ACIZII NUCLEICI

Curs Biochimie
 Acizii nucleici sau polinucleotidele sunt compusi macromoleculari a
caror masa moleculara atinge cateva zeci de milioane. Ei sunt constituiti din mai
multe nucleotide. Nucleotidele contin o baza purinica sau pirimidinica, un rest
glucidic (pentoza) si una sau mai multe grupari fosfat.
Bazele ce intra in componenta acizilor nucleici sunt substante ce au in
structura un nucleu heterociclic purinic sau pirimidinic, de unde si denumirea de
baze purinice, respectiv pirimidinice.
Bazele cu nucleu purinic sunt: Adenina (A) si Guanina (G)
Bazele cu nucleu pirimidinic sunt: Uracilul (U), Citozina (C) si Timina (T).
O nucleotida are in componenta: o baza (purinica sau pirimidinica), un
rest glucidic si una sau mai multe grupari fosfat.
Nucleotidele sunt prescurtate prin 3 litere, ca de exemplu:
Baza Nucleozida Abreviere
AMP = adenozinmonofosfat
Adenina Adenozina A
dAMP = deoxiadenozinmonofosfat Guanina Guanozina G
UDP = uridindifosfat Citozina Citidina C

ATP = adenozintrifosfat Uracil Uridina U

Timina Timidina T
Curs Biochimie
 Nucleotidele au numeroase functii:

1.sunt surse importante de energie, putand fi

usor hidrolizate (exemplu ATP):

2.pot forma impreuna cu alte resturi coenzime

importante (exemplu Coenzima A = CoA)

3.intra in componenta unor molecule cu rol in

transmiterea semnalul celular
(exemplu AMP ciclic = AMPc)

Curs Biochimie
 Acizii nucleici

Pentru a forma acizi nucleici, nucleotidele sunt legate intre ele prin punti
formate de acidul esteric dublu esterificat (cu grupa hidroxil de alcoolul secundar
din pozitia 3 a unei molecule de pentoza) pe de o parte, iar pe de alta parte, cu
grupa hidroxil de alcool primar din pozitia 5 a altei molecule de pentoza din
nucleotidul urmator.

Capatul 5`

Capatul 3`

Gruparea neesterificata a acidului fosforic imprima acizilor nucleici

caracterul acid care explica afinitatea lor pentru colorantii bazici (folositi in tehnica
microscopica).
Curs Biochimie
 BAZE

FOSFATI
NUCLEOTIDE

BAZE

Baza + Glucid = Nucleozida

Baza + Glucid + Fosfat = Nucleotida
Curs Biochimie
 Exista doua tipuri de acizi nucleici in functie
de glucidul care intra in compozitie:
1. cand in structura avem Riboza, acizii se
numesc ribonucleici (ARN),
(ARN) pe langa riboza mai
putand contine si cele 4 baze: A, U, G si C
2. cei care contin in structura Deoxiriboza (in
pozitia 2` a ribozei gruparea OH a fost redusa la -H)
se numesc acizi deoxiribonucleici ADN si mai pot
contine urmatoarele 4 baze: A, T, G si C.

Secventa bazelor in structura acizilor nucleici

reprezinta informatia genetica din celulele vii. Fiecare Secventa liniara a
nucleotidelor in acizii nucleici
baza are abilitatea de a-si recunoaste prin interactii
este de obicei abreviata ca in
noncovalente baza complementara: G-C sau A-T din exemplul urmator, incepandu-
structura ADN-ului. se cu capatul 5` al lantului:
A-G-C-T-T-C-A

Curs Biochimie
 REZUMAT 1

Toate organismele vii sunt sisteme chimice autonome. Ele au la

baza seturi distinctive de molecule pe baza de carbon, molecule care sunt
aceleasi pentru toate speciile vii. Cele mai importante categorii sunt:
glucidele, acizii grasi, aminoacizii si nucleotidele.
Glucidele reprezinta sursa principala de energie a celulei vii, ele
putand fi stocate sub forma polizaharidelor.
Acizii grasi sunt de asemenea importanti ca sursa de energie,
dar rolul lor principal este acela de a intra in structura membranelor
celulare.
Proteinele sunt polimeri ce au la baza aminoacizi.
Nucleotidele joaca un rol important in transferul de energie si
reprezinta subunitatile din care sunt constituite macromoleculele
informationale ADN si ARN.

