Sunteți pe pagina 1din 8

Felicia Popescu

Si ca sa fie masa bogata, va dau si tema de gandit pe care am primit-o si eu de la terapeuta


mea cand i-am povestit despre Sleep Talk.
Abia auzisem de asta si vazusem si eu interviul cu Eugen Popa, care mi se paruse f.f.f.
interesant, cu atat mai mult cu cat eram atunci intr-o faza de disperare cu David, care se
manifesta agresiv etc. si ma gandeam ca poate ar ajuta.
Am aplicat in doua seri consecutive si dupa aceea David a avut iesiri tot mai agresive.
Am renuntat.
Ei bine, cand i-am povestit terapeutei mele, ea mi-a tras urmatorul semnal de alarma referitor
la acest fel de hipnoza: daca deschidem in acest fel poarta spre subconstientul copilului (chiar
cu cele mai bune intentii), trebuie sa luam in calcul posibilitatea ca el sa devina susceptibil si
la hipnoza facuta de altii!!
Deci o faceti pe proprie raspundere. Eu m-am distantat de acest concept.
Am preferat sa investesc eforturi mai mari, mai constiente, pt. a umple rezervorul de dragoste
al lui David, iar el m-a rasplatit printr-o schimbare spectaculoasa, in decurs de 3-4 saptamani
in care am lucrat LA MINE!!
Ca intotdeauna, LA NOI - adultii- ESTE PROBLEMA

Simona Pickhardt
Nu sunt de acord cu terapeuta ta, Felicia sau cred ca nu are toate informatiile pe acest subiect
Copiilor oricum le lipseste factorul critic pana la aproximativ 7-8 ani, acea poarta este deja
deschisa. Factorul critic este acea parte a mintii constiente care filtreaza toate informatiile si
experientele ca mai apoi sa fie stocate in subconstient, cu cat e mai mic copilul cu atat acesta
nu este format. De aceea se spune ca aceasta perioada este atat de importanta in viata unui
copil pentru ca totul se duce ''la bibilica'' pentru intreaga sa viata. Copiii sunt foarte
susceptibili sa accepte sugestiile celor din jur oricum, primii lor ani sunt o stare de hipnoza
continua datorita lipsei factorului critic. Desi nu am calificarea necesara, as interpreta
experienta voastra ca o detoxifiere (faptul ca era mai agresiv decat inainte). Este nevoie de
ceva timp ca si mintea sa se purifice si la fel ca la postul alimentar, detoxifierea poate avea
efecte negative. Cred ca Eugen Popa nu s-ar supara sa-ti raspunda la e-mailuri pe acest
subiect. Toate cele bune!

Felicia Popescu
Simona, nu e nevoie sa fii de acord cu terapeuta mea, dar la mine ceea ce a spus ea a facut
CLICK cu ceva ce simteam si eu, fara a putea constientiza, deci a fost aceeasi lungime de
unda. Eu in general am o parere proasta despre hipnoza. Exista pe lumea asta deja prea multi
oameni hipnotizati, prea multi oameni care traiesc pe autopilot. Daca macar 10% exista riscul
descris de terapeuta mea, tot as refuza aceasta metoda. Am preferat sa caut alta cale, de
comunicare constienta, de asumare a raspunderii mele pt. a-i umple copilului rezervorul cu
iubire cand e treaz, nu cu cuvinte cand doarme Deci nu. Pt. mine ramane nu. P.S. Sunt f.
constienta ca totul pleaca din intentii bune. Dar raman la nu si aleg drumul mai greu

Roxana Munteanu
Indiferent ce ar fi de rezolvat, sa te joci cu hipnoza pe propriul copil mi se pare....pfuiiii....de
groaza. Mie una. N-as lasa pe nimeni niciodata sa se "joace" cu mintea copilului meu,
indiferent cat de bine intentionat ar fi. Si nu cred ca avem dreptul sa facem asta. El nu ar
trebui sa aiba puterea de discernamant si sa aleaga daca doreste asta sau nu?

