GRUPUL ŞCOLAR DE INDUSTRIE UŞOARĂ

CISNĂDIE

LUCRARE
Pentru obţinerea nivelului 3
de competenţe profesionale
TEHNICIAN ÎN INDUSTRIA TEXTILĂ

COORDONATOR: ELEV:
ING.CHIȘ LUCICA RODICA PONCU CONSTANTIN

2010
TEMA LUCRĂRII
VESTA CLASICĂ
 Argument

Acest proiect l-am realizat în vederea obţinerii certificatului de competenţă

profesională nivelul 3,în specializarea TEHNICIAN ÎN INDUSTRIA TEXTILĂ.
În acești doi ani am învăţat multe lucruri legate de domeniul textil, cum ar fi:
- să iau măsurile necesare pentru obţinerea unui produs de îmbrăcăminte;

- să calculez cu ajutorul formulelor pentru a face orice detaliu;

- să croiesc şi să aşez pe material;

- să identific materia primă şi procesele de filare şi ţesere.

Produsul pe care l-am ales să-l confecţionez pentru acest proiect este vesta clasică.
Vesta clasică este un produs vestimentar cu sprijin pe umeri.Vesta poate fi confecţionat din
diferite materiale: stofă, velură, bumbac, tercot, etc.
Acesta poate fi purtat oricând, indiferent de anotimp. Poate fi purtat cu o pereche de
pantaloni de stofă sau o cămaşă elegantă. El poate avea ca accesorii diferite tipuri de buzunar
cum ar fi: buzunare aplicate, buzunare cu umeri sau doi refileţi, buzunare false, buzunare cu
clapă, poate avea un rând de nasturi sau două.
Vesta aleasă de mine este modelul clasic, confecţionat din ţesătură de lână, , de
culoare maro deschis. Este cu sprijin pe umeri, încheiată cu trei nasturi.
Vesta poate fi purtată în toate anotimpurile, fiind confecţionaţi dintr-un material
subțire și este captușită din materiale specifice căptușelii,serj acetat. Poate fi asortată cu
pantaloni și haină din acelaşi material, de aceeaşi culoare sau asemănătoare cu cea a vestei.
După părerea mea,eu cred că vesta este unul din produsele vestimentare greu de
confecţionat pentru că necesită multă atenţie la fiecare detaliu. Am ales acest produs deoarece
este unul elegant.
În acest proiect am tratat fiecare capitol în parte:
• în primul capitol am descris produsul meu şi am făcut schiţa vestei;

• în cel de-al doilea capitol am identificat materia primă prin proba arderii şi proba la
microscop;

• în capitolul al treilea am realizat procesul tehnologic din filatură, schema procesului şi

 definirea tuturor operaţiilor le-am introdus în capitolul al treilea;

• în capitolul al patrulea am vorbit despre procesul tehnologic din ţesătorie, am aflat

raportul de legătură a ţesăturii, am finisat ţesătura;

• în cel de-al cincilea capitol am proiectat produsul, am luat măsurile necesare pentru
calculele specifice fiecărui detaliu, am făcut tiparul şi am transformat tiparul în modelul
ales;

• capitolul şase cuprinde procese de confecţionare, pregătirea materialelor pentru croit,

încadrarea tiparului pe material şi asamblarea tuturor detaliilor;

• în capitolul şapte am finisat produsul.

Iar nu în ultimul rând am realizat bibliografie din care am luat ideile principale cât și cele
secundare pentru a realiza corect acest proiect și la anexe am introdus tiparele produsului.
 Capitolul I
I.1. Schița produsului
II.2. Materia primă
 CAPITOLUL II
IDENTIFICAREA MATERIEI PRIME

II.1 STRUCTURA FIBREI DE LÂNĂ

În urma unor diferite probe am descoperit că materia primă din care am confecţionat
sacoul este o ţesătură din lână 100%.
a) Proba arderii

b) Fibrele de lână ard încet, degajă un miros de corn ars, se umflă şi rezultă o cenuşă
spongioasă de culoare neagră.

c) Proba la microscop

Lâna se diferenţiază uşor faţă de alte fibre textile prin aspectul la microscop.
Lâna fină are formă rotundă.

d) Tipul firului

Am luat firul, l-am detorsionat şi am observat că firul era format din două fire, iar cele
două fire, la rândul lor, erau formate din fibre pieptănate şi filate.
e) Proprietăţile fizice ale fibrei de lână

Masa specifică este de 1,3 g/cm3.

