Norman Spinrad

SOLARIENII

URMA sa fie iarasi o batalie inegala. Patru la trei, acesta era raportul de forte;
in cazul de fata lupta se desfasura in sistemul planetar Sylvanna. Palmer avea de
infruntat o flota de optzeci de nave negre ca moartea, care se apropia acum de
orbita planetei plasata in punctul cel mai exterior; o flota dispusa in formatie
conica, cu baza in fata si nava-comanda in varful din spate.
Jay Palmer, comandantul Flotei a Unsprezecea Umane, isi dispusese navele in
formatie de disc, in siruri de cate trei, nava-comanda aflandu-se in randul al
treilea.
Era instalat pe scaunul de comandant din nava lui amiral; avea in fata Ecranul de
Reprezentare care-i infatisa flota Duglaari sub chipul unui con de luminite rosii;
propria lui flota Umana, inferioara numericeste, aparea sub chipul a saizeci de
luminite aurii, iar Sylvanna, un astru G-5, se vedea ca un glob verde; in stanga,
Tabelul de Control al Pierderilor infatisa in clipa de fata saizeci de lumini,
toate verzi, reprezentand totalitatea navelor lui in linie de bataie (o lumina
chihlimbarie ar fi insemnat o nava deteriorata dar capabila inca sa se sustina, iar
o lumina albastra semnifica o carcasa moarta, sau si mai rau); in dreapta lui se
aflau Ecranele Computerelor.
Era imbracat intr-un costum-salopeta verzui, lipsit de insemnele rangului, deschis
la gat si foarte confortabil. Misiunea lui, in calitate de comandant, era aceea de
a se identifica, de a se contopi cu flota, sau, mai bine zis, de a considera
fiecare nava ca pe o extensie a spiritului sau, o parte din el insusi. Un bun
comandant isi priveste flota ca pe un organism integrat: navele sunt madularele,
pseudopodele, nava-comanda, nava-computer, creierul; iar el e inima, ego-ul,
sufletul.
In fiecare dintre urechi avea infipta cate o casca separata. Casca din dreapta ii
stabilea contactul direct cu comandantul Centrului de Computerizare si evaluare a
situatiei. Cea din stanga asigura circuitul de comanda: vocile celor saizeci de
capitani individuali.
Un microfon de gat ii fusese fixat pe marul lui Adam. In mana dreapta tinea un
dispozitiv cu un comutator cu doua pozitii impins in fata, stabilea contactul cu
comandantul Centrului de Computerizare impins in spate asigura legatura cu cei
saizeci de capitani. In mana stanga tinea un dispozitiv similar, dar cu trei
pozitii: in fata pentru manevrarea castii legate de Centrul de Computerizare, in
spate pentru circuitul de comanda, la mijloc pentru contactul concomitent cu
ambele.
Evaluare, mormai Palmer, confirmati numarul!
Optzeci de nave ale Doogilor, bazai casca din dreapta. Durata estimativa pana la
contact, o ora.
Fata supta a lui Palmer se crispa intr-o grimasa. O fata care putea fi atragatoare
in momentele de repaus, dar care acum era brazdata de linii dure in jurul buzelor
pline, si de trei santuri sapate in fruntea inalta.
Deschise circuitul de comanda:
Indepartati-va de nivelul ecliptic cu nouazeci de grade spre planul galactic
Nord, comanda el. Viteza plina!
Isi tinea ochii cenusii atintiti pe Ecranul de Reprezentare. Discul de punctisoare
aurii incepu sa se deplaseze in sus, deasupra liniei mediane verzi care reprezenta
nivelul ecliptic. Prima faza a unei batalii spatiale o constituie competitia pentru
pozitii. Sub nici un chip nu trebuie sa te lasi prins intre inamic si un astru, mai
cu seama cand flota ta e inferioara numericeste. Tactica de rutina a flotei
Duglaari era aceea de a impinge inamicul spre astrul pe care-l aparau; daca erau
indeajuns de rapizi, iti puteau crea o ambuscada din care orice evadare devenea cu
neputinta: un numar superior de nave in fata, si un astru in spate; nici o
posibilitate de scapare. Frontul de Comanda al flotei Duglaari era mai puternic si
aproape intotdeauna Doogii detineau un numar mai mare de nave Impingeau Flota
Umana indarat, pana la marginea cuptorului stelar, pana cand Oamenii se vedeau
nevoiti sa-si dezmembreze formatia si sa poarte o lupta de nava-la-nava, in
disperata inferioritate numerica...
Picaturi de transpiratie periau buza de sus a lui Palmer. Flota Umana se inalta
deasupra nivelului ecliptic, dar comandantul Duglaari detectase manevra si conul
rosu incepuse sa se inalte la randul lui, flotele apropiindu-se una de cealalta cu
o viteza infricosatoare. Era ca un joc de sah: solutiile fiind mai mult sau mai
putin standard. Daca Flota Umana reusea sa se inalte deasupra Flotei Duglaari, ar
fi putut ulterior cobori indaratul lor, si atunci Doogii ar fi fost cei care luptau
avand un astru in spate; si, cu toate ca Frontul lor de Comanda ar fi continuat sa
fie mai puternic, flota ar fi fost supusa atat atractiei exercitate de planeta
Sylvanna cat si presiunii Flotei Umane, ceea ce ar fi facut ca batalia sa devina
mai egala.
Dar Duglaari se inaltau cu aceeasi viteza ca si Oamenii; ba chiar, ochiul exersat
al lui Palmer deslusea ca se inaltau cu cinci la suta mai rapid. Flota Umana nu va
fi in stare sa se ridice deasupra lor.
Palmer pufni dispretuitor. Totusi inamicul muscase din nada. Daca s-ar lasa amagiti
destul timp incat sa...
Reduceti viteza la trei sferturi, comanda Palmer.
Flota Umana isi incetini viteza de inaltare; acum era limpede ca Duglaari se vor
ridica deasupra lor, dar Palmer spera ca distantele vor fi suficient de apropiate
incat comandantul sa creada ca Flota Umana incearca sa-i depaseasca si sa-i
inconjoare. Daca Doogii ar putea fi determinati sa-si mentina suficient timp viteza
de inaltare, atunci...
Curand flotele se vor incaleca.
Reduceti viteza la doua treimi!
Flota Umana isi incetini din nou inaltarea.
Palmer studie cu atentie Ecranul de Reprezentare. Duglaari nu incetineau. Tactica
lui se dovedea buna. Mentinandu-si ritmul actual. Duglaari s-ar fi gasit deasupra
lor: baza formatiei conice ar fi presat partea frontala a discului Uman,
impingandu-l indarat, catre astru.
Dar in foarte scurt timp Duglaari vor fi angajati in depasire; se inaltau acum cu o
viteza aproape de doua ori mai mare decat cea a Flotei Umane, asa incat nu le va
mai fi posibil sa intoarca la timp.
Acum!
Stopati viteza de inaltare! latra Palmer. Franati de urgenta! Intoarceti directia
cu o suta optzeci de grade. Coborati! Coborati! Coborati!
Flota Umana opri inaltarea. Porni sa coboare indarat catre ecliptic. Cobora din ce
in ce mai rapid, prin nivelul ecliptic, si apoi mai jos de el.
Duglaari incetinira brusc, schimbara directia si incercara sa urmareasca Flota
Umana in jos. Dar comandantul lor reactionase prea lent. Pierduse efectiv
competitia pentru pozitii din chiar momentul in care nu-si daduse seama ca Flota
Umana isi incetinise deliberat inaltarea.
In loc ca distanta dintre flote sa se inchida, se largea.
Intoarcere de nouazeci de grade! comanda Palmer.
Flota Umana isi schimba din nou directia. De asta data. se indrepta pe o linie
paralela cu eclipticul, dar sub nivelul acestuia, afara din sfera de atractie a
Sylvannei, si mult dedesubtul Flotei Duglaari. Trecu de aceasta din urma, si acum
Doogii se aflau prinsi intre Flota Umana si Sylvanna.
Inaltati-va! Inaltati-va! Sus! Sus!
Flota Umana porni sa se ridice. Duglaari isi franara coborarea si incercara sa se
inalte rapid, dar Oamenii aveau acum avantajul: pozitiile celor doua flote fusesera
rasturnate.
Acum, varful conului Duglaari se afla indreptat spre Sylvanna. Baza se confrunta cu
partea frontala a discului Uman.
Tactica reusise. Duglaari erau prinsi intre Flota Umana si Sylvanna.
Palmer deschise contactul cu Centrul de Computerizare.
Detinem forta de a-i impinge in spate? intreba el, dar cunostea dinainte
raspunsul.
Frontul de Comanda era menit sa directioneze navele intr-un spatiu normal. Asigura
rotirea electronilor din intreaga cantitate de mase intr-un vector unidirectional,
in punctele necesare ale liniilor sale de forta. Cand se aflau in formatie,
Fronturile de Comanda individuale ale navelor se contopeau intr-un Front de Comanda
unic, care-si exercita influenta asupra intregi flote.
Frontul de Comanda avea capacitatea ca, separat de actul propulsarii propriu zise a
navelor, sa impinga tot ce le bara calea in aceeasi directie in care inainta si
flota, si, in cazul de fata, acest tot includea Flota Duglaari.
Numai ca si Duglaarii detineau un front similar, care actiona impingand Flota Umana
in directia opusa. Existau trei factori ce puteau determina directia in care aveau
sa se miste acum cele doua flote: forta Flotei Umane, forta Flotei Duglaarii, si
faptul ca Frontul de Comanda Duglaari trebuia sa infrunte acum si atractia planetei
Sylvanna.
Frontul Duglaari era mai puternic decat cel Uman cu un factor de trei pana la
patru, doar poate ca scazand factorul aditional al gravitatii Sylvannei...
Computerul daduse raspunsul:
Negativ, rosti vocea in urechea lui Palmer. Oricum, insa, putea fi si mai rau. Ii
tinem in cumpana. Nu-i putem impinge in spate, dar nici ei nu ne pot impinge pe
noi, Punct mort.
Palmer ofta resemnat. Era intocmai cum se asteptase. Flota Umana castigase prima
faza a bataliei competitia pentru pozitie. Anulasera, temporar, superioritatea
numerica a Doogilor.
Acum avea sa urmeze faza a doua: razboiul de uzura.

Prima faza, cea a pozitiilor, se ispravea de obicei in mai putin de o ora; cea de-a
doua, de uzura, putea sa se lungeasca si sa se tot lungeasca...
In imprejurarile de fata, fortele de inaintare ale celor doua flote se anulau
reciproc. Nu exista decat o singura cale de a sparge impasul si a duce lupta la un
rezultat: aceea de a distruge un numar mai mare de nave decat ai pierdut tu, astfel
incat Frontul tau de Comanda sa devina, proportional, mai puternic decat al
inamicului.
Posibilitatea de alegere a armelor, in acest stadiu, era strict limitata. Nici o
masa solida nu ar fi putut trece de la o flota la cealalta ar fi fost prinsa in
staza, la jumatatea drumului, intre cele doua campuri de respingere care se
confruntau. Fapt care elimina posibilitatea oricarui tip de racheta. Excluderea
chiar si jeturile anti-proton, pentru ca substantele anti-proton proiectate de
jeturi aveau masa. La fel si explozivele nucleare sau termo-nucleare, intrucat era
cu neputinta sa le lansezi mai aproape de inamic decat de propriile tale nave.
Ceea ce nu lasa loc de actiune decat pentru armele energetice.
Centrul de Computerizare, mormai Palmer in microfonul de la gat, preluati
comanda. Folositi la inceput GN-64.
Palmer bombani. Era partea de batalie pe care o detesta. Unicele arme ce puteau fi
folosite cu oarecare efect erau tunurile laser, care proiectau raze de energie de o
intensitate inspaimantatoare. Dar, asemenea oricarei arme energetice, razele
trebuiau proiectate asupra navei inamice un timp indeajuns de lung pentru a
strapunge metalul carcasei si a produce pagube semnificative.
Cerceta Ecranul de Reprezentare. Navele din conul Duglaari incepusera sa se
deplaseze in cadrul formatiei lor, alcatuind alte formatiuni complexe, aparent
intamplatoare. De buna seama, in scopul de a-i impiedica pe Oameni sa centreze o
raza laser asupra unei nave suficient timp incat s-o strapunga. Luminitele aurii
ale Flotei Umane executau acelasi complex dans al mortii.
Formatiunile noi pareau intamplatoare, dar nu erau asa. Nu puteau fi, pentru ca,
desi urmareau sa evite razele tunurilor laser, navele din ambele formatiuni
trebuiau sa ramana integrate in campul de actiune al Fronturilor de Comanda
respective, altminteri acesta ar fi fost anulat, si flotele dezagregate.
Aceste deplasari intr-un perimetru fix erau mult prea complexe pentru a fi fost
dirijate de un creier viu, chiar de cel mai eficient si mai experimentat comandant
de flota Uman sau Duglaari. Erau executate de Computerele Flotei, care in aceasta
faza pilotau ambele formatiuni.
Palmer stia care anume dintre miile de posibilitati pre-programate va fi desemnata
de computer intr-un anumit moment dat; ar fi putut indica in orice clipa
formatiunea care va fi aleasa dar asta constituie limita controlului sau asupra
flotei.
Si nu-i placea deloc.
O raza Duglaari straluci inofensiv asupra unei nave din primul sir, si detectoarele
vuira. Acum, o raza Umana salta in sus si-n jos pe o nava Duglaari de la baza
conului; intr-o frantura de secunda nava se deplasa si raza laser continua sa arda
zadarnic in spatiul gol.
Computerele, fir-ar sa fie, se detectau unele pe celelalte si incercau sa dea forma
rationala miscarilor "intamplatoare" ale inamicului, transformandu-le in tipare
matematic previzibile.

Palmer, asemenea celor mai multi dintre comandantii de flota, ura computerele. In
primul rand, pentru ca il lipseau de controlul absolut asupra flotei sale, si in al
doilea rand, Computerele de Comanda, amplasate in sistemul planetar Olympia, erau
pe cale sa piarda blestematul asta de razboi. Computerele Duglaari erau mai exacte
decat cele Umane, iar Doogii erau mai numerosi decat Oamenii.
Omenirea se confrunta cu posibilitatea extinctiei, si, in ultimii trei sute de ani
computerele anuntasera in mod repetat acest fapt.
Una din luminitele verzi de pe Tabelul de Control al Pierderilor deveni
chihlimbarie. Duglaari optasera pentru linia de formatie GN-64.
Treceti pe GP-12, ordona Palmer.
Acum, computerul Duglaari va trebui sa detecteze noul tipar de formatie pana sa
poata atinge alta nava si...
Hop!
Unul din punctuletele rosii de pe Ecranul de Reprezentare tasni intr-o stralucire
purpurie apoi se stinse. Murise. Doborat un Doog!
Acum era randul flotei Duglaari sa-si schimbe tiparul formatiei.
Si lucrul asta se putea prelungi multa, multa vreme De indata ce computerul unei
flote prindea un nou tipar de dispunere a navelor inamicului, comandantul respectiv
il schimba, si computerul trebuia sa-si ia treaba de la capat.
Nu avea loc o mare conflagratie, si nimicirea unui mare numar de nave pe parcursul
unei actiuni incinse. Ci numai o lenta macinare ba cadea o nava Dooglari, ba una
Umana pana ce avea sa se rupa punctul mort, de respingere reciproca.
Daca se va reusi asemenea rupere. Palmer isi aduse aminte de istoria bataliei de la
Bowman. Cincizeci de Oameni, cincizeci si opt de Doogi. Nici una dintre parti nu
izbutise sa dobandeasca un avantaj semnificativ; Oamenii distrusesera cate o nava
Doog pentru fiecare nava Umana pierduta, si batalia se prelungise peste limitele
unei zile-standard. In cele din urma, pierisera toate navele celor doua flote,
toate pana la una.
Idiotenie curata.
Jay Palmer stia foarte bine ce ar fi dorit el sa faca. Sa sparga brusc formatia
intr-o incercare suprema, si sa atace, pe viata sau pe moarte, nava-comanda, nava-
computer a Doogilor. Daca ar fi putut dobori nava-comanda si distruge computerul,
razboiul s-ar fi incheiat. Pentru ca inamicul n-ar mai fi putut evita razele laser,
mentinandu-si in acelasi timp si actiunea Frontului de Comanda.
Dar, stia foarte taine, chiar si in cazul cand o asemenea tactica ar fi reusit, el
ar fi fost ulterior deferit Curtii Martiale. Razboiul, si fiecare batalie separata,
se desfasurau sub controlul rigid al Centrului de Computerizare. Orice comandant
care s-ar fi sustras gandirii computericesti, ar fi fost trimis sa spele latrinele.
Asta in cel mai bun caz.
O alta lumina de pe Tabelul de Control al Pierderilor deveni chihlimbarie, apoi
albastra. Dupa care ii urma inca una.
Fir-ar sa fie! Fir-ar sa fie!
Treceti la formatia GN-4!

Si asa mereu, ceas dupa ceas. Treptat, spatiul se impestrita cu cadavrele navelor,
cu cioburi de metal, cu nori de ramasite in locurile unde o nava, strapunsa de o
raza laser, facuse explozie.
Razele laser iluminau intunericul ca niste roiuri de stele lineare, batalia se
taragana, navele isi executau dansul mortii in perimetrul formatiunilor.
Palmer era scaldat de sudoare, parul ii era ud si ravasit. Avea senzatia ca-si
petrecuse intreaga viata in scaunul de comanda. Sezutul ii devenise insensibil. Il
durea gatul din pricina atator comenzi urlate.
Schimbase sute de sisteme de formatiuni, si Duglaari procedasera aidoma.
Cerceta, incruntat, Tabelul de Control al Pierderilor. Zece dintre lumini erau
chihlimbarii, alte sapte se albastrisera. Deci saptesprezece nave scoase din
actiune.
Inamicul pierduse numai paisprezece.
Palmer stia bine ca batalia fusese pierduta. Totusi, punctul "fara de iesire" nu
fusese inca atins; Flota Umana, folosind fortele de urgenta, isi mentinea inca
pozitia, dar in momentul in care Doogii vor avea, sa spunem, zece nave in plus fata
de ei, va incepe faza a treia a luptei, si atunci...
Centrul de Computerizare, spuse Palmer cu o voce haraita. Extrapolare, va rog.
Sanse de victorie a Doogilor: saptezeci la suta. De victorie Umana: douazeci si
trei la suta. De mentinere a punctului mort, sapte la suta.
Palmer ofta. Hotararea lui era luata: cand sansele de victorie a Doogilor vor fi de
optzeci la suta, va intrerupe contactul si isi va lua talpasita. Daca nu...
Daca nu, Flota Duglaari va continua sa devina, proportional, tot mai puternica. Din
moment ce Oamenii ii fortasera pe Duglaari sa se retraga inspre astru, lupta nu
avea sa se termine curand nu exista posibilitatea ca Doogii sa rastoarne pozitia,
impingandu-i pe ei spre astru. In schimb, conul Flotei Duglaari va inainta intr-o
formatie emisferica cu un gol interior din ce in ce mai mare, care va invalui Flota
Umana. Dupa care Duglaari vor forma un cerc, in centrul caruia se va afla Flota
Umana.
Dusmanul si mai puternic, Frontul de Comanda Duglaari, va impresura Frontul de
Comanda Uman; generatoarele Duglaari vor exercita o presiune irezistibila, Flota
Umana va fi impinsa, compactata, pana ce navele vor intra una in alta, pana ce nu
va mai ramane nimic din ele decat un morman urias, compact, de metale amestecate
si de oameni morti.
La inceputul razboiului, cu trei sute de ani in urma. avusesera loc asemenea
batalii mortale, ba chiar cu o sinistra regularitate. A fost nevoie de pierderea
multor nave si a multor vieti pana cand Oamenii sa invete lectia: daca vezi ca nu
poti invinge, retrage-te. Fugi si salveaza cat mai multe nave poti. Actele eroice
n-ar fi dus la altceva decat la sporirea si inrautatirea dezechilibrului de forte
dintre Oameni si Duglaari.
Sansele de optzeci la suta victorie pentru Doogi vor constitui punctul de
retragere.
Treceti pe GN-7.
Cel putin numarul sistemelor de formatiuni era, virtual, inepuizabil.
Dar inca doua lumini devenira chihlimbarii. Si apoi albastre.
Treceti pe GN-50.
Fir-ar sa fie, computerul Doogilor invatase sa detecteze mai repede miscarile
Oamenilor. Poate ca, in cine stie ce straniu sistem matematic al Doogilor,
formatiunile Oamenilor urmau un tipar comandat de ei. Poate ca asta era unul dintre
motivele pentru care Doogii se dovedeau mai buni...
Nu! Nu! Nu mai buni. Poate ca mai avansati, poate ca aveau o civilizatie mai
puternica si mai veche, dar nu mai buna...
Inca o lumina deveni chihlimbarie.
Pe toti lasii din planeta Sol! injura Palmer. Treceti pe GN-13.
Aproape instantaneu, lumina chihlimbarie se albastri. Computerul Doogilor se
ajustase din nou, si de asta data aproape concomitent cu schimbarea de formatiune a
Oamenilor. "Fara de speranta"... gandi Palmer cu amaraciune.
Treceti pe GN-69, mormai in circuitul de comanda.
Comandant Palmer! Comandant Palmer!
Era vocea lui Twordlarkin, seful Centrului de Computerizare. Palmer stia ce
urmeaza...
Domnule comandant, ultima extrapolare indica optzeci si trei la suta sanse de
victorie pentru Duglaari. Recomandarea mea oficiala este de retragere imediata.
Altfel, riscam pericolul unei incercuiri, careia nu-i vom putea rezista.
Palmer injura, dupa ce mai intai intrerupse contactul cu Twordlarkin. Recomandarea
oficiala. O, "recomandare oficiala" de la seful Centrului de Computerizare echivala
cu un ordin, numai ca nu se numea astfel, chiar si in fata unui comandant de flota.
Marina guverneaza navele, asa se spune, dar computerele guverneaza razboiul. Un
singur lucru l-ar fi putut salva de Curtea Martiala pe un comandant care ignora o
"recomandare" a Centrului de Computerizare, si anume, victoria.
Dar de asa ceva nu putea fi vorba. Partea cea mai rea, insa, era ca Twordlarkin
avea dreptate. Sylvanna era pierduta. Totusi, un comandant ar trebui sa aiba macar
dreptul de a decide singur cand sa se retraga.
Palmer reconecta circuitul cu Centrul de Computerizare.
Foarte bine, rosti el inciudat. Receptionat si aprobat recomandarea.
Inchise din nou circuitul. "Tactica standard de retragere va functiona bine de asta
data, gandi el, din momentul in care, cel putin, nu suntem prinsi intre Doogi si
Sylvanna..."
Comandantul flotei, catre toate navele! La semnalul meu intoarceti toate
generatoarele Frontului de Comanda cu o suta optzeci de grade. Cinci... patru...
trei... doi... unu... atentie!
Brusc, toate navele Umane care ramasesera intregi isi intoarsera generatoarele.
Simultan, isi schimba directia si Frontul de Comanda al Flotei Umane, iar
formatiunea de disc a navelor porni indarat cu o viteza fulgeratoare. Caci in
aceste momente, in loc sa tina piept fortei de respingere a Frontului de Comanda
Duglaari, Flota Umana ii intorsese spatele, impulsul de respingere adaugandu-se
deci celui de propulsare a propriului sau Front. Drept care, viteza de inaintare
era de doua ori mai mare decat cea a oricare dintre cele doua flote. Un timp, Flota
Umana continua sa mareasca golul dintre ea si socatii Duglaari. Dupa care,
reactiona si comandantul Doog, schimband directia Frontului sau de Comanda, asa
incat navele Umane nu mai fura supuse influentei acestuia. Impulsionate acum de
forta mai mare a Frontului lor de Comanda mai vast, Flota Duglaari incepu sa umple
golul creat. Acum avea loc o urmarire pe viata si pe moarte, la marginile
sistemului planetar Sylvanna.
Palmer arunca o privire grabita la Ecranul de Reprezentare, apoi deschise circuitul
cu Centrul de Computerizare. La urma urmelor. Centrul asta avea unele rosturi intr-
adevar vitale.
Twordlarkin, avem un avans destul de mare? intreba el. Vom putea ajunge inaintea
lor la orbita Sylvannei VIII?
Urma un lung minut de tacere incordata in timp ce Twordlarkin pasa Computerului de
Comanda intrebarea, incluzand datele asupra distantei, accelerarii initiale,
vitezelor respective si vitezei finale.
Afirmativ, raspunse in cele din urma Twordlarkin. Nu va pot ajunge din urma
inainte sa atingeti orbita Sylvannei VIII.
Palmer scoase un suspin de usurare. Batalia se terminase. Flota Duglaari nu-i va
ajunge din urma inainte ca Flota Umana sa fi strabatut orbita Sylvannei VIII,
planeta cea mai periferica a sistemului, si odata iesiti din sistemul Sylvanna,
Oamenii vor putea intra cu bine in Spatiul-Staza.
Spatiul-Staza nu avea nimic comun cu miticul "hiperspatiu" al celor din vechime.
Nici nu reprezenta macar o conditie anormala a spatiului; era pur si simplu o bula
de timp. In interiorul bulei, timpul se derula cu o viteza mult mai mare decat in
exterior, in timp ce proprietatile spatiale, cu exceptia catorva bizare efecte
optice, ramaneau normale. In Spatiul-Staza, o nava nu depasea viteza-lumina locala,
dar, in raport cu timpul normal, timpul din bula era contractat, astfel incat
insasi bula disparea din fluxul obisnuit al timpului si reaparea la ani si ani
lumina in numai cateva ore, dupa socoteala "normala". In interiorul fiecarui Camp-
de-Staza cu care erau echipate navele, fusese ridicat un Camp-de-Staza inversat,
astfel incat echipajul sa poata trai in fluxul temporal normal, si sa nu
imbatraneasca prematur.
Din moment ce navele aflate in Spatiul-Staza isi purtau in interior propriul lor
flux temporal, nu puteau fi localizate de alte nave.
Flota Umana, adica ceea ce mai ramasese din ea, putea deci ajunge in siguranta la
baza ei din sistemul Olympia.
Palmer consulta Tabelul de Control al Pierderilor. Treizeci si doua din cele,
initial, saizeci de lumini erau inca verzi. Deci treizeci si doua de nave scapasera
tefere...
Cate nave Duglaari distruse? il intreba mohorat pe seful Centrului de
Computerizare.
Optsprezece, suna raspunsul.
Douazeci si opt de nave Umane in schimbul a optsprezece Duglaari.
Douazeci si opt de nave, plus pierderea sistemului Sylvanna.
Undeva, acolo departe, aflate in siguranta in bula lor de timp, se gaseau navele de
transport militar Duglaari. Acum, Doogii le puteau aduce linistiti in sistemul
Sylvanna.
Palmer incerca sa nu se gandeasca la ce urma sa se intample in sistemul Sylvanna...
Existau cincisprezece milioane de Oameni in sistemul Sylvanna... Acum erau ca si
morti.
"Nu, gandi Palmer cu amaraciune, era mai rau decat daca ar fi fost morti. De
departe mai rau..." Isi aminti de Brycion, planeta pe care se nascuse el, planeta
pe care-si petrecuse primii cinci ani din viata, planeta pe care murisera parintii
lui si pe care vazuse, cu ochii copilariei, ceea ce urma sa se intample acum cu
Sylvanna.
Existau cincisprezece milioane de Oameni in sistemul Sylvanna. iar nave poate doar
pentru o suta de mii dintre ei, ca sa se salveze inainte de sosirea Doogilor.
Aceasta era matematica haosului, a tulburarilor si a terorii.
Revedea ca prin ceata ce se intamplase cand Flota Umana care apara sistemul Brycion
trebuise sa se retraga in fata Doogilor. In sistemul Brycion se gasisera aproape o
suta de milioane de Oameni, si nave de salvare doar pentru o suta de mii. Milioane
de oameni innebuniti, ingroziti, luptandu-se la fiecare loc de stationare, cand
numai cateva ore ii despartea de debarcarea Doogilor.
Amintirile lui Palmer legate de acele vremuri erau confuze si fragmentare, dar
extrem de vii. Isi amintea de o mare de oameni revarsata peste un camp spatial
imens, nave rasturnate sub simpla greutate a izbiturilor de picioare omenesti, isi
amintea de focuri, de impuscaturi, de lupte de strada zadarnice si lipsite de
noima.
Isi amintea de tatal si de mama lui, croindu-si cu greu drum, strada dupa strada,
pana la campul spatial. Isi amintea cum fusese urcat la bordul unei nave, impreuna
cu ceea ce i se paruse pe atunci a fi un milion de alti copii.
Dar cel mai intens revedea ultima imagine pe care i-o oferisera parintii lui, cand
aruncase o privire pe hublou, chiar inainte ca nava sa-si fi luat zborul spre
Olympia si spre o relativa siguranta... O multime turbata, aparent nesfarsita,
talazuia urland spre nave. Un cerc subtire de barbati si de femei, majoritatea
fiind parinti ai copiilor pe care navele urmau sa-i transporte in locuri mai
sigure, stateau de straja intre nave si valurile uriase ale multimii, asigurand cu
viata lor timpul necesar navelor ca sa decoleze.
Ii vazuse pe tatal si pe mama lui tragand cu sange rece in hoardele innebunite de
groaza, si mai vazuse valurile nesfarsitei mari omenesti inghitindu-i parintii in
imbratisarea lor mortala...
Pe urma, din fericire, nava a decolat si Palmer n-a mai aflat niciodata daca
parintii sai au fost sfasiati in bucati de multime, sau daca au supravietuit spre a
infrunta ocupatia Doogilor.
De cand se maturizase indeajuns ca sa poata intelege, sperase ca parintii lui sa fi
murit acolo pe loc, sfartecati de oamenii prefacuti in fiare. Oricat de
ingrozitoare ar fi fost asemenea moarte, tot ar fi fost mai buna decat torturile
ocupatiei Doogilor.
Palmer se stradui sa-si mute gandurile de la Brycion si de la trecutul lui. Acum
avea de infruntat prezentul, si Sylvanna.
Curand, Doogii aveau sa-si aduca trupele si sa ocupe cele trei planete nelocuite
din sistemul Sylvanna. Nu va avea loc o conflagratie, un macel, o exterminare
sangeroasa a fiintelor omenesti. Asa ceva ar fi insemnat o pierdere de timp, de
energie si de materiale, ori Doogii erau mult prea eficienti pentru a-si irosi
fortele intr-un pogrom.
Oamenii vor fi pur si simplu manati in niste rezervatii mici, supraaglomerate, iar
sistemul Sylvanna va fi repopulat de catre Duglaari.
Omenirea din rezervatii va fi lasata de capul ei, fara medicamente, fara hrana,
imbracaminte, aparatura tehnica, chiar si fara apa.
Duglaari ii vor tine pe oameni pur si simplu intemnitati ca pe niste animale, pana
se vor omori intre ei, luptand pentru putinul de apa sau de hrana care se mai gasea
in zona rezervatiei.
Doogii nu se pretau la cruzimi inutile. Dar nici la actiuni caritabile inutile.

II

PENTRU MEMBRII Confederatiei Umane, sistemul planetar Olympia era aproape o

capitala, iar pentru Jay Palmer constituia aproape un camin. Printr-un capriciu al
istoriei, astazi greu de analizat, Olympia primise partea leului din valurile de
refugiati. Si cum majoritatea acestor refugiati fusesera copii, conducerea Olympiei
se transformase intr-un soi de colectiv de parinti adoptivi; dat fiind ca
preocuparea de frunte a rasei umane consta in razboiul de supravietuire impotriva
Doogilor, toti acesti copii de pripas fusesera indrumati, cu consimtamantul lor
entuziast, spre cariera militara; si aceasta inca din prescurtata lor copilarie.
Din pozitia sa de prim furnizor de ofiteri si subofiteri pentru Flotele Umane,
Olympia s-a dezvoltat, in mod firesc, intr-un sistem militar. In sistemul Olympia
existau trei planete nelocuite: Olympia II, o planeta mica, de dimensiunile lui
Marte, cu o atmosfera mediu-respirabila, era folosita in chip de urias doc plutitor
si de depozit de armament; Olympia IV, o planeta micuta, stancoasa, rece si lipsita
de aer, era excelenta pentru amplasarea computerelor refrigerate care alcatuiau
Centrul Principal de Computerizare al Confederatiei.
Si, in sfarsit, Olympia III, o planeta temperata de tipul Pamantului, devenise
centrul-motrice al Confederatiei, Cartierul General a ceea ce se apropia de un
guvern uman unit, si anume Comandamentul Militar Uman Unificat.
Jay Palmer crescuse in acest sistem militar, iar perioadele de permisie si le
petrecuse in Orasele Libertatii Oficiale din Olympia III; asadar, oricat de
neatragatoare ar fi fost, Olympia era caminul lui.
Palmer lasase ramasitele deteriorate ale flotei sale in docul plutitor Olympia II,
si luase prima nava spre Olympia III. Cand iesi din atmosfera etansa a rachetei si
cobori la rampa de debarcare, aerul cald, inmiresmat, de pe Olympia III il facu sa-
si spuna ca trecuse multa vreme de cand nu mai avusese o permisie, sau macar un
moment liber in care sa si-o fi putut dori. In Orasele Libertatii Oficiale te
puteai distra, te puteai bucura de placerile obisnuite ale ostasului; brusc, Palmer
se simti napadit de istovirea, de gustul salciu de dupa o batalie, de toropeala
care urmeaza unui lung rastimp de incordare, si isi dadu seama ca lucrul de care
avea cea mai mare nevoie era o scurta perioada de destindere, sau un chef zdravan
si dupa aceea un somn bun.
Dar toate astea trebuiau sa mai astepte. Rachetoportul nu se gasea intr-unul din
Orasele Libertatii, ci in imediata apropiere a Orasului Pentagon, Cartierul General
al Comandamentului Militar Uman Unificat, dar primul punct in ordinea prioritatilor
nu era libertatea, ci durerosul raport pe care trebuia sa-l prezinte Inaltului
Maresal Kurowski in persoana.
Cand Palmer cobori de pe rampa si pasi in albia de beton a rachetoportului,
masivitatea geometrica a Orasului Pentagon i se profila gigantic deasupra lui,
aproape amenintandu-l, desi locul ii era cat se poate de familiar.
Rachetoportul era plasat chiar in afara uneia dintre intrarile in oras, si, privit
din exterior, zidul aparent nesfarsit care masura cinci sute de picioare pe
verticala, iar pe orizontala se intindea de la un orizont la celalalt, il facu pe
Palmer sa se simta ca un microb pe o lama de microscop care ar privi la o lume
stranie ale carei dimensiuni depaseau puterea lui de intelegere.
Nicaieri, in Confederatia Umana sau in Imperiul Duglaari, nu mai exista vreo
asezare care s-ar fi putut asemui cu Orasul Pentagon. Si, din cate se putea sti,
nici macar in Fortareata Sol.
Orasul Pentagon era cea mai uriasa cladire solitara din intreaga galaxie cunoscuta.
Fusese construita in forma de pentagon, din cine stie ce ratiuni mistice pierdute
in negura antichitatii, avand zece mile in latime si cinci sute de picioare
inaltime. Zidurile, cu o grosime de o suta de picioare, erau din beton armat,
nestrapunse de nici o fereastra. In intreaga cladire functiona numai aerul
conditionat iar iluminatia era artificiala. Avea pana si propriul ei timp. Nimic n-
ar fi putut s-o atinga, decat doar lovitura directa a unei bombe termonucleare; dar
detinea fortificatii subterane in care s-ar fi putut supravietui si unui asemenea
atac.
Palmer strabatu cu pasi rari campul rachetoportului, indreptandu-se spre intrarea
in oras, cu privirea atintita pe nesfarsita intindere de zid neted, amorf. Avusese
intotdeauna impresia ca Orasul Pentagon simboliza pentru el, ca si pentru altii,
insasi Confederatia, asa cum pe vremuri, pe misteriosul Pamant, piramidele
simbolizasera uitata civilizatie a Nilului.
Desi toti gaseau ca Orasul Pentagon e urat, ii nutreau totusi un soi de ciudata
afectiune. Era un fel de monstruozitate indragita, un monument inchinat prezentului
si nu trecutului. Era monumentul pe care Confederatia si-l inchina ei insasi, cel
mai masiv si mai total altar dedicat militarismului, care existase vreodata.
Pe Palmer il facea sa simta ca rasa care a putut ridica o asemenea cladire-oras va
fi, fara indoiala, capabila sa infranga Imperiul Duglaari. Sau aproape...
Palmer isi prezenta imputernicirile garzii de la intrare, si dupa o cercetare
sumara care era mai mult o formalitate, fu lasat sa intre in cercul cel mai
exterior al orasului. Desi se numea Orasul Pentagon si cu toate ca intre zidurile
lui locuiau mai mult de cincizeci de mii de oameni, totusi nu semana deloc a oras.
Era pur si simplu un gigantic imobil administrativ. Avea cincizeci de etaje la
suprafata, douazeci de nivele subterane si cate o suta de cercuri concentrice la
fiecare nivel, care erau coridoarele.
Palmer se afla acum in cercul cel mai exterior de la parter, Nivelul Unu. Cat
puteai vedea cu ochii, zidurile coridorului erau impestritate de usile birourilor.
Coridorul in sine era larg cat o straduta si, pentru a intregi efectul de oras,
centrul coridorului roia de oameni care circulau pe mici scutere de cate o
persoana. Numeroase alte scutere erau parcate langa ziduri.
Ar fi fost absurd sa te astepti de la cineva sa nimereasca singur drumul in acest
vast labirint care era Orasul Pentagon. Nu numai pentru ca imobilul fusese conceput
la o scara atat de uriasa, dar nimeni nu ar fi putut tine minte localizarea a mai
mult de cateva zeci dintre miile de camere si birouri aflate acolo.
De aceea, coridoarele erau prevazute cu aproape o suta de mii de mici scutere,
pentru o singura persoana, toate dirijate de un computer-sef, adapostit in
maruntaiele subterane ale Orasului Pentagon,
Palmer isi croi drum pana la un scuter liber, il incaleca, isi fixa centura de
siguranta si marca N50, R1 1001 pe sirul de clape montate pe un mic piedestal in
fata, acolo unde ar fi trebuit sa se gaseasca dispozitivele de directionare si
control manual. "N50" insemna nivelul cincizeci etajul cel mai de sus; "R1"
insemna ringul intai, adica cercul cel mai interior dintre cele o suta de cercuri;
"1001" era numarul biroului Inaltului Maresal Kurowski. Daca Palmer s-ar fi dus la
un birou ale carui coordonate nu le-ar fi cunoscut, ar fi trebuit sa consulte
indreptarul cu adrese atasat la scaunul fiecarui scuter.
Palmer impinse bara de energie. Scuterul porni rapid de-a lungul coridorului,
strabatu cam o jumatate de mila, pana ajunse la unul dintre pasajele radiale care
duceau din ringurile periferice ale Orasului Pentagon catre centru.
Scuterul se angaja pe pasajul radial si isi accelera viteza. Palmer urmarea
indicatiile care se luminau pe ecran: Ringul o suta... ringul nouazeci...
cincizeci... treizeci... douazeci... zece... cinci...
Ajuns la ringul unu, scuterul executa un viraj si intra intr-un mic ascensor care,
automat, incepu sa urce, controlat de acelasi computer dirijor ca si scuterul.
Nivelul zece... douazeci... patruzeci.
La etajul cincizeci, ascensorul se opri, iar scuterul se puse din nou in miscare,
depunandu-l in cele din urma pe Palmer in fata usii numerotate 1001.
Firma de pe usa anunta simplu: "Comandantul Coordonator Sef".
Palmer se anunta in fata ecranului de pe usa si, o clipa mai tarziu, usa se
deschise, deci Comandantul Palmer fusese primit.

Kurowski era asezat indaratul unui birou de duroplast imens si extrem de ordonat.
In dreapta lui se gasea un interfon, in stanga o cutie cu tigari de foi.
Intregul perete din spate era acoperit de o uriasa harta politica a Galaxiei
cunoscute. Planetele Duglaari erau reprezentate prin patru sute douazeci de puncte
rosii, diabolice, dispuse in semiluna intre Confederatia Umana si Galaxie.
Planetele Confederatiei Umane, in numar de doua sute douazeci "ba nu, isi spuse
Palmer, acum erau doua sute nouasprezece" alcatuiau o eclipsa de punctisoare
aurii, partial cuprinse intre coarnele semilunii rosii.
Inspre capatul mai indepartat al eclipsei, la margine, aparea o sfera mare, de un
verde stralucitor, care domina intreaga harta. Pentru o faptura omeneasca,
indiferent de planeta pe care se nascuse, aceasta bogata culoare verde nu putea
insemna decat un singur lucru: misterioasa, pecetluita, ancestrala vatra a rasei
umane, Fortareata Sol.
Fata batrana, ridata, a lui Kurowski se increti intr-un zambet sardonic in timp ce-
l urmarea pe Palmer cercetand harta. Nimic nu-i putea impiedica starea de reverie
in care se cufunda ori de cate ori ceva ii amintea de Fortareata Sol. Acesta era
unul dintre motivele existentei acelei harti; cu harta in spatele lui, Kurowski
putea absorbi o parte din respectul pe care Sol il inspira privitorilor.
Imi pare rau, domnule Comandant Suprem, rosti Palmer salutandu-l. Intelegeti...
Maresalul Kurowski incuviinta din capul lui mare, incununat de o coama alba.
Stiu, domnule comandant, stiu. Ratiunea pentru care pastrez aceasta harta este
aceea ca-mi tine treaza in minte Fortareata Sol. Socotesc ca in zilele noastre prea
multa lume uita de "Fagaduinta".
Ii facu semn lui Palmer sa ia loc intr-un fotoliu neconfortabil din fata biroului.
Palmer se aseza, fara sa-si fi dezlipit inca privirile de la harta. Isi aduse
aminte de faptul ca Maresalul Kurowski era un om credincios, primul Comandant
Suprem credincios din ultimii zece ani, asa se spunea.
Ei bine, domnule comandant Palmer, i se adresa Maresalul pe un ton taios,
povesteste-mi despre Sylvanna.
Palmer isi invinse impulsul de a-si feri privirea, si se stradui sa se uite drept
in ochii albastri, reci, ai Maresalului.
Nu-i mare lucru de povestit. Am pierdut sistemul Sylvanna si douazeci si opt de
nave. Am distrus optsprezece nave Duglaari. Nu am de ce sa ma scuz, domnule
Comandant. Am fost, ca de obicei, in inferioritate numerica si, tot ca de obicei,
am fost fortati sa ne retragem.
Kurowski zambi silit.
Linisteste-te, domnule comandant. Nu te trag la raspundere. Gandeste-te, omule,
daca printr-un miracol izbuteai sa pastrezi sistemul, ai fi fost ridicat pe loc la
rangul de Maresal, ti s-ar fi atribuit Medalia de Onoare a Confederatiei si,
probabil, ai fi fost numit Comandant Suprem in locul meu. In saptesprezece ani noi
nu am repurtat inca nici o victorie, si daca am destitui comandantul de flota ori
de cate ori pierdem o batalie, n-am mai fi avut nici unul pana acum.
Palmer se foi in fotoliul cu speteaza tare.
Domnule Comandant, incepu el, asa cum v-am mai spus si alta data, cred ca am avea
mai multe sanse daca nu ne-am baza in asemenea masura pe calculele computericesti.
Sa luam exemplul Sylvannei. La inceputul luptei, am izbutit sa-i inghesuim pe Doogi
in astru. Daca as fi avut libertatea de a sparge formatia si de a ataca direct
nava-computer a Doogilor cu, sa spunem, jumatate din fortele mele, ar fi existat
posibilitatea de a o distruge, si atunci am fi detinut inca Sylvanna, in loc sa...
Nu fi copil, domnule comandant, raspunse Kurowski oftand. Stii la fel de bine ca
si mine ca nici macar eu nu mi-as putea permite vreodata sa incalc "recomandarea"
Centrului de Computerizare. Nici mie nu-mi place acest lucru, dar nici Inaltii
Maresali nu sunt scutiti de Curtea Martiala.
Dar, domnule Comandant, pana si Centrul de Computerizare recunoaste ca, dupa cele
mai optimiste estimari, intr-un secol si jumatate vom pierde definitiv razboiul si
Doogii ne vor desfiinta total. Asa incat ce avem de pierdut?
Nu crezi in Fagaduinta? intreba Kurowski.
Palmer dadu sa baiguie raspunsul conventional. Dar ceva il facu sa-si reteze vorba.
Domnule Comandant Suprem, imi ingaduiti sa va dau un raspuns sincer? Stiu ca
dumneavoastra sunteti un credincios si va rog sa nu o luati ca o lipsa de
respect... adica...
Haide, vorbeste, da-i drumul, latra Kurowski. Ai dreptul la parerile dumitale
personale si, fir-ar sa fie, eu am obligatia sa ti le ascult.
Bine, domnule. Adevarul este ca eu nu cred. In fond, de aproape doua sute si
saptezeci de ani noi nu am mai primit cel mai mic semn din Fortareata Sol. Cred ca
Fagaduinta nu a fost decat o cale de a acoperi lasitatea celor din Sol cand s-au
retras din razboi. Nu cred in armele lor secrete pana cand nu le vad. Daca, intr-
adevar, nu ne-au abandonat in mainile Doogilor, de ce nu fac nici o miscare? De ce
tin sistemul Sol complet ferecat in fata noastra? De unde sa stim ca nu au cazut la
invoiala cu Doogii?
La invoiala? Cu cine? Cu Doogii?
Da, domnule Comandant Suprem. De ce nu? Doogii au putut accepta sa lase in pace
Fortareata Sol si, in schimb, aceasta s-a retras din razboi, ramanand opaca fata de
orice contact interstelar. Ne-au aruncat in gura leului, ca sa-si salveze pielea
lor.
Domnule comandant, ai stat vreodata de vorba cu un Doog?
Nu, domnule.
Ei bine, daca ai fi stat de vorba ai fi inteles ca ceea ce sugerezi dumneata e cu
totul neplauzibil. Doogii au pornit acest razboi urmarind un unic obiectiv:
starpirea totala a rasei umane. Pana la cea din urma planeta. Pana la cel din urma
om. Doogii... ma rog, s-ar putea sa se inmulteasca pe aceleasi cai ca si noi, s-ar
putea sa respire acelasi aer si sa necesite aceleasi grade de temperatura pentru a
vietui, insa gandirea lor functioneaza pe baza unor premise total diferite. Pentru
ei, in univers nu exista decat doua tipuri de organisme: Duglaari si vermina.
Vermina suntem noi. Crezi ca ar cadea vreodata la invoiala cu gandacii? Daca in
trei sute de ani am invatat macar un singur lucru, acesta este ca nu-i chip sa
negociezi cu Doogii.
Atunci de ce s-a retras Sol din razboi? Daca intr-adevar si ei sunt panditi de
exterminare, de ce nu lupta? De ce ne-au parasit si nu ne-au lasat decat niste
vorbe goale? "Ne vom intoarce si vom dura pentru Om o fortareata in propriul lui
sistem, o reduta inexpugnabila care, la momentul potrivit, isi va trimite ostile sa
distruga forta Duglaari complet si pentru totdeauna." Pana si limbajul acestei
Fagaduinte suna fals. Desigur, au durat o fortareata, dar nu pentru Om, ci numai
pentru Solarieni.
Kurowski inalta din umeri.
Eu nu cunosc toate raspunsurile, urma el. Cine le cunoaste? Tot ce stiu este ca
la treizeci de ani dupa inceperea razboiului, pe Pamant a izbucnit o revolutie
fulger. Nici macar nu stiu ce urmareau revolutionarii, atat de repede s-a consumat
totul. Conducatorul revolutiei era MacDay si nu cunoastem despre el decat ca toti
cei care l-au intalnit erau inspaimantati si nu reuseau sa-i inteleaga limpede
motivatiile. El a determinat retragerea planetei Sol din razboi, a proclamat
Fagaduinta, a inchis definitiv sistemul Sol, si de aproape trei sute de ani nu am
mai auzit nimic de ei. Din cate vad eu, nu exista decat doua alternative. Ori crezi
in Fagaduinta si atunci nutresti speranta ca intr-o buna zi, intr-un anumit fel,
cursul razboiului va lua o intorsatura decisiva, ori nu vezi in Fagaduinta decat o
insusire de vorbe goale, in care caz trebuie sa te resemnezi cu ideea stingerii
rasei umane prin mijlocirea Doogilor, intrucat toate computerele ne asigura ca nu
putem castiga razboiul. Majoritatea oamenilor prefera sa spere decat sa se
resemneze.
Domnule Comandant Suprem, intreba Palmer cu glas domol, credeti intr-adevar ca
Duglaari sunt mai buni decat noi?
 Sub nici un chip! urla Kurowski. Este vorba doar de o chestiune de matematica.
Acum trei sute de ani, cand cele doua rase ale noastre s-au intalnit pentru prima
oara. Oamenii detineau doua sute cincizeci si opt de sisteme, iar Doogii trei sute
saizeci. Oamenii efectuau calatorii interstelare de o suta treizeci si unu de ani;
Doogii aveau nave interplanetare de aproape trei secole. Numeric, existau o suta de
miliarde de Oameni si doua sute de miliarde de Duglaari, Erau o rasa mai veche, mai
numeroasa, si aveau un mare avans fata de noi. Dar asta nu inseamna ca sunt mai
buni decat noi, domnule comandant. Nu vreau sa mai aud asemenea cuvinte! Orice Om
individual poate face fata in orice privinta unui Doog individual. Ei au avut doar
sansa de a se fi dezvoltat inaintea noastra. Asta-i tot au avut noroc, mai multe
planete, mai multe nave, mai multi membri.
Si Sol a inteles foarte repede acest lucru, nu-i asa? intreba Palmer cu
amaraciune. Si-au dat seama ca, dintre toate sistemele Umane, ei sunt plasati la
cea mai mare distanta de Doogi. Asadar si-au spus ca noi ceilalti am putea sa-i
tinem pe Doogi departe de ei, timp de cateva secole, punand in joc planetele
noastre, navele noastre, sangele nostru, in timp ce ei se odihnesc pe sezutul lor
gras, si se roaga cucernic pentru savarsirea unui miracol.
Domnule comandant, ii raspunse Kurowski cu viclenie, stim cu totii ca razboiul
acesta e numai o actiune menita sa traga de timp, dar avem datoria sa credem ca Sol
pregateste ceva. Daca n-am crede acest lucru, ar trebui sa ne intindem pe jos si sa
murim. Noi...
Interfonul bazai insistent.
Fir-ar sa fie, bombani Kurowski si ridica receptorul.
Palmer urmari fata Inaltului Maresal care trecuse de la o expresie de agasare la
una de uluire in fata a ceva ce parea mai mult decat uimitor.
Aproape incremenit, Kurowski lasa receptorul in furca.
Domnule Comandant Suprem...?
M-a chemat Comandantul de Detectare, murmura Kurowski cu o voce ragusita. Au
detectat o nava straina a iesit din Spatiul-Staza, trecand pe langa orbita Olympiei
TX. Nu e o nava a noastra...
Duglaari? O singura nava Duglaari sa atace Olympia?
Nu-i nici Duglaari. S-a stabilit contactul cu capitanul navei...
Inaltul Maresal isi roti scaunul si se uita scrutator la harta din spatele lui.
Nava pretinde ca vine din Fortareata Sol.