Curs Biochimie
 Ordinea si energia biologica

Toate celulele trebuie sa se supuna legilor fizicii si chimiei. Regulile

mecanicii si conversiei unei forme de energie in alta se aplica in egala masura
unei celule vii cat si unui motor cu aburi.
Este binecunoscut faptul ca un sistem lasat in voia sa tinde spre o
dezordine universala: cu timpul cladirile se darama, organismele moarte sunt
oxidate, samd. Aceasta tendinta generala este regasita in legea a doua a
termodinamicii, in care se afirma ca gradul de dezordine a universului (sau a
oricarui sistem izolat) nu poate decat sa creasca.

Curs Biochimie
 Organismele vii mentin, la toate nivelele, un grad ridicat al ordinii. Aceasta
ordine este intalnita de la aripile unui fluture, pana la nivel celular, subcelular si
molecular. Atomii constituenti sunt aranjati intr-o ordine anume, fiind blocati in
structuri precise. Chiar si o celula care aparent nu se dezvolta, are o ordine
interioara bine stabilita, pentru ca inevitabil, in interiorul celulei pot sa apara
accidente care trebuiesc reparate in mod constant.
Cum este acest lucru posibil din punct de vedere termodinamic?
Raspunsul este acela ca fiecare celula primeste combustibilul necesar din
mediul ce o inconjoara si il elimina sub forma reziduurilor; celula nu este deci un
sistem izolat din punct de vedere termodinamic.
Ordinea biologica este posibila prin cedarea de energie sub forma de
caldura de catre celule.
Conform celei de-a doua legi a termodinamicii, gradul de ordonare al
unui sistem descreste cu trecerea timpului. Asadar, cresterea continua a ordinii
intr-o celula vie nu se poate realiza decat cu o crestere si mai mare a dezordinii
mediului inconjurator celulei. Caldura este energie in forma cu gradul cel mai
mare de dezordine.
Curs Biochimie
 Genele sunt formate din ADN!

Dintotdeauna s-a stiut ca orice samanta sadita, orice ou fertilizat trebuie

sa contina un plan ascuns, un design, pentru dezvoltarea unui nou organism, fie el
animal sau vegetal. Stiinta geneticii moderne porneste de la premisa elemntelor
ce contin informatia nevazuta, elemente numite gene, care sunt transmise fiecarei
celule fiice in timpul diviziunii celulare.
Cu alte cuvinte, inainte de a se divide, fiecare celula trebuie sa-si faca o
copie a genelor sale in scopul de a transmite mai departe celulelor fiice setul
complet de informatii. Genele din sperma si ovul duc mai departe informatia
ereditara de la o generatie la alta.

