Sunteți pe pagina 1din 212

in curind

constantin
noica

lei 6,75

edituro univers
,
COLECTIA ESEURI

EDITURA UNIVERS, BUCURE~TI, 1978


Coperta de DOINA ~TEFLEA

MIRCEA ELlADE
MYTH .AND REALITY
WorId Perspectives Series,
redactor Ruth N anda Anshen
Harper & Row, Publishers, Inc.
New York
MIRCEA ELIADE

ASPECTE
ALE
MITULUI
In rom~ne~te de
PAUL G. DINOPOL

Prefata de
VASILE NICOLESCU
NOTA ASUPRA EDITIEI

TRADUCEREA LUCRARII DE FATA - CARE A APARUT


mai intii in limba engleza sub titlul Myth and Reality in colec-
ria "World Perspectives", condusa ~i ingrijita de Ruth Nanda
Anshen, la editura Harper & Row, din New York - s-a efectuat
dupa versiunea franceza a autorului, publicata la Paris, in 1963,
sub titlul Aspects du My the, in coleqia "Idees" a editurii Galli-
mard.
Din !ipsa semnelor diacritice corespunzatoare, numele proprii ~j
termenii neasimilari in limba romana au fost redari in forma in
care apar in versiunea franceza.

EDITURA UNIVERS
PREFATA

MARTURISESC CA INTlLNIREA CU MIRCEA


Eliade dintr-o neuitata toamna pariziana in aparta-
mentul sau din piata Charles Dullin - aflata undeva
la poalele colinei Montmartre - m-a contrariat putin
prin aerul ei ireductibil simplu, fara nimic ceremonios,
tinind de regimul obi~nuitului. Eram oricum departe de
~ocul pe care-l traisem cu doi ani inainte in "mitologica"
),i ireala mea intilnire cu poetul Henry Michaux
(unul dintre marii prieteni ai lui M. Eliade) Auto-
rul marilor naluciri verbale, abandonat cu savanta pri-
cepere tuturor dramelor ~i experiente10r onirice, muzicii
nelamurite a fiintei ca ~i unui stil al incomunicarii,
{rapa - dupa un scurt monolog de murmure # incon-
gruente - printr-o luciditate # vivacitate intelectuala
extreme. Michaux pregatea tocmai doua dintre testa-
mentele sale de resemnata amaraciune: Poteaux d'angle
~i Ideogrammes en Chine - aforisme poematice, cu 0
gramatica distorsionata de simbolistica haului ~i a ex-
tinctiei. Speriat de nelini~tea mea, poetul, purtat de nu
~tiu ce stranie stare de vis cu ochii deschi~i, ma fascina
irepresibil. Virajul spontan catre tantrism # arta tan--
trica m-a descumpanit definitiv. Eliade, dimpotriva.
Autorul unora dintre cartile mele indragite din anii
studentiei (Insula lui Euthanasius, Solilocvii, Fragmen-
tarium, Oceanografie etc.) - autorul masivelor con-

v
it
rrr.f

structii teoretice de mai tirziu, carti care propuneau 0


alta viziune asupra yoginismului, ~amanismului sau tan-
trismului, parea un vechi cunoscut, poate prea intim
spre a mai mima tehnici protocolare, prea deferent cor-
dial spre a mai forta locurile comune ale politetii oca-
zionale. Marele savant parea un alchimist u~or blazat ~i
surZzator, surZzator din scepticism ~i prudenta, interesat
sincer mai putin de volutele gindului ~i ascutimea ex-
presiei dt de soarta operei sale in Romania. In fond
nici un titlu, nici 0 glorie, nici 0 aureola nu acopera
in aur fiinta unei opere, forta unei idei sau a unui sis-
tem de gindire ca spatiul de obir~ie spirituala, cutia de
nepieritoare rezonanta a pamintului natal. Mircea
Eliade n-a pierdut nici 0 ocazie de a-~i marturisi im-
presionanta comprehensiune pentru spiritualitatea ro-
maneasca, pentru dimensiunile ei istorice ~i profunzi-
mile ei. Comprehensiune e putin spus. Cuvintul ar tre-
bui sa fie, in orice caz, altul. Mircea Eliade traie~te ~i
reginde~te in toate ramificatiile ei cultura romaneasca
de la inceputuri. a
tensiune aparte (a perceptiei pro-
priu-zise? a amintirii?) ii ordoneaza motivele analizet,
subsumindu-le unei trairi care ridica abstractia in sfera
muzicala a Ideii. Mircea Eliade iese din cotidian, ca
in contemplatia muzicala, ~i compune un timp "sa-
cru", un "timp liturgic" realizind emotionanta piesa
dedicata lui Brancu~i (0 ,J figenie" moderna, cum 0 nu-
me~te cineva), "Coloana fara sfir~it". Mai mult dedt
o ilustrare a reprezentarii timpului in teatru sau a ac-
torismului ~amanic "Modelul ~amanic poate sa se re-
gaseasca pina in Divina Comedie: drumul extatic al
lui Dante - aidoma celui al ~amanului - reaminte~te
fiecaruia ceea ce este exemplar ~i demn de credinta" 1,
piesa e un mit modern al aspiratiei romane~ti, de care
vorbea ~i G. Calinescu2 spre columna uria~a, spre ab-
solut. Nu intra in obiectul rdiscutiei noastre fon-

1 Mircea Eliade: L' Epreuve dlt labyrinthe, Belfond, 1978.


2 Ion Biberi : Lumea de miine.

VI
dul romilnesc ?i romanesc al epicii sale realiste sau
fantastice. Nici marturisirea, profund semnificativa
pentru ethosul eliadesc, rostita in numarul omagial din
L'Herne, unde romancierul ne dezvaluie una din obse-
siile inceputurilor sale scriitorice?ti, ?i anume, dorinta
de a construi un ciclu de romane sub tithtl generic
"Dacia felix". N u exista ocazie, in care scriitorul ?i sa...
vantul sa nu vorbeasca despre splendoarea ?i eternita-
tea graiului romilnesc: "Patria este pentnt mine limba
in care vorbesc ... limba in care visez ?i in care imi
scri?t jurnalul". Sa mai multo Scrutator al orizonturilor
mitologiei dacice, admirator al lui Cantemir, Eminescu,
H asdeu sau Iorga, cercetator de absoluta autoritate al
istoriei religiilor lumii, romancier, eseist, Mircea Eliade
of era in perspectiva umanismului sau rationalist, ar-
gumente de incontestabila soliditate ~tiintifica ?i in fa-
voarea profunzimii istorice # continuitatii milenare pe
aceste meleaguri a poporului nostru. Lucrarea mai re-
centa, De la Zamolxis la Gingis-Han, amplu studiu
comparatist dedicat marilor mituri folclorice nationale
inscrie teoretic aceea~i tentativa de reotperare # re-
constructie a unor valori fundamentale ?i specifice mi-
thos-ului romanesc.
*

Mircea Eliade reprezinta prototipul savantului ideal.


