Cultura si civilizatia araba

Tara si locuitorii.

In sec. VII e.n un popor aproape necunoscut de nomazi din Peninsula Arabiei isi
face intrarea pe scena istoriei universale, intr-un mod spectaculos: in mai putin de zece
ani, impulsionati de noua lor religie, arabii cuceresc Iranul, Mesopotamia, Irakul, Siria,
Palestina si Egiptul. Peste alte sase sau sapte decenii ajung sa stapaneasca Sicilia, Africa
Septentrionala si Peninsula Iberica aproape in intregime; de aici, trec Pirineii si inainteaza
pana in Valea Loarei, amenintand puternicul regat al francilor merovingieni; in timp ce in
rasarit ajung pana la granitele Indiei si Chinei, iar in sud-vest pana la frontierele actuale
ale Etiopiei si Sudanului. In mai putin de un secol, triburile nomade de pastori de
odinioara, creaza un imperiu mai intins decat fusese marele Imperiu roman in momentul
sau de apogeu. Acesti cuceritori s-au dovedit a fi dotati si cu remarcabile calitati politice,
administrative si culturale, intrucat arabii au jucat rolul de educatori ai Occidentului, incat
aportul lor s-a construit intr-o componenta a culturii si civilizatiei medievale europene.
Cadrul geografic in care au aparut arabii si in care si-au afirmat mai intai
creativitatea culturala si civilizatorica inca de la inceputul mileniului I i.e.n este Peninsula
Arabica-cea mai mare peninsula de pe glob. Mai mult din 99% din suprafata peninsulei
este ocupata de stepe si deserturi, in timp ce terenurile cultivate nu depasesc 0,4%.
In stepe si in oaze, slabele ploi sezoniere asigura terenuri de pasunat. In urma cu
milenii, abundenta ploilor facea ca intreaga peninsula sa fie acoperita cu verdeata; azi,
doar in sud precipitatiile abundente favorizeaza o vegetatie bogata: grau, mei, ovaz,
arbustul de tamaie sic el de guma arabica. Cafeaua a fost adusa aici in sec. XIV din
Abisinia, iar vita de vie, din Siria, in sec. IV. In oaze se mai cultiva meri, rodii, caisi,
lamai, portocali, migdali, bananieri, pepene verde si trestie de zahar, insa regele oazelor
este curmalul, originar din Mesopotamia, cu numeroasele sale varietati; curmalul- fructul
cel mai comun si mai pretuit - constituia, alaturi de laptele camilei, alimental de baza al
beduinului. Fauna era reprezentata de pantere, leoparzi, hiene, lei (azi disparuti), vulpi,
lupi si magari salbatici; iar dintre animalele domestice: camila, asinul, cainele (dulai si
ogari), pisica, oaia si capra. Catarul fusese adus din Egipt, in timpul lui Muhammad. In
desert abundau viperele cu corn si lacustele, despre care se spunea ca invadau tot la sapte
ani si pe care beduinii le savurau, prajite si sarate. Calul fusese adus din Siria in sec. I
i.e.n, iar camila reprezinta pentru beduin un adevarat dar al lui Allah( Coran, XVI, 5-8)-
ca mijloc de transport ideal si ca sursa alimentara (carne si lapte); ;lana si pielea servesc
la confectionarea imbracamintei si a cortului, balegarul ca imgrasamant, in timp ce urina
si bila au o valoare terapeutica.
Arabii din regiunile centrale si septentrionale ale Peninsulei sunt in general
nomanzi, vorbind limba araba prin excelenta limba Coranului. Arabii din sud, populatie
in marea sa majoritate sedentara, vorbeau o limba intrucatva asemanatoare cu dialectele
etiopiene. Arabii meridionali, prin a caror regiune treceau drumurile comerciale care
legau Egiptul cu Mesopotamia, au creat o civilizatie agricola de un inalt nivel, inca din
sec. VIII i.e.n, fapt atestat de o foarte bogata documentatie arheologica: inscriptii, vase,
statuete, palate, temple, morminte, fortificatii si opera hidraulice, precum digul din
Marib, construit in sec. VII i.e.n). La aceasta data, sudul Arabiei se afla sub stapanirea a
doua puternice regate rivale : minean si sabean.
Cel mai vechi, mai bogat si mai puternic era regatul sabeilor, a carei celebra
regina din Saba, din sec. X i.e.n, stabilise legaturi cu inteleptul rege Solomon. Regatul
sabeilor era situat in coltul sud-vestic al Peninsulei, iar in perioada secolelor III-I i.e.n a
absorbit celelalte state din jur, dominand astfel intreaga Arabie Meridionala. Catre 500
i.e.n si-a extins suprematia si asupra Etiopiei. In 525, Etiopia ocupa Yemenul sabeilor
pana in 575, dupa care Arabia Meridionala devine o provincie a Imperiului sassanid.
In Arabia Centrala, Septentrionala si in desertul Siriei, situatia era cu totul diferita.
Aici dominau nomazii si beduinii. Desi mentalitatea nomadului excludea ideea de stat,
totusi au existat si in nord formatiunile statale , mai mult sau mai putin stabile, aparute in
jurul unor centre comerciale organizate de-a lungul marilor drumuri caravaniere. Cel mai
important stat din nordul Arabiei era regatul nabateilor care controla caravaniera Yemen-
Siria, cu capitala Petra. Regatul era in foarte bune raporturi cu romanii, pana cand, in 106,
Traian l-a desfiintat, transformandu-l in provincie romana. Pe cealalt arter comercial
se constituise n sec. I e.n importantul regat al Palmirei. n 272 mpratul Aurelian a
stabilit i n aceasta regiune dominaia roman. Dup caderea acestor regate, n epoca
bizantin s-au format dou state-tampon: n Siria, regatul Gassanid, iar n valea de jos a
Eufratului regatul Lahmid, vasal al imperiului sassanid. n orasele mai importante se
constituie un fel de republici oligarhice, dominate de familiile marilor negustori. ntre
acestea se afla si Makka (Mecca), sub autoritatea puternicului trib al quraiiilor, caruia ii
apartinea si Muhammad.1