Curs Biochimie
 Acum se stie ca genele sunt compuse din molecule. La inceput a fost
greu sa se imagineze natura acestor molecule.
Ce fel de molecule ar putea fi depozitate intr-o celula, molecule
care sa directioneze mai departe activitatea unui organism in dezvoltare
si care, de asemenea, sa fie capabile de o replicare de cea mai mare
acuratete?
La sfarsitul celui de-al IX-lea secol, biologii au recunoscut ca
transportorii informatiei genetice sunt cromozomii care incepeau sa devina
vizibili cand celula incepea sa se divida. Ideea prezentei ADN-ului din care sunt
formate genele a aparut ceva mai tarziu. In 1944 s-a demonstrat ca, adaugand
ADN-ul pur al unei linii bacteriene la o alta, se poate observa conferirea unor
proprietati ereditare caracteristice primei linii bacteriene. Se stia ca doar
proteinele au o structura conformationala foarte complexa, asa ca ideea
aceasta a fost intr-adevar o surpriza pentru biologii timpului. Aceasta teorie a
fost acceptata doar la inceputul anilor 1950. Astazi este binecunoscut faptul ca
ADN-ul celular cu intraga sa insiruire de nucleotide este cel care transmite
informatia ereditara.
Curs Biochimie
 Moleculele de ADN sunt alcatuite din doua lanturi lungi, legate intre
ele prin legaturi complementare intre baze!
Lantul ADN-ului este un polimer lung, liniar, compus doar din 4 tipuri de
subunitati. Acestea sunt deoxiribonucleotide ce contin ca baze: Adenina (A),
Citozina (C), Guanina (G) si Timina (T). Nucleotidele sunt legate intre ele prin
legaturi fosfodiesterice care leaga C5` al unei grupe deoxiribozice de C3` al
urmatoarei.
Cum poate un lant lung de nucleotide sa contina informatia unui
organism, sau chiar doar a unei celule? Si cum pot fi transmie aceste informatii
de la o generatie la alta?
Raspunsul sta in structura ADN-ului.

In anii 1950, analizele folosind difractia razelor X asupra diferitelor

specimene de ADN, au dus la concluzia ca ADN-ul este un polimer helicoidal
compus din doua lanturi. Structura helicoidala a ADNului se justifica prin
orientarea fiecarei subunitati a polimerului, orientare care sa permita legaturi cu
subunitatile vecine. Momentul crucial a fost descoperirea faptului ca ADN-ul este
de fapt un lant dublu helicoidal.
Curs Biochimie
 O prima imagine a ADN-ului il reprezenta cu bazele catre interiorul
dublului helix si cu resturile de fosfat catre exterior. Bazele dintr-un lant se gaseau
mult prea aproape una de cealalta si pentru a incapea, era nevoie de legaturi
specifice intre bazele complementare (denumite si bazele complementare Watson-
Crick) cu molecula mare dintr-un lant (A sau G) si bazele pirimidinice cu un volum
mai mic de pe celalalt lant (T sau C), pe de cealalta parte.

ADN-ul dublu helicoidal

A. O mica selectie a helixului vazut

dintr-o parte. Se observa 4 baze
complementare. Aceste baze
sunt reprezentate cu verde, in
timp de resturile deoxiribozice
sunt albastre

B. Helixul este vazut din capat. Cele

doua lanturi ale ADN-ului sunt
asezate in directii opuse si fiecare
baza complementara este
mentinuta prin alte doua sau trei
punti de hidrogen.

Desi raportul nucleotidelor variaza de la o specie la alta, o regula este clara:

cantitativ [G]=[C] si [A]=[T]. S-a mai aratat si ca numarul efectiv al legaturilor de
hidrogen formate intre G si C sau intre A si T a fost mai mare decat in oricare alta
combinatie. Curs Biochimie
 ADN-ul si ARN-ul celular

Atat ADNul cat si ARNul sunt plomeri formati din inlantuirea mai multor
nucleotide. ARNul difera de ADN prin 3 caracteristici:
1. are in componenta rest de Riboza si nu Deoxiriboza ca in cazul ADN;
2. difera prin tipul bazelor intalnite in structura lantului: ARN contine Uracil, iar
ADN contine Timina
3. ARNul este format dintr-un singur lant, in timp ce ADN are structura unui lant
dublu helicoidal
Structurile ARN-ului si ADN-ului sunt prezentate in imaginile urmatoare:
Structura ARN-ului Structura ADN-ului

Curs Biochimie
 Cele patru baze ale ARN-ului
,

respectiv ale ADN-ului:

Se pot observa punti de hidrogen intre bazele complemetare

Curs Biochimie
 Lantul ARN este liniar, dar in anumite regiuni, pot sa apara legaturi (punti) de
hidrogen datorita prezentei foarte apropiate a bazelor complementare, precum in imaginile
urmatoare.
Prin micrografie electronica, acest lucru se evidentiaza ca niste ramuri.