Spun ideal gindindu-ma ?i la atributul salutar al unei
"imperfectiuni", la dublul sau scriitoricesc, abia vizibil
dar cu atit mai prezent in sistemul de vase comunicante
al radacinilor operei. Un savant sensibil la vocile mis-
terului e tot ce-?i poate dori mai mult 0 ~tiinta, dupa
cum un scriitor hranit de profunzimile cunoa~terii e tot
ce-?i poate dori mai mult 0 literatura. Aceasta numai
aparenta dicotomie intre planul real # cel imaginar l-a
preocupat in repetate rinduri pe autor: "Este, in orice

VII
caz, reala dependenta unor scrieri literare de cele teo-
retice, ~i vice-versa. Incepind cu exemplele cele mai
evidente, a~ putea numi Secretul doctorului Honigber-
ger, care deriva direct din Yoga; piesa Oameni ~i
pietre din capitolul Les pierres saCf(~es din Traite #
dintr-o lucrare neterminata Le Labyrinthe; Domni-
~oara Christine din Mitologiile mortii ~i un curs de-
spre moarte in folclorul romanesc; Ifigenia din Co-
mentarii la legenda Me~terului Manole; 0 alta piesa,
inedita, Aventura spirituala din Mitologiile mOI1ii; ~i
poate vor mai fi ~i altele" 1.
Daca este adevarat, ceea ce Mircea Eliade insu~i re-
cunoa~te, transferul de filosofie in opera literara, nu
mai putin adevarat e transferul de arta (acuitatea sim-
tirii, plasticitatea expresiei, "imaginarul" din spatiul
comentariului, ritmul mereu viu al ideii) in opera de
exegeza ~tiintifica propriu-zisa. Nu mai e a~adar un
secret pentru nimeni ce tulburatoare elanuri a dat
5avantului, exegezelor sale, romancierul, demiurgul de
fictiuni, antrenat in acela~i zbor de cunoa?tere ~i re-
cunoa?tere a mithos-ului originar, a infinitatii de drame
ale acestuia, nascute ~i prezente pe toate meridianele.
"Eu cu lumina mea sporesc a lumii taina" pare sa
rosteasca blagian, marele mitologist, la inceputul fie-
carui demers filozofic al sau, largind perspective, re-
dimensionind universuri nepatrunse inca.
Refuzindu-~i poza vizionara, refuzindu-~i de plano
chiar aerul scriitoricesc, pastrind din lungimea de unda
a visului numai atit elt trebuie, Mircea Elide i~i di-
rijeaza cu rabdare benedictina efortul catre spatialita-
tea ~i profunzimea problemei, catre demonstratie ~i ana-
liza. Savantul strabate labirinturi impenetrabile cu
eroismul indaratnic al unui nou Sisif.
Cotropit ~i sedus de taina, Mircea Eliade parcurge
nemargilzite spatii morale, deschide sesam-uri prin sub-

. 1 La tiganci ~i alte povestiri. eu un studiu introductiv de Sorin


Alexandrescu, 1969, E.P.L., p. 9.

VIII
teranele filologiei, istoriei, etn'ografiei, antropologiei etC.
~i inregistreaza, claseaza, campara ~i extrage - ca 0
incoronare a efortului - sensuri # semnificatii calita-
tiv altele. Mitul eternei Intoarceri, Initieri, rituri, so-
cietati secrete, T ratatul de istoria religiilor, De la Za-
molxis la Gingis-Han - intre atitea altele - probeaza
vocatia inimitabila a autorului de a sesiza, dincolo de
noianul datelor, dincolo de incidente lingvistice, poli-
semii, de multitudinea analogiilor ~i similitudinilor, din-
cola de tiranice, gordiene paradoxuri, fatete necunos-
cute inca, multiplu graitoare ale mitului. Comentariul
eliadesc ridica intotdeauna noi orizonturi de zntelegere
~i iudecata asupra mithos-ului. In marginea unui text
al indianistului A. K. Coowaraswamy, Symplegades,
Mircea Eliade.imagineaza a noua ipoteza de intelegere:
,,0 simplegada este un paradox care nu poate fi re-
zolvat decit printr-un act de gindire". $i faptul e po-
sibil, subliniaza autorul in continuare, deoarece numai
gindirii (imaginatiei) ii este proprie libertatea fat a de
materie: simplegadele efectueaza 0 selectie, 0 separa-
tie initiatica intre cei care sint incapabili sa se deta?eze
de realitatea imediata ~i cei care descopera libertatea
spiritului, posibilitatea de a se elibera prin gindire de
legile materiei. 1 Reexaminind Creanga de aUf - ca-
podopera ~tiintifica a celebrului mitologist ~i antropolog
] ames GeOJ'ge Frazer (cu bogate referiri la mitologiile
sumeriene, ebraice, babiloniene, hitite, iaponeze, indo-
europene etc.), Mircea Eliade precizeaza ca ceremonia
expulzarii la sflr~it de an a demonilor, bolilor ~i pa-
-c4telor "este in fond a tentativa de restaurare, chiar
momentana, a timpului mitic ~i primordial, a timpului
pur, acela al clipei Creatiunii. Orice An Nou este 0
.eluare a timpului de la inceputul sau, 0 repetare a
cosmogoniei. Luptele rituale dintre doua grupuri de fi-
gttranti, prezenta mortilor, saturnaliile ~i orgiile stnt
elemente care denota ... faptul ca la sflr~itul anului ~i

1 Initiations, rites, socieds secrhes, 1959.

IX
r.

in a~teptarea Anului Nou se repeta momente mitice ale


trecerii de la Haos la Cosmogonie" 1. Cu un misterios
computer intr-o mina ~i laserul perceptiei in alta, Mir-
cea Eliade defri~eaza tarimuri enigmatice, sondeaza
taine obscure, prive~te lucrurile in profunzimea ~i ade-
varul lor, in dispunerea lor nestatomica ~i fluctuanta
(de la 0 generatie la alta, de la un trib la altul, de la
o istorie la alta) in cre~terea, evolutia ~i intrepatrun
derea lor imprevizibila. Tot astfel, intreaga intreprin-
dere a lui Eliade - observa Charles Durand cu un
efort de cuprindere a hermeneuticii savantului roman 2
- deschide perspective asupra unui panteon colectiv de
gesturi rituale, de mituri, de eroi, de situatii mitice zm-
brati~ind intreaga specie umana. Studiul minutios al
divinitatilor de legatura ~i al procedurilor, al interdic-
tiilor, al obiceiurilor cu privire la legaturi, precum ~i
generalizarea miturilor, a riturilor, a practicilor reli-
gioase selective la timpurile ciclice, la riturilede rein-
noire sau de origine, au inceput sa intocmeasca harta
in care apar paminturile ~i arhipelagurile unei posibile
"antropologii a adincurilor".
Epuizind "biografia" unor religii sau mitologii, a
unor mi~cari esoterice, meditind pe marginea megaliti-
lor funerari, a solidaritatii epifaniilor lunare, asupra
geometriei misterioase a scoicilor, cercetind riturile pu-
bertatii, simbolurile celeste ~i cultele solare, apropiin-
du-se cu 0 sensibilitate indelung reflexiva de dramele
materiei ~i ale spiritului, de timpi ~i de spatii, de moarte
~i viata, descifrind originile religioase ale numelui etnic
al dacilor ~i sensul initiatic al cultului lui Zamolxe, le-
genda intemeierii Moldovei ~i valoal'ea de mit a con
structiei din balada Me~terul Manole, Mircea Eliade
readuce in discutie - cu 0 intuitie exemplara - indi
ferent de unghiul sau de vedere, problema mitului.
"M etafora revelatorie, invoalta ~i stilistic structurala"

