1

Genetica-C7

Bolile genetice cu transmitere autosomal dominanta

Osteogeneza imperfecta tardiva sau maladia Lobstein-se mai numeste si fragilitate

osoasa esentiala. Este o boala a tesutului conjunctiv prezentand efecte multiple in sinteza
colagenului, o mare variabilitate in manifestarile clinice si de aceea exista mai multe
clasificari. Una dintre aceste clasificari distinge:
1).Osteogeneza imperfecta congenitala (maladia Vrolik): apare inca de la nastere, copilul
prezentand numeroase fracturi survenite intrapartum. Acest tip de osteogeneza imperfecta
congenitala are un prognostic sumbru, ea fiind letala inainte de varsta de 2 ani. Moartea
survine in urma unor hemoragii intracraniene sau din cauza infectiilor respiratorii.
2).Osteogeneza imperfecta tardiva (maladia Lobstein): este o boala genetica cu transmitere
autosomal dominanta. Frecventa bolii este de 1/20000 nasteri vii si este o forma mai blanda a
osteogenezei imperfecte. Este caracterizata prin fracturi care apar intre varsta de 2 ani si
pubertate cand dispar fara nici o explicatie.
Acesti copii pot face 30-40 de fracturi care se produc cu mare usurinta si de aceea
boala se mai numeste boala oaselor de sticla. Ca anatomie patologica, sunt afectate oasele
lungi si craniul. Leziunile cruta epifizele si metafizele afectand diafizele, in special la nivelul
membrelor inferioare. Histologic, apare osteoporoza, calcificarea parand normala, neexistand
imagini de distructii osoase excesive prin osteoclaste. Este deci o tulburare de osificare
periostala, compacta oaselor fiind foarte subtire.
Sindromul osos: inseamna frecventele fracturi ale oaselor lungi in urma unor
traumatisme minime. Fracturile au o simptomatologie atenuata; in general ele sunt fracturi
subperiostale sau in lemn verde. Aceste fracturi sunt putin dureroase; impotenta functionala
este variabila. Calusul care se formeaza este voluminos si duce la ambulatie. Craniul este
aplatizat, cu bose frontale bilaterale, ceea ce ii da aspect de para.
Un element care apare la 80% dintre copii este aparitia scleroticii albastre.
Sclerotica, prin transluciditatea ei, lasa sa se observe pigmentul negru coroidian, dand nuante
variabile de albastru. Diagnosticul diferential se face cu scleroticele putin albastre ale
sugarului, care dispar insa cu ingrosarea progresiva a sclerei.
Laxitatea ligamentara este mai frecventa la nivelul degetelor si pumnului, ceea ce
favorizeaza luxatiile.
Hipotonia musculara are 2 cauze: este congenitala si agravata de imobilizarile
prelungite.
Leziunile fanerelor: copiii prezinta par si unghii friabile, dintii apar tarziu si sunt
translucizi. Acesti copii au tendinta mare la surditate.
Cam la 50% se semnaleaza aparitia scoliozei si a cifozei ca rezultat al osteoporozei
si a fracturilor vertebrale prin tasare. Aceste cifoscolioze pot evolua progresiv de-a lungul
intregii vieti, ceea ce duce la accentuarea taliei mici a pacientilor. Cea mai frecventa este
scolioza toracala; este dificil de tratat pentru ca tratamentul conservator duce la aparitia
deformarilor costale. Se propune in cazurile grave interventia chirurgicala, dar nu s-au facut
studii pe termen lung pentru a aprecia aceste interventii chirurgicale.
Tulburarile de crestere: copiii sunt in general slabuti, firavi, ei ramanand cu talie
mica. La radiografie se vede o transparenta anormala a osului cu o corticala mult subtiata.
Diagnosticul se pune foarte bine pe radiografie. Nucleii epifizari apar la timp.
Tratamentul: s-au incercat tot felul de tratamente medicamentoase. Tratamentul
este ortopedic si chirurgical, ceea ce creaza un cerc vicios pentru ca fracturile se consolideaza
 2