Lantul simplu al ARN-ului: Lantul dublu helix al ADN-ului:

Curs Biochimie
 Capacitatea ereditara explicata prin structura ADN-ului

O gena transmite informatia biologica intr-o forma ce trebuie sa poata

fi copiata cu exactitate si transmisa de la celula mama la celula fiica.
Implicatiile descoperirii lantului dublu helicoidal au fost de foarte mare
importanta, pentru ca o data cu aceasta descoperire, s-a putut explica modul
in care este transmisa informatia ereditara.
Din moment ce fiecare lant contine o insiruire de nucleotide care sunt
exact complementarele celor din celalalt lant, ambele lanturi pot fi considerate
a fi transportoarele aceluiasi bagaj genetic. Daca notam cele doua lanturi cu A
si A, lantul A poate fi folosit ca matrita pentru obtinerea lantului A, si invers,
folosind lantul A, se poate obtine lantul A. Acest procedeu este posibil dupa
separarea celor doua lanturi in conditii bine stabilite.
O concluzie directa poate fi aceea ca informatia genetica este
codificata in mod liniar de catre insiruirea de nucleotide, fiecare A, C, T si G-
putand fi considerate litere intr-un alfabet ce are doar 4 litere cu care este scris
mesajul nostru biologic.
Curs Biochimie
 Considerand ca ADN-ul este format din n nucleotide,
numarul de secvente posibile ale acestor nucleotide este 4n .
Pentru o lungime moderata a ADN-ului, in principiu, varietatea
biologica ce poate fi generata este enorma. O celula tipica
animala contine 1 m de ADN (3X109 nucleotide). Scriind cu
un alfabet linear ce contine doar 4 litere, o gena umana mica
ar ocupa un sfert dintr-o pagina format A4, in timp ce
informatia genetica din acea gena ar putea umple o carte cu
mai mult de 500.000 pagini.

Secventa ADN a genei beta-globina umana

Aceasta gena codifica una din cele doua subunitati

ale moleculei de hemoglobina, hemoglobina care transporta
oxigenul in sange. Este evidentiat doar unul din lanturile
ADN-ului (celalalt fiind complementar). Secventa ar trebui
citita de la stanga la dreapta.
Curs Biochimie
 Desi principiul replicarii genelor este unul simplu, procesul care are
loc in realitate in interiorul unei celule este unul foarte complex, implicand un
ansamblu de proteine ce formeaza masina de replicare.

Reactia fundamentala este cea in care AND-polimeraza catalizeaza

adaugarea unei deoxiribonucleotide la capatul 3 al lantului de ADN.

Fiecare nucleotida ce este adaugata este sub forma de

Deoxiribonucleozid-trifosfat. Eliberarea restului pirofosfat din aceasta
nucleotida activata si hidroliza sa ulterioara ofera energie pentru reactia de
replicare a ADN-ului, facand-o in acelasi timp si ireversibila.

Curs Biochimie
 Replicarea helixului ADN-ului
incepe cu o separare punctuala a celor
doua lanturi comlementare. Fiecare lant
se comporta apoi ca matrita pentru
Lantul nou format Lantul matrita
obtinerea unei noi molecule de ADN
obtinuta prin aditionarea secventiala a
deoxiribonucloetid-trifosfatilor.

Fiecare nucleotida ce urmeaza a

fi adaugata este aleasa printr-un proces
complex, respectand conditia ca aceasta
nucleotida sa fie complemetara cu
nucleotida existenta in lantul matrita.

Curs Biochimie
 Dintr-un lant dublu helicoidal de
ADN se obtin doua lanturi identice.

Din moment ce fiecare molecula de

ADN sfarseste prin a avea in componenta
unul din lanturile ADN-ului original,
mecanismul de replicare al ADN-ului este
unul semiconservator.