1 Le my the de Nurnel retour, Editions Gallimard, 1949.


2 Mircea Eliade et l'anthropologie profonde, L'Herne, 1978.

x
otm U numea Blaga, satt cum II definea BronislavMa-
linovski, "Mitul, intr-o comuniune arhaica, adica in
forma sa vie, originara, nu este 0 simpla istorie poves-
tita, ci 0 realitate traita. EI nu este de tipul unei nas-
caCiTi ca acelea pe caTe Ie citim in TOmanele noastrl?
de astazi, ci e 0 Tealitate vie, despTe caTe se cTede ca
s-a petTecut in timp14Ti stravechi ~i ca influenteaza in
continuaTe lumea ~i soaTta oamenilor" ; mitul este tot-
odata fOTma aTmonios concentTata a unOT evenimente
imaginaTe ~i Teale, toate exprimind un mod fantastic
daT ~i specific de a intelege, de a vedea ~i aPTecia lu-
mea. Mitul exprima evenimente, relatii, conexiuni; mi-
tul exprima caTacteTe, "modele" sau, dimpotTiva, tipm-i
vrajma~e, respingatoare. Mitul expTima psihologii co-
lective, StTUCtUTiarhetipale sate voci individuale TamaSI?
necunoscute. E greu de inchipuit istoria culturii, a va-
lorilor spiritualitatii umane fara mituri. N u-~i poate
imagina nimeni sculpturile civilizatiei Parasca-Nasca sau
Chimu, poemele maya~e sau aztece fara proiectiile mito-
logice precalumbiene. Nimeni nu ~i-ar ptttea reprezenta
cultura clasica greaca sau latina fara mithos-ul popoa-
relor respective. Pictura sau sculptura rena~terii ar fi
la fel de neinteles fara elementele mitice care Ie-au
hranit. La fel creatia lui Bach sau Haendel. Cum ar fi
aratat creatia eminesciana jara Hyperion, cea a lui
Shelley fara PTometeu ? etc.
Prometeu, sptme MaTx in pTefata la Deosebirea din-
tre filozofia naturii la Democrit ~i filozofia naturii la
Epicur, este "eel mai nobil sfint ~i martir din calen-
darul filozofic". Ca mttlte "penonaje" sau tipuri ale-
diferitelor mitologii, Prometeu este mitul metamorfozat
in idee, mitul-idee, mitvtl-simbol al razvratirii ratiunii
impotTiva tuturor rezistentelor ~i opacitatilor la cunoa$-
tere ~i adevar. Pe scheletul unui mit imaginatia folclo-
rica aplica de-a lungul secolelor filoso fia ei, sensurile
~i adevarurile ei. Timpurile eroice dau trasaturi eroice
"penonajului" mitic: Beethoven, Goethe, Shelley traind
XI
entuziasmul naJterii unei noi lumi aveau sa accentueze
1n Prometeu dimensiunea titanismului, a ratiunii teme-
rare Ji incoruptibile. Alta va fi parabola gidiana a mi-
tului prometeic, abstractizat Ji sofisticat, pus in relatie
<:ueJecul Ji destramarea ratiunii. Intr-un fel, cartea hii
lI1ircea Eliade Aspecte ale mitului (care apare pentrzt
prima oara in roma?leJte) se inscrie, indiscutabil po-
lemic - in optica autorului de istorie a religiilor Ji
filosof al culturii - mai ales impotriva tentativelor de
.acest ultim fel dea goli mithos-ul de esenta lui care
nseamna traire reala, fapt petrecut aievea. Rationali-
zarea excesiva a miturilor, transformarea lor in fictiuni
duce practic - ne lasa sa intelegem autoral - la anu-
Jarea functiilor iradiaJZte de semnificatii ale acestora.
Mircea Eliade inscrie aici 0 pledoarie pentru salvarea
mithos-ului, a substratului folcloric al culturilor, al
prospetimii genuine a acestora.
Din perspectiva unei pozitii umanist-rationaliste, Mir-
aa Eliade analizeaza diferite infa,tiJari Ji aspecte ale
mitului, urmarind nu atit functia cognitiva, estetica a
,acestuia, cit mai ales cea etica, modelatoare: "Cerce-
tarea noastra va avea in primul rind drept obiect so-
,cietatile primitive in care, mitul este - sau a fast pina
in timpul din urma - viu, in sensul ca infatiJeaza
modele pentru comportarea omeneasca Ji prin ins.aJi
,aceasta confera existentei semnificatii Ji valoare. A in-
'felege structura Ji functia miturilor in societatile tra-
difionale despre care este vorba nu inseamna nu-
mai a elucida 0 etapa din istoria gindirii omeneJti, in-
5eamna deopotriva a intelege mai bine 0 categorie de
contemporani de-ai nOJtri". (p. 2) 0 subtila Ji mai
,tranJanta disociere opereaza autorul in privinta mitu-
1'ilor cosmogonice, mituri ale originii pe care Ie vede
.dispuse deopotriva 11I-t "numai intr-un trecut mitic, dar
ji zntr-un viitor fabulos". Aceasta, subliniaza autorul,
,este "concluzia la care au ajuns stoicii Ji neopitago-
reicii, prin elaborarea sistematica a ideii veJnicei in-
toarceri a lucrurilor. Dar nOfiunea de origine e legata
XII
mai ales de ideea de perfectiune ~i beatitudine". (p. 51)
Pe cit de fecunde, de operante sint analogiile ~i conclu-
ziile autorului in cercetarea mitului propriu-zis, pe cit
de interesante ~i inedite sint observatiile referitoare la
gama larga a relatiilor dintre mit ~i cultura, dintre mit,
saga ~i basm, pe atit de putin functionale mi se par
cele tributare schemei (paradoxa! moderne) dupa care
orice ideologie ar fi 0 mitologie. Chiar daca conceptia
revolutionara a dialecticii materialiste presupune lupta
lucida, subordonata unui ideal c/e perfectionare a uma-
nitatii, prin aceasta ea nu poate fi asimilata prin re-
ductie unui mithos. SfZr~itul societatii moc/erne nu in-
seamna sfZr~itul umanitatii, ci numai 0 treapta dia-
lectic necesara in desavir~irea acesteia din urma. Apo-
calipsa, viziunile eshatologice ~i milenariste, examinate
prin prisma aceleia~i maniere a reductiei, risca uneori
prin insa~i semnificatia lor metafmica, u~or voalata, sa
faca mai putin vizibil mobilismul real al timpului ca
prospectie a devenirii, ca intelegere in ultima instanta
a sensurilor multiple ale praxisului istoric.
Consistente ni se par in schimb observatiile care iau
zn discutie unele aspecte ale crizei spirituale contempo-
rane cu referire speciala la declinul anumitor limbaje
artistice, la experimentul in sine, la faptul ca "elitele"
gasesc in extravaganta ~i in neinteligibilitatea operelO1-
moderne "posibilitatea unei gnoze initiatice".
Meditatii asupra destinului umanitatii, asupra cailor
de regenerare spirituala a acesteia, asupra resurselor
imaginarului, Aspecte ale mitului este 0 treapta extrem
de utila in intelegerea sistemului de gindire al acest~ti
homerid al istoriei religiilor care a transformat disci-
plina cunoa~terii mitologice intr-o epopee a ideilor.
V AS/LE N/COLESCU
CUVINT INAINTE

ACEASTA MICA LUCRARE A FOST SCRISA PEN-


tru coleqia "World Perspectives" (Harper, New York),
pe care 0 conduce Ruth Nanda Anshen. Ea se adre-
seaza deci in primul rind marelui public cultivat. Am
reluat ~i dezvoltat in cuprinsul ei diverse observatii in-
fati~ate in lucrarile noastre anterioare. Nu putea fi
yorba de 0 analiza exhaustiva a glndirii mitice.
$i de data aceasta, scumpul ~i savantul meu prieten,
doctorul Jean Gouillard ~i-a asumat sarcina revizuirii
textului francez. n rog sa fie convins ca ii pastrez 0
adlnca recuno~tinta.
MIRCEA ELIADE

Universitatea- din Chicago


Aprilie, 1962
Capitolul I
STRUCTURA MITURILOR

Importanta "mitului viu"