De la stat la imperiu

La nceputul secolului al VII-lea cele doua zone de civilizatie araba-cea din sud si eca
din nord- ajunseser la epuizare. Arabii cunoteau un singur organism politic, i acesta
era tribul. Muhammad a fost cel care a reusit s creeze un stat arab unitar, i apoi un
imperiu. El a pus de asemenea bazele unei religii universale, i n acelai timp era un abil
si energic om de stat. Activitatea social si politic a lui Muhammad era fondat pe
principiile etico-religioase ale supunerii (islam) la comandamentele care prin revelatie
i-ar fi fost communicate lui Dumnezeu. Combtnd egoismul, cultul bogiei si
solidaritatea bazat pe legturile gentilice, predica o relaie direct, neintermediata ntre
om si Dumnezeu, pe temeiul creia toi oamenii sunt egali. Recomanda generozitate,
onestitate, caritate, ajutorarea celor sraci, a orfanilor i a vduvelor, etc. Ostilitatea
bogailor negustori meccani, care vedeau n propagarea acestor principii o ameninare
auds instituiilor ce le asigurau puterea i privilegiile. Astfel l-au silit s se expatrieze in
oraul Yathrib, localitatea care va primi noul nume de Medina, unde la nceput a fost
primit i ca arbitru i mediator la conflictele dintre arabi si cele trei triburi ebraice din
oras. ncearc s aplaneze discordiile, pentru ca n final sa decid expulzarea evreilor i
sechestrarea tuturor bunurilor lor. Pentru a-i atinge scopul, Muhammad a organizat
cteva atacuri mpotriva unor caravane ale negustorilor pgni din Mecca. Mecca nu
ntrzie sa rspund, iar n 630 are loc marele eveniment: o armat de musulmani din
Medina, n frunte cu Muhammad, ocup Mecca, fara lupta. Muhammad intr n marele
1
Ovidiu Drimba, Istoria culturii si civilizaiei, Edutura tiinific si enciclopedic, Bucuresti, 1987, pag.248
templu Kaaba, distruge statuile idolilor, proclam cultul lui Allah i abolirea tuturor
uzanelor, privilegiilor i obligaiilor n vigoare atunci. n ultimii ani ai vieii sale,
prestigiul su era recunoscut de suzeranii arilor vecine- mparatul Bizanului, regale
Persiei, negusul Etiopiei, guvernatorul Egiptului,-crora Profetul le trimitea ambasade.
Invitndu-I s se converteasc la islamism. Dupa ce Muhammad a murit far a-i desemna
un successor, btrnul Abu Bakr ( tatl Aiei, soia preferat a Profetului) a fost ales ca ef
al noii comunitati, cu titlul de calif. Dup acesta au urmat zece ani ai califatului lui Omar
ibn al-Khattab (634-644), care au dus la dominatia arab n Siria i Palestina. A urmat
cucerirea Irakului, apoi victoria contra Imperiului persan i ocuparea Mesopotamiei i a
Egiptului. Omar n-a urmrit o politic de convertire la Islamism, n schimb s-a ngrijit de
educaia religioas a arabilor stabilii n provinciile cucerite.
Dup Omar, assasinat de un sclav persan, a fost ales calif Othman, unul din socrii
lui Muhammad. n timpul califatului su (644-656), ritmul cuceririlor a ncetinit; n
schimb, incursiunile militare au fost frecvente i n toate direciile. Ca om politic, Othman
n-a fost la nlimea predecesorului su. n acest timp, s-au format latifundii, au sporit
discordiile i conflictele de clas, nemulumirile cauzate de favoritism si abuzurile