Culoarea lânii este determinată de pigmenţii din stratul cortical.
 Luciul depinde de uniformitatea şi gradul de netezire a fibrei, de forma şi poziţia
solzilor, de proprietăţile stratului cortical, de structură şi gradul de dezvoltare al stratului
medular şi de gradul de pigmentare. Lâna fină are luciul mătăsos şi argintiu.
Lungimea este determinată de rasa, de vârsta şi regiunea corporală de pe care se obţin
firele.
Higroscopicitatea are cea mai mare valoare, astfel că în condiţii obişnuite lâna poate
absorbi 15 – 18 % vapori de apă.
Fibra de lână se compune dintr-un ansamblu de macromolecule legate între ele prin
legături transversale.
Fibrele fine de lână sunt formate din două straturi, unul exterior numit strat cuticular
şi unul interior numit strat cortical.
Stratul cuticular se compune din solzi de diferite forme dispuşi să asigure un strat de
protecţie. Solzii conferă fibrei de lână elasticitate şi dau aspectul neted, aspru sau lucios în
funcţie de mărimea lor.
Stratul cortical este compus din celule fusiforme între care se găsesc spaţii umplute cu
aer.
Stratul medular se compune din celule cu pereţi subţiri, umplute tot cu aer.

f) Tipul firului

Am luat firul, l-am detorsionat şi am observat că firul era format din două fire, iar cele
două fire, la rândul lor, erau formate din fibre pieptănate şi filate.
g) Proprietăţile fizice ale fibrei de lână

Masa specifică este de 1,3 g/cm3.

Culoarea lânii este determinată de pigmenţii din stratul cortical.
Luciul depinde de uniformitatea şi gradul de netezire a fibrei, de forma şi poziţia
solzilor, de proprietăţile stratului cortical, de structură şi gradul de dezvoltare al stratului
medular şi de gradul de pigmentare. Lâna fină are luciul mătăsos şi argintiu.
Lungimea este determinată de rasa, de vârsta şi regiunea corporală de pe care se obţin
firele.
Higroscopicitatea are cea mai mare valoare, astfel că în condiţii obişnuite lâna poate
absorbi 15 – 18 % vapori de apă.
 Fibra de lână se compune dintr-un ansamblu de macromolecule legate între ele prin
legături transversale.
Fibrele fine de lână sunt formate din două straturi, unul exterior numit strat cuticular
şi unul interior numit strat cortical.
Stratul cuticular se compune din solzi de diferite forme dispuşi să asigure un strat de
protecţie. Solzii conferă fibrei de lână elasticitate şi dau aspectul neted, aspru sau lucios în
funcţie de mărimea lor.
Stratul cortical este compus din celule fusiforme între care se găsesc spaţii umplute cu
aer.
Stratul medular se compune din celule cu pereţi subţiri, umplute tot cu aer.
 CAPITOLUL III
PROCESUL TEHNOLOGIC DIN FILATURĂ

Totalitatea operaţiilor tehnologice de transformare a materialului fibros în fire se

numeşte filare.
Pentru a obţine fire fine, uniforme, rezistente, din fibre lungi, fire pieptănate folosim
un proces tehnologic pieptănat.

SCHEMA PROCESULUI TEHNOLOGIC DIN FILATURA PIEPTĂNATĂ DE LÂNĂ

1 – masă fibroasă;
2 – bandă → bobină, cană;
3 - bandă → bobină, cană;
4, 5, 6, 7, 8 – bandă → cană;
9 – pretort, tort → bobine.
Operaţiile tehnologice folosite în filatura pieptănată sunt:
- amestecare; - pieptănarea;

- destrămare şi curăţare; - torsionarea şi răsucirea;

- cardarea; - înfăşurarea.
 - laminarea şi dublarea;