Simona Pickhardt
Ce poate fi mai etic decat sa-i spui copilului tau in fiecare zi ca il iubesti, de mai multe ori pe
zi? Consider ca problemele apar tocmai din dorinta lor de a ne atrage atentia ca au nevoie de
mai multa dragoste, de mai multa atentie. Hipnoza este o terapie extraordinara care rezolva
traume si obiceiuri proaste cum nu face nici o alta terapie, din pacate este subestimata si
confundata cu pierderea controlului, cand de fapt este opusul acesteia.

Roxana Munteanu
Iubire, atentie, intelegere, apreciere, voiosie, grija cu masura, incredere si cred ca are tot ce-i
trebuie copilul.

Felicia Popescu
Simo, nu la etica am probleme, desi repet, initial si pe mine m-a entuziasmat conceptul.
Problema este cand imi pun intrebarea: de ce trebuie sa intru pe poarta din spate a
subconstientului ca sa-mi arat dragostea??

Ditta Depner
Dragele mele. Ca sa nu interpretati in mod eronat metoda Sleeptalk, vreau sa va spun doar
atat: in afara ca ii sugestionezi copilasului ca mami si tati si evtl fratele/sora/restul lumii il
iubeste, nu se intampla nimic necontrolat. Reactii sa zicem"adverse" sunt doar atunci cand
subconstientul copilului mai are ceva conflicte de rezolvat si iubirea se stabilizeaza din nou in
mintea inconstienta. Deci Feli draga, ar fi trebuit doar sa continui, cu incredere, ca totul era
bine. Am fost la cursul Sleeptalk al australiencei Joane Goulding si metoda este minunata si
acele prime reactii sunt trecatoare si fac parte cateodata din procesul de "autocuratare" al
subconstientului. Va imbratisez pe toate, mamici preocupate ce sunteti.

Felicia Popescu
Acum sa vorbim despre adulti. Tot de la terapeuta mea am invatat si altceva, ca eu -Scorpion
sadea si control freak si mai sadea- voiam pt. traumele mele solutii radicale, rapide si
performante (hehe, gandirea corporatista, de om care pierduse contactul cu el insusi). La
hipnoza se deschid portile subconstientului si ies navala -necontrolat!!!- anumite chestii pe
care psihicul nostru le-a reprimat cu un anumit motiv si care fac parte din mecanismul nostru
de defensa, care este f. important. Ei bine, daca prin hipnoza sarim bariera si eliberam haosul
chestiilor reprimate, CUM le gestionam dupa aia??? Ajungem in depresii nasoale de tot

Roxana Munteanu
Daca-i arati permanent ca-l iubesti - ca nu in vorbe sta iubirea - daca esti cuibul lui, linistea
lui, siguranta lui, fericirea lui, increderea lui, cerul lui, daca esti asa, de ce trebuie sa-i
sugestionezi ca-l iubesti?

Ditta Depner
Ca sa raspund la intreb ta, Feli draga. Intram pe "poarta din spate" ca sa avem acces direct la
intelegerea copilului. Stii doar ca un copil prin faptul ca poate ii refuzi o data o jucarie crede
ca nu il iubesti tocmai de aceea. Iar in starea de somn ai acces la sentimemtele lui nebruiate,
asigurandu/l de toata dragostea ta neconditionata de o jucarie, un frate mai mic sau mai mare.

Felicia Popescu
Bine-bine, dar tot nu inteleg de ce trebuie sa-i sugerez hipnotic ca-l iubesc??? De ce sa nu il
fac sa SIMTA altfel, pe trezie, live si in culori si in realitate? Iar daca e vorba doar sa-i spun
ca-l iubesc, pai o fac zi de zi si seara de seara; la fel, ii spun ca e cel mai minunat baietel din
univers, ca are cei mai frumosi si mai expresivi ochi, ca este un copil destept si empatic si bun
si perfect si ce norocoasa sunt ca sunt mamica lui... De ce sa-l hipnotizez in somn?