Sistemul Olympia, fiind centrul motor, inima apararii militare a Confederatiei

Umane, era strajuit de trei flote, fiecare dintre ele alcatuita dintr-o suta de
nave. In plus, fiecare dintre cele trei planete locuite ale sistemului era
protejata de roiuri de nave intrasistemice. Si mai mult, Olympia III era o vasta
garnizoana, continand cea mai mare concentrare de trupe din Confederatie.
Un atac Duglaari asupra Olympiei ar fi fost de neconceput, cel putin in stadiul
actual al razboiului. Ar fi insemnat o incercare de sinucidere, ori Doogii erau
prea metodici si calculati pentru asemenea actiuni.
Cu toate acestea, Comandamentul Militar Uman nu avea de gand sa ia de buna
declaratia navei straine ca ar apartine Fortaretei Soi. Era posibil ca totul sa fie
o masinatie, un truc al Doogilor. De trei secole, nimeni nu mai vazuse o nava
Solariana, nimeni nu auzise glasul vreunui Solarian, si oricat ar fi fost de
improbabil ca nava sa apartina Doogilor, era mult mai improbabil sa fi venit intr-
adevar din Sol. Era ca si cum capitanul navei ar fi anuntat placid ca el e Mesia,
Isus, Mahomed si Buddha, toti trei amestecati intr-un ambalaj frumos.
Intr-adevar, pentru cei mai multi din Confederatia Umana. Fortareata Sol simboliza
cam asa ceva. Omenirea era o rasa sortita pieirii, cu singurul avantaj de a fi
constienta de acest lucru. Deceniu dupa deceniu, numarul sistemelor planetare
detinute de Oameni se imputinase, iar dimensiunile Imperiului Duglaari se
dilatasera. Cifra navelor Duglaari era cu o treime mai mare, iar populatia aproape
dubla, Computerele lor erau mai eficiente si mai numeroase; si ei erau stapaniti cu
totii de un impuls maniac de a-si distruge total adversarii, adica rasa umana.
Oamenii nu aveau decat o unica speranta, oricat de zadarnica si de superstitioasa
ar fi fost aceasta: Fortareata Sol.
Sol ramanea singurul factor necunoscut in tesatura atent urzita a razboiului
Umanitate-Duglaari. Dincolo de zidul de nave si de mine care distrugeau orice ar fi
incercat sa se apropie de orbita planetei Pluton, se putea construi orice o arma
care ar putea darama intregul sistem solar ca pe niste pasari de lut, ziceau unii;
un impenetrabil scut de invulnerabilitate, erau de parere altii; o incredibila
armata de nave robot; bombe de conversie; un virus mortal pentru Doogi si inofensiv
pentru oameni catalogul nu cunostea alte limite decat cele ale imaginatiei unor
oameni frustrati, incercand sa-si inchipuie toate tipurile de superarme.
Si acum, dupa doua sute saptezeci de ani, ostile din Fortareata Sol isi sparsesera
in sfarsit izolarea si trimisesera... o singura nava?
Comandamentul Militar Uman nu-si asuma riscuri. Nava Solariana fusese escortata pe
tot parcursul drumului pana la Olimpia III de saizeci de nave de razboi cu echipaje
inarmate pana in dinti si gata sa traga la cea mai mica banuiala de inselaciune.
In momentul in care nava ateriza in spatiul portului din afara zidului de sud al
Orasului Pentagon, fu inconjurata pe data de o divizie de trupe, incluzand douazeci
de tancuri si chiar trei greoaie tunuri de laser, portabile.
Inaltul Maresal Kurowski ii astepta pe Solarieni in capatul mai indepartat al
cordonului de ostasi inarmati, a caror prezenta era numai partial ceremoniala.
Kurowski era flancat de Seful Centrului de Computerizare, Lauris Maizel, si de
Gaston K'nala, Comandantul Apararii Sistemice. Imediat in spatele acestora se
gaseau opt comandanti ai Teatrelor de Lupta, iar indaratul acestora, cei sapte
comandanti de flota care se nimerisera a fi in acel moment in sistemul Olympia,
printre care se numara si Palmer.
Intreaga scena avea o nota pe care Palmer nu se putea impiedica s-o gaseasca
scandalos de amuzanta. In spatele lui se inalta titanica masa a Orasului Pentagon,
in fata lui kilometri de ostasi in salopete verzui, tancuri, tunuri cu laser... si
toata aceasta desfasurare militara inconjura doar o foarte mica nava, colorata in
verdele luminos al Fortaretei Sol.
Palmer gandea ca orice ar fi iesit din acea nava nu putea duce decat la o ridicola
dezumflare a intregii tensiuni.
Si apoi se deschise o usa si iesira afara sase Solarieni,
Trupele militare parura strabatute de un tremur imperceptibil. Demnitarii aflati de
fata parura sa se moaie, inaltul Maresal Kurowski isi umezi buzele cu limba.
Palmer avu o senzatie de... altceva. Solarienii erau invaluiti de o aura care se
facea simtita pe data, desi ar fi fost imposibil de definit. Pareau a fi sase
fapturi omenesti obisnuite, trei barbati si trei femei. Doua dintre femei blonda
pieptoasa si roscata inalta, mladioasa ca o trestie erau frapante, dar nu intr-un
chip anormal. A treia era o fata uratica, cu un par de culoarea soarecelui. Doi
dintre barbati aveau de asemenea infatisari foarte obisnuite: unul era subtire,
scund, cu par nisipiu; al doilea arata mai brun, mai indesat, si avea o mustata
subtire neagra. Cel de-al treilea barbat era mai impresionant; inalt, bine cladit,
cu ochi imensi de un verde stralucitor, adanciti pe sub niste sprancene stufoase,
si o gura mare expresiva dar infatisarea lui nu avea nimic supranormal.
Erau imbracati in tunici verzi, simple; barbatii purtau cizme joase, femeile,
sandale. Tunicile barbatilor erau largi, ale femeilor destul de stranse pe corp
incat sa le faca interesante, dar nu si de prost gust. Totul, toate detaliile
majore sau minore din infatisarea Solarienilor erau perfect obisnuite.
Cu exceptia efectului de ansamblu.
Se miscau de parca erau stapanii universului pe care-l mostenisera intamplator cu
cateva generatii in urma. Zambeau in timp ce priveau desfasurarea de forte militare
din fata lor, de parc-ar fi fost vorba de performanta unor maimute bine dresate.
Grupul de Solarieni radia o calma incredere in sine, care insa nu era aroganta.
Pornira agale spre frontul de comandanti dar insasi miscarile lor degajate pareau
sa transmita intreaga forta a unei parade militare.
Sunt inaltul Maresal Luke Kurowski, Comandantul Coordonator Sef al
Comandamentului Militar Uman Unificat, rosti Kurowski foarte teapan si stingherit.
Solarianul cu ochii mari verzi privi cu o umbra de zambet pe buzele-i paine.
Pe mine ma cheama Lingo. Dirk Lingo.
Sunteti capitanul navei? intreba Kurowski. Detineti comanda?
Lui Palmer intrebarea i se paru absurda. Omul numit Lingo radia autoritate asa cum
o stea radiaza lumina.
Eu sunt comandantul, raspunse Lingo, si cuvantul rasuna ca un titlu. Aceasta este
Robin Morel, spuse pe un ton de conversatie, zambind catre tanara roscata. Fran
Shannon, urma el fluturandu-si mana in directia fetei cu par de culoarea
soarecelui. Raul Ortega, continua Lingo aratand cu capul spre barbatul cu mustata
neagra. Iar acestia sunt Max Bergstrom si Linda Dortin, incheie el, adresand fetei
blonde si barbatului cu par nisipiu un fel de semnal criptic, rezultat din miscarea
sprancenelor.
Max Bergstrom si Linda Dortin isi plimbara incet privirile asupra grupului oficial,
intr-un straniu unison, de parca ar fi descifrat un limbaj secret intiparit pe
fruntile oamenilor. Palmer deslusi un soi de stingherita nedumerire inundand ca un
val fetele celor din grupul oficial cand privirile Solarienilor trecura asupra lor.
Dupa care cei doi se uitara fix la el. Observa ca ambele perechi de ochi erau
virtual identice ochi mari, calmi, caprui, cu minuscule pete de albastru in iris.
Simti o ciudata tensiune in creier. Apoi, ceva din capul lui paru sa izbucneasca
intr-un ras cald, dupa care un fluid senzual si languros ii dezmierda mintea, ca
mana unei femei care mangaie o pisicuta...
Cei doi Solarieni isi intoarsera plivirile de la el si senzatia se evapora.
Bu... Bun sosit in Olympia se balbai Kurowski cu o mina buimaca.
Multumim, raspunse Lingo inaltandu-si ochii catre carcasa masiva a Pentagonului,
cu un zambet uscat. Acest... hm... edificiu este foarte impresionant. Un monument
reprezentativ... hm... pentru o anumita mentalitate. Noi nu avem nimic asemanator
in sistemul Sol.
Nu suna deloc ca un compliment.
Pot sa va intreb de ce ati venit acum, dupa trei secole de izolare? rosti
Kurowski care-si redobandise ceva din intepenirea-i martiala. De buna seama nu ca
sa ne oferiti parerile dumneavoastra despre arhitectura.
Lingo rase. Un ras adanc, muzical, dar plin de talcuri complicate si
nelinistitoare.
De ce credeti ca am venit? Ca sa castigam razboiul, fireste.
Ca sa castigati razboiul? ingana Kurowski cu indoiala. Doar voi sase?
Doar noi sase.
Si va asteptati sa inghit asemenea gogoasa, se ratoi Maresalul Kurowski. Dupa
trei secole in care n-ati miscat un deget, dupa trei secole in care ne-ati lasat la
discretia Doogilor, dupa trei secole de... Sol are tupeul sa trimita sase oameni
care sa invete Confederatia cum trebuie sa lupte? Sase...
Domnule Maresal Kurowski, il intrerupse Lingo, in momentul de fata sunteti
invingatori? Din moment ce nu sunteti, orice schimbare n-ar putea decat sa va
sporeasca sansele.
Si ce ne propuneti sa facem?
Avem un plan. Si avem si mijloacele de a-l pune in aplicare. Sau, as spune mai
curand ca noi suntem mijloacele de punere in aplicare.
Si care este acest plan?
Dirk Lingo ii adresa un zambet dezarmant:
Banuiesc, spuse el, ca exista si locuri mai nimerite pentru a discuta asemenea
chestiuni decat stand in picioare pe o pista de aterizare. De asemeni, chestiunea
va trebui decisa de instanta dumneavoastra cea mai inalta... Exista vreun Consiliu,
vreun Comitet Executiv, sau...?
As putea sa convoc Adunarea Generala a Comandantilor, sugera Kurowski inciudat.
N-ar fi rau. Intram?
Fara sa astepte un raspuns, Lingo se intoarse cu spatele spre Kurowski si se
indrepta spre intrarea in Orasul Pentagon, cu ceilalti Solarieni in urma lui. Nu-si
dadu osteneala sa priveasca indarat pentru a se asigura daca Inaltul Maresal si
grupul oficial il urmeaza.
Dar il urmau.
Palmer si ceilalti ofiteri mai marunti se tineau dupa ei, invaluiti parca intr-un
fel de ceata, asa cum Kurowski se tinea dupa Lingo si ai lui.
Ca ofiter junior, aspirand la un rang mai inalt, Palmer stia sa recunoasca o
performanta de virtuozi. In cele cateva minute de conversatie superficiala. Dirk
Lingo, desi nu avusese nimic si pe nimeni care sa-l sustina, reusise sa se situeze
cel putin la nivel de egalitate cu Kurowski. Si o facuse ca si cum i se cuvenea in
mod firesc, ca si cum ar fi fost lucrul cel mai natural din univers pentru un
Solarian necunoscut sa-l trateze pe Comandantul Coordonator Sef al Fortelor
Militare Unificate din intreaga Confederatie ca pe... ca pe un comandant de flota
junior.

III

SALA Adunarii Generale a Comandantilor (camera 173) arata impresionanta. Tavanul

era o replica uriasa a hartii de pe zidul biroului lui Kurowski. Un perete intreg
era drapat cu un imens steag al Confederatiei o stea galbena in cinci colturi, un
camp albastru. O imensa masa din duroplast, in forma de semiluna, cu sectoare
distincte si cu un ecran vizual incastrat, ocupa cea mai mare parte din incapere.
Inaltul Maresal Kurowski era asezat in centrul geometric al mesei. De o parte si de
alta a lui, plasati in ierarhie descendenta pana la capetele mesei, se gaseau Seful
Centrului de computerizare. Seful Informatiilor, Prim Ofiterul Logistic, Seful
Departamentului de Psihologie a Razboiului, Coordonatorul Civil si cei opt
comandanti ai Teatrelor de Lupta, nici unul dintre ei sub gradul de general plin.
Nici unul, cu exceptia comandantului Jay Palmer, care statea nervos pe marginea
unui scaun la capatul din extrema stanga a mesei o pozitie lipsita de orice
insemnatate din punct de vedere al protocolului si care incerca, nauc, sa-si dea
seama ce cauta un comandant oarecare de flota intr-o companie atat de ametitoare.
Singurul lucru pe care-l stia era ca prezenta sa, ca si insasi adunarea, se datora
lui Dirk Lingo...
Cand Solarienii si grupul oficial patrunsesera in Orasul Pentagon. Palmer, aflat
respectuos in urma stabilor care, la randul lor, ii urmasera confuz pe Solarieni,
il vazuse pe Lingo oprindu-se intorcandu-se si spunandu-i ceva lui Kurowski.
Judecand dupa expresia fetei inaltului Maresal, ceea ce-i spusese Solarianul il
exasperase, de aceea Palmer se simtise foarte stanjenit cand inaltul Maresal ii
facu semn sa se apropie.
Vi-l prezint pe Comandantul de Flota Palmer, i se adresa Kurowski lui Lingo,
ignorandu-l deliberat pe Palmer si evitand sa i-l prezinte pe Solarian.
Buna ziua, domnule Comandant Palmer, ii spuse Lingo cu amabilitate. Imi pare rau
pentru flota dumneavoastra.
Palmer tresari. Nu era caracteristic pentru Kurowski sa vorbeasca necontrolat
despre o infrangere recenta unei persoane atat de indoielnice ca Lingo.
Dar in clipa aceea isi dadu seama ca inaltul Maresal era cel putin tot atat de
derutat ca si el.
Domnul Lingo a dorit sa te cunoasca, adauga Kurowski cu repeziciune, vrand sa
inlature misterioasa incalcare a normelor de securitate. Nu am cea mai vaga idee
pentru ce...
Am gandit ca ar fi o idee buna sa cunosc un ofiter de front, raspunse Lingo. Pe
cineva sub gradul de general si care tocmai s-a intors de pe campul de lupta...
De unde naiba stiti acest lucru? exploda in cele din urma Kurowski. Doar n-ati
putut...
Sa zicem ca am ghicit, raspunse Lingo cu o inaltare din umeri. Important este ca
socotesc necesar ca un ofiter reprezentativ de pe campul de lupta sa ia parte la
Adunarea Generala a Comandantilor, iar comandantul Palmer e la fel de bun ca
oricare altul.
Exclus! rapai Kurowski. Nici un ofiter sub rangul de general nu poate sa ia
vreodata parte la Adunarea Generala a Comandantilor. Este impotriva...
Nici eu nu am rangul de general, spuse Lingo cu o unda de raceala in glas. Si
nici prietenii mei. Asta inseamna ca trebuie sa revocam adunarea?
Bineinteles ca nu. E cu totul altceva. Dumneavoastra nu sunteti subordonat
disciplinei Confederatiei. Dar comandantul Palmer este. Nici un ofiter tanar...
Comandantul Palmer va lua parte la adunare, sublinie Lingo foarte calm.
Altminteri, adunarea nu va avea loc.
In glasul lui rasuna o nota de calma, increzatoare finalitate, nu tocmai aroganta.
Dar... mormai Kurowski, evident cautand o cale de a da inapoi gratios, fara sa
para ca o face sub presiune.
Daca credeti ca e mai usor pentru dumneavoastra, domnule Maresal, relua Lingo
zambind si cu un glas care-si recapatase caldura, considerati-l pe comandantul
Palmer drept musafirul meu la adunare. Acest lucru o sa va satisfaca necesitatea
dumneavoastra de protocol.
Foarte bine, raspunse Kurowski intepat. Comandant Palmer, esti liber pana la
inceputul adunarii.
Cand Palmer saluta si se intoarse sa plece. Lingo se uita fix la el, timp de un
moment inghetat. Ochii mari, verzi, ai Solarianului pareau sa rada la o gluma
stiuta numai de el. In cele din urma, Lingo ii adresa un zambet cam stramb si un
aproape imperceptibil semn cu ochiul. N-ar fi putut spune de ce, dar aceasta
privire ii evoca lui Palmer strania, calma expresie din ochii lui Max Bergstrom si
ai Lindei Dortin in acel scurt moment de pe pista de aterizare, cand privirile lor
se lasasera asupra-i.
Si acum, stand in Sala Adunarii Generale a Comandantilor, gandurile i se intoarsera
din nou la acel bizar moment de pe pista de aterizare, cand simtise cum mintea lui
era pusa la incercare, indaratul a doua perechi de ochi caprui, calmi. Probabil ca
in acest fel aflase Lingo despre Sylvanna. Isi spuse brusc Palmer. Un soi de
telepatie.
Era convins, gand care-l stanjenea, ca motivul real al insistentei lui Lingo cu
privire la prezenta lui era legat de acel moment fugitiv de incercare mentala.
Palmer avea senzatia ca era folosit ca o unealta, ceea ce nu-i placea deloc. Se
uita stingherit la cele sase scaune cu speteaza tare, asezate in curbura interioara
a masei, care-i asteptau pe Solarieni.
In cele din urma, Kurowski facu un semn cu capul catre Adunarea Comandantilor si
apasa pe butonul interfonului din fata lui, dand astfel semnalul ca Solarienii
puteau fi chemati inauntru. Toti cei de fata se ridicara in picioare, nu in semn de
respect fata de Solarieni, ci pentru ca ei sa se poata reaseza primii, stabilindu-
si astfel prioritatea fata de grupul lui Lingo.
Solarienii pasira in sala cu aerul lor deja familiar de degajata aroganta. Lingo
arunca o privire grupului oficial aflat in picioare. In ochii lui parea sa
licareasca un tainic amuzament. Apoi, inainte ca Maresalul Kurowski sa fi putut
rosti un cuvant, Lingo se aseza brusc. Ceilalti cinci ii urmara exemplul.
Un lung si derutant moment, Adunarea continua sa ramana in picioare.
De ce nu luati loc, domnilor? spuse Lingo cu amabilitate, aratand cu un gest
neglijent spre scaune.
Palmer isi inabusi, barbateste, un hohot de ras. Era prea de tot! Lingo isi
afirmase din nou suprematia, si cu atata usurinta!
Kurowski rosi cand se aseza greoi.
Cred ca primul punct al ordinii de zi ar trebui sa-l constituie un sumar raport
asupra stadiului actual al razboiului, pentru a-i pune in tema pe prietenii nostri
Solarieni, spuse el, incercand sa redobandeasca initiativa. In fond, au fost in
afara atata amar de vreme. Daca veti binevoi sa priviti pe tavan, deasupra
capetelor dumneavoastra, veti vedea o harta politica a Galaxiei cunoscute, pe care
planetele Duglaari apar in rosu, cele Umane...
Cunoastem aceste harti, ii taie vorba Lingo. Continuati va rog.
Kurowski isi pierdu pentru o clipa stapanirea de sine si-i arunca lui Lingo o
privire ucigatoare. Pe urma isi recapata controlul.
Foarte bine. Dupa cum vedeti, Doogii detin aproximativ cate patru sisteme la
fiecare trei ale noastre. Au un avantaj similar in ce priveste navale si
personalul. Indeajuns incat sa pierdem razboiul cele mai recente calcule ale
computerelor arata ca nu vom putea rezista mai mult de un secol perioada in care
nu vor fi in stare sa ne dea o lovitura finala, decisiva. E un razboi de macinare,
lent, metodic, logic, asa cum sunt si Doogii. E...
Toate astea tin de istoria antica, domnule Maresal, il repezi Lingo. Asemenea
informatii nu ne sunt de folos intrucat nu duc decat la aceeasi concluzie, si anume
ca pierdem razboiul. Si din aceleasi motive il tot pierdeti de trei secole incoace.
Imi ingaduiti sa va sugerez ca am putea economisi cu totii un timp considerabil
daca l-am lasa pe Raul sa va puna doar cateva intrebari, Raul e maestrul nostru de
jocuri,
Ce e?
Maestru de jocuri, raspunse Lingo zambind. Ma rog, sa spunem, de dragul
simplificarii, ca acesta e termenul nostru pentru strateg. Raul?
Palmer se simti din nou invadat de admiratie si invidie.
Lingo smulsese din mana lui Kurowski controlul asupra adunarii si-l zvarlise in
poala negriciosului cu mustata, fara sa fi ridicat macar o singura data vocea.
In ordine, Dirk, raspunse Raul Ortega cu vioiciune. Cred ca sunt necesare doar
trei intrebari. Prima: Cine planuieste ansamblul strategiei in Confederatia Umana?
Eu sunt Comandantul Sef, raspunse Kurowski intepat. Eu...
Un moment, domnule Maresal Kurowski, il intrerupse Maizel, Seful Centrului de
Computerizare. Cred ca ar fi corect sa aratam ca Centrul de Comanda al Computerelor
din Olympia IV computerizeaza intreaga strategie a razboiului.
Deci strategia continua sa fie controlata de computere? murmura Ortega cu vadita
neplacere.
Bineinteles, raspunse Maizel. Doogii au un avantaj asupra noastra in numarul
planetelor si al navelor. De aceea trebuie sa folosim cu maximum de eficienta cel
putin resursele care ne-au ramas, ceea ce inseamna un strict control computericesc
asupra aspectelor razboiului.
Ortega pufni pe nari.
In decurs de trei secole n-au invatat nimic! spuse el adresandu-se lui Lingo.
MacDay avea dreptate. Si acum intrebarea a doua, urma el intorcandu-se spre Maizel
si Kurowski. Si calculele computerelor arata ca, chiar printr-o folosire de suta la
suta a tuturor resurselor, tot Duglaari vor castiga razboiul?
V-am mai spus-o, i-o tranti Kurowski,
Atunci de ce naiba continuati sa folositi computerele in conducerea razboiului?
Palmer simtea ca-i vine sa sara in sus si sa urle de bucurie si isi dadu seama ca
si Kurowski era la fel de multumit. Ortega comprimase toate simtamintele
neexprimate ale comandantilor militari intr-o singura intrebare a careia nu i se
putea raspunde.
Daca toate computerele va spun ca oricum trebuie sa pierdeti, de ce sa nu mizati
totul pe o singura carte? continua Ortega.
Dar Maizel avea un raspuns pregatit, vechiul, enervantul raspuns clasic:
Pentru ca, folosindu-ne toate resursele cu maxima eficienta, ceea ce nu poate fi
realizat decat prin controlul computerelor, vom reusi macar sa prelungim razboiul
cat mai mult posibil, sporind astfel sansele de inventare a unei noi arme care sa
compenseze inerenta superioritate numerica a Doogilor si...
Cu alte cuvinte, il intrerupse Ortega, cu cat strutul isi ingroapa mai mult timp
capul in nisip, cu atat are mai multe sanse de supravietuire?
Lingo zambi cu marinimie.
Va rog sa-l scuzati pe Raul, interveni el. Ca toti maestrii de jocuri, e inclinat
sa reduca situatiile la termenii cei mai simpli cu putinta. Ceea ce duce uneori la
o penibila duritate. Oricum, insa, trebuie sa subliniez ca, in esenta, aprecierile
lui sunt juste. Nu v-ati gandit niciodata sa abandonati computerele si sa incercati
o actiune mai cutezatoare decat ar putea concepe o simpla masina?
Adica sa incercam sa ne sinucidem? raspunse Maizel cu dispret. Numai computerele
ne ajuta sa ne ferim de Doogi.
Si ce-ar fi daca ati mai merge si pe ghicite? sugera Ortega.
V-ati pierdut mintile? tipa Maizel.
Lingo si Ortega isi adresara cate un oftat resemnat.
Bine, murmura cel din urma, ar fi meritat sa incercati macar.
Ati venit sa ne instiintati ca nu putem castiga razboiul? se otari Kurowski.
Asta-i rezultatul celor trei secole de izolare ale voastre? Ati venit aici pur si
simplu ca sa ne aruncati...
Categoric, nu, il linisti Lingo. De fapt, v-am adus ceea ce asteptati voi in chip
atat de irational arma secreta, factorul care o sa intoarca pe data mersul
razboiului...
Da? intreba Kurowski straduindu-se, evident, sa retina cu disperare putinul care-
i mai ramasese din increderea lui in Fagaduinta. Si ce este aceasta arma?
Noi, raspunse Lingo, surazand placid.
Voi?
Lingo facu un gest catre Max Bergstrom si Linda Dortin.
Ganditi, incepu Bergstrom pe o voce plata, monotona, ca Solarienii, in izolarea
lor, au tesut doar iluzii de grandoare. Va spuneti ca poate comandantul Palmer a
avut dreptate ca e posibil ca Fagaduinta sa nu fi fost decat o minciuna menita sa
le acopere lasitatea...
De unde stiti acest lucru? intreba Kurowski cu rasuflarea taiata. Nimeni nu a
ascultat discutia noastra, in afara de Palmer si de mine.
Ganditi, prelua calm Linda Dortin spusele lui Bergstrom, ca pentru noi e cu
neputinta sa cunoastem o discutie particulara care a avut loc in timp ce ne aflam
inca in spatiu. Va spuneti ca singurul mod care ne-ar putea furniza aceste
informatii ar fi acela de a va citi gandurile... Ca numai telepatistii pot face
ceea ce facem noi...
Si de buna seama aveti dreptate, interveni Lingo,
Sunteti... sunteti telepatisti?
Nu toti... numai Linda si Max. Si noi ceilalti avem Talentele noastre, dar ar fi
inutil sa folosim mai mult de doi telepatisti intr-un Grup.
Asta-i arma voastra secreta? intreba Kurowski. Telepatia? S-ar putea sa-si aiba
avantajele ei, dar cum ii putem invinge pe Doogi prin telepatie?
Asta-i numai o parte a armei. Poate ca ar fi necesara o demonstratie in
continuare... Se hlizi amuzat. Linda... poate ca... hm... Comandantul Palmer ne-ar
face placerea sa ne ofere un mic dans?
Ce? striga Palmer.
Dar in acelasi moment simti ceva chicotind in capul sau. Picioarele incepura sa i
se miste singure, fara voia lui. Se si catara pe masa. Iata-l in mijlocul mesei,
picioarele saltandu-i ritmic si degetele pocnindu-i ca niste castaniete.
Comandantul Jay Palmer incepu sa danseze o giga pe masa de conferinta a Adunarii
Generale.
Opreste-te, Palmer, iti ordon sa incetezi! racni Inaltul Maresal Kurowski.
Nu... nu pot, domnule Maresal... gemu Palmer dansand frenetic. Nu pot!
Destul, porunci Lingo.
Brusc, Palmer redeveni el insusi. Buimac, rosu ca para focului, cobori si se tari
in scaunul lui.
Dupa cum ati vazut, urma Lingo sec, telepatia implica anumite... ma rog, si alte
forte in afara de capacitatea de a citi gandurile. Ca in multe alte domenii,
comunicarea implica si control.
Vreti sa spuneti ca puteti invata trupele noastre sa foloseasca aceasta tehnica?
Nu, replica Lingo. Acesta e un Talent pe care sau il ai sau nu. Nu, planul nostru
presupune o actiune mult mai directa. Ati vazut cum a fost posibil sa ne exercitam
controlul asupra comandantului Palmer. Imaginati-va ce-ar fi daca l-am avea pe Kor
si pe toti Duglaari sub un control similar.
Pe Kor? Va propuneti sa va duceti la Duglaar?
Incepeti sa intelegeti.
Da, incep sa inteleg, se rasti Kurowski. Sunteti nebuni! Niciodata n-ati putea
ajunge intregi la Duglaar. Sistemul Dugl este pazit de atatea nave, incat nici
macar un microb nu s-ar putea strecura. A iesi din Spatiul-Staza si a patrunde
intr-un sistem solar este o imposibilitate fizica, asa incat ati fi obligati sa
inaintati, prin spatele orbitei planetei celei mai periferice, supunandu-va
influentei Frontului de Comanda. Nu aveti nici o sansa. V-ati face tandari inainte
de a patrunde in orbita planetei Dugl VI.
Aveti dreptate. N-are nici un rost sa incercam a patrunde cu forta la Kor,
replica Lingo. Dar exista o cale de a ajunge la Consiliul inteleptilor.
Si anume?
Predam Confederatia Umana in mainile Imperiului Duglaar.
Ceee? striga la unison intreaga Adunare Generala.
 Linistiti-va, domnilor, rase Lingo. N-am de gand sa predau Confederatia de-
adevaratelea, ci numai sa ma folosesc de asemenea pretext pentru a obtine o
audienta la Kor.
N-or sa accepte nici un moment, riposta Kurowski. Pe Doogi nu-i intereseaza
negocierile. Unicul lor tel este exterminarea noastra totala, si n-or sa-si bata
capul sa ofere conditii.
Cine vorbeste de conditii? As prefera sa ne predam neconditionat decat sa
continuam efortul zadarnic al unui razboi pe care nu-l putem castiga. E nevoie de
eficienta. Nici o minte umana nu ar putea gandi un asemenea plan, dar asta-i exact
ce-ar face Doogii in locul nostru. Actiunea eficienta. Doogii sunt adeptii logicii
si ai eficientei, si dumneavoastra, domnilor, ar trebui sa stiti acest lucru dupa
ce v-ati straduit cu atata sarg timp de trei secole sa rivalizati cu ei.
S-ar putea ca ideea sa functioneze, murmura Kurowski ingandurat.
De fapt va ganditi ca tot ce ati avea de pierdut in asemenea incercare n-ar fi
decat sase Solarieni oricum inutili, interveni Max Bergstrom.
Kurowski rosi si incerca sa bolboroseasca un protest, dar Lingo ii reteza vorba:
Linistiti-va, nu trebuie sa va rusinati de asemenea gand. Este intr-adevar un
risc calculat, si aveti dreptate: aici, pentru voi, suntem inutili. Dar mai exista
un amanunt suplimentar la care nu v-ati gandit. Va fi nevoie sa ne insoteasca un
reprezentant al Adunarii, pentru ca totul sa para plauzibil. Sa zicem...
Comandantul Sef.
Daca va inchipuiti ca o sa-mi risc pielea in actiunea asta nebuneasca...
Calmati-va, domnule Maresal Kurowski. M-am asteptat la impotrivirea dumneavoastra
si am o alternativa. De ce sa nu trimiteti in locul dumneavoastra un ofiter tanar,
cineva de care Confederatia s-ar putea dispensa mai usor? Desigur, va trebui sa-l
numiti, temporar, Ambasador-Plenipotentiar si sa-l ridicati la rangul de general.
Kurowski isi trecu limba peste buze.
Va ganditi la cineva, ca de pilda, un Comandant de Flota? Cineva ca, sa zicem,
comandantul Palmer?
Exact.
Stati putin, striga Palmer, eu...
Comandant Palmer, taci! latra Kurowski. General Palmer te numesc Ambasador-
Plenipotentiar al Adunarii Generale a Comandantilor si te detasez in misiune pe
langa nava Solariana.
Dar, domnule Maresal Kurowski... Incepu Palmer.
Consider ca nu mai e nimic de discutat, interveni Lingo. Suntem cu totii obositi
si maine dimineata trebuie sa ne indreptam spre sistemul Dugl. Domnule Comandant...
hm, domnule General Palmer, te rog sa te prezinti la nava maine dimineata la o mie
o suta. Domnilor, va rugam sa ne scuzati...
Cu aceste cuvinte Lingo si ceilalti Solarieni se ridicara si se retrasera, ca o
familie regala care incheie o audienta.
Numai dupa ce participantii la Adunare se imprastiara si Palmer ramase singur cu
gandurile lui, realiza in intregime ceea ce facuse Lingo. Ii convinsese pe toti
prin mijloacele lui speciale. Lingo dominase adunarea de la inceput pana la
sfarsit. Avusese un control atat de deplin asupra tuturor, incat savarsise ceea ce
nimeni nu mai fusese in stare sa faca de trei secole incoace determinase Adunarea
Generala sa ia o initiativa majora fara sa consulte computerele.
Si Adunarea Generala adoptase cu ochii inchisi planul Solarienilor. Caci, daca
stateai sa te gandesti, planul era o absurditate absoluta. Chiar daca ar fi ajuns
pana la Kor ceea ce era foarte indoielnic in ciuda tuturor intentiilor lui Lingo,
dar chiar daca ar fi putut stabili un control fizic asupra lui Kor, la ce-ar fi dus
asta? Ce anume ar putea ei sa faca pentru a-l determina pe Kor sa schimbe cursul
razboiului fara a se ajunge la determinarea lui? Sa-l faca sa danseze o giga?
Nu, Solarienii aveau desigur alt plan. Palmer nu stia despre ce anume era vorba,
stia numai ca nu-i place.
Singurul lucru pe care-l cunostea cu adevarat era ca fusese bagat chiar in miezul
uneltirilor lor.

Palmer inainta agale pe campul de decolare, spre nava Solariana, purtand pe umar
sacul cu imbracaminte si straduindu-se sa-si goleasca mintea de orice gand. Era
foarte important sa nu se gandeasca la... ce se gasea in sac... pentru ca
telepatistii Soiarieni ii puteau citi gandurile.
Kurowski avusese timp sa examineze pe indelete tot ce i se propusese, cand Palmer
se prezentase la el la raport.
Desigur, ca totul e absurd, ii spusese Kurowski, Amandoi suntem constienti ca
sansele de a ajunge la planeta Dugl sunt extrem de firave. Nu incerc sa te amagesc,
Palmer. Dar exista cel putin doua motive pentru care trebuie sa-i lasam sa faca tot
ce vor. In primul rand, si dumneata ca ofiter de campanie ar trebui sa apreciezi
acest lucru, am si dobandit ceva important.
La ce va referiti, domnule Maresal?
Gandeste-te, Palmer, gandeste-te! Simplul fapt ca Adunarea Generala a fost de
acord sa-i lase pe Solarieni sa treaca imediat la indeplinirea planului lor de
actiune fara sa consulte in prealabil Comandamentul Computerelor, in felul asta s-a
stabilit un precedent. Chiar daca misiunea esueaza, chiar daca dumneata... hm... n-
ai sa te mai intorci, s-ar putea ca pe viitor sa avem posibilitatea de a ne
dispensa de computerizare. Inseamna o posibila sansa de a restaura comanda in
mainile celor care o merita... ofiteri de campanie ca dumneata si ca mine, si nu a
unor fosile anchilozate ca Maizel. Si, desigur, oricat de nebunesc ar parea, s-ar
putea ca planul Solarienilor sa reuseasca, in care caz infrangerea noastra s-ar
transforma in victorie. Ce avem de pierdut?
Nimic decat un tanar Comandant de Flota, suspinase Palmer cu resemnare.
Nu, domnule... nu, Jay, raspunsese Kurowski solemn... Iti promit un lucru: orice
s-ar intampla, gradul de general iti apartine. Daca te intorci, vom proceda la o
numire oficiala, si daca... ma rog, daca nu reusesti, gradul iti va fi decernat
postum. Macar atat iti datoram.
Va multumesc, domnule, rostise Palmer fara entuziasm. Dar eu nu izbutesc sa vad
ce pot face intr-adevar Solarienii, chiar daca vor fi in stare sa-l tina in puterea
lor pe Kor.
Presupun ca-l vor determina pe Kor sa dea ordine care vor pricinui mari pierderi
fortelor Duglaari. E de ia sine inteles ca daca Doogii ar pierde, sa spunem, trei-
patru mii de nave, am putea ajunge cel putin pe picior de egalitate cu ei. Ba s-ar
putea chiar ca soarta sa ne favorizeze pe noi. La urma urmei, in genul asta de
razboaie numarul navelor e cel care conteaza. Dac-as putea, as pune in joc insusi
sistemul Olympia pentru a obtine distrugerea a trei-patru mii de nave Duglaari. De
ce crezi dumneata ca Doogii n-au incercat niciodata un atac asupra Olympiei sau
chiar a sistemului Sol? Pentru ca sunt prea inteligenti pentru a risca numarul de
nave de care ar avea nevoie ca sa reuseasca.
Asta-i drept, raspunsese Palmer. Totusi nu vad cum spera Solarienii sa
indeplineasca o astfel de misiune, si sunt convins ca ar fi o greseala sa ne
incredem in ei.
Sa ne incredem? protestase Kurowski. Cine a vorbit de incredere? De ce-ti
inchipui ca pun eu la bataie un om atat de valoros ca dumneata, intr-o misiune ca
asta? In fond, am fi putut ridica la rangul de general pe orice boboc de
locotenent. Dar am nevoie de un om care sa poata judeca lucrurile pe moment: Lingo
detine comanda actiunii, dar te imputernicesc sa o zadarnicesti in orice moment vei
gasi de cuviinta. Daca ai banuiala ca ne trag pe sfoara, te imputernicesc sa preiei
comanda navei si sa ceri ajutor de urgenta de la orice nave ale Confederatiei
aflate in zona. Daca e nevoie, vei folosi forta, si daca orice alte mijloace dau
gres, trebuie sa fii pregatit sa distrugi nava si, in caz ca imprejurarile o cer,
sa-ti sacrifici viata. Va trebui sa fii foarte bine echipat si inarmat. Si pentru
ca s-ar putea sa fii perchezitionat, vreau sa te duci cu un sac obisnuit de
imbracaminte la laboratorul Departamentului de Informatii. Se pricep ei sa-ti
camufleze in sac suficiente arme si explozive incat sa poti face fata oricarei
urgente.
Kurowski se ridicase in picioare si-i intinsese mana.
Iti doresc succes, domnule General Palmer. Palmer isi smuci sacul de imbracaminte
mai sus pe umar. Continea un intreg arsenal ascuns: explozive, un pistol cu laser,
un pistol cu efect de amortire, chiar si o mica bomba neonucleara, camuflata intr-
un aparat de barbierit. Arme mai mici, si suficiente componente pentru a le
reconstitui pe cele mari fusesera cusute in mansetele, in tivurile, in captuseala
hainelor de rezerva pe care si le luase. La o perchezitie atenta, Solarienii ar fi
putut descoperi o parte din arme, dar niciodata pe toate.
Nava Solarienilor arata aproape deziluzionant de normala. Era, desigur, mult mai
mica decat crucisatoarele de razboi cu care era obisnuit Palmer, si era colorata
intr-un verde luminos, dar o cercetare fugitiva ii revela obisnuitele generatoare
proiectoare ale Frontului de Comanda si obisnuitele antene necesare in Spatiul-
Staza, amplasate in spate si in centru. Usa etansa se deschise si Dirk Lingo isi
facu aparitia. Palmer isi inteti stradaniile de a-si goli mintea de ganduri in
clipa cand il zari pe Max Bergstrom in spatele lui Lingo. Solarienii coborara o
pasarela.
Palmer isi ajusta sacul cu imbracamintea pe umar si urca prima treapta a pasarelei.
Domnule General Palmer, ramai te rog o clipa unde esti i se adresa Lingo. Max...
Palmer porunci mintii sale sa se goleasca. "Nu te gandi la... Isi spuse. Nu te
gandi la ce se gaseste in... Nu! Nu!''
Bergstrom il fixa cu privirea lui calma, egala, capruie. Palmer simtea tentaculele
examinatoare scormonindu-i periferia mintii.
"Nu te gandi la arme! isi porunci. Nu te gandi nici macar ca nu te gandesti la
ele... la. la, la, tra la la... Uhuu!" Palmer incerca sa-si umple gandirea
constienta cu silabe lipsite de noima, care sa-i stagneze mintea, in timp ce-l
simtea pe Bergstrom scormonind bland dar irezistibil in constiinta lui.
Isi simti mintea cuprinsa de o nedumerire, si isi dadu brusc seama ca era
nedumerirea lui Bergstrom si nu a lui. "Tra la la... Uhuuu... lui!". Isi repeta cu
disperare in stratul de suprafata al gandirii.
Dar Bergstrom nu se lasa inselat de stagnarea de suprafata. Aceasta nu facu decat
sa-i atate curiozitatea si Palmer il simti patrunzand tot mai adanc in mintea lui,
scotocind printre amintirile din ziua precedenta, asa cum ar rasfoi cineva o
enciclopedie. Simti ca, fara voia lui, isi aduce aminte de ultima discutie cu
Kurowski, si se vazu obligat sa treaca in revista instructiunile ofiterului de la
Laboratorul Departamentului de Informatii...
Apoi calvarul se curma brusc, si isi dadu seama ca mintea lui ii apartine din nou.
Bergstrom se intoarse cu un zambet catre Lingo.
Dirk, numai chiuveta de la bucatarie n-a adus-o cu el. Apoi i se adresa lui
Palmer: Te rog sa lasi jos sacul. Cuprinde o intreaga colectie de arme grele.
Ce tot vorbesti? incerca Palmer sa se apere, fara vlaga. Eu...
Nu crezi ca e o prostie sa indrugi minciuni unui telepatist? rosti Bergstrom,
calm. Eu vorbesc despre explozive, pistolul cu laser, pistolul de amortire...
Bine, bine! Ai castigat. Dar da-mi macar voie sa-mi iau niste haine de rezerva,
adauga repede, deschizand sacul.
La care uniforma te gandesti? intreba Bergstrom ranjind. La cea cu pilulele de
gaz cusute in mansete, la cea cu piesele armei de foc cusute in captuseala, sau
poate la cea cu...?

In ordine, ofta Palmer cu resemnare. Ai obtinut ce-ai vrut.

Zvarli cu dezgust sacul de imbracaminte pe pista, si incepu sa urce pasarela catre
usa etansa.
Nu era drept! Cam dracu putea cineva sa strecoare ceva cand trebuia sa infrunte un
telepatist? se intreba furios.
Desi nu-l mai simtea pe Bergstrom scormonindu-i mintea, il vazu ranjind cu gura
pana la urechi,
Nu fi suparat pe noi, generale, ii spuse Lingo dupa ce inchise usa etansa in urma
lor. Nu-ti pune la inima. Aveai tot dreptul sa te indoiesti de noi si, deci, tot
dreptul de a incerca sa aduci clandestin arme la bord. E firesc sa nu ai incredere
in noi...
Si e la fel de firesc ca voi sa nu aveti incredere in mine?
Exact, raspunse Lingo razand. Deci ai pierdut acest mic joc prietenesc. Cine
stie, poate ca vei castiga partida urmatoare. Nu esti suparat pe noi?
Nu sunt suparat, Lingo, raspunse Palmer inaltand din umeri.
 Vrei sa vezi cum pilotam o nava, noi, Solarienii? O sa te intereseze. Poate ca o
sa ti se para putin infricosator, dar extrem de interesant. Sa mergem in cabina de
control.
Cabina de control nu semana cu nimic din ce vazuse Palmer pana atunci pe o nava. In
incaperea emisferica existau patru scaune de pilot, dar doua dintre ele erau false,
destinate evident pasagerilor.
Si celelalte doua abia de pareau mai putin simulate. Unul avea in fata un mic panou
cu cadrane si instrumente de masurat; al doilea era echipat cu butoane, manete,
pedale, si ceea ce ai fi putut jura ca e volanul unui vehicul terestru.
Si asta era tot. Nici ecran de computer, nici tablou de comenzi, nici consola de
navigatie, nimic.
Fran Shannon era asezata pe scaunul cu cadrane. Ii adresa lui Palmer un zambet
absent.
Fran este Edeticul nostru, spuse Lingo, folosind acest cuvant care pentru Palmer
nu avea nici o semnificatie.
Il invita pe Palmer sa ia loc intr-unul din falsele scaune de pilot, iar el se
aseza pe scaunul cu manetele de control.
Unul dintre Talentele mele mai mici, urma Lingo, este acela de a fi un Sensibil
Absolut la Spatiu si Timp. E ceva asemanator cu a avea ureche absoluta in muzica.
Pot sa simt traiectoriile corecte, accelerarile, devierile de cursa, si asa mai
departe. Sunt mult superior unui computer.
Palmer se ghemui in scaun.
Vrei sa spui ca ai de gand sa pilotezi nava manual? intreba el cu voce pierita.
Computerul navei nu dirijeaza decolarea?
- Computerul navei? raspunse Lingo cu un ras rasunator. Nava aceasta nu are nici
un computer. Noi am descoperit ca ceea ce spuneau cei din vechime e perfect
adevarat: mintea omeneasca este cel mai bun computer, cu conditia de a fi bine
utilizata. Si, desigur, daca detine Talentul pentru munca respectiva. Ori, asa cum
ti-am spus, pilotajul constituie unul dintre Talentele mele. Asa cum glumeau cei
din vechime, pot conduce nava asta si cu fundul pantalonilor.
Palmer gemu inaudibil.
Vizibilitatea! rosti Lingo, intorcand un buton. Lui Palmer i se taie respiratia.
Intregul tavan emisferic al cabinei de control deveni o uriasa panorama deschisa.
Aveai senzatia ca stai cocotat pe un scaun in varful unui catarg de steag; cerul
gol deasupra, campul dedesubt. Era de o realitate ametitoare.
Te-am avertizat ca o sa ti se para putin infricosator, ii spuse Lingo cu voiosie.
Bara de decolare! ordona apoi.
O linie rosie aparu pe "cer'', inconjurand circumferinta cabinei, taiata
rectangular, la capete, de cate o linie galbena.
Orizontul artificial si norma de gravitate. Pregatiti decolarea.
Lingo era aferat cu butoanele de control. Frontul de Comanda se gasea in functiune.
Nava incepu sa se inalte din ce in ce mai repede. Acum Palmer vedea campul
indepartandu-se. Avea impresia ca e legat in exteriorul unei nave. Nava se clatina
si Palmer stia ca o inclinare de trei grade care ar dura mai mult de o secunda ar
insemna prabusirea si zdrobirea de sol. De asta era strict necesar ca un computer
sa dirijeze decolarea.
Dar, in mod incredibil. Lingo corecta tangajul chiar in clipa in care se ivea. Era
o imposibilitate neta, si totusi o realiza. Nu se prabusea. Dimpotriva, se inaltau
si viteza se accelera. Olympia III deveni o curba, apoi un disc, iar ei se aflau in
orbita.
Stelele inotau in jur. S-ar fi zis ca ei pluteau direct in spatiu, intr-un costum
spatial. Palmer inchise ochii ca sa-si mai tempereze vertijul.
Desi n-ar fi vrut. Ii deschise o clipa mai tarziu si, spre surprinderea lui,
vertijul se risipise. Incepu sa guste privelistea.
Grila de localizare! ceru Lingo.
Liniile rosii si galbene fura inlocuite de o grila alba care diviza spatiul in
patrate, fiecare dintre ele reprezentand un grad al emisferei.
Sa vedem Dugl! ceru Lingo.
Fran Shannon scruta fix campul de stele, mii si mii de stele rosii, verzi, galbene,
albastre. Apoi, cu ajutorul unui indicator de pe panou arunca un cerc de lumina
rosie in jurul unui astru galben, foarte estompat, de langa centrul emisferei.
Lingo apasa pe un buton si un cerc rosu, ceva mai mare, aparu in ceea ce Palmer
banuia ca ar fi centrul geometric al panoramei emisferice.
Destul de aproape pentru acest stadiu al zborului, aprecie Lingo.
Apoi manipula controalele si nava isi accelera viteza; repede, tot mai repede!
Palmer pierdu notiunea timpului. Privelistea stelelor, accelerarea continua a navei
aveau un efect hipnotic. Trecura ore si ore, timp in care nava se apropie de viteza
luminii. Probabil ca atipise, pentru ca primul lucru de care-si amintea a fost
glasul lui Lingo desteptandu-l.
O.K. Am trecut dincolo de Olympia IX. Suntem gata sa operam corectiunile finale
pentru a intra in Spatiul-Staza.
Stai putin, striga Palmer. Nu poti intra in Spatiul-Staza fara directionarea unui
computer.
Ar fi fost o nebunie curata. Din fericire, era cu neputinta sa iesi din Spatiul-
Staza intr-un sistem solar presiunea astrului se exercita retinandu-te inexorabil
in campul de staza pana ce te aflai la o distanta sigura de el. Dar era foarte
posibil sa deschizi un generator al Campului de Staza prea aproape de o masa
stelara. Si in acest caz, nu numai ca generatorul ar fi explodat, lasand vestigiile
navei intepenite pe veci in Spatiul-Staza, dar socul ar fi declansat o nova chiar
in astrul respectiv. Din aceasta pricina toate sistemele solare, fie Duglaari fie
Umane, erau in permanenta patrulate pentru ca, teoretic, o singura nava
sinucigasa ar fi putut distruge un intreg sistem solar. Totusi, cel putin in acest
stadiu al razboiului, un astfel de pericol era pur teoretic. O nava pornita intr-o
asemenea misiune ar fi trebuit sa se apropie de astrul-victima pe baza Cursei
Comandate, si orice nava aflata in Cursa Comandata ar fi fost imediat reperata de
sistemul patrulelor omniprezente.
Dar acum, fara nici o ratiune, Lingo urma sa expuna insasi planeta Olympia
primejdiei declansarii unei nove. Ar fi fost demential sa-ti asumi asemenea risc
gratuit, adica sa deschizi un generator fara ca un computer sa te asigure ca te
afli la o distanta sanatoasa de Olympia.
Nu-ti amintesti rase Lingo. Nava noastra nu are computer. Dar e o treaba foarte
simpla. Nu am de facut altceva decat sa centrez bine Dugl in cercul rosu, care
reprezinta linia de zbor a navei.
Lingo manipula manetele, apasa pedalele, roti volanul. Micul cerc rosu, avand in
centru steaua galbena care era Dugl, incepu sa se apropie de cercul mai mare din
centrul panoramei, pe masura ce Lingo ajusta pozitia navei in spatiu. Acum
atingeau...
Dugl aflat in interiorul cercului rosu mic, era centrat in cercul rosu mai mare, ca
ochiul de pe o tinta de tir.
"Dar daca Lingo se insala, isi spuse Palmer, daca ne aflam prea aproape, atunci
Olympia e tinta."
Inchide controalele! ceru Lingo. Treci pe Campul de Staza!
Palmer isi retinu rasuflarea. Brusc, campul smaltuit de stele care era spatiul
normal se facu nevazut, si Palmer se pomeni in amalgamul amorf de culori
involburate, vibrante, in care se prefacea intregul univers vizual, datorita
timpului distorsionat al Campului de Staza. Dar generatorul nu facuse explozie.
Lingo reusise. Se aflasera la o distanta corecta. Olympia ramasese intreaga si
teafara.
Iar ei erau in drum spre Duglaar!