AMESTECAREA este operaţia de reunire mecanică a două sau mai multe grupe de
materii prime textile.
DESTRĂMAREA are ca scop micşorarea succesivă a ghemotoacelor de fibre până la
individualizarea lor.
CURĂŢAREA este operaţia de îndepărtare a impurităţilor şi fibrelor defecte din
materialul fibros.
Prin LAMINARE se înţelege subţierea unei înşiruiri de fibre până la fineţea dorită a
semifabricatului şi apoi a firului.
DUBLAREA are rolul de îmbunătăţire a neuniformităţii la fineţe a înşiruirii fibroase
debitate.
PIEPTĂNAREA are ca scop îndepărtarea unei părţi însemnate din fibrele scurte, cu
efect în creşterea lungimii medii a fibrelor şi micşorarea neuniformităţii lungimii fibrelor.
TORSIONAREA este operaţia în care înşiruirea de fibre în prealabil îndreptate,
paralelizate şi orientate unele în lungul altora este rotită în scopul de a da înşiruirii respective
o rezistenţă la întindere.
RĂSUCIREA are ca scop obţinerea unor fire regulate, rezistente, elastice şi uniforme
ca aspect.
ÎNFĂŞURAREA are rolul de a realiza o aşezare cu o anumită regularitate a
semifabricatelor sau firelor pe un anumit suport.
 CAPITOLUL IV
PROCESUL TEHNOLOGIC DIN ŢESĂTORIE

IV.1. ŢESEREA

Ţeserea este operaţia tehnologică de încrucişare a firelor de urzeală provenite de pe

sulul de urzeală, cu firele de bătătură provenite de pe canete sau bobine pentru a forma
ţesătura.
Operaţiile tehnologice folosite sunt:
- pentru pregătire urzelii: reunire, răsucire, bobinare, urzire, năvădire;

- pentru pregătirea bătăturii: reunire, răsucire, bobinare, canetare;

- ţeserea propriu-zisă şi controlul ţesăturii crude.

SCHEMA PROCESULUI TEHNOLOGIC DIN ŢESĂTORIE

 BOBINAREA este operaţia tehnologică prin care firele sunt trecute de pe ţevi sau
sculuri pe bobine sau motoare. Scopul bobinării este obţinerea unor formate, bobine sau
mosoare, cu lungimi mari de fir ce asigură o funcţionare mai îndelungată a maşinilor de urzit
sau canetat, unde sunt prelucrate ulterior. Bobinarea se realizează cu ajutorul maşinilor de
bobinat.

REUNIREA este operaţia prin care un număr de două sau mai multe fire se înfăşoară
deodată pe o bobină sau un mosor. Reunirea se face pe maşini de reunit care sunt
asemănătoare cu maşinile de bobinat, se deosebesc doar prin aceea că la fiecare cap de reunire
există atâtea fuse pentru ţevi câte sunt necesare pentru reunirea a mai multor fire.

RĂSUCIREA este operaţia prin care se aplică firelor reunite un număr de torsiuni pe
unitatea de lungime. Scopul răsucirii este de a mări sarcina la rupere a firelor pentru a putea
suporta solicitările la care vor fi supuse în timpul prelucrării, de creştere a uniformităţii firului
în grosime, de obţinere a firelor de efect pentru mărirea sortimentului de ţesătură şi pentru
obţinerea unui tuşeu special al acestora. Operaţia de răsucire a firelor se realizează cu ajutorul
maşinilor de răsucit.

URZIREA constă în dispunerea uniformă şi paralelă a firelor pe o suprafaţă plană şi

înfăşurarea acestora cu tensiune constantă, pe un sul, obţinându-se astfel urzeala, necesară
unei anumite ţesături. Operaţia de urzit se realizează cu ajutorul maşinilor de urzit care sunt
formate din două părţi distincte:

- rama pentru aşezarea ţevilor, bobinelor sau a mosoarelor;

- rame cu desfăşurarea axială a firului.

NĂVĂDIREA este operaţia de trecere consecutivă a firelor de urzeală prin lamelele

cocleţii iţelor şi căsuţele spetei. Scopul năvădirii este de a asigura controlul şi repartizarea
firelor de urzeală pe toată lăţimea maşinii de ţesut. Năvădirea se poate realiza manual,
semiautomat şi automat.

