din care se scurge un lichid inchis
la culoare.
Prognostic favorabil pt am, rezervat pentru AM.
Tratament: extractia dentara + tratament local. La am
extractia dentara este mai usor de realizat, mai
abordabil, decat la un cal. De obicei, al 2-lea molar
(carnasierul) este cel mai puternic dinte, mai puternic
decat caninii.
Anomalii de tocire
Mai frecvente la cabaline si la caine. Apara datorita unor
modificari histiochimice ale smaltului si dentinei, care
permit aparitie de diferente la nivelul aceluiasi dinte,
intr-o zona tocirea fiind mai pronuntata. Tocirea inegala
=> creste si varfuri in partea opusa a dintelui (unde e mai
rezistente).
Simptome: tabla dentara tocita inegal. In spatele acestor
creste apare o magazie de furaje fermenteaza miros
repsingator. Pometii obrajilor sunt modificati datorita
acestor magazii. Apar leziuni erosive la nivelul muc buc
din zona.
Prognostic fav am si rezervat pentru AM.
Tratament: nivelarea cu pila de rabotaj, taierea coltilor cu
ghilotina dentara sau extractie dentara.
Tartrul dentar
Intalnit mai frecvent la cabaline si carnivore. Apare ca o
precipitare a sarurilor din saliva (carbonati si fosfati de Ca
si Mg). tartrul apare atunci cand se modifica pH salivar
sau cand saliva este secretata in cantiate mai mica.
Simptome: aparitia pe suprafata dintelui o depunere gri-
galbuie, neuniforma, care pleaca de la nivel subgingival si
se extinde spre varful dintelui sau spre suprafata de
tocire. Atrage dupa sine o tumefactie la nivel gingival
tradusa printr-ul burelet de culoare mai vie, ofera
portiunii laterale a dintelui o forma neregulata si miros
respingator.
Dg clinic.
Prognostic rezervat: la cabaline nu se face detartrare; la
carnivore, de regula tartrul este atat de vechi incat
slabeste lig. Alveolodentar + paradontoza (retragerea
gingiei, expunerea colului edentar) => ulterior
detartrajului dintii devin liberi in alveola.
Tratament: detartraj mechanic sau cu ultrasunete.
Caria dentara
Apare la cabaline, bovine si caine. Este o consecinta a
decalcifierii si demineralizarii osului. Uneori, smaltul,
datorita unor procese chimice, poate sa sufere un proces
de ramolire tradus prin pierderea duritatii normale a
acestui component dentar. Smaltul este cea mai dura
structura din organism. Odata demineralizat si denivelata
suprafata dentare, ulterior acumularii alimentelor care
sunt supuse descompunerilor bacteriene aparitia de
compusi erozivi la nivelul smltului care patrund in acesta
=> excavatie crater, si ajunge pana la nivelul dentine =
CARIE.
Caria poate sa fie superficiala, interesand smaltul si
dentina, sau profunda, care deschide datorita eroziunii
dentare canalul dentar.
Simptome: durere, salivatie, miros. Cand caria avanseaza
pulpita osteita la nivelul alveolei dentare; iar
osteiata de la nivelul radacinii, coroborata cu infectia lig.
Alveolo-dentar => granuloma de apex (foarte dureros,
obligatoriu extractie)
Dg clinic.
Prognostic fav rezervat in functie de nr dintilor
afectati
Tratament: extractie sau plombare.
Tumori dentare
Benigne: odontom extreme de rar, adamantiom,
epulisul
Epulis = tumoare a gingiei si lig. Alveolodentar, benign -
epulis fibros, malign osos si achantomatos.
Patologia gl. salivare
Fistula salivara
= un orificiu cu un traiect din care se scurge un lichida,
fara tendinta de cicatrizare. Cea mai grava este fistula
parotidiena la cal (principal gl salivara, situate inapoia
ram recurbate si este foarte mare). In momentul aparitiei
fistulei, datorita prezentei salivei nu se vindeca nicidata.
Fistula de canal Stenon (parotidian)
Canalul salivar Stenon, precum si canalul vomeronazal
Stenson au fost descrise de acelasi suedez Stensen.
Perii sunt aglutinati iar secretia este permanenta.
Secretia abunda la masa
Prognostic rezervat grav la cal.
Tratament: interventie chirurgicala, inchiderea fistulei la
exterior si crearea unei fistule ectopice in cav bucala sau
prin sclerozarea gl. Imposibil de scos gl parotida la cal
datorita topografiei.
Litiaza salivara
Aparitia de calculi care obstrueaza canalul de excretie.
Acesti calculi au aproximativ acelasi principiu de formare
ca si litiaza urinara pe fractiuni proteice, nuclei mucoizi
+ bacterii => conglomerate moale care se imprima cu
saruri = litiaza. Frecvent la solipede, mai rar la rumeg,
inconstant la caine.
Simptome: saliva nedrenata; daca se situeaza pe traiectul
canalulu, sunt mobile, palpabili. Tumefactie nedureroasa
a gl.
Prognostic favorabil rezervat la caine si vaca si foate
grav la cal si catar.
La caine, prin cauterizarea suprafetei sau a cisternei
glandulare, saliva se dreneaza in gura, la gl sublinguala

Chistii salivari
= obstruarea canalului de excretie. Frecvent la caine si
pisica. Obstruarea gl sublinguala = broscuta., foarte
moale la palpare, apare o tumefactie nedureroasa.
Nu se face punctie in prima faza ,deoarece gl
manidbulara este la bifurcatia venelor carotide, si daca
nu se scoate toata gl in totalitate din zona, ramane o
bucata din peretele secretor al glandei, iar postoperator
da fistula salivara, greu de tratat.
Prognosticul este rezervat.

+ afectiunile chirurgicale ale sinusurilor si coarnelor


(CARTE)