Curs Biochimie
 Erorile in replicarea ADN-ului cauzeaza mutatii

Una din caracteristicile cele mai importante ale replicarii ADN-ului este
acuratetea. In timpul replicarii, mecanisme foarte sensibile analizeaza si elimina
pozitionarile incorecte ale nucleotidelor. Ca rezultat, secventa de nucleotide din
molecula ADN-ului este copiata cu mai putin de o greseala la 109 nucleotide
adaugate. Totusi, foarte rar, in procedeul replicarii, este adaugata o nucleotida
gresita in locul alteia. Orice astfel de greseala este considerata o greseala
genetica denumita mutatie,
mutatie mutatie ce va fi copiata in toate noile generatii de
celule ca si cum ar fi varianta corecta a lantului de ADN. O astfel de greseala,
chiar si la nivelul unei singure nucleotide, poate avea implicatii enorme.
Pornind de la faptul binecunoscut ca proteinele sunt codificate de catre
gene, mutatia unei gene, poate duce la inactivarea unei proteine cruciale si mai
apoi la moarte celulara.
Pe de alta parte, o mutatie poate fi latenta si sa nu afecteze functiile
unei anumite proteine.
Foarte rar, prin mutatii se obtin gene cu o functie noua sau
imbunatatita. In acest caz, organismele care poarta aceasta mutatie vor avea un
avantaj, iar gena mutanta poate in final, prin intermediul selectiei naturale, sa
inlocuiasca gena originala intr-o anumita populatie. Curs Biochimie
Secventa de nucleotide dintr-o gena determina secventa aminoacizilor din proteine

ADNul este relativ inert din punct de vedere chimic. Informatia pe care o
contine este indirect exprimata in alte molecule: ADN-ul directioneaza sinteza unui
ARN specific si a unor anume proteine.
La inceput, a fost studiata structura tridimensionala a ADNului de catre
biofizicieni folosindu-se difractia razelor X. Se cunostea deja ca proteinele sunt
lanturi de aminoaczi legati intre ei prin legaturi peptidice. Abia la inceputul anilor 50
cand a fost secventata insulina, o proteina de dimensiuni mici, s-a descoperit faptul
ca fiecare proteina are o secventa unica de aminoacizi si ca prin structura ei,
fiecare proteina are anumite proprietati specifice.

Curs Biochimie
Insulina bovina

Insulina este o proteina cu masa moleculara mica. Este constituita din

doua lanturi polipeptidice, unul de 21 aminoacizi, iar celalalt de 30 aminoacizi.
Legaturile S-S reprezinta legaturile tiolice intre resturile de Cisteina. Initial,
insulina se formeaza ca un singur lant (codificat intr-o singura gena), care mai
apoi este separat in doua lanturi reprezentate prin A si B.
Atat ADNul cat si proteinele sunt formate din secvente liniare de
subunitati. Analiza proteinelor unor gene mutante a demonstrat faptul ca, cele
doua secvente sunt colineare: nucleotidele in ADN sunt aranjate intr-o ordine
corespunzatoare aminoacizilor din proteina codificata.

Cum se traduce intr-o celula vie secventa de nucleotide de la nivelul

ADNului in secventa de aminoacizi din proteine?

Curs Biochimie
Portiuni din secventa de ADN sunt transpuse in ARN care ghideaza sinteza proteica