DE :MAI BINE DE 0 JUMATATE DE VEAC, SA-
vantii occidentali au situat studiul mitului lntr-o pers-
pectiva care contrasta In chip apreciabil cu, sa zicem,
aceea a veacului al XIX-lea. In loc de a trata, ca pre-
decesorii lor, mitul In acceptiunea -obi~nuita a terme-
nului, altfel zis, drept 0 "fabula", 0 ",fiqiune", 0 "in-
ventie", I-au acceptat a~a cum era lnteles In societatile
arhaice, unde mitul ,desemneaza, dimpotriva, -0 "istorie
adevarata" ~i, mai mul! Inca, foane pretioasa dat fiind
ca este sacra, exemplara ~i semnificativa. Dar aceasta
noua valoare semantica atribuita termenului de "mit"
face destul de echivoca folosirea lui In limbajul curent.
Intr-adevar, acest cuvlnt e folosit azi atlt In sensul
de "fiqiune" sau de "iluzie" dt ~i In sensu!, familiar
mai ales emologilor, sociologilor ~i istoricilor religiilor,
de "traditie sacra, revelatie primordiala, model exem-
plar".
Vom starui mai lncolo asupra istoricului diferitelor
semnificatii pe care cuvlntul "mit" le-a 1mbracat In
lumea antica ~i cre~tina (d. capitolele VIII-IX). Toata
lumea ~tie ca de la Xenofon (aproximativ 565-470
l.e.n.) lncoace - care a criticat ~i lnlaturat cel dintli
expresiile "mitologice" ale divinitatii folosite de Homer
~i de Hesiod - grecii au golit treptat mythos-ul de
orice valoare religioasa ~i metafizica. Opus adt lui
logos cit ~i mai tirziu lui historia, mythos a- sfiqit prin
a indica tot "ce nu poate exista cu adevarat". La rindul
sau, iudeo-cre~tinismul considera de domeniul "rriin-
ciunii" ~i al "iluziei" tot ce nu era justificat sau validat
de unul din cele doua T estamente.
Nu in acest sens (dealtminteri cel mai obi~nuit in
limbajul curent) in~elegem noi "mitul". Mai precis, nu
stadiul mintal, sau momentul istoric in care mitul a de-
venit 0 "fiqiune" ne intereseaza pe noi. Cercetarea
noastra va avea in primul rind drept obiect societa~ile
primitive in care mitul este - sau a fost pina in timpul
din urma - "viu", in sensul ca ina~i~eaza modele pen-
tru comportarea omeneasca ~i prin insa~i aceasta con-
fera existen~ei semnifica~ie ~i valoare. A in~elege struc-
tura ~i funqia miturilor in societa~ile tradi~ionale des-
pre care este vorba nu inseamna numai a elucida a etapa
din istoria gindirii omene~ti, inseamna deopotriva a in-
~eleg~ mai bine 0 categorie de contemporani de-ai
no~tn.
Ca sa ne marginim la un exemplu, acela al a~a-numi-
telor cargo cults 1 ale Oceaniei, ar fi greu -sa interpre-
tam 0 serie intreaga de eomportari neobi~nuite fara a ne
rderi la justificarea lor mitica. Aceste culte profetice ~i
milenariste proclama iminen~a unei ere fabuloase de
abundenta~i de fericire. lndigenii vor fi din nou sta-
pini asupra insulei lor ~i nu vor mai munci, caci moqii .
se vor intoarce in vapoare mare~e, indrcate eu marfuri,
asemenea cargoboturilor uria~e pe care albii Ie intim-
pin a in porturile lor. lata pentru ce cele mai multe din

1 Cargo cults - term en folosit pentru a desemna anumite cuIte


religioase axate pe credinp in instaurarea unei "imparaj:ii dt 0 mie
de ani" a dreptaj:ii, egalitaj:ii ~i prosperitaj:ii, care au aparut in
dndul ba~tina~ilor din partea de est a Noii Guinee, de un de s-au
propagat in alte regiuni ale Pacificului. Caracteristica acestor cre-
dinj:e consta in aceea ca semnalul mileniului va fi datde Intoar-
eerea spiritelor moqilor pe bordul unui eargobotminunat, In-
care at (u nesfiqite cantitaj:i de buriuri europene care vor fi dis-
tribuite eredincio~ilor (n.r.) ..
aceste cargo cults necesita, pe de 0 parte, distrugerea
animalelor dome stice ~i a utilajului, ~i pe dealta, con-
struqia unor mari magazii in care vor fi depozitate
proviziile aduse de mOI1i. Cutare mi~care profetizeaza
sosirea lui Cristos pe un vapor de marfuri; 0 alta
a~teapta sosirea "Americii". 0 noua era paradiziaca va
incepe, ~i adeptii cultului respectiv vor deveni nemu-
ritori. Anumite culte implica de asemeni acte orgiace,
caci interdiqiile ~i obiceiurile pamintului sanqionate de
tradi~ie i~i vor pierde ratiunea de a fi, ~i locul lor va
fi luat de libertatea absoluta. Dar tQate aceste acte ~i
credin~e se explica prin mitul inghitirii Lumii de catre
neant, urmata de 0 noua Facere ;i de inscaunarea pocii
de AUT, mit de carene vom ocupa mai departe.
Fapte similare s-au produs in 1960 in Congo cu pri-
lejul dobrndirii independentei nationale. In cutare sat
ba~tina~ii au scos acoperi~urile colibelor ca sa lase sa
treaca ploaia de monezi de aur pe care stramo~iiaveau
s-o faca sa cada. IIntr-alta parte, in delasarea generala,
numai drumurile ce due spre cimitir au fost intretinute,
pentru a da stramo~ilor posibilitatea sa ajunga in sat.
Pina ~i excesele orgiace aveau un sens, de vreme ce,
potrivit mitului, rn ziua in care va incepe Era Noua,
toate femeile vor apaI1ine tuturor barbatilor.
E foarte probabil ca fapte de acest gen vor deveni
din ce in ce mai rare. Se poate presupune ca, drept,
urmare a dobindirii independentei de catre fostele co-
lonii, "comportarea mitica" va dispare. Dar ceea ce se
va intimpla rntr-un viitor mai mult sau mai putin
rndepartat nu ne va ajuta sa intelegem ceea ce s-a in-
trmplat recent. Ceea ce ne intereseaza inainte de toate
e sa sesizam sensul acestor ,comportari stranii, sa In-
telegem cauza ~i justificarea acestor excese. Caci a Ie
intelege inseamna a Ie recunoa~te drept fapte omene~ti,
drept fapte de cultura, drept creatii ale spiritului, iar
nu drept rabufniri patologice ale instinctelor, drept
bestialitate sau infantilism. Nu exista alta alternativa:
sau ne straduim sa negam, sa minimalizam sau sa uitam
3
asemenea excese, considedndu-Ie cazuri izolate de "sal-
baticie", care vor disparea cu totul, dnd triburile se
vor fi "civilizat" ; sau ne dam osteneala sa in~elegem
an teceden tele mitice care explica, justifica excesele de
acest gen ~i Ie confera, 0 valoare religioasa. Aceasta
din urma atitudine este, dupa parerea noastra, singura
care merita sa fie re~inuta. Numai intr-o perspectiva
istorico-religioasa sint asemenea comportari susceptibile
sa se impuna drept fapte de cultura ~i sa-~i piarda
caracterul aberant sau monstruos de joc copiEiresc sau de
act pur instinctiv.