CANETAREA este operaţia de trecere a firelor de pe ţevi sau bobine pe canete,

suporturi cu fir alb suveicii. Scopul canetării este de a asigura rezerva de fir de bătătură
corespunzătoare spaţiului interior al suveicii. Canetarea se face pe maşini de canetat.

CONTROLUL ŢESĂTURILOR CRUDE. Bucăţile de ţesătură rezultate de la

maşina de ţesut sunt aduse în secţia de finisare, unde se înregistrează lungimea şi masa
ţesăturii, numărul maşinii şi muncitorul care a produs-o. Apoi ţesătura trece la rampa de
control, unde este controlată, defectele fiind numărate şi punctate conform prevederilor
standardelor în vigoare.

IV.2. FINISAREA ŢESĂTURII

 Finisarea reprezintă totalitatea operaţiilor fizico-chimice şi mecanice la care sunt
supuse materialele textile în scopul obţinerii unor proprietăţi conform valorii de utilizare.
Etapa de finisare cuprinde:
- pregătire partizii;

- detaşarea locală;

- spălarea;

- vopsire

- tratare

- spălare

- fixarea.

- călcare

- control tehnic de calitate

- rulare,etichetare.

Pregătirea partizii constă în gruparea materialelor cu aceleaşi caracteristici şi care

urmează acelaşi proces tehnologic.
Detaşarea locală a petelor de ulei mineral, rezultat prin stropire în timpul operaţiilor
de filare şi ţesere, se realizează prin tamponare folosind un solvent organic şi un detergent.
Spălarea este operaţia de trecere a materialelor din lână cu soluţii alcaline diluate, la
temperatura de maxim 50 º C în scopul îndepărtării grăsimilor.
Țesătura este vopsită cu coloranți acizi, și acizi metalabili sau metalați. Mai rar se
folosesc coloranți bazici iar în condiții speciale se folosesc coloranți direcți.
Fixarea materialelor din lână se bazează pe plasticitatea fibrei din lână, adică pe
capacitate ei de a păstra forma primită sub acţiunea umidităţii.
 CAPITOLUL V
PROIECTAREA PRODUSULUI

V.1. MĂSURI NECESARE

DIMENSIUNI PRINCIPALE:
ÎC=172 cm
Pb=48 cm
Ad=4 cm

V.2. CALCULE SPECIFICE

1. CALCULUL DIMENSIUNILOR DE BAZĂ:

Lt=ÎC/+2=45 cm

2. TRASAREA LINIILOR DE BAZĂ:

A`B=Pb/4+12=24 cm
AT=Lt=45 cm
A`L=Lt+……15 cm
BB1=Pb/3+2=18cm
BB2=Pb/3+Ad=3=55cm
B2B3=Pb/3+6,5=22,5
B2B4=B1B3/3=4,9cm

3. TRASAREA LINIILOR DE CONTUR

A`A=3cm
TL=12cm
AD=1cm
Da=Pb+Ad/8+1=7,8cm
aa1=2,5cm
AC=AB/4=6,5cm
TT`=LL`=2cm
L`l=2…..3cm
ll1=8…..10cm
ll2=3……4cm
Din punctul C se duce o perpendiculară spre dreapta iar la intersecția acesteia cu
verticalele A1,A2 se notează punctele C1C2 după care se unește a1 cu C2 obținându-se linia
umărului la spate între punctele a1a2=11cm
A2A4=Pb/6=8 cm
T2T5=1 cm
L2L4=10 cm
L4=L=2…3 cm
L3l3=L3l4=1 cm
L3l5=1 cm(linia laterală la spate mai mare 1 cm ca fața este dată de tehnologia de asamblare
a detaliului de față și spate pe linia laterală)
T4t=T4t1=1 cm
B4B4`=2 cm
Prin unirea la l2 i L1 cu l5 se obține linia de terminație la spate
A4A-a1a2-1=11 cm

4.CONTURAREA BUZUNARULUI MIC

B3N=4 cm
NN1=Pb/8+3=9 cm
N1N2= 1 cm
N1N3=N2N4=2 cm
Prin unirea punctelor N1N2N4N2 și N se obține conturul lestului(laistului)pentru
buzunarul mic.