guvernatorilor. Othman a fost assasinat de un coreligionar al su.
Dup alegerea in funcie de calif a lui Ali ibn Abi Talib, nemulumirile au continuat.
Muawiya, guvernatorul Siriei, a fost proclamat calif de ctre sirieni. Ali a fost ucis,
rmnnd stpn Muawiya, fondatorul dinastiei omayyade.
Cei 90 de ani de domnie a dinastiei omayyade (661-750) au nsemnat cucerirea
Maghrebului pn la Atlantic, a Khorasanului, naintarea n Valea Indusului i incursiuni
de prad n teritoriul Bizanului, inclusive doua ncercri (euate) de cucerire a
Constantinopolului.
Dintre califii omayyazi s-au remarcat ndeosebi Abd al-Malik (685-705) si al-Walid
I (705-715), n timpul crora imperiul cunoate maxima sa extensiune, pn n timpul
califatului lui Harun al-Raid, din Spania pn n oazele din Bukkara si Samarkand.
Istoria celorlali califi omayyazi se reduce n principal la lichidarea unor insurecii, la
lupte ntre pretendentii la califat i la o frivol viat de rafinament si plceri. n epoca
omayyad, felul de viat al arabilor se asimileaz tot mai mult cu cel al celor supui.
Violentele reprimri ale revoltelor, impozitele abuzive, dar i spiritul de toleran
manifestat fat de cretini, completeaz tabloul acestei epoci.

Economia rural. Regimul proprietii funciare.

n aproape ntreaga lume musulman, ca dealtminteri i n Occident, prinipala sursa de

bogtie o constituia pmntul. Marea majoritate a populaiei imperiului o formau
agricultorii. n funcie de regiuni si de mijloacele practicate pmnturile ddeau una sau
dou recolte anual, iar grdinile irigate de zarzavaturi, chiar trei. Cmpurile neirigate erau
lsate, tot al doilea an, s se odihneasc.
Dup sec. X, n trile evaluate ( Persia, Irak, Khorasan s.a), tranii eliberai din
condiia de iobgie deveniser proprietary funciari. Asezrile i casele traneti variua de
la o regiune la alta. Astfel, n Mesopotamia ranii locuiau n colibe de stuf, n Turkestan
casele erau de lemn, n Iran de piatr: dar peste tot erau grupate in sate si ctune,
nconjurate de un zid de piatr. n mijlocul satului era totdeauna o fntn , precum si
cuptorul de pine care deservea ntregul sat. Femeile lucrau cot la cot cu brbaii pe cmp.
Partea ce le revenea din produse depindea de natura terenului. n cazul cel mai bun,
ranului i revenea o treime din toate produsele, proprietarului o treime, iar a treia parte,
fiscului, dar n regiunile foarte srace ranului i se lsau pn la noua zecimi din ntreaga
recolt.
Bogtiile subsolului erau exploatate nu att cu sclavi, ct folosindu-se muncitori pltii
cu ziua. Resursele minerale ale Islamului nu erau prea mari. Zona cea mai bogata, al crei
subsol coninea aproape toate metalele cunoscute la acea dat, era Iranul si cteva regiuni
din jur. Zona cea mai bogat din nordul Africii era Ifriqiya (Tunisia), care avea argint,
fier, aram, cositor, plumb, sare gem, precum si mercurul att de cutat de alchimiti.
Aurul, mai puin preios dect argintul, le era furnizat arabilor n special de Sudanul
Occidental. Pietrele preioase sau semi-preioase diferite se aflau n Iranul Occidental i
n regiunea Indusului. Crbunele era putin folosit, la fel i petrolul din regiunea Mrii
Caspice.