Interesul prezentat de "mitologiile primitive"


T oate marile religii mediteraneene ~i asiatice dispun
de mitologii. Este insa preferabil sa nu incepem stu-
diul mitului pomind, sa zicem, de la mitologia greaca,
sau egipteana, sau indiana. Majoritatea miturilor gre-
ce~ti au fost povestite ~i, prin urmare, modificate, arti-
culate, sistematizate, de Hesiod,~i de Homer, de rapsozi
$i de mitografi. Tradi~iile mitologice ale Orientului
Apropiat ~i ale lndiei au fost cu grija reinterpretate ~i
prelucrate de teologii $i rituali~tii respectivi. Ceea ce nu
Inseamna desigur ca: 1 - aceste mari mitologii ~i-ar
fi pierdut "substan~a lor mitidi" ~i ca n-ar mai fi
dedt "literaturi", sau ca 2 - tradi~iile mitologice ale
societa~ilor arhaice n-ar fi fost remaniate de preo~i ~i
de barzi. lntocmai ca marile mitologii care au sfiqit
prin a se transmite prin texte scrise, mitologiile "primi-
I ti ve" pe care primii cala tori, misionari ~i emografi
Ie-au cunoscut in stadiul oral, au 0 "istorie"; altfel
zis, ele au fast transform ate ~i imboga~ite de-a lungul
veacurilor' sub influen~a altor culturi superioare, sau
multumita geniului creator al anumitor inclivizi excep-
tional de inzestra~i.

4
E totu~i preferabil saincepem cu studiul mitului
in societatile arhaice ~i traditionale, chiar de va fi sa
abordam mai tlrziu mitologiile popoarelor care au ju-
cat un rol important In istorie. Aceasta deoarece, In
ciuda modificarilor lor de-a ~ungul timpului, miturile
"primitivilor" Inca mai oglindesc 0 stare primordiala.
E vorba in plus despre societati in care miturile mai
slnt inca vii, in care ele fundamenteaza ~i justifica In-
treaga comportare ~i intreaga activitate a omului. Ro-
lul ~i funqiune~ miturilor sint susceptibile (sau au fost
pina in timpuldin urma) de a fi observate ~i descrise
de etnologi. In legatura cu fieeare mit, precum ~i cu
fiecare ritual al societatilor arhaice, a fost posibil sa
punem intrebari ba~tina~ilor ~i sa aflam, eel putin In
parte, semnificatiile date de ei. Evident, aceste "docu-
mente vii" inregistrate In cursul anchetelor duse la fata
locului nu rezolva toate dificultatile. Ele prezinta 111
schimb avantajul, considerabil, de a ne ajuta sa punem
coreet problema, adica sa situam mitul in eontextul sau
sociologic originar.

Incercare de a da 0 definitie mitului


Ar fi greu sa dam mitului 0 definitie care sa fie
acceptata de toti savantii ~i care sa fie in acela~i timp
a.ccesibila nespeciali~tilor. Dealtminteri, este oare macar
posibil sa gasim 0 singura definitie susceptibila sa Im-
brati~eze to ate tipurile ~i toate funqiunile mitului, il1
toate societatile arhaice ~i tradition ale ? Mitul este 0
realitate eulturala extrem de complexa care poate fi
abordata ~i interpretata In perspective multiple ~i com-
plementare.
Intruclt ma prive~te, definitiacare mise pare cea
mai putin imperfecta, dat fiind ca este cea mai larga,
e urmatoarea : mitul poveste~te 0 istorie sacra; el rela-
teaza un eveniment care a avut loc In timpul prim or-
&
dial, timpul fabulos al "inceputurilor". Altfel zis, mitul
poveste~te cum, mul~umita ispravilor fiin~elor suprana-
turale, 0 realitate s-a nascut, fie ca e yorba de realitatea
totala, Cosmosul, sau nwnai de un fragment: 0 insula,
o specie vegetala, 0 coinportare umana, 0 institu~ie.
E a~adar intotdeauna povestea unei "faceri": ni se
poveste~te cum ceva a fost produs, a Inceput sa fie.
Mitul nu vorbe~te decit despre ceea ce s-a intimplat
realmente, despre ceea ce s-a intlmplat pe deplin. Per-
sonajele miturilor sint fiin~e supranaturale. Ele sint cu-
noscute mai ales prin ceea ce au facut in: timpul presti-
giosal "inceputurilor". Miturile reveleaza a~adar acti-
vitatea lor creatoare ~idezva]uie sacralitatea (sau nwnai
caracterul "supranatural")operelor lor. In fond, mi-
turile descriu diversele ,~i uneori dra.maticele izbucniri
In lume a sacrului (sau a supranaturalului). Tocmai
aceast~t'izbucnire a sacruhii fundamenteaza cu adevarat
lumea' ~i o face a~a cum arata azi.Mai mult inca: toc-
mai in urma interven~iilor fiin~elor supranaturale este
omul ceea ce e azi, 0 fiin~a muritoare, sexuata ~i cul-
turala.
Vom avea prilejul sa completam ~i sa nuan~am aceste
citeva indica~ii preliminare, dar se euvine sa. subliniem,
fara Intirziere un fapt care ni se pare esen~ial: mitul
este considerat drept 0 istorie sacra, a~adar 0 "istorie
adevarata", dat fiind ca 'se referalntotdeauna Ia reali-
tati. Mitul cosmogonic e "adevarat", deoarece existen~a
lumii sta marturie in aceasta privin~a; mitul referitor
la originea mor~ii este de asemeni "adevarat", deoarece
faptul ca omul e muritor il dovede~te; ~i a~amai
~parte ..
Din faptul ca mitul poveste~te a~a-zisele gesta ale
fiin~elor supranaturale ~i manifestarea puterilor lor
sacre, el devine modelul exemplar al tuturo.r activita-
~ilor omenqti semnificative. Cind inisionarul-etnolog
C. Strehlow Ii intreba pe australienii arunta de ce
celebreaza anumite ceremonii, i se raspundea in chip in-
variabil: "Pentru ca a~a Ie-au statornicit stramo~ii

6
no~tl'i" 1. Iar populatia kai din Noua Guinee refuza
sa-~i modifice felul de a munci ~i de a trai~i explica
acest lucru in felul urmator: "A~a au facu! ai no~tn
Nemu (stramo~ii mitici) ~i noi facem la fel" 2. Intrebat
care e explicatia cutarui amanunt aL uneicei.-emonii~
dntaretul navajo raspundea: "Pentrucapoporulsfirtt
a facut a~a prima oara" 3.!ntllniin exact aceea~ijusti~
ficare in rugaciunea care insote~te ritualul tibetan pri-
mitiv: "Ap cum nis-a transmis de la inceputul facerii
lumii, a~a trebuie noi sa jertfim [ ... ]. A~a cum au facut
stramo~ii no~tri in timpurile stravechi, a~a facem noi
astazi" 4. ~i tot aceasta e justificarea invocata de teo-
logii ~i de rituali~tii hinrlu~i. "Trebuie sa facem ceea
ce zeii au facut la inceput." (Satapatha Brahmana,
VII, 2, 1, 4.) "A~aau facut zeii; a~a fac oamenii."
(Taittiriya Brahmana, 1, 5, 9, 4, 6).5
Dupa cum am aratat intr-aha parte 6, chiar ~i com-
portarile ~i activitatile profane ale omului i~i gasesc
modelele in faptele fiintelor supranaturale. La ba~tina~ii
navajo "femeile trebuie sa se a~eze eu picioarele incru-
ci~at'e sub ele ~i intr-o parte, barbatii cu picioarele
incruci~ate inainte, pentru ca sta spus ca, la inceput,
Femeia schimbatoare ~i Uciga~ul de mon~tri s-au a~e-

1 C. Str/;;hlow, Die Aranda und Loritja-Stiimme in Zentral-Austra-


lien, vol. III, p. 1; d. Lucien Levy-Bruhl, La mythologie pri-
mitive, Paris, 1935, p. 123. A se vedea ~i T. G. H. Strehlow,
Aranda Traditions, Melbourne University Press, 1947, p. 6.
2 Ch. Keisser, citat de Richard Thurnwald, Die Eingeborenen
Australiens und der Sudseeinseln, in Religionsgeschichtliches Le-
sebuch, 8, Ttibingen, 1927, p. 28.
3 Clyde Kluckhohn, Myths and rituals: A General Theory, in
Harvard Theological Review, vol. XXXV, 1942 (pp. 45-79),
p. 66. Cf. Ibid. alte exemple.
4 Mathias Hermanns, The Indo-Tibetans, Bombay, 1954, p. 66
~i urm .
. 5 Vezi M. Eliade, Le My the de fEternel Retour, Paris, 1949,
p. 44 ~i urm. (The Myth of Eternal Return, New York, 1954,
p. 21 ~i urm.).
6 Le My the de l'lurnel Retour, p. 53 ~i urm.