IV

EI, GENERALE PALMER, i se adresa Lingo, dupa cum ai vazut generatorul n-a
explodat. Suntem inca aici si presupun ca si Olympia e la locul ei.
Sper ca n-a fost vorba doar de un noroc orb, raspunse Palmer morocanos. Dar eu
continui sa sustin ca a fost un risc stupid.
Lingo cobori de pe scaunul pilotului.
 Daca ar fi fost intr-adevar un risc, as fi fost de acord cu dumneata. A pricinui
o nova intr-un astru nu-i un lucru de joaca. Dar nu gasesti ca riscul e egal cand
incredintezi o asemenea cumplita responsabilitate unui computer, unei simple
masini? Noi, Solarienii, avem mai multa incredere in mintea omeneasca decat in
electronica. La urma urmelor, cand stai sa te gandesti, cel mai bun computer nu-i
decat o extensie a mintii omenesti.
Asta-i un mod superficial de a privi lucrurile... Incepu Palmer.
Dar Lingo ii curma spusele cu o fluturare a mainii.
O sa fie o calatorie lunga, prietene. Vom avea destul timp sa dezbatem chestiunea
mai tarziu. Asadar, sa nu epuizam discutia asta chiar de la bun inceput. Ceilalti
se gasesc probabil in sala comuna. Mie mi-ar prinde bine o bautura. Dumitale nu?
Sala comuna nu parea sa faca parte dintr-o nava spatiala. Peretii erau lambrisati
cu lemn de brad. Podeaua era acoperita cu un covor moale, verde, mobila era masiva,
din lemn veritabil, incredibil de opulenta. De-a lungul unuia dintre peretii salii
spatioase se afla un bar care ar fi facut onoare si Clubului Ofiterilor din Orasul
Pentagon. Altul dintre pereti era pur si simplu o fereastra panoramica, intr-un
colt al incaperii se gasea un talmes-balmes de aparate: o combina muzicala, o orga
de mirosuri, ceva ce semana cu un instrument muzical electronic si vreo sase alte
aparate care lui Palmer ii erau necunoscute. Existau si cateva dulapuri biblioteca
pline de carti cu file din hartie adevarata si legaturi de panza. O masa
elipsoidala, ca de biliard, ocupa centrul incaperii, dar in locul pungilor
obisnuite se gaseau un fel de canistre umplute cu nisip de diferite culori.
Palmer ramase locului minute in sir, cercetand totul. Sala aceasta, cu mobilierul
ei, trebuie sa fi costat mai mult decat intreaga nava la un loc, gandi el.
Dirk Lingo ii facu un semn lui Raul Ortega, care se afla indaratul barului.
Ce-ar fi sa-i oferim generalului o bautura Noua Planete? intreba el.
Ortega incepu sa se agite cu sticle, pahare, tuburi si linguri de amestecat.
Este... cum sa spun... un tip de nava spatiala, cu care nu prea sunt obisnuit,
rosti Palmer.
Robin Morel, care statea tolanita in chip provocator, pe un scaun moale, emise un
ras muzical.
Razboiul e un iad, generale, spuse pe o voce taraganata.
Ortega terminase de preparat bautura Noua Planete, ce-o mai fi fost si asta. Ii
intinse lui Palmer un pahar inalt, din sticla givrata, umplut cu noua nivele de
lichide diferite: albastru, cafeniu, violaceu, alb transparent, brun, caramiziu,
verde, galben si portocaliu.
Cate unul pentru fiecare planeta din sistemul Sol, il lamuri Ortega, facandu-i
lui Lingo un semn conspirativ cu ochiul.
Palmer se uita cu indoiala la imensa bautura. Arata formidabil.
Soarbe-o incet, il sfatui Fran Shannon, care tocmai intrase in sala. Cate un
nivel pe rand.
Palmer isi inalta paharul la buze si sorbi cu titlu de incercare. Primul nivel era
de o raceala paralizanta. "Probabil Pluton, isi spuse el cautand sa-si aminteasca
geografia Solara. Urmatoarele patru nivele erau tot foarte reci, dar descresteau
treptat in intensitate. Al saselea nivel avea un gust nisipos, vechi si uscat
Marte, ghici Palmer. Al saptelea era domol, cald si placut. Nu putea fi decat
Pamantul. Al optulea era fierbinte, infocat. Cel din urma nivel aproape ca-i reteza
crestetul capului de tare ce era.
Vvvv!... baigui ragusit, vag constient ca, intr-un fel, terminase bautura.
Acum erau de fata toti Solarienii si isi faceau unul altuia semne din cap, ranjind.
Raul e un adevarat barman, nu gluma! spuse Max Bergstrom. Daca simti ca poti
intr-adevar sa rezisti, cere-i o data sa-ti prepare o Supernova.
Palmer clatina incet din cap. Miscarea paru sa dureze o vesnicie.
Cred ca pentru moment e de ajuns, spuse ametit. In numele Galaxiei, ce-ai pus in
bautura asta
Mi-ar lua o zi intreaga ca sa-ti explic, generale; raspunse Ortega cu un zambet
sec.
Spune-mi Jay, ii ceru Palmer sub un impuls subit.
Incepea sa-si simta capul usor si genunchii moi, de parca bause zdravan ceasuri in
sir.
Sper ca bautura... n-a fost toxica, ingaima buimac, trantindu-se in scaunul cel
mai apropiat.
Cand rostise cuvintele, intentionase sa faca doar o remarca glumeata, dar cand
sfarsise fraza, care i se paruse interminabila, se pomeni intrebandu-se cu
seriozitate daca bautura nu fusese intr-adevar otravita. In fond, nu puteai avea
incredere in Solarieni...
Nu fi ingrijorat, Jay, ii raspunse Robin Morel razand usor. E mortala doar in
aparenta.
Capul lui Palmer incepuse sa se invarteasca. Isi pierduse complet notiunea
timpului. Ba chiar i se parea greu sa stie cati Solarieni erau acum cu el in
camera. Avea impresia ca sunt sute. Aerul parea sa aiba o materialitate si o aroma
a sa proprie, si se prelingea lent, ca un sirop gros. Niciodata pana atunci nu
ajunsese la un asemenea grad de betie, si nu era convins ca senzatia ii placea. Se
simtea usor, euforic, ametit, dar gandul de a ramane ore intregi in asemenea stare
era putin infricosator si chiar ingretosator.
Poate ca Bergstrom ii citise gandurile, sau poate ca ceilalti ii citisera expresia
fetei, pentru ca Solarienii radeau cu totii si Ortega se prapadea de ras.
Nu fi ingrijorat, Jay, il linisti Lingo, o sa-ti treaca.
Linda Dortin se indrepta spre combina si o muzica dulce, mangaietoare, difuza,
umplu aerul. Fran Shannon se aseza la orga de mirosuri si incepu sa apese clapele,
incaperea se prefacu intr-o gradina de primavara. Plutea o mireasma calda,
constanta, de iarba proaspat cosita. Pe acest fundal constant, Fran continua sa se
joace cu mirosurile, iscand parfumurile diafane ale unor diferite flori
trandafiri, liliac, narcise. Undele de parfum pareau sa se imbine intr-un straniu
unison cu acordurile muzicii.
Palmer avea senzatia ca teasta lui e gata sa plesneasca.
0 parte din el parea sa se relaxeze si sa se desfete cu invaluitoarea,
imbatatoarea, strania imbinarea de parfumuri si muzica. Niciodata inca nu se
simtise atat de pierdut de el insusi...
Si aici era necazul. In viata lui nu bause ceva asemanator cu acele Noua Planete,
si nu-si dadea seama care ar putea fi efectele. Solarienii il asigurasera ca
bautura era inofensiva, dar cata baza putea pune pe declaratia lor? Poate ca
intentionau sa-l tina permanent in starea asta de toropeala... poate ca bautura
avea anumite proprietati care or sa-i moleseasca vointa... Si poate ca, in pofida a
ceea ce-i spusese Robin, lichidul fusese totusi otravit.
Palmer isi dadea seama confuz ca gandurile lui ar putea fi considerate paranoice,
dar poate ca si asta era un efect al bauturii. Alt necaz era ca nu avea nici un
criteriu pentru a putea cumpani situatia. Daca Solarienii erau intr-adevar demni de
incredere, atunci ar fi fost o prostie sa se ingrijoreze de efectele bauturii, dar
daca puneau la cale o tradare, atunci prostia fusese in primul rand aceea de a fi
acceptat bautura.
Palmer nu era propriu zis un bautor, dar, ca toti militarii, cand se afla in
permisie, dadea pe gat un numar mai mare de pahare decat ar fi fost necesar. In
asemenea momente invatase ce inseamna sa fii mai beat decat ai fi dorit, sa speri
ca n-o sa vomiti si sa astepti cu stoicism ca efectele alcoolului sa se risipeasca.
Si acum se simtea la fel. Nu-i era nici rau, nu se simtea nici sentimental, nici
speriat, dar considera ca starea in care se gasea durase destul si nu mai gusta
deloc fumurile betiei. Ar fi vrut ca totul sa se termine.
Mai grav era faptul ca pierduse complet notiunea timpului. Nu avea nici cea mai
vaga idee de cata vreme se afla in starea de betie si, ce era mai rau, nu avea
habar cat o sa tina efectul celor Noua Planete.
Incerca impresia ca e invaluit de o ceata calda, vaga, roz. I se parea ca mintea ii
fusese dintotdeauna impaclita si ca va ramane beat pe vecie...
Si apoi, brusc, ceata incepu sa se ridice, sa se topeasca precum vata de zahar in
apa calda.
Cu uimitoare rapiditate, simti ca e din nou treaz.
Spre marea lui surprindere, capul ii era perfect limpede si mintea ascutita. Nu
avea nici durere de cap, nici mahmureala. Nici o senzatie de "a doua zi dimineata".
Se simtea de parca tocmai se trezise dupa opt ore de somn bun. Ba chiar i se facuse
si foame.
Aha, facu Ortega. Vad ca efectul s-a spulberat. Asta-i frumusetea cu Noua
Planete. Primele sapte nivele sunt din ce in ce mai ametitoare. Al optulea nivel
este un trezitor cu actiune intarziata, iar al noualea, un tonic. Asa ca treci
printr-un chiolhan, printr-o noapte de somn adanc si o deplina desteptare, in mai
putin de douazeci de minute.
Douazeci de minute? exclama Palmer. Numai atat a durat?
Numai atat a durat, il asigura Ortega.
Cum te simti? se interesa Lingo.
Minunat! De fapt, mi-a cam starnit pofta de mancare.
Asta am si urmarit, interveni Linda Dortin. Masa este gata.
Apasa pe un buton dindaratul barului, si o sectiune din perete glisa dand la iveala
o masa spatioasa, aranjata pentru sapte persoane: servete de panza, portelanuri
ornamente, argintarie autentica masa era pregatita si inconjurata de sapte scaune
confortabile.
Cei patru barbati se asezara la masa, si Palmer se astepta ca si femeile sa se
aseze, din moment ce sufrageria parea complet echipata si, fara indoiala, serviciul
era automat.
Dar fetele se indreptara spre alta sectiune a peretelui, apasara pe alt buton, un
panou glisa si lasa sa apara o supiera plina cu supa aburinda, felii de pepene
galben, o friptura si garnituri asortate.
Spre uimirea lui Palmer, fetele incepura sa serveasca manual, cu multa gratie,
felurile de mancare.
"Vai de mine, asemenea ritualuri disparusera odata cu era rachetelor!", isi spuse
Palmer. Si totusi exista ceva foarte placut si linistitor in genul acesta de
serviciu, iar femeilor parea sa le placa.
E ca unul din dejunurile de familie din antichitate, despre care citesti in
carti, comenta Palmer.
Aproape, raspunse Lingo. Stii, a existat o vreme cand "familia" includea trei-
patru generatii. In acele zile, fiecare masa era intr-adevar un eveniment social,
complex. Situatia prezenta, desigur, o serie de dezavantaje. Omul era legat
adeseori pe viata de familia lui extinsa, si daca membrii familiei erau niste
derbedei respingatori pe care nu-i putea inghiti... cu atat mai rau pentru el.
Dar cred ca acest lucru le dadea oamenilor un simt de apartenenta, replica Palmer
ingandurat. Aproape ca simt cum trebuie sa fi fost. Intr-un fel... cred ca era
foarte reconfortant.
Da, carai Ortega. Dar membrii familiilor acelora vechi se si puteau sfasia si
manca de vii unii pe altii. Nenorocirea era ca structura sociala reunea oamenii
laolalta dupa criterii pur intamplatoare. Si gruparile intamplatoare duc
intotdeauna la tulburari.
Ah, Raul, esti un cinic incorijibil, il mustra Fran Shannon. Trebuie sa fi fost
foarte romantic in zilele acelea.
Sigur, sigur, foarte romantic. Stii ca romanticii aia ucideau oameni numai pentru
ca-si gaseau nevestele cu altii in pat?
Haide, Raul, rase Fran Shannon. Astea sunt nascociri.
Zau? riposta Ortega ranjind. Nu numai ca nu nascocesc, dar asemenea lucruri se
mai intampla si azi pe planetele din Confederatie. N-am dreptate, Jay?
Ba da, raspunse Palmer rosind. Adica... vreau sa spun, daca te gandesti la ceea
ce inteleg eu ca te gandesti... Hm... voi cei de aici, nici unul dintre voi nu e...
hm... casatorit?
Da si nu, raspunse Ortega.
Da si nu? se mira Palmer. Sau esti sau nu esti casatorit.
Nu, in felul la care te referi tu, interveni Lingo. Dar da, in raport cu
principiile noastre. Intr-un fel, noi suntem cu totii casatoriti intre noi. Suntem
foarte importanti unii pentru ceilalti. Din multe puncte de vedere, functionam ca
ceea ce s-ar putea numi o familie. Dar pe de alta parte, suntem indivizi perfect
independenti si suntem absolut liberi sa legam orice fel de relatii in afara
Grupului.
Palmer clatina din cap. Explicatia ii depasea intelegerea.
De exemplu, interveni Robin, tu nu esti un membru al Grupului nostru, dar nu
exista nici o ratiune pentru care ar trebui sa dormi tot timpul singur.
Cum sa nu existe! protesta Palmer.
Dar cum toti cei sase Solarieni izbucnira intr-un ras bine dispus. Palmer incepu sa
se intrebe si el care anume ar fi ratiunea.

Ortega se invartea in jurul barului. Fran se retrasese intr-un colt si citea o

carte. Max si Linda...
Palmer, tolanit intr-un fotoliu, flancat de o parte si de alta de Lingo si de
Robin, nu se putea dumiri ce faceau Linda si Max. Sedeau pe o canapea, privind fix
unul in ochii celuilalt, fara sa li se clinteasca un muschi, fara sa rosteasca o
vorba.
Palmer se uita la Robin, ii prinse privirea, isi muta semnificativ ochii spre Max
si Linda apoi se intoarse din nou spre Robin. Era o intrebare muta.
Robin ii adresa un zambet cald.
Nu ma intreba pe mine, ii spuse. Eu nu sunt telepatista. Ei doi... ma rog,
comunica intre ei intr-un fel propriu telepatistilor, in cazul de fata al
telepatistilor care se iubesc. Eu personal prefer sa-mi exprim afectiunea pe cai
mai putin cerebrale.
Si ii facu un semn cu ochiul. Palmer se foi stingherit in fotoliu si se uita la
Lingo ca sa se asigure ca nu observase miscarea. Dar Lingo privea in gol, zambind
de unul singur, de parca si-ar fi amintit de o gluma.
Ce parere ai, Jay? starui Robin.
Cum? In legatura cu ce?
In legatura cu afectiunea. Nu crezi ca oamenii, cand se plac, ar trebui sa-si
declare deschis acest lucru unii altora? Adica in felul cel mai natural. Care, cand
e vorba de un barbat si de o femeie, este cel... ii arunca o privire lunga,
deschisa, ferma. Palmer se uita cu nervozitate la Lingo, care parea sa ignore
conversatia in mod deliberat.
Sigur, incepu el, cand doua persoane se iubesc, ar trebui... vreau sa spun ca
abstinenta de dragul abstinentei s-a evaporat odata cu era lui Freud.
Nu, nu, il corecta Robin. Eu nu ma refer la iubire. E vorba de cazul in care doi
oameni se plac. Nu-mi spune ca socotesti necesar ca un barbat si o femeie sa se
iubeasca inainte de a se...
Sigur ca nu, n-am nimic impotriva relatiilor sexuale de dragul relatiilor
sexuale. E un lucru foarte firesc.
Nu ma refer nici la asta, zise Robin. Nu intelegi ce inseamna sa-ti placa cineva.
Nu inseamna sa iubesti respectiva persoana, dar nici sa-ti fie total indiferenta.
De pilda eu il iubesc pe Dirk. Dar asta nu ma impiedica sa te plac pe tine, nu?
Cuvintele erau ambigue, dar privirea ei calda, intima, adanca, nu era. Palmer nu se
simtea indemnat sa-i raspunda la privire si nici nu era sigur de sentimentele pe
care i le starnea ea. "La urma urmei, Lingo sta chiar langa noi doi."'
Ii arunca o privire lui Lingo. De asta data si acesta se uita la el. Pe fata lui nu
se putea deslusi nici un semn de suparare sau de gelozie. Parea doar foarte amuzat.
Palmer nu-si putea imagina ce anume il amuza.
Jay, iti plac, nu-i asa? il intreba Robin. Vreau sa spun, nu ma gasesti urata,
sau proasta, sau plictisitoare?
Cum? Bineinteles ca nu. Cum as putea? Desigur ca imi placi, Robin.
Fata rase tandru si se uita din nou la el, arcuindu-si sprancenele cu talc, ca un
soi de dezmierdare.
Palmer intelesese intrebarea, dar nu stia cum sa-i raspunda si, ce era mai rau, nu
stia cum ar dori sa-i raspunda. Asa incat se facu ca ploua.
Lingo scoase un sunet scurt, gutural, care semana cu un hohot de ras inabusit, Se
uita la Robin, inalta din umeri si ii facu un semn cu mana. Si Robin ii raspunse
printr-o ridicare din umeri, ii zambi dulce lui Palmer, apoi se scula de pe scaun,
se indrepta spre scaunul lui Lingo si se aseza pe genunchii acestuia. Lingo o
saruta pe nas si-i spuse razand.
Se vede ca-ti pierzi puterea de atractie, Robin.
 Nu pot sa-i cuceresc pe toti, raspunse fata, si-l saruta.
Palmer, foarte stanjenit, se ridica din fotoliu si se indrepta spre biblioteca,
unde se prefacu a fi foarte interesat de un volum,
Cateva minute mai tarziu, Max si Linda isi dezlipira privirile unul de la celalalt
si, fara sa rosteasca un cuvant, se ridicara amandoi, Max se indrepta spre Fran
Shannon, ii sopti ceva si apoi iesira impreuna din camera.
In acelasi timp, Linda sopti ceva in urechea lui Ortega, si parasira si ei camera,
brat la brat.

Palmer zacea intins incomod, dar recunoscator, intr-un fel, pe patul din cabina
lui. Cabina era oarecum relaxanta prin placutul contrast cu restul navei o
incapere mica, simpla, cu un pat. o masa si un dulap in perete, asemanatoare cu
oricare alta cabina de pe oricare alta nava. Era de o austeritate spartana si deci
linistitor de familiara pentru el.
Fusese o zi grea, tinand seama de toate prin cate trecuse. Cu cat ii cunostea mai
bine pe Solarieni, cu atat mai putin ii intelegea. In mediul lor obisnuit, pareau
si mai stranii decat pe Olympia.
Palmer clatina din cap. Oare Solarienii sa nu fi fost decat niste hedonisti
degenerati? Niciodata pana atunci nu mai vazuse pe o nava asemenea opulenta care,
intr-o misiune ca aceea de fata, parea aproape criminala.
"Oare sunt nedrept cu ei? se intreba Palmer. La urma urmei, daca stai sa te
gandesti, la ce foloseste ascetismul de dragul ascetismului?"
Dar ce-l tulbura pe el era forma relatiilor dintre Solarieni daca exista macar o
forma. Uneori pareau sa alcatuiasca aproape o familie.
Dar intervenea povestea aceea cu dormitul de unul singur... Si povestea cu "a-ti
place" in contrast cu "a iubi"...
Si Robin
"Felul in care se uita la mine. Isi spuse el. Cea mai directa invitatie. Cu Lingo
acolo, de fata. Dar el nu avea nici o obiectie... Si apoi, pe neasteptate, au
inceput sa se comporte ca o pereche casatorita de mult. Si felul in care Linda si
Max si-au petrecut timpul uitandu-se fix unul la celalalt, pentru ca apoi fiecare
dintre ei sa se retraga cu altcineva. N-are nici un sens".
Palmer era departe de a fi un naiv; in mod cert, nu-si petrecuse toate noptile
singur, si nici macar intotdeauna cu o femeie care sa fi prezentat importanta
pentru el. Cu o femeie puteai avea sau o legatura intamplatoare, sau o legatura
serioasa. Fiecare dintre acestea doua era fireasca, in functie de imprejurari.
Dar cum putea exista ceva intermediar?
Totusi Solarienii cunosteau neindoielnic o forma intermediara intre legaturile
intamplatoare si cele serioase. Probabil ca in cultura Solariana sa fi existat
anumite reguli, macar de gust, dar Palmer nu se simtea in stare sa le descifreze.
Totul i se parea naucitor. "Cred c-ar fi mai usor sa inteleg un grup de sase
Doogi", gandi el.
Si avea sa fie o calatorie lunga.

Palmer sovaia in fata usii de intrare in sala comuna. Rational, stia ca nu exista
nici un motiv sa fie banuitor fata de Lingo sau de Robin, totusi mintea lui
rationala intampina greutati in a-i convinge inima.
Dadu, resemnat, din umeri, si patrunse in camera. Dar cand intra, incerca o subita
strangere de inima, aproape un junghi de tristete. Solarienii erau adunati in jurul
ciudatei mese elipsoidala. Vorbeau cu insufletire, radeau, zambeau. Intregul grup
radia o vesela camaraderie, prietenie, comuniune.
Palmer recunoscu in el insusi neplacutul simtamant al singuratatii, al
instrainarii. Precum si al invidiei. Oamenii acestia aveau ceva. Ceva ce
impartaseau cu totii, fara sa se lase coplesiti de el, ceva ce le dadea
posibilitatea de a petrece lungile saptamani ale calatoriei spre Duglaar intr-un
chip agreabil, savuros, fara plictiseala dar si fara hedonism pur.
Aveau radacini. Fiecare dintre ei avea radacini in ceilalti cinci, si Palmer se
simtea convins ca atata timp cat acest grup va ramane impreuna, orice loc din
Galaxie ar fi constituit pentru ei un camin.
Dar un militar de profesie, isi spuse el cu amaraciune, nu are nici un camin. Si,
in timp ce simtea calda atractie exercitata de grupul Solarian, nu-si ingaduia nici
un moment sa uite ca oamenii acestia erau totusi Solarieni, straini din sihastritul
sistem Sol, ale carui teluri si argumentatii nu puteau fi nici intelese, nici
crezute. Si totusi...
Ah, Jay, spuse Lingo. Uite ceva ce o sa te intereseze. Un joc fascinant. Arunca o
privire...
Palmer se apropie de masa elipsoidala. Pe suprafata ei fusesera randuite sapte
movilite din ceea ce parea a fi nisip colorat in diverse nuante. O folie de plastic
transparent acoperea masa, la o distanta de vreo doi centimetri de varful
gramajoarelor.
Ce-i asta? intreba Palmer.
O masa telecinetica, ii explica Robin Morel. Talente cu adevarat telepatice nu au
decat putini oameni, ca Max si ca Linda, dar oricine are oarecare abilitate
telepatica latenta. Aranjamentul acesta e menit sa-i faca pe oamenii de mijloc sa-
si exercite facultatile telepatice latente.
Si cum functioneaza?
Suprafata mesei nu are nici un coeficient de frictiune, incepu Ortega. "Nisipul"
colorat e alcatuit in realitate din boabe infinitezimale de otel colorat,
micropolisate, asa incat si ele detin cel mai scazut cu putinta coeficient de
frictiune. Folia transparenta a fost fixata pe suprafata mesei dupa ce aerul
dinauntru a fost evacuat, creandu-se vid. Asa incat frictiunea rostogolirii si
rezistenta aerului sunt eliminate pana aproape de zero, minimalizandu-se in felul
acesta cantitatea de forta psihocinetica necesara sa miste "nisipul". Desigur,
bobitele individuale contin extrem de putina masa. Uite, eu detin o cantitate
foarte redusa de forta psihocinetica, dar urmareste-ma! O sa folosesc movilita
verde.
Ortega isi concentra cu intensitate privirile pe suprafata mesei. In timp ce Palmer
il urmarea fascinat, gramajoara de particule verzi incepu sa se turteasca, pana nu
ramase decat un cerc verde, plat, cu grosime de o particula. Treptat, cercul incepu
sa-si schimbe forma si, dupa cateva minute, aparura initialele "R.O." alcatuite din
particule verzi.
Nu-i deloc rau pentru un amator, aprecie Max Bergstrom. Desigur, eu si Linda
putem executa Scamatoria asta cu mintea "legata la spate."
Brusc, gramajoara rosie incepu sa se miste de parca fiecare dintre particulele
individuale ar fi fost o mica insecta plina de energie. In cateva secunde, pe masa
aparu o inima rosie. Movilita galbena se prefacu intr-o sageata care strapunse
inima. Cateva dintre firele galbene saltara in suprafata inimii si inscrisera
legenda: M.B. i. pe L.D.
Zau! bombani Ortega, incretindu-si nasul. Toata lumea rase. Pana si Palmer se
pomeni alaturandu-se veseliei.
Haide, Jay, acum incearca tu!
Nu cred ca...
Haide, haide!
Ma rog... baigui Palmer cu indoiala, ce trebuie sa fac?
Doar sa te gandesti intens la nisip, il indruma Ortega. Incearca movilita
albastra.
Palmer inalta din umeri si isi concentra privirile, cu intensitate, dar si cu
stinghereala pe gramajoara albastra. "Miscati-va! miscati-va! spunea in gand, hai,
fir-ati sa fiti, turtiti-va!"
Nu parea sa se fi intamplat mare lucru. Cateva particule individuale din varf
lunecara catre margini. Palmer continua sa se concentreze cateva minute. Poate ca
erau ceva mai multe particule acum la periferia movilitei decat fusesera la
inceput, si poate ca movilita era putin mai plata, dar...
Foarte bine pentru prima incercare! exclama Robin Morel cand Palmer isi desprinse
in sfarsit privirile de la masa.
Gasesti? intreba el cu reala placere.
Robin ii zambi cu caldura.
Sincer, Jay. O multime de oameni nu pot misca nici macar un singur fir la prima
incercare. Poate ca avem printre noi un telepatist latent.
Palmer rase ca un baietas. Oamenii astia pareau sa fie intr-adevar interesati de
el, din toata inima si fara afectare. Poate ca...
Poate ca am subestimat Confederatia in toti acesti ani, spuse Ortega. Poate ca
planetele Confederatiei sunt pline de Talente.
Vorbea intr-un fel superficial, dar cuvintele lui avura darul sa dezumfle complet
balonul euforiei lui Palmer. In fond, oamenii astia erau Solarieni, si se aflau
angajati intr-o misiune care se putea dovedi fatala pentru Confederatia Umana. Ii
luasera toate armele, pur si simplu nu puteai avea incredere in ei. Ar insemna o
nebunie, poate chiar o tradare, daca ar accepta sa se integreze in grup, oricat de
atragatoare ar fi asemenea perspectiva.
Ceva in neregula, Jay? il intreba Lingo.
A... nu... cred ca ma duc... hm... sa citesc o carte.
Se indeparta de Solarieni si se indrepta spre biblioteca. In timp ce cotrobaia fara
rost printre carti, le simti ochii fixati asupra-i, desi isi continuau jocul. Era
extrem de stanjenitor. Privirile lor piezise il faceau sa se simta mai mult ca
oricand un intrus, si, mai rau, il faceau sa admita ca era astfel numai din vina
lui.
Dar cel mai neplacut dintre toate lucrurile era ceea ce exprimau aceste priviri
fugitive. Pentru ca nu exprimau iritare, ci mila.

Ii era cu neputinta sa doarma. Sedea incordat pe marginea patului, confuz si

nehotarat.
Palmer simtea ca Solarienii ii ofereau ceva, insa era ceva ce ei nu putea intelege.
Dar pe care, o parte din el, il dorea din tot sufletul. Se maturizase intr-o
civilizatie care se afla de trei sute de ani in stare de razboi. Era militar si
stia, fara falsa modestie, ca era un bun militar. Si nu-si amintea sa-si fi dorit
vreodata altceva. Totusi acum avea impresia ca din viata lui lipsea ceva, un lucru
a carui absenta nici n-o banuise macar pana nu-i intalnise pe cei sase oameni care
il detineau... chiar daca inca nu stia despre ce-i vorba...
Dar mai era si misiunea, poate cea mai importanta misiune din istoria
Confederatiei. Ce aveau de gand Solarienii? Urmareau oare acelasi scop ca si
Confederatia adica sa castige razboiul sau nu voiau decat sa salveze Fortareata
Sol, pe spinarea restului rasei umane?
In alte circumstante, s-ar fi simtit liber sa se integreze in grupul lor, dar isi
putea oare ingadui sa le acorde atata incredere fara sa stie care este adevarata
natura a misiunii lor?
Pe de alta parte, poate ca integrarea in grup ar insemna cea mai buna cale de a
afla cate ceva. In fond. daca le-ar arata ca are incredere in ei, n-ar capata si ei
incredere in el?
Decat doar daca aveau intr-adevar ceva de ascuns.
Era prea mult pentru...
O bataie in usa ii intrerupse gandurile.
Intra, rosti Palmer cam in sila.
Aparu Robin Morel. Deschise usa, intra in cabina si se aseza pe pat alaturi de el.
Un timp continua sa-l studieze.
Jay, te framanta ceva.
Ei, asta nu-i chiar o cabina de placere, o repezi Palmer, cu mai multa bruschete
decat intentionase.
Devenise constient, in mod nu prea agreabil, ca femeia de langa el era foarte
atragatoare.
Ma refer la altceva, raspunse ea cu blandete. Ma gandesc la ostilitatea dintre
tine si noi. O simtim, si sunt convinsa ca o simti si tu. Misiunea ar decurge mult
mai lin daca n-ar exista aceasta incordare.
Te astepti sa am incredere in voi? Voi ati avut incredere in mine? Mi-ati luat
toate armele, nu-i asa? Asta numesti incredere?
Un om inarmat pana in dinti nu poate ii considerat tocmai prieten, raspunse Robin
cu un zambet vag.
Touche, replica Palmer, ceva mai bine dispus. Deci hai sa cadem de acord ca nu
avem incredere unii in altii.
Dar nu trebuie sa fie asa.
Nu vad cum ar putea fi altfel. Eu sunt un ofiter al Confederatiei, voi sunteti
Solarieni. Am stat separati unii de altii timp de trei secole, si asta nu din cauza
noastra.
Dar amandoi luptam impotriva aceluiasi dusman, nu-i asa?
Oare? se rasti Palmer. Noi i-am tinut in loc pe Doogi cu navele si cu vietile
noastre, timp de trei secole. Voi ce-ati facut?
Am dus aceeasi lupta dar pe alta cale, raspunse Robin calm. Desigur ca nu vei
reusi sa intelegi pana cand nu vei deveni parte din Grupul nostru. De ce nu
incerci?
Ce sa incerc?
Sa ne incerci pe noi. Suntem fapturi umane, nu monstri. Noi vrem sa-ti fim
prieteni. Intr-un fel pe care inca nu-l poti intelege, vrem sa-ti fim mai mult
decat prieteni.
Cum vine asta? intreba Palmer cu o expresie exagerat de nedumerita.
Poate ca nu chiar in felul la care te gandesti tu, raspunse Robin, razand. Desi
nu vad nici un motiv pentru care ai dormi singur, decat daca tu o doresti.
Credeam ca tu si Lingo...
Bineinteles, dar nu ne apartinem unul celuilalt. O fiinta umana nu poate fi
proprietatea nimanui, Jay.
Vrei sa spui ca Lingo n-ar fi gelos? Ca n-ar exista animozitati intre noi?
De ce sa existe? Iei ceva de la el? Va avea parte de mai putin din mine? Doar nu
se pune problema sa te iubesc, asa cum il iubesc pe Dirk. El stie foarte bine acest
lucru. Si apoi, totul s-ar petrece in cadrul Grupului.
Suna de parca ai spune in sanul familiei.
Intr-un anumit fel asa si e. Un Grup este ca... ma rog, daca n-ai facut niciodata
parte dintr-unul, n-am cum sa-ti explic. E ca o mica familie, dar nu exista un cap
al gospodariei. E o relatie de egalitate deplina. Si oamenii fac parte din grupuri
numai pentru ca ei o vor. Si au libertatea sa-si stabileasca orice fel de relatii
in afara grupului, sau orice fel de relatii in interiorul grupului, ca Dirk si cu
mine, sau ca Linda si Max, care sunt inca si mai apropiati. Si totusi facem parte
din acelasi armonios... Jay, lucrul asta nu poate fi descris unui strain. Trebuie
sa-l simti.
Palmer incerca puterea de atractie a ceea ce descria ea, nu pentru c-ar fi inteles
despre ce e vorba abia daca intuia conceptul ci pentru felul in care-i vorbea.
Daca si-ar da frau liber, daca s-ar lasa integrat in grup, simtea ca ar fi fost
ceva ca o intoarcere acasa. Desi niciodata nu existase pentru el un "acasa".
Si totusi, nu era aceasta exact ceea ce voiau ei sa-l faca sa simta? Oare intreaga
chestiune nu putea fi o capcana? Cert, momeala era extrem de atragatoare.
Ce ai de spus, Jay?
Somnul ma va ajuta sa hotarasc.
Somnul de unul singur? intreba ea zambind.
De unul singur.

DUPA CE ROBIN, parasi cabina. Palmer ramase la fel de incordat pe marginea patului,
neputand si nedorind sa adoarma.
"De cand ma gasesc pe nava asta?" se intreba Palmer. I se parea ca trecusera ani de
zile...
Facu o grimasa. Acum, cand statea sa se gandeasca, cea mai mare parte din viata lui
se scursese asemenea ceasurilor lupta, retragere, Orasele Libertatii, iar lupta,
intr-un razboi care tinea de secole viata unui ofiter nu putea fi decat un
nesfarsit sir de repetari an dupa an. In ultimele doua zile traise mai multe
lucruri noi decat in ultimii doi ani. Erau prea multe pentru a le putea mistui
dintr-odata...
Robin... si Solarienii... si misiunea. Da, lucrul cel mai important din toate era
misiunea. Dar ce anume era misiunea? Kurowski ii daduse dispozitii sa colaboreze cu
Solarienii pana in momentul cand isi va da seama ca acestia incearca sa-i traga pe
sfoara. "Si in asemenea caz, isi spuse Palmer, mi se cere sa preiau conducerea
navei sau. In ultima instanta, sa o distrug,
Dar cum pot realiza asa ceva cand mi-am pierdut toate armele si cand am de-a face
cu oameni care-mi pot citi gandurile si controla miscarile?"
Istovit, dar nelinistit, Palmer se ridica de pe pat si incepu sa se invarteasca
prin cabina. Toate gandurile lui gravitau in jurul intrebarii daca poate sau nu
poate avea incredere in Solarieni. Pareau sa fie cei mai prietenosi oameni din
Galaxie, aveau o caldura, o degajare. o deschidere, cum Palmer nu mai intalnise
pana atunci. Si o lipsa totala de gelozie, o aparenta dorinta de a imparti...
absolut totul. In conditii obisnuite, ar fi fost mai mult decat fericit sa-i
numeasca pe acesti oameni prieteni... sau ceva mai mult decat prieteni.
Dar, erau aceiasi oameni care-i invadasera ungherele cela mai intime ale mintii,
care-l impinsesera intr-o presupusa misiune al carei deznodamant nu putea fi decat
o moarte sigura si lipsita de noima. Oricum s-ar fi prezentat ca fiinte umane, erau
totusi Solarieni. Si Fortareata Sol era sinonima cu enigma si necunoscutul. In ce
mod de neghicit se putusera schimba oamenii din Sol in trei secole de izolare!
In viata lor personala, Solarienii se vadeau straini si de neinteles in chipuri
foarte variate... Nu era logic sa presupui ca si motivatiile lor politice erau la
fel de straine?
Palmer se aseza din nou pe pat si incepu sa se dezbrace. Un lucru, cel putin, era
limpede si anume ca trebuia sa afle mult mai mult. Trebuia sa descopere adevarul
despre Fortareata Sol si despre misiunea Solarienilor, inainte de a putea macar
spera sa porneasca la actiune.
"Poate, isi spuse el, poate ca drumul cel mai usor ar fi sa-mi dau frau liber, sa
ma integrez in Grupul lor?"
Ranji sec in sinea lui. A-si da frau liber cu Robin n-ar fi insemnat chiar un mare
sacrificiu.

Cand intra Palmer, Raul Ortega se afla singur in sala comuna, sprijinit de bar si
sorbind o bautura dintr-un pahar inalt.
Ortega ii facu un semn din cap si umplu un alt pahar inalt cu un lichid rosu,
dintr-un urcior care se gasea pe bar.
Ia si tu o bautura, Jay, il invita Ortega.
Palmer se apropie de el si lua bautura. O privi banuitor si invarti incet paharul
in mana.
De asta data nu-i decat vin rosu, il asigura Ortega razand. Bun, vechi si rece.
Palmer sorbi cu indoiala.
Da, e vin, incuviinta el. Si inca foarte bun.
Noi nu folosim decat ce-i mai bun, raspunse Ortega taraganand cuvintele. Si apoi,
intreba cu neasteptata bruschete; Jay, de ce n-ai incredere in noi?
De ce-as avea? Imi cititi gandurile impotriva vointei mele. Imi confiscati
armele. Ma impingeti intr-o misiune sinucigasa. Si, peste toate, sunteti Solarieni,
ori in sistemul Sol nimeni nu a mai avut acces de trei sute de ani. Ce ratiune mi-
ai putea oferi pentru a-mi castiga increderea in voi?
Faptul ca esti inca in viata, raspunse Ortega calm.
Ce vrei sa spui?
Gandeste-te putin. Ai fost dezarmat. Max si Linda iti pot citi gandurile si
controla actiunile in orice moment ar dori. Tu nu poti face absolut nimic impotriva
noastra, in timp ce noi am putea face cu tine orice am vrea. Iata ratiunea pentru
care ar trebui sa ai incredere in noi.
Asta-i o ratiune de-a avea incredere in voi?
Cea mai buna dintre ratiuni, raspunse Ortega, sorbind din pahar. N-ai avea nimic
de castigat neavand incredere in noi. Nu poti face nimic impotriva noastra, si ar
trebui sa te obisnuiesti cu gandul ca noi avem puterea de a face orice din tine.
Asa incat de ce sa n-ai incredere in noi?
Ce mai rationament! exclama Palmer. Asadar pentru mine totul se reduce la a alege
daca sa fiu prizonier sau musafir politicos.
 Ai pus punctul pe i. Noi iti oferim prietenia, Jay, prietenie adevarata. Ia-ne
asa cum suntem, si calatoria o sa fie mult mai placuta, ai sa vezi. Nu te
impotrivi, Jay. Nu vei dobandi altceva decat insomnie. Incearca-ne.
Palmer ridica din umeri si dadu pe gat o inghititura de vin.
Stii, Raul, s-ar putea sa ai dreptate. "Dar nu in felul in care crezi tu", adauga
in gand.

Palmer ii zambi cu deliberata voiosie lui Robin Morel, peste ceasca de cafea. Luase
hotararea. Nu se va tine la distanta de Solarieni; va face tot ce voiau de la el,
pana la un anumit punct. Cel putin pana la punctul in care-si va da seama ce
ganduri au si daca se poate sau nu avea incredere in ei. In mod clar, avea datoria
de a se infiltra in Grup.

Si, la urma urmei, nu era o datorie chiar atat de neplacuta.

De ce ranjesti, Jay? il intreba Lingo prietenos. Tu si Robin...?
Categoric nu.
In orice caz, inca nu, Dirk, raspunse Robin. Palmer rosi, si toata lumea rase.
Dupa o clipa, incepu
Si el sa rada.
Cred ca-i prima oara cand te vad razand, i se adresa Lingo. Si-ti vine bine. A
existat o atmosfera prea tensionata in misiunea noastra.
Robin i-a vorbit toata noaptea despre lucrurile astea, interveni Max Bergstrom.
Cum ai... izbucni Palmer uimit.
Bergstrom rase si isi ciocani tampla dreapta cu degetul aratator.
Si tu, urma el, ai luat hotararea sa faci o incercare. Fii binevenit in Grup.
Nimeni nu poate avea aici nici un strop de intimitate, cu voi, telepatistii, in
jur? intreba Palmer incercand sa-si imprime tonului o nota de voiosie pe care de
fapt nu o simtea.
Ba poti avea cata intimitate doresti, riposta Linda Dortin. Nici un strop mai
mult sau mai putin.
Ce inseamna asta?
Daca stai sa te gandesti, interveni Lingo, existenta unei minoritati telepatice
implica unele probleme sociale delicate. Ca si existenta celorlalte Talente. Daca
n-ar exista Grupul Organic, atunci.....
Grupul Organic?
Asta constituim noi sase, Jay. Un Grup Organic. Rasa Umana a dispus intotdeauna
de indivizi dotati cu talente neobisnuite, ceea ce a determinat mari deosebiri
intre membrii ei. In sanul rasei umane exista diferente mult mai adanci decat in
sanul Doogilor. Dar pana de curand, acest lucru a avut repercusiuni negative asupra
umanitatii, pentru ca permanent a existat tendinta reunirii laolalta a tipurilor
umane similare, aflate intr-un antagonism reciproc cu celelalte grupari de tipuri
umane. De pilda, unitatea de baza a societatii umane a constituit-o intotdeauna
familia. Si, desigur, o "familie" poate fi definita ca un grup de oameni cu
trasaturi genetice similare. Cei de acelasi fel au inclinat intotdeauna sa se
grupeze in formatiuni mai mici sau mai mari cea mai mica dintre ele fiind
familia, si cea mai mare statul national, ale carui forme recente sunt, intr-un
fel, guvernele planetare.
Niciodata nu am privit lucrurile in felul asta, murmura Palmer. Vrei sa spui ca
statul national nu e decat o extensie a familiei?
Dar ce altceva? Cele mai largi unitati ale unei structuri sociale sunt
determinate intotdeauna de natura unitatii de baza.
Si "rasa" nu e decat o extensie a ideii de clan! exclama Palmer. Desigur... e
evident ca...
Din aceasta pricina rasa umana nu a fost niciodata unita, urma Lingo. Pana si
Confederatia nu-i decat o colectie de sisteme solare separate. Daca n-ar exista
Doogii, n-ar exista nici Confederatia. S-ar dezagrega, pentru ca unitatea sociala
de baza e familia.
Si ce legaturi are acest lucru cu telepatistii?
Imagineaza-ti, se interpuse Max Bergstrom, ce-ar fi daca noi telepatistii si
exista milioane in sistemul Sol ne-am considera o rasa, un clan, si i-am
considera pe toti ceilalti...
Destul! striga Palmer. Inteleg punctul tau de vedere.
Ii intelegi partial, continua Lingo. Telepatia nu este unicul Talent. Uita-te la
noi sase: doi telepatisti, Max si Linda. Raul e Maestru de Jocuri...
Maestru de Jocuri? Am mai auzit termenul asta. La Adunarea Generala a
Comandantilor. Inseamna strateg, nu?
In felul in care "ostas" inseamna "asasin cu plata", rase Ortega.
Vezi tu, Jay, il lamuri Lingo, a fi Maestru de Jocuri nu e ceva ce se invata. E
un Talent innascut, o insusire instinctiva si, cel putin in parte, ereditara. Ca si
telepatia. Raul poseda capacitatea instinctiva de a concepe planurile luptelor
militare si geopolitice, ca razboiul cu Doogii de pilda, de parca n-ar fi altceva
decat niste jocuri de carti sau de sah.
Vrei sa spui ca-i un computer strategic uman, asa cum tu esti un computer de nava
uman.
Jay, pentru tine toate astea sunt greu de inteles. dar un Maestru de Jocuri e
mult superior oricarui computer strategic, chiar din Centrul de Computerizare din
Olympia IV. Pentru ca, pe langa faptul de a trata cu date obiective, el ia in
consideratie si factorii subiectivi, ca de pilda psihologia adversarului,
eventualele intentii de introducere in eroare, o mie de factori subiectivi in fata
carora un computer va ramane intotdeauna orb. Se pot construi computere care sa
joace bine o partida de sah pentru ca sahul e un joc de logica. Dar nici un
computer nu va putea rivaliza cu un jucator de carti trisor.
Si exista milioane de persoane dotate si cu acest Talent, explica Ortega. Cum ar
fi daca ne-am considera o rasa aparte?
Iar Fran este un Edetic, urma Lingo. Are o memorie totala; e un almanah ambulant,
o enciclopedie, un fisier ambulant. Robin e ceva mult mai subtil o nespecialista
speciala. In lipsa unui termen mai adecvat, Talentul ei se numeste "Clei".
Deci intregul sistem Sol e locuit de oameni care detin aceste mari Talente
diferite?
Incepi sa intelegi. In felul in care evolueaza rasa umana, diferentele dintre
membrii ei individuali se adancesc, nu se netezesc. Specializarea devine din ce in
ce mai pronuntata. Si daca rasa ar continua sa fie organizata pe baza natiunilor,
clanurilor, familiilor si gruparilor bazate doar pe asemanari...
Ar face explozie! conchise Palmer.
Exact. Ori Grupul Organic este o noua unitate de baza, fondata nu pe
similitudinile dintre membri ci pe diferentele dintre ei. Nu e numai o idee buna,
ci si o necesitate evolutionista. Oameni cu Talente si Naturi foarte diferite se
grupeaza laolalta intr-o unitate de baza. Si, fireste, avand la temelie o unitate
cladita pe acest gen de cooperare functionala, intreaga civilizatie e mai stabila
si mai unita.
Dar cum puteti ajunge la decizii cu o asemenea structura mozaicala? Pana la urma,
ce anume reuneste si tine laolalta tipuri umane atat de diferite?
Acesta va fi lucrul cel mai greu de inteles pentru tine, Jay, interveni din nou
Ortega. Dar fapt este ca si Conducerea constituie un Talent ca si telepatia sau
maiestria la jocuri. Dirk este conducatorul nostru. Asa cum lui nu i-ar trece prin
minte sa incerce a fi telepat sau edetic, nici unuia dintre noi nu i-ar veni gandul
sa fie Conducator.
Si tu iti spui acum: "in asa ceva trebuie sa intru eu?" interveni Linda Dortin.
Fireste ca esti socat. Intreaga voastra civilizatie e intemeiata pe o baza total
diferita de a noastra. Dar te intelegem bine... Cum ar putea niste telepatisti sa
nu incerce empatia? Ne dam seama cat de greu va fi pentru tine. Si te vom ajuta cat
ne va sta in putinta. Chiar in clipa asta, ai vrea sa fii singur ca sa poti rumega
toate cate le-ai aflat, nu?
Da, raspunse Palmer si, spre surprinsera lui, nu se simtea suparat ca Linda ii
citise gandurile si-i exprimase in numele lui dorinta. Isi dadea seama ca nu fusese
un act de iscodire ci de caritate.
Cand se ridica de la masa, Robin ii spuse;
Jay, cand o sa ma vrei, voi veni la tine.
 Dar cum ai sa stii?
Se opri din vorba. Desigur ca Robin va sti daca el va dori s-o vada. Acum intelegea
ceva din etica telepatiei. Max si Linda aveau sa-i citeasca gandurile numai cand
asa ceva s-ar dovedi necesar pentru binele Grupului. Sau cand el personal ar dori-
o.
"Unicul cuvant care defineste toate acestea este strain", isi spuse Palmer
strabatand spatiul ingust dintre pat si dulap. Strain fata de cele mai elementare
premise ale singurei civilizatii pe care o cunostea el.
Sa se integreze in asa ceva? Sa aiba incredere in oamenii veniti dintr-o
civilizatie atat de straina? Ar fi fost cu putinta chiar daca ar fi dorit-o?
Una era sa accepte stranietatea Doogilor In fond, ei apartineau unei civilizatii
nonumane. Dar Solarienii erau fapturi omenesti, ceea ce, intr-un fel, ii facea si
mai straini decat Doogii.
"Si totusi, se intreba el, strain trebuie sa echivaleze intotdeauna cu rau? N-ar fi
fost posibil ca o structura sociala straina sa fie mai buna decat cea cunoscuta? N-
ar fi fost posibil ca oamenii din Fortareata Sol sa fie mai umani decat cei din
Confederatie?
Exista oare vreo alta cale obiectiva de a cunoaste acest lucru? Si daca nu,
inseamna ca nu va exista niciodata o posibilitate de incredere reciproca intre
Confederatie si Fortareata Sol, nu mai mult decat ar putea sa existe intre Oameni
si Doogi? Dar, la urma urmei, Solarienii erau fiinte omenesti. Barbati... si
femei...
Poate daca Robin...
Simti ceva calduros zambind in mintea lui si stiu ca Robin era acum in drum spre
cabina.
Cateva minute mai tarziu, deschise usa. Isi dadu seama ca pentru Robin nu era
necesar sa bata la usa.
Se asezara pe pat, unul langa altul, si ea ii adresa un suras cald, surasul de
invitatie al unei femei frumoase. Si totusi, nu se putea impiedica sa gandeasca
despre ea ca e o frumoasa, dezirabila, femeie straina,
Te simti mai bine? intreba ea cu o usoara miscare a capului, care-i facu parul
roscat, matasos, sa unduiasca provocator.
Palmer era stupid de constient ca se gasea singur cu o femeie frumoasa, o femeie
care era in acelasi timp dezirabila si straina, calda si de o stranietate care te
ingheta.
S-ar putea spune ca ma simt mai rau. Mai confuz.
In legatura cu noi? Sau cu tine?
In legatura cu ambele. Intre noi e o deosebire colosala. Nu reusesc sa va
inteleg, adica sa va inteleg cu adevarat. Max si Linda cel putin sunt telepatisti,
pot patrunde in cugetul meu. Ei pot sti ce sunt eu, ce ganduri am...
Ar putea, raspunse Robin, dar n-or s-o faca. Acest lucru nu se obisnuieste la noi
mai mult decat s-ar obisnui sa intri in alcovul cuiva fara sa fii chemat.
Ei, asta ma mai linisteste cat de cat, dar nu foarte mult. Continui sa nu-i
inteleg pe ai tai. Parca ati fi un grup de Doogi.
Crede-ma. Jay, noi doi avem mult mai multe trasaturi comune decat ar avea,
fiecare dintre noi, cu un Duglaari. Doogii sunt fundamental logici; oamenii sunt
ilogici sau, mai curand, alogici. In fond, cele doua culturi ale noastre impart
milenii de istorie comuna. Facem parte din aceeasi rasa, si avem un dusman comun.
Si, desigur, rase ea, din punct de vedere biologic am mult mai multe in comun cu
tine decat cu un Doog.
Cum trebuie sa iau aceste cuvinte, intreba Palmer jumatate in gluma, jumatate in
serios.
Cum ti-ar placea sa le iei, Jay, raspunse ea privindu-l cu vicleana sfiala.
Cum ti-ar placea tie sa le iau?
Chiar nu stii? raspunse Robin razand.
Intinse mana incet si-l mangaie pe cap, impletindu-si degetele in parul lui.
El isi lasa, usor si sovaielnic, mana stanga pe umarul ei. Apoi isi plimba languros
degetul mare al maini drepte pe fruntea ei.
Cred ca stiu, raspunse, tragand-o spre el.
Robin Morel se rasuci in pat, se sprijini in coate si-i surase lui Palmer care se
rezema de speteaza.
Ei, ma gasesti chiar atat de straina?
Nu... baigui Palmer silindu-se sa zambeasca.
Atunci ce este, Jay?
Misiunea asta a noastra ar putea dura saptamani intregi. Vreau sa spun ca noi
sapte vom fi imbuteliati in nava asta un timp lung...
Si?
Ma rog... hm... ma gandesc la Dirk. Adica la tine si la Dirk.. Situatia ar deveni
extrem de neplacuta daca Dirk si cu mine ne-am dusmani.
De ce sa te dusmanesti cu Dirk?
Eu nu-l dusmanesc. Dar asta nu inseamna ca el n-ar vrea sa lupte cu mine,
Credeam ca am mai discutat toate astea, ofta Robin. Uite, haide sa vorbim pe
fata. Dirk e omul meu. Tu nu intri in competitie cu el si el nu intra in competitie
cu tine. Tu imi placi, dar nu simt pentru tine ceea ce simt pentru Dirk. Stiu acest
lucru si il stie si Dirk, si sper ca-l stii si tu. Nu exista nici o pricina de
gelozie.
Robin, tu poti spune toate astea, raspunse Palmer incruntandu-se fara rautate,
dar tu nu esti barbat. Barbatii au alte sentimente in asemenea situatii. Stii tu,
doi cerbi care se impung cu coarnele, si altele de felul asta. Stiu ce-as simti eu
in locul lui Dirk.
Dar nu esti in locul lui. Jay, zambi fata. Si nu esti nici cerb. Si nici Dirk nu
e. Suntem fiinte omenesti, nu animale. Stii de ce cred ca te temi tu de fapt?
De ce?
__ Ca Dirk nu o sa fie gelos,
__ Cum? bombani Palmer stingherit. Adica ce vrei sa spui?
Banuiesc ca stii ce vreau sa spun. Jay. Fii cinstit cu tine insuti. Nu-i vina ta
ca simti acest lucru. Intreaga voastra cultura te-a preparat pentru asa ceva.
Recunoaste! Jay, daca ai putea recunoaste asemenea lucru in constiinta ta, atunci
ai reusi sa-i faci fata si sa-l depasesti.
Nu stiu ce tot vorbesti, protesta Palmer, poate cu putin prea multa tarie,
Tu vrei ca Dirk sa fie gelos.
De ce-as vrea asa ceva? se apara Palmer. N-am nimic impotriva lui Dirk personal.
Sigur ca nu. Una nu are de-a face cu cealalta. Dar in cultura voastra, barbatii
au fost invatati sa se masoare cu alti barbati. Daca Dirk ar fi gelos pe tine, ar
insemna ca ai o superioritate asupra lui. Daca nu-i gelos. Inseamna ceva foarte
rau, anume ca nu esti indeajuns de barbat incat sa-i starnesti gelozia.
E un mod ingrozitor de a privi lucrurile. Inseamna sa privesti viata ca si cum ar
fi o nesfarsita incaierare intre caini...
Ai dreptate, raspunse Robin calm. Dar, zau asa, in felul asta ai privit tu tot
timpul situatia. Ti-am spus ca Dirk n-o sa fie gelos, si ti-a dat si el a intelege
acelasi lucru. Atunci nu crezi ca toata aceasta rivalitate lipsita de sens
izvoraste din tine?
Palmer ramase tacut cateva minute. Cuvintele lui Robin avusesera rasunet in el. "Nu
vreau sa i-o iau lui Lingo, isi spuse el, si Lingo probabil ca stie acest lucru.
Asa incat de ce as fi eu gelos pe el sau el gelos pe mine?"
Si totusi, cand se analiza adanc, trebuia sa recunoasca in el insusi ca, daca Lingo
n-ar da semne de gelozie, ar incerca un profund sentiment de inferioritate, aproape
de jignire. Ca si cum Lingo i-ar fi spus: "Pentru mine nu esti destul de barbat
incat sa ma sinchisesc de tine.''
Il durea sa recunoasca, dar Robin avea dreptate.
Poate... spun poate, sa ai dreptate, bombani el. Robin il privi surazand si isi
puse cu blandete mana pe mana lui.
Stiu ca ti-a trebuit mult curaj ca sa recunosti asemenea lucru pana si in sinea
ta. Asta-i ceea ce face ca un barbat sa fie barbat, nu lupta cu coarnele. Jay, daca
ai invatat intr-adevar acest lucru, cred ca ai putea incepe sa intelegi ca exista
si oameni complet diferiti de tine, ale caror cultura, psihologie si valori pornesc
de la cu totul alte premise, dar care totusi nu sunt straini, nu sunt mai putin
umani decat Oamenii din Confederatie, ba chiar mult mai umani.
Ca tine, da? S-ar putea sa ai dreptate. Haide sa mergem in sala comuna. Daca vrei
intr-adevar sa-ti vorbesc deschis, trebuie sa-ti spun ca nu voi fi convins ca Dirk
n-o sa se uite stramb la mine, decat cand voi vedea cu ochii mei ca n-o face.

Lingo ii adresa lui Palmer un zambet cu talc, cand ii vazu intrand in sala comuna
cu Robin. Se afla si Bergstrom de fata, iar Palmer ii arunca telepatistului o
privire incruntata, care continea pe jumatate si o intrebare nerostita.
Lingo ii prinse privirea si rase cu pofta.
Nu, Jay, il linisti el, te asigur ca te-ai bucurat de o deplina intimitate
mentala si vei continua sa te bucuri de ea atata timp cat vei dori. Desigur, daca
exista vreo... cum sa spun... vreo anume experienta placuta pe care vrei s-o
impartasesti cu intregul Grup, Max si Linda pot sa ne puna mintile in contact. Dar
asa ceva se face pe considerente strict voluntare.
Nu... hm, nu ai nimic impotriva? izbucni Palmer. Vreau sa spun...
De ce as avea ceva impotriva? raspunse Lingo, oferindu-i lui Palmer un zambet de
adanca si adevarata prietenie. Eu nu am pierdut nimic, si tu ai castigat mult. De
ce sa nu ma bucur pentru tine? Te simti de zece ori mai bine decat te simteai
inainte, mai relaxat, mai calm. Se vede cu ochii. Se desprinde din tine.
Nu cred ca arat altfel, mormai Palmer.
Jay, pentru un ochi exersat ca al meu, e scris pe fruntea ta. De pilda, muschii
iti sunt mai destinsi pun ramasag ca grosimea gatului, sa zicem, e cu o
saisprezecime de centimetru mai mica decat atunci cand te-ai imbarcat. Si mersul e
diferit, calci cu talpa intreaga, la inceput calcai pe varfuri. Te-ai schimbat
intr-o duzina de lucruri marunte. Esti mai destins, mai putin incordat, mai putin
ostil.
Palmer rase nervos:
Dirk, ma sperii mai mult ca oricand, spuse cu destula seriozitate.
Numai dupa ce Lingo ii atrasese atentia, isi dadu si el seama de schimbarile
survenite in tinuta lui si in tonusul muscular. Probabil ca spiritul de observatie
tinea de ceea ce ei numeau "Talentul de Conducator". Oare cate alte abilitati
necunoscute implicau aceste Talente?
Inca ne socotesti straini, se amesteca Bergstrom. ceea ce este foarte de inteles.
Dar cred ca ti-ai dat seama ca strain nu inseamna neaparat gresit. S-a operat in
tine o schimbare subtila, dar semnificativa. Si ti-o putem dovedi concret. Vino la
masa telecinetica.
Bergstrom, Lingo, Robin si Palmer se adunara in jurul mesei.
Cunoastem infinit mai multe despre ce poate face telepatia, decat despre de ce,
incepu Bergstrom. Dar stim ca starea de spirit si calmul emotional au efect asupra
performantelor. Iti aduci aminte, cand ai incercat prima data "nisipul", n-ai
reusit sa misti din loc decat cateva firicele. Raul, care nu are decat un minim de
Talent telepatic mai mult decat tine, a fost in stare sa-si scrie initialele.
Desigur, diferenta se datoreaza partial exercitiului, dar in cea mai mare parte
provine din faptul ca Raul se simte integrat in Grupul Organic. Gradul de implicare
intr-un grup afecteaza performanta.
Haide, Jay. Il indemna Robin. Incearca cu boabele verzi. Incearca doar sa
aplatizezi movilita. Vei avea o surpriza.
Palmer ranji stanjenit si isi concentra atentia pe gramajoara conica de bilute de
otel micropolisate. Una, doua, trei; patru granule lunecara din varf spre margini.
Cinci... noua... cincisprezece.
Isi incorda spiritul cat de mult putu, exprimandu-si dorinta ca particulele de otel
sa lunece in jos, vrand intr-un fel sa satisfaca si dorinta celorlalti de a-l vedea
reusind. Douazeci si cinci... treizeci... cincizeci.
Palmer rasufla adanc, de epuizare si satisfactie, si isi inalta privirile de la
masa.
Movilita verde era aproape turtita.
Sa fiu al naibii! murmura el. Functioneaza.
Robin il saruta pe amandoi obrajii cu afectata solemnitate si spuse razand:
Prin aceasta le numesc Solarian onorific si membru al Grupului nostru.
Palmer zambi si-i facu o plecaciune in gluma. Se simtea intr-adevar acceptat, si
constata ca accepta acceptarea.
Si totusi era ceva foarte ciudat in legatara cu intreaga chestiune. Un Grup Organic
constituia desigur o unitate sociala strans inchegata. Solarienii astia alcatuiau o
familie in adevaratul sens al cuvantului, sau cel putin echivalentul Solarian al
familiei. Atunci de ce doreau cu atata ardoare sa accepte un intrus in Grup? Mai
ales, de ce-si dadeau atata silinta ca intrusul sa doreasca sa intre in Grup?
Trebuia sa existe si un motiv ascuns. Dar care anume? Nu teama evident, el nu le
putea face nici un rau din moment ce existau doi telepatisti alaturi. Trebuie sa fi
fost ceva legat de misiunea insasi. Dar, in primul rand, care era misiunea reala?
Din punct de vedere personal, atitudinea lui fata de Solarieni se inmuiase, insa
misterul originar ramasese acelasi.

