Deci cnturilor mele zic i prea puin femeie, Adio tuturora. Ca fericirea ce-am avut S fi putut s steie. Uitarea le nchide-n scrin Cu mna ei cea rece, Prea ne pierdusem tu i eu i nici pe buze nu-mi mai vin, n al ei farmec poate, i nici prin gnd mi-or trece. Prea am uitat pe Dumnezeu Precum uitarm toate. Atta murmur de izvor, Att senin de stele, i poate c nici este loc i un att de trist amor Pe-o lume de mizerii Am ngropat n ele! Pentr-un att de sfnt noroc Strbttor durerii! Din ce noian ndeprtat Au rsrit n mine! Cu cte lacrimi le-am udat, Iubito, pentru tine!
Cum strbteau att de greu
Din jalea mea adnc, i ct de mult mi pare ru C nu mai sufr nc!
C nu mai vrei s te arai
Lumin de-ndeparte, Cu ochii ti ntunecai Rensctori din moarte!
i cu acel smerit surs,
Cu acea blnd fa, S faci din viaa mea un vis, Din visul meu o via.
S mi se par cum c creti
De cum rsare luna, n umbra dulcilor poveti Din nopi o mie una.
Era un vis misterios
i blnd din cale-afar, i prea era detot frumos De-au trebuit s piar.