I
zat in aceste pozitii 1. Potrivit traditiilor mitiee ale tri-
bului australian karadjeri, toate obieeiurile pamintului,
toate eomportarile au fost intemeiate, in "Vremea Vi-
sului", de doua fiinte supranaturale, Bagadjimbiri (de
pi Ida, felul de a eoace cutare graunte, sau de a vina
un animal cu ajutorul unui ciomag, pozitia anume ce
trebuie luata ca sa urinezi etc. 2).
lnutil sa inmultim exemplele. Dupa cum am aratat
in Le Ai ythe de l'Eternel Retour (M itul v9nicei in-
toarceri) ~i dupa cum se va vedea ~i mai bine in cele
ee vor urma, funqia dominanta a mitului este de a in-
fati~a modelele exemplare ale tuturor riturilor ~i ale
tuturor activitatilor omene~ti semnificative: atlt ali-
mentatia sau casatoria, clt ~i munca, educatia, arta
sau intelepciunea. Aeeasta conceptie nu este lipsita de
importanta pentru intelegerea omului soeietatilor ar-
haice ~i traditionale, ~i vom starui asupra ei in cele
ce vor urma.

"lstorie adevarata" - "I storie falsa"


Vom adauga ca in societatile in care mitul inca mal
este viu, ba~tina~ii deosebese eu grija miturile - "isto-
rii adevarate" - de fabule sau de basme, pe care Ie
numesc "istorii false".
Amohtonii pawnee "stabilese 0 deosebire intre isto-
riile adevarate ~i istoriile false, ~i rinduiesc printre
istoriile adevarate in primul rind pe toate cele care
se refera la originile lumii; protagoni~tii acestora sint
fiinte divine, supranaturale, cere~ti sau astrale. Nu-
maideclt dupa aeeea vin basmele care relateaza minu-

1 Clyde Kluckhohn, op. cit., p. 61, 11 cireaza pe W. W. Hill,


The Agricultural and Hunting Methods of The Navaho Indians,
New Haven, 1938, p. 179.
2 Cf. M. Eliade, Alythes, reves et mysteres, Paris, i957,
pp. 255-256.
natele aventuri ale eroului na~ional, un om din popor
care a devenit salvatorul poporului sau, eliberindu-l
de mon~tri, scapindu-l de foamete sau de alte cala-
mita~i, saviqind alte ispravi nobile ~i aducatoare de
bine. Urmeaza, in sf1r~it, istoriile In legatura cu a~a-
numi~ii medecine-men 1 ~i care explica cum a doblndit
cutare vrajitor puteri supranaturale, cum s-a nascut
cutare sau cutcl3:e asocia~ie de ~amani. lstoriile false
sint acelea care povestesc aventurile ~i ispravile nici-
decum lnal~;;ltoare ale coyotului, lupul dmpiei. Pe scun,
In istoriile adevarate avem de-a face cu sacrul ~i cu
supranaturalul ; In cele false, dimpotriva, cu un con-
tinut profan, deoarece coyotul e extrem de popular In
aceasta mitologie ca ~i In celelalte mitologii nord-ame-
ricane, In care apare sub trasaturile unui ln~el;ltor, ale
unui mi~el, ale unui prestidigitator ~i ale unui desa-
vlqi t tidlos." 2
lndienii din tribul cherokee fac de asemeni deosebi-
rea dintre miturile sacre (cosmogonia, crearea a~trilor,
originea mortii) ~i istoriile profane care explid, de
pilda, anumite curiozitati anatomice sau fiziologice ale
animalelor. Regasim aceea~i deosebire In Africa; negrii
herero socotesc d istoriile care povestesc inceputurile
diferitelor grupe ale tribului slnt adeyarate, dat fiind
ca se refera la fapte care au avut lac cu adevarat, In
timp ce povestirile mai mult sau mai pu~in cornice n-au
nici un temei. Clt despre ba~tina~ii din Togo, ei con-
sidera miturile referitoare la origine drept "absolut
reale" 3.
lata motivul pentru care miturile nu se potpovesti
oricum. In numeroase triburi ele nu slnt recitate in

1 Medecine-men - In literatura engleza de specialitate - ter-


men prin care sint desemna\i vracii ~i vrajitorii triburilor indiene
din America de Nord. (n.r.).
2 R. Pettazzoni, Essays on the Histor'y of Religion, Leiden,
1954, pp. 11-12. Cf. de asemeni Werner Miiller, Die Religionen
der Waldlandindianer Nord-Amerikas, Berlin, 1956, p. 42.
3 R. Pettazzoni, op. cit., p. 13.

9
prezen~a femeilor ~i a copiilor, adica In prezen~a rre-
ini~ia~ilor. Indeob~te, miturile sint Imparta~ite neofi~ilor
de ni~te batrlni instructori, In timpul perioadei lor de
izolare In jungla, ~i aceasta face parte din ini~ierea
lor. In aceasta privin~a, R. Piddington observa despre
popula~ia karadjeri: "Miturile sacre care nu pot fi
cunoscute de femei se refera Indeosebi la cosmogonie ~i
mai ales la instituirea ceremoniilor de ini~iere 1".
Spre deosebire de "istoriile false" care pot fi po-
vestite oridnd ~i oriunde, miturile nu trebuiesc reci-
tate dedt 'in cursul unui interval de timp sacru (In
genere toamna sau iarna, ~i numai noaptea 2). Acest
obicei s-a pastrat chiar ~i la popoare care au depa~it
stadiul culturii arhaice. La turco-mongoli ~i la tibetani,
recitarea dntecelor epice ale ciclului Gesor nu poate
avea loc dedt In nop~ile de iarna. "Recitarea este asi-
milata unui farmec puternic. Ea ajuta la ob~inereaunor
avantaje de tot felul, Indeosebi succes la vlnatoare ~i
la razboi [ ...]. Inainte de a se recita se pregate~te 0
arie presarata cu faina de orz prajita. Ascultatorii sint
a~eza~i de jur Imprejur. Bardul recita epopeea timp
de mai muIte zile. Altadata, zice-se, se vedeau atunci
pe aceasta arie urmele copitelor calului lui Gesor. Re-
citarea provoca a~adar prezen~a reala a eroului." 3

Ce dezvaluie miturile

Deosebirea statornicita de indigeni Intre "istoriile ade-


varate" ~i "istoriile false" este semnificativa. Cele doua
categorii de nara~iuni Infa~i~eaza "istorii", adica re-

1 R. Piddington, citat de L. Levy-Bruhl, p. 115. Cu pnvlre


la ceremoniile de inifiere, d. M. Eliade, Naissance mystique, Paris,
1959.
2A se vedea exemplele In R. Pettazzoni, op. cit., p. 14, n. 15.
3 R. A. Stein, Recherches sur Npopee et Ie barde au Tibet,
Paris, 1959, pp. 318-319.