Sinteza proteica incepe cu transpunerea unor regiuni specifice din ADN

(gene) in polinucleotide chimic si functional diferite, denumite ARN (acid ribonucleic).
ARNul, ca si ADNul, este compus dintr-o secventa liniara de polinucleotide, avand
insa doua diferente chimice: lantul glucidic contine riboza in loc de deoxiriboza, iar
una dintre baze Timina- este inlocuita cu Uracil.
ARNul contine aceeasi informatie genetica cu ADNul dupa care este
format. Procesul prin care se formeaza ARN din ADN se numeste transcriptie, care
este similar cu replicarea ADNului atunci cand unul dintre lanturi foloseste drept
matrita pentru cel de-al doilea.
Transcriptia ADNului difera de replicare prin mai multe caracteristici:
1. produsul obtinut (ARN), nu ramane ca un lant alineat ADNului.
2. chiar in urma regiunii unde sunt adaugate ribonucleotidele, se reformeaza ADNul
original sub forma de helix si elibereaza lantul de ARN.
3. lantul de ARN este simplu, spre diferenta de ADN care este dublu helicoidal.
4. lantul ARNului este relativ scurt comparativ cu cel al ADNului, din moment ce el
este format doar pronind de la o anumita regiune a ADNului.
Curs Biochimie
 ARNul care sta la baza sintezei moleculelor proteice se numeste
ARN mesager ARNm, in timp ce restul de ARN serveste ca ARN de
transfer ARNt sau formeaza ARN ribozomal ARNr.

Cantitatea de ARN ce se formeaza pornind de la o anumita regiune

a ADNului este controlata de proteinele reglatoare genice care se leaga de
situsuri specifice ale ADNului aflate aproape de zona de codificare.

Unele gene sunt folosite pentru obtinerea unor cantitati mari de

ARN, in timp ce altele nu sunt folosite deloc. In fiecare generatie de celule,
pentru o gena activa, mii de ARN transcript pot sa se obtina pornind de la
acelasi segment de ADN.

Curs Biochimie
 Pentru ca fiecare molecula de ARNm poate fi transcrisa in mii de copii
de lanturi polipeptidice, informatia continuta intr-o regiune mica a ADNului poate
sa directioneze catre sinteza a milioane de copii ale unei proteine specifice.

Exemplu - proteina Fibroina (componenta majora a matasii).

In fiecare celula, gena fibroinei conduce la formarea a 104 copii de
ARNm, fiecare ducand la sinteza a 105molecule de fibroina, producand in total
109molecule de fibroina in doar 4 zile.

Curs Biochimie
 Moleculele de ARN eucariot sunt fractionate
pentru a indeparta secventele de introni

In celulele bacteriene, majoritatea proteinelor sunt codate intr-un singura

secventa neintrerupta de ADN, care este copiata fara nici o alterare ducand la
obtinerea moleculelor de ARNm. In 1977, biologii au descoperit ca majoritatea
genelor eucariote au secvente proprii de codare numite exoni, care sunt
intrerupte de secvente fara capacitate de codare numite introni.
Pentru a produce o proteina, intreaga lungime a unei gene (inclusiv
intronii si exonii), este transcrisa intr-o molecula lunga de ARN (primul transcript).
Inainte ca ARNul sa paraseasca nucleul, un complex de enzime indeparteaza
toate secventele de introni, producand secvente de ARN mult mai scurte. Dupa
aceasta etapa, moleculele de ARN parasesc nucleul trecand in citoplasma sub
forma de molecule de ARNm, ce mai departe conduc la formarea proteinelor.
Primele transcripte de ARN ale anumitor gene pot fi fragmentate in mai
multe feluri pentru a produce diferiti ARNm, in functie de tipul de celula si de
stadiul de dezvoltare. Acest lucru permite obtinerea mai multor proteine pornind
de la aceeasi gena.
Curs Biochimie
Curs Biochimie
 Secventele de nucleotide din ARNm sunt citite in seturi de cate trei si
transpuse in aminoacizi

In anii 60 au fost descifrate regulile dupa care secventele de nucleotide

de la nivelul genelor sunt transpuse in secvente de aminoacizi din proteine
(codul genetic). S-a descoperit ca secventele nucleotidelor din ARNm sunt citite
in serii de cate trei.
Fiecare triplet de nucleotide, numit codon, codifica un anumit
aminoacid. Pentru ca ARNul este un polimer linear constituit din doar 4 nucleotide
diferite, exista 43=64 posibilitati diferite de codoni (importanta este si secventa
tripletilor din codon, nu doar componenta codonului). Doar 20 aminoacizi diferiti
sunt intalniti in proteine, deci majoritatea aminoacizilor sunt definiti de mai multi
codoni (codul genetic este degenerat). Codul prezentat in urmatoarea imagine, a
fost bine conservat de-a lungul evolutiei, cu foarte putine exceptii, el este acelasi
atat in bacterii cat si in plante si organismul uman.