Palmer strabatu coridorul pe langa cabina lui Lingo. Usa era intredeschisa. Lingo
sedea pe un scaun, citind o carte. Era singur. Poate ca se ivise sansa pe care o
asteptase.
Dirk? Ai un moment pentru mine?
Sigur ca da, Jay, raspunse Lingo, depunandu-si cartea deschisa in poala, ia loc.
Palmer se aseza pe marginea patului.
Dirk, am sa fiu foarte sincer cu tine. Eu tin la voi, dar inca nu am incredere in
voi si in ceea ce faceti. N-as putea spune ca nu am incredere in tine personal, dar
am indoieli in privinta telurilor Fortaretei Sol.
In locul tau. raspunse Lingo zambind, as fi muncit de aceleasi indoieli. Esti
ostas, si din cate spun Max si Linda care ti-au citit gandurile, un ostas bun. Acum
pot sa-ti marturisesc ca stiam multe despre tine inainte de Adunarea aceea
Generala, si am tinut in mod special sa ne insotesti in toata aceasta misiune.
Totusi, asa cum ti-am afirmat, te inteleg. In fond, daca ar fi necesar,
Confederatia ar sacrifica bucuroasa Fortareata Sol pentru a castiga razboiul, nu-i
asa?
Palmer se foi stingherit. Stia ca era adevarul adevarat.
Nu-ti bate capul cu asta, il linisti Lingo razand... Confederatia ar fi
justificata sa procedeze astfel, daca ar fi pusa in fata unei asemenea alegeri. A
spus odata cineva din vechime: "Razboiul e un iad." Ceea ce te framanta cu adevarat
pe tine este...
Este gandul ca s-ar putea sa va aflati in drum spre Duglaar pentru a cadea la o
invoiala cu faimosul Kor. Acum ca am spus-o, ma bucur sa discutam deschis, in fond,
nu-i lipsit de sens. Doogii accepta sa lase sistemul Sol in pace, iar Sol accepta
sa nu intre in razboi, poate chiar ca isi proclama public neutralitatea. Stii prea
bine ca daca Sol ar declara categoric Confederatiei sa nu mai astepte indeplinirea
Fagaduintei, ne-am pierde cu totii forta de rezistenta. Si, tinand seama de felul
in care propaganda noastra a exaltat mitul Sol, probabil ca Doogii cunosc acest
lucru. Oare Doogii n-ar fi de acord sa ingaduie unui singur sistem uman sa
supravietuiasca, drept pret al unei victorii atat de usor dobandite?
Lingo facu o grimasa si clatina din cap.
Nu intelegi sistemul Sol, Jay si, in mod sigur, nu-i intelegi pe Doogi.
Cum v-as putea intelege? se stropsi Palmer, Ne-ati lasat sa luptam si sa murim,
sa facem atatea sacrificii, in timp ce voi ati stat izolati in siguranta...
O umbra intunecata traversa fata lui Lingo, si santuri adanci i se sapara in jurul
gurii.:
Asa, deci numai voi ati facut toate sacrificiile? izbucni el cu furie. Pentru noi
a fost usor, da? Si totusi ai vazut un Grup Organic si stii ca Sol a trecut prin
mari prefaceri sociale. Crezi ca asemenea prefaceri se realizeaza fara suferinte?
MacDay a inteles foarte bine natura razboiului. A fost un om mare, nici nu-ti poti
imagina cat de mare. Si si-a dat seama ca Omenirea e inevitabil osandita. Doogii
aveau totul de partea lor. Nu era vorba numai de avantaje materiale si numerice
ci de faptul ca-i obligasera pe Oameni sa poarte acest razboi exact in conditiile
lor. Ori sistemul lor superior de computerizare facuse ca Imperiul Duglaari sa fie
cu suta la suta mai eficient, Oamenii trebuiau sau sa ajunga la acelasi grad de
eficienta sau sa fie maturati din Galaxie in cateva decenii, nu in cateva secole.
Asadar, Oamenii incercau sa ia niste Doogi mai buni decat Doogii. Nu niste Oameni
mai buni, Jay, ci niste Doogi mai buni. Am lasat intregul razboi pe seama
computerelor, asa cum faceau si Doogii. Oamenii au inceput deci sa lupte intr-o
maniera perfect logica, exact ca si Doogii. Numai ca Duglaari sunt congenital, o
rasa perfect logica, in timp ce Omul este fundamental alogic. Omul nu va putea fi
niciodata un Doog mai bun decat Doogul. De acest lucru si-a dat seama MacDay si
anume de faptul ca intregul efort de razboi era zadarnic, ca era osandit inca de la
bun inceput la infrangere.
Noi stim toate acestea, raspunse Palmer. Dar unii dintre noi pur si simplu au
refuzat sa depuna armele si sa astepte sa moara; unii dintre noi macar au incercat
sa lupte.
Inutil, riposta Lingo, varsand flacari pe ochi. Numai un prost se dedica unei
cauze pierdute. Si MacDay nu era prost si-a dat seama ca in acest razboi mai
exista o singura serioasa necunoscuta: cauza razboiului. De ce pornisera Duglaari
acest razboi? De ce o rasa atat de logica si-a concentrat toate fortele impotriva
Omului, cand orice logica demonstra ca Omul n-ar fi putut niciodata sa-i infranga,
ca nu constituia un pericol pentru ei, ca Imperiul Duglaari se dezvolta intr-un
ritm de doua ori mai rapid decat rasa umana, ca daca pur si simplu ar fi izolat
Oamenii pentru cateva secole, ar fi ajuns sa-i depaseasca numeric cu procentul nu
de patru la trei, ci do patru sau cinci la unu. Si totusi ne-au atacat. De ce n-au
asteptat?
Nu... nu m-am gandit niciodata la lucrul asta. Pare totusi foarte evident...
Fireste ca nu te-ai gandit. Nimeni nu s-a gandit, decat un singur om MacDay. El
a aflat raspunsul, raspunsul, raspunsul care sarea in ochi: Duglaari se tem de Om,
sunt speriati de moarte.
Cum?
Gandeste-te, omule, foloseste-ti mintea, striga Lingo izbind cu pumnul in cartea
deschisa de pe genunchii lui. Doogii au o eficienta de suta la suta. Totusi cele
mai neoficiale studii ale istoriei umane arata ca, in conditii de extrema
incordare, omul poate ajunge la o eficienta mai mare de suta la suta. Atunci cand
nu se zbate sa-si nege propria natura, Omul poate izbuti sa realizeze literalmente
ceea ce pare imposibil din punct de vedere logic. Natura bazica a omului este
alogica. Omul e in stare sa incerce actiuni pe care nici un Doog nu le-ar incerca,
pentru ca Doogii ar sti ca sunt imposibile. Si totusi Omul s-ar hazarda si, uneori,
in ciuda sortilor potrivnici, ar izbuti. De acest lucru se tem Duglaari. Se tem
pentru ca nu vor reusi niciodata sa-l inteleaga. Si de asta trebuie sa ne considere
"vermina". Pentru ei trebuie sa fim sau vermina... sau zei.
Dar... dar ce legatura a existat Intre acest lucru si faptul ca MacDay a izolat
Sol?
Tine minte, Jay, vorbesti despre unul dintre cei mai mari oameni care au existat
vreodata. MacDay a inteles ca si Omul era speriat de propria sa natura alogica. Ca
si la Duglaari, nici el nu o putea intelege, asadar se temea de ea si incerca s-o
nege. MacDay definea Omul ca "singurul animal care nu se poate intelege pe sine
insusi". Inteligenta se fereste de ceea ce nu poate intelege... Toate societatile
umane au inceput sa nege trasatura alogica a Omului. Dar MacDay a inteles ca unica
speranta a supravietuirii Umanitatii era aceea de a organiza o noua societate, o
societate care sa dezvolte latura alogica, si care sa fie absolut umana, asa cum
Imperiul Duglaari este absolut Doog. MacDay facea parte in prea mare masura din
rasa lui pentru a nu-si da seama ce presupune crearea unei asemenea societati, dar
stia in acelasi timp ca Oamenii sau ajung la ea sau pier.
Asa incat a pus mana pe putere si a izolat sistemul Sol. Si apoi a procedat
sistematic la daramarea intregii ordini sociale. Toate computerele au fost aruncate
la gunoi, intreaga oranduire guvernamentala, cu exceptia unei organizatii militare
menite sa apare izolarea, a fost abolita. MacDay a azvarlit omenirea de pe o stanca
de-a dreptul in haos, sperand ca inainte de atinge fundul abisului va gasi o cale
de a se catara iar la suprafata. Era lucrul cel mai curajos pe care l-a facut
vreodata un om. Suferintele au fost de neimaginat. Nu ai putea concepe ororile care
au fost deliberat dezlantuite. Si MacDay a stiut cat de ingrozitor va fi totul. Nu
a trait indeajuns ca sa vada rezultatele si nu a stiut daca omenirea isi va aminti
de el ca despre un erou sau ca despre cel mai mare monstru din istoria umanitatii.
Dar a avut totusi curajul s-o faca.
Palmer se simtea cutremurat pana in maduva oaselor, Adevarul era mult mai cumplit
decat fusese enigma.
Si... s-a realizat? bolborosi el.
S-a realizat. Din haos si din nebunie s-a ridicat treptat o societate noua,
bazata pe Talente, fundamentata pe Grupul Organic. S-a statornicit cu mai putin de
un secol in urma. Au existat multe lucruri care au trebuit sa fie inlaturate,
lucruri la care nici nu vreau sa ma mai gandesc, Si pana in acest moment, noua
societate nu a fost indeajuns de pregatita sa porneasca la lupta cu Doogii. Dar
acum suntem gata. Aceasta misiune este primul pas.
Si aceasta misiune... nu-i ceea ce ai declarat la Adunarea Generala? E ceva...
neuman?
Nu! exclama Lingo. E ceva total uman. Strategia folosita de Confederatie e
neumana.
Dar nu ai de gand sa-mi spui de ce?
Nu, Jay, raspunse Lingo cu o stranie amaraciune care semana aproape a regret.
Stiu ca e greu pentru tine, dar inca nu esti pregatit sa intelegi. Ceea ce avem noi
de gand este alogic. Nu ai putea intelege si, deci, te-ar speria. Nu pot decat sa-
ti cer sa ai incredere in noi. Gandeste-te la toate prin cate a trecut Sol pentru
ca sa ajunga la aceasta misiune. Te rog, Jay, te rog sa ai incredere in noi.
Palmer nu se mai simtea macinat de aceeasi indoiala cu privire la ratiunile
Solarienilor. Nu mai exista loc in el pentru asa ceva: se simtea plin de sentimente
mult mai puternice: respect. respect si teama.
Voi incerca, Dirk... voi incerca...
Bine, Jay, eu...
In clipa aceea Ortega isi vari capul pe usa.
Am intrat in Imperiul Duglaari, anunta el.
Vino, Jay, il chema Lingo ridicandu-se in picioare Sa mergem in camera de
control, E timpul sa iesim din Spatiul-Staza.

VI

FRAN SHANNON se si gasea instalata pe unul dintre scaunele pilot cand Lingo, Ortega
si Palmer intrara in camera de control. Lingo se aseza pe scaunul sau si-i facu
semn Iui Palmer sa ocupe unul dintre falsele scaune pilot, care era echipat cu un
microfon conectat la panoul principal de radio-comunicatii. Ortega se aseza pe
scaunul de alaturi.
Lingo deschise marele ecran panoramic emisferic, si acum pluteau in acel vartej de
culori care era Spatiul-Staza.
Fran, esti sigura ca ne aflam intre granitele Imperiului Duglaari? intreba Lingo.
Categoric. Suntem la mai putin de un sfert de an lumina de unul din astrele lor
cele mai periferice.
Raul, continua Lingo, crezi ca se gaseste vreo patrula Doog la asemenea distanta
de astrii lor centrali?
Nouazeci la suta ca da. Duglaari s-au mentinut in ofensiva pe tot parcursul
razboiului. Nici o nava umana nu a patruns vreodata dincolo de marginile Imperiului
Duglaari. Asa incat putem deduce ca si-au concentrat majoritatea patrulelor la
periferia teritoriului, iar restul fortelor defensive in jurul sistemelor solare
individuale.
Bine, dar chiar si asa as spune ca sansa de a intalni o patrula interstelara e
aproape nula, aprecie Lingo. Asa incat cel mai bine ar fi sa inaintam spre astrul
acela mai apropiat de care ne-a pomenit Fran.
In ordine, Dirk. raspunse Ortega. Daca ne apropiem de sistem in spatiu normal, e
sigur ca vom intalni o patrula sistematica a Doogilor.
Fran, la ce distanta ne gasim acum de acel sistem Doog?
Aproximativ la a doua sute douazeci si una parte dintr-un an lumina, Dirk.
Destul de aproape. Pregatiti-va sa intram in spatiu normal.
Palmer nu mai putu sa se infraneze.
V-ati pierdut cu totii mintile? striga el. Ce naiba vreti sa faceti?
Ne pregatim sa iesim din Spatiul-Staza, Jay. N-ai auzit?
N-ati putut gasi o cale mai placuta de a ne sinucide? urla Palmer. Daca ne aratam
atat de aproape de un astru Doog, vom da cu siguranta peste o patrula bine
inarmata.
Bineinteles, Jay, interveni Ortega. Asta-i exact ce vrem.
Lingo rasuci un buton si haosul pestrit al Spatiului-Staza se mistui. Pe ecran
aparu bezna smaltuita de stele a spatiului normal. Un astru mare, galben, eclipsa
toate celelalte stele, desi nu era indeajuns de aproape pentru a aparea ca un disc.
Uite, rosti Ortega. Doogii prefera astrii tip-G, ca si noi.
Grila, te rog, comanda Lingo.
Fran apasa pe un buton si aparu grila din bare albe, suprapusa peste imaginea
spatiului inconjurator. Cercul mare rosu, care indica linia de zbor a navei, se
desemna chiar in centrul ecranului si Fran, folosindu-si indicatorul, proiecta un
cerc rosu mai mic in jurul astrului Duglaari.
Lingo deschise Frontul de Comanda. Ajusta pozitia navei in spatiu astfel incat
cercul mai mic din jurul astrului Doog sa se inscrie in centrul cercului mai mare
care indica linia de zbor. Se indreptau direct spre astrul Doog.
Inchideti controalele! ordona Lingo. Deschideti semnalizatoarele!
Semnalizatoarele! racni Palmer. Semnalizatoarele? Vreti sa-mi spuneti si mie ce
inseamna toate astea? Ati innebunit cu totii? Ne indreptam direct spre un astru
Doog si voi vreti sa semnalizati? Intr-o clipa or sa se napusteasca pe noi toate
navele Duglaari aflate in zona.
Asta si urmarim, raspunse Ortega. Oricum mai devreme sau mai tarziu ne-ar fi
reperat, dar semnalizatoarele or sa grabeasca procesul.
Dar e o nebunie! Ce ne impiedica sa efectuam tot drumul pana la Dugl in Spatiu-
Staza? in Spatiu-Staza nu ne-ar putea detecta, pe cand asa, ne oferim ca niste rate
in bataia pustii vanatorului.
Foloseste-ti mintea, Jay! spuse Ortega. Capitala Confederatiei este Olympia, da?
Si e pazita de o teribila concentrare de nave. Ce s-ar intampla daca o nava
Duglaari s-ar ivi din senin la marginile sistemului Olympia? Ce crezi tu ca ar face
Comandantul de Aparare Sistemica Olympia?
Glumesti? Ar face-o bucati. Ce, iti inchipui c-ar lasa-o sa se apropie indeajuns
de Olympia incat sa declanseze o nova prin deschiderea generatorului de Camp-Staza?
Intocmai, replica Ortega, Si iti imaginezi ca Dugl e mai putin pazit? Iti
imaginezi ca Doogii vor fi mai putin gata sa ne anihileze? Crezi ca ara avea cea
mai mica sansa sa ajungem la doua miliarde de mile de Duglaar fara a ne lasa
sfaramati in bucati?
Dar... dar asta v-am spus tot timpul, exclama Palmer. N-avem nici cea mai infima
sansa sa ne apropiem intregi de Duglaar. Acum recunoasteti ca misiunea e
imposibila?
Deloc, raspunse Ortega. Mai mult...
Raul, nu avem timp de explicatii, il intrerupse Lingo. Priveste!
O pata mica, incetosata, se apropia perceptibil de astrul galben Duglaar.
Sunt in alerta! Fran, ceru Lingo, o imagine mai apropiata,
Fran manipula controalele si ecranul care-i inconjura scanteie o clipa. Cand
vizibilitatea se restabili, astrul Doog aparu ca un disc perceptibil.
Si drept in fata lor se intindea un nor de luminite.
Una... doua... douasprezece... cincisprezece... doua-zeci de nave Duglaari,
numara Ortega. Vin direct spre noi, cu mare repeziciune.
Drept inainte, in plina viteza! comanda Lingo. Jay, ia microfonul!
Naucit, Palmer apuca microfonul.
Ce aveti de gand? bombam el confuz,
Nu-i timp de explicatii, Jay, ai fagaduit sa ai incredere in noi. Acum trebuie sa
dovedesti acest lucru. Uite ce trebuie sa faci: le spui cine esti si ca suntem in
drum spre Duglaar pentru a ne preda korului. Repeta intruna. Ne aflam in sfera de
transmisie radio.
Dar...
 Te rog. Jay!
Palmer dadu din umeri, resemnat. O.K. isi spuse. Acum trebuie sa am incredere in
voi. Ce altceva as putea face?
Va vorbeste Generalul Jay Palmer, ambasador-plenipotentiar al Comandamentului
Militar Uman Unificat. Suntem in drum spre Duglaar pentru a preda Korului
Confederatia Umana. Va vorbeste Generalul Jay Palmer, ambasador-plenipotentiar al
Comandamentului Militar Uman Unificat...
Din ce in ce mai repede, flotila Duglaari se apropia de nava Solariana. Din ce in
ce mai repede, nava Solariana se indrepta spre navele Duglaari. Viteza de apropiere
era infricosatoare si mereu crescanda, intrucat ambele parti accelerau.
...Suntem in drum spre Duglaar sa ne predam Korului. Va vorbeste Generalul Jay
Palmer...
Palmer putea vedea acum ca flotila Duglaari era dispusa in formatie de emisfera
formatiunea finala a bataliilor. Daca nava Solariana isi continua cursa, urma sa
fie prinsa in golul emisferei; si atunci emisfera se va inchide, devenind un glob,
iar ei vor fi striviti de flota Doogilor.
...ambasador-plenipotentiar al Confederatiei Umane, Suntem in drum spre...
Doogii ajunsesera aproape peste ei. Navele individuale se puteau deslusi perfect,
plate, negre si mortale. In cateva minute emisfera navelor Duglaari se va intinde
asupra lor ca o monstruoasa amoeba.
Lingo apasa pe un buton si, dupa un minut de sovaiala, generatorul de Camp-Staza se
incalzi, iar flotila Doogilor disparu. Si stelele pierira. Insusi spatiul se facuse
nevazut. Se aflau din nou in siguranta in Spatiul-Staza.

Palmer scoase un adanc suspin de usurare. Lingo expediase din nou nava in Spatiul-
Staza in ultimul minut posibil. Cateva momente inca si ar fi...
In ordine, Jay, i se adresa Lingo. Te poti relaxa un rastimp.
Acum se indura cineva sa-mi explice si mie de ce v-ati lansat intr-un asemenea
risc demential?
Nu-ti poti da singur seama, Jay? intreba Ortega. Nu putem pica pe neasteptate in
sistemul Dugl. In felul asta sansele noastre de a ajunge pana la Duglaar ar fi
egale cu zero. Ceea ce facem noi e riscant, dar e singura cale pe care o putem
adopta. Trebuie sa ne pregatim primirea. Trebuie sa starnim curiozitatea Doogilor
in asemenea masura incat sa nu ne distruga in chiar momentul cand ajungem la Dugl.
Vrem sa-i determinam ca macar sa stabileasca un contact cu noi inainte de a incepe
sa traga.
Asta inseamna sa gandesti prea departe, comenta Palmer. Curiozitatea nu e punctul
tare al Doogilor. Ei nu se lanseaza decat in jocuri sigure. Si lucrul cel mai sigur
pentru ei ar fi sa ne zboare din spatiu, astfel incat sa nu mai ramana nimic din
noi care sa le mai ridice probleme. Credeti intr-adevar ca anuntandu-ne aparitia o
sa-i determinam sa nu traga in noi la Dugl?
Nu, raspunse Ortega. Si de asta va trebui sa mai repetam de doua ori anuntul.
Ce? Dar data urmatoare Doogii vor fi perfect pregatiti. O sa fie si mai
primejdios.
Nu avem de ales, raspunse Ortega. Trebuie sa-i convingem ca aparitia noastra nu e
intamplatoare, ci ca ne punem deliberat la dispozitia lor. Si pentru asta e nevoie
sa ne mai scoatem de doua ori capul.
Si ce sanse avem sa ajungem la Duglaar chiar daca iesim cu bine din jocul asta
de-a soarecele si pisica?
Sanse destul de bune, replica Ortega cu calm. Cam de cincizeci la suta, daca
jucam bine.
Palmer inclesta cu furie microfonul in maini. Ajunsesera la un alt astru din
sistemul Duglaari. Acum se pregatea sa se arunce pentru a doua oara in gura leului,
Cu ce o sa-i mai astepte oare Doogii de asta data?
Lingo apasa pe buton, si iata-i din nou in spatiul normal.
Priveste! exclama Lingo aratand spre o formatiune de nave Duglaari care
incepusera sa-si schimbe traiectoria in directia lor, chiar in clipa in care
rostise cuvantul. Asta nu mai e o patrula, e o intreaga flota. Se afla in sfera de
frecventa radio si se apropie vertiginos. N-avem mult timp. Da-i drumul, Jay!
 Va vorbeste Generalul Jay Palmer, ambasador-plenipotentiar al Confederatiei
Umane. Suntem in drum spre Duglaar pentru a preda Korului Confederatia Umana...
In timp ce vorbea, urmarea cu atentie flota Duglaari care se apropia cu viteza
crescanda. Era ceva ciudat in formatiunea Doogilor. Se gaseau extrem de aproape,
destul de aproape incat sa fi putut dispune flota in formatia de emisfera,
pregatindu-se astfel sa-i incercuiasca.
Si totusi Doogii pastrau formatiunea de disc plat, cu grosimea de o nava,
infruntandu-i direct.
...Suntem in drum spre Duglaar pentru a preda Korului Confederatia Umana...
Brusc, partea frontala a formatiei Doogilor erupse intr-o cascada de flacari.
Palmer avu timp sa-si dea seama ca o sarja de rachete se indrepta direct spre ei,
cu o viteza alcatuita din suma vitezelor navelor Duglaari si a sistemelor proprii
de propulsare ale rachetelor.
Scoate-ne de aici. Lingo! racni Palmer. Acum!
Ce...
Apasa pe buton.
Lingo arunca o privire la fata lui Palmer si se supuse comenzii. Apasa pe butonul
care declansa generatorul Campului de Staza. Trecu un minut lung pana ce incalzi
generatorul.
Izbucni un formidabil fulger de lumina, de parca intregul baraj de rachete ar fi
explodat simultan, emitand un val cumplit de radiatii puternice, cu viteza luminii
in directia navei.
Si deodata, astrul Duglaari si navele si suflul mortal al radiatiilor se evaporara
si ei se gasira din nou in siguranta in Spatiul-Staza.
Mama! Am scapat ca prin urechile acului, exclama Ortega. Cateva secunde si am
fi...
Eu inca nu stiu bine ce s-a intamplat, Jay, spuse Lingo. Cum ai stiut ca or sa
foloseasca rachete cu radiatii? Eu gandeam ca sau or sa ne incercuiasca sau or sa
ne faca sa ne izbim de un baraj.
Vocea experientei, raspunse Palmer, zambind, istovit. Ultima data n-au fost
indeajuns de rapizi pentru a ne incercui, asa incat mi-am inchipuit ca acum vor
incerca ceva mai prompt decat o incercuire si deci nu un atac cu rachete de
contact. De indata ce-am vazut rachetele, am stiut ca vor incerca sa ne atace cu o
explozie de radiatii. Un val frontal de radiatii inainteaza cu viteza luminii, mult
mai rapid decat rachetele in sine.
Ma intreb cu ce ne asteapta a treia oara, spuse Ortega.

Dupa cele ce s-au intamplat tot mai vreti sa scoatem capul si a treia oara?
intreba Palmer cand il vazu pe Lingo pregatindu-se din nou sa treaca nava in
spatiul normal.
Stii bine ca asa trebuie, spuse Ortega.
Un lucru nu inteleg, Raul, starui Palmer. De ce nu le spunem ca nava asta vine
din Sol? Sol e un cuvant magic chiar si pentru Doogi. Mai cu seama daca intr-adevar
motivatia lor subconstienta e frica. De ce sa ne asumam riscuri atat de nebunesti?
Bine gandit, aprecie Ortega. Inveti, Jay, dar inca n-ai invatat totul.
Identitatea noastra este marele atu, si trebuie sa-l pastram pentru ultima partida.
Doogii cu care ne jucam acum de-a soarecele si pisica sunt comandanti juniori. Ei
au primit ordinul sa distruga orice nava inamica, si Duglaari se supun ordinelor.
Nu ne-ar folosi la nimic sa le spunem acestor Doogi ca suntem Solarieni. Singura
noastra speranta este sa ajungem intregi la Dugl si acolo sa-i dezvaluim
Comandantului Apararii Sistemice Duglaari identitatea noastra. Incearca sa privesti
lucrurile din punctul de vedere al Doogilor. Vor sti ca o nava soseste la Dugl.
Asadar se vor ingriji ca din comitetul de receptie sa faca parte unul din
comandantii militari de frunte. Si sper ca in momentul cand ii vom spune acestuia
ca suntem din Sol, sa aiba destula autoritate independenta pentru a opri focul
atata timp cat va verifica situatia cu Duglaar poate chiar cu Kor in persoana. Si
atunci, daca Korul e destul de curios...
Inteleg, spuse Palmer cu admiratie.
In mod cert, nici un computer strategic n-ar fi fost in stare sa rationeze in felul
asta. Un joc de carti, o cacealma ceva ce nici un computer n-ar intelege. Si miza
erau vietile lor, poate chiar soarta intregii rase umane. Un plan bun, daca avea sa
functioneze. Singurul necaz era ca se impunea un nou joc mortal de-a soarecele si
pisica. Si de data asta, fara indoiala. Doogii stiau cum sa-i intampine.
Pregatiti intrarea in spatiul normal, comanda Lingo, si apasa pe buton.
Stelele reaparura. Se aflau din nou in spatiul normal, in centrul ecranului
panoramic stralucea un mare astru galben.
Intr-o parte a astrului inflori brusc un punct luminos, apoi un altul, si inca
unul, dilatandu-se fulgerator in mari, orbitoare coloane de lumina, indreptate spre
ei intr-o teribila, parjolitoare, atotcuprinzatoare explozie de...
Brusc, totul disparu. Nava intrase din nou in Spatiul-Staza.
Lingo rasufla din greu, lasandu-si capul pe spate. Ortega suiera usurat.
Ce a fost? intreba Palmer.
O primejdie atat de mare incat nici nu vreau sa ma gandesc, rosti Lingo. Si noi
le folosim pentru a izola Fortareata Sol. Au, probabil tot felul de detectoare
ale noastre, cel putin, au. Radare, senzori de caldura, detectori de
radioactivitate, de raza de actiune a laserelor, proiectori vizuali tot ce vrei!
Puteau sa ne nimiceasca intr-o clipita. Singurul lucru care ne-a salvat a fost
faptul ca se aflau la cateva minute-lumina distanta, ceea ce mi-a dat destul timp
ca sa trec nava in Spatiul-Staza inainte ca razele laser sa ne fi atins.
Si acum? intreba Palmer.
Raul, putem sa-i ignoram si sa ne indreptam direct spre Dugl? intreba Lingo.
Ortega scruta reconfortantul haos al Spatiului-Staza.
Nici o sansa, decreta in cele din urma. Daca mergem direct la Dugl, vor crede cu
siguranta ca prima noastra aparitie s-a produs doar din greseala. Si daca Doogii de
aici stiu ca ne-am sustras minelor robot, cei de acolo vor inconjura Dugl cu mine
automate, si sansele noastre de supravietuire vor fi inexistente. Trebuie sa gasim
o cale de comunicare cu Doogii aici, in pofida minelor, intrebarea este, insa, cum?
Stati o clipa, striga Palmer. Cred ca am gasit calea. E o chestiune cu bataie
lunga, dar... Minele astea raporteaza contactul, nu?
Ale noastre, da, raspunse Ortega, Cred ca putem presupune ca si minele robot
Duglaari reactioneaza la fel.
Deci va veni o patrula Duglaari sa investigheze, nu-i asa? intreba Palmer.
Continua Jay.
Ma rog, o sa fie destul de riscant, dar daca putem iesi din Spatiul-Staza
indaratul patrulei Doogilor, atunci navele Duglaari ne vor adaposti de mine.
Trebuie sa aiba si ei vreun dispozitiv care-i impiedica sa traga in propriile lor
nave, si daca patrula Duglaari se gaseste intre noi si mine... Desigur ca va exista
un al doilea val de nave Duglaari si vom fi prinsi ca intr-un sandvis intre cele
doua, dar vom avea la dispozitie un minut sau asa ceva inainte de a reintra in
Spatiul-Staza, si daca sincronizam corect...
Asta inseamna sa-ti folosesti mintea! exclama Ortega. Poate ca esti un Maestru de
Jocuri innascut.
La urma urmei, ranji Palmer, am fost un Comandant de Flota destul de priceput
inainte de a fi ajuns un General de sacrificiu.
Dirk, crezi ca o poti face? il intreba Ortega.
Sper, raspunse Lingo tuguindu-si buzele. Oricum vom incerca. Sa vedem... patrula
Duglaari trebuie sa si fie pe drum... Fran, da-mi durata estimativa pana la
incrucisarea cu traiectoria patrulei Duglaari, tinand seama ca noi continuam sa
inaintam in Spatiu-Staza, la viteza noastra obisnuita, si ca Doogii au pornit din
planeta lor cea mai periferica acum trei minute, sa spunem.
Palmer se cutremura. Ideea de a supune o asemenea problema unui creier omenesc
depasea puterea lui de intelegere. Dar Fran Shannon era fiinta cea mai aproape de
un computer pe care o detinea nava Solariana. Se lasa inerta pe speteaza scaunului,
privind in gol, si cu toate ca nu i se clintea nici un muschi, Palmer isi putea da
seama de extraordinara activitate care avea loc in creierul ei edetic.
In cele din urma ii privi.
Dirk, trebuie sa iesi din Spatiul-Staza exact peste cinci minute si jumatate din
clipa asta. Desigur, nu pot fi absolut sigura din moment ce, aflati in Spatiul-
Staza, suntem rupti de orice posibilitate de observatie exterioara, dar asta e
estimatia cea mai buna pe care ti-o pot da.
Sa speram ca e buna, spuse Lingo cu sobrietate. Jay, pregateste-ti microfonul.
Va fi necesar sa vorbesti extrem de repede.
In treizeci de secunde, Lingo avea sa inceapa numaratoarea inversa.
Jay, incepe sa vorbesti chiar in secunda in care iesim din Spatiul-Staza. Nu
astepta nici macar sa vezi daca Doogii sunt acolo. Douazeci si cinci... douazeci...
cincisprezece... zece... cinci... trei... doi... unu.
Lingo apasa pe buton si iata-i din nou in spatiul normal.
Va vorbeste Generalul Jay Palmer, ambasador plenipotentiar ai Comandamentului
Militar Uman Unificat...
In timp ce vorbea pe cat de repede putea, Palmer deslusea o flotila de nave
Duglaari aflata intre ei si minele robot. Izbutisera!
...Suntem in drum spre Duglaar pentru a preda Korului Confederatia Umana.
Arunca o privire in directia astrului Doog si... vazu o alta formatie de nave
Duglaari indreptate cu botul spre ei. Erau inconjurati. Navele dinspre interior
descarcara o salva de rachete nucleare. Le si reperasera nava. Intr-un minut si
jumatate rachetele ii vor atinge.
Va vorbeste ambasadorul Palmer, continua el, incercand sa-si grabeasca mesajul.
Acum trebuie sa-i fi reperat si flotila exterioara, pentru ca isi schimbase pozitia
si se indrepta spre ei. Si aceasta lansa un baraj de rachete. Nava Solariana se
gasea prinsa intre doua valuri opuse de rachete nucleare, ca o musca intre doua
imense palme, gata sa se inchida.
...Korului...
Gata, fratioare! striga Lingo, apasand pe buton.
Din nou camuflati in Spatiul-Staza. Si scapasera teferi.
Ortega radea cat il tinea gura.
Raul, ai un foarte sinistru simt al umorului, il dojeni Palmer. Era cat pe-aici
sa fim pulverizati, ce gasesti atat de nostim in asta?
Nu... nu... urla Ortega printre hohotele de ras. Doogii! Flota Duglaari
exterioara a lansat o salva de rachete spre noi; si acelasi lucru a facut si flota
interioara. Ori noi nu mai suntem acolo, dar rachetele sunt cu siguranta. Si s-au
indreptat fiecare dintre ele catre una din cele doua flote Duglaari! Ha! striga,
batand din palme. Banuiesc ca numai cateva dintre rachete isi vor atinge
obiectivul, dar comandantii aia Doogi au reactionat prea pripit. Vor avea greutati
sa explice de ce au tras unii in altii,
Mi se rupe inima! glumi Palmer.
Jay, i se adresa Lingo, datorita tie am invins in jocul de-a soarecele si pisica.
Dar asta nu-i decat runda intai. Viitoarea statie: Dugl!

VII

TOATA LUMEA se adunase in cabina de control. Lingo si Fran sedeau in scaunele lor
de pilot. Robin Morel si Linda Dortin in falsele scaune-pilot. Max Bergstrom statea
in picioare langa Linda, iar Ortega si Palmer il flancau pe Lingo.
Acum e acum!
Lunga calatorie se afla la cateva momente de sfarsit. "Cand Lingo va apasa pe
buton, isi spuse Palmer, vom fi chiar la granita sistemului Dugl." Se uita pe rand
la fiecare dintre Solarieni. Max si Linda erau cufundati unul in celalalt. Fran
Shannon isi studia tabloul de comenzi. Buzele lui Robin se rasfrangeau usor in timp
ce ochii ii erau atintiti pe ceafa lui Lingo. Ortega privea pierdut in haosul
Spatiului-Staza, dar gandurile lui erau, evident, in alta parte.
Ochii lui Lingo erau fixati pe instrumente, iar degetul statea pregatit pe butonul
care avea sa-i readuca in spatiul normal.
Spre marea lui surprindere, Palmer se simti inundat de un val de afectiune fata de
cei sase Solarieni. Recunostea emotia; o mai incercase in nenumarate randuri,
inainte de a porni intr-o batalie alaturi de vechea lui flota. Era acel sentiment
de stransa camaraderie care-i leaga pe oamenii ce-au infruntat moartea impreuna si
care sunt gata sa o infrunte din nou; spiritul de echipa, tacut, inefabil, al unui
colectiv calit in lupta.
Orice ar fi urmat sa se intample, oricare ar fi fost planul enigmaticilor
Solarieni, el si ei ii infruntasera impreuna pe Doogi si, luptand cot-la-cot,
supravietuisera. Oricat de adanca ar fi fost prapastia dintre civilizatiile lor,
erau cu totii fiinte omenesti, si se avantau chiar in inima inamicului comun,
singuri si impreuna,
Intr-un subit impuls de intuitie, Palmer intelese ce inseamna intr-adevar sa faci
parte dintr-un Grup Organic. Era acest sentiment care preceda lupta, aceasta
comuniune generata de iminenta unui pericol de moarte, aceasta inefabila incredere
si dependenta reciproca, si nu vremelnica, nu numai in fata mortii, ci perpetua si
eterna. Un simtamant foarte strain.
Dar bun.
O.K., spuse Lingo, tinand un microfon intr-o mana, cealalta mana asteptand in
cumpana deasupra butonului. Acum e acum!
Apasa pe buton si reintrara in spatiul normal.
Primul lucru pe care cazura ochii lui Palmer a fost Dugl. Un astru galben, ceva mai
mic decat Sol, cu sase planete. Pe cea de a doua planeta a acestui astru
insignifiant se zamislise o rasa de neinteles, un imperiu dedicat exterminarii
oamenilor de pretutindeni. Trebuiau sa piara fie vlastarele celei de a doua planete
din Dugl, fie vlastarele celei de-a treia planete din Sol.
Al doilea lucru pe care-l vazu au fost navele. Sute de nave, navele de razboi
pantecoase, negre-ca-moartea , oarecum incredibile ale Imperiului Duglaari. Erau
dispuse intr-o uriasa emisfera, intre nava Solariana si astrul lor de bastina.
Lui Palmer i se taie respiratia de groaza. Formatia emisferica trebuie sa fi
cuprins trei flote pline. Trei flote reunite intr-o superflota, cu un Front de
Comanda care putea preface in mai putin de un minut mica lor nava intr-o minge de
metal topit.
Lingo privi cu raceala la uriasa emisfera de nave, tinand in maini microfonul
deschis, dar inca mut.
Flota Duglaari incepu sa se miste ca o amoeba gigantica, hulpava.
Venea drept spre ei, accelerand sub forta Frontului de Comanda, din ce in ce mai
repede, drept spre ei, pana ce nu se mai putu deslusi decat un vast zid de nave
obturand intregul camp vizual al uriasului ecran emisferic.
Mai aproape, tot mai aproape, expandand ca imensul nor de gaze supraancalzite si de
radiatii mortale emanate de explozia unei stele.
In cele din urma, Lingo vorbi. In glasul lui rasuna o forta rece, teribil de
inumana, supranaturala.
Ostasi ai Imperiului Duglaari! Suntem o misiune pasnica! Pe nava se gaseste un
ambasador-plenipotentiar al Confederatiei Umane, venit sa discute cu Korul
intregului Duglaari hotararea Confederatiei de a se preda. Suntem o misiune
pasnica; nu avem nici o intentie de lupta.
Un ton nou, de aroganta inghetata, dispretuitoare, rasuna in glasul lui Lingo, de
parca un demon omnipotent pusese subit stapanire pe el:
Nu tulburati intentiile pasnice ale acestei misiuni, spuse el si cuvintele sunara
ca un ordin. Daca atacati aceasta nava o faceti pe propriul vostru risc. Da, aducem
cu noi un ambasador al Confederatiei Umane. Dar nava nu apartine Confederatiei.
Nava vine clin Fortareata Sol.
Palmer il privi fascinat pe Lingo. In glasul lui exista o formidabila calitate de
comanda, din cele de felul "Urmati-ma pana la moarte!", carora nimeni nu li se
poate impotrivi. Pe ei, cel putin, il umplea de fiori. Dar cum avea sa-i afecteze
pe Doogi?
Cateva minute, Flota Doogilor isi continua inexorabila actiune de incercuire. Pe
urma incetini viteza, apoi se opri. Marea flota Duglaari plutea nemiscata in
spatiu, incremenita si tacuta.
Tacerea din cabina de control parea una cu imobilitatea de afara,
Ortega se uita la navele de razboi Duglaari, intepenite, negre si amenintatoare.
Bine, spuse el in cele din urma, cert este ca suntem inca in viata. Comandantul
Doog discuta, presupun, cu Duglaar, probabil chiar cu Sfatul inteleptilor.
Intrebarea este daca Korul va fi indeajuns de curios incat sa ne lase sa patrundem,
Raul, nu crezi ca Dirk a ingrosat prea tare gluma? intreba Palmer. In fond, totul
e un bluf. Oare Korul n-o sa-l sesizeze?
Gandesti ca o fiinta umana, Jay. Atribui emotii omenesti unui Doog. Un om care
banuieste ca i-ai jucat o farsa, o sa-ti arda un pumn in nas. Dar un Doog o sa
chibzuiasca situatia dupa coordonate logice. In primul rand am si fost antrenati in
doua incercari de lupta si nu am facut nici o miscare ostila; in al treilea rand,
ne-am varat deliberat in cusca leilor ne pot distruge in orice clipa, si noi stim
bine lucrul asta. In al treilea rand: felul de a li se adresa al lui Dirk
contrazice flagrant punctele unu si doi. Drept care, nu este posibila nici a
concluzie logica. Lucru care trebuie sa-i intrige pe Doogi, pentru ca ei pur si
simplu nu au notiunea de bluf. Si Doogii sunt foarte circumspecti. Nu cred ca vor
dori sa distruga o enigma inainte de a o intelege. Cel putin sa speram ca va fi
asa.
Priviti! striga Robin.
Una dintre navele Duglaari se desprinsese din formatie si inainta incet spre ei,
Pare a fi nava de comanda, murmura Palmer.
Asta si este.
Nava de comanda Duglaari se opri la jumatate de drum intre Flota lor si nava
Solariana.
Deodata, o voce ajunse la ei prin radio, o voce stranie, plata, lipsita de orice
nuanta si ciudat golita de orice emotie.
Vermina din Sol care la Dugl venit, vointei lui Kor supuneti, nava voastra la
Duglaar ne urmeze trebuie, acolo soarta voastra de la Sfatul inteleptilor veti
afla.
Intram! strigara Ortega si Lingo.
Da, mormai Palmer cu indoiala. Intrebarea e: "In ce intram?"

Nava de comanda Duglaari incepu sa accelereze in directia Dugl. Lingo puse in

actiune generatorul Frontului de Comanda al navei Solariene, si porni in urma
Doogilor, atent sa nu se afle nici prea departe si nici prea aproape de ei.
Dupa numai cateva minute Palmer observa ca si intreaga uriasa Flota Duglaari se
pusese in miscare.
Ia te uita, Lingo! ii atrase Palmer atentia.
Marea formatie emisferica venea in urma lor. Capetele emisferei ii depasisera si se
aflau acum mai aproape de nava comanda decat erau ei, asa incat nava Solariana era
prinsa adanc in golul formatiunii Duglaari, ca un bob de mazare in centrul unui
disc radar.
Stii ce inseamna asta? intreba Palmer. Inseamna ca ne pot ingloba in orice clipa
vor. In mai putin de un minut astfel incat n-am putea incalzi la timp generatorul
Campului de Staza. Suntem cu totul in puterea lor,
Bineinteles, replica Ortega. Te asteptai sa ne lase sa patrundem in Dugl in alte
conditii? Isi iau toate masurile de siguranta pentru cazul in care am intentiona sa
declansam o nova in Dugl, prin deschiderea generatorului nostru de Camp de Staza. E
necesar un minut pentru a incalzi generatorul, timp in care ei l-ar detecta si ne-
ar zdrobi cu Fronturile de Comanda ale Flotei lor. Acuratetea masurilor lor e de
admirat.
Tie iti starneste admiratie. Mie, groaza.
Cunoaste-ti inamicul, raspunse Ortega. Iti dai seama ca noi suntem acum mai
aproape de Duglaar decat a fost vreodata o alta fiinta umana?
Grozav! bombani Palmer. Intr-un fel, imi evoca o ceata de cobai care s-ar
strecura pe furis intr-un laborator.
Inaintau spre interior, pe langa stanca mica de avanpost, lipsita de atmosfera,
care era Dugl VI, planeta cea mai periferica a sistemului Dugl. Trecura foarte
aproape de baza ei, si Palmer isi dadu seama ca o mare parte a micutei planete era
un camp de aterizare, ticsit de sute de nave.
Dugl V si Dugl VI erau mari giganti gazosi, cu sisteme extinse de sateliti de tipul
Jupiter si Saturn. Continuau sa inainteze, din ce in ce mai aproape de Duglaar si,
pe masura ce se indreptau spre planeta-camin a populatiei Duglaari, Palmer se
simtea tot mai derutat. Solarienii stiau macar ce aveau de gand sa faca in momentul
cand vor pune piciorul in Duglaar. Dar el nu stia nimic. Solarienii aveau de
infruntat un singur factor necunoscut: Doogii. El avea de infruntat doi. Se simtea
mai instrainat de Solarieni decat se simtise vreodata dupa noaptea petrecuta cu
Robin. Dar trebuia sa aiba incredere in ei, sau sa se lase prins intre doua grupuri
de straini. Se apropia deznodamantul, punctul culminant al intregii misiuni.
Dugl III era o planeta de dimensiunile Pamantului aflata la o distanta de o
Unitate Astronomica si jumatate de Dugl si avand oarecum temperatura planetei
Marte. Palmer observa orase mari construite extrem de ordonat, alcatuind desene
ciudat de geometrice. Mari dreptunghiuri verzi, lungi de sute de mile, alternau cu
dreptunghiuri similare de ceea ce parea a fi desert galben. S-ar fi zis ca intreaga
planeta era cultivata conform unui plan unic si unificat.
In timp ce strabateau orbita planetei Dugl III, Lingo isi verifica panoul cu
instrumente si apoi inalta privirile cu un zambet crispat.
Ei, in sfarsit au facut-o, spuse adresandu-se lui Ortega.
Ce-au facut? intreba Palmer.
Lingo arata spre niste ecrane care capatasera o stralucire rosie si pe care
fluctuau nebuneste felurite semne.
Astia sunt contra-detectorii nostri, explica el. Si ne semnalizeaza ca Doogii ne
supun acum unei examinari radicale prin detectori cu radiatii. Vor sa se asigure ca
nu avem la bord mase radioactive. Si ca nu avem bombe termonucleare.
Se gandesc la toate, comenta Palmer.
La toate, in afara de lucrurile de negandit, replica enigmatic Ortega.

Planeta era invaluita intr-un nor dens, atat de opac incat asezarile de la
suprafata erau complet intunecate.
Solarieni! rasuna vocea comandantului Doog. Voi nava la pista de aterizare
duceti. O mie de tunuri laser indreptate spre voi sunt. Orice deviere de la cursa,
distrugere imediata la voi aduce,
Engleza lui o fi pocita, observa Lingo, dar stie sa se faca foarte bine inteles.
Nava de Comanda Duglaari porni sa spiraleze in jos, in atmosfera orasului Duglaar,
iar nava Solariana o urma indeaproape. Cand ajunsera la vreo zece mii de picioare
inaltime, sparsera plafonul de nori si suprafata orasului Duglaar deveni vizibila
ochilor omenesti pentru prima data in istorie.
A fost, desigur, o mare deziluzie. De la zece mii de picioare inaltime, toate
planetele locuite arata la fel.
Palmer deslusi un tarm apa arata ca apa de pretutindeni. Nava Duglaari cobora
spre un oras vast, asezat pe campia plata a coastei. Orasul crea o nota foarte
stranie, pe care nu o putea defini. Era prea... mult prea geometric. Pe masura ce
se apropiau, constata ca orasul era dispus in cercuri concentrice inuman de exacte,
taiate de artere radiale care porneau de la periferia cercului celui mai interior
si mai mic, la intervale de o perfecta regularitate, asemenea gradelor marcate pe
un compas. Parea mai curand diagrama unui oras decat un oras in sine.
Cercul cel mai interior avea o raza de o mila sau doua, si nava Duglaari se
indrepta spre el, aterizand pe o pista aflata la vreo suta de metri distanta de o
cladire uriasa, urata, cu forma de cutie.
Lingo ateriza in spatele navei Duglaari. Fiintele omenesti pusesera in sfarsit
piciorul pe suprafata orasului Duglaar.
Vazuta de jos, capitala Imperiului Duglaari oferea o priveliste deosebit de urata
si de neimpresionanta. Arhitectura ca arta parea sa fi fost total necunoscuta aici.
Se aflau pe un vast camp de aterizare deschis, imprejmuit de ceva ce parea o
ingraditura foarte functionala, si care inconjura intreaga circumferinta a cercului
launtric.
In interiorul cercului se gasea o cladire gigantica, aidoma cu o cutie de sticla,
flancata de crescaturile unor cladiri mai mici, care variau doar in dimensiuni fata
de corpul cladirii principale. Printre ele, se aflau risipite, pentru variatie,
niste globuri mari, argintii, cocotate pe stalpi inalti.
Restul orasului, care se intindea cat cuprindeai cu ochii in toate directiile,
parea doar o nesfarsita repetare a constructiilor din ingraditura. Cutii mari de
sticla si globuri argintii pe picioroange, desfasurate pe mile si mile de spatiu,
diferind intre ele doar ca dimensiuni, de o totala uniformitate in ce priveste
forma si uratenia. Cerul se intindea ca un cearsaf de nori grosi, posomorati, prin
care se filtra o lumina spalacita, murdara, incolora.
Efectul hidos parea a fi viziunea unui maniac grosier: un tablou in tonuri murdare,
sterse, opace, pictat de un artist abstract, total lipsit de talent. Prin
comparatie, cea mai sordida si mohorata zona industriala din sistemul terestru
prestelar, ar fi parut o izbucnire de vesela spontaneitate.
Bun sosit in imbietoarea, degajata capitala a Imperiului Duglaari, gemu Robin
Morel. Ah! Orasul asta ar fi deajuns ca sa justifice un razboi de exterminare.
Remarca parea a fi, intr-un fel, doar o constatare faptica.
Si iata comitetul de receptie, spuse Max Bergstrom.
Vehicule turtite, asemanatoare cu tancurile, incepusera sa se scurga dintr-una din
cladirile mai mic si sa strabata campul de aterizare. Erau vreo doua duzini ca
numar, toate echipate cu amenintatoare tunuri laser portabile. Tancurile incercuira
nava, isi indreptara boturile tunurilor spre ei, si se oprira.
Dintr-unul din vehicule debarcara vreo sase Doogi si se indreptara spre nava,
pasind pe picioarele lor lungi, puternice. Era greu sa le distingi trasaturile de
la asemenea departare, in schimb se puteau observa lesne pustile cu teava lunga, pe
care le purtau toti cu exceptia Doogului din frunte.
Raul, Jay, sa mergem in cabina etansa si sa ne intampinam musafirii, striga
Lingo.
Cand ei se adunara in cabina etansa, Doogii ajunsesera la nava si urcasera la usa
pe o pasarela mobila. De indata ce deschisera usa, Solarienii se gasira fata-n fata
cu primii Doogi vii pe care-i intalneau in viata lor.
La prima vedere, Doogii pareau alcatuiti doar din picioare si gat. Erau bipezi, cu
tinuta verticala, cu doua brate, doua picioare, un cap, si nu aveau coada. Aici se
termina asemanarea cu fapturile omenesti.
Picioarele erau lungi si puternice, acoperite, ca si restul corpului, cu o blana
moale, castanie. Trupurile erau mici, sferice, de marimea si forma unei mingi de
plaja. Din ecuatorul trupului sferic, se proiectau abrupt doua brate lungi,
muschiuloase, terminate in maini late, cu cate sase degete, avand fiecare la capete
doua degete mari.
Un gat lung, in aparenta flexibil, sustinea un cap mare, triunghiular, cu cate doua
urechi imense, ca niste lilieci, Fata, singura parte neacoperita de blana moale,
castanie, era constituita din doi ochi mari, rosii, cu irisul negru, asezati de o
parte si de alta a unei nari imense, captusite cu o piele cafenie, tabacita,
deasupra unei guri derutant de omenesti.
Doogul din frunte avea, aproximativ, inaltimea unui om si purta cizme scurte negre,
si o tunica urata, fara maneci si fara pantaloni, de un cenusiu mohorat.
Comandantul isi croi drum pe langa Solarieni si ramase intr-o parte, in timp ce
alti zece Doogi umplura cabina. Unica deosebire vizibila dintre acestia si
comandant consta in faptul ca tunicile lor erau de un cenusiu mai deschis si ca
erau inarmati cu niste pusti energice, urate.
Cine comanda aici? racni Lingo.
Doogul cu tunica mai inchisa la culoare il privi fara sa clipeasca; lucru usor, de
altfel, tinand seama ca ochii lui nu aveau pleoape,
Sunt Haarar Ralachapki Koris. Comand acest escadron, rosti Doogul intr-o engleza
perfect gramaticala, dar cu o ciudata lipsa de accentuare a silabelor.
Vorbesti bine englezeste, Haarar Koris, il complimenta Lingo.
Am absolvit Institutul de Studii Umane. O parte din functia mea consta in
capacitatea de a-mi deforma limbajul pentru a vorbi in felul omenesc, raspunse
Koris, pronuntand fiecare silaba independent, clar si fara nici o accentuare.
Palmer simti ca prefera engleza stalcita a Comandantului de Flota.
Asta-i cabina voastra cea mai mare? intreba Koris.
Bineinteles ca nu. De ce?
Cutiuta asta e prea inghesuita ca sa putem ramane mai mult. Dupa cum stiti, voi,
vermina, aveti un miros foarte neplacut. A prelungi sederea intr-un spatiu atat de
stramt in vecinatatea verminei umane, ar produce in aparatul meu digestiv o
tulburare analoga cu ce numiti voi greata. Ceea ce n-ar fi de dorit,
Palmer isi inclesta si isi desclesta convulsiv pumnii, dat Lingo si Ortega nu
pareau afectati.
Orice prost poate vedea ca aceasta cutiuta este o cabina etansa, destinata
intrarii si iesirii din nava, replica Lingo sec.
Nefiind prost, nu sunt interesat de asemenea informatie, raspunse Koris cu totala
lipsa de umor sau de resentiment. Sa continuam discutia in alt loc. Simt de pe acum
mici dar nedorite vibratii in aparatul meu digestiv.
Sa mergem in sala comuna, hotari Lingo. Te rog sa ne faci favoarea de a nu vomita
pe covor.
Voi, vermina, nu aveti dreptul la nici o favoare, spuse Koris urmandu-l pe Lingo
de-a lungul coridorului si facand semn celorlalti sa vina dupa ei. Totusi, ma voi
stradui sa nu-mi golesc aparatul digestiv. Irosirea de substante nutritive nu e de
dorit.