10
lateaza 0 succesiune de evenimente care au avut loc
intr-un trecut indepartat ~i fabulos. Cu toate ca per-
sonajele miturilor sint in genere zei ~i fiinte suprana-
turale, iar cele ale basmelor ni~te eroi sau ni~te animale
minunate, toate aceste personaje au 0 trasatura co-
muna: nu fac parte din lumea ceade toate zilele. $i
totu~i, indigenii au simtit ca e vorba de "istorii" radi-
cal diferite. Caci tot ce e relatat de mituri ii privqte
direct, pe dnd basmele ~i fabulele se refera laeveni-
mente care, chiar daca au produs schimbari in lume
(d. particularitatile anatomice sau fiziologice ale anu-
mitor animale), n-au modificat "conditia" omului ca
atare.1 ..
intr-adevar, miturile descriu nu numai originea lumii,
a animalelor, a plantelor ~i a omului, ci ~i taate eveni-
mentele primordiale in urma carora omul a devenit
ceea ce e azi, adica 0 fiiRta muritaare, sexuata, orga-
nizata in societati, nevoita sa munceasca ~i muncind
potrivit anumitor reguli. Daca lumea exista; daca omul
exista, luctul se explica prin aceea ca fiintele suprana-
turale au desfa~urat 0 activitate creatoare '"in vremea
inceputurilor". Dar alte evenimente au avut loc . dupa
facerea lumii ~i a omului, iar omul, a~a cum arata azi,
e rezultatul direct aI' acestor evenimente mitice, el este
constituit de aceste evenimente. E muritor pentru ca ceva
s-a inumplat in illiJ tempore. Daca acest lucru nu s-ar
fi intimplat, omul n-ar fi muritor ; ar fi putut exista la
infinit, ca pietrele, sau ~i-ar fi putut schimba periodic
pielea, ca ~erpii; drept care ar fi fost in stare sa-~i
primeneasca viata, adica s-o reinceapa la infinit. Dar
mitul originii monii istorise~te ce s-a intimplat in illd

1 Evident, ceea ee Intr-un trib e eonsiderat "istorie adevarata"


po ate deveni pentru tribul veein 0 "istorie falsa". "Demitizarea"
e un proces care se ;nt;lne~te chiar ~i In stadiile arha~ce de eul-
tura. Important e faptul ca "primitivii" simt Intotdeauna dife-
renj:a dintre mit ("istorie adevarara") ~i basm saU legenda (nisto-
l'ii false"). Cf. Anexa I: Miturile ~i basmele eu zlne.

11
tempo!e ~i, povestind acest incident, explidi de ce omul
e muntor.
A~ijderea, un anumit trib traie~te de pe urma pescui-
tului, ~i face acest lucru pentru ca in vremurile mitice
o fiinta supranaturala i-a lnvatat pe stramo~i cum sa
prinda ~i sa friga pe~tele. Mitul istorise~te povestea pri-
mului pescuit, efectuat de Fiinta Supranaturala ~i, fa-
dnd acest lucru, reveleaza totodata un act supraome-
nesc, ii invata pe oameni cum sa-l saviqeasca ~i, in
sflqit, explica pentru ce tribul trebuie sa se hraneasca
in felul acesta.
Am putea u~or inmulti exemplele. Dar c_ele-care pre-
ceda arata ~i a~a indeajuns de clar de ce, pentru omul
arhaic, mitul prezinta cea mai mare importanta, in
timp ce basmele ~i fabulele nu. Mitull1invata "istoriile"
primordiale care I-au constituit din punct de vedere
existential, ~i tot ce se refera la existenta lui ~i la pro-
priul sau mod de a exista in Cosmos 11 prive~te direct.
Vom vedea indata consecintele pe care aceasta stranie
conceptie le-a avut in ceea ce prive$te comportarea
omului arhaic. E cazul sa observam ca, a~a cum omul
modern se socote~te un produs al istoriei, omul socie-
tatilor arhaice se proclama rezultatul unui anumit nu-
mar de evenimente mitice. Nici unul, nici celalalt nu
se considera "dat", "Hcut" 0 data pentru totdeauna,
a~a cum, de pilda, se face 0 unealta intr-un chip defi-
nitiv. Un om modern ar putea rationa in felul ur-
mator: sint a~a cum sint azi pentru ca un anumit
numar de evenimente mi s-au intimplat, dar aceste eve-
nimente n-au fost cu pu~inta dedt pentru ca agricultura
a fost descoperita acum vreo 8.000-9.000 de ani ~i
pentru di civilizatiile urbane s-au dezvoltat in Orien-
tul Apropiat antic, pentru ca Alexandru Macedon a
cucerit Asia, iar August a intemeiat imperiul roman,
pentru ca Galileu ~i Newton au revolutionat conceptia
despre univers, deschizind calea descoperirilor ~tiintifice
~i pregatind aVlntul civilizatiei industriale, pentru ca
12
Revolu~ia franceza a avut loc ~i pentru ca dupa raz-
boaiele napoleoniene ideile de libertate, de democra~ie
~i de justi~ie sociala au rascolit din temelii lumea occi-
dentala ~i a~a mai depane.
Tot astfel, un "primitiv" ~i-ar putea spune: sint
cum sint azi pentru ca 0 serie de evenimente s-au pe-
trecut inaintea mea. Dar el trebuie numaidedt sa
adauge: evenimente care s-au petrecut In vremurile
mitice, care constituie, prin urmare, 0 istorie sacra, dat
fiind ca personajele dramei nu sint oameni, ci fiin~e
supranaturale. Mai mul! inca: 1n timp ce un om mo-
dern, de~i se considera produsul desfa~urarii istoriei uni-
yersale, nu se crede dator s-o cunoasca 1n totalitatea ei,
omul societa~ilor arhaice e nu numai obligat sa-~i re-
memoreze istoria mitica a tribului sau, dar el reactuali-
zeaza periodic 0 parte destul de mare din ea. Aici sesi-
zam deosebirea cea mai imponanta dintre omul socie-
ta~ilor arhaice ~i omul modern: ireversibilitatea eveni-
mentelor care, pentru acesta din urma reprezinta nota
caracteristica a istoriei, nu constituie 0 eviden~a pentru
cel dint1i.
Constantinopolul a fost cucerit de turci 1:n 1453, iar
Bastilia a cazut la 14 iulie 1789. Aceste evenimente sint
ireversibile. Elra 1ndoiala, 14 iulie devenind sarbatoarea
na~ionala a Republicii Franceze, luarea Bastiliei se co-
memoreaza 1n fiecare an dar nu evenimentul istoric
propriu-zis 1 este reactualizat. Pentru omul societa~ilor
arhaice, dimpotriva, ceea ce s-a petrecut ab origine e
susceptibil sa se repete prin for~a riturilor. Esen~ialul
pentru el e, a~adar, cunoa~terea miturilor. Nu numai
pentru ca miturile 1i of era 0 explicatie a lumii ~i a pro-
priului sau mod de a exista in lume, ci mai ales pentru
ca, rememorlndu-~i-Ie, reactualizindu-le, el e 1:n stare
sa repete ceea ce zeii, eroii sau stramo~ii au facut ab
origine. A cunoa~te miturile 1nseamna a afla originea lu-

1 Cf. Mythes, reves et mysteres, p. 27 ~i urm.

13
crurilor. eu alte cuvinte, afElm nu numai cum lucrurile
au ajuns sa existe, ci ~i unde Ie putem gasi ~i cum Ie
putem face sa apara din nou atunci dnd ele dispar.