prin imobilizare, iar imobilizarea accentueaza osteoporoza si hipotonia musculara. Cel mai
bine este sa se faca profilaxia fracturilor daca este posibil.
La copilul mare numeroasele fracturi care se pot consolida vicios duc la incurbarea
osului si atunci se utilizeaza o tehnica care se numeste Sofield-Millar, care consta in
osteotomii etajate si insirarea fragmentelor insirate alternativ pe o tija metalica. Se
imobilizeaza cam 5-6 saptamani, dupa care copilul este lasat sa mearga, tija centromedulara
ghidand cresterea si dand osului rezistenta. Tija se extrage cand a ramas scurta in raport cu
diafiza osului sau daca se folosesc tije telescopate, acestea raman centromedular pana la finele
cresterii in lungime a oaselor, cand se extrag, aceasta fiind si perioada cand fracturile
inceteaza.
In ceea ce priveste kinetoterapia, la acesti copii are efecte pozitive atat asupra
copiilor, cat si a familiilor lor. Este bine sa se inceapa cat mai precoce kinetoterapia. Are ca
scop principal tonifierea musculara care sa previna pe cat posibil aparitia de noi fracturi.
Kinetoterapia timpurie poate ajuta si la prevenirea instalarii deformatiilor osoase si deci a
invaliditatii.
Acondroplazia sau condrodistrofia fetalis: este cea mai frecventa tulburare a
osteogenezei, fiind o boala genetica transmisa autosomal dominanta. Exista si cazuri
sporadice, dar acestea se atribuie unor noi mutatii. Frecventa bolii este de 10/100000 nou-
nascuti. Sexele sunt afectate in mod egal.
Ca patogenie, in aceasta boala are loc o osificare encondrala defectuoasa. Acest tip
de osificare este afectat. Prin osificarea de membrana se formeaza oasele boltii craniene, unele
oase ale fetei, corpul claviculei si asigura cresterea in grosime a oaselor lungi pe seama
periostului. Osificarea de cartilaj (encondrala) formeaza vertebrele, oasele membrelor, oasele
care formeaza baza craniului si asigura cresterea in lungime a osului pe baza cartilajelor de
crestere.
Acest tip de osificare este afectata in aceasta boala si de aici rezulta si semnele
clinice ale acestei boli. Boala se mai numeste si micromelie. Extremitatile sunt scurte in raport
cu trunchiul si cu capul. De asemenea, baza craniului se dezvolta mai incet, ceea ce ii da fetei
un aspect caracteristic de mops, adica cu nasul in sa. Foramen magnum este mai redus, putand
contribui la aparitia hidrocefaliei. Este afectata si cresterea vertebrelor, canalul vertebral fiind
ingustat, maduva devenind astfel vulnerabila la cele mai mici traumatisme.
Bazinul este stramt, toracele in forma de clopot, abdomenul este destins cu ombilic
jos implantat. Prezinta o lordoza lombara exagerata si frecvent cifoza scurta in regiunea
toracala. Degetele 3 si 4 sunt indepartate; degetele sunt scurte si egale. Cea mai izbitoare
trasatura este scurtarea extremitatilor comparativ cu lungimea corpului, astfel incat membrele
superioare abia daca ajung sub crestele iliace. Aceasta boala se manifesta inca de la nastere;
nou-nascutul da impresia ca are prea multe tesuturi moi in raport cu oasele, pielea la nivelul
extremitatilor realizand plici proeminente.
Pubertatea pare normala. Functia de reproducere nu este afectata; intelectul este
normal. Este indicata cezariana. Majoritatea bolnavilor au mari complexe de inferioritate.
Inaltimea la care pot ajunge acesti bolnavi este de 1-1,20 m. In unele cazuri se asociaza si cu
dentitie intarziata, cu polidactilie si cateodata chiar cu situs inversus (organele sunt inversate
in corp). Acesti bolnavi prezinta un nanism disproportionat sau disarmonic. La radiografie
oasele lungi apar scurtate cu diafize groase. Metafizele au forma de ciuperca, epifizele pot fi
asimetrice; centrii epifizari apar tarziu si sunt foarte mici. Craniul apare displazic, cu bolta
mare si peroneul este mai lung in comparatie cu tibia.
Tratament: s-a incercat tratamentul cu hormoni de crestere, dar nu a dat rezultate.
Kinetoterapia are ca scop influentarea cresterii, punandu-se accent pe coloana vertebrala si se
va face pe cat posibil profilaxia artrozelor.