Ceilalti Solarieni se si aflau in sala comuna cand intrara ei: Lingo, Ortega si
Palmer in frunte, Koris si ostasii lui in urma lor. De indata ce Koris isi baga
capul in incapere, striga niste ordine ostasilor, intr-o limba care-ti zgaria
urechile, variatii teribile de ton, dar perfecta uniformitate de intensitate si
totala lipsa de accentuare a silabelor.
Cei zece Doogi inarmati se randuira la intervale regulate de-a lungul peretilor,
incercuindu-i pe cei sapte Oameni. Isi indreptara spre acestia tevile pustilor si
asteptara imobili dar pregatiti.
Nu am fost informat ca exista atata vermina pe nava, rosti Koris pe vocea lui
monocorda.
Urechile mari, pieloase, ii zvacnira convulsiv; poate ca aceasta reprezenta un
indescifrabil semn de emotie.
Asta nu te priveste pe tine, se rasti Lingo.
Vermina umana, va aflati pe planeta Duglaar, spuse Koris pe aceeasi voce
neschimbata, dar urechile ii falfaira salbatic, ca niste aripi de lilieci. Sunteti
prizonieri ai Imperiului Duglaari. Nu voi hotarati ce ma priveste si ce nu. Nu
aveti dreptul de a pune in discutie declaratiile. Intrebarile sau ordinele unui
ofiter din Imperiul Duglaari. Sunteti prizonieri. Rolul vostru este acela de a va
supune ordinelor mele; nimic mai mult. nimic mai putin.
Nu suntem prizonieri, declara Lingo.
Koris carai ceva in limba Duglaari. Garzile luara pozitia de alerta, cele sase
degete inclestandu-li-se pe pusti.
Daca incercati sa evadati, spuse Koris, veti fi omorati pe loc. Daca incercati sa
redobanditi controlul asupra acestei nave, nava va fi distrusa pe loc de vehiculele
armate care o inconjoara. In eventualitatea statistic improbabila in care ati
incerca o decolare, o mie de tunuri laser sunt deja atintite asupra navei. In
eventualitatea de sapte puncte virgula trei ca ati reusi sa atingeti limitele de
sus ale atmosferei, trei Flote pline care patruleaza planeta ar...
Ajunge! il intrerupse Lingo. Sunt convins ca nu putem evada. Scuteste-ma de
detalii atroce.
Cantitatea de atrocitati depinde intru totul de voi, vermina umana. Va trebui sa
adoptati atitudinea de prizonieri sau sa fiti omorati pe loc.
Ti-am spus ca nu suntem prizonieri. Suntem o misiune diplomatica si cerem sa fim
tratati ca atare.
Sunteti prizonieri, psalmodie Koris. Sunteti inamici. Va aflati pe teritoriul
Imperiului Duglaari. Deci sunteti prizonieri. Nu inteleg notiunea de misiune
diplomatica.
- Vad ca a fost greseala mea, riposta Lingo domol. Trebuia sa ma astept ca nu vei
intelege notiunea. Este ceva ce-ti depaseste intelegerea. Esti militar, da? Ce
functie detii?
Ai dreptate, vierme, raspunse Koris, si miscarea urechilor i se mai domoli
oarecum. Sunt un ostas al Imperiului Duglaari. Functia mea este aceea de a pricinui
infrangeri si distrugeri inamicilor Imperiului. Functia unui ostas este aceea de a
distruge inamicul.
 Ce vrea Lingo? murmura Palmer in urechea lui Ortega. Sa-l determine sa ne ucida?
Taci, suiera Ortega. Lingo stie ce face.
Si unui ostas nu-i revine niciodata si functia de a se preda? intreba Lingo.
Nu am invatat aceasta notiune.
Nu m-am gandit. A te preda inseamna a depune armele si a te livra in mainile
inamicului, in speranta ca urmarile unei astfel de actiuni sunt preferabile unei
lupte prelungite.
Urechile lui Koris falfaira frenetic.
Numai viermii au nevoie de o astfel de notiune. Pentru ostasii Imperiului
Duglaari notiunea aceasta e inutila, pentru ca singura urmare a unei lupte
prelungite nu poate fi decat victoria Duglaari. In functia mea este de nedorit sa
cunosc macar o astfel de notiune. De aceea mi-o voi sterge din memorie de indata ce
aceasta neplacuta misiune va fi indeplinita.
"Uite ca l-a pus in miscare", gandi Palmer. Acum isi dadea seama ce incerca Lingo.
Partea tare a Doogilor era logica; dar nu putea oare fi si slabiciunea lor?
Deci spui ca predarea e o notiune pe care nu vrei s-o iei macar in consideratie,
ceva ce nu esti pregatit sa intelegi.
Predarea este o notiune buna doar pentru folosinta verminei, o boala a creierului
inferior uman, in fata careia orice ostas Duglaari e imun,
Bine, numai ca noi am venit aici ca sa predam intreaga Confederatie Umana
Imperiului Duglaari. Incearca sa intelegi acest lucru.
Koris nu raspunse nimic, dar urechile i se zbarcira subit, ca si cum cartilajele
care le sustineau se facusera piftie.
Palmar ranji incruntat. Fireste, creatura era socata la gandul ca o intreaga rasa
se putea preda inamicului. Si cine l-ar fi putut condamna?
Ei, urma Lingo, ce s-a intamplat? Nu esti pregatit sa iei in consideratie aceasta
propunere?
Nu sunt, psalmodie Koris, in timp ce urechile ii prindeau din nou viata.
Vrei sa spui ca voi, Doogii, sunteti atat de prosti incat nimeni nu poate chibzui
asupra unei simple oferte de predare?
Koris falfai salbatic din urechi.
Inceteaza cu aroganta, vierme! Sfatul Tuturor inteleptilor poate intelege orice
lucru. E clar ca numai Sfatul inteleptilor, si nu un ostas ca mine, poate decide
intr-o problema atat de bizara ca aceea despre care vorbesti.
Vrei sa spui ca ai de gand sa ne duci in fata Korului, sau a Sfatului
inteleptilor? striga Lingo cu prefacuta surprindere.
Asa e, vierme, raspunse Koris in timp ce urechile, in sfarsit, i se domolira.
Sfatul si Korul vor sti cum sa trateze aceasta chestiune bizara.
Inteleg ca nu avem de ales, ofta Lingo. Daca vrei sa ne dai putin timp ca sa ne
schimbam hainele cu altele mai potrivite...
Ce purtati acum e suficient.
Cum doresti, raspunse Lingo, ridicand din umeri. Desigur, iti dai seama ca
hainele pe care le purtam acum sunt imbibate de paraziti umani microscopici, pe
cand cele pe care voiam sa le imbracam sunt sterilizate. Iti admir curajul, daca
nu-ti pot admira prudenta.
Puneti-va hainele sterile, vierme!
Foarte bine. Noi cei sase vom fi gata in cateva minute.
Eu vad ca sunteti sapte, vierme!
Te rog, gemu Lingo, invartindu-si oribil pupilele. Suntem sase, patru barbati si
doua femei.
Esti nebun, vierme. Sunt trei femei: una cu blana cafenie pe cap, una cu blana
rosie si una cu blana galbena.
Toti Solarienii, cu exceptia Lindei Dortin, gemura Ingrozitor si isi fransera
mainile.
Ce se intampla? intreba Koris.
Lingo ofta adanc, apoi se adresa celorlalti Solarieni:
In fond e un strain. La ce va puteti astepta? Dupa care, intorcandu-se spre
Koris, ii spuse: Femeia blonda pe care pretinzi ca o vezi, oficial nu mai exista.
Nu mai exista de doua zile si va continua sa nu existe inca alte doua zile. E o
particularitate care tine de functionarea organismului uman si e absolut interzis
ca vorbesti macar despre acest lucru. Femeia inexistenta trebuie sa ramana pe nava.
Daca am proceda altfel ar insemna sa aducem o insulta de neconceput Korului vostru,
si atat eu cat si tu am avea de raspuns pentru cumplitele consecinte ale unui
asemenea fapt.
Koris ramase tacut un moment, rumegand aceasta noua dovada a lipsei de logica
omenesti.
Bine, spuse in cele din urma, femeia cu par galben poale ramane pe nava. Evadarea
este imposibila si in orice caz, poate fi omorata la fel de usor aici ca si in Sala
Sfatului.
Omorata? Ce tot vorbesti?
Nu te mai arata atat de prost, vierme. Ati patruns pe suprafata planetei Duglaar.
Urmeaza sa vedeti cu ochii vostri interiorul Salii Sfatului. Fireste ca va dati
seama ca nici unui vierme uman nu i se poate ingadui sa detina informatiile de care
dispuneti voi acum. In fond, mai exista o probabilitate de unu la cateva trilioane
ca sa puteti evada. Aceasta probabilitate trebuie redusa la zero. De aceea, de
indata ce veti fi interogati de Kor si de Sfatul inteleptilor, veti fi, desigur,
omorati pe loc.

VIII

LINGO INTRA in cabina lui si se intoarse tinand in brate un teanc de haine.

Hei, Jay, imbraca astea.
Ce mai e si asta? intreba Palmer cuprins de indoieli.
Vesmantul parea un fel de uniforma tipatoare, verde cu rosu si cu fireturi de aur.
Uniforma protocolara, murmura Lingo. Sa spunem ca... am stiut dinainte ca vei
avea nevoie de ea, asa ca ti-am pregatit una.
Palmer isi plimba degetele peste uniforma, cu o mutra acra.
Nu seamana cu nimic din ce-am vazut vreodata.
Imbrac-o, il indemna Lingo iritat. A fost confectionata in vederea efectului
psihologic, nu pentru eleganta. Trebuie sa facem oarecare impresie, si uniforma
asta de ambasador va contribui la efect. N-avem acum timp de discutii. Pune-o pe
tine si intoarce-te in sala comuna inainte de-i vine prietenului nostru Doog cheful
sa traga.
Dupa care Lingo reintra in cabina lui si tranti usa in urma-i.

Palmer ramase o clipa locului, stingherit, in usa salii comune. Arata si se simtea
ca un feldmaresal de opereta. Uniforma era alcatuita din pantaloni verzi deschis si
un veston verde, epoletii incarcati cu fireturi de aur, un brau de piele impodobit
cu o uriasa catarama de alama, cizme negre, inalte pana la genunchi si ornate cu
cusaturi, verzi si aurii, o capela alba ca zapada cu un cozoroc brodat cu trese
aurii si o pelerina lunga, rosie ca focul. Un metru patrat de panglici inzorzona
pieptul vestonului.
Palmer se intreba acru de ce-o fi omis Lingo sa adauge si sabia ceremoniala.
Solarienii se si gaseau in sala comuna, iar uniformele lor pareau menite sa-l faca
pe Palmer sa se simta si mai ridicol. Toti, cu exceptia Lindei Dortin care urma sa
ramana la bord, erau imbracati in negru din cap pana in picioare. In negru fara
nici o podoaba: cizme scurte negre, pantaloni de panza neagra, tunica de piele
neagra. Capetele le erau descoperite si aveau doar o insigna micuta, un soare
auriu, pe pieptul stang.
Efectul de ansamblu era foarte sinistru si extrem de sobru o uniforma care nu era
chiar o uniforma ci aproape un vesmant preotesc.
Cand ii aruncara lui Palmer o privire aprobatoare, era limpede ca Solarienii faceau
eforturi eroice sa nu izbucneasca in ras.
Pana si Koris, cand se uita la paunul din cuibul soimilor, paru strabatut de un
sentiment greu de ghicit capul i se clatina in nestire la capatul gatului lung,
flexibil, si urechile ii zvacnira convulsiv.
Vermina, urmati-ma, fornai el. Mergem la Sfatul inteleptilor.
Cand pasira pe campul de beton, adica pe insasi suprafata orasului Duglaar,
stranietatea locului il izbi pe Palmer din plin. Orasul, care se intindea in jurul
lor cat putea cuprinde ochiul, tot numai sticla si metal in lumina cenusie
mohorata, parea mai curand o uzina gigantica sau o masina monstruoasa Palmer nu
vazu nici urma de parc sau de sector de divertisment, nici urma de lac sau macar de
fir de iarba razletit in acest urat conglomerat de globuri si de cutii. Zgomotele
orasului aveau o indefinibila regularitate de bazait, provenit parca dintr-un motor
imens cu toate piesele bine angrenate. Si mirosul din aer un miros intepator,
chimic, ca de dezinfectant mirosul spitalelor, al dinamurilor, al marilor imobile
publice, impersonale. Nu numai un miros artificial, ci mirosul artificialitatii
insasi.
Palmer fu strabatut de un fior, cu toate ca aerul era cald si cu toate ca aproape
alerga pentru a tine pasul cu Doogii cei cu picioare lungi. Robin si Fran se uitau
de jur imprejur cu aceeasi expresie de dispret. Max parea distrat, jumatate din
mintea lui ramasese pe nava, alaturi de Linda. Lingo si Ortega aratau si ei
absenti, adanciti in gandurile lor si privind doar mecanic la decorul inconjurator.
Acum se apropiau de intrarea Salii Sfatului Inteleptilor. Intrarea principala a
ceea ce constituia, intr-un anumit sens, capitoliul intregului Imperiu Duglaari, nu
era decat o gaura mare, rectangulara, intr-un perete neted de plastic.
Intrati, vermina umana! ordona Koris.
In locul spatiului, vast la care te astepti cand patrunzi intr-o importanta cladire
publica, Palmer si Solarienii se pomenira intr-o camaruta stramta, ermetic inchisa.
Gaura prin care intrasera se afla in peretele din spate; cei doi pereti laterali
erau confectionati din plastic translucid. Peretele din fata lor se compunea din
zece panouri inchise, fiecare dintre ele avand cate o luminita deasupra, precum si
ceva ce parea tabelul de codificare al unui mic computer.
Koris se duse direct la tabelul de codificare si manipula niste butoane dispuse in
felul clapelor de la masina de scris.
Am codificat sosirea noastra la Sfatul Inteleptilor, ii informa el. Acum asteptam
directivele.
Dupa cateva momente, doua dintre beculete se aprinsera, si panourile respective
glisara, dand la iveala doua tunele cu pereti netezi si benzi mobile in loc de
podea. Consola computerului emise un tacanit scurt, si pe ecranul de deasupra
butoanelor de codificare aparura cateva randuri scrise cu literele de arabesc ale
Doogilor. Koris studie mesajul.
Vermina, intrati in tunelul de admisiune din dreapta. Ostasii Imperiului vor
intra in cel din stanga. Acum va parasim, vermina. Ati fost codificati pe un canal
al Sfatului inteleptilor. Sa nu va treaca prin minte ca va puteti abate de la
directive fiindca nu sunteti paziti. Din momentul in care ati fost codificati nu
mai e nevoie de garzi. Orice incercare de abatere ar duce pe loc la distrugerea
voastra. Plecati!
Lingo porni in fruntea celorlalti intrand in tunel si pe podeaua rulanta. In timp
ce benzile mobile ii purtau in maruntaiele Salii Sfatului, Palmer arunca o privire
indarat si vazu ca panoul se inchisese din nou in urma lor.
La fiecare douazeci de metri, banda care ii purta era intersectata de trei pana la
cinci pasaje separate. Dar nu se punea problema ce pasaj sa aleaga, pentru ca pe
masura ce se apropiau de o intersectie, toate pasajele se blocau prin panouri, in
afara de cel pe care urma sa se angajeze banda mobila. Insusi Sfatul inteleptilor
ii conducea inexorabil spre soarta care-i astepta.
Palmer se simtea ca o molecula de apa prinsa intr-un complicat sistem de
canalizare. Cine sau ce actiona "sistemul de canalizare" controla si trecerea lor
prin el, pur si simplu inchizand valvele necesare. Nu avea nici o importanta ca,
din intamplare, continutul acestui sistem de canalizare era format din fapturi
omenesti, pentru ca nici acestea nu detineau vreun control asupra miscarilor lor.
Cand treceau vertiginos pe langa diferitele intersectii, Palmer tragea cate o
ocheada si intrezarea cate o sectiune din cladire, inainte ca panourile sa cada.
Unul dintre pasaje se deschidea intr-o hala mare, ticsita de masini, in care se
foiau zeci de Duglaari indeplinind o munca de neinteles. Alt pasaj se termina intr-
un soi de depozit. Zarise ceva ce puteau fi panouri de computere; si o magazie
militara; si obiecte care ii erau cu totul necunoscute.
In cele din urma, benzile mobile ii depusera intr-o incapere care era un fel de
sala de asteptare sau o celula: o cutie mica, goala, in care nu se afla decat o
banca tare si un grilaj de difuzor, asezat la inaltime, pe unul dintre peretii
netezi.
Panoul se inchise indaratul lor si difuzorul se insufleti cu un tacanit.
Vermina! Veti ramane aici pana cand Korul va socoti nimerit sa va interogheze. Nu
incercati sa iesiti.
Apoi difuzorul se inchise cu un alt tacanit si cei sase ramasera complet izolati,
intemnitati undeva in vastele maruntaie ale Salii Sfatului.
Naucii, Palmer se aseza pe banca.
Nu... nu seamana deloc cu o cladire, baigui el. E ca si cum ne-am afla in
interiorul unei masinarii uriase,
Lingo ranji sardonic si se aseza pe banca langa el.
Jay, incepu el, nu cunosti lucrurile nici macar pe Jumatate. Nu cunosti nici
macar zece la suta din adevar. Este intr-adevar o masina. Un computer.
Intreaga cladire? Un singur computer? Dar am crezut ca aici e Sala Sfatului,
Palatul Korului, locul de reuniune al Sfatului Inteleptilor.
O, intr-un fel e si asta, interveni Ortega. Dar e un computer,
Cum se poate ca intreaga cladire sa fie un computer si in acelasi timp...
Nu numai cladirea, rase amar Lingo. Ci si intregul oras. Si, intr-un anumit sens
intregul Imperiu Duglaari.
Ce?
Exista multe lucruri in legatura cu Imperiul Duglaari pe care Confederatia nu le
cunoaste, relua Lingo ridicandu-se in picioare si strabatand in sus si-n jos
camaruta. Lucruri pe care s-a considerat ca e mai bine sa nu le cunoasca. MacDay a
descoperit unele dintre ele stii, la inceput am luat si noi parte la razboi, pe
viata si pe moarte si, din cand in cand, am capturat cate un prizonier Doog. Unele
dintre lucrurile aflate... ma rog au constituit o ratiune in plus ca sa izolam Sol
de Confederatie. Caci daca le-ar fi cunoscut Confederatia... Lingo inalta cu
amaraciune din umeri. Poftim, un reprezentant al Confederatiei e acum disperat
pentru ca a aflat doar o mica parte din adevar... daca intregul adevar ar fi fost
cunoscut de Confederatie aceasta n-ar mai fi avut inima sa continue lupta.
Lingo se opri si se uita in jos la Palmer, cu ochii lui mari verzi, ingreunati
parca de o teribila povara.
Jay are tot dreptul sa cunoasca adevarul, interveni Robin. In fond si viata lui e
in joc, asa cum sunt si vietile noastre.
Ai dreptate. Robin, urma Lingo cu un oftat usor. Ii datoram macar atat. Jay, ce
cunosti tu din istoria Imperiului Duglaari? Doogii sunt niste creaturi dotate cu o
logica perfecta: te-ai intrebat vreodata ce anume i-a facut sa fie asa?
Nu-i un simplu accident de evolutie? intreba Palmer, intelegand pe data, din
expresia fetei lui Lingo ca gresea.
Nu, ii raspunse Lingo. Viata nu evolueaza pe coordonate logice. Nu, atata timp
cat nu ia evolutia in propriile ei maini. Ceea ce s-a intamplat cu Duglaari in urma
cu cel putin un mileniu. Nici noi nu cunoastem intreaga istorie; cunoasterea
noastra s-a inchegat din informatii disparate smulse de la mai putin de o duzina de
prizonieri Doogi, asa incat exista multe lacune. Se pare ca in urma cu un mileniu
poate chiar si mai mult. Duglaari au avut un mare sef. Doogul acesta s-a autonumit
primul Kor al Tuturor Doogilor ceea ce, la vremea aceea, echivala cu un dictator
absolut. Acest prim Kor a fost un geniu. Din nefericire, insa, era si nebun, cel
putin in raport cu standardele noastre.
Lingo se ridica din nou in picioare si reincepu sa se invarteasca prin incapere,
uitandu-se la pereti, de parca nu se adresa nimanui in particular.
E foarte greu pentru o minte omeneasca sa inteleaga ce s-a intamplat, relua el.
Chiar si pe atunci, Doogii erau foarte diferiti de noi, inzestrati cu mult mai
putina constiinta individuala si cu mult mai mult simt al identitatii colective.
Erau bizari si, ca sa poti intelege cu adevarat, ar trebui sa poti gandi ca un Doog
nebun, ca un paranoic. Acest prim Kor, ca orice faptura simtitoare, stia ca e
muritor si sortit disparitiei. Dar in nebunia lui, refuza sa accepte ideea. Luase
hotararea dementa ca si dupa moartea lui sa continue a guverna pe vecie Imperiul
Duglaari. Asadar, a construit Sfatul inteleptilor.
A construit? Dar Sfatul este...
Nu este! ii curma Lingo vorba. Cand a aflat ce este, MacDay s-a gandit ca e mai
bine sa nu dea in vileag adevarata natura a Sfatului. Pentru ca Sfatul inteleptilor
nu este un organ legislativ, asa cum a fost invatata Confederatia sa creada.
Este... este acest oras. Care nu e un oras, ci un imens computer. Primul Kor a
construit un computer si i-a dat puteri totale asupra intregului Imperiu Duglaari.
Noi credem ca exista copii ale Sfatului raspandite in tot Imperiul, dezactivate,
dar gata sa intre in functiune daca acesta de aici ar fi distrus; desigur insa ca
localizarea lor este secretul cel mai strict al Doogilor.
Oricum, stim ca Imperiul nu are o conducere, in sensul in care o gandim noi,
oamenii. Conducerea lui este computerul. Dar mai mult de atat, aminteste-ti ca
Sfatul inteleptilor nu este un complex de computere, cum aveti voi pe Olimpia IV,
nu este doar o masina care decide politica. El este un computer urias, integrat, si
circuitele lui interne nu se alimenteaza cu date programate; el nu ofera
consultatii; pentru ca aici, fiecare miscare politica, fiecare miscare economica,
totul, pana la forma armelor de mana, pana la viata personala a fiecarui Doog in
parte, este dictat de Sfatul inteleptilor. Nu, acest computer nu ofera consultatii
el comanda.
Palmer ora complet cutremurat.
Vrei sa spui... vrei sa spui ca marele Kor nu e decat o marioneta a Sfatului
inteleptilor? Si ca Imperiul Duglaari e guvernat de... de o masina?
Lingo rase intunecat si fata i se schimonosi intr-un ranjet ironic.
Lucrurile nu sunt chiar atat de simple, urma el. Ar fi cu neputinta In fond, un
computer nu e decat o masina logica. Nu poate hotari decat mijloacele cele mai
eficiente pentru atingerea unui obiectiv dat. Dar aceste obiective trebuie fixate
de o fiinta vie. Selectia obiectivelor nu e o chestiune de logica. Si insasi logica
trebuie sa porneasca de la premise. Nici un sistem de logica nu-si poate fixa
propriile premise, de aceea nici un computer nu-si poate fixa propriile obiective.
Acestea trebuie fixate prin inteligenta, in mod arbitrar.
Cu alte cuvinte, replica Palmer, un computer trebuie programat. Trebuie sa i se
ofere scopuri, altminteri nu poate gasi mijloace.
Exact. Si functionarea Korului este aceea de a programa computerul. El indica
Sfatul inteleptilor care Urmeaza sa fie obiectivele Imperiului, si computerul
guverneaza tara in conformitate cu acestea.
Atunci Korul este acela care guverneaza de fapt. Sfatul inteleptilor se ocupa
doar de detaliile guvernarii.
A, nu, aici intervine adevarata nebunie, continua Lingo, izbind cu palma in
lemnul Bancii. Pentru ca, vezi tu, computerul este acel care alege noul Kor, cand
cei vechi moare. Sfatul inteleptilor isi alege singur programatorul. Si, ia seama,
controlul lui asupra imperiului e absolut. El determina totul. Inclusiv inmultirea
populatiei. In aceasta a constat nebunia si geniul primului Kor. A atribuit
Sfatului inteleptilor o putere totala, absoluta, in orice domeniu. Computerul este
cel care i-a transformat pe Duglaari intr-o rasa cu desavarsire logica pe
parcursul unui mileniu de instruire, indoctrinare, si inmultire selectiva. Intr-un
anumit sens, foarte real, toti Doogii au personalitati identice personalitatea
Sfatului Inteleptilor in sine.
Dar de ce? Ce specie de monstru ar putea sa-si transforme propriul popor in
imaginea unei masini?
Un monstru cu totul special. Un monstru care tanjeste dupa imortalitate. Tine
minte, computerul originar nu putea face nimic pana cand nu i s-au atribuit
obiective, pana cand nu a fost programat. Si primul Kor a fost acela care a fixat
premisele originare ale computerului. L-a creat dupa "personalitatea" lui si si-a
folosit propria-i minte ca schema.
Nu...
Gandeste-te, omule, gandeste-te! striga Lingo. A creat computerul dupa chipul si
asemanarea lui! O imagine a nebuniei lui, a obiectivelor si spaimelor lui
paranoice, dar avand la dispozitie o rasa intreaga pentru a le duce la indeplinire.
Si o logica infailibila, o eficienta de suta la suta. Si, pentru a inchide cercul,
Sfatul isi alege propriul programator. Alege un Kor pe baza asemanarii dintre
personalitatea acestuia si cea a primului Kor si timp de o mie de ani Sfatul a
controlat inmultirea Doogilor astfel incat toti sa fie cat mai apropiati cu putinta
de personalitatea primului Kor. Si dintre acestia, computerul alege duplicatul cel
mai conform cu originalul. Da, Jay, Imperiul Duglaari e creat dupa imaginea unei
masini, dar acea masina, este imaginea unei fiinte moarte de peste un mileniu.
Palmer ramase inlemnit pe banca, aproape neindraznind sa gandeasca. Asta era deci
adevarata natura a inamicului Confederatiei Umane. Nu o forma de guvernare, nici
macar o rasa, ci un organism integrat nemuritor, in adevaratul sens al cuvantului.
Nu-i de mirare ca Centrul de Computerizare de pe Olimpia IV era total depasit. Ei
computeriza doar strategia Cartierului General, pe cand Sfatul inteleptilor era
intregul Imperiu Duglaari. Si Imperiul era guvernat de... de...?
Dar cine guverneaza Imperiul Duglaari?
Lingo rase dur si dadu din umeri.
Da cu banul ca sa afli. Intr-un anumit fel. primul Kor a izbutit intr-adevar sa-
si asigure visul nebunesc al imortalitatii. Computerul guverneaza Imperiul. Korul
programeaza computerul. Dar computerul alege Korul si-l modeleaza dupa imaginea
lui. Si Sfatul inteleptilor a fost modelat dupa imaginea primului Kor. Este
Imperiul Duglaari guvernat de Kor? Sau de Sfatul inteleptilor? Sau de fantoma unui
Doog mort de o mie de ani? Exact ca intrebarea: ce-a fost mai intai, oul sau gaina?
Si gandesti ca voi ati putea duce de nas asa ceva? Sase Solarieni impotriva unui
organism care e un imperiu intreg?
Lingo se opri locului. Se uita fix la Palmer si in ochii lui ardea un foc care-l
facu pe acesta din urma sa creada, dar in ce anume n-ar fi putut spune.
Da, raspunse Lingo intr-o soapta care semana cu un strigat, vom lupta impotriva
computerului, a Korului si a intregului imperiu blestemat. Vom lupta si vom birui.
Pentru ca trebuie sa biruim. Imperiul Duglaari este un lucru demential, Un cancer
malign care ameninta viata unei intregi Galaxii. Trebuie distrus, de dragul tuturor
fapturilor simtitoare de pretutindeni... Jur pe memoria Iui MacDay, jur pe
cuvintele Fagaduintei, o fagaduinta care a fost sincera, Jay. Il vom distruge!
Trebuie! Vom...
Brusc, panoul se deschise.
Vermina, bazai difuzorul din perete, intrati imediat in canalul de admisiune.
Korul va asteapta.

Canalul de admisiune se termina intr-o incapere dreptunghiulara, cavernoasa, lata

de cel putin cincizeci de metri, lunga de o suta de metri, si inalta cat trei
etaje. Banda mobila continua pe intreaga lungime a salii, trecand printr-un coridor
viu de ostasi Duglaari nemiscati dar complet inarmati; sute de ostasi, umar la
umar. pe toata lungimea salii.
Zidul din spate al incaperii lat de cincizeci de metri si inalt de trei etaje
era fata unui computer gigantic; sute de metri patrati de controale, butoane,
panouri de date, totul asistat de o armata intreaga de tehnicieni care se catarati
pe computer cu ajutorul unor scarite plasate la diferite nivele.
Drept in fata imensului complex, se afla un fel de tron, ridicat la un metru
inaltime de podea si aureolat de lumini care se schimbau intruna. Baza tronului era
inconjurata de un semicerc de panouri de date computericesti.
Instalat pe tron si cu ochii atintiti in jos, la panourile de date. se gasea un
Doog batran, cu blana cafenie incaruntita, tinand in mana un microfon in chip de
sceptru era cea mai puternica faptura individuala din intreaga Galaxie. Korul
tuturor Doogilor.
Pe masura ce banda mobila ii apropria inevitabil de tron, Palmer simtea teribila
aura de putere emanata de fiinta cocotata acolo sus. Erau vointa, forta, mintea
unei intregi rase concentrate intr-un singur individ, prin forta unui gigantic
computer aflat in spatele sau. Puterea razbatea prin toate barierele rasiale, prin
toata inscrutabilitatea trasaturilor straine. Palmer incerca o mare greutate pe
suflet si se simtea ca un mascarici in uniforma lui de opereta.
Caci aceasta era puterea.
Dar o privire aruncata Solarienilor ii revela ceva si mai fantastic. In mijlocul
sutelor de ostasi Duglaara, in fata Korului, adica a fortei personificate, Ortega,
Max, Robin si Fran inaintau pe banda mobila de parca aceasta ar fi fost un
dispozitiv oferit lor dintr-o adanca deferenta, dar din deferenta unor fiinte
inferioare. In sinistrele lor uniforme negre, si eu zambetele de dispret amuzat
zugravite pe fete, aratau a fi intru totul incarnarile acelei mistice legende pe
care o tesuse propaganda Confederatiei in jurul Fortaretei Sol. Mergeau ca si cum
erau stapanii universului, si iluzia era atat de totala, incat si Palmer se pomeni
crezand-o.
Dar daca ceilalti Solarieni se comportau ca niste regi. Lingo arata ca un zeu.
Ochii lui verzi, scaparatori, scrutau chipurile ostasilor Duglaari ca gaurile a
doua tunuri laser gemene; si privirea lui avea asemenea tarie, incat, pe masura ce
trecea pe langa ei, fiecare Doog isi ferea ochii ca un caine la care stapanul se
uita mustrator. Lingo isi tinea, detasat, mainile in sold, si pe buze ii flutura un
suras care se plasa la ani-lumina dincolo de dispret, o desconsiderare ce
transcenda sfidarea.
Palmer, desi stia ca nimic nu sustinea concret aceasta fatada, se simti totusi
adanc rascolit de prefacatoria insasi.
Se poate ca mandria lor glaciala sa nu fi fost altceva decat o fatada, dar curajul
lor era autentic. Si aceasta autenticitate ii inspira mandrie pentru faptul ca era
om; si se simtea inca si mai mandru la gandul ca aceste fiinte magnifice din
sistemul Uman il acceptasera pe el ca pe o parte a Grupului lor. Importanta
faptului ca, probabil, nu va mai iesi viu din aceasta incapere se estompase, lasand
sa vibreze in el numai gloria momentului prezent. Vor infrunta pe Kor, Sfatul
inteleptilor si intregul Imperiu Duglaari cu intreaga mandrie de care poate da
dovada rasa umana si, intr-un fel, insusi acest lucru insemna o teribila victorie.
Banda mobila ii depuse la piciorul tronului.
Toata lumea sa se plece cu respect in fata vointei atotstiutorului Duglaar,
fornai Korul incaruntit.
Sutele de ostasi Duglaari se lasara intr-un genunchi, de parc-ar fi fost un singur
organism. Lingo ii facu semn lui Palmer sa le urmeze exemplul, si acesta se supuse
in sila si cu stangacie.
Dar cei cinci Solarieni, singuri in imensa incapere, ramasera in picioare.
Ingenuncheaza, vermina, in fata puterii Duglaar, fornai Korul, si urechile
pieloase ii falfaira ca doi lilieci monstruosi. Veti sti ca eu sunt Korul
intregului Duglaari. Veti sti ca prin microfonul din mana mea si prin panourile de
Date ale Adevarului, de la picioarele mele, sunt in contact direct cu insusi Sfatul
inteleptilor, vointa intregului Imperiu Nemuritor Duglaari. Noi suntem Duglaar.
Luati la cunostinta si ingenuncheati.
Lingo se inclina usor, cu neglijenta, si rosti cu o voce rece, plina de aroganta:
Animalele ingenuncheaza in fata Solarienilor si nu viceversa.
Garzile cele mai apropiate sarira in picioare, pregatindu-si pustile. Dar Korul ii
opri cu o fluturare a mainii si facu semn celorlalti ostasi sa se ridice.
Noi nu suntem viermi umani ilogici, fornai el. Am fost informat ca ati venit aici
ca sa va predati. Aceasta informatie a fost codificata Sfatului inteleptilor si
Sfatul a emis urmatoarea rezolutie: Predarea urmeaza a fi acceptata. Sfatul
inteleptilor a mai stabilit urmatoarele conditii de predare: toate fortele Umane
vor inceta imediat ostilitatile impotriva Imperiului Duglaari. Toate sistemele
solare controlate in prezent de vermina umana, incluzand sistemul-camin cunoscut
sub denumirea de Fortareata Sol, vor fi imediat ocupate de fortele Imperiului
Duglaari. In consecinta toata vermina aflata in aceste sisteme va fi privata de
toate drepturile fapturilor inzestrate cu simturi. Verminei i se interzice sa se
mai inmulteasca. Verminei i se interzice sa mai posede arme sau orice alte bunuri
in proprietate. Din acest moment intreaga vermina este declarata a fi proprietatea
Imperiului Duglaari. Acestea sunt regulile predarii.
Lingo rase, un ras lung, rasunator si dispretuitor, care umplu intreaga incapere
tacuta. Isi tuguie buzele si scuipa, saliva descriind un arc inalt si cazand la
piciorul tronului.
Instantaneu, garzile isi indreptara pustile spre el, tinandu-si degetele pe
tragaci. Gata sa apese.
Dar in acea clipa, trupurile ostasilor incremenira, ca niste statui vii. Numai
ochii care li se invarteau salbatic in orbite le tradau intentia. Max Bergstrom ii
fixa cu o privire aparent placida si indepartata. Dar Palmer stia ce inseamna
aceasta cautatura calma a ochilor caprui garzile isi pierdusera controlul asupra
propriilor lor trupuri.
Cred ca gresiti, riposta Lingo cu o voce nefiresc de gaunoasa, care dadea
cuvintelor lui o rezonanta de osanda.
Sfatul inteleptilor nu greseste niciodata, harai Korul cu o furioasa convulsie a
urechilor. Sfatul inteleptilor este perfect logic. Natura lui nu-i permite calcule
incorecte.
Lingo rase din nou, de asta data cu ingaduinta profesorului in fata unui copil
prostut.
Bine, atunci sa spunem ca Sfatului inteleptilor i s-au furnizat date incomplete.
Daca doresti sa mai adaugi unele date, poti s-o faci. Sala aceasta are un circuit
direct cu Sfatul inteleptilor. Fiecare cuvant pe care-l voi rosti va fi codificat
direct si transmis Sfatului printr-un canal interior.
Excelent, zambi Lingo. Va aduc elogii pentru serviciile Dumneavoastra. Va voi
oferi acum datele omise: conditiile noastre. Vedeti in fata dumneavoastra un
ambasador din Confederatia Umana, spuse Lingo. aratand spre Palmer ca spre un gunoi
de pe covor. Cei din Confederatie sunt niste creaturi amuzante, poate, pentru unele
gusturi, dar pentru noi si-au pierdut importanta. Noi i-am depasit, asa cum
stramosii nostri indepartati au depasit maimutele din care se trageau. Acesti
oameni primitivi din Confederatie va apartin si puteti face cu ei tot ce doriti. Nu
se mai gasesc sub protectia Fortaretei Sol.
Trecura momente lungi pana cand mintea naucita a lui Palmer sa poata sesiza
intelesul cuvintelor lui Lingo. Va sa zica... totul fusese fals. Tot ce
pretinsesera Solarienii ca ar reprezenta ei! Prietenia... totul era o minciuna
monstruoasa. Nu erau altceva decat niste tradatori, lasi, mizerabili, inumani...
Scotand un marait salbatic, Palmer sari la Lingo si-i inclesta beregata.
Dar chiar in clipa cand degetele lui atinsera grumazul Solarianului, simti ca-si
pierde controlul asupra propriului trup; simti cum tentaculele mintii lui Bergstrom
ii incolacesc propria minte si, impotriva vointei lui, degetele i se desclestara de
pe gatul lui Lingo. Bratele ii cazura inerte, si el constata ca nu se mai poate
misca.
Asta sa-ti fie de invatatura, ii spuse Lingo cu o aroganta exasperanta. Sau te
porti cum se cuvine, sau daca nu, Max va fi nevoit sa te inlature pe loc.
Palmer isi dadu seama ca totul era lipsit de rost n-ai cum sa te impotrivesti
unui telepatist. Si, brusc, paru ca nimic nu mai are importanta. Lumea se prabusise
in jurul lui. Solarienii il acceptasera ca pe un frate mai mult decat ca pe un
frate si Grupul Solarian il facuse sa simta ceva ce nu mai simtise niciodata, o
bucurie, o mandrie, o afectiune... Si totul nu fusese decat o minciuna putreda! O
inselatorie ieftina, lasa, in perfecta armonie cu tot ce facusera Solarienii pana
atunci. Solarienii nu erau decat niste tradatori iscusiti... falsi pana in maduva
oaselor, falsa vitejie, falsa Fagaduinta, falsa dragoste...
Pentru el, lupta se terminase. La ce-ar mai fi folosit? Era singur, mai singur
decat fusese candva vreo fiinta omeneasca. Era prins intre inamicul de moarte al
Omului si cei mai abominabili tradatori care existasera vreodata in istorie. Ce
speranta mai putea avea?
De indata ce fu cuprins de aceasta resemnare a infrangerii, simti ca Bergstrom ii
paraseste mintea si ca isi redobandeste controlul asupra propriilor miscari.
"De ce nu? isi spuse Palmer cu amaraciune. Doar stie ce gandesc. Stie ca sunt
infrant.''
Asa cum va spuneam inainte de aceasta suparatoare intrerupere, continua Lingo cu
aceeasi calma aroganta, vom preda Confederatia Umana Imperiului Duglaari, care
poate face cu ea tot ce crede de cuviinta. Sol nu pune in schimb decat doua
conditii.
In timp ce vorbea, Lingo incepu sa enumere cele doua conditii pe degete, iar glasul
lui capata un ton de pedanterie uscata, in concordanta cu gesturile:
Numarul unu: Imperiul Duglaari trebuie sa semneze un tratat de eterna lealitate
fata de Fortareata Sol. Numarul doi: de indata ce Imperiul Duglaari va ocupa
Confederatia, va trimite in Fortareata Sol patru mii din navele sale, ca garantie
de buna credinta.
Inainte ca ecoul cuvintelor sale sa se fi stins in vasta incapere, Lingo vorbi din
nou, dar de asta data vocea sa nu mai avea nici urma de pedanterie.
In cazul in oare veti fi atat de prosti incat sa refuzati acesti termeni
supragenerosi, suiera el amenintator. Imperiul Duglaari nu va mai putea rezista mai
mult de zece ani. La sfarsitul acestui deceniu, Sol va fi mai mult decat pregatit,
si fortele sale se vor intoarce impotriva Imperiului Duglaari, anihilandu-l pana la
ultima creatura vie. Dumneavoastra trebuie sa alegeti.
Un timp, Korul ramase stupefiat, doar urechile zbatandu-i-se intr-un dans al
furiei.
Vierme, indraznesti sa dai un ultimatum Imperiului Duglaari, spuse el in cele din
urma. Cutezi sa insulti Korul, Sfatul inteleptilor, si vointa intregului Duglaar?
Lingo zambi sters si inalta din umeri:
Conditiile noastre sunt mult mai generoase decat ati merita, urma el. Nu-mi
puneti rabdarea la incercare.
Vierme, esti sau prost sau complet nebun. Sfatul inteleptilor a calculat ca pana
in saptezeci si opt de ani Confederatia Umana va fi total distrusa. La sfarsitul
acestei perioade, Fortareata Sol va avea de infruntat intreaga forta armata a
Imperiului Duglaari.
Mult inainte de sfarsitul acestei perioade, raspunse Lingo cu un farnait care-l
imita perfect pe cel al Korului, Imperiul Duglaari va fi incetat sa existe. In zece
ani. Sol singur va fi in stare sa va zdrobeasca. Oferiti Sfatului Inteleptilor
urmatoarele date: in prezent, repet, in prezent, ar fi nevoie de opt mii de nave
Duglaari, adica mai mult decat detineti in total, ca sa distruga Fortareata Sol. Eu
n-am nevoie de un computer ca sa-mi spuna semnificatia acestui fapt. Si asta e
valabil doar pentru momentul de fata. La sfarsitul acestui deceniu, Sol va termina
productia unor arme pe care Sfatul inteleptilor nici macar nu le poate concepe.
Lingo porni sa insire lista, ca o sumbra litanie:
Ecrane de energie impenetrabile la orice radiatie; explozive bazate pe totala
conversiune a materiei in energie; un sistem de reperare si localizare a navelor
aflate in Spatiul-Staza; o raza care poate declansa nove de la o distanta de ani-
lumina, fara sa fie necesara apropierea intocmai cum se poate produce o nova prin
deschiderea generatorului de Camp de Staza. Si astea sunt doar cateva exemple de
arme dintre multe altele cu un caracter mai terestru, continua Lingo. Daca nu
acceptati conditiile mele, si daca nu le acceptati pe loc, in zece ani Imperiul
Duglaari va fi ras. Cereti Sfatului inteleptilor sa calculeze in asemenea termeni.
Isi incheie vorbele cu un hohot de ras sacadat, care se reverbera sub tavanul
inalt, ca o rafala de mitraliera.
Korul ramase tacut. Palmer isi putea da seama, dupa felul in care i se pleostisera
urechile, ca era profund tulburat. Batranul Doog zbiera niste ordine in limba
Duglaari tehnicienilor de pe reteaua de scarite ce acoperea fata giganticului
computer din spatele sau. Tehnicienii se agitara cu furie, inregistrand noile date
pentru computer.
Marea incapere era cufundata intr-o liniste desavarsita, stirbita doar de zgomotul
pasilor tehnicienilor si de sunetele inabusite ale computerului in actiune; Korul
statea nemiscat pe tronul sau, cu ochii pironiti pe ecranele de ia picioarele lui,
care era in acelasi timp robul si stapanul sau.
Dupa minute de tacere lungi cat secolele, ochii Korului se insufletira.
Raspunsurile computerului incepusera sa apara pe ecrane.
Si in timp ce scruta ecranele, cartilajele urechilor pleostite ale Korului pornira
sa se incordeze, pana cand cei doi lilieci se ridicara din nou in pozitie
verticala. Korul isi inalta fata si-l fixa intens pe Lingo, ochii lui rosii,
arzatori, intalnind ochii reci, verzi, ai lui Lingo in ceea ce parea o inclestare
de demoni cu forte egale.
Sfatul inteleptilor si-a incheiat calculele, fornai el. Asa cum am banuit,
calculele tale, vierme, au fost incorecte. Vointa Duglaarului va fi aceea care va
prevala.
Vocea Korului, lipsita de orice satisfactie malitioasa, de orice fel de simtire, cu
desavarsire monotona, avea o rezonanta fatala.
Sfatul inteleptilor a hotarat, urma el, ca armele despre care ai vorbit se
inscriu in posibilitatile de dezvoltare stiintifica. Fireste, nu e cu putinta sa se
stie exact daca voi le veti produce sau nu in urmatorii zece ani. Sfatul
inteleptilor a calculat ca, daca veti produce intr-adevar asemenea arme pana in
zece ani, veti fi in stare sa invingeti Imperiul Duglaari.
Lui Palmer i se taie rasuflarea. Sa fi fost intr-adevar cu putinta, ca in pofida
tuturor fagaduintelor, Sol sa se salveze pe spinarea Confederatiei? Vor fi in stare
ca, pentru a castiga cei zece ani necesari dezvoltarii super-armelor lor, sa
sacrifice cu nepasare vietile a sute de miliarde de oameni? "Daca murim, isi spuse
el cu furie, atunci si Sol va trebui sa moara cu noi!"
Lingo il privi pe Kor fara a vadi mai multa emotie decat un Doog.
Oricum, relua Korul dupa o pauza incarcata de prevestiri rele, Sfatul
inteleptilor a calculat ca, in prezent, in ciuda laudaroseniilor tale nebunesti,
este "o imposibilitate matematica pentru orice sistem solar izolat, inclusiv
Fortareata Sol, sa reziste atacului a patru mii de nave de razboi. Vierme, iti
amintesc ca Imperiul Duglaari poseda sapte mii de nave de razboi. Sfatul
inteleptilor a calculat ca trei mii de nave vor fi suficiente pentru a mentine
pozitia noastra de defensiva impotriva Confederatiei Umane, cu pierderi calculate,
in perioada cat vom trimite restul de patru mii de nave concentrate intr-o flota
unica, pentru a nimici total Fortareata Sol. Superarmele voastre nu vor fi produse
in urmatorii zece ani, vierme. Sol nu va mai supravietui nici zece saptamani.
Sfatul inteleptilor a si dispus mobilizarea celor patru mii de nave necesare. In
cateva luni, Sol va pieri.
Korul se apleca in fata si-i masura din priviri pe cei cinci Solarieni, unul cate
unul. Urechile ii zvacnira cu un soi de amuzament.
Si va fi o mare satisfactie, fornai el, sa incepem pe loc procesul de exterminare
cu cei cinci Solarieni aci de fata, precum si cu docilul lor ambasador din
Confederatia Umana. Veti fi omorati pe loc.

IX

DIRK LINGO ii adresa Korului un suras placid:

Mi-e teama ca nu ne puteti omori. Decat daca vreti sa muriti odata cu noi.
Dumneavoastra si Sfatul inteleptilor.
Ce tot vorbesti, vierme? Sfatul inteleptilor se intinde pe multe mile patrate. Ar
fi nevoie de o bomba termonucleara ca sa-l distruga.
Exact. Si, bineinteles, noi am stiut acest lucru mult inainte de a veni la
Duglaar. Max!
Ii facu un semn lui Bergstrom, care se apropie de piciorul tronului. Bergstrom
privi fix, cu calm, la fata batranului Doog. In mod mecanic, Max incepu sa fornaie
niste silabe incomprehensibile intr-o redare aproximativ umana a limbii Duglaari.
Urechile Korului incepura sa falfaie frenetic.
Cum poti sa stii toate astea, vierme? inseamna ca mi-ai citit gandurile.
Lingo ii facu un semn din cap lui Max, care isi indeparta privirea de la Kor,
punand astfel capat si recitalului urechilor.
Sunteti mai destept decat aratati, i-o tranti Lingo Korului. Max e telepatist. V-
a citit intr-adevar gandurile. Dar cum dumneavoastra gandeati in limba Duglaari pe
care Max nu o intelege, nu a putut reda decat niste sunete lipsite de inteles. Dar,
de buna seama, cu cineva care vorbeste englezeste, ca de pilda, un alt telepatist,
Max poate mentine o comunicatie reciproca de la orice distanta.
Foarte interesant, vierme. Multumesc ca ne-ati furnizat aceste date suplimentare
inainte de executie. Si acum...
O secunda! il intrerupse Lingo. Omiteti partea cea mai interesanta. Daca veti lua
legatura cu Haarar Koris al dumneavoastra, veti afla ca unul dintre noi a primit
ingaduinta de a ramane la bordul navei. O fata care se numeste Linda Dortin si care
e la randul si telepatista. In acest moment, e in comunicare directa cu Max.
Si ce-i cu asta, vierme? Iti inchipui ca ii va fi cu putinta sa scape? Tunurile
laser de pe campul de aterizare vor face praf nava voastra inainte de a incerca sa
decoleze, si...
O, Linda nu are nici o intentie sa evadeze. Dimpotriva, ne va astepta sa ne
intoarcem teferi si nevatamati la bord. Lingo scoase un hohot de ras zgomotos si se
uita la Kor cu o dispretuitoare incredere de sine. Si dumneavoastra ne veti da
drumul sa plecam, stiti? Vedeti, nava noastra contine o mare bomba termonucleara,
destul de mare incat sa sfarame intregul Sfat al inteleptilor. Daca Max transmite
ordinul meu, sau daca incercati sa ne omorati...
Lingo isi trecu aratatorul mainii drepte de-a latul beregatei.
Korul se lasa pe speteaza tronului, cu o mina imperturbabila.
Deci ma iei de prost, vierme? Iti inchipui ca noi am fi lasat nava voastra sa se
apropie de Duglaar fara a o fi supus in prealabil unui control radical cu detectori
de radiatii? Stiu foarte bine ca pe nava voastra nu se afla nici un dram de materie
radioactiva.
Poate, raspunse Lingo cu indiferenta. Totusi, in locul dumneavoastra, as proceda
cu prudenta si as face o noua verificare.
Ai face orice ca sa-ti mai prelungesti cu cateva minute mizerabila existenta, nu-
i asa, vierme? Foarte bine, ca sa fim absolut siguri, vom proceda la un nou
control. Dar asta n-o sa-ti prelungeasca prea mult viata, pentru ca vehiculele care
inconjoara nava sunt prevazute cu detectori de radiatii.
Korul harai in microfon cateva cuvinte in Duglaari si pe urma isi concentra atentia
pe ecranul din fata lui.
Brusc, urechile i se pleostira, si ochii rosii i se invartira in cap,
Detectorii constata o mare concentrare de radioactivitate pe nava voastra, fornai
el. Cum ati reusit sa o sustrageti controlului? E o imposibilitate.
O imposibilitate pentru dumneavoastra poate, raspunse Lingo cu un ras
respingator, dar dumneavoastra nu sunteti decat un Doog. Deci, parosul meu prieten,
situatia este foarte limpede. Ne lasati sa plecam si astfel ramaneti in viata si
dumneavoastra si Sfatul. Daca ne omorati, muriti si dumneavoastra, iar Duglaar va
fi prefacut in scrum pe o raza de o suta de mile patrate. Alegerea va apartine.
Korul zbiera niste ordine tehnicienilor cocotati pe fata computerului.
Am supus propunerea voastra Sfatului inteleptilor. Vom astepta rezultatele
calculelor.
Dupa cateva minute, Korul isi inalta ochii de pe ecrane; urechile ii erau teapan
verticale.
Foarte bine, fornai el. Sfatul inteleptilor a hotarat. Sunteti liberi sa plecati.
O hotarare foarte inteleapta, aprecie Lingo, privindu-l incruntat pe Kor. Dar in
locul dumneavoastra, as continua sa procedez cu inteligenta. De exemplu, n-as fi
atat de naiv incat sa las nava sa decoleze de pe suprafata Duglaar si apoi s-o
distrug de indata ce s-ar afla suficient de departe in spatiu, incat bomba sa
devina inofensiva pentru oras. Pentru ca la prima miscare ostila dupa ce am parasit
aceasta planeta, vom deschide generatorul de Camp-Staza si vom declansa o nova in
Dugl.
Urechile Korului se zbatura cu furie inciudata.
Te crezi tare destept, vierme? Ai ghicit concluzia calculelor facute de Sfatul
inteleptilor. Dar ai fost putin prea destept, pentru ca mi-ai indicat pericolul
principal al planului vostru. Si anume, ce va impiedica sa deschideti generatorul
de Camp-Staza de indata ce parasiti Duglaar, fie ca sunteti atacati sau nu, si in
felul asta sa ne distrugeti intregul sistem?
Asa ceva ar duce si la moartea noastra, replica Lingo. Si nu vrem sa murim.
De ce te-as crede? E adevarat ca duplicate ale Sfatului inteleptilor sunt
raspandite pe intregul imperiu, dar acestea sunt, desigur, inactive, inca
neprogramate, si ar dura luni de zile sa punem unul nou in actiune, amanand astfel
mult timp distrugerea Fortaretei Sol, De unde pot eu sti ca nu sunteti gata sa va
sacrificati vietile in schimbul unei astfel de amanari?
Nu puteti sti. Nu puteti decat sa ma credeti pe cuvant.
 Si de ce te-as crede? Decat daca ma crezi si tu pe cuvant. Voi ingadui navei
voastre sa paraseasca sistemul Dugl, dar va fi complet incorporata de o Flota
Duglaari pana ce va ajunge dincolo de punctul in care poate declansa o nova in
Dugl, prin deschiderea generatorului de Camp-Staza. Flota noastra va fi in pozitia
de a distruge nava voastra in sfera Campului de Comanda si, desigur, va face acest
lucru inainte ca generatorul de Camp-Staza sa aiba timpul de a se incalzi. Dupa cum
stiti, se poate detecta incalzirea unui generator inainte ca acesta sa poata crea
vreo stricaciune, deci Flota noastra va avea timp sa va distruga. Dar va dau
cuvantul meu ca nu va va distruge decat daca veti incerca sa deschideti generatorul
in raza sistemului Dugl.
Si de unde pot sa stiu ca nu ne veti distruge fara sa asteptati sa deschidem
generatorul? intreba Lingo.
N-ai cum sa stii. Trebuie sa ma crezi pe cuvant, raspunse Korul si urechile ii
zvacnira convulsiv.
Lingo se incrunta. Pentru prima data paru nesigur. Era evident ca nu se putea
increde in Kor. Si era la fel de evident ca nici Korul nu se putea increde in el.
Si totusi, fiecare dintre ei va trebui sa aiba incredere in celalalt. Palmer ranji
in sinea lui. De asta data, Lingo isi sapase singur groapa. Isi dadu brusc seama ca
Lingo se incurcase tot timpul in propriile-i vorbe. Korul nu inghitise povestea
despre invincibilitatea Fortaretei Sol Doogii aveau sa atace in curand Sol cu o
forta masiva, ca o consecinta directa a fanfaronadei arogante a lui Lingo. Si acum,
Lingo intrase intr-un impas.
Palmer uitase aproape ca Dirk Lingo se targuia si pentru propria lui viata.
Un minut, Dirk, interveni Raul Ortega. Da-mi voie sa preiau eu o clipa
negocierile. Sfatul Inteleptilor e conectat la aparatul asta? intreba el
intorcandu-se spre Kor. Pentru ca vreau sa le propun cateva calcule subtile.
E conectat, raspunse Korul.
In ordine, in linii mari, situatia e urmatoarea: Noi putem distruge Sfatul
inteleptilor, daca suntem gata sa ne sacrificam viata, si voi ne puteti distruge pe
noi, daca doriti sa muriti si sa vedeti Sfatul inteleptilor sfaramat. Dar presupun
ca si voi preferati sa vedeti Sfatul supravietuind dupa cum si noi preferam sa
supravietuim. Veti accepta deci sa ne lasati sa intram in Spatiu-Staza, din
momentul in care veti fi siguri ca acesta nu mai poate provoca o nova in Dugl.
Desigur raspunse Korul. Moartea a sapte Oameni nu merita distrugerea Sfatului
inteleptilor, tinand seama, mai ales, ca Sol va fi oricum in curand pulverizat.
Asa... raspunse Ortega umezindu-si buzele cu limba. Problema este pur si simplu
aceea a increderii. Ambele parti prefera siguranta reciproca, cel putin asa
pretindem. Dar voi nu puteti avea incredere in noi ca nu vom intra in Spatiul-Staza
mai devreme decat trebuie, sacrificandu-ne vietile dar zdrobind Dugl, si noi nu
putem avea incredere in voi ca nu ne veti distruge cu Flota escorta de indata ce va
fi posibil. Cu alte cuvinte, daca Flota voastra e destul de aproape incat sa ne
atace inainte de putem intra in Spatiul-Staza, noi trebuie sa avem incredere in
voi, si daca nu e indeajuns de aproape, voi trebuie sa aveti incredere in noi.
Ai expus problema corect, vierme.
A! relua Ortega. Dar exista si o cale de mijloc. O cale ce nu presupune incredere
de nici o parte. Cereti Sfatului inteleptilor sa calculeze cursa pentru nava
noastra si pentru Flota voastra de escorta, astfel incat pozitiile respective sa
fie exact la distanta necesara pentru voi sa ne distrugeti si pentru noi sa
incalzim generatorul ca sa provocam o nova in Dugl. Cu alte cuvinte, in cazul in
care vreuna dintre parti face vreo miscare ostila, sansele voastre de a distruge
nova noastra inainte de a putea intra in Spatiu-Staza sa fie egale cu sansele
noastre de a produce o nova in Dugl inainte de a fi distrusi. Fireste ca noi insine
vom controla calculele computerelor ca sa nu existe vreo inselatorie. In felul
acesta, nici uneia dintre parti nu-i va conveni sa execute vreo miscare ostila,
intrucat sansele de esuare vor fi perfect egale cu sansele de succes.
Palmer simtea ca i se invarteste capul. Roti inauntrul altor roti, inauntrul altor
roti... Totusi avea impresia ca Ortega omisese ceva. Dar era prea mult pentru
mintea lui Palmer si, judecand dupa fata lucrurilor, prea mult chiar si pentru Kor.
Urechile batranului Doog se zbateau ca niste lilieci nebuni.
Dar, spre deosebire de Palmer, Korul nu trebuia sa se bizuie pe propriul lui creier
pentru a descalci implicatiile propunerii lui Ortega. Facu un gest poruncitor cu
mana in care tinea microfonul, si racni cateva cuvinte in Duglaari.
Tehnicienii catarati pe Sfatul inteleptilor prinsera din nou viata si transmisera
marelui computer problema. Minute intregi tacerea se instapani peste incaperea
cavernoasa, stirbita doar de ticaielile si zumzetele inabusite ale Sfatului
inteleptilor in actiune.
Palmer urmari intens schimbarile de lumini pe fata computerului. Stia ca rezultatul
calculelor computericesti va hotari daca el urmeaza sa moara sau sa traiasca dar,
intr-un fel, dupa dovada de perfidie a Solarienilor, acest lucru nu i se mai parea
important nu, cand intreaga rasa umana era osandita la moarte. O parte din el
dorea sa traiasca, dar o alta parte dorea ca strategia Solarienilor sa dea gres.
Razbunarea constituie o firava satisfactie cand e insasi viata ta in joc, dar tot e
mai buna decat nimic.
Si exista ceva ce Ortega omisese. Palmer nu-si putea da seama ce; dar simtea acest
lucru ca pe o senzatie in golul stomacului. Stia ca Ortega omisese un detaliu
marunt dar esential.
In cele din urma, dupa o asteptare ce paruse sa fi durat secole, Korul incepu sa
studieze intens datele de pe ecran. Peste cateva momente ridica ochii; fata lui
ciudata era calma si inscrutabila, urechile linistite.
Vierme, Sfatul inteleptilor a efectuat calculele. Accepta propunerea ta, cu
conditia ca orice abatere de la cursa convenita de ambele parti sa atraga dupa sine
distrugerea instantanee.
De acord, raspunse Ortega. Cu conditia ca la cea mai infima incercare de
apropiere a vreuneia din navele voastre, sa punem imediat in actiune generatorul de
Camp-Staza.
S-a inteles, vierme. Va veti intoarce pe data la nava voastra. Garzile va vor
conduce la canalul de iesire.
Korul striga un ordin in Duglaari si zece dintre ostasii cei mai apropiati facura
un pas inainte si ii incercuira pe Oameni. Solarienii se intoarsera, dispretuitor,
cu spatele spre Kor si pasira pe banda mobila care ducea afara din sala. Cinci
dintre ostasi pornira in fata lor.
Ceilalti cinci se interpusera intre Palmer si Solarieni. Doi dintre ei il insfacara
de brate si-l trantira in genunchi, Ceilalti trei inaltara pustile energetice.
Lingo se rasuci, ochii lui mari, verzi, scapatand scantei,
Ce inseamna asta? striga el.
Ofiterul din Confederatie care v-a insotit urmeaza sa fie executat, raspunse
Korul placid. Nimic altceva. Intoarceti-va la nava voastra.
Un moment, riposta Lingo, aratand spre Palmer ca spre un obiect neinsufletit. El
vine cu noi.
Ai declarat ca Confederatia Umana nu se mai gaseste sub ocrotirea Fortaretei Sol.
Drept care, acest ofiter nu este sub protectia voastra. Drept care, il consideram
prizonier. Drept care, va fi ucis.
Nu va pripiti, raspunse Lingo. Noi am fost de acord sa ne retragem protectia
asupra Confederatiei cu conditia ca voi sa acceptati termenii propunerii noastre.
Dar oferta noastra nu mai tine. Sau v-am inteles gresit? Acceptati sa ne trimiteti
ca garantie patru mii de nave? Daca acceptati, atunci de ce nu...
Destul, vierme! striga Korul cu un plesnet furios al urechilor. Vi se ingaduie sa
scapati cu viata. Nu incercati sa mai puneti si alte conditii. Intoarceti-va la
nava voastra, atata timp cat mai puteti s-o faceti.
Sa nu-mi dai mie ordine, Doogule, urla Lingo, Ofiterul acesta a venit aici sub
jurisdictia noastra si se va intoarce tot sub jurisdictia noastra! Altminteri ordon
ca bomba sa fie detonata chiar in clipa asta!
Korul isi falfai urechile, dar inclinatia Doogilor spre logica precumpani.
Bine, spuse el. Nu merita sa punem in pericol Sfatul Inteleptilor pentru lipsa de
logica a Oamenilor. Ia-ti viermele Confederal si pleaca!
Palmer fu smucit in picioare si impins in tunelul de iesire, laolalta cu
Solarienii. Ii arunca lui Lingo o privire de ura neimblanzita. Ii salvase viata,
dar numai ca sa-si demonstreze superioritatea asupra Korului. Intr-un anumit fel,
Palmer simtea mai multa simpatie pentru Doogul care voise sa-l omoare decat pentru
Omul care-i salvase viata.