Meteugurile si comerul.

Deosebirea dintre categoria meteugarilor i cea a micilor negustori nu era net

marcat, n sensul c, de regul, meteugarii i desfceau singuri marfa. Negustorii
angrositi i aveau magazinele lor, al caror numr era de ordinul sutelor-adevrate
caravanseraiuri, cu antrepozite, curi imense, birouri n care negustoriitratau afacerile,
dup principiul cererii si ofertei.
Meteugarii i negustorii i aveau atelierele si prvaliile concentrate, fiecare
breasl pe o anumit strad, care n acest caz se numea bazar. Prvalia, fr vitrine, si
avea n spate atelierul respectiv, dar adeseori meteugarii lucrau, sub ochii clienilor.
Prvaliile erau n general bine ntreinute, n special tot ce inea de comeul alimenatar era
permanent controlat de serviciul veterinar i de igien al oraului, precum i de poliie,
pentru a se evita fraudele.
Un numar imens de vnztori ambulani strbteau strzile pn noaptea trziu,
oferind tot felul de articole, n couri ncrcate pe spinarea mgarilor si catrilor.
Comeul cu sclavi era intens. n fiecare ora mai important se inea un trg de sclavi.
Un inspector supraveghea preurile si tranzaciile. Negustorii intermediari erau de obicei
cretini din Liban, mai ales evrei, care i aduceau marfa procurat din inuturile slave n
trgurile cele mai mari din Europa Central ( Geneva, Veneia, Praga, Magdeburg), de
unde era dirijat sre Cordoba, Constantinopol, Egipt etc.
n tranzaciile lor, negustorii arabi foloseau ca procedeu de credit, scrisoarea de
schimb, dar numai ntre persoanele care se cunoteau. mprumutul cu dobnd era n
principiu interzis de islamism, n realitate, Coranul interzicea doar mprumutul cu un
procent exagerat. Operaiile bancare erau efectuate de persoane specializate, ca agentul
de schimb sau marele negustor care primea sume n depozit sau care ddea mprumuturi
i care i investea capitalurile realizate prin comer n achiziii de terenuri sau de imobile.
Marii negustori au deinut o putere economic remarcabil pn n sec. XI, cnd poziia
dominant au nceput s o dein noii mari proprietari funciare, feudalii militari.2

2
Ovidiu Drimba, Istoria culturii i civilizaiei, Editura tiinific i enciclopedic,Bucuresti, 1987, pag. 264
Dreptul islamic.

Conceptul de drept islamic ( aria) nu presupune un ansamblu systematic organizat ed

legi i de practice juridice. Sfera sa este mult mai larg, extinzmdu-se i n domeniul
prescripiilor etice, de comportare social, de igienchiar, i binenteles, de ritual religios.
aria nu este legea real, ci este legea ideal. Acest ansamblu de norme este stabilit n
primul rind n textul Coranului. A fost completat pe baza tradiiilor hadit, iar n perioada
secolelor VIII-XIII a fost amplu dezvoltat si enunat n principiile de jurispruden ale
diferitelor coli de drept. Codul penal n-avea la baz o concepie organic, far o
riguroas sistematizare i fr a fi aplicat n mod uniform n toate trile Imperiului,
dreptul islamic avea un character empiric: prezenta probleme, enunuri i prevederi n
materie penal, de organizare a vieii de familie, a dreptului de proprietate i a
tranzaciilor comerciale. 3

Moscheea.