Ditta Depner
Pai fa-o tot timpul, e f bine. Dar cand ai rivaltate intre frati vei vedea ca aveasta metoda va da
roade atunci cand fizic si psihic te vor lasa nervii ca nu vei mai stii cum sa-l asiguri va il
iubesti la fel de mult ca pe fra-su

Felicia Popescu
OK, eu nu am decat un copil. DAR nu poti sa iubesti doi copii la fel. Nimeni nu poate. Cum
se pupa ce simte si vede copilul ziua -cand este evident ca nu se simte iubit, daca are
manifestari "incomode"- cu ceea ce i se va sugera hipnotic noaptea? Adica il reprogramam
prin cuvinte suave sa nu mai simta ce simte ziua? Ii "anulam" gelozia indreptatita? Ceva nu-
mi place aici. Repet, realizez ca intentiile de la baza sunt f.f. bune, dar intuitiv vad aici ceva
periculos pt. copil, plus un autogol pt. parinte, care crede ca face ceva bun, dar in final pe
termen lung va da cu minus, cu daune sufletesti... My humble two cents.

Simona Pickhardt
Eugen explica foarte bine in interviu de ce e mai usor prin ''poarta din spate'', este vorba de
factorul critic care este din ce in ce mai dezvoltat cu cat copilul creste. Ii spui ''te iubesc'' si el
zice ''ihi, spui asta doar ca sa ma impaci'' si informatia nu trece mai departe in subconstient,
unde sunt niste acele fisiere-mostrulet care determina comportamentul agresiv, de exemplu,
care trebuie schimbate. Mintea este ca un computer, unde subconstientul este baza de date,
programele si credintele noastre) si constientul este sistemul de operare. Si IT-istii intra pe
''poarta din DOS''; cand nu pot accesa sistemul de operare...

Felicia Popescu
Simo, in teorie suna bine, DAR in realitate schioapata, fiindca in dialogul tau de mai sus
tocmai copilul spune adevarul si ii pune oglinda in fata mamei care CHIAR ii spune asta ca
sa-l impace (atunci cand copilul este suficient de iubit, securizat si acceptat pt. ca sa poata
articula ceea ce vede si ce simte). Deci ce ma deranjeaza pe mine este faptul ca inteleg ca
adultii se folosesc de hipnoza pentru a "programa" subconstientul copilului sa accepte noaptea
niste mesaje care contrazic sentimentele lui ziua.

Simona Pickhardt
Feli, iubirea este infinita... bineinteles ca ii poti iubi copiii la fel, doar ca ei au nevoi diferite,
in functie de varsta. Un sugar va avea nevoie de mai multa ingrijire, care poate lua mult timp,
pe cand cei mari au nevoie de atentie si afectiune. Copilul poate avea o imagine distorsionata
a realitatii, pentru el faptul ca nu i-ai cumparat o jucarie poate insemna ca nu il iubesti.

Felicia Popescu
Gelozia copilului este absolut normala, el a pierdut o parte din mami a lui in clipa cand apare
fratele/sora, acest sentiment este neplacut pt. mami fiindca vine la pachet cu manifestari
agresive ale copilului (cand se accentueaza cercul vicios) si cu mustrari de constiinta ale lui
mami, dar nu mi se pare intelept sa se incerce prin hipnoza o reconciliere controlata de adult,
cu scopul ca adultul sa aiba liniste... Nu stiu, din perspectiva parintilor depasiti e de inteles
abordarea, speranta, dar pt. "binele" din perspectiva copilului hipnotizat eu am in continuare
mari rezerve.