Imi pare rau, Jay, ii spuse Dirk Lingo odata ajunsi pe nava, dar vom avea multe
pe cap si nu putem risca sa te lasam sa comiti cine stie ce actiune nebuneasca.
Palmer isi incorda muschii sub legaturile cu care-l tintuisera de unul dintre
falsele scaune de pilot, din cabina de control a navei.
Nu te gandi la asta, tradatorule, striga el. Exista lucruri mult mai importante
pentru care ar trebui sa-ti para rau.
Lingo pregatea nava pentru decolare; Fran Shannon se afla pe scaunul ei de control,
iar Ortega pe celalalt scaun fals.
Jay, lucrurile nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi, spuse Lingo punand in
functiune marele ecran emisferic.
De buna seama ca nu sunt, riposta Palmer. Voi, Solarienii, pareati niste oameni
seriosi, prieteni... mai mult decat prieteni. Toate gogosile despre acceptarea mea
ca membru al Grupului! Toata fanfaronada despre nobila misiune a Fortaretei Sol! Si
ce v-ati dovedit a fi? Niste lasi si niste tradatori!
Lingo scurta plafonul de nori cenusii, ignorandu-l voit pe Palmer.
Vor fi aici dintr-un minut in altul, murmura el.
Daca ai avea destul curaj, ai detona bomba aceea termonucleara chiar in clipa
asta, si cel putin ai distruge Sfatul inteleptilor. Cum poti suporta propria-ti
constiinta?
Lingo, Fran si Ortega izbucnira in ras.
Bomba? rase Ortega. Bomba? N-ai auzit ce-a spus Korul? E imposibil sa ascunzi o
bomba de detectoarele pentru radiatii. Nu exista nici o bomba la bord.
Cum? Dar a doua oara detectoarele au indicat ca exista o bomba...
Ah, foloseste-ti mintea! ii spuse Lingo razand. Adu-ti aminte ca Linda era la
bord. Undele gandirii concentrate sunt o forma de energie electromagnetica, ba
chiar o forma masiva, in comparatie cu cele asupra carora lucreaza detectoarele.
Daca telepatistii pot controla miscarile trupurilor altor fapturi, pot crea iluzii
si asupra unor instrumente delicate, pot crea iluzia radioactivitatii acolo unde
aceasta nu exista.
Deci toata chestiunea a fost un fals? Ca toate celelalte?
Bine spus, Jay, replica Lingo. Gandeste-te, bomba a fost un fals. ca toate
celelalte. Ca absolut toate celelalte.
Uite-i ca vin, striga Ortega.
Navele de razboi Duglaari patrundeau prin plafonul de nori si se indreptau in jos,
spre nava, zece... douazeci... cincizeci, deasupra campului de aterizare, plutind
la vreo sase sute de metri inaltime.
Nava Solariana catre comandantul Duglaari. Solarienii catre Duglaari... fornai
Lingo in microfon. Ne pregatim de decolare si procedam conform intelegerii.
Receptionat!
Lingo deschise Frontul de Comanda. Nava incepu sa se inalte, iar patura de nave
Duglaari, aflate deasupra lor se inalta in acelasi ritm, pastrand o distanta
constanta.
De indata ce iesira din atmosfera sistemului Duglaar si capatara viteza de
desprindere, Flota Duglaari se dispuse intr-o uriasa emisfera, cu partea concava in
fata, inspre ei. Nava Solariana isi lua pozitia, conform calculelor, chiar la buza
formatiunii concave, in linie dreapta in raport cu centrul acesteia, si deci cu
linia ei de zbor chiar in fata marelui Front de Comanda al Flotei Duglaari.
In felul acesta, o relativ minima accelerare ar fi situat momentan nava dincolo de
Frontul de Comanda al Doogilor si o la fel de minima incetinire a vitezei ar fi
plasat-o direct in raza de actiune a Frontului Duglaari.
Nava Solariana porni sa inainteze, insotita de escorta supradimensionata care-si
mentinea pozitia, incercuind-o, ca o unda de soc ce-ar impinge o molie in fata ei.
Palmer se simtea oarecum calmat de teribilul spectacol al navelor de razboi
Duglaari care umpleau privelistea ecranului panoramic in toate directiile, cu
exceptia celei din fata. Iata forta in forma ei cea mai bruta; iata moartea, isi
aduse aminte ca infruntase aceasta moarte alaturi de cei sase Solarieni, si nu o
data, ci de trei ori. Si isi mai aminti de minunata camaraderie, de tacuta
incredere reciproca pe care le resimtise in acele momente; si, in chip pervers, se
pomeni regretandu-le amarnic, asemenea unui baietas care ar fi descoperit ca
omnipotentul sau tata nu-i decat o slaba fiinta umana supusa greselii,
Chibzuia cu disperare asupra cuvintelor lui Lingo: "...bomba era un fals, ca toate
celelalte. Ca absolut toate celelalte." Tot ce-i spusese Lingo Korului nu fusese
decat un bluf, sau o minciuna, o inselatorie; bomba, invincibilitatea sistemului
Sol... S-ar fi putut ca nici superarmele sa nu fie reale. Enumerarea lor sunase
indoielnic, ca propaganda Confederatiei Umane... Dar... Dar de ce-l avertizase
Lingo pe Kor asupra armelor pe care Sol s-ar putea sa le produca sau nu in
urmatorul deceniu? De ce se impaunase ca ar fi necesare opt mii de nave ca sa
distruga Fortareata Sol, cand trebuie sa fi stiut prea bine ca nu s-ar fi putut
apara nici impotriva a patru mii? De buna seama, stia ca Sfatul inteleptilor nu se
lasa pacalit.
Trebuie sa fi existat vreun tel ascuns in spatele tuturor acestor laudarosenii, un
tel pe care-l ascundeau atat de el cat si de Doogi. Si daca toate celelalte nu erau
decat trucuri, nu s-ar putea ca si increderea lui Lingo de a jertfi Confederatia
Umana sa fi fost tot un truc? In fond, Korul nu o acceptase... De fapt, isi dadu
brusc seama Palmer, Lingo facuse aceasta propunere in termeni atat de aroganti,
incat trebuie sa fi stiut ca Korul o va respinge. Probabil ca planuise totul.
Pe masura ce nava se indeparta de Duglaar, in echilibru precar pe muchea de cutit a
mortii, Palmer dorea cu ardoare sa poata avea din nou incredere in Solarieni. Caci
fara de aceasta incredere, totul era lipsit de orice rost, lipsit de orice
speranta. Indiferent daca ei vor scapa cu viata sau nu, Fortareata Sol constituia
mitul care sustinuse moralul Confederatiei Umane timp de trei secole, si daca Sol
se dovedea a fi doar o minciuna hidoasa, tradatoare, Confederatia se va prabusi si
cosmarul paranoic care se numea Imperiul Duglaari avea sa distruga Galaxia.
Palmer simtea ca indaratul fricii firesti de moarte, bantuia o spaima mult mai
ingrozitoare spaima de a muri fara nici un rost, singur, descumpanit si tradat,
spaima de a muri izolat, cu oribila cunoastere ca, in curand, intreaga rasa umana
il va urma in totala uitare.
Si, singurul lucru care exista intre el si aceasta cumplita moarte, era credinta in
sase oameni ce se dovedisera a fi cei mai respingatori tradatori din intreaga
istorie.
Dorea cu disperare sa creada in ei, dar stia prea bine de ce doreste sa creada, si
simtea ca nu poate.
Nu-mi place... bombani Ortega, privind la uriasa amoeba care era flota Duglaari.
Ceva nu miroase bine. Korul a cedat prea repede. Totul a mers prea usor. Pur si
simplu faptul ca ne-au lasat sa plecam e lipsit de logica. Probabil ca pun ceva la
cale...
Haide, Raul, nu te mai framanta, il consola Lingo. Ar trebui sa ai mai multa
incredere in Talentul tau. Ai fost mai smecher ca ei, asta-i tot. E mult mai logic
pentru ei sa ne fi lasat sa plecam si sa nu pericliteze Dugl, decat sa incerce sa
ne distruga si astfel sa riste o nova.
E mult mai logic sa ne distruga fara sa pericliteze Dugl, spuse Ortega
stingherit. Asa ar fi trebuit Sfatul inteleptilor sa vada lucrurile. Asa le-as fi
vazut eu in locul lor...
Dar cum? Nu-ti dai seama, Raul, nu pot incerca nici macar sa ne incercuiasca fara
a crea riscul deschiderii generatorului de Camp-Staza inainte ca ei sa ne poata
zdrobi cu Frontul de Comanda. Noi am aranjat lucrurile astfel, nu? Din momentul in
care ajungem la punctul in care putem intra in Spatiul-Staza fara sa producem o
nova...
Lingo isi curma vorba si ramase cu gura cascata. Fata ii pali.
O, nu! striga Ortega. Asta-i! Desigur! Cum am putut fi atat de idiot? Desigur ca
nu merita sa riste distrugerea noastra atata timp cat mai avem posibilitatea de a
provoca o nova in Dugl. Dar ce-i va impiedica sa ne incercuiasca dupa ce parasim
raza primejdioasa? Si poti fi suta la suta sigur ca Sfatul inteleptilor a calculat
exact, pana la microsecunde, cand vom ajunge la acel punct. In momentul cand nu va
mai exista pericol de nova, ne vor ingloba. Daca reusesc, pentru noi inseamna
moarte, daca nu reusesc, ei n-au nimic de pierdut. Desigur, sansele lor sunt de
numai cincizeci la suta, dar n-au absolut nimic de pierdut.
Si noi n-avem absolut nimic de facut, mormai Lingo.
Ti-ai taiat singur craca de sub picioare, tradatorule, jubila Palmer. Daca voi,
blestematii de Solarieni, ati fi luptat in razboi alaturi de noi, in loc sa va
izolati, ati fi stiut ca Doogii sunt niste tacticieni foarte priceputi. Ati fi
stiut ca nu fac cea mai mica miscare pana nu se asigura ca toate sansele sunt de
partea lor. Vai de mine, in ultima batalie pe care Flota mea a dus-o cu ei, noi...
"Desigur!" gandi brusc Palmer. Exista o cale de scapare! Solarienii or fi fost ei
tari in strategie, dar practic nu mai purtasera o batalie de secole. Daca ar fi
stiut sa lupte, ar fi vazut si ei solutia. Nu era nevoie de scheme sofisticate. Era
vorba de o tactica standard a Confederatiei, care functionase aproape de fiecare
data. Acum s-ar fi putut sa fie ceva mai greu, dar...
Ranji cu acreala. Daca exista un lucru pe care fortele Confederatiei il
practicasera intotdeauna cu succes, acela era arta retragerii.
Ce este Jay? intreba Ortega intorcandu-se sa se uite la Palmer care se hlizea.
De ce nu te gandesti singur, Maestre de Jocuri Ortega? Orice Comandant de Flota
din Confederatie ar sti ce trebuie facut. O tactica standard. Poate ca e putin prea
simpla pentru mintea ta atat de complicata. Foarte rau.
Vorbesti ca un nebun, se rasti Ortega. Aminteste-ti, Jay, ca tu te gasesti pe
nava asta. E vorba si de viata ta. Daca cunosti vreo cale de scapare, nu castigi
nimic ascunzandu-ne-o.
Nimic decat razbunarea, Lingo. raspunse Palmer.
Numai un dement isi sacrifica viata de dragul unei razbunari lipsite de sens. Nu
cred ca ti-ai pierdut mintile, Jay.
Apelul il atinse. Nu avea nici un rost sa moara, mai ales cand moartea lui n-ar fi
dus la nimic, mai ales cand ar fi murit fara sa stie daca alaturi de el mureau
niste tradatori sau poate ca niste... prieteni,
Bine, Lingo, spuse in cele din urma. Ca de obicei, ai castigat.

Nava inainta de zor, urmata de Flota Duglaari, pe langa orbita lui Dugl V,
apropiindu-se rapid de orbita lui Dugl VI, cea mai periferica planeta a sistemului
si granita vulnerabilitatii Doogilor la generatorul de Camp-Staza al
Solarienilor. Si, in acelasi timp, granita sigurantei lor,
Cat de aproape suntem, Fran? intreba Lingo examinand nervos zidul de nave din
spatele lui.
La zece minute de orbita lui Dugl VI.
Trebuie s-o faci acum sau niciodata, Lingo! ii spuse Palmer. Si trebuie sa
actionezi gradat.
Esti sigur c-o sa mearga? Esti sigur ca n-or sa ne detecteze?
Nu sunt sigur de nimic, il repezi Palmer. Dar sansele lor de a ne detecta sunt
foarte slabe. As spune ca masa Flotei Duglaari e de cel putin trei sute de ori mai
mare decat masa noastra. Asadar, viteza noastra combinata va descreste doar cu o
treime dintr-un procent, si daca raportam descresterea la zece minute, incetinirea
nu va atinge mai mult de o treizecime dintr-un procent. Nu cred ca pot detecta asa
ceva. Si apoi, vom face exact opusul a ceea ce s-ar astepta ei sa facem.
Bine, Jay. Nimic de spus.
Incet, minutios, cu delicatete, Lingo incepu sa incetineasca energia Frontului de
Comanda al navei. Nava pierdu o infima fractiune din viteza de inaintare si se
apropie de Flota Duglaari cu mai putin de o suta de metri o distanta
imperceptibila in raport cu coordonatele spatiului interplanetar.
Dar aceasta minuscula schimbare in pozitiile respective era suficienta ca sa
includa nava in sfera de actiune a puternicului Front de comanda al Flotei
Duglaari.
Suntem in contact cu Frontul Doog, spuse Lingo, Nu cred ca au observat ceva.
Pana aici e foarte bine, aprecie Palmer. Acum continua sa reduci viteza incet dar
constant. Trebuie sa sincronizezi astfel, incat cand strabatem orbita lui Dugl VI,
Frontul nostru de comanda sa fie complet oprit.
Palmer il urmarea incordat pe Lingo care continua sa reduca viteza navei. "O sa
functioneze, isi spuse el. Masa lor este cu atat mai mare decat a noastra, incat n-
or sa sesizeze nici un moment ca Frontul nostru de Comanda e oprit si ca inaintam
prin forta Frontului lor. Si din momentul in care am strabatut orbita lui Dugl
VI..."
Viteza optzeci la suta... murmura Lingo. Saptezeci... Saizeci... treizeci...
douazeci... zece...
Isi inalta mana si scoase un suspin de usurare.
Reusit! spuse el. Nu cred ca si-au dat seama; Frontul nostru e inchis si ne lasam
purtati de Frontul lor.
Bine, aproba Palmer. Acum tine minte, sincronizarea inseamna totul. Va trebui sa
deschizi Frontul de Comanda la viteza maxima cu zece secunde inainte sa iesim din
orbita lui Dugl VI, iar generatorul de Spatiu-Staza il deschizi exact cu zece
secunde mai tarziu. Daca-l deschizi cu o secunda mai devreme buuum! Si daca-l
deschizi mai tarziu, Doogii, cu puternicul lor Front de Comanda, vor fi in masura
sa detecteze brusca noastra explozie de viteza si ne vor incercui. Totul depinde de
sincronizare. Si de surpriza lor.
Nu-ti face griji in ce priveste sincronizarea. Si sa speram ca vor fi nauciti de
surpriza, caci daca si-ar da seama ce facem...
Nici nu se gandesc, spuse Ortega.
Fran, i se adresa Lingo, vreau doua numaratori inverse; prima pana la zece
secunde de pozitia orbitei lui Dugl VI, si cealalta de zece secunde dupa
deschiderea Frontului nostru de Comanda.
In ordine, Dirk.
Convoiul isi continua zborul. "Suntem gata pentru tactica noastra, isi spuse
Palmer. Ma intreb ce gandeste comandantul Doog in clipa asta..."
Atentie, Dirk, incepu Fran Shannon. Douazeci de secunde pana la primele zece
secunde. Cincisprezece, zece!
Lingo inclesta cu mana dreapta manivela Frontului de Comanda; aratatorul mainii
stangi statea in suspensie deasupra butonului de deschidere a generatorului de
Camp-Staza.
Noua... opt... cinci... patru... trei... doi... unu... acum!
Lingo impinse manivela. Frontul de Comanda al navei latra in plina viteza.
Nava Solariana inaintase cu aceeasi viteza ca si Flota Duglaari, fiind propulsata
pana atunci de puternicul Front de Comanda al acesteia. Acum, capatase un
extraordinar impuls de viteza suplimentar, dat de propriul ei Front de Comanda un
impuls lipsit de inertie, capabil sa accelereze nava pana aproape de viteza
luminii. Nava tasni inainte, parasind raza Campului de Comanda al Flotei Duglaari,
si lasand o distanta imensa intre ea si flota.
...opt... sapte... sase..., incepu Fran Shannon numaratoarea.
Palmer urmari cu intensitate pe ecran Flota Duglaari care ramasese in urma. Era
inca in urma... dar acum se indeparta mai incet!
Comandantul Duglaari isi revenise din surpriza. Acum Flota Doogilor accelera; nava
Solariana nu mai castiga teren, dar distanta subita pe care o crease era inca prea
mare pentru ca Flota Duglaari sa-si poata incepe actiunea de incercuire.
Cinci... patru... trei...
Doogii ii ajungeau din urma. Puternicul lor Front de Comanda accelera navele mai
rapid decat putea inainta nava Solariana, si distanta dintre ele se micsora.
...doi... unu... acum!
Lingo apasa pe butonul de sub mana lui stanga. Urma un minut de agonie pana ce
generatorul Campului-Staza se incalzi, timp in care amoeba ucigatoare, hulpava,
care era Flota Duglaari, se intindea sa prinda nava in gheara mortii...
Si, deodata, Doogii, Dugl, si stelele insesi disparura, inlocuite de o involburare
de culori. Se aflau in siguranta in Spatiul-Staza.
Lingo scoase un oftat adanc:
Suntem pe drumul nostru, rosti el.
Pe drumul nostru catre ce? intreba Palmer cu acreala.
Cum catre ce, Jay? Catre Fortareata Sol, bineinteles.
X

LINGO INCHISE controalele si se indrepta spre falsul scaun pilot, de care era legat
Palmer.
Vreau sa-ti multumesc, Jay, spuse el. Iti datoram cu totii viata.
Nu am nevoie de multumirile tale, Lingo. Am salvat nava asta dintr-un unic motiv:
din nefericire, ma aflu si eu pe ea. Asa cum ai spus, sinuciderea e un act
nebunesc. Dar in ce va priveste pe voi, tradatorilor, puteti sa...
Nu te infierbanta, il sfatui Lingo cu blandete. Noi continuam sa-ti fim prieteni.
Ne asteapta o lunga calatorie, si am dori sa fie cat mai placuta posibil. Si nu
dorim sa ne fii dusman, Jay. Vrem sa te simti parte din Grupul nostru. Asa ca
inainte.
Si, desigur, in semn de afectiune, ma tii legat de scaunul asta. Sunt profund
miscat.
Te-am legat numai ca sa protejam nava. In fond, nu ai arme, si nu vad unde ai fi
putut fugi. Daca promiti sa nu fii violent te dezleg.
Palmer ridica din umeri, atat cat ii permiteau legaturile s-o faca.
Doar n-o sa fac tot drumul pana la Sol legat ca un curcan fript. Nu ma voi deda
la violente. Dar, te rog, fara dulcegarii si zaharelul prieteniei.
Cum doresti, raspunse Lingo, dezlegandu-l pe Palmer. O sa ai destul timp sa
rumegi totul.
Palmer se ridica in picioare, clatinandu-se, si isi freca membrele pentru a-si
restabili circulatia. Apoi ii intoarse lui Lingo spatele si se indrepta spre usa
cabinei,
Unde te duci, Jay?
In cabina mea, daca n-ai nimic impotriva. Aici pluteste un miros neplacut. Asa
cum ar spune prietenul nostru Koris, simt tulburari nedorite in aparatul meu
digestiv.

Palmer zacu ore intregi pe patul din cabina, privind la pereti. Calatoria pana la
Sol va dura saptamani; cat niste secole.
"O saptamana in cuibul asta de tradatori tine cat un mileniu, gandi el. De ce am
fost atat de las? Ar fi trebuit sa-i las pe Doogi sa sfarame nava ca pe o nuca,
Totul s-ar fi ispravit intr-un minut. N-am facut decat sa prelungesc agonia."
"La urma urmei, continua sa-si spuna, ce castigase salvand nava si propria lui
viata? Cateva saptamani de intemnitare in cusca asta a tradatorilor Solarieni,
cateva saptamani, poate, petrecute pe Pamant, pana cand vor debarca Doogii, in
numar covarsitor, pe Sol. Si sistemul care e vatra Omului va fi complet anihilat.
Poate ca si asta e o speranta, isi spuse el, mai departe, cu amaraciune. Placerea
de a vedea Fortareata Sol nimicita."
Dar stia ca ar fi o satisfactie foarte gaunoasa, pentru ca, pana la urma, moartea
Fortaretei Sol ar insemna moartea intregii rase umane. Timp de trei secole, mitul
Fortaretei Sol sustinuse Confederatia Umana in ciuda infrangerilor, in ciuda
computerelor care prevedeau extinctia omenirii pana intr-un secol. Toate sperantele
tuturor Oamenilor de pretutindeni se indreptasera spre Fortareata Sol. Era cea de
pe urma si cea mai mare speranta a rasei umane, bastionul, Stanca Veacurilor,
Citadela Omului.
Si Fortareata Sol nu era decat o minciuna. Palmer se simtea singur, mai cu
desavarsire singur decat fusese vreodata un alt om. Era singur cu adevarul de
neacceptat ca ultimul zeu al Omului murise, era singur cu cunoasterea ca si acest
zeu, la fel ca si toti ceilalti, nu era decat bastardul impreunarii dintre speranta
si frica; o vana negare a unei realitati finale anume ca specia umana, ca si
fiecare dintre membrii sai, era muritoare si osandita sa moara.
Se gandi la masa uriasa, moarta, a Galaxiei prin care nava isi croia acum drum;
miliarde de stele, milioane de planete. Un vid rece, mort, guvernat cu o mana de
fier de legile impersonale ale fizicii.
Ce era Omul, ce era insasi viata decat un element infim, un microb insignifiant in
vastul univers mort? In ansamblul Galaxiei, viata atingea, din punct de vedere
statistic, o cota cu totul neinsemnata. Intreaga masa de protoplasma vie, existenta
de la inceputul timpurilor incoace, nu echivala masa unei neinsemnate, mici stele
moarte. Si facultatea de a simti nu insemna decat a miliarda parte din intreaga
viata a universului.
Da, dar era partea care avea importanta, partea care infuza un inteles pietrei
moarte si gazului arzator.
Si partea care se agata atat de frenetic de fiecare ceas al existentei ei, incat ar
fi fost gata sa sacrifice orice pentru cateva luni de viata in plus.
Aceasta era crima Fortaretei Sol.
Dirk Lingo facuse imposibilul inventase un nou pacat. Un pacat nu impotriva
oamenilor sau a zeilor, ci impotriva vietii insasi. La urma urmei, universul era un
vast camp de lupta pe care viata se razboia cu moartea, pe care constiinta,
simtirea, inteligenta se zbateau sa supravietuiasca intr-o infinita mare de nimic.
Si Fortareata Sol trecuse de partea inamicului. Nu putea fi conceputa o tradare mai
marsava. Pentru ca Imperiul Duglaari nu se afla de partea vietii; era un agent al
neantului, al mortii.
Abia acum intelegea Palmer adevarata natura a inamicului impotriva caruia luptase
toata viata lui. Doogii reprezentau un factor de dementa. Ei nu luptau pentru a-si
extinde teritoriul, pentru a-si spori avutiile, sau pentru a insamanta viata in
universul mort. Moartea in sine era unicul tel al Doogilor starpirea oricarei
urme de viata inteligenta. Si cand acest tel nebunesc va fi fost atins, vor mai
avea Doogii vreo ratiune de existenta? Nu va trebui oare Sfatul Inteleptilor sa se
autodesfiinteze, iar Doogii sa-si urmeze computerul in uitarea absoluta? Si
nicaieri nu va mai ramane nimic decat gaz in flacari, si piatra, piatra rece, si
sute de miliarde de mile cubice de neant mort...
Palmer se cutremura. Simtea ca paseste pe muchea nebuniei. Erau ape prea adanci
pentru a fi sondate de mintea unui om singur...
Si, brusc, isi dadu seama ca oricare ar fi simtamintele lui si oricat de mare i-ar
fi ura, mai devreme sau mai tarziu va trebui sa incheie o pace macar vremelnica cu
Solarienii. Nici un om nu poate indura sa moara in chipul asta, vaduvit de orice
contact uman.
Solarienii erau lasi, erau tradatori, fapturi de neconceput, dar cel putin erau
fiinte omenesti. Si oricare ar fi fost pacatele lor, oricata ura s-ar fi sapat
intre el si ei, erau poate cele din urma fiinte omenesti pe care avea sa le mai
vada.
Rasuna o bataie in usa.
Pleaca! striga Palmer.
Bataia deveni staruitoare.
Pleaca, fire-ai sa fii!
Stia prea bine ca mai tarziu va trebui sa dea ochi cu ei, dar acum ura ii ineca
orice alt sentiment si voia sa ramana singur cu jaraticul mocnit al furiei sale.
Sunt eu, rosti vocea lui Robin Morel.
"Cine altcineva?" gandi el posomorat. Robin era cea pe care o ura cel mai mult,
poate cu exceptia lui Lingo, si, totodata, cea pe care se simtea cel mai putin in
stare s-o respinga.
Bine, bine, bombani, intra.
Robin impinse usa cu piciorul si aparu in prag, cu o insuportabila expresie de
intelegere si de compasiune zugravita pe fata, si cu cate o bautura in fiecare
mana.
Raul ne-a preparat doua Supernova, spuse ea asezandu-se pe pat, langa Palmer. Ia
una. O sa te faca sa te simti mult mai bine.
Ii intinse paharul mic, umplut cu un lichid albastru, din mana ei dreapta.
De unde pot sti ca nu-i otrava? mormai el bosumflat.
Nu fi copil, Jay. Daca voiam sa te omoram, nu era nevoie sa recurgem la
inselatorii ca s-o facem.
Am invatat sa nu cred ca as putea intelege vreodata gandirea Solarienilor,
raspunse el cu amaraciune.
Jay... ofta ea resemnata, si apoi rase usor; un vechi, vechi toast pamantesc: "De
e otrava-n bautura ta, hai schimba-ti viata pe a mea."
Zambind, schimba paharul ei cu cel pe care i-l oferise.
Palmer se simti imgrozitor de stupid si de incurcat, dar, intr-un fel, si miscat.
Fara sa scoata o vorba, lua cel de-al doilea pahar.
Amintindu-si de bautura Noua Planete, era pregatit pentru orice cand dadu pe gat
lichidul albastru orice in afara de ceea ce se dovedi a fi. Nu avea nici un gust;
era ca o inghititura de apa rece.
Luneca, fara gust, din gatlej in stomac. Dar deodata incerca o senzatie stranie, ca
si cum o parte din el se dizolvase in bautura, si nu bautura se dizolvase in
sangele lui. Simti cum toate emotiile, ura si teama si furia se scurg din el si se
aduna intr-un ghem compact, dens, masiv, un vartej emotional localizat in stomacul
lui. Iar restul fiintei, mintea proaspat purificata, parea acum rece, detasata,
nefiresc de obiectiva, observand de la distanta mica minge de foc in care se
prefacusera simtirile lui; parea a fi un spectator distant, pe jumatate amuzat, pe
jumatate indignat.
Si pe masura ce observa clocotitoarea, involburata, arzatoarea minge de ura si
furie si teama in care se adunasera propriile lui simtiri, acesta ii aparea
desprinsa de el, ceva strain si ridicol.
Si pe urma exploda.
Timp de un lung moment, teribil si respingator, simti cumplita, monstruoasa
irezistibila rafala a propriei sale uri strapungandu-i fiinta ca o radiatie
puternica printr-o foaie de hartie. Pe urma se evapora din el si se mistui.
Se mistui total. Se simti purificat de focul care-l devastase; purificat, si
linistit si deschis. Ura nu facuse parte din el; fusese produsul confluentei unor
forte exterioare, aflate dincolo de controlul lui, si cand explodase in acea rafala
de foc purificator, se consumase singura si-l lasase din nou cu propria-i
identitate si viata.
Robin rase usor.
De asta, il lamuri ea, se numeste Supernova. Palmer o privi cu linistitii sai
ochi noi, si nu vazu in ea o tradatoare ci, pur si simplu, o faptura umana, o
femeie. Poate ca si ea fusese prada unor forte exterioare cumplite straine,
ineluctabile, cuibarite oarecum in ea, dar orice ar fi savarsit, ea si ceilalti
Solarieni, oricat de sinistre ar fi fost crimele lor, erau, intr-un anumit sens, si
ei niste victime. Victime si calai in acelasi timp, lumina si intuneric in unul si
acelasi suflet in fond, nu erau decat niste fapturi omenesti, slabe.
Am impresia ca m-am comportat cam melodramatic, spuse Palmer jenat.
Nu mai melodramatic decat ne-am comportat noi. Deosebirea este insa ca noi am
actionat astfel cu un anumit scop. Si o buna parte din acest scop era sa te
determinam sa te comporti cum te-ai comportat.
Probabil ca bautura asta m-a imbatat de-adevaratelea. N-am inteles nimic din ce-
ai spus.
Nu, Jay, raspunse Robin razand, dar cu o nota de amaraciune. Nu esti beat.
Supernova nu imbata; te face numai ca, o bucata de timp. sa-ti privesti propriile
sentimente in chip de spectator, ca si cum ar fi desprinse de tine. Le privesti din
afara, de parca mintea ta ar fi un observator detasat. Iti izoleaza emotiile si te
linisteste. Daca vrei sa stii, esti mai lucid acum decat ai fost inainte de a bea.
Duca nu sunt beat, atunci ce naiba inseamna ca voi ati facut ce-ati facut pentru
ca eu sa fac ce-am facut? Parca vorbesti in dodii,
Rubin parea sa-l examineze atent, aproape clinic.
Banuiesc ca esti pregatit sa afli adevarul, ii spuse dupa un rastimp. Sau cel
putin o parte din adevar.
Asta-i tot ce-mi oferiti voi, o repezi el. Mici particele de adevar, si mari doze
de minciuna,
Vad ca efectul bauturii a si inceput sa se spulbere, riposta Robin zambind
sarcastic. Pacat ca nu poate avea un efect permanent. Incearca sa-ti aduci aminte
ce ai simtit cand emotiile nu-ti incetosau mintea.
Brusc. Palmer isi dadu seama ca, intr-adevar, acum se simtea din nou altfel. Nu mai
cantarea lucrurile cu ratiune rece. Era din nou stapanit de vechiul amestec de
furie, deruta si ura. Si totusi, nu era la fel ca inainte; nu va mai putea fi
niciodata exact la fel. Isi daduse seama ca exista si o alta latura a simtirilor
lui, si ca situatiile puteau fi cu totul diferite cand nu le analizai prin prisma
emotiilor. Si, cu toate ca emotiile puneau acum stapanire pe el cu repeziciune, era
totusi constient ca simpla amintire a celeilalte stari, acum straine de el, le
atenua si le imblanzea.
V-ati jucat cu mintea mea tot timpul, nu-i asa? Din primul moment in care m-am
imbarcat pe aceasta nava. De ce? Ce ati avut de castigat?
Robin ofta adanc, atitudinea si chipul parura sa i se relaxeze, ca si cum o grea
povara i se luase de pe inima,
Da, murmura ea... Intr-un anumit fel, te-am schimbat. Dar in mare parte spre
binele tau, nu spre al nostru. Incearca sa te gandesti la tine asa cum erai la
inceput, inainte de a ne fi intalnit, si compara aceasta amintire cu ceea ce esti
acum. Nu-i asa ca aprobi schimbarile?
Palmer se gandi la trecut... si saptamanile ii parura ani. Isi dadu seama ca isi
largise mult universul mental, ca in aceste cateva saptamani traise mai multe
experiente, in conditiile unor noi relatii umane, invatase mai mult, se adancise,
crescuse mai mult decat in tot deceniul anterior. Se simtea cu zece ani mai in
varsta; nu cu zece ani mai istovit, ci cu zece ani mai matur. Desi fusese ridicat
absurd la rangul de general, mentalitatea lui ramasese aceea a unui Comandant de
Flota. Acum, insa, intelegea o sumedenie de lucruri despre Duglaari, despre razboi,
despre gandirea umana, despre Sol, lucruri pe care nici macar un inalt Maresal
Confederal nu le-ar fi putut intelege. Rangul de general nu mai era un simulacru
lipsit de fond; era ceva ce i se cuvenea.
Da, se schimbase si constata acum ca aproba schimbarile pentru ca acestea
insemnasera un progres.
Te surprinde cand privesti in urma, nu-i asa? il intreba Robin. Acum esti un om
mult mai intreg decat ai fost. De pilda, nu te-ai mai indoi de posibilitatile tale
daca ar fi sa devii Comandantul Suprem al Confederatiei, ceea ce s-ar putea
intampla intr-o buna zi. Pentru ca stii bine ca acum esti apt pentru o asemenea
misiune. Ba chiar, as spune ca misiunea e prea marunta pentru tine.
Ce importanta mai au toate astea, chiar dac-ar fi adevarate? bombani Palmer.
Razboiul e pierdut. Sol e pe cale de a fi distrus, si cand Confederatia va afla
acest lucru, va pierde orice elan de lupta. Si asta datorita voua,
Jay, inca nu cunosti totul. Cred ca esti pregatit si pentru rest cel putin
pentru o buna parte din el. A sosit timpul sa stai de vorba cu Dirk. Trebuie sa-ti
prezinte scuze.
Scuze? Cum poti scuza tradarea?
Robin ridica din umeri.
Du-te in cabina de control si ai sa afli.

Lingo era singur in cabina de control si scruta involburarea lipsita de sens a

Spatiului-Staza; pe fata ii juca un zambet ciudat, jumatate amar, jumatate
triumfator.
Ia loc, Jay, il pofti, asezandu-se si el mai comod in scaunul-pilot.
Robin mi-a spus ca vrei sa-mi prezinti scuze, spuse Palmer pe un glas stins,
asezandu-se langa Lingo. Presupun ca stii la ce-s bune scuzele tale? Cum te-ai
putea scuza pentru stupiditatea de a incerca sa vinzi rasa umana?
Ca ma consideri tradator, mai inteleg, raspunse Lingo cu un ras aspru, dar ca sa
ma acuzi de stupiditate e jignitor.
Haide, Lingo, stii, bine ca ai facut-o de oaie. Inteleg ce-ai incercat, chiar
daca atitudinea ta imi intoarce stomacul pe dos. Ai vrut sa-i convingi pe Doogi sa
lase sistemul Sol in pace, oferindu-le intreaga Confederatie Umana drept premiu de
consolare. Si apoi, daca veti avea timp sa perfectionati superarmele voastre, cand
intreaga omenire va fi disparuta in afara de voi... Dar ai fost putin prea smecher,
asa-i? I-ai speriat pe Doogi putin prea tare. Si acum nu veti mai avea sansa de a
va construi superarmele.
Lingo se intoarse spre Palmer cu fata convulsionata de ras.
Asadar si tu ai crezut-o! Ma felicit. Jay, toate superarmele acelea nu ti-au fost
familiare? Nu sunau exact ca nonsensurile pe care le debiteaza sectia de propaganda
a Confederatiei? Ar trebui sa sune astfel pentru ca au fost luate cuvant cu cuvant
din propaganda Confederatiei. Toate si fiecare dintre ele nu sunt decat minciuni.
Nici peste secole nu va fi cineva in stare sa fabrice asemenea arme. Da-mi voie sa-
ti spun, Jay, ca patru sute de nave de razboi Duglaari ar zdrobi cu usurinta
planeta Sol, darmite patru mii.
Si ce naiba gasesti de ras in asta? Deci totul a fost un bluf, ca sa-i faci pe
Doogi sa creada ca Sol e imbatabil, si arma s-a intors impotriva ta. Doogi vor
ataca acum Sol cu forte de zece ori mai mari decat ar fi necesar ca sa va rada.
Deci recunosti ca ti-ai sapat singur groapa.
Ah, Jay, sunt convins ca esti capabil de o gandire mai subtila. Ai auzit vreodata
de Fratele Iepuras?
De cine?
De Fratele Iepuras. E o veche legenda populara pamanteana. Fratele Iepuras era un
Urechila machiavelic, care locuia intr-un maracinis ghimpos. Intr-o buna zi, din
neatentie, iepurasul a fost prins de marele sau dusman. Fratele Vulpoi. Fratele
Vulpoi s-a amuzat sa-i insire o lunga lista de grozavii si de torturi la care avea
sa-si supuna victima. Dar in locul reactiei la care se asteptase adica spaima si
ura bietul Frate Vulpoi se pomeni ca Fratele Iepuras ii multumea din inima pentru
marea lui generozitate. In cele din urma. Fratele Vulpoi ceru sa-i spuna de ce-i
multumeste pentru promisiunea de a-l jupui de viu pe Fratele Iepuras, si a-l praji
in ulei, La care, eroul nostru i-a raspuns: "Mi-ai promis numai c-o sa ma jupoi de
viu, o sa ma prajesti in ulei si o sa ma mananci. Iti multumesc. Frate Vulpoi! Asta
inseamna ca n-o sa ma arunci inapoi in cumplitul acela de maracinis ghimpos."
Si? Ce legatura are asta cu...
Zau asa, Jay! Nu poti ghici ce-a facut Fratele Vulpoi? Bineinteles ca l-a aruncat
pe Iepuras inapoi in maracinisul lui. Adica exact ce urmarise desteptul nostru
Urechila.
Vrei sa spui... raspunse Palmer cu gura cascata.
Pai ce altceva? urma Lingo ranjind si dand din umeri. De la inceput si pana la
sfarsit totul s-a petrecut conform planului nostru.
Ofta, se incrunta si il privi pe Palmer cu o expresie stingherita, trista.
Si din acest punct de vedere vreau sa te rog sa ma ierti, Jay. Ne-am folosit de
tine. Si tu faceai parte din plan. Nu te-ai intrebat nici un moment de ce naiba
aveam nevoie de un asa-zis ambasador din Confederatie? In fond, din moment ce, asa
cum i-am spus lui Kurowski, toata povestea cu predarea nu a fost decat un siretlic
pentru a ajunge la Kor, am fi putut fabrica noi si un ambasador.
Dar n-a fost un siretlic! Ati planuit intr-adevar sa predati Confederatia, asa
incat aveati nevoie de un ambasador,
Nu fi copil, raspunse Lingo cu asprime, clatinand din cap. Crezi intr-adevar ca
Confederatia ar fi onorat promisiunile tale de predare? Bineinteles ca nu, inca un
milion de ani! Si ne socotesti pe noi atat de idioti incat sa fi crezut ca tu vei
fi de acord pe loc cu predarea armelor? Jay, aveam nevoie de tine ca sa faci exact
ce-ai facut.
Cum? Aveai nevoie de cineva care sa sara la tine sa te omoare?
Intocmai. Asta urma sa faca situatia mai credibila. Era nevoie sa ne asiguram ca
Doogii vor crede intr-adevar ca zvarlim Confederatia in gura lupului. Si unicul
chip de a-i convinge pe ei, era sa te convingem pe tine, si tu sa te comporti in
consecinta. Da-mi voie sa te felicit, Jay. Ai jucat perfect rolul ambasadorului
Confederatiei tradat.
Crede-ma, Lingo! N-am jucat teatru.
Desigur ca nu. Asta si urmaream. Daca ai fi jucat teatru, n-ai fi fost nici o
clipa in stare sa-i amagesti pe Doogi. Era necesar sa te crezi intr-adevar tradat.
Dar de ce?
Pentru ca totul sa fie mai credibil, repeta Lingo rabdator. Cand ai sarit la
mine, Korul a fost convins ca suntem intr-adevar gata sa-i predam Confederatia
Umana. Si din moment ce a fost convins de acest lucru, sau, mai bine zis, din
moment ce Sfatul inteleptilor a fost convins, restul nu era decat o chestiune de
logica. Fortareata Sol si-a luat mana de pe Confederatie. Deci, Fortareata Sol
foloseste predarea Confederatiei numai pentru a castiga timp. Deci Fortareata Sol
are nevoie de acest timp. Deci superarmele de care au vorbit sunt in proces de
fabricare. Deci, datoria Imperiului Duglaari este aceea de a nu-si asuma riscuri,
asa incat trebuia sa-si schimbe planurile si sa atace imediat Fortareata Sol, fara
sa astepte intai distrugerea Confederatiei.
Vrei... vrei sa spui ca scopul acestei misiuni era sa-i determine pe Doogi sa
atace Fortareata Sol?
Ca sa fiu mai precis, raspunse Lingo sec, scopul nostru era sa-i determinam pe
Doogi sa atace Fortareata Sol cu forte covarsitoare.
Aceasta explica totul. Palmer era cutremurat. Toate nedumeririle se elucidau.
Solarienii indrugasera Adunarii Generale o poveste improbabila pentru a putea
obtine un ambasador Confederal. Aveau nevoie de un ambasador pentru a-l convinge pe
Kor de alta minciuna. Korul si Sfatul inteleptilor trebuiau sa creada minciuna
despre superarme pentru a ataca imediat Fortareata Sol.
Totul se potrivea din punct de vedere logic. Dar in ansamblu era o nebunie!
Dar de ce, Lingo, de ce? Ce-ati realizat prin asta? Doar distrugerea Fortaretei
Sol!
Ce-am realizat? replica Lingo zambind cu viclenie Ceea ce nimeni nu a fost in
stare sa realizeze pe parcursul a trei secole. Gandeste-te, omule, gandeste-te!
Timp de trei sute de ani Doogii au purtat razboiul in maniera lor. Au pornit de la
avantajul unui numar superior de nave, si au fost foarte grijulii sa nu riste acest
avantaj. Niciodata n-au pus la bataie mai mult de trei sute de nave intr-o lupta.
Sigur ca nu. De altfel, nici noi. Nici un sistem solar nu merita sa risti trei
sute de nave. Navele sunt cele care conteaza intr-un razboi ca asta.
Exact, Jay, exact. Doogii au aranjat totul dupa interesele lor: un razboi de
uzura, un razboi in care conteaza numarul respectiv de nave, un razboi pe care I-au
pornit avand un simtitor avantaj numeric. Avantaj pe care prietenii nostri atat de
logici n-au riscat niciodata sa-l pericliteze. A fost tot timpul razboiul lor, in
conditiile lor. Pana acum!
Tot nu inteleg. Daca patru mii de nave vor ataca Fortareata Sol va fi un lucru in
favoarea noastra?
Haide, Jay, foloseste-ti mintea! Niciodata pana acum n-au riscat Doogii macar o
zecime din ce vor risca acum. Pentru prima data in istoria Razboiului i-am fortat
sa lupte in conditiile dictate de noi. Nu va mai fi un, razboi de uzura, un razboi
pe care suntem sortiti sa-l pierdem. I-am manevrat astfel incat sa mizeze intregul
rezultat al razboiului intr-o singura batalie. Ce se va intampla daca intreaga
flota de patru mii de nave care ataca Sol va fi nimicita?
Ar... ar... ar schimba intregul curs al razboiului. Roata s-ar intoarce. Am avea
noi avantajul numeric in materie de nave. Ar fi razboiul nostru.
Brusc, Palmer sesiza imensitatea faptului. Soarta intregii rase umane depindea de
cele ce se vor intampla cand uriasa armata a Doogilor va ataca Fortareata Sol. Daca
Sol va fi distrus. Confederatia isi va pierde orice elan de lupta si Duglaari ii
vor matura cu cea mai mare usurinta. Dar daca flota Duglaari va fi distrusa de
superarmele Solariene... superarme?... Superarme? Dar... dar...
Dar superarmele voastre nu exista! exclama Palmer. Totul a fost minciuna! Singur
ai spus-o! Nu exista nici o superarma. Doar... doar ai spus ca patru sute de nave
Duglaari ar putea invinge cu usurinta fortele din Sol!
Asa am spus. Si cifra nu e deloc exagerata.
Atunci n-ai facut decat sa asiguri infrangerea? Doogii vor anihila Fortareata Sol
si...
Ah, il intrerupse Lingo cu un suras enigmatic in care se citea si triumf si...
aproape regret, dar exista o arma pe care o treci cu vederea. O arma pe care si
Korul a desconsiderat-o. O arma care a existat tot timpul.
Tot timpul? Ce anume?
Lingo isi intoarse capul si incepu din nou sa scruteze misterioasa invartejire a
Spatiului-Staza prin care nava isi croia drum cu o viteza mult mai mare decat cea a
luminii, grabind spre intalnirea sa cu Armageddon. Culoarea i se retrasese din
obraji si cand vorbi, cuvintel lui pareau incarcate de amaraciune.
Ce alta poate fi? Ce alta decat Fortareata Sol?