Curs Biochimie
De exemplu:
-Codonul GUG este transpus in aminoacidul Valina, iar
-Codonul GAG este transpus in Acid glutamic.

Codonii cu U sau C ca nucleotid secund, au tendinta

de a genera aminoacizi cu o inalta hidrofobicitate.

Curs Biochimie
 In principiu, fiecare secventa de ARN poate fi transpusa in oricare
din cele trei moduri de citire (reading frames), in functie de pozitia din care
incepe procesul de citire, putand genera trei secvente de aminoacizi diferite.

Aproape in toate aceste cazuri, doar unul din modurile de citire va

produce o proteina functionala.

Cele trei posibilitati de citire ale

secventei de nucleotide (albastru) in
secventa de aminoacizi (verde)
Curs Biochimie
 ARNt potriveste fiecare aminoacid la grupurile de nucleotide

Codonii din moleculele de ARNm nu recunosc direct aminoacizii, asa

cum o enzima recunoaste un substrat. Translatia de la ARNm la proteina
depinde de o molecula adaptoare care recunoaste atat aminoacidul, cat si
grupurile de cate trei nucleotide. Acesti adaptori sunt de fapt seturi de molecule
mici de ARN (de aprox 80 nucleotide), numite ARN de transport (ARNt).

Conformatia ARNt este una tridimensionala, datorita legaturilor

noncovalente dintre bazele componente, legaturi asemanatoare cu cele
existente in moleculele dublu helicoidale ale ADNului. Diferenta este ca, in
cazul ARNt, aceste legaturi se formeaza intre bazele aceluiasi lant (lantul ARNt
este unul simplu, nu dublu ca al ADNului).

Conformatia ARNt este importanta pentru functia sa de adaptor.

Curs Biochimie
 Datorita celor patru segmente mici ale ARNt cu structura de dublu helix,
ARNt are o forma asemanatoare frunzei de trifoi. Aceasta forma este mai amplu
compactata intr-o forma de L prin legaturi de hidrogen mult mai puternice (imagine).
Doua dintre seturile de nucleotide aflate la capetele ARNt sub forma de L
au o functie mai importanta in sinteza proteica: una este anticodonul (care este
complementar cu codonul de la nivelul ARNm), iar cealalta este secventa CCA de
la capatul 3 unde sunt atasati prin legaturi covalente diferiti aminoacizi.

ARNt al
Fenilalaninei
din drojdie.

Curs Biochimie
 Mesajul ARNului este citit de la un capat la altul de catre ribozomi

Procesul de recunoastere a codonului prin care informatia

genetica este transferata de la ARNm prin ARNt la proteina, depinde de
aceleasi interactii dintre bazele complementare intalnite in procesul de
transfer a informatiei genetice de la ADN la ARN.

Fenomenul acesta necesita insa prezenta unui ribozom, un complex

de mai mult de 50 proteine asociate cu molecule de ARN ribozomal (ARNr).
Curs Biochimie
 Fiecare ribozom este o masina ce sintetizeaza proteine, pe care
moleculele de ARNt se pozitioneaza singure pentru a citi mesajul genetic
codificat in ARNm. Mai intai ribozomii gasesc o zona speciala de start la nivelul
ARNm corespunzatoare capatului amino al proteinei ce se va forma. Apoi, pe
parcurs ce ribozomul se deplaseaza de-a lungul moleculei de ARNm, el va
traduce secventele de nucleotide in secvente de aminoacizi, cu fiecare codon in
parte, folosind moleculele de ARNt pentru a adaouga aminoacizi la capatul
lantului polipeptidic (imagine). Cand ribozomul ajunge la capatul mesajului, atat
ribozomul, cat si capatul carboxilic proaspat format sunt eliberate de la capatul
3 al moleculei de ARNm direct in citoplasma.