Roxana Petcu-Dulgheru
Mai fetelor, usurel cu instrumentele astea, e ca la bisturiu, daca il pui in mana mecanicului
poate isi taie venele. Apoi nu confundati diversi oameni care tin tot felul de cursuri cu
specialisti, cum este Otilia de exemplu, ea este trainer de...joaca, faca si facultatea de psiho
online, este extraordinara, o cunosc, la fel sunt alte persoane care s-au format in ceva...in
comunicare nu stiu de care, in aware parrnting, asta nu ii face psihologi totusi. De asemenea,
nici pisoholgii nu lucreaza toti cu hipnoza. Nu este suficient sa citesti o carte, 2, 9...atentie la
toti acesti specialisti in diverse. Eu am 2 copii si am trait si fara hipnoza sau alte instrumente
aplicate pe ei. Bucurati-va ca sunt gelosi, de fapt ca o arata, cs gelosi sunt toti, mai rau e la cei
care nu se manifesta. E ca febra, ii multumesti ca scoate, ca vindeca, asa e si cu emotiile.
Problema este la parintele care nu poate suporta emotiile puternice ale copilului. Cq adulti vor
da bani la specislisti sa le dezgroape ce le ingroapa acum parintii.

Roxana Munteanu
Nu blamati comparatia, pentru ca este facuta doar cu scopul de a scoate in evidenta ceea ce
pierdem prinsi fiind intr-o asa valtoare: daca ai acasa o pisicuta de ceva vreme care deja s-a
obisnuit cu toata afectiunea ta, cand vrei sa mai iei una, ele trebui sa stea in prima faza
separate pana cand se obisnuiesc una cu alta. Niciuna din ele nu e practic privata de dragostea
ta. Incet-incet, se vor accepta pentru ca trecerea a fost fara a simti lipsa de ceva. Incheiat
comparatia. Revenind la agresivitatea copilului, mi se pare ca e un drept al lui la exprimare.
Are de spus ceva iar eu adult, trebuie sa fiu capabil sa-l ascult si sa-l inteleg. Numai si numai
iubirea intoarsa unui comportament agresiv il va diminua. Nimic altceva. A reprima
posibilitatea copilului de exprimare mi se pare o intruziune cu efecte negative de netagaduit.

Simona Pickhardt
Nu se reprima si nu se ascunde nimic sub pres cu hipnoza, ci se dizolva si se rezolva.

Roxana Petcu-Dulgheru
Mai Freud :))))

Felicia Popescu
Se dizolva gelozia prin cuvinte soptite noaptea? Nope.

Simona Pickhardt
Nu numai, dar este un instrument.

Roxana Munteanu
Eu ma intreb asa: carui adult care ar avea o nemultumire, o frustrare, o macinare a sufletului
provenita dintr-o problema a carei rezolvare i-ar aduce linistea, i-ar conveni ca prin hipnoza sa
i se dizolve impresia ca are o problema. Sa i se induca faptul ca de fapt nu are nicio
problema? Cum ar reactiona pus fata in fata din nou cu problema dar confruntandu-se acum si
cu ce s-a "implementat" in hipnoza? Dar de ce sa nu rezolvam problema? Vorba cuiva de mai
sus - e mai bine sa nu facem multa galagie? Pentru cine? Pentru subiect in niciun caz!

Simona Pickhardt
Roxana, persoanele care apeleaza de obicei la hipnoza terapeutica vor sa schimbe ceva si au
speranta ca aceasta ii poate ajuta. Aceasta credinta si anticipare sunt primii pasi intru succes.
Hipnoterapeutul va oferi exact acele sugestii care sunt in conformitate cu telurile, sistemul sau
de credinte, etica si morala sa. Iar toata hipnoza este auto-hipnoza. Ca adult, nu poti fi
hipnotizat daca nu iti doresti acest lucru si daca nu doresti sa accepti o sugestie, nu o accepti si
gata. In cazul Sleep Talk, nici un copil nu va respinge sugestiile oferite pentru ca este vorba
de dragoste pana la urma...

Roxana Munteanu
Copilul acela NU vrea sa schimbe nimic la el. El nu-si doreste asta. El isi doreste afectiune si
atentia de dinainte de "celalalt". Tocmai din cauza faptului ca nu poate respinge sugestiile nu
avem dreptul sa i le inducem. Pentru ca nu poate decide pentru el, pentru ca nu poate alege. El
nu-si doreste asta si nu de asta are nevoie. Problema lui nu e el. Problema lui sunt adultii. Deci
ei trebuie sa-si rezolve problemele si nu copiii.