XI
MAX SI LINDA se miscau in tacere in jurul mesei telecinetice. Robin si Dirk se
aflau impreuna in cabina de control, retrasi in ei insisi, asa cum fusesera tot mai
des in timpul ultimei saptamani. Fran Shannon sedea trantita intr-un fotoliu,
rasfoind o carte de poezie. Ortega se invartea pe langa bar.
Efectul de ansamblu era o imbinare de nerabdare si de presimtiri negre, asemenea
pacientului cu dureri cumplite de dinti care asteapta randul la dentist. Modul de
viata al Grupului Organic Solarian se schimbase, se adaptase la un sentiment nou,
capricios, care plutea in atmosfera.
Lui Palmer ii venea greu sa defineasca deosebirile era vorba de un efect de
ansamblu alcatuit dintr-o sumedenie de schimbari subtile: felul in care Max si
Linda petreceau tot mai mult timp privindu-se in tacere, comunicand fara cuvinte,
adanc absorbiti de impletirea dintre gandurile lor; felul in care Robin si Lingo se
retrageau tot mai des, si tot mai mult timp pentru a fi impreuna, singuri; felul in
care Fran Shannon incerca, fara succes, sa evadeze in lectura; felul in care Ortega
parea incarcat de o energie nervoasa, lipsita de debuseu.
Si totusi, Solarienii continuau sa constituie un Grup. Dar, intr-un fel,
trasaturile lor psihice individuale suferisera o schimbare, si reactia de ansamblu
a Grupului se modificase in consecinta. Comuniunea dintre ei era aceeasi, dar acum
semana cu intimitatea dintre doi soti in varsta, care impart intre ei mai curand
tacerile decat cuvintele.
Privit din afara, efectul era innebunitor si Palmer isi simtea nervii si mai
incordati.
Raul, ce se intampla aici? intreba el luand cu nervozitate un pahar de pe bar si
ciocanindu-1 eu unghia degetului mare.
Ce-ai spus? murmura Ortega trezit brusc dintr-o reverie intima. O, nimic, Jay...
eram pierdut in ganduri.
Nu la asta m-am referit, si stii si tu. Toata lumea e atat de rezervata, toti
sunt atat de cufundati in ei insisi.
Nici tu nu esti nepasator si ferice.
Ma rog, peste cateva saptamani urmeaza sa se decida soarta intregii omeniri. E
greu sa accepti ideea bataliei decisive. Dupa ce ti s-a bagat in cap ca razboiul va
mai dura cel putin inca un secol.
Si s-ar putea sa dureze, spuse Ortega turnandu-si putin whisky. De fapt, e cert
ca va dura, indiferent de ce-o sa se intample. Chiar daca Doogii pierd patru mii de
nave, inca mai raman cu trei mii. Nu trebuie sa presupunem ca Imperiul Duglaari o
sa se vestejeasca pur si simplu si o sa se pulverizeze. Se vor afla exact in
situatia in care se gaseste Confederatia azi adica vor sustine o disperata
actiune de rezistenta intr-un razboi pe care nu-l pot castiga; si vor pierde
sistemele solare, unul cate unul... Da, probabil ca va mai dura un secol. Dar cu
marea deosebire ca noi vom fi cei siguri de victoria finala.
Daca Doogii rad Fortareata Sol de pe fata Universului, spuse Palmer,
Confederatia, din punct de vedere militar, nu va sta mai rau decat sta acum.
Infrangerea va fi pur psihologica, dar ei vor continua sa lupte, descurajati, inca
vreo cateva decenii bune.
Ei? intreba Ortega inaltandu-si sprancenele. Vorbesti despre ei? Nu mai spui noi?
Toarna-mi si mie o bautura, Raul. Da, am spus ei. Cat despre mine, nu mai stiu
cine sau ce sunt. Am petrecut prea mult timp in tovarasia voastra. Cunosc prea
multe despre adevarata natura a Doogilor si despre razboi, ca sa ma mai pot simti
un cetatean confederal oarecare. Robin mi-a spus ca m-am schimbat, urma el
sorbindu-si bautura, si cand m-am analizat indeaproape, am ramas intr-adevar
surprins. Nu-mi place sa recunosc, dar Confederatia are realmente ceva... naiv si
incomplet. Nu mai pot simti ca fac parte, suta la suta, din ei.
Orasul Pentagon, murmura Ortega.
Ce?
Orasul Pentagon. Intruchipeaza tot ce-i mai rau in intreaga Confederatie Umana.
Nu-ti aminteste acum de un alt loc?
Vai de mine... da. Imi... Imi aminteste de Duglaar! De sala Sfatului
Inteleptilor. Intr-un mod mai putin categoric, e la fel de urat, la fel de
functional, si...
Si la fel de "capat mort". Specializarea, Jay, specializarea. E o lege a
evolutiei: o specie, cu cat devine mai specializata, cu atat se apropie de
extinctie. Ce se va intampla dupa sfarsitul razboiului, presupunand ca Doogii vor
fi nimiciti? Ce va mai fi atunci? Confederatia Umana, intocmai ca o imitatie
ieftina a Imperiului Duglaari, s-a specializat doar pentru razboi in toate
domeniile: economic, stiintific, psihologic. Chiar si religios: unica "religie" a
Confederatiei este mitul Fortaretei Sol: o religie strict razboinica. Singurul
lucru care tine Confederatia inchegata este razboiul. Nici macar nu exista un
Guvern al Confederatiei ca atare, ci doar Comandamentul Militar Uman Unificat. Care
nu poate supravietui in vreme de pace.
E adevarat, recunoscu Palmer golindu-si paharul. Viitorul Umanitatii e Fortareata
Sol, daca mai exista cumva un viitor . Am simtit tot timpul acest lucru, dar mi-a
fost teama sa-l recunosc chiar in sinea mea. Oamenii vostri au ceva... Un nou gen
de umanitate, bazat pe ceea ce este uman in rasa umana. Confederatia este intr-
adevar un capat mort, o negare a ceea ce face ca omul sa fie om. As dori doar...
Ce ai dori, Jay?
Palmer ofta. Parea ca inauntrul lui se rupsese un zagaz si ape adanci izbucnisera
la suprafata.
As dori sa pot face parte si eu din aceasta umanitate, Raul. Stiu ca ati incercat
sa ma ajutati in acest sens, si acum cel putin sunt in masura sa apreciez ce ati
incercat. Dar nu merge; sunt mult prea integrat in Confederatie. Am trait prea
multi ani intr-o civilizatie diferita, si nu pot deveni parte din ceea ce sunteti
voi... Si totusi, acum cand am simtit gustul a ceva mai bun, nu mai pot face parte
nici din ceea ce reprezinta Confederatia. Sunt singur, Raul. Sunt cel mai singur om
din Galaxie. Stiu prea multe, si stiu prea putine... La naiba, mai toarna-mi o
bautura! Una mare.
Ortega reumplu paharul lui Palmer pana la buza, apoi si-l reumplu si pe al lui.
Nu, Jay, raspunse privind in adancurile paharului, iarasi nu ai dreptate. Nu noi
suntem viitorul. Nu putem fi. Noi nu suntem decat cinci miliarde, ori Confederatia
numara doua sute de miliarde de cetateni. Noi nu putem fi decat o samanta, un
germene, inceputul a ceva. Noi trebuie sa ne lasam absorbiti de totalitatea rasei
umane, ceea ce va reprezenta o mutatie favorabila. Noi nu suntem rasa umana a
viitorului ci suntem un lucru nou care trebuie sa devina parte din rasa umana.
Isi goli paharul si se uita fix la Palmer. Avea in ochi un licar aproape de
invidie.
Tu esti viitorul, Jay.
Eu? Eu nu fac parte din nimic. Nu sunt Solarian, si nu mai fac parte nici din
Confederatie. Eu nu sunt nicaieri.
Viitorul nu-i niciodata nicaieri, Jay. Fapturile care au fost smulse din mediul
lor familiar sunt cele fortate sa evolueze. Si viitorul e intotdeauna singur.
Primul peste azvarlit de mare pe uscat, si care a putut trai indeajuns ca sa se
inmulteasca, a fost singur. Prima maimuta care a coborat din copac a fost singura.
Primii oameni care au colonizat planetele au fost singuri. Nici o schimbare n-ar
putea avea loc daca n-ar exista cineva care simte ca nu mai poate face parte din
ceea ce a fost pana atunci.
Nu-i o viziune prea comoda asupra universului, Raul.
Nu-i un univers prea comod, Jay. Nu a fost construit de tine sau de mine sau
macar de primul Kor al Imperiului Duglaari. Universul nu se sinchiseste absolut
deloc de comoditatea ta, Jay. Si, iarta-ma te rog sau chiar daca n-ai sa ma ierti
afla ca nici noi nu ne sinchisim.
Ce vrei sa spui? In ce masura e vina voastra?
Consideri ca nu e? ofta Ortega. Jay, cand am hotarat sa luam cu noi un ambasador
din Confederatie, am cautat sa fie ceva mai mult decat o simpla pacaleala. Ce mai,
din punctul asta de vedere, Kurowski ar fi fost mai bun in rol decat tine. Si fii
convins ca l-am fi putut sili pe Kurowski sa vina cu noi, daca am fi vrut-o cu
adevarat. Dar noi n-am dorit un Kurowski. Iti aduci aminte, cand am coborat prima
oara pe Olympia III, cum au scormonit Max si Linda mintile voastre, ale tuturor? Nu
era o simpla curiozitate; ei cautau ceva. De fapt, te cautau pe tine. Cautau un
individ potential care era contrariat, care se impotrivea. Cautam un om capabil sa
treaca prin schimbari semnificative si-ti dai cred seama ca asa ceva nu
intalnesti pe toate drumurile in Confederatie. Ca sa vorbesc pe sleau, cautam
cobaiul potrivit. Tu ai fost un experiment, Jay. Si daca asa ceva te consoleaza,
afla ca ai fost un experiment reusit.
Cuvintele lui Ortega erau muscatoare ca insusi frigul spatiului.
Ce tot vorbesti? intreba Palmer taios. Dar stia prea bine, si stia ca stie.
Ortega incuviinta din cap, de parca ar fi raspuns gandurilor lui Palmer si nu
cuvintelor lui. Parea a nu fi in stare sa-i intalneasca privirile.
Trebuia sa aflam daca fiintele omenesti din Confederatie sunt capabile de
schimbare, capabile sa accepte acel element nou care ne-a facut pe noi sa devenim
parte din omenirea intreaga, rosti Ortega cu incetineala. Daca ar fi ca rasa umana
sa redevina un tot unitar, atunci e necesar sa existe oameni care sa fie detasati
si de Confederatie si de Sol, oameni care sa nu fie nici Solarieni, si nici prinsi
in acel capat mort care a ajuns Confederatia. Oameni ca tine, Jay. O punte intre
noi si restul rasei umane. Grupul Organic este unitatea sociala a viitorului dar
oamenii prea adanc integrati intr-un asemenea grup nu-l pot aduce altora care nu-l
cunosc. Pe de alta parte, cineva prea integrat in Confederatie nu poate intelege ca
aceasta trebuie sa se schimbe. Da... asta esti tu, Jay; o punte. O punte intre
trecut si viitor. Fie ca-ti place sau nu, asta am facut noi din tine.
Presupun ca ar trebui sa va urasc, riposta Palmer, Dar realmente nu o mai pot
face. Va inteleg prea bine, insasi Fortareata Sol e un experiment, nu-i asa?
Experimentul lui MacDay. Si daca ai sa ma intrebi, socotesc ca MacDay a fost mai
crud cu voi decat ati fost voi cu mine. Pentru ca el nici macar nu stia prea bine
ce incearca sa faca. V-a fortat sa va schimbati, dar nu stia in ce anume. Si voi
ati fost niste cobai, Raul.
Cred ca da, rase Ortega. Poate ca, intr-un fel sau altul, toate fiintele omenesti
sunt niste cobai. Daca nu cobaii nostri, sau ai lui MacDay, atunci ai
evolutionistilor. Bun venit in clubul nostru, frate cobai!
Ii intinse mana, si Palmer i-o lua, Ortega reumplu paharele:
Sa bem pentru toti cobaii, trecuti, prezenti si viitori.
Daca mai exista un viitor, sublinie Palmer golindu-si paharul. Lua sticla si mai
turna un rand. Inca un toast, spuse el ridicand paharul; Pentru acasa oriunde ar fi
aceasta.
Ortega isi lasa cu zgomot paharul pe tejgheaua barului, O umbra ii intunecase
chipul.
Nu vreau sa beau pentru asa ceva, spuse el cu raceala,
De ce?? Doar te intorci acasa, nu? Acasa in Sol, acasa pe pamant. As dori...
Nu dori! ii curma Ortega vorba. Nu dori cand nu stii ce-ti doresti. Eu as dori sa
nu ne intoarcem acasa. As dori sa mergem oriunde in alta parte dar nu in Sol.
Acasa... Esti mai fericit cand nu ai un camin, Jay. Acasa e numai un loc pe care
trebuie sa-l parasesti,
Te gandesti la Flota Duglaari? Dar voi i-ati determinat pe Duglaari sa atace Sol
in primul rand. Lingo mi-a vorbit ceva despre adevarata superarma.
Da, arme... spuse Ortega cu amaraciune. Numai ca nu are nimic super in ea, Jay.
Cine nu da nimic, nu capata nimic. Fiecare victorie are un pret, si cu cat e mai
mare victoria, cu atat mai scump pretul. Si uneori, trebuie sa platesti pretul
inainte, cu speranta ca bunurile iti vor fi livrate,
Isi termina bautura si iesi din spatele barului.
Mi-a pierit brusc orice chef de discutie, spuse Ortega. Ma duc in cabina de
control sa mai verific cate ceva.
Si il lasa pe Palmer singur, sa priveasca nedumerit la paharul gol.

Plutea in atmosfera ceva derutant, ceva ciudat, pe langa stranietatea obisnuita a

Solarienilor, ceva cu care Palmer se familiarizase mai mult sau mai putin. Iesind
din cabina lui si indreptandu-se spre sala comuna, era convins ca va gasi aceeasi
ambianta. Cu fiecare zi, nava se apropia tot mai mult de Sol. Totusi, in loc ca
buna dispozitie a Solarienilor sa creasca pe masura ce se apropiau de camin, se
lasau din ce in ce mai coplesiti de o bizara ingandurare sumbra.
Se manifesta printr-o suta de mici semne: discutiile banale, purtate in soapta, in
timpul meselor, alegerea muzicii redate de combina, felul in care se intristau in
cele mai neasteptate momente ale zilei, felul in care ii vorbise Ortega in acea zi
la bar...
Orice-ar fi fost, era ceva ce nu putea sau nu voiau sa impartaseasca cu el. Se
lasase ca un zid intre ei, si orice incercare a lui de a-l strapunge fusese
intampinata cu o blanda respingere.
Din anumite motive ale lor, Solarienii ii ascundeau ceva.
"Ma rog, isi spuse Palmer intrand in sala comuna, orice-ar fi, nu mai poate dura
mult, pentru ca numai o zi ne mai desparte de Sol."
Privi prin sala. Lumina era ciudat de slaba. Max si Linda sedeau pe canapea,
comunicand mut intre ei. Fran Shannon cotrobaia distrata prin biblioteca. Robin
statea in picioare langa combina. Ii facu un semn din cap, deschise combina si se
tolani intr-un fotoliu. Palmer se aseza langa ea.
Era gata sa-i adreseze o banalitate, cand muzica pe care o alesese ea ii capta
atentia. Era un gen de muzica cum nu mai auzise niciodata, salturi nebunesti de la
o tema la alta, de la o melodie la alta, de la un stil la altul Pana si
instrumentele care o interpretau pareau sa se schimbe la fiecare cateva note: de la
instrumente de coarde clasice la ghitara si banjou, de la tam-tamuri primitive la
instrumente de percutie orchestrale, de la flaut si toba la sunetele unor
instrumente pe care nu le mai auzise niciodata. Cheia, tonalitatea, intreaga
expresivitate a piesei pareau sa se schimbe la fiecare cateva secunde.
Muzica era ba simfonica, ba folk, ba electronica... un amalgam din toate genurile
muzicale pe care Palmer le ascultase vreodata, ba chiar si mai multe. Si totusi
exista o ciudata unitate, de parca intreaga diversitate a elementelor fuziona intr-
un tot cuprinzator.
Ce e asta? o intreba pe Robin.
Fata parea pierduta in ascultare, cu privirile atintite in gol.
Robin, o striga el, Robin ce bucata e asta?
Se intoarse incet spre el, de parca ar fi desteptat-o dintr-un vis intens,
invaluitor.
E o piesa compusa recent. Cu cateva luni inainte de am plecat din Sol. Se numeste
Cantecul Pamantului.
Muzica se revarsa in continuare si abia acum Palmer incepu s-o inteleaga.
Compozitorul, din ratiuni stiute numai de el, incercase sa capteze intreaga muzica
din planeta-vatra a Omului, muzica tuturor timpurilor si tuturor locurilor, intr-o
piesa caleidoscopica, ce oglindea intregul patrimoniu muzical al unei planete atat
de diversificate.
Si s-ar fi spus ca, in mare masura, reusise. In timp ce muzica unduia ca un
cameleon nervos, Fran Shannon se indrepta spre orga de mirosuri si incepu sa
pianoteze pe clape, insotind melodiile cu miresme, acorduri de parfum in armonie cu
fiecare schimbare de ton muzical, astfel incat efectul de ansamblu era cel al unei
odisei audio-olfactive ce te plimba prin toate civilizatiile, rasele si popoarele
care si-au impartit intre ele, de-a lungul mileniilor, planeta numita Pamant.
Palmer nu gustase prea mult pana atunci simfoniile de sunet sau de arome, dar acum
era transportat, purtat de fluxul imbinat al muzicii si parfumurilor. Flaut si
padure de stejar... cimpoi si flori de camp... ghitara, castaniete si miros de
usturoi si de sofran... In continua schimbare, tot mai repede, curgand unele in
altele, topindu-se, imbinandu-se, recombinandu-se.
Palmer isi muta privirea la Max si la Linda. Se desprinsesera din comuniunea lor
telepatica si ascultau acum muzica tumultuoasa, muzica mirosurilor Pamantului,
distilarea unor milenii de istorie si a mii de culturi, o mostenire mai bogata si
mai complexa decat toate civilizatiile tuturor planetelor din Confederatie la un
loc. Dar expresiile zugravite pe chipurile lor nu concordau cu undele scanteietoare
de mirosuri si sunet. Colturile gurii li se lasasera in jos, ochii le erau umezi de
lacrimi.
Palmer se intoarse spre Robin. O vazu muscandu-si buza de jos. Mainile ii erau
inclestate. Plangea.
Apoi muzica incepu subtil sa se modifice, si mirosurile odata cu ea.
I-ar fi fost cu neputinta lui Palmer sa spuna cand incepuse modificarea, sau in ce
anume consta aceasta. Trecerile de la un stil la altul, de la un instrument la
altul, de la un specific cultural la altul devenira treptat mai rapide. La un
anumit punct, fluxul vertiginos de sunete si arome trecu pragul care desparte
stralucirea de exaltare.
Se schimba si calitatea benzii, de parca fusese inregistrata la o anume viteza,
reinregistrata apoi la o viteza mai mare, si apoi din nou incetinita. Efectul era
acela de delicatete, exaltare si de vaiet indurerat.
Si Fran isi schimbase ritmul la orga de mirosuri pentru a se tine in pas cu
cascadele muzicii. Miresmele veneau acum mult prea repede, amestecandu-se unele cu
altele in combinatii stranii si ingretosatoare. Mirosuri obisnuite, inofensive,
chiar placute, se combinau in duhori patrunzatoare, oribile miasma putreziciunii,
izul pierzaniei, duhnirea mortii.
Intr-un fel, veselul caleidoscop de sunete si mirosuri se prefacuse intr-un bocet
funebru, deznadajduit, exaltat, interpretat de trei ori mai repede. Intreaga
compozitie evoca acum ultimele momente ale unui om care se ineaca o intreaga
viata de impresii, senzatii amintiri, care se caznesc cu deznadejde sa se inghesuie
in cateva clipe trecatoare...
Mai repede, tot mai repede se invartejeau sunetele si mirosurile, pana atinsera
apogeul unui tipat hidos de groaza si de naruire, si al unei duhori inecacioase
dominatoare, de moarte si putreziciune; pana cand Palmer nu mai putu sa indure,
pana incepura sa-l doara urechile si sa i se convulsioneze stomacul.
Si apoi, deodata abrupt, prin surprindere... tacere.
Tacere nestirbita, atat de grea, atat de mormantala, atat de vuitoare incat parea
insusi glasul mortii.
Cateva momente lungi, Palmer ramase impietrit. Ce a putut determina pe cineva sa
scrie asemenea compozitie? se intreba el buimac. Era o opera de incredibil geniu
dar si de incredibila oroare. Si cum se numea? Cantecul Pamantului?
In cele din urma. Palmer se intoarse spre Robin.
Ce... Ingaima el... pentru ce?
Robin isi intoarse spre el fata pe care siroiau lacrimile.
Jay... Incepu ea. de m-as stradui un milion de ani tot n-as gasi cuvintele pentru
a-ti explica. De...
Brusc. Raul Ortega isi baga capul pe usa.
Veniti cu totii! striga el. Veniti in cabina de control, Am ajuns! E timpul sa
iesim din Spatiul-Staza.

Palmer se ridica si porni pe coridor, in urma lui Ortega. alaturi de Max, Linda si
Robin. Cei sase Solarieni se apropiau de casa desi devenise limpede ca, dintr-o
ratiune obscura, nu se bucurau de aceasta reintoarcere.
Dar el unul urma sa vada ceea ce nici o fiinta vie din Confederatie nu vazuse inca:
sistemul solar originar al Omului, Sol; planeta-mama a Omului, Pamantul.
De doua sute cincizeci de ani incoace nici o expeditie Confederala nu incercase sa
patrunda in granitele sistemului Sol. Ultima expeditie, care avusese loc cu doua
secole si jumatate in urma, nimerise intr-un vast camp de mine care incercuia
sistemul, ca un glob de moarte sigura. Incepand imediat dincolo de orbita planetei
Pluton; mine automate cu laser, ca acelea folosite de Doogi; mii de bombe
termonucleare cu o raza de actiune de cinci sute de mile; mine de fragmentare care
puteau umple zece mile cubice de spatiu cu particule microscopice de carborundum
distrugator de metale.
Jumatate din expeditie fusese nimicita in incercarea de a strapunge campul de mine.
Restul se intorsese fara sa fi atins orbita planetei Pluton, dar nu inainte de a fi
intrezarit fortele armate Solariene, care asteptau gata sa pulverizeze orice nava
care, prin cine stie ce noroc, ar fi reusit sa se strecoare prin campul de mine.
Navele Solariene fusesera construite, in mod evident, fara generatoare de Camp de
Staza, pentru ca erau atat de uriase, incat ar fi fost o imposibilitate matematica
sa creezi un Camp de Staza destul de mare ca sa le cuprinda. De fapt, erau un fel
de gigantice generatoare de Fronturi de Comanda care, virtual, puteau avea orice
dimensiuni adica, arme perfecte de aparare. Nefiind destinate sa paraseasca
vreodata propriul sistem; nu existasera limite de dimensiune in construirea navelor
sau a generatoarelor de Front de Comanda, limite dictate de capacitatea de
cuprindere a Campului de Staza. Alaturi de campul de mine, aceste nave-mamut
asigurasera inexpugnabilitatea sistemului Sol in fata fortelor Confederatiei.
Si acum, in sfarsit, un general Confederal avea sa patrunda liber in inima
Fortaretei Sol, chiar pe Pamant.
Palmer intra in cabina de control, zambind ironic in sinea lui. Ce n-ar fi dat,
doar cu cateva saptamani in urma, pentru un asemenea prilej! Si acum, i se parea
lipsit de orice sens. Soarta rasei umane avea sa se decida chiar aici, si nu de
catre Confederatie, ci de Solarieni. Daca ar fi sa scape cu viata si sa poata
comunica alor lui cate ceva din secretele pe care avea sa le invete aici, aceste
secrete vor fi devenit pana atunci lipsite de orice valoare. Si daca Confederatia
ar fi putut inca face uz de asemenea secrete, ar fi insemnat ca el sa nu mai fie in
viata pentru a le putea comunica...
Ei, Jay, spuse Lingo, peste un minut vei vedea insasi Fortareata Sol. Banuiesc ca
n-ai visat niciodata asa ceva.
In nici un caz n-am visat s-o vad in asemenea circumstante.
Treizeci de secunde, Dirk, anunta Fran Shannon. Douazeci... zece... cinci...
patru... trei... doi... unu... acum!
Lingo apasa pe buton. Involburarea Spatiului-Staza disparu, si aparura stelele,
rosii, albastre, galbene.
In centrul cercului rosu care indica linia de zbor a navei, se afla o stea galbena
luminoasa, cel mai stralucitor punct de pe ecranul panoramic.
Un suspin ciudat, unanim, le scapa Solarieni lor, in timp ce se uitau cu tristete
la astrul galben.
Si Palmer privi prima oara astrul-vatra a Omului, speranta pierduta a unei
umanitati sfasiata de razboaie, Fortareata Sol.
Nu era decat inca un astru de tip G; de fapt, ar fi putut sa fie Dugl. De la
distanta aceasta nu le-ai fi putut deosebi, iar Sirius, in departare, era aproape
la fel de luminos. Un astru obscur, de marime mijlocie, intr-o parte excentrica a
Galaxiei, pierdut in oceanul de mingi de gaz similare.
Dar insemna acasa.
Palmer era surprins de propriile lui sentimente. Nu vazuse niciodata pana atunci
acest astru galben; nu se apropiase vreodata de el nici macar la o distanta de
saptezeci de ani lumina. Se nascuse pe planeta a patra din Brycion, un astru care
nici nu era macar vizibil de pe pamant. Nici un atom din trupul sau nu simtise
vreodata caldura planetei Sol,
Si totusi, acest astru obisnuit, mijlociu, i se parea mai luminos decat era in
realitate; lumina lui parea mai bogata, mai benefica, de parca insusi Sol l-ar fi
intampinat la reintoarcerea acasa pe acest fiu al sau de mult ratacit.
E... e frumos... baigui el in nestire.
Nu-i decat inca un astru de tip G, se rasti Lingo la el pe neasteptate, cu o voce
incarcata de amaraciune. Nu-i decat o minge de gaz in plus.
Cum poti sa spui asa ceva, omule? striga Palmer. Doar e Sol! Caminul rasei umane.
Caminul nostru. Nu simti nimic pentru el?
Nu simt...?
Lingo ramase tacut si nimeni nu parea sa aiba chef de vorba. Cei sapte se uitara un
moment lung la Sol, si Palmer avu impresia ca vede o lacrima prelingandu-se pe
obrazul Lindei Dortin. Max stranse mana Lindei si Robin se rezema de umarul lui
Lingo.
Nu-i decat inca un astru de tip G, repeta Lingo cu nefireasca asprime. Mai sunt
inca un miliard de astri exact ca asta, asa ca n-are rost sa creem tot felul de
fantezii.
Glasul ii tremura usor.
Deschideti Frontul de Comanda, ordona cu raceala, in scurt timp intram in orbita
lui Pluton. Jay, incearca sa furi secretele militare.
Gluma cazu in gol.
Pe masura ce nava isi accelera viteza, Palmer observa ca spatiul din jur era ticsit
de mine erau poate un miliard de mine de jur imprejurul Fortaretei Sol, pentru ca
numai in spatiul limitat al ecranului lor putea numara cel putin o duzina.
Cand trecura razant pe langa o mina, Palmer vazu ca erau de tipul tun laser, guri
care se proiectau in toate directiile si antene de toate felurile tasnind pe
intreaga suprafata globulara. Fireste, mina nu avea sa se descarce era probabil
programata sa deosebeasca navele Solariene. Dar...
Ceva nu era in regula. In mod normal feluritele dispozitive de senzori si antenele
erau mobile, montate astfel incat sa controleze spatiul in toate directiile,
maturand cu razele lor laser si radar toti cuadrantii si receptand informatii de
pretutindeni.
Dar acum antenele nu se miscau, erau imobile. Mina era moarta, dezactivata.
Mina asta-i defecta, ii murmura Palmer lui Lingo. Ar trebui sa raportezi.
Lingo nu-i raspunse.
Cand se apropiara de orbita lui Pluton, trecura pe langa alta mina. Si aceasta era
moarta.
Alta mina defecta, exclama Palmer. Ce s-a intamplat?
Nu s-a intamplat nimic, Jay. Nu sunt defecte. Toate minele au fost dezafectate,
cu exceptia satelitilor cu indicatoare fotografice de pozitie, raspanditi in tot
sistemul, pentru a ne oferi instantanee vizuale din oricare loc am dori sa-l
examinam mai indeaproape.
Cum? Dar Doogii...
Lingo facu o grimasa si explica:
Campul acesta de mine nu a fost niciodata destinat sa respinga un atac concentrat
a patru mii de nave de razboi. Exista cateva metode prin care un numar atat de mare
de nave si-ar putea croi drum printre mine. Asta a vrut sa spuna Sfatul
inteleptilor cand a declarat ca este o imposibilitate matematica ca un sistem solar
sa poata rezista atacului a patru mii de nave.
Intram in orbita lui Pluton, anunta Fran Shannon.
O.K. da-mi un indicator in jurul lui Saturn.
Un cerc mic aparu in jurul unui punct de lumina abia vizibil. Lingo manevra nava
astfel incat cercul mic sa se centreze in interiorul cercului mai mare ce indica
linia de zbor.
De ce mergem in Saturn? intreba Palmer.
Nu mergem, replica Lingo. M-am gandit, Jay, sa-ti oferim Turul Mare. Inelele lui
Saturn, Jupiter, Marte... Tu n-ai vazut nici unul dintre acestea, si batranul Sol
are cativa copii foarte interesanti pentru un astru obisnuit de tip G. Mi-am
spus... hm... mi-am spus ca poate ti-ar face placere sa admiri privelistile, daca
tot... hm...
Palmer cerceta fetele Solarienilor, si se gandi ca intelege adevaratul motiv.
Puteau sa pretinda mult si bine ca de dragul lui voiau sa faca turul, si el nu avea
nici un motiv de a le dezminti aceasta comoda autoamagire, dar s-ar fi putut ca
pentru ei sa fie ultimul prilej de a mai vedea planetele propriului lor sistem
solar... Peste cateva saptamani, acest sistem, sau ce va mai ramane din el, s-ar
putea sa faca parte din mereu crescandul Imperiu Duglaari...

Saturn, indica Lingo aproape cu un ton de mandrie copilareasca, cea mai mare
planeta cu inel din Galaxia cunoscuta, de fapt, una din singurele trei planete de
acest gen. Total nefolosibila in sine, dar avand o luna mai mare decat multe alte
planete Titan, unul dintre putinii sateliti din Galaxie care are atmosfera.
Palmer privi cu uimire la marele urias de gaz incercuit de inelul sau din particule
de gheata, asemenea giganticelor curcubee, mari cat o planeta, care scanteiaza in
tenebrele spatiului. Fara indoiala, una dintre cele mai frumoase privelisti din
Galaxie.
E frumos, exclama el, nesimtindu-se in stare sa gaseasca o expresie mai putin
banala. Apoi, un nor ii intuneca gandurile: Doogii nu au notiunea frumosului, nu-i
asa? Pentru ei nu va fi decat inca un gigant de gaz nelocuibil, nu? Inca o captura
inutila.
Doogii nu au nici macar notiunea de captura. Dar pot sa-ti promit un singur
lucru: intr-un fel sau altul, o sa-i impiedicam sa ocupe vreodata acest sistem. Nu-
l vor ocupa niciodata, suiera Lingo salbatic.
Goneau inainte, pe langa Jupiter, gigantul sistemului Sol, atat de urias incat ar
fi putut impiedica nasterea Omului. Caci daca Jupiter ar fi fost doar cu o
magnitudine sau doua mai mare, si daca nasterea lui Sol ar fi decurs intr-o maniera
usor diferita, Jupiter ar fi putut deveni si el o stea mica. combinandu-si
radiatiile cu cele ale lui Sol si facand din Pamant o planeta pe care n-ar fi putut
incolti nici o urma de viata organica.
Cand trecura pe langa Marte, unde o rasa disparuta din vremurile cand viata
Pamantului era inca limitata la oceane, incercuise zadarnic intreaga planeta cu un
brau de canale menite sa prezerve cantitatea de apa ce descrestea inexorabil,
Palmer isi dadu seama, pentru prima data, ca ceva nu era in regula.
Marte era prima planeta pe care o colonizasera oamenii; colonizarea planetei Marte
constituia subiectul a nenumarate piese de teatru, romane, si alte opere de
fictiune istorica. Suprafata planetei Marte fusese impestritata, de secole intregi,
cu orase impunatoare, acoperite cu cupole. Ca numar de locuitori, Marte ocupa locul
doi in sistemul Sol.
Dar orasele erau cufundate in bezna. Pe cer nu se vedea nici un aparat de zbor, iar
spatiul din jur era golit de nave.
Ce s-a intamplat? intreba Palmer. Intreaga planeta e moarta. Doar n-au putut sa
ajunga Doogii, nu-i asa?
Bineinteles ca nu. Linisteste-te. Planeta a fost evacuata. Tine minte ca noi am
planuit atacul Doogilor asupra sistemului Sol. Am stiut cu luni, chiar cu ani
inainte ca o sa aiba. loc. Asa incat...
Si Marte era prea vulnerabil cu aerul sau perfect respirabil din marile orase.
Desigur. Orasele acoperite cu cupole sunt tinta cea mai sigura.
Ihm! mormai Lingo impasibil.
Palmer incepu sa-si puna intrebari. Se petrecea ceva-foarte bizar. Minele
dezactivate... nici o nava in spatiu..... Marte evacuat... Solarienii posomoriti si
necomunicativi facand turul planetelor de parca ar fi fost convinsi ca n-or sa le
mai vada niciodata...
S-ar fi putut...? Nu era imposibil! Nimeni n-ar fi cazut la asemenea invoiala sa-
i lase pe Doogi sa ocupe toate planetele din Sol cu exceptia Pamantului, toate
planetele din intreaga Galaxie in afara de una. Sa se fi claustrat de buna voie
tristele resturi ale rasei umane exclusiv pe Pamant, sa fi renuntat chiar si la
planetele din sistemul vatra a omului, in speranta dementa ca Doogii vor lasa sa
supravietuiasca o singura planeta, ca un fel de rezervatie?
Sa fie condamnata rasa umana sa traiasca intr-o... gradina zoologica?
Era de neconceput. Chiar si pentru Solarieni. Si totusi asa reiesea... aparenta
lipsa de rezistenta, evacuarea planetei Marte...
Oare Doogii aveau gradini zoologice? Ar fi oare interesati sa prezerve o mica
ramasita din infranta rasa umana pe care s-o prezinte ca pe un exponat de muzeu?
Sau ca pe o sursa de obiecte pentru unele extrem de neplacute experiente?
Statia urmatoare, Pamantul, spuse Lingo, smulgandu-l cu brutalitate pe Palmer din
reveria lui tulbure.
"Ridicol! isi spuse Palmer. N-am nici un motiv sa cred asemenea lucruri despre ei;
au dovedit ca tin la supravietuirea rasei umane.
Dar poate ca tin prea mult? Nu cumva supravietuirea e unicul scop al sistemului
Sol?
Supravietuirea cu orice pret."

Il zari intai ca pe o stea albastra luminoasa, mai stralucitoare decat Venus vazuta
de pe suprafata pamantului. Privit dinspre Marte, era al patrulea ca luminozitate
in spatiu, intrecut doar de Marte, Jupiter si Sol.
Dar de indata ce putu sa-l desluseasca cu ochiul liber, simti ca orice altceva in
sufletul lui se eclipsa.
Era Pamantul.
Pamantul, planeta originara de tip Pamant; Pamantul planeta campului
gravitational originar I-G, in functie de care erau definite toate celelalte
campuri gravitationale; Pamantul, al carui simplu nume insemna "glia", "lumea".
Pamantul, caminul ancestral al Omului.
Privelistea acestui punct de lumina de culoarea safirului, care, pe masura ce se
apropiau, lua forma unui disc, dezlantui in sufletul lui Palmer un torent de
asociatii, de emotii primare; pentru el, Pamantul era un fel de legenda; un om al
carui organism nu continea nici un atom de pamant, dar care se simtea totusi un fiu
al planetei vatra a Omului.
Caci, desi nu vazuse niciodata Pamantul, planeta facea parte indisolubila din
fiinta lui, din spiritul lui, din modul lui de gandire, din insasi limba pe care o
vorbea: '"Tip-Pamant... pamantesc, terestru... extraterestru... pamant rodnic... cu
picioarele pe pamant... pamantean... nepamantean''. O mie de cuvinte si de expresii
pe case le folosise toata viata lui si care acum, in lumina planetei albastre,
capatau o noua semnificatie.
Pe masura ce discul devenea tot mai mare, Palmer intelegea ca desi specia umana s-
ar putea sa mai traiasca inca un miliard de ani, si sa-si imprastie samanta in
intreaga Galaxie, chiar pana in Andromeda, zamislindu-si vlastarele pe un milion de
planete ale unui milion de astri. Omul nu ar putea uita niciodata aceasta mica a
treia planeta a unui insignifiant astru galben aflat in regiunile periferice ale
Galaxiei, si care i-a dat nastere. Asa cum somonul strabate orbeste o mie de ape
potrivnice pentru a se intoarce in elesteul in care s-a nascut, si omul, oriunde s-
ar afla, se va intoarce in inima, in spiritul, in sufletul lui, in limbajul pe
care-l vorbeste, in criteriile sale asupra universului. In strafundurile fapturii
sale, la aceasta unica mica planeta.
Pentru ca insemna caminul.
Nimeni nu rosti vreun cuvant cat nava se indrepta in viteza drept spre Pamant;
pentru ca nu era nevoie de cuvinte, si nici un cuvant n-ar fi fost potrivit.
In cele trei decenii de viata a lui. Palmer nu simtise niciodata ce simtea acum. Se
intorcea acasa...
Nava strabatea acum orbita Lunii, acest satelit din intreaga Galaxie cunoscut
simplu sub denumirea Luna. Din orbita Lunii, portiunea insorita a Pamantului
infatisa un spectacol care-l misca pe Palmer pana la lacrimi.
Contururile Americii de Nord si de Sud erau clar vizibile; petice de pamant verzi
si cafenii, filtrate prin norii albi, scamosati, si inconjurate de mari albastre,
luminoase, care dadeau planetei, vazuta din Marte, aura aceea de safir stralucitor;
marile care erau matricea intregii vieti.
Si Palmer stia ca dincolo de intinderile marilor, peste continente, adia un vant
proaspat si curat, vantul prielnic pe care nu-l mai intalneai pe nici o alta
planeta, oricat ar fi fost de asemanatoare cu Pamantul.
Acasa...
Nava spirala in directia Pamantului, apropiindu-se de linia aburita a atmosferei
pamantene. Se parea ca Lingo avea de gand sa aterizeze undeva pe partea cufundata
in noapte.
"Curand o sa pun piciorul pe suprafata PamantuluiT, isi spunea Palmer, privind la
stele asa cum trebuie sa fi privit primii oameni, fara sa le treaca macar prin vis
ca, intr-o buna zi, urmasii lor vor locui in sute din aceste lumi straine ce
incercuiau indepartatele puncte de lumina rece.
Nava strabatu zona terminala si partea innoptata a Pamantului, luneca pe sub ei. In
curand, cascada de lumini a miilor de orase va scanteia ca o oglinda terestra a
stelelor.
Dar... dar...
Palmer scruta naucit partea innoptata a Pamantului, cuprins de o groaza de
neinteles. Era cufundata in intuneric: o bezna aproape totala, nestirbita de
luminile nici unui oras.
Luminile Pamantului erau stinse.
Si, deodata, Palmer isi dadu seama ca Lingo descria cu nava o mare parabola dincolo
de Pamant. Discul intunecat nu crestea ci se micsora. Se indepartau de Pamant in
directia soarelui.
Ce... ce faci? Ce s-a intamplat cu orasele Pamantului? Ce...?
Nimic nu s-a intamplat cu orasele Pamantului, raspunse Lingo. Cel putin pana
acum. Numai ca au fost evacuate.
 Evacuate? De ce?
Ar trebui sa fie limpede, Jay. Pamantul e tinta numarul unu. Orasele iluminate,
locuite, ar insemna sa se ofere pe tava.
Cum adica, te astepti ca Doogii sa ajunga pana la Pamant? I-ai provocat sa atace
stiind ca nu-i puteti opri in afara Pamantului? Vai de mine... asta-i... asta-i...
Inuman, rase Lingo fara pic de veselie. Un sacrilegiu? Jay, tu ai evoluat foarte
mult in comparatie cu omul care ai fost cand ai parasit Olympia III, dar nu face
greseala de a-ti inchipui ca ai strabatut intregul drum al cunoasterii. Ultimul pas
este cel mai mare si cel mai greu, pentru ca nimeni nu te poate purta de mana,
nimeni nu te poate indruma. Exista unele lucruri pe care nu poti decat sa le
traiesti. In urma acestui razboi vor supravietui sau Oamenii, sau Duglaari, dar in
nici un caz si unii si altii. Primul tel al rasei umane, continua Lingo cu o cruda
emfaza de parca incerca nu sa-l convinga pe Palmer ci sa se convinga singur, primul
tel al rasei umane trebuie sa fie supravietuirea. A supravietui, indiferent cat de
teribil e pretul supravietuirii, indiferent de ceea ce trebuie riscat.
Se uita la Palmer si, in chip ciudat, ochii lui pareau sa ceara aprobarea acestuia.
Daca ar fi un lucru crucial pentru supravietuire, continua Lingo, daca ar fi
decisiv pentru rezultatul razboiului, n-ai sovai sa risti Olympia III, nu-i asa?
Desigur, dar Olympia III nu-i decat o planeta oarecare, chiar daca e capitala
Confederatiei, Pe cand acesta a Pamantul, omule, vorbesti despre Pamant...
Lingo intoarse capul si privi cu raceala la discul tot mai micsorat al Pamantului.
Si Pamantul nu-i decat o planeta oarecare, Jay, spuse cu asprime dar, evident,
fara sa creada propriile-i cuvinte. O planeta oarecare. Omul e mai important decat
orice planeta, chiar decat aceasta. Dar nu ma pot astepta sa intelegi acest lucru,
nu inca. Gandeste-te ca ai strabatut un lung drum de intelegere, Jay, si asa si e.
Dar pasul final e cel mai mare si cel mai dureros. Si va trebui sa-l faci, fie ca-
ti place sau nu. Nu incape gandire, chibzuinta, nu... Eram cat pe-aci sa spun ca
mi-e mila de tine, Jay, urma Lingo razand cu amaraciune Dar nu mi-e mila. Intr-un
fel, te invidiez.
Da... dar de ce nu aterizam pe Pamant?
Pentru ca misiunea noastra e in alta parte, raspunse Lingo devenind brusc
distant. Ne indreptam spre Mercur.
Desi lentilele proiectorului ecranului panoramic erau acoperite cu un filtru dens,
imaginea era inca neclara si supraexpusa, pentru ca Sol aparea ca o mare minge de
foc, dominand complet cerul lui Mercur.
De ce sa aterizeze pe Mercur? Palmer stia ca in zona crepusculara a planetei se
aflau una sau doua statiuni de avanpost; se gasisera acolo inca de la inceputurile
calatoriilor interplanetare, dar nimeni nu se gandise vreodata serios sa colonizeze
Mercur. Nu era decat o minge de zgura pe jumatate topita in partea insorita,
inghetata pe portiunea intunecata, total lipsita de atmosfera, scaldata constant in
radiatii solare cea mai nefolosibila planeta.
Dupa un timp Palmer vazu ca, aparent, Lingo nu avea intentia sa aterizeze pe
Mercur. Dupa numeroase manevre, plasa nava intr-o orbita joasa, polara, astfel
incat sa se mentina in zona crepusculara pe tot parcursul perioadei orbitale,
Fran, fa legatura cu statiunea, ceru Lingo.
Fran Shannon manipula statia de radio. Dupa cateva minute inalta privirea si spuse;
Am facut legatura cu semnalizatorul. Suntem in zona de transmisie, Dirk, Poti
difuza.
Lingo isi puse microfonul in actiune.
Phoenix... Phoenix... Phoenix... repeta el de cateva ori.
In cele din urma aparu un semnal tulbure din pricina intensei electricitati statice
solare, dar lizibil: "Receptionat... receptionat... receptionat..." bazai o voce
mecanica.
Lingo incuviinta din cap si inchise aparatul.
Sa iesim de aici, spuse el. E prea cald. Raul, incepe sa-mi prezinti indicatori
de pozitie.
Lingo iesi din orbita si plasa nava pe o cursa stranie, nu in afara ci in sus,
perpendiculara pe ecliptica. Pe masura ce viteza se accelera, Palmer vazu cum de la
pupa cadeau niste obiecte mici. metalice.
 Capsule? intreba el.
Da. raspunse Ortega. Contin doar un aparat de filmare si un transmitator. Cred ca
Dirk ti-a spus ca sunt raspandite in intregul sistem. Mai trimitem cativa pentru
mai multa siguranta. Imaginile pot fi captate direct pe ecranul nostru, astfel
incat putem avea instantanee apropiate asupra oricarei localizari din Sol am dori.
Dar noi unde mergem?
Nicaieri, raspunse Lingo. Absolut nicaieri.
Ceasuri intregi nava continua sa accelereze, tot mai departe de eclipticul ramas
sub ea, propulsata de viteza-lumina a Frontului de comanda.
In cele din urma, cand Sol inceta sa mai apara ca un disc, cand deveni doar o stea
luminoasa, Fran Shannon rosti:
Dirk, suntem suficient de departe. Putem intra in orice moment in Spatiul-Staza.
Spatiul-Staza? striga Palmer. Dar unde mergem? Indarat spre Olympia?
Ti-am spus doar, riposta Lingo, ca nu mergem nicaieri.
In loc sa apese pe butonul generatorului de Spatiu-Staza, Lingo inchise Frontul de
Comanda si controalele, Nava plutea moarta in spatiul interstelar.
Statie terminus, anunta Lingo. Asteptam aici.
Ce asteptam? intreba Palmer.
Ce putem astepta? Sosirea Doogilor, desigur.