Ce Inseamna "a cunoa~te miturile"


Miturile totemice australiene consta ,de cele mai multe
ori in povestirea destul de monotona a peregrinarilor
stramo~ilor mitici sau ale animalelor totemice. Se po-
veste~te cum, in "vremea visului" (alcheringa) - adica
in vremurile mitice - aceste fiin~e supranaturale .~i-au
facut apari~ia: pe pamint ~i au intreprins lungi calatorii,
oprindu-se uneori spre a modi fica peisajul sau sprc a
face anumite animale ~i plante, ~i in cele din urma
au disparut sub pamint. Dar cunoa~terea acestor mituri
este esentiala pentru via~a australienilor. Miturile ii
invata cum sa repete gesturile creatoare ale fiin~elor
supranaturale ~i, prin urmare, cum sa asigure inmul~irea
cutarui animal sau a cutarei plante.
Aceste mituri se comuni.ca neofi~ilor in timpul ini-
~ierii lor. Sau, mai curl'nd, ele slnt "celebrate", adica
reactualizate. "Clnd tinerii barba~i strabat diferitele
ceremonii de ini~iere, se celebreaza in prezen~a lor 0
serie de ceremonii care, de~i Slilt reprezentate exact ca
acelea ale cultului propriu-zis - afara de anumite par-
ticularita~icaracteristice - n-au totu~i drept scop in-
multirea ~i cre~terea totemului de care e vorba, ci ur-
maresc numai sa arate felul de a celebra aceste culte
celor care vor fi, sau care au ~i fost, chiar atunci, pro-
mova~i In rl'ndul barbatilor." 1

1 C. Strehlow, Die Aranda Imd Loritja-Stiimme in Zentral-


Australien, vol. III, p. 1-2; L. Levy-Bruhl, op. cit., p. 123. Re-
feritor la ini1ierile ell prilejul puberdi1ii in Australia, d. NaissC!J1ces
mystiques, p. 25 ~i urm .

.14
Vedem a~adar ca "istoria" povestita. de mlt constl-
tuie 0 cunoa~tere de ordin ezoteric, nu numai pen-
tru ca este secreta ~i se transmi te l'n cursul unei ini-
tieri, dar ~i pentru ca aceasta "cunoa~tere" este l'nso~ita
de 0 putere magica-religioasa. Intr'-adevar, a cunoa~te
originea unui obiect, a unui animal, a unei plante etc.,
Inseamna a dobl'ndi asupra lor 0 putere magica:, mul-
tumita careia reu~im sa Ie dominam, sau sa Ie lnmul-
tim potrivit bunului nostru plac. Erland Nondenskiold
a relatat dteva exemple deosebit de sugestive, referi-
toare la indienii cuna. Potrivit credin~ei lor, vl'natorul
eu succes e cel care cunoa~te originea vl'natului.lar daca
izbutim sa domesticim anumite animale, putem face
acest lucru deoarece vrajitorii cunosc secretul crearii
lor. De asemeni, sl'ntem l'n stare sa tinem l'n mlna un
fier ro~u, sau sa apucam cu ml'inile ~erpi venino~i, daca
cunoa~tem originea focului ~i a ~erpilor. Nordenskiold
poveste~te ca ,,1ntr-un sat cuna, anume Tientiki, se
gase~te un baiat de 14 ani care intra l'n foc fara sa
pa~easca nimic, numai pentru ca cunoa~te vraja focu-
lui. Perez a vazut adesea persoane apudnd cu ml'na
un fier ro~u ~i altele domesticind ~erpi". 1
E yorba de 0 credin~a destul de raspl'ndita ~i care nu
apaqine numai unui anumit tip de cultura. In insula
Timor, de pilda, dnd 0 orezarie merge prost, cineva
care cunoa~te tradi~iile mitice referitoare la orez se
duce pe dmp. "EI l'~i petrece noaptea In cabana plan-
tatiei, recitlnd legenda care explica cum s-a ajuns sa
se cultive orezul (mit de origine) ... Cei care fac acest
lucru nu slnt preo~i." 2 Recitl'ud mitul de origine, ei
silesc orezul sa se arate frumos, viguros ~i des, ~a cum
era dnd a aparut pentru prima oara. Nu spre a-I "in-
strui" , spre a-I ,,1nvata" cum sa se poarte i se amin-

1 E. Nordenskiold, Faiseurs de miracles et voyants chez les


Indiens Cuna, in Revista del Instituto de Etnologia, Tucuman,
vol. II, 193:2, p. 464; 1. Levy-Brillil, op. cit., p. 118.
2 A. C. Kruyt, cirar de 1. levy-Bruhl, op. cit., p. 119.

15
te~te cum a fost creat. El este silit in chip magic sa se
intoarca la origine, adica sa reitereze crearea sa exem-
plara.
Kalevala poveste~te cum batrinul Vainamoinen s-a
ranit gray ipe dnd construia 0 barca. Atunci "a l'nceput
sa ~easa farmece, asemenea tuturor vracilor magicieni.
Spuse vorbele de vraja, / Lungi desdntece rostit-a, /
Potrivi cum se cuvine / Preaascunsele cuvinte, / Dar
nu-i mai veneau In minte / Vorbe despre fier, Inalte J
Ce i-ar fi Inchis ~i rana, / Ar fi fost zavor puternic /
Pentru rani de fier facute, / De o~elul eel albastru." In
cele din urma, dupa ce a cerut ajutor altor vrajitori,
Vainamoinen a exclamat: ,,~tiu de und' se trage fie-
rul, / Unde se nascu otelul ; / Aerul fU-Intlia muma, /
Cel mai virstnic din fra~i, apa ; / Fierul fu: din to~i mai
tinar, / Se ivi, la mijloc, focul. / Ukko, zeul eel mai
mare, / Cel Atoateziditorul, / Despani din aer apa, /
A retras din mari pamintul; / Bietul fier nu se nas-
cuse, / Nu avea puteri sa creasca. / Ukko, zeul cel din
aer, / Amindoua palmi frecat-a, Degetele lui, pe toate, I
Pe genunchiul lui, pe stingul ; / S-au nascut din el !rei
fete, / Mindre fiice ale Firii ; / C1te~trele fura mume j
Ale fierului, - oblqii / A' otelului albastru." 1
E cazul sa notam ca, In acest exemplu, mitul originii
fierului face parte din mitul cosmogonic ~i 11 prelun-
ge~te Intrudtva. De~inem aici 0 nota specifid, extrem
de importanta, a miturilor de origine, nota pe care 0
yom studia In capitolul urmator.
Ideea ca un leac nu-~i produce efectul dedt daca-i
cunoa~tem originea e foarte raspl'ndita. ,II vom cita din
nou pe Erland Nordenskiold: "Fiecare dnt magic tre-
buie sa fie precedat de un desdntec care vorbe,~te des-

1 Aili Kolehmainen Johnson, Kalevala. A Prose Translation


from the Finish, Hancock, Michigan, 1950, p. 53 ~i urm. (\1ezi
, Elias Liinnrot, Kalevala, in romanelte de Iulian Vesper, Bucure~ti,
Editum de Stat pentru literatura ~i arta, 1959, pp. 104 ~i 110.)

16
pre ongmea leacului folosit, altfel acesta nu-~i pro-
duce efectul [ ... ]. Pen tru ca leacul sau dn tul sa-~i pro-
duca efectul, trebuie sa cunoa~tem originea plantei, fe-
lul in care a fost zamislita de catre cea dintii femeie". 1
In dnturile rituale na-khi publicate de J. F. Rock, se
spune in mod expres: "Daca nu se poveste~te originea
unei doctorii, ea nu trebuie folosita".2 Sau: "Nu tre-
buie vorbit despre ea decit numai daca se poveste~te
originea ei". 3
Vom vedea in capitolul urmator ca, intocmai ca in
mitul lui Vainamoinen citat mai sus, originea leacurilor
este strins leg:na de povestirea originii lumii. Vom pre-
ciza totu~i aici ca e yorba de 0 conceptie generala care
se poate formula in felul urmator: nu se poate znde-
plini un ritual daca nu i se cunoa?te "originea", adica
mitul care poveste?te cum ritualul a fost indeplinit pen-
tru prima oara. In timpul serviciului funerar, ~amanul
na-khi, dto