Gabriela Samoila
Acum am vazut topicul Ho me o pat! Gelozia se trateaza n profunzime Cauza Psihologia..
Mai pe la etajele superioare :))

Felicia Popescu
Roxana, ultima ta postare e citita din gandurile mele! Si eu simt si zic la fel, ca nu trebuie
dizolvate simptomele, oricat de mult ne-ar afecta si ne-ar deranja si ne-ar provoca, ci trebuie
inlaturata cauza pt. care copilul se simte pe planul doi, devine agresiv etc. Gelozia se trateaza
incercand diverse metode de a-i oferi copilului multa multa multa atentie, pana cand
simptomele se diminueaza... E calea grea, da, care ne solicita infinit mai mult decat sa soptim
5 fraze in somn sau sa dam globuli homeopatice, dar pt. mine este singura cale acceptabila.

Roxana Munteanu
Singura, Feli. Asa e! Iubire in actiune, nu in cuvinte.

Oana Cartis
Multumesc tuturor pentru sugestii, abia acum am apucat sa le citesc! Wow... Nu ma asteptam
la asa dezbatere sunt de acord cu voi, iubirea e raspunsul... Ii ofer in permanenta dragostea
mea, prin gesturi si cuvinte, dar chiar nu mai am cum sa ii dau 100% din atentia mea... Il
inteleg, stiu de ce se comporta asa, vreau sa il ajut sa nu mai sufere, si nici surioara sa nu mai
iasa "ciufulita"... La propriu

Dana Ianculovici
Eu cred ca e un proces firesc prin care trece copilul mai mare, este o suferinta acolo, cu care
adultul trebuie sa empatizeze, este o schimbare foarte mare pentru copil. Gelozia si
tantrumurile nu exclud dragostea, copilul va iubi in continuare si prinii si va iubi si fraii/
surorile mai mici, chiar daca sunt niste intrui :)) Este o etapa si trece, daca prinii sunt
relaxati si asigura mereu copilul de dragostea si intelegerea lor. La noi cel mai greu a fost in
primele 2 luni. Inclusiv acum dupa un an sunt situaii cand vor amandoi in brate fix in acelai
timp si se mai supra cate unul, dar se rezolva repede totul, ncercam sa nu adunam frustrari
mari, sa le eliberam prin joaca sau mbriri si mici discuii. Si da, o mama poate iubi doi
copii la fel, infinit de mult pe fiecare. Pt ca o mama are cate o inima pt fiecare copil al ei si
asta le puteti spune copiilor, sa ii asigurati ca desi fratiorul ii mai ia mamei din timp, nu ii ia
cu nimic din dragoste.

Felicia Popescu
Oana, tu vezi ce grup minunat avem aici? Uite ce dezbatere frumoasa, decenta si iubitoare!!!
Ce bine-mi pare ca nu te-ai simtit atacata de raspunsurile noastre, e clar ca tu ii oferi dragostea
ta, dar incearca sa vezi din comportamentul lui ceea ce ii lipseste... el prin agresiune cerseste
dragoste si atentie, deci e clar ca undeva e un gol care trebuie umplut... el se "razbuna" pe cea
care i-a luat locul, o simte ca pe o rivala, ori sentimentele lui nu trebuiesc bagatelizate, ci
dimpotriva, intelese, confirmate si acceptate. Fara morala, fara "cum sa faci asta surioarei
tale??", fara ca el sa simta presiunea de a "trebui" s-o iubeasca pe cea care in ochii lui i-a luat
locul... Stii tu... E greu, dar o sa-ti iasa

Oana Cartis
Merci, Felicia, de incurajari da, e un grup tare minunat, de aceea am si devenit "activa", am
simtit ca rezonez cu multe care se spun pe aici si mi-am facut curaj sa-mi mai spun din ofuri,
ca mult timp le-am tinut doar pt mine si m-am dat cu capul de pereti incercand sa caut
raspunsuri singura... Multe mamici deosebite s-au adunat aici e frumos!