La nceputurile islamismului, o moschee (masdjid) nu era un edificiu de cult n felul

unui templu, al unei sinagogi sau al unei biserici, ci un loc de rugciune care putea fi
chiar sub cerul liber. Moscheea nu era un sanctuar n adevratul sens al cuvntului, nu era
nici un lca destinat exclusiv cultului, ci era totodat i un loc de adunare public unde
se aduceau la cunotin evenimentele zilei i se discutau problemele comunitii. Numai
odat cu dominaia turc (sec. XI) moscheea a devenit un adevrat i exclusiv loc de
rugciune. Pn la aceasta dat, o moschee comporta o vast curte dreptunghiular,
mrginita pe 3 laturi de portice acoperite, care ddeau acces la mai multe sli de
dimensiuni i destinaii diferite. n centrul curii era o fntn sau un bazin, pentru
abluiunile rituale. Pe a patra latur, cea orientat spre Mecca, era sala de rugciune, cu
acoperiul plat i fr un perete care s o separe de curte. Singura pies care mibila
interiorul unei moschei mai importante era un fel de amvon ( numit minbar), din care
imamul conducea rugciunea solemn de vinerea sau citea versete din Coran.
ndatoririle inderogabile ale oricrui musulman adult snt cuprinse n celebra
nvtur a celor cinci stlpi (arkan), slpii care susin edificiul islamismului. Prima
regul a cultului musulman este mrturisirea credinei (ahada), a doua este rugciunea
canonic (salat), rostit de cinci ori pe zi, i n limba arab, al treilea act ritual obligatoriu
este opera de binefacere, a patra ndatorire, absolut obligatorie este postul (siyam)
Ramadamului, iar ultimul stlp il reprezint pelerinajul.4

Pictura si sculptura. Estetica arabescului

Sculptura n ronde-bosse nu era practicat de arabi, iar basorelieful numai cu motive

decorative. De teama rentoarcerii la idolatrie, prescriptiile religioase interziceau
reprezentarea figurii umane sau animale. Cu toate acestea, castelele califilor omayyazi,
precum i bile publice, erau decorate cu picturi murale sau cu mozaicuri pavimentale
reprezentnd figuri de muzicani, scene de vntoare, i chiar scene cu dansatoare nude

3
Ovidiu Drimba, Istoria culturii i civilizaiei, Editura tiinific i enciclopedic,Bucuresti, 1987, pag.276
4
Idem, pag.285
sau seminude. Aceast interdicie, a avut ca urmare ndeprtarea artistului de la observaia
direct a omului i a celorlalte vieuitoare. Chiar cnd are n fa un model viu, artistul
musulman i recompune elementele cu o extrem libertate si fantezie, exagerndu-- i
elementele geometrice. Un animal real devine n viziunea lui o fiin fantastic. Astfel, a
luat nastere acel original stil decorativ, propriu artei islamice-arabescul. Arabescul
reflect si viziunea filosofic a unui tip uman aplecat spre retragerea n sine, spre
activitatea calm a meditaiei, spre organizarea ordonat a geometrismului liniilor si a
simetriei motivelor. Elementele pur geometrice se mbin cu frunze de acant sau de
ferig, cu vlstare de plante sau de vi de vie, ncrucindu-se n toate direciile , nelsnd
spaii goale, dar nici suprancrcate,combinaii n care policromia completeaz efectul
magic produs asupra privitorului.
n felul acesta, arabescul devine un element sugestiv definitoriu al artei
musulmane. O art care este esenialmente rafinat i aristocratic. Nu gsim aici nici
acea severitate semnificativ, nici acea intensitate de via, care creeaz meritul artelor
clasice. Compoziiile islamului, fie c aveau a face cu fresce sau cu stucuri, cu miniaturi,
cu plci de ceramic sau cu sculpturi n lemn, sunt adeseori austere si abstracte, uneori
delicate si graioase, dar ntotdeauna de o frumoas si distins elegant. n arta
musulman nu gsim nimic emoionant sau patetic, dar n acel sens de mister care ne
degajeaz de ea i din infinitatea virtuozitate care se desfoar aici, putem admira fr
rezerve bogia i armonia (Gaston Wiet). 5

5
Ovidiu Drimba, Istoria culturii i civilizaiei, Editura tiinific i enciclopedic,Bucuresti, 1987, pag.322
Moscheea numit Cupola Stncii din Ierusalim Marea moschee din Cordoba, sec X.
Construit n 691.

Un aspect din interiorul palatului din Medina Azahara (Spania).

Curtea interioar cu tufe de mirt- Palatul Alhambra, Peretii Slii celor Dou Surori din palatul
Granada Alhambra