o, nevrednicie!

Cel care poart scut (este) cel care rnduiete slujirea, omul rzboaielor i
al uciderilor, (este) sacerdot, cel cstorit nelegiuit cu trei femei se pune s dea hirotonia
preoilor! Cine a mai auzit una ca aceasta n veac, sau a mai vzut sau a mai vestit (aa
ceva)? Cu adevrat, nimeni!

Hagiograful continu atacul mpotriva lui Constantin al V-lea, vorbind despre caracterul
su care l-ar descalifica de la a alege un patriarh, trecnd peste realitatea oficiului su
imperial, care presupunea inclusiv acest drept 1.

1
Dreptul canonic prevede alegerea episcopilor de ctre toi ierarhii din suprastructura din care face parte
provincia vizat, sau de minimum trei dup ce se obine consimmntul tuturor (cf. Can. 4 Sin. I Ecumenic n
Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe, ed. a III-a, Sibiu, 2005, p. 57). Liviu Stan menioneaz
chiar o reglementare ncepnd cu anul 395 a alegerii episcopilor de ctre cler i credincioii cetilor de
reedin ale acestora (Relaiile dintre Biseric i Stat. Studiu istorico-juridic, n Pr. Prof. Univ. Dr. Liviu Stan,
Biserica i dreptul. Studii de drept canonic ortodox, vol. 8: Fragmente de curs, Ed. Andreiana/ASTRA Museum,
Sibiu, 2017, p. 223). Totui practica din Constantinopol fcea o excepie ncepnd cu solicitarea mpratului
Teodosie cel Mare de numire a senatorului Nectarie ca arhiepiscop al capitalei n timpul lucrrilor celui de-al
doilea Sinod Ecumenic (381). Aceast imixtiune va continua cu sincope devenind n timp o practic n sine i prin
urmare o prerogativ a mprailor i a basileilor de a-i numi direct pe patriarhii de Constantinopol (Ioan Gur
de Aur, Arsacius, Atticus, Nestorie, Proclu etc.) i chiar pe papi (Vigilius i Pelagius n secolul al VI-lea). Obiceiul a
devenit att de puternic nct a fost continuat ntr-o prim faz chiar i de ctre Mahomed al II-lea dup
cucerirea cetii de pe Bosfor (cf. Pr. Prof. Nicolae Chifr, Istoria cretinismului, vol. II, Ed. ULBS, Sibiu, 2007, p.
188-189).