Ditta Depner
....doar cu o singura rugaminte: nu transformati ideea de hipnoza ca fiind ceva periculos sau
woo-doo, ca va asigur ca nu este! Lucrez cu asta de 3 ani si acolo unde medicina clasica a
capitulat, hipnoza a rezolvat multe. Am atatea exemple frumoase de nasteri minunate fara
durere, de probleme vechi rezolvate din copilarii nefericite si triste, de lasat de fumat, de
slabit si mentinut pe termen lung, de depresii rezolvate, de trac, balbaiala, insomnie....incat nu
mi-as dori sa ramaneti cu o impresie gresita. Si cu Sleeptalk am rezolvat cateva probleme de
enurezis, rivalitate intre frati si credeti-ma ca familiile sunt din nou fericite si traiesc in
armonie si pace. Va iubesc pe toate ca sunteti atat de inflacarate si dedicate

Felicia Popescu
Dittuska, tu stii ca eu stiu ca tu ai o inima mare cat universul, deci nu incape neintelegere si
stiu ca tu ai cele mai bune intentii si esti la fel de inflacarata si dedicata ca si noi! Nu a spus
nimeni ca hipnoza este woodoo, dar eu raman la parerea ca mai ales la copii poate fi
periculoasa. Gelozia NU se rezolva prin hipnoza. Cel mult pot disparea anumite manifestari,
dar asta nu inseamna ca s-a rezolvat cu adevarat problema. Asta nu o poate sti nimeni. Mie
personal mi-ar fi prea riscant sa ma joc astfel cu subconstientul copilului. Consecintele se pot
vedea mult mai tarziu, cand tot ce a fost infundat in subconstient si nelasat sa se exprime (si
considerat "vindecat" si "rezolvat") isi va face drum din nou spre constient si va cauza atacuri
de panica. Subconstientul nu se lasa pacalit asa usor pt. prea mult timp. Ah, cine cunoaste
riscurile si zice "ok, eu tot fac asta cu copilul meu", fine with me. Ref. la "probleme vechi
rezolvate din copilarii nefericite si triste", din nou -din experienta unor ani buni de terapie
personala- imi permit sa spun ca este o mare iluzie ca prin hipnoza s-ar fi rezolvat niste
probleme; cel mult au fost infundate si mai adanc in subconstient, ca sa nu mai deranjeze, ca
persoana sa poata functiona din nou, ca sa dispara simptomele. Pt. mine o terapie reusita este
tocmai scoaterea traumelor in constient, suportarea simptomelor, drumul prin durere duce
PRIN DURERE, numai acolo am vazut pe pielea mea rezolvarea, prin trairea lor, nu prin
sugestii cum ca "stai ca n-a fost asa rau" (exagerez acum cu exemplul, dar you get the point).
Eu mi-s control freak, nu pot accepta in veci sa imi sugereze alta persoana ca mi-am rezolvat
problemele, cand adevarul meu interior spune altceva. Nu merge sa rescrii sentimentele
oamenilor. Nu e real. Si poate fi nociv, mai ales la copii. Adultii da, hypnobirthing da, slabit
da, pt. ca adultul a cooperat, si-a dorit schimbarea si a contribuit la ea... dar la copii e altfel,
rolul lor in acest fel de hipnoza este unul pasiv si aici vad eu pericolul...

Ditta Depner
e greu sa intelegi daca nu faci un curs aprofundat, Feli draga, cum e cu Sleeptalk. Eu nu am
timp necesar sa scriu aici tot ceea ce stiu si aplic cu succes. Te imbratisez cu drag

Felicia Popescu
Teama mea este ca toate beneficiile sunt pt. adulti, iar copiii sunt instrumentalizati. Nu neg ca
se poate aplica cu succes din perspectiva adultilor. Despre potentiale daune in psihicul
copiilor nu poate sti nimeni. De aceea eu raman f. sceptica. As fi spus ca sunt total impotriva,
dar fiindca va iubesc pe voi am sa aprofundez subiectul cand o sa-mi permita timpul si o sa
vad daca mi se adanceste sau mi se dizolva scepticismul

Ditta Depner
Fetelor, e safe pentru copilasi. Dar nu va pune nimeni sa faceti, decat dupa ce sunteti 100%
sigure ca e ceva ok. Asa ca relax si cautati un terapeut care sa vi se potriveasca. Intotdeauna!
Va pup

Felicia Popescu
Dittuska, nu pot sa te las sa ai ultimul cuvant cu o afirmatie atat de categorica Ramanem ca e
o tema controversata. Sa mai cercetam deci

Trandafira Adriana Popa


Eu am rezolvat mergand la cursurile de parenting ale Otiliei Mantelers. Si da, problema era la
mine. Eu nu reuseam sa gestionez emotiile si timpul meu.

Iulia Dinca
Vin si eu cu experienta mea.Nepoica mea o vindea pe surioara ei la toi care intrau pe usa.Ce
am facut ? Am incercat sa o implicam in creterea surioarei.I-am cump.un bebe interactiv (ea
era mama lui).Ii spuneam ca este mama buna,ca bebele ei e cuminte.si am incercat sa-i facem
atmosfera ,confortul ei dinainte de aparitia surioarei.M-am jucat cu ea,am decorat camera
ei.Dupa vreo 6luni a fost mai bine.Ideea e ca undeva in relaia cu el s-a produs o ruptura sau
voi fara sa va dati seama l-ati marginalizat.In cazul nepoatei mele nite babe de la bloc i-au
zis ca nu mai e preferata si... Si a doua greseala mama ei nu a dormit cu ea cnd s-a intors de
la maternitate.Le-am aflat de la nepotica dupa un an aproape de la naterea surioarei. diferenta
intre ele este de 5ani.

Roxana Petcu-Dulgheru
Nu este musai sa fi facut vreo greseala, ce se intampla este firesc, noi trebuie sa ne antrenam
rabdarea, sa ne adunam toate puterile si sa scoatem la suprafata acea dragoste neconditionata.
Nu cred ca putem vorbi despre "rezolvarea" cauzei geloziei, cauza este noul copil si nu il poti
rezolva. Poti sa ajuti copilul mare sa se adapteze acestei schimbari majore, sa isi exprime
emotiile, nu e nevoie sa le gestioneze cat sa nu deranjeze, daca parintele este deranjat de
tavalit pe jos e problema lui, copilul trebuie sa aiba macar posibilitatea de a se manifesta, ca
altceva oricum nu prea i-a mai ramas.

Roxana Munteanu
Cauza nu este noul copil. El este obiectul. Cauza e parintele si noua atmosfera. Fara ca asta sa
fie o invinovatire. E normal ca programul sa ti se schimbe. Copilul e suparat pe parinte si se
razbuna pe frate. Solutii ar fi, dar nu stiu daca e potrivit sa le dai unui parinte pentru ca atat
experientele cat si solutiile sunt unice si nu se potrivesc fiecaruia. Importante sunt reactiile
adultului - chiar daca cel mic sufera, pentru echilibrarea balantei in niciun caz cel mare nu
trebuie admonestat cand il necajeste. Nu stiu...ia-l ajutor prin casa, pe la bucatarie, sa duca el
caruciorul, citeste-i povesti seara, fa-ti un timp numai si numai pentru el, fa-l sa rada cat mai
mult - orice nazdravanie transform-o in amuzament cumva, relaxare si iar relaxare. Aici nu au
loc cuvintele savante din cartile altora. Nu are loc decat sufletul deschis cu energia lui
benefica.

Oana Cartis
Gabriela, asa e, trebuie sa lucrez cu mine, dar am nevoie de "trainer" sa ma ghideze... are
dreptate Roxana Petcu-Dulgheru, eu am nevoie de psiholog, nu copilul! Roxana, ai perfecta
dreptate in tot ceea ce zici, dar uneori nu am cum sa nu-l admonestez, cand o bruscheaza rau
pe cea mica... ma sperii si eu... acum ca vorbeau fetele mai sus de lovit am realizat un lucru...
Alex (baietelul meu) mai dadea cu palma, dar doar in mine si tati; de cand a venit surioara nu
imi amintesc sa mai fi facut asta, dar si-a redirectionat agresivitatea. El cere atentie foarte
multa (si la gradi ne-a zis educatoarea ca vrea sa stea numai cu el... niciodata nu a fost genul
de copil care sa se joace singur). de implicat, e implicat in toate (piata, spalat masina, facut
baie surioarei, schimbat pampers, vrea sa o imbrace el... singur si-a pus porecla de "mereu-
ajutatorul" :))

Felicia Popescu
Faptul ca s-a autointituleaza "mereu-ajutatorul" este pt. mine un semn ca isi doreste tare mult
sa aiba si el un fel de control asupra situatiei, sa aiba si el ceva de spus; daca nu se poate
altfel, atunci macar ajutand, lasandu-se pe el la o parte pentru a primi atentie indirect,
implicandu-se pt. surioara. Solutia, din punctul meu de vedere, este ca mami a lui sa faca tot
posibilul si sa introduca cel putin o dupa-amiaza pe saptamana in care sa intreprinda ceva doar
ei doi, sa fie momentele lor speciale, pretioase, pe care sa le astepte cu infrigurare si sa le
savureze ca pe o comoara.
Iata ce spune si Jesper Juul (parafrazez). Un copil care "CAPATA" un fratior sau o surioara in
realitate PIERDE practic 50% din tot ceea ce a avut inainte. Este ca si cum un barbat ar veni
acasa la sotia lui si i-ar spune: "Dragoste mica, m-am indragostit de alta, dar fiindca si pe tine
te iubesc, o sa traim de maine in trei, ea se muta la noi. O trauma incredibila!! Intr-o situatie
cu un copil depasit de venirea unui fratior sau o surioara, ideal este ca tatal sa incerce sa se
"alieze" cu copilul mai mare. El cunoaste sentimentul, caci si el la venirea primului copil a
fost "detronat" si a ajuns pe locul doi. Nu trebuie decat sa aiba o singura conversatie (una
singura!) cu fiul sau si sa-i spuna ceva de genul "E asa frumos cu surioara asta mica, dar of,
Doamne, e si tare obositor/stresant/enervant uneori, nu-i asa? Cred ca de cateva saptamani n-
am mai dormit bine - cred ca si pt. tine a fost tare ciudat ca acum suntem patru, nu-i asa?" De
mai mult nu are nevoie copilul, la scurt timp va inceta cu orice violenta, orice gelozie, care in
realitate este TRISTETE. Dincolo de orice tristete reprimata se afla agresivitatea. Multa bafta
deci in aplicarea sfaturilor lui Juul si sa veniti sa raportati daca a fost mai bine si ati observat
schimbari! Si lasati hipnoza de noapte si alte balarii!

Felicia Popescu
Oana, cum va mai este acum? Ai reusit sa rezolvi pe cale normala, afectuoasa, directa si
onesta?
Eu tot aud de raspandirea metodei Sleep Talk si sincer NU imi place deloc, am sa scriu un
articol despre pericolele pe care le vad eu in utilizarea acestei metode. Mii de scuze de pe
acum, Ditta Dittuska, nu stiu cat de implicata esti tu direct pe partea organizatorica (sper ca
deloc!!!), DAR deja mi se ridica sangele in cap cand vad si aud cum deja se cam fac prea
multi bani cu aceste cursuri care dupa parerea mea sunt periculoase si au mare potential de a-i
vatama psihic pe copii doar pt. confortul parintilor, care nu vor sa se mai confrunte cu
manifestari neplacute ale copiilor neglijati (sa spunem lucrurilor pe nume). De fapt eu o sa
scriu articolul, ca de obicei, iar apoi lasam pe toata lumea sa decida ce vor sa faca. Dar sa fie
informati si preveniti despre posibilele consecinte ale actiunilor lor (din motive pur egoiste)
asupra psihicului copiilor. Vreau sa va intreb pe cele care ati participat la discutie daca imi
dati voie sa va citez si cu numele in articolul meu sau doar continutul postarilor? Multumesc.