Sunteți pe pagina 1din 4

Definirea si caracterizarea psihosociala a organizatiilor

Def: org reprezinta una dintre componentele structurale si functionale esentiale ale
sistemelor sociale, prin care se asigura racordarea intereselor sociale generale cu cele ale
diferitelor tipuri de grupuri si persoane.
Caracterizarea organizatiilor: - organizatiile sunt sisteme psihosociale care au anumite
caracteristici si trasaturi comune, indiferent de natura lor. Astfel:
- sunt ansambluri umane construite, in care se desfasoara interactiuni sistematice si
ordonate, pe baza unui model interactional explicit (organigrama).
- au obiective explicit formulate la care adera toti membrii si care au rol constitutiv si de
legitimare pentru procesul de structurare interna si pentru activitatea organizatorica
necesara realizarii sarcinii.
- dezvolta o structura interna care reflecta ierarhiile si relatiile functionale dintre ierarhii
(organigrama)
- prezinta o diferentiere interna a pozitiilor, functiilor, rolurilor si activitatilor prin care se
realizeaza componente ale obiectivului comun
- manifesta o dinamica structurala si functionala
- poseda anumite grade de libertate in raport cu starile pe care le poate adopta pe plan
intern sau pe plan extern- autonomie organizationala
- pastreaza raporturi dinamice cu mediul extern pe fondul unei autonomii organizatorice si
functionale relative
- dezvolta multiple mecanisme de autoreglare interna si externa, ceea ce le confera
calitatea de sisteme cibernetice adataptive

Clasificarea organizatiilor si scurta prezentare a fiecarei categorii


1. Dupa natura obiectivului urmarit: economice (intreprinderi), financiare (banci), politice
(patide), religioase, culturale (teatre), educationale (scoli, universitati), militare, juridice,
umanitare, sportive, civice, administrative, etc.
2. In functie de gradul de structurare interna si de modul in care se realizeaza acesta: org.
formale si informale. Organizatiile formale au un grad inalt de structurare, pe baza unor
reglementari stricte provenite de la o instanta superioara. Organizatiile militare, cele
politice sau juridice sunt ilustrative pentru aceasta categorie. Organizatiile informale au
un grad redus de structurare, flexibilitatea relatiilor interne si externe este mult mai
mare, existand mai multe grade de libertate in evolutia sistemului. Este cazul
organizatiilor umanitariste, de sprijin reciproc sau de loiser.
3. Dupa directia de structurare a raporturilor functionale dintre membrii: orizontale
(organizatiile civice) sau verticala-are structura irarhica piramidala. Primele dezvolta
preponderent raporturi de coordonare reciproca (cele orizontale), in timp ce cele de al
doilea au structuri ierhaice piramidale, in care fiecare nivel este subordonat functional
celui superioar. (structuri administrative economice sau militare)
4. In functie de relatiile cu mediul social extern: inchise si deshise in primul caz obiectivele,
reglementarile si normele de functionare sunt elaborate in perimetru organizatiei,
selectarea si adeziunea membrilor fiind controlata din interioar, (serviciile de informatii,
de pilda). In al doilea caz adeziunea membrilor este libera, depinzand de propria lor
initiativa, pe fondul unor obiective si reglementari care deriva dintr-un spatiu social mai
larg decat cel strict organizational. (org civile)
5. Dupa durata de functionare: temporare (fondul propietatii de stat), a caror existenta este
legata de un anumit proiect, permanente (statul) care nu au inclus in proiectul de
infiintare un anumit termen de functionare.
6. Dupa gradul de transparenta in ceea ce priveste obiectivele si normele de functionare:
transparente (org, administrative), semitransparente (secte religioase), opace
(masoneria).
7. In functie de temeiurile pentru care oamenii accepta legitimitatea autoritatii in cadrul
diferitelor sisteme sociale (Weber): org. orientata pe lider exercitarea autoritatii se
bazeaza pe calitatile personale ale liderului, org. patriarhala autoritatea este acceptata
in virtutea traditiei si datinilor unanim acceptate de catre membri unei colectivitati, org.
birocratica bazata pe un sistem de autoritate rational-legala in care regulile, normele si
criteriile ded functionare sunt riguros si explicit formulate.
8. Relatia de dependenta fata de alte structuri organizatorice : autonome, dependente;
raportul cu sistemul legislativ: legale sau ilegale; gradul de marime: mici- pana la 100 de
mambri, mijlocii intre 100 si 1000 de membri, mari- peste o mie de membri; pozitia in
cadrul unui ansamblu organizational: primare sau de baza si secundare sau
supraordonare.