XII

FIR-AR SA FIE, Dirk, de ce nu ma lamureste nici unul dintre voi asupra a ceea ce
se intampla? striga Palmer izbind cu pumnul in tejgheaua barului. Stam de peste
doua saptamani locului aici, in mijlocul a nicaieri, si nimeni nu-mi da si mie o
explicatie De ce, vreau sa stiu, de ce?
Lingo ofta si ciocani cu degetele intr-o mica pata de lichid care se scursese pe
bar.
Jay, raspunse el, vorbind rar si sovaielnic de parca isi cauta cuvintele, inainte
de a ne infatisa la Kor, nu ti-am spus ce aveam de gand sa facem, si mai tarziu ai
constatat ca tacerea noastra avusese un motiv intemeiat. Contam pe o anumita
reactie a ta, si doream ca tu sa afli adevarul pe anumite cai alese de noi...
Da? Si ce legatura are una cu alta?
Asa cum am avut atunci anumite motive bine intemeiate, avem si acum.
Asta nu sta in picioare.
Te inteleg, recunoscu Lingo cu o grimasa. Dar sunt unele lucruri care... ma rog,
care pur si simplu exista. Lucruri care trebuie sa fie invatate, dar care nu-ti pot
fi predate de altcineva. Stii, cea mai buna metoda de a invata pe cineva sa inoate
este sa-l arunci in apa. Tu esti viitorul. Jay, si daca acest viitor nu-i o simpla
nebunie, atunci trebuie sa devii o punte intre Solarieni si Confederatie. Dar toate
acestea le stii... Ai invatat multe, Jay, si suntem mandri de tine... ca sa fiu
sincer suntem mandri si de noi insine. Ai dovedit ca un om din Confederatie poate
fi facut sa-i inteleaga pe Solarieni. Dar atata nu-i deajuns. Va trebui sa devii
parte reala din Grupul nostru Organic, emotional, visceral, altfel, totul e lipsit
de sens.
Dar ce-are asta de-a face cu intregul mister? In ce ma priveste, doresc din toata
inima sa devin parte din Grup, chiar si in momentul de fata. Spuneti-mi numai cum
sa fac.
Jay, Jay, ofta Lingo. Nu pot sa-ti spun cum sa faci. Nimeni nu-ti poate spune.
Cum crezi tu ca se formeaza un Grup? Prin tragere la sorti? Prin coincidente de
nastere? Printr-un computer sef ca Sfatul inteleptilor? Un Grup Organic este un
manunchi de oameni care au impartasit in comun destule experiente adanci si
semnificative incat sa ajunga sa simta ca sunt un Grup. "Organic" este cuvantul
cheie, Jay. Grupul creste armonios, ca un organism, intr-un sens este un organism.
Nu se alcatuieste, asemenea unui guvern. Uite, ia-ne, de pilda, pe noi: Max si
Linda cresc impreuna, atat de apropiati cum numai telepatistii pot fi. Eu am salvat
o data viata lui Raul. Robin mi-a salvat-o pe a mea. In zilele acelea Robin si Raul
erau impreuna si Raul se considera dusmanul meu. Dar asta a trecut, si apoi am
devenit mari prieteni. Fran si cu mine am lucrat impreuna intr-un fel de
guvernamant local, asta cu ani inainte de a se fi format Grupul... Max si Raul...
dar nu are nici un sens sa continui. Adevarul este ca formarea unui grup constituie
un proces lent, complex, arbitrar, esentialmente alogic, ca orice proces natural.
Presupune emotii impartasite in comun, fie bune fie rele, momente de spaima
impartasite si...
Lingo facu o pauza, in cautarea unor cuvinte care nu-i veneau pe buze.
Pur si simplu nu gasesc cuvintele nimerite sa te lamureasca, spuse in cele din
urma. Pentru ca intregul concept este fundamental non-verbal. Tot ce pot face este
sa-ti insir o serie de jumatati de adevar, semi-adevaruri si semi-minciuni. Iti
fagaduiesc un singur lucru, Jay daca vei scapa cu viata vei cunoaste cele ce-ti
spun acum. Nu te voi lamuri eu si nici nimeni altcineva, dar vei cunoaste aceste
lucruri pentru ca le vei fi trait.
Dar de ce nu-mi poti spune ce se intampla acum?
Pentru ca... pentru ca daca ti-as spune n-ai intelege. Ai... ai gandi despre noi
ca suntem niste monstri. Ai fi prea influentat de ideile tale preconcepute pentru a
invata ceea ce trebuie sa inveti din experienta.
Nu inteleg.
Bineinteles ca nu intelegi, ofta Lingo. Cred ca-ti pot spune doar atat chiar
daca totul se desfasoara intocmai cum am planuit noi, chiar daca am prevazut
reactiile Doogilor corect pana la ultima zecime dintr-o zecime, totusi se va
intampla ceva ingrozitor, ceva mai cumplit decat tot ce ti-ai putea tu inchipui. De
asta nu-ti pot spune despre ce e vorba pentru ca e mai rau decat oricare dintre
fanteziile pe care mentinerea misterului le genereaza in mintea ta. Stiu Jay, si te
rog sa ma crezi, ca as da orice ca sa pot schimba locul meu cu locul tau.
Dar daca-i ceva atat de oribil, atunci de ce...?
De ce? Pentru ca trebuie sa se intample. Grupul Organic a conferit oamenilor un
nou nivel de constiinta, dar nu face greseala de a crede ca un nou nivel de
constiinta este intotdeauna un lucru placut. Uneori... ma rog, gandeste-te la
bietul Douglas MacDay. El a trebuit sa aleaga: sau sa nu faca nimic, sa stea cu
bratele incrucisate si sa traiasca momentul prezent, stiind prea bine ca rasa umana
va pieri. Sau sa zvarle un sistem solar in haos, in agonie, in teroare, cu speranta
ca intr-o buna zi, intr-un anumit fel, din haos o sa se iveasca ceva care ar putea
salva specia umana. MacDay a ales, si alegerea a fost buna. Ce-ai fi facut tu daca
erai in locul lui MacDay?
Eu... eu... drept sa-ti spun, Dirk, nu stiu.
Nici eu nu stiu, relua Lingo calm. Nici eu nu stiu. Imi place sa-mi inchipui ca
as fi fost indeajuns de barbat pentru a face ce a facut el, dar poate ca ma amagesc
singur... cine stie? Cine dracu stie?
Palmer il privi pe Lingo cu ochii mijiti.
Dar mai e ceva. nu-i asa? Ceva personal? insista el.
Lingo isi cobori privirea spre bar, evitand sa se uite la Palmer, si cand vorbi,
vocea ii suna ciudat de gatuita.
Da... baigui el... cred ca mai e ceva... Jay, uneori, destul de des, omul e pus
sa aleaga nu intre bine si rau, ci intre doua rele. Chiar daca lucrurile ies bine,
cand ai de facut o asemenea alegere, intr-un fel sau altul, stii ca rezultatul o sa
te urmareasca pana la sfarsitul vietii tale.
Douglas MacDay a avut de facut o asemenea alegere, si acum in fata noastra sta tot
asa ceva. MacDay a ales, si a ales bine, dar nu a apucat sa stie daca a avut
dreptate sau nu. Si noi am ales, dar... Ma rog, nu exista multi Douglas MacDay.
Jay, cred ca una dintre nevoile cele mai vitale dar si cele mai perverse ale omului
este nevoia de a fi judecat, nevoia de a cunoaste parerile altora daca a procedat
bine sau nu indiferent daca pana la urma accepta judecata sau nu. Eu cred ca de
asta avem nevoie de tine ca sa ne judeci. Un judecator nepartinitor, lipsit de
prejudecati, nepregatit dinainte...
Dar nu si lipsit de intelegere, Dirk, replica Palmer, incercand instinctiv sa-l
consoleze pe Lingo, fara sa stie pentru ce.
Lingo isi ridica privirile si rase ironic:
Nu, nu si lipsit de intelegere. Batranul Homo Sapiens a fost intotdeauna gata sa
supraincarce ratiunea cu sentimente. Presupun ca...
Dirk! Dirk! izbucni Raul Ortega dand buzna in sala comuna. Vino! Vino repede! Sus
in cabina de control! Au aparut! Au venit Doogii!
Nu vad nimic, spuse Palmer, cand intra cu Ortega si Lingo in cabina de control,
unde se si adunasera ceilalti Solarieni. Toti priveau impietriti marea priveliste a
stelelor pe uriasul ecran emisferic.
Acolo! striga Ortega indicand spre ceea ce parea a fi o cometa miniaturala care
se apropia de sistemul Sol. Ecranul e reglat acum la vizibilitatea normala. Vedem
ceea ce prind aparatele de filmat ale navei. Haide sa conectam pe unul din
satelitii indicatori... Se gaseste unul chiar in orbita lui Pluton.
Ortega se intoarse spre un piedestal mare, echipat cu dispozitive de urgenta, si
rasuci unul din numeroasele comutatoare. Imaginea de pe ecranul mare se tulbura,
palpai si fu inlocuita de o secventa mai apropiata, avandu-l pe Sol drept cel mai
stralucitor obiect central si, si...
Dumnezeule! exclama Palmer cu respiratia taiata. Niciodata n-as fi crezut ca pot
exista atatea nave la un loc in acelasi timp!
Ce paruse la prima vedere a fi o cometa cu coada opusa lui Sol, se revela acum ca o
monstruoasa formatiune de nave Duglaari, indreptandu-se spre Sol cu baza in fata.
Ochiul pur si simplu nu putea cuprinde amploarea flotei Duglaari. Baza conului
parea un zid compact de nave cu un diametru de mile; varful conului se afla la o
distanta de vreo douazeci de mile indaratul bazei si tot spatiul intermediar era
ticsit de nave. Masa totala a giganticei flote o depasea pe acea a unui asteroid
mai important.
Nu-mi vine a crede ochilor, murmura Palmer. Vad, dar nu-mi vine a crede ochilor.
Au venit, spuse Lingo cu fata ca o masca impasibila. Mai bine de jumatate din
fortele intregului Imperiu Duglaari.
Flota Duglaari se apropia acum de marginea campului de mine care inconjura Sol. Cei
sapte oameni urmareau ecranul, ca niste pasari hipnotizate de o cobra.
Baza formatiunii Duglaari paru sa se dezintegreze o clipa, de parca navele
incepusera brusc sa se destrame. Limbi de foc tasneau prin zidul de nave din fata.
Oare fortele din Sol incepusera sa...?
Apoi Palmer isi dadu seama de ce se intampla.
Limbile de foc erau rachete; "fragmentarea" navelor Duglaari era o gigantica salva
de rachete, mii si mii.
Adaugand viteza rachetelor la impulsul de propulsare a marelui Front de Comanda
Duglaari, formatiunea de proiectile izbucnea din nave direct in campul de mine
Solarian.
O teribila explozie de lumina eclipsa pentru o clipa toate celelalte straluciri din
spatiu la un loc; o tasnire de lumina care nu putea dura decat o clipa mortala
valvoare a unei explozii termonucleare. Dar, in mod incredibil, explozia nu se
stinse dupa momentul de eruptie, ci continua minute intregi sa lumineze cerurile.
Se lungi. Incepu sa se indrepte spre Sol, o imensa lance de foc termonuclear, un
iad de foc, cu un diametru de mile si drept ca o sageata.
Ce... ce este asta? striga Robin.
Isi sapa un tunel prin campul de mine, raspunse Palmer. E... e incredibil! Mii de
proiectile termonucleare, programate sa explodeze unul dupa celalalt in timp ce
strabat orbita lui Pluton si strapung campul de mine, astfel incat efectul e o
singura, gigantica, continua explozie. Si fiecare proiectil trebuie sa aiba o
incarcatura de o mie de megatone, dupa cum arata. O explozie de multi-milioane de
megatone!
Acum, teribilul cilindru de foc, lung de mii de mile, inainta dincolo de orbita lui
Pluton. La capatul dinspre Flota Duglaara, incepuse sa palpaie si sa moara.
Cilindrul se scurta, ca o imensa flacara care se stinge si, in cateva minute,
exploda si ultimul dintre proiectile iar lancea de distrugere termonucleara se
mistui.
Flota Duglaari avea acum o carare perfecta, neteda, dreapta ca o sageata, prin
campul de mine si in sistemul Sol.
Flota incepu sa accelereze spre Sol, prin invizibila sa alee de siguranta. Atinse
orbita lui Pluton si brusc isi schimba cursa cu nouazeci de grade.
 Ce fac?
Se indreapta spre Pluton, raspunse Ortega. Doogii sunt extrem de constiinciosi.
Banuiesc ca vor sa sterilizeze fiecare corp locuibil din sistem.
Baza formatiunii Duglaari era intunecata de ramasitele rachetelor stinse. Un mare
baraj de proiectile inainta vertiginos prin orbita lui Pluton, catre cea mai
periferica planeta a sistemului Sol. Chiar in timp ce distrugerea termonucleara
cutremura Pluton, Flota Duglaari isi schimba din nou cursa, si isi relua drumul in
directia Sol,
Dar Pluton e mort... bolborosi Palmer. De ce...?
Acuratete, raspunse Ortega. Flota asta are destule explozive incat sa prefaca
intregul sistem in scrum, si asta intentioneaza sa faca. In fond, si-or fi spus ca
pe Pluton s-ar mai putea gasi vreo zece oameni, ori obiectivul lor este starpirea
totala. Si Doogii executa literalmente tot ce spun.
Deodata, Pluton erupse intr-o mare de flacari. Planeta paru sa se cutremure in
orbita ei in timp ce mii de uriase bombe termonucleare ii parjoleau simultan
suprafata. Si pe aceasta suprafata de mult moarta, izbucnira fluvii de stanca
topita; straturi de gaze inghetate, cu o adancime de mile, se vaporizara si, in
spasmele mortii, Pluton se invalui in ceea ce nu avusese niciodata pana atunci: o
atmosfera.
Chiar in timp ce suprafata acum topita a planetei Pluton se infasura in nori de
gheata volatilizata, marea Flota Duglaari zigzaga, lansand baraje de proiectile
spre satelitii lui Neptun si Uranus.
Doogii isi schimbara din nou cursa, si se indreptara spre Saturn.
Fiecare satelit locuibil! exclama Lingo. Au de gand sa nimiceasca fiecare satelit
locuibil!
Ii facu un semn lui Ortega, care rasuci alt comutator de pe consola, schimband din
nou imaginile. De asta data indicatorul trebuie sa fi fost plasat in vecinatatea
inelului lui Saturn, pentru ca privelistea era dominata de Titan, cel mai mare
satelit al sistemului, de care se apropiau acum Doogii.
In locul unui baraj de proiectile, Doogii coborara descriind o orbita joasa in
jurul lui Titan. Raze uriase de lumina neintrerupta, puterea nimicitoare a mii de
tunuri laser, incepura sa mature, intermitent dar metodic, suprafata lui Titan.
Ce fac? intreba Palmer. De ce nu folosesc explozive?
Alta virtute a Doogilor, economia, il lamuri Ortega. Putinele orase de pe Titan
sunt toate acoperite de cupole, deci foarte vizibile. Asadar Doogii nu fac decat sa
despice cupolele cu raze laser, ca pe niste coji de nuca. Nu au nevoie de
proiectile. Din momentul in care cupolele vor fi gaurite, atmosfera otravitoare de
pe Titan o sa preia misiunea proiectilelor.
Flota Duglaari parasi acum orbita si isi schimba din nou cursa, indreptandu-se
direct pe aleea eclipticii catre Jupiter.
Unde naiba sunt navele voastre? intreba Palmer. De ce nu contraataca? De ce Sol
nu face nimic?
Dar Solarienii ii ignorara intrebarea, intreaga lor atentie fiind concentrata pe
Flota Duglaari, care se desfacuse in cateva sectiuni mai mici dar inca imense, ce
atacau satelitii locuibili ai lui Jupiter. De asta data Doogii inlocuisera
atacurile cu tunuri laser prin rachete termonucleare "murdare", deoarece toti
satelitii iui Jupiter erau lipsiti de aer.
Cand Flota Duglaari isi termina opera mortala si incepu sa-si refaca uriasa
formatie conica, Palmer porni sa strige in mod repetat:
Unde sunt navele voastre? De ce nu ataca?
Lingo isi intoarse un moment fata de la teribilul spectacol si-i spuse:
Te rog, Jay, inceteaza sa tipi. Cum ar putea cineva sa apere Sateliti Exteriori
impotriva unei asemenea forte?
Lingo, dar mor milioane de oameni! Cum ii puteti lasa sa moara fara ca macar sa
incercati sa...?
Toti Satelitii Exteriori au fost evacuati, raspunse Lingo cu raceala.
Se intoarse din nou la ecran; Ortega rasuci alt comutator si scena se schimba
iarasi. De asta data capsula era plasata deasupra planului eclipticii, orientata
spre inima Centurii de Asteroizi.
 Urmeaza Centura... murmura Ortega. Ceres... Vesta... Pallas...
Bar Flota Duglaari nu aparea pe ecran.
Ce se intampla? exclama Lingo. Unde sunt?
Nu stiu, raspunse Ortega. Ar fi trebuit sa ajunga la Centura. Haide sa aruncam o
privire de la distanta.
Flota Duglaari aparu din nou ca o cometa miniaturala. Dar nu se indrepta spre
Asteroizii nelocuiti din Centura: zigzagase din nou si depasise Asteroizii.
Directia lor era Marte, cea dea doua planeta ca numar de populatie din sistemul Sol
si ca vechime a colonizarii Umane. "Desigur, isi spuse Palmer. Sol va contraataca
in sfarsit, ca sa apere planeta Marte."
Ce naiba fac? bombani Ortega. De ce-au depasit Centura?
Rasuci comutatorul unui indicator aflat chiar sub orbita planetei Marte. Planeta
rosie se contura pe ecran de doua ori mai mare decat luna vazuta de pe pamant.
Imaginea era destul de clara pentru a se putea distinge milele de vegetatie locala
care crestea de-a lungul vechilor canale si campurile ordonate, cultivate cu plante
terestre, transmutate. Spre deosebire de Satelitii Exteriori, planeta Marte, chiar
si de la aceasta distanta, parea incontestabil locuita, domesticita. Palmer avu
chiar impresia ca zareste un licar de lumina intr-una din imensele cupole martiene
ce acopereau orase mai mari decat multe dintre cele pamantene.
Impresie care facea ca sarja monstruoasei Flote Duglaari impotriva planetei sa
apara si mai infioratoare.
Continuand sa nu intampine nici o impotrivire, Doogii descriau o orbita in jurul
planetei Marte. La un moment dat isi dezintegrara formatiunea si se raspandira,
incingand suprafata planetei ca o imensa retea globulara de metal.
Si nici un semn de rezistenta din partea fortelor din Sol. Nici macar o singura
nava Solariana nu se aratase inca; navele Duglaari nu aveau de intampinat nici
macar focuri trase de la suprafata.
Incepu atacul Doogilor.
Sulite de foc ale tunurilor laser, lansate din patru mii de nave de razboi, razuiau
suprafata martiana, gaurind cupolele, parjolind campiile cultivate si vegetatia
locala.
Proiectilele atinsera suprafata planetei dar nu explodara. Aparent, incarcatura lor
nu continea bombe termonucleare ci gaze mortale si posibil bacterii nocive adaptate
atmosferei de pe Marte.
Dupa aceea incepu bombardamentul nuclear. Ambele calote de gheata de la poli se
volatilizara in cateva minute si atmosfera pana atunci uscata se umplu, cel putin
temporar, cu vapori de apa, pentru prima oara dupa miliarde de ani. Dar nu era o
ploaie a vietii ci a mortii, pentru ca gheata vaporizata era contaminata de
milioane de tone de reziduuri radioactive mortale. Ceturi infricosatoare incepura
sa infasoare planeta, raspandindu-se dinspre ambii poli spre ecuator.
Proiectilele continuau sa cada, explodand acum in deserturile de metale oxidate,
impestritandu-le cu lacuri de fier topit, peste care pluteau nori de praf
radioactiv si, ironic, mari cantitati de oxigen eliberat.
In jumatate de ora Marte fusese prefacut intr-un cosmar de nori radioactivi, de
lacuri de otel topit, de ploaie mortala, in care nu putea supravietui nici o
particula organica.
In jumatate de ora murise o intreaga planeta.
Si fortele din Sol inca nu aparusera.
Navele Duglaari isi examinara monstruoasa opera si apoi rupsera orbita, regrupandu-
se in masiva lor formatie conica. Urmatorul obiectiv urma sa fie insusi Pamantul,
Dar...
Priviti! striga Palmer, fluturandu-si salbatic bratele. Priviti! Priviti! Se
intorc! Se retrag!
Uluitor, inexplicabil, Flota Duglaari nu-si continua drumul spre Pamant, ci pornea
indarat, indepartandu-se de Pamant, indepartandu-se de cadavrul lui Marte.
Lingo, retractez tot ce-am spus sau am gandit! exclama Palmer, Nu stiu ce-ati
facut, dar ati reusit! Se retrag! Fara sa fi tras nici un singur foc, i-ati facut
sa se retraga!
Dar Solarienii nu strigau. Chipurile lor erau perplexe confuze, speriate,
 Suntem doi care nu intelegem nimic, Jay, spuse Lingo cu voce moale. Nici eu nu
inteleg de ce se retrag. Noi nu am facut nimic ca sa-i oprim.
Flota Duglaari descria un arc oblic, indarat, prin ecliptica, in directia Centurii
de Asteroizi. Escadrile mici se detasara din formatiune si incepura sa bombardeze
cei cativa asteroizi,
Intre timp, corpul principal al Flotei continua sa se indeparteze de marginile
Centurii, apoi se opri imobil in spatiu,
Ce fac? intreba Palmer.
N-am cea mai mica idee, raspunse Ortega. E lipsit de sens, De ce n-au atacat
Centura mai inainte? De ce s-au dus intai la Marte?
Acum se terminase si distrugerea asteroizilor locuibili. Escadrilele detasate se
reintegrara in formatie.
Si flota incepu din nou sa se miste.
Incet, cu baza in fata, ca de obicei, paralela cu marginea Centurii. Continua un
timp aceasta cursa, apoi se opri si isi schimba directia cu o suta optzeci de
grade. Porni din nou razant pe langa marginea Centurii, pe urma executa un nou
viraj taind ceva mai adanc prin Centura.
Dumnezeule! striga Ortega cand Flota Duglaari executa un nou viraj. Desigur!
Acolo sunt patru mii de nave patru mii de nave cu un singur Front de Comanda. Cel
mai mare Front de Comanda care a existat vreodata. E indeajuns de puternic ca sa
deplaseze din loc planetoizii mici! Priviti... chiar in fata Flotei Duglaari!
Acum deveni evidenta ratiunea ciudatelor manevre ale Doogilor. Chiar in fata
flotei, in raza campului Frontului de Comanda, se conglomera o masa de roci si de
planetoizi mici, care sporea cu fiecare incursiune a flotei in interiorul Centurii.
Doogii adunau un urias paravan de roci, un urias si mortal roi meteoritic
artificial.
Flota Duglaari oscila inainte si inapoi ca un pendul, adaugand tot mai multe roci
la scutul meteoritic mereu crescand.
In cele din urma, cu viteza considerabil incetinita de masa aditionala pe care o
propulsa, Flota Duglaari se inalta deasupra eclipticii, isi schimba din nou
directia, traversand pe deasupra Centurii de Asteroizi, si isi relua cursa spre
Pamant.
Flota Duglaari impingea in fata ei cel mai urias roi de meteori pe care-l vazuse
vreodata sistemul Sol; Doogii aveau sa izbeasca Pamantul cu o maciuca alcatuita din
insasi Centura de Asteroizi.
Flota Duglaari, indaratul giganticului paravan de meteori, accelera spre Pamant,
din nou prin orbita lui Marte, mereu mai departe.
A naibii de inteligenta manevra, mormai Ortega cu ursuza admiratie. Priviti-i cum
tin asteroizii in suspensie, intre ei si Pamant. Scutul perfect ar face sa
ricoseze orice proiectil care ar incerca sa-l strapunga, chiar si focurile
tunurilor laser ar fi deviate. Acum sunt categoric invulnerabili.
Lingo ameninta cu pumnul imaginea Flotei Duglaari reflectata pe ecran.
Mult o sa va mai foloseasca, blestematilor! ameninta el.
Flota Duglaari se apropia acum de Luna, primul corp extraterestru pe care pusesera
oamenii piciorul. "Desigur ca satelitul Pamantului e inarmat pana in dinti", gandi
Palmer. In sfarsit, avea sa inceapa contraatacul.
Flota Duglaari facu orbita in jurul Lunii, si arunca in orbita cel mai mare roi de
meteoriti, dintr-o pozitie plasata oarecum sub nivelul ei, astfel incat sa fie
complet aparata de focurile de la suprafata.
Lansara proiectile nucleare, in arcuri largi, destinse, tintind orbitele polare, in
unghiuri drepte in raport cu orbita creata de flota, pe deasupra si in jurul
paravanului de roci.
Proiectilele incepura sa cada fara gres, unul cate unul, in marile orase acoperite
de cupole ale Lunii.
Detonatoare diferentiate din punct de vedere termal, aprecie Ortega. Pe partea
intunecata Luna e complet inghetata, iar pe cealalta parte frigul e suportabil.
Explozii nucleare tatuara fata lunii cu minutioasa acuratete.
Parc-ar trage in pestii dintr-un butoi! striga Palmer. Unde naiba sunt flotele
voastre? De ce nu fac nimic?
 Luna a fost evacuata, raspunse Lingo cu raceala. Nu ne vom irosi eforturile
incercand sa o aparam.
Dar urmeaza Pamantul! racni Palmer. E la o distanta mai mica de un sfert de
milion de mile.
Cunosc harta spatiala la fel de bine ca si tine, Jay, raspunse Lingo calm, dar cu
o nota finala in glas.
Ii facu un semn din cap lui Ortega, care schimba imaginea de pe ecran in directia
unei capsule aflata la cincizeci de mii de mile de Pamant.
Pamantul aparu pe ecran, urias, verde, cafeniu, albastru si pasnic. Si acum,
asemenea unui roi de muste negre, infricosatoare, care au adulmecat un fruct zemos
si copt, Flota Duglaari se indrepta spre el.
Doogii inaintau prudent, mentinand paravanul de meteori artificiali intre ei si
planeta vatra a Omului. Se dispusera intr-o orbita polara, pastrand paravanul de
meteori direct sub ei, astfel incat mai tarziu sa poata trece peste toate punctele
planetei.
Executara de doua ori inconjurul orbital. In plina viteza, mai mare decat
velocitatea orbitala, aparent incercand sa detecteze fortele de aparare ale
Pamantului.
Dar nu se intampla nimic. Nici o singura nava nu se inalta, nici o raza laser nu
incerca sa strapunga paravanul de meteori.
Flota Duglaari paru sa ezite, nesigura si derutata, asa cum si era firesc sa fie.
Un moment se oprira imobili in spatiu, in timp ce paravanul de meteori luneca
dedesubtul lor. Apoi se inaltara pe o orbita ceva mai ridicata, intrara in plina
viteza, recuperara nivelul paravanului de meteori, schimbara directia si, un
moment, se lasara in jos in fata Pamantului, cu meteorii inainte. Dupa care se
inaltara iarasi deasupra meteorilor si refacura orbita polara initiala.
Ce se intampla? intreba Lingo. Ce fac?
Cred ca te pot lamuri eu, raspunse Palmer sec. Au incetinit orbitele meteorilor
imprimandu-le o viteza mai mica decat velocitatea orbitala. I-au plasat pe orbite
descrescande... Priveste! Priveste!
Cu miile, cu zecile de mii, asteroizii cadeau pe suprafata Pamantului, ca niste
trasoare in flacari, aprinse de viteza traiectoriilor.
Pamantul se invartea la intamplare sub orbitele lor. Mii de meteori ardeau in
atmosfera, dar si mai multe se pravaleau pe intreaga suprafata a Pamantului,
milioane de tone de roci incandescente cadeau peste orase, peste campii, peste
deserturi, peste mari. Oceanele scoteau aburi si inghiteau doza lor de meteori, dar
tarana inflorea in cratere, muscata si torturata ca si Luna in deserturi, pe
camp, in gropile fumegande care fusesera candva orase sfartecati cu o lugubra
impartialitate.
Ceea ce paruse sa dureze secole pe Luna, se savarsea acum pe Pamant in minute
fata Pamantului fusese prefacuta intr-o piele ciupita de uriase gauri fumegande, ca
o fata umana ravasita de un rapid si virulent varsat de vant.
Si totusi Flota Duglaari isi descria orbita, fara nici o impotrivire.
Palmer era prea buimacit de groaza ca sa mai poata vorbi. Unde erau fortele
sistemului Sol? De ce nu luptau ca sa salveze planeta-vatra a Omului? Ce asteptau?
Acum Flota Duglaari lansase un baraj colosal de mii de proiectile termonucleare.
Palmer simti cum i se scufunda inima... si apoi o simti inaltandu-i-se iar, cand
vazu cat de prost tintisera Doogii. Pentru ca imensa rafala ratase complet
continentele. Neexplodate, inofensive, proiectilele cadeau in adancurile Oceanului
Pacific, departe de coastele celor doua Americi, in jurul marii curbe rasaritene a
Asiei. Pacificul le inghitea fara sa-si valureasca macar suprafata.
Sa fi avut Solarienii vreo fantastica arma de aparare care pricinuise acest lucru?
Sa fi avut vreo metoda inimaginabila de a proteja continentele de bombardamente?
Deodata, Oceanul Pacific, descriind un imens semicerc care se arcui peste coasta
asiatica, prin Stramtoarea Bering si in jurul coastei de vest a Americilor, se
inalta intr-o creasta titanica. Nori monstruosi de vapori radioactivi tasnira, de
parca toti vulcanii din marele inel al Pacificului erupsesera deodata, de parca
maruntaiele topite ale Pamantului se revarsau adanc sub ocean, in marea falie care
marginea Pacificul, de parca...
 Dumnezeule! sopti Ortega. Falia Pacificului! Bombardeaza falia Pacificului pe sub
apa!
In timp ce norii de vapori cresteau ca o padure de ciuperci otravitoare, pana in
stratosfera, intreaga coasta a Pacificului dinspre Americi paru sa se cutremure, sa
se scuture ca o fiara uriasa desteptata dintr-un somn care durase vreme de eoni.
Intreaga falie a Pacificului se deplasa.
Cu calm si sinistra maretie, coastele Pacificului, pana chiar la poalele Muntilor
Stancosi si ale Anzilor, incepura sa alunece sub apele aburinde ale oceanului.
Si in vasta matrice oceanica, insulele Japoniei incepura sa se sfarame si sa se
cufunde in adancuri. Indonezia, Filipinele, Peninsula Malaieza alunecara la fund in
Pacific. Fiecare dintre insulele vulcanice din vastul Pacific porni sa scuipe rauri
de lava, facand apele torturate sa clocoteasca in noi trambe de abur.
Intregul bazin al Pacificului era un iad de Pamanturi scufundate, de puhoaie de
lava, de haos tremurator, de giulgiuri atotinvaluitoare de aburi otravitori.
Flota Duglaari mai lansa doua baraje in directiile opuse ale polilor. Calotele de
gheata se vaporiza in mari ceturi radioactive cand mii si mii de megatone de
explozii termonucleare le zgaltaira in cateva minute.
De patru ori inconjura Flota Duglaari magma clocotitoare, eruptiva, dardaitoare
care era Pamantul, admirandu-si infioratoarea opera.
Apoi incepura din nou sa lanseze proiectile, zeci si zeci de mii, val dupa val.
Proiectile care nu mai atinsera suprafata torturata, a Pamantului. Pentru ca
explodara la toate nivelurile din atmosfera, degajand zeci de mii de nori gigantici
de elemente radioactive: sodiu, cobalt, carbon 14. Elemente radioactive cu semi-
vieti de decenii, secole, milenii, care se imprastiara in toata atmosfera
Pamantului amalgaman-du-se cu atotinvaluitorii nori de vapori suprainfierbantati.
Poate ca mai existau pe Pamant creaturi vii care din nefericire supravietuisera
holocaustului. Din nefericire, pentru ca mortile lor aveau sa fie acum mult mai
cumplite!
Ambele calote de gheata ale polilor Pamantului se vaporizasera. Mile cubice de apa
din Oceanul Pacific se evaporasera in atmosfera. Pe masura ce fierbinteala
exploziilor se va risipi si Pamantul isi va restabili echilibrul climatic, toti
acesti vapori se vor condensa si se vor reintoarce pe Pamant sub forma de ploaie.
Deja ploaia incepuse sa cada, cu incredibila furie, pretutindeni pe pamant. Ploaia
va dura luni de zile, poate chiar ani. Va ploua pana ce Pacificul isi va redobandi
apele pierdute; pana ce se vor reface calotele de gheata ale polilor. Ploaia cadea
peste tot Pamantul si avea sa continue sa cada.
Si era o ploaie a mortii.
O ploaie permeata de izotopi radioactivi de cobalt, sodiu, carbon si numeroase alte
elemente. Planeta era scaldata intr-o baie de radioactivitate din care nu putea
exista scapare. Avea sa continue luni de zile; va imbiba fiecare centimetru patrat
de pe planeta cu moarte radioactiva. Nimic organic nu va putea supravietui si timp
de o mie de ani nimic organic nu va putea incolti pe planeta.
Pamantul murise.
Aceasta enormitate nu-si putea croi drum decat foarte incet in constiinta lui
Palmer. Pamantul murise. Planeta-vatra a Omului nu mai exista.
Nu exista cale ca sa poata concepe asemenea grozavie. Era sfarsitul a tot si a
toate. Era ca si cum si-ar fi pierdut tatal, mama, familia pana la cei din urma
stramosi, tot ce iubise si indragise vreodata totul intr-o singura clipa. Asta
era dar nu numai asta.
Era si moartea unei religii, a unei sperante, a unei Fagaduinte. Era moartea a tot
ce constituise o ratiune de lupta pentru om. era triumful raului intruchipat. Era
moartea a ceea ce nu putea fi moartea rasei umane insasi.
Era bezna sufletului.
Palmer isi dadea vag seama ca trupul ii era scuturat de sughituri. Infimul fragment
din mintea lui care mai putea gandi, inregistra, fara comentarii, ca lacrimile ii
siroiau pe obraji, primele lacrimi varsate in doua decenii si jumatate de viata.
Pamantul murise. Se uita impietrit la mingea fumeganda a distrugerii, care plutea
pe ecran ca un cadavru descompus ce era. Pamantul murise si ceva dinauntrul lui
murise odata cu el speranta, sensul vietii, viitorul, tot ce daduse un inteles
vietii. Se sfarsise... totul se sfarsise...
Se sili sa-si intoarca privirile de la infioratoarea priveliste si se uita la
Solarieni. Priveau spectacolul, prefacuti parca in stane de piatra, dar obrajii la
erau scaldati de lacrimi.
Cu ultimul suflu de furie ramas in el, cu ultimele resturi de simtire, incepu sa
strige:
Monstrilor! Diavoli! Bestii! Nebuni! Voi ati facut asta. Voi ati ucis rasa umana!
Voi...
Taci! urla Lingo cu incredibila furie, dar cu intreaga forta a vocii lui de
comanda. Taci!
Forta acestei voci teribile era atat de pregnanta, incat Palmer tacu pe data, si
ultimul impuls de sfidare, de simtire, il parasi.
Asemenea unui om aflat in puterea unui cosmar, care observa, fara nici o emotie, ca
un zid sta gata sa se prabuseasca peste el, Palmer era constient, fara nici un dram
de curiozitate, ca Flota Duglaari, jubiland de triumf, se departa de orbita.
Lent, majestuos, savurand parca din plin fiecare moment, Flota Duglaari parasea
scena macelului si se indrepta din nou spre Sol, pentru a desavarsi distrugerea
intregului sistem, pentru a nimici jalnicele ramasite din Venus si Mercur.
Fara sa-si dezlipeasca ochii de pe ecran, Ortega rasuci comutatoarele indicatorilor
de sub orbita Venus. Din acest punct, cadavrul Pamantului aparea doar ca o stea
albastra luminoasa, aceeasi stea care aparuse de miliarde de ani. Cerurile nu aveau
sa ridice un monument in memoria Pamantului.
In acel moment pe ecran aparu un puhoi de nave negre, Flota Duglaari se apropia de
Venus.
"Dar ce importanta mai avea?" isi spuse Palmer, privind impietrit ecranul pe care
se desluseau Venus, Doogii si mingea de gaz care era insusi Sol. Ce importanta mai
avea totul?
Flota Dulaari inainta cu aroganta spre Venus.
Inghetat de oroare, isi muta privirea spre detestatii Solarieni. Observa brusc,
fara sa inteleaga da ce, ca Solarienii nu se uitau nici la Flota Duglaari nici la
Venus.
Priveau neclintiti, cu buzele stranse, la planeta Sol. Si chipurile lor nu erau
inmuiate de disperare, ci dure ca granitul, in asteptarea, parca, a unui teribil
triumf.
Le urmari privirile, si la inceput fu nedumerit. Nu era nimic de vazut decat globul
de gaz incandescent care era Sol, vazut prin filtrul aparatului de filmat.
Pe urma avu senzatia unei curioase iluzii optice. Imaginea planetei Sol paru sa
palpaie, de parca ceva izbise aparatul indicatorului care nu mai reusea sa o
focalizeze. Dupa care, incredibil, Sol paru sa se contracteze, sa se inchirceasca,
sa se stranga in ea insasi, reducandu-si vizibil diametrul.
Si, deodata, Palmer isi dadu seama de ceea ce se intampla; si cand isi dadu seama,
incepu sa inteleaga.
Si pe masura ce intelegea, el si intregul univers se transformara...
Inca un moment, Sol continua sa se contracte. Apoi paru sa fi atins un punct de
echilibru.
Dar echilibrul dura mai putin de o secunda. Deodata, din intreaga suprafata a
planetei Sol izbucnira in spatiu monstruoase proeminente de gaz in flacari si de
plasma. Suprafata planetei paru sa fie supta de valtoarea proeminentelor; un moment
mai tarziu, proeminentele devenira insasi suprafata, expandand in spatiu cu o
viteza si o forta de neconceput. Totul in cateva clipe. Si apoi, brusc, in sfarsit,
intr-o incredibila, inimaginabila, tacuta explozie, Sol isi zvarli suprafata,
asemeni pielii unui balon plesnit. Trilioane de tone de holocaust in flacari,
calatorind cu o viteza de neinchipuit, vuiau in spatiu; un glob de dezagregare, ce
se dilata continuu.
Pe Sol se declansase nova.
Mercur fu inghitit intr-o clipita, si topit ca un fulg de zapada intr-un cuptor
incins. Cateva clipe mai tarziu se pulveriza si Venus, dar talazul de destructie
globulara, fioros si fierbinte dincolo de incandescenta, crestea si se latea ca o
deschidere in iad.
Si in timp ce se rostogolea, adevarul total, absolut, se lumina in mintea lui
Palmer, cu acel calm straniu, demential, care preface secundele in ore soarta
razboiului se rasturnase in momentul acelei titanice explozii.
Pentru ca Flota Duglaari cazuse in capcana.
Holocaustul care fusese Sol se propaga spre uriasa Flota Duglaari mult mai
vertiginos decat era in stare Frontul lor de Comanda sa-i propulseze. Doar prin
intrarea in Spatiul-Staza ar fi putut cele patru mii de nave Duglaari sa se retraga
indeajuns de repede ca sa se salveze.
Dar nu puteau genera Spatiul-Staza. Erau mult prea aproape de nova a ceea ce fusese
planeta Sol. Generatorul lor de Camp Staza ar fi explodat lasand fragmentele din
ceea ce fusese candva Flota Duglaari suspendate pe veci in neantul Spatiului-Staza.
Cele patru mii de nave Duglaari erau osandite la pieire. Lasandu-le deschisa
Doogilor doar alegerea de care dintre cele doua cumplite morti sa piara.
Intr-o singura clipa de colosala distrugere ale carei ecouri se vor reverbera prin
spatiu inca o mie de ani, rasa umana fusese salvata. Acum Omul era cel care avea
superioritatea numerica in nave; acum Doogii erau cei care infruntau inexorabila
exterminare.
Chiar in secunda cand in mintea lui Palmer incoltise ideea ca razboiul era
castigat, valul frontal al exploziei stelare pulveriza Flota Duglaari ca pe un cuib
de molii prins sub un aruncator de flacari.
Omenirea fusese salvata; omenirea fusese salvata, dar pretul era incredibil.
Pretul era insusi sistemul solar camin al Omului. Pretul era planeta care-i daduse
nastere. Pretul era insasi Fortareata Sol.
Si cinci miliarde de vieti.
Palmer nu-si putea desprinde privirile de la infioratorul spectacol de pe ecran; un
sistem solar care se auto-consuma; Sol, sursa intregii vieti, transformandu-se
intr-un irezistibil rug aprins al mortii.
Pe rugul acela funerar ardeau mai mult decat cinci miliarde de oameni si patru mii
de nave de razboi Duglaari. In timp ce privea ecranul ca hipnotizat, isi aminti cu
teribila pregnanta de compozitia de muzica si miros despre care Robin ii spusese ca
se numeste Cantecul Pamantului.
"Compozitorul trebuie sa fi stiut", isi spuse Palmer. Trebuie sa fi stiut ce urma
sa se intample.
Abia acum intelegea Palmer intreaga semnificatie a compozitiei. Atunci ii vorbise
numai despre Solarieni, acum ii vorbea despre oamenii de pretutindeni. Vorbea
despre o pierdere atat de ingrozitoare, incat avea sa fie nevoie de secole pana
cand intreaga ei intindere sa poata fi cunoscuta. Vorbea despre un milion de orase,
incarcate de istorie si de amintiri, despre o mie de culturi ce cresteau de milenii
intr-o fecunda efervescenta; totul prefacut in gaz incandescent, si rapus pe veci.
Rasa umana fusese salvata de cea mai crunta amenintare din intreaga-i istorie, dar
pretul acestei salvari era la fel de mare ca si izbanda. Omul va supravietui, dar
caminul lui primar, cea mai mare parte a istoriei si a civilizatiei sale,
radacinile lui fundamentale, elementare, si cel din urma dintre miturile sale
sustinatoare, Fortareata Sol, ii fusesera smulse.
Pretul victoriei, gandi Palmer cu tristete, consta intotdeauna in daramarea
iluziilor. Rasa umana isi lasase copilaria in urma. "Acum, isi spuse el, suntem pe
propriile noastre picioare".
Si in clipa de fata intelegea, intelegea atat de multe. Aceasta era arma secreta
despre care ii vorbise Lingo. ...insasi Fortareata Sol..." ii spusese, dar cine ar
fi crezut ca vorbele lui vor fi traduse atat de literal in fapt?
Din aceasta pricina refuzase Lingo sa-l lamureasca, din aceasta pricina dorea cu
atata disperare sa fie judecat. "Dar cine sunt eu, gandi Palmer, ca sa-l judec? Cum
poti cantari pe un taler cinci miliarde de vieti si tineretea unei rase, iar pe
celalalt insasi supravietuirea?"
Se rusina de bucuria cu care se gandea ca nu el trebuise sa ia o asemenea hotarare.
Acum ii erau clare dimensiunile finale ale acelui spirit umanitar, pe care
Solarienii incercasera sa i-l explice prin simple cuvinte. Umanitarismul
Solarienilor era atat de profund, incat desi avusesera de ales intre viata
Fortaretei Sol si soarta rasei umane, desi luasera hotararea potrivita, putusera
totusi sa se preocupe si de o simpla fiinta umana indeajuns ca s-o crute de
cumplita vinovatie a participarii la actul lor, oricat de indirecta si de
indepartata ar fi fost aceasta. Palmer stia acum ca Solarienii pastrasera secretul
fata de el nu ca sa-l chinuiasca ci ca sa-l crute.
"Cum pot eu sa-i judec pe acesti oameni? gandi Palmer. Nimeni nu are dreptul de a-i
judeca. Si nimeni nu-i va judeca, atata timp cat voi avea si eu un cuvant de spus".
Pe neasteptate, si fara sa fie surprins, Palmer isi dadu seama ca, din acel moment,
se integrase cu adevarat in grupul Solarian. Era unul dintre ei, fara nici o
indoiala, fara nici o rezerva.
Daca il vor voi.

XIII

UN LUNG RASTIMP, cei sapte continuara sa priveasca in deplina tacere maelstromul

globular de gaz care fusese Sol imaginea era proiectata de aparatul unui
indicator aflat departe de Sistemul Solar, pentru ca Sistemul Solar incetase sa mai
existe,
In cele din urma, Palmer isi desprinse privirile de la spectacolul hipnotizant si
se uita la Solarieni. Robin, Fran si Linda plangeau fara zgomot, aproape ca si fara
lacrimi. Max privea neclintit ecranul, prefacut parca in stana de piatra. Ortega
scrasnea din dinti si isi izbea palma stanga cu pumnul mainii drepte. Fata lui
Lingo era o masca severa, impasibila, bine controlata. Doar colturile gurii care ii
zvacneau convulsiv tradau semne de emotie. Pe urma isi dadu seama ca Palmer il
privea. Se intoarse spre el. Ochii lui mari, verzi, pareau doua deschideri spre un
abis fara fund. Ii surase lui Palmer fara nici un pic de veselie si rosti cu voce
domoala:
Ei, Jay, acum stii... acum stii.
Da, Dirk, acum stiu, raspunse Palmer privindu-l in ochi. Tot ce-ati facut pana
acum, fiecare pas, era menit sa duca la asta. Cea mai mare capcana din intreaga
istorie. Dar... cum ati facut ca sa declansati nova?
Asta a fost partea cea mai simpla, raspunse el. Singura parte simpla. Lingo ofta.
Statia de pe Mercur nu era altceva decat un generator de Camp-Staza cu actiune
indepartata. Cuvantul codificat "Phoenix" conecta circuitul, astfel incat in
momentul cand vreo nava se apropia de orbita lui Venus...
Lasa fraza in suspensie, nu era necesar sa o duca la capat.
Am construit o capcana mai buna decat a lor, asta-i tot... spuse Ortega, cu o
duritate amara, exagerata. Cea mai mare si mai blestemata cursa de soareci din
toata istoria.
Si cu cea mai de pret momeala, raspunse Palmer.
Jay, exista un lucru pe care va trebui sa-l accepti, se interpuse Lingo. Un lucru
pe care va trebui sa-l acceptam cu totii. Intr-un fel sau altul, Fortareata Sol
trebuia sa moara. Mai devreme sau mai tarziu, cu Doogi sau fara Doogi. Viitorul
rasei umane e acolo, in Galaxie, nu in trecut si nu in matricea din care s-a
zamislit. Viitorul rasei umane este Confederatia, sau mai curand ceea ce este
libera acum Confederatia sa devina. Fortareata Sol... Fagaduinta... toate
legendele... au slujit candva unui anumit scop... candva rasa umana a avut nevoie
de iluzii reconfortante, de puteri mitice exterioare, pur si simplu ca sa poata
merge inainte. Dar acum nu mai suntem copii. Vom castiga razboiul, ne vom extinde
in intreaga Galaxie, si intr-un astfel de viitor nu mai e loc de mituri. Trebuie,
in sfarsit, ca omul sa-si bage in capatana lui groasa ideea ca in intreg Universul
nu exista decat un singur lucru in care merita sa creada: el insusi. Caci daca Omul
nu invata sa creada in propria lui maretie, vom ramane pe veci copii. Mitul
Fortaretei Sol, ca si toate celelalte mituri, nu erau decat basme pentru copii,
sperietori pentru capcauni. Si daca Omul urmeaza sa creasca, toate acestea trebuie
sa se spulbere. Noi nu am pierdut trecutul; am castigat viitorul.
Cuvinte foarte frumoase, Dirk. Dar pe cine incerci sa convingi, pe mine sau pe
tine?
Lingo zambi silit,
 Te-am subestimat din nou, Jay. Cand esti nevoit sa iei o hotarare ca aceasta, sa
alegi intre doua alternative cumplite, chiar daca stii ca ai luat decizia justa, nu
reusesti niciodata sa te convingi pe tine insuti... Jay, ti-am povestit vreodata
cum a murit pana la urma Douglas MacDay, la ani de zile dupa ce a luat teribila lui
hotarare de a zvarli planeta Sol in haos, cea mai importanta si cea mai dreapta
hotarare pe care a luat-o vreodata un om?
Nu, nu mi-ai povestit.
Lingo isi intoarse din nou privirile spre holocaustul de pe ecran.
Desi a stiut ca a avut dreptate, urma el fara sa se uite la Palmer, desi a stiut
ca a oferit rasei umane unica sansa de care se putea folosi, nu a putut trai cu
ideea a ceea ce facuse. S-a sinucis, Jay, pana la urma s-a omorat.
Ce doresti de la mine, Dirk? il intreba Palmer linistit.
Lingo se intoarse cu fata la el, privindu-l cu ochi disperati, arzatori.
Ce doresc de la tine, Jay? Doresc sa-mi spui ceva. Spune-mi ca am avut dreptate,
sau ca nu am avut dreptate. Vreau sa stiu, Jay. Presupun ca vreau sa fiu judecat.
Inteleg de ce ai refuzat sa ma informezi de ceea ce urmeaza sa se intample, Dirk.
Ai vrut sa ma cruti de a trai eu ceea ce esti tu nevoit sa traiesti acum.
Da. Desigur. Un lucru ca asta, cu cat atarna asupra unor mai putine capete, cu
atat mai bine pentru toti.
Eu nu pot sa te judec, Dirk. Nu pot sa te judec pentru ca nu-mi pot imagina ce as
fi facut eu in locul tau. Nimeni nu te poate judeca. Nimeni nu are acest drept. Dar
te respect, Dirk, in felul in care tu il respecti pe MacDay. Cred ca asta e de-
ajuns.
Ai dreptate, Jay, raspunse Lingo cu un suras amar. Asta-i tot ce putem astepta,
si tot ce ne putem dori, isi multumesc.
Un singur lucru e cert, interveni Ortega examinand ecranul. Trebuie sa ne
indepartam repede de locul asta, inainte de a fi loviti de val.
Lingo se aseza pe scaunul pilot.
Mai aruncati o ultima privire la ceea ce a ramas din Sol. Il vedeti pentru ultima
oara.
Apoi apasa pe buton si intrara in Spatiul-Staza.

Palmer zacea de ore intregi pe patul lui, incercand sa rumege ce a fost si ce va

fi. Trei secole de istorie se mistuisera intr-o clipa, trei secole de istorie si
trei decenii din viata lui.
Omul era acum stapanul Universului. Desi Oamenii nu stiau inca acest lucru. Desi
valvataia, unicul monument ce va fi inchinat vreodata vetrei Omului, nu va ajunge
la lumile Confederatiei decat peste decenii, totusi Confederatia mostenise Galaxia.
Mostenire era cuvantul potrivit.
Caci fusese nevoie de o mare moarte pentru a distruge puterea Imperiului Duglaari
moartea planetei Sol, moartea a cinci miliarde de Solarieni. Ca intotdeauna, pretul
vietii fusese moartea.
In pofida celor ce-i spusese, lui Lingo. Jay Palmer simtea povara acestor morti.
Pentru ca ii revenea lui, si unor oameni ca el, datoria de a da un sens acestor
morti, de a veghea ca sa nu fi fost zadarnice.
Fortareata Sol trecuse prin proba istoriei. Acum, restul rasei umane era chemat sa
justifice acest cel mai mare sacrificiu dintre toate sacrificiile. Fortareata Sol
murise, iar acum, intr-un fel, trebuia sa moara si Confederatia. Trebuia sa lase
loc unei noi ordini, o ordine in care oamenii sa se autoguverneze si sa nu se mai
lase guvernati de masini, o ordine in care oamenii sa-si glorifice spiritul
umanitar si sa nu-l nege din frica.
"Si asta va trece" era singurul adevar universal al istoriei. Dar la aceasta lege
antica trebuia adaugat acum , un corolar: Si asta va trece, dar omul isi va mentine
suprematia.
Nu mai existau Solarieni si nu vor mai trebui sa existe Oameni ai Confederatiei, ci
numai Oameni,
Nu...
Vino in cabina de control, il chema Robin Morel bagandu-si capul pe usa. Iesim
din Spatiul-Staza.
Cand Palmer intra in cabina de control, nava se afla inca in Spatiul-Staza. Toti
Solarienii se adunasera acolo.
De ce iesim din Spatiul-Staza acum? intreba Palmer. N-am stat in Staza decat vreo
cateva ore. Ne aflam in mijlocul a nicaieri.
Asa este, raspunse Lingo cu o voce in care revenise o buna parte din vechea lui
voiosie; asa este.
Si restul Solarienilor pareau sa-si fi revenit si isi zambeau cu satisfactie unii
altora.
Si totusi, cu cateva ore inainte murisera cinci miliarde de oameni.
Fran Shannon ii facu un semn din cap lui Lingo, si acesta inchise generatorul de
Camp-Staza. Haotica valtoare a Spatiului-Staza palpai si pieri. Si iata din nou
stelele. Se gaseau iar in spatiul normal, in vastul, intunecatul, mortul spatiu
dintre astri, aproape la jumatate de drum intre Sol si Centaurus. Nu se poate afla
nimic aici, absolut nimic. Nici macar nova de pe Sol nu era vizibila pentru ca
imaginea acelui cataclism calatorea doar cu viteza luminii, asa incat abia peste
doi ani avea sa ajunga in acest punct din spatiu. Sol nu era decat inca un punct
luminos printre miile de stele anonime care smaltuiau bezna goala.
Palmer privi in nesfarsirea beznei. "De ce iesisera oare din Spatiul-Staza tocmai
aici? se intreba el. In anonimatul acestui spatiu vid era ceva care-l ingheta pana
in maduva oaselor. De ce...?"
Acolo, spuse Fran Shannon, aruncand un cerc indicator rosu in jurul unui manunchi
de cinci pete luminoase care tocmai se ivisera ca niste discuri.
"Dar asta-i ceva imposibil! gandi Palmer. Nimic nu-si poate arata discul aici!"
Caci se aflau la doi ani lumina de Sol, care era steaua cea mai apropiata. Nu putea
exista nimic apropiat aici, in spatiul dintre stele, care sa-si arate discul. Nu se
putea! Si totusi, in cercul indicatorului de pe ecran erau clar vizibile cinci
discuri.
Ce sunt astea murmura Palmer. Aici nu pot fi planete.
Nu sunt planete, raspunse Lingo schimband pozitia navei in spatiu astfel incat
discurile din cercul indicator sa fie centrate in cercul liniei-de-zbor.
Dar nu ne aflam in vecinatatea nici unui sistem multistelar! exclama Palmer,
Nu sunt nici stele, replica Lingo, deschizand Frontul de Comanda al navei. Si
sunt mult mai aproape de noi decat crezi. Priveste!
Nava inainta din ce in ce mai repede spre acele corpuri enigmatice, si cele cinci
discuri inmanuncheate cresteau tot mai mult, pana cand devenira globuri, pana cand
detaliile devenira vizibile, pana cand cele cinci discuri devenira cinci sfere,
pana cand deveni limpede ca erau... ce?
Palmer vazu, dar nu putu intelege.
Erau mult prea mici pentru a fi planete, dar erau globuri. Cinci planetoizi mici,
in formatiune stransa, fiecare avand un diametru cam de zece mile.
Cand se apropiara si mai mult, Palmer isi dadu seama ca acesti planetoizi nu
semanau cu nimic din ce vazuse pana atunci. Fiecare dintre ei era perfect
geometric, o sfera perfecta, cinci sfere perfecte care pluteau in mijlocul a
nicaieri.
Ajunsera la o distanta de o mila sau doua de formatiune. Gura lui Palmer se casca
de uimire.
Sferele erau din metal.
Nu din roci metalifere, ci din metal curat. Erau artificiale. Cinci globuri de
metal identice. Nu aveau marcaje, nu aveau trasaturi exterioare cu exceptia... cu
exceptia a ceva ce semana in mod derutant cu antenele unui camp de Comanda,
distribuite egal in zona ecuatorului sferelor, Erau fabricate.
Ce... ce naiba sunt astea?
Lingo rase.
Cineva care se afla intr-o dispozitie sumbra le-a numit "Vagoane de carne".
Numele se potriveste intr-un fel. Sunt nave spatiale.
Nave spatiale!... Dar nu-i cu putinta! Eu nu sunt matematician, dar stiu ca
exista ceva numit ecuatia Haya-kawa, care limiteaza dimensiunile Campurilor-Staza
la un diametru de cinci sute de metri. Altminteri, totul ar fi diferit... Putem
construi nave de orice dimensiuni, pentru ca marimea teoretica a Frontului de
Comanda nu cunoaste limita. Presupun ca, teoretic, ai putea zbura intr-o nava cat o
planeta. Dar a produce un Camp-Staza care sa acopere asemenea nave, e pur si simplu
imposibil... asemenea "Vagoane de carne" sau ce-or mai fi..,
Ai perfecta dreptate, Jay. Totusi, vagoanele de carne sunt nave spatiale. In
fond, ce-ti inchipui tu ca s-a intamplat cu populatia din Fortareata Sol?
Palmer se uita buimac la Lingo. Pretul pe care-l platise Omul, pe care-l platise
Sol pentru victorie, era un subiect pe care-si impusese sa-l uite. Si acum Lingo il
aducea iar pe tapet, si evoca din nou acele infioratoare momente.
Eu... eu cred ca nu are rost sa mai discutam despre acest lucru, Dirk, raspunse
el cu voce moale. Inteleg ca asemenea sacrificiu a fost necesar pentru a asigura
supravietuirea rasei umane, dar chiar si asa...
Lingo se uita la el timp de un lung moment, de parca nu-i venea a crede. Apoi fata
i se lumina de intelegere, urmata de surprindere si apoi de o expresie stranie,
uluita, dar inscrutabila.
Din nou te-am subestimat, Jay. Cand te-ai aratat gata sa ierti si sa intelegi, am
crezut, fireste, ca ti-ai dat seama... Dar s-ar spune ca tu ai citit mult mai adanc
in mintile noastre decat am facut-o noi insine. Da, am fi sacrificat cinci miliarde
de Solarieni pentru a salva rasa umana, daca nu ar fi existat o alternativa. Acum
imi dau seama: daca ar fi trebuit s-o facem, am fi facut-o. Chiar si numai gandul e
prea oribil pentru a-l putea infrunta Dar Jay, nu tii minte, ti-am spus doar ca
satelitii periferici, si Marte, si Luna au fost in intregime evacuati.
Da, dar unde in alta parte decat pe Pamant. Si Pamantul..
Nu intelegi, Jay. Intregul sistem Sol a fost evacuat. Pana la cea din urma fiinta
umana de pe fiecare corp locuit, inclusiv Pamantul.
Dar cum? Unde?
Aici, raspunse Lingo, aratand spre cele cinci uriase globuri de metal care
pluteau in spatiu. Aici, in vagoanele de carne.
Ce? Dar oricat de mari ar fi aceste nave, nu pot trai pe ele cinci miliarde de
oameni. N-ar avea niciodata destula hrana sau apa sau aer. Si chiar de-ar avea,
oamenii ar muri de batranete inainte de-a ajunge in planetele Confederatiei. Navele
astea nu pot intra in Spatiu-Staza.
Ai si n-ai dreptate. Jay. Ai dreptate in sensul ca navele nu pot calatori mai
repede decat lumina. Ai dreptate ca nu pot transporta destula hrana si apa si aer
pentru cinci miliarde de oameni. Si ai dreptate ca va dura atat de mult pana sa
ajunga in Confederatie, incat oamenii de pe ele vor muri de batranete. Dar, Jay,
aminteste-ti de istorie. Oamenii au ajuns la stele, sau cel putin la stelele mai
apropiate inainte de a se fi descoperit Campul-Staza, Si cum au facut-o?
Da, au folosit un fel de suspendare a vitalitatii, nu-i asa? Somnul Adanc se
numea, nu?
Nu stiu cum se numea, dar stiu cum se realiza. Pur si simplu se refrigerau in
helium lichid. Dat fiind ca in timp ce erau inghetati calatoreau numai in spatiul
interstelar, frigul din spatiu mentinea heliumul la zero grade, astfel incat
ramaneau in suspensia vitalitatii pana cand ajungeau la destinatie.
Si vrei sa spui...
Da, Jay. Vagoanele de carne nu sunt decat niste cazane de helium lichid, la care
s-au atasat Fronturi de Comanda. Nu uita, noi am stiut de ani de zile ce urma sa se
intample. Asa incat, acum doi ani intreaga populatie din sistemul Sol a fost
inghetata in helium lichid, si vagoanele de carne au fost lansate in spatiu, cu un
start bun. Intelegi, oamenii aflati in starea de suspendare a vitalitatii nu au
nevoie de hrana, de aer, de apa, nici macar de un spatiu in care sa se miste. Si
cinci sfere, fiecare dintre ele cu un diametru de zece mile, pot adaposti o
imensitate de oameni cu vitalitatea suspendata, stivuiti ca scandurile.
Dar... dar... Incotro se indreapta vagoanele de carne? Ce vei face cu... cu cinci
miliarde de superoameni?
Nu superoameni, Jay, raspunse Lingo iritat. Oameni, Jay, pur si simplu oameni.
Cele cinci miliarde de oameni reprezinta cam un miliard de Grupuri Organice. Atata
timp cat Grupurile Organice sunt unite, nu va fi necesar sa dezghetam toate cele
cinci miliarde de oameni deodata si intr-un singur loc. Cum bine stii, un Grup
Organic e o unitate completa, o microcivilizatie in sine. Fiecare dintre oamenii
acestia detine cel putin un Talent. Nu te gandi la vagoanele de carne ca la niste
probleme, Jay. Nu sunt o problema. Sunt cel mai mare depozit de tezaure din
intreaga istorie a rasei umane tezaurele care au intr-adevar o valoare: oamenii.
In Confederatie exista sute de planete. Fiecare dintre ele poate adaposti cateva
milioane de oameni. Cele cinci miliarde de Solarieni vor fi raspanditi in intreaga
Confederatie. Se vor integra in restul omenirii, cinci miliarde se vor dizolva in
sute de miliarde, ca un strop de apa intr-o mare.
Nu-i o comparatie prea potrivita, Dirk. Acestia nu sunt cinci miliarde de oameni
obisnuiti, indiferent cum ii denumesti tu. Sunt oameni diferiti si, trebuie sa
recunosc, mai buni. Vor transforma complet rasa umana... daca rasa umana le va
permite sa supravietuiasca.
Ai dreptate, raspunse Lingo zambind slab. Crezi ca e un lucru de care trebuie sa
ne temem? Ce am invatat noi, ce am devenit noi, va deveni mostenirea intregii rase
umane. Nu exista o diferenta intrinseca intre oamenii din Sol si cei din
Confederatie. Si oamenii din Confederatie detin Talente potentiale, care inca nu s-
au dezvoltat. Tu, Jay, de pilda, esti probabil un Maestru de Jocuri latent, si un
Conducator in acelasi timp. Si Kurowski e un Conducator latent, altminteri n-ar fi
devenit inalt Maresal. Da, Oamenii se vor schimba se vor destepta. Se vor
destepta la intregul potential al umanismului din ei, vor ajunge sa depaseasca cele
mai cutezatoare visuri. Si tu, Jay, esti cheia.
Eu?
Da, tu. Tu ai dovedit ca transformarea poate fi realizata, ca un om din
Confederatie se poate integra intr-un Grup Organic Solarian. Tu ai reprezentat un
experiment, si experimentul a reusit. Acum cunosti intreaga semnificatie a acestui
experiment. Pentru ca in deceniile urmatoare, intreaga omenire se va organiza in
Grupuri Organice. Tu ai fost primul dar nu vei fi si ultimul. Marea necunoscuta a
planului nostru a fost rezolvata: popoarele Confederatiei sunt capabile de
transformare, de evolutie. Istoria rasei umane de-abia acum incepe. Ce va deveni
mai tarziu, nimeni nu poate sti. Dar un lucru e sigur, Jay. Oameni ca tine vor
conduce poporul vostru... poporul nostru. Oameni care se pot detasa atat de
Confederatie cat si de amintirea rapusului Sol, si care pot fi simple fiinte
omenesti... Ceea ce, desigur, nu-i un lucru deloc usor.
Si Palmer simtea, in strafundurile lui, ca asa stateau lucrurile. El si Solarieniii
luptasera impreuna si biruisera. Si tot impreuna, in acea zi acum nu prea
indepartata cand intreaga rasa umana va fi unita intr-un singur tot, vor merge
inainte, Solarieni si oameni ai Confederatiei, pentru a intampina viitorul.
Palmer isi lasa privirile sa rataceasca in spatiu, catre acel insignifiant punct de
lumina care era Sol, un Sol a carui imagine era veche de aproape doi ani, si a
carui luminiscenta nu avea sa ajunga la lumile Confederatiei decat peste decenii.
Si cand, in sfarsit, valvoarea novei din Sol va ajunge pana la Confederatie si va
scanteia cateva zile in ceruri, oamenii nu vor vedea in ea rugul funerar al rasei
umane, ci zorii luminosi ai unui indraznet maine.
O lumina care nu va apune niciodata.

SFARSIT

corectat de Ender
www.cartionline.com - www.cartionline.as.ro