5.CONTURAREA BUZUNARULUI LATERAL

T3M=2,5 cm
T3M1=Pb/8+6=12 cm
MM1=2 cm
M2M3=2 cm
N3P=N3N4/2=4,5 cm
PP1=5 cm
T5T6=3 cm
VARIANTA II PENTRU LINIA UMĂRULUI LA FAȚĂ
BC4=AB/3=9 cm
A4A5=3 cm
A5A6=a1a2-1=10 cm
VÂRFUL VESTEI PE MIJLOCUL DETALIULUI DE FAȚĂ
P2P3=10 cm
L2=L3=1 cm
După aceleași tipare necesare pentru materialul de bază se folosesc și pentu croirea
căptușeli.
V.3. EXECUTAREA TIPARULUI
 CAPITOLUL VI
PROCESUL DE CONFECŢIONARE

Cusătura tighel se obţine cu ajutorul maşinilor simple de cusut. Această cusătură este
caracterizată prin aceea că ambele suprafeţe ale materialului cusut au acelaşi aspect şi
dimensiuni.
Cusătura tighel simplu este alcătuită din firele care se depun paralel pe cele doua
suprafeţe ale materialelor cusute. Această cusătură poate fi aplicată la coaserea ţesăturilor şi a
tricoturilor a căror grosime nu depăşeşte 7mm.
Tighelul simplu este caracterizat prin elasticitatea redusă care se datorează modului de
aşezare a firelor şi a structuri de legătură a firelor de coasere. Cusătura de surfilare este
cusătura mecanică feston care se aplică la marginea detaliilor.
Surfilarea cu maşina triploc este realizată din două-trei fire de aţă cu puncte de
legătură speciale. La această cusătură firul superior este alimentat de către ac iar firele
inferioare de la apucătoare. Cusătura de surfilat triploc are elasticitate ridicată şi se utilizează
la surfilarea îmbrăcămintei din ţesături şi în mod deosebit la cea din tricoturi.

VI.1.1. Pregătirea materialelor pentru croit

Înaintea de a croi se scoate firul drept, după care se calcă materialul şi se pune îndoit
faţă pe faţă. Tiparele se pun pe material după cum urmează:
• Detaliile de spate şi de faţă se pun la marginea materialului.
• Între detaliile de față si spate se încadrează vizetul și buzunarele laist.
• Se conturează detaliile.
• Se conturează rezervele de coasere. Tiparele astfel aşezate se fixează în ace cu
gămălie, lăsând rezervele necesare cusăturilor ca şi la celelalte obiecte..
• Se decupează după conturul de rezervă.
Operaţiile necesare de pregătire a materialelor pentru croit sunt determinate de
calitatea materialelor. Operaţiile care se execută în cadrul pregătiri sunt:
călcarea,controlul,sortarea,şablonarea şi calcularea loturilor.
a). Călcarea materialelor textile
Este operaţia de călcare care asigură materialului un aspect plăcut privind
netezimea,luciul şi uniformitatea. Prin călcare firele se aplatizează obţinându-se astfel
netezirea materialului şi eliminarea sperităţilor.
Călcarea ţesăturilor se realizează cu maşini de călcat manual când volumul de lucrări este
redus sau cu maşini industriale când călcarea se aplică întregului lot de materiale.
b). Controlul materialelor
Materialele destinate pentru croit se controlează din punct de vedere cantitativ şi
calitativ.
→controlul cantitativ are ca scop cunoaşterea dimensiunilor fiecărui lot de material destinat
operaţiei de croit.
-se urmăreşte şi materialele cu lăţimi diferite care vor fi semnalate prin semen pe material,sau
secţionarea balotului.
→controlul calitativ are ca scop cunoaşterea caracteristicilor fizico-chimice a materialelor.
Prin acest control se urmăreşte defectele existente şi neadmisibile în produsul confecţionat.
Defecte pot fi : defecte provenite din ţesut ca: găuri,rărituri,margini neuniforme,fire
neuniforme în urzeală sau bătătură.
-Defecte din finisare ca : vopsire neuniformă : pete de la vopsit,calandrare necorespunzătoare.
- Defecte de ambalare şi transport ca : rupturi,rosături,găuri etc.
c). Sortarea materialelor este specifică ţesăturilor şi se determină prin gruparea
baloturilor pe lăţimi.
d). Şablonarea
Operaţia de conturarea şabloanelor (tiparelor) pe suprafaţa materialului textile.
Trasarea se face cu cretă specială sau cu creion pe materialul dublu lat sau pe desfăcut.
Materialul şablonat de desfăcut este utilizat mai raţional,există mai multe posibilităţi de
încadrare a şabloanelor. Şabloanele pot fi simple sau combinate.
e). Calculul loturilor
Folosirea raţională a materialelor textile impune un calcul preliminar operaţiei de şpănuit.
Acest calcul se efectuează pentru fiecare bucată de material ce urmează a se croi şi pentru
fiecare şablon efectuat. Necesarul de materiale textile pentru formarea unui şpan se numeşte
lot.
VI.1.2. Croirea materialelor

Croirea are rolul determinant asupra produsului cât şi asupra costurilor de producţie.
Procesul de croire poate fi influenţat de calitatea materialelor întrebuinţate,de corectitudinea
operaţiei de şablonat,de modul în care sunt executate şpanurile,de precizia calculări loturilor.
Croirea cuprinde operaţii principale :
a) şpănuirea materialelor
b) secţionarea şpanului
c) decuparea detaliilor
d) controlul şi formarea pachetelor
a). Şpănuirea materialelor
Şpănuirea este operaţia prin care materialul se aşează în straturi suprapuse cu lungimi
şi lăţimi egale. Şpănuirea poate fi pe dublu lat sau desfăcut,cu faţa într-un singur sens sau faţă
în faţă
Şpănuirea pe dublu se aplică la diferite produse în care detaliile sunt desenate numai
jumătate,iar piesele rezultate sunt perechi.
Şpănuirea se poate efectua manual,manual-mecanic sau mecanizat cu ajutorul maşinilor de
şpănuit.
b). Secţionarea şpanului
În procesul de şpănuire se vor decupa detaliile produsului,secţionarea şpanului se
efectuează cu maşini speciale de tăiat şpan care pot fi cu disc sau cuţit vertical.
c). Decuparea detaliilor
Constă în detaşarea detaliilor conturate pe şpan,se utilizează maşini cu cuţit bandă care
realizează tăierea şpanului în procesul decupării.
d). Controlul şi formarea pachetelor este operaţia în care detaliile decupate din şpan se
controlează şi se pun în pachete pe mărimile croite. Pachetele cu semifabricate sunt
transferate apoi la atelierele de confecţionare pentru a fi transformate în îmbrăcăminte.
VI.1.3. Confecţionarea semifabricatelor
Îmbrăcămintea se compune din detalii principale şi secundare.
Detaliile principale sunt părţi componente ale îmbrăcămintei care nu pot lipsi din
structura fizică unui produs. La îmbrăcămintea fixată pe umeri,detaliile principale sunt
reprezentate prin spate, piepţi (feţe), guler şi mâneci, iar îmbrăcămintea fixată pe talie prin
feţe, spate, beteli sau cordoane. Excepţie de la această regulă fac unele produse ca
rochii,bluze,veste care în funcţie de modă pot fi prevăzute fără guler şi fără mâneci.
Detaliile secundare sunt componente ale îmbrăcămintei care pot lipsi din structura
fizică a produsului. ex:buzunare,găici,epoleţi etc.
Tehnologia de confecţionare a unui produs cuprinde următoarele etape şi operaţi de execuţie:
a).prelucrarea detaliilor este etapa în care fiecare detaliu principal se prelucrează
separate şi se asamblează cu detaliile secundare cei aparţin. În procesul de prelucrare
fiecare detaliu se coase separate,se calcă şi se îmbină prin cusături constituind finalul al
detaliului principal.
Acestea se realizează prin :
-operaţii de pregătire
-operaţii de coasere
-operaţii de tratare umidotermică
b).asamblarea detaliilor este etapa în care detaliile principale se asamblează în
vederea constituiri produsului confecţionat.
Acestea se realizează prin :
-operaţii de pregătire
-operaţii de coasere
-operaţii de tratare umidotermică
c).finisarea produsului reprezintă etapa în care produsul realizat este adus la
forma,dimensiunile şi aspectul final.
Acestea se realizează prin :
-operaţii de pregătire
- operaţii de coasere
- operaţii de modelare,curăţare sau corectare
- operaţii de tractare umidotermică
VI.2. Procesul tehnologic de confecționare a vestei.
VI.2.1. CROIREA VESTEI

Vesta se compune din detaliile următoare:

- piepții care pot fi confecționați din același material cu sacoul sau din alte materiale
(stofă);

- spatela care se execută din două părți : față și căptușeală. Fața se poate realiza din
căptușeală de sacou (serj) , iar în interior se căptușește cu aceeași țesătură cu care se
căptușesc mâneciile;

- întăritura pentru care se folosește de obicei canafasul și se aplică numai la piepți din
partea din față.

Prima operație la confecționarea vesteieste datul semnelor largi pe linia deschizăturii

vestei, în partea superioară pe linia de terminație și pe linia buzunarelor.

Întăritura (canafasul) se aplică pe toată lungimea piepțiilor de la linia umărului până la

linia de subraț și se continuă pe linia pensei din față, până jos. Întăritura se fixează prin
însăilare,

Buzunarele se executpă prin întăritura piepțiilor. De la linia pensei, întăritura se

prelungește până la nivelul mărimii buzunarelor.Buzunarele pot fi executate cu laist
(teslu) sau cu refileți.

Confecționarea laistului la pungă, precum și montarea sa la vestă se execută conform

procesulu de la laistul sacoului.

Aplicarea marginii la cant se realizează printr-o cusătură de însăilare pe toată lungimea

canturilor. Înainte de aplicare marginea se decatează.

Fixarea marginii se face prin ștrafir sau cusătură de mașină la partea din față (cant) și
pe partea inferioară se execută ștafir numai de canafas (înăritură).

Confecționarea canturilor se realizează prin a se înădi bizeții de rezerva de jos a

piepților după care se coase pe linia canturilor la distanța de 0,7-1 cm pe lângă
marginea de susținere a canturilor. Acestea se întorc prin cusătură de însăilare.
 VI.2.2. Montarea căptu ș elilor

Pe linia amanșurii, căptușeala se fixează cu mașina după care se întoarce și se fixează

prin însăilare.
Pe linia canturilor și pe linia de terminație căptușeala se fixează prin cusătură
manuală, ștafir.
Pe linia taliei(la piepți),căptușeala va forma un fald cu adâncimea de 1-2 cm pentru
evidențierea contracției ulterioare a căptușelii.
La spate, atât fața cât și căptușeala vor avea pense care să urmeze forma corpului. La
conformații cu forme pline,partea de jos a spatelui poate avea introduse sficuri.
Toate cusăturile spatelui se execută cu mașina. La răscroiala spatelui,pe lângă gât, se
face curat cu stofă din acelaș material croit pe verif.
Asamblarea vestei constă în introducerea pipților între cele două părți(fetca).

VI.2.3. Încadrarea tiparlui pe material

Capitolul VII
 Finisarea produsului

Fixarea vestei cuprinde presatul piepțiilor, însemnarea și executarea butonierelor cu

fir de întăritură (forpas)cu cheițele respective, curățatul de ațe și călcatul la gata cu fierul
electric de călcat sau fier electovaporizant.
Nasturii se cos manual cu ață la culoare formându-se picioruș pentru rezistanță și
fixarea corectă a nasturilor în butonieră.
Curățarea produsului de ațe și călcarea finală a produsului
 BIBLIOGRAFIA

1) REVISTA BURDA
2) TEHNOLOGII TEXTILE ŞI DE CONFECŢII, E. IOSIF, V. CIOCIU
3) MANUALUL CROITORULUI
4) STRUCTURA ŞI PROIECTAREA FIRELOR, MARIA BOLONEAN
ANEXE