Functiile psihosociale ale organizatiilor


- in plan macrosocial organizatiile operationalizeaza si asigura indeplinirea obiectivelor
generale ale unei societati
- in plan microsocial organizatiile asigura conditiile formarii si integrarii sociale a membrilor
societatii
- in plan intern organizatiile racordeaza bilateral si dinamic imperativele generale ale
societatii.
- Paralel, organizatiile dezvolta si anumite functii specifice de autoconservare, mentinerea
limitelor si dezvoltare.
Principalele functii ale organizatiilor intelese ca subsisteme sociale dinamice avand o structura
specifica sunt:
- ordoneaza si structureaza viata sociala pe diferitele ei coordonate: civice, politice etc.
- asigura formularea si indeplinirea unor categorii de obiective sociale, in termeni de
realism si eficienta
- racordeaza problematica macrosociala la cea microsociala, realizand puntea intre
societate si individualitate
- influenteaza sistemul institutional in sensul optimizarii acestuia
- asigura cadrul integrarii sociale si modelarii psihosociale a membrilor societatii, oferind si
impunand norme si valori paralel cu asigurarea mecanismelor prin care acestea sunt
invatate, interiorizate si exercitate in plan individual si de grup
- dezvolta mecanisme psihosociale specifice prin care se realizeaza autoconservarea,
mentinerea limitelor sistemului si dezvoltarea adataptiva a organizatiilor.

Caracteristicile structurale ale organizatiilor


Organizatiile ne apar ca un ansamblu de persoane care interactioneaza sistematic, pe
baza unor reguli concrete care sa asigure eficienta activitatii comune de atingere a obiectivelor
propuse.

Caracteristicile structurale ale organizatiilor, W. Ouchi si altii:


Marimea:
- Influenteaza complexitatea, formalizarea si extinderea org.
- dilema organizationala- cu cat numarul membrilor unei organizatii este mai mare, cu atat
complexitatea acesteia va creste, existand tendinta unei accentuate structurari pe verticala
paralel cu o diferentiere si specializare functionala tot mai mare la nivelul compartimentelor si
subcompartimentelor. Specializarea determina o mai mare autonomie in luarea deciziilor ceea
ce va ingreuna comunicarea pe orizontala
- o consecinta este puterea reala si virtuala
- pentru evaluarea marimii se folosesc atat indicatori cu valoare absoluta cat si cu valoare
relativa
Complexitatea:
- este data de gradul de diferentiere structurala si specializare functionala in raport cu natura
obiectivelor constitutive
- prestigiul intern si extern se afla in stransa legatura cu gradul de complexitate si dificultate a
sarciniilor pe care le are de rezolvat-
- controlul social este mai greu de realizat asupra acestor organizatii
- modalitatile de evaluare a complexitatii introduc in calcul indicatorii de marime, caracteristicile,
dificultatea relativa a sarcinii, distributia geografica a activitatilor, densitatea relatiilor
introrganizationale impuse de realizarea obiectivelor sale.
Formalizarea
- exprima masura in care activitatea organizationala este reglata explicit de un sistem formal de
reglementari si reguli comportamentale, corelativ cu modalitatile de impunere a acestora.
- atunci cand organizatia este puternic formalizata poate capata caracteristicile negative ale unui
sistem birocratic
Intensitatea administrativa
- depinde de marime si de nivelul de formalizare organizationala, cat si de natura functiilor
profesionale si sociale ale sistemului
- indicatorul care exprima intensitatea administrativa este dat de raportul dintre marimea
personalului de conducere, cel administrativ si cel de executie.
Centralizarea
- exprima nivelul si gradul de concentrare a puterii, deciziei si controlului, in functie de
configuratia structurala a organizatiei
- in org. descentralizate deciziile se iau la nivelul unitatilor structurale componente, in org.
centralizate deciziile se iau la nivelul ierarhic cel mai inalt; responsabilitatile sunt dispersate in
primul caz si concentrate in al doilea caz
- in cadrul org. descentralizate coerenta, continuitatea si eficienta generala sunt reduse fiind
compensate de un grad mai inalt de implicare personala, o mai puetrnica motivatie, creativitate
si flexibilitate organizationala
- in cadrul org. puternic centralizate se asigura o puternica coerenta actionala, o mai buna
coordonare a eforturilor, o prompta concentrare pe sarcinile imediate
Extinderea - exprima gradul de acoperire spatiala a unui teritoriu in care o organizatie este
indrituita sa-si desfasoare activitatea
Activismul
- exprima proportia si intensitatea activitatilor specifice desfasurate de personalul unei
organizatii in cadrul acesteia
- cunoasterea acestui indicator este importanta pentru deciziile privind organizarea si
desfasurarea diferitelor categorii de activitati in cadrul unei organizatii
Deschiderea
- reprezinta un indicator calitativ al tipului de relatii existente intre organizatie si mediul social
extern
- gradul de deschidere al unor organizatii poate varia intre limite largi, in functie de natura lor si
de legile care le reglementeaza functionarea