Intr-o singura secunda, un

singur ribozom bacterian adauga
aprox. 20 aminoacizi la lantul
polipeptidic.

Sinteza proteica

Curs Biochimie
 Unele molecule de ARN au si rol de
catalizatori

In 1981 s-a constatat capacitatea

catalitica a ARNului.
ARNul ribozomal al protozoarului
ciliat Tetrahymena este initial produs sub
forma unui precursor cu masa moleculara
mare, din care, dupa scindare se
formeaza ARNr. Aceasta etapa de
scindare poate avea loc chiar si in vitro, in
absenta proteinelor. Mai tarziu s-a
constatat si ca insasi secventa intronului
are o activitate catalitica asemanatoare cu
a unei enzime, activitate ce se defasoara
in doua etape (imagine):

Curs Biochimie
 Secventa intronului de aprox 400 nucleotide lungime a fost
sintetizata si a fost studiata aratandu-se ca ea functioneaza ca o enzima in
reactie cu alte molecule de ARN.
De exemplu, poate lega foarte strans doua componente: nucleotidul
Guanina si lantul de ARN, catalizand formarea legaturii covalente:

Curs Biochimie
 In acest model de reactie care este foarte asemanator cu prima
etapa din imaginea anterioara, aceeasi secventa de introni actioneaza
repetat pentru a desface mai multe lanturi de ARN.
Desi, in general acest proces de defacere a ARNului nu este
unul catalitic, autoscindarea ARNului cu secvente de introni ca in cazul
Tetrahymena a fost descoperita a fi prezenta si in alte celule de fungi si
bacterii.
Acest lucru sugereaza ca aceste secvente de ARN ar fi putut sa
apara inainte de separarea in cele doua clase de eucariote si procariote,
acum 1,5 milioane de ani.

Curs Biochimie
 Recent, au fost descoperite si alte familii de ARN catalitic.
De exemplu, majoritatea ARNt este initial sintetizat sub forma unui
precursor de marime mai mare, iar pentru scindarea sa cu obtinerea ARN final, un
rol catalitic important il au alte molecule de ARN. Remarcabil, activitatea
ribozomilor este suspectata a fi in stransa legatura cu activitatea catalizatoare a
ARNului ribozomal, care ocupa mai mult de jumatate din acest complex.
Aceasta molecula mare de ARNr prezinta activitate de peptidil-
transferaza, catalizand formarea noilor legaturi peptidice (imagine):

Curs Biochimie
 Cum este posibil ca o molecula de ARN sa se comporte ca o enzima?

A fost propusa o structura tridimensionala a nucleului intronului

Tetrahymena prezentat in urmatoarea imagine:

Responsabile de aceasta structura tridimensionala cu ativitate catalitica

sunt legaturile de hidrogen formate. O juxtapunere neobisnuita a legaturilor
covalente intre atomi face ca anumiti atomi din ARN sa fie foarte reactivi.
Curs Biochimie
 Concluzii

Informatia genetica este codificata in secventa lineara a

nucleotidelor in ADN.
Fiecare molecula de ADN are o structura dublu helicoidala formata
din doua lanturi de nucleotide complementare legate intre ele prin legaturi de
hidrogen (bazele G-C si A-T).
Duplicarea informatiei genetice are loc prin polimerizarea unui noi
lanturi pornind de la fiecare din cele doua lanturi ADN separate in prealabil,
considerate matrite.
Transmiterea informatiei genetice stocata in ADN presupune
transpunerea sa din secvente lineare de nucleotide in secventele co-lineare
de aminoacizi din proteine.
Doar o zona restransa a ADNului este copiata intr-un lant
complementar de ARN.

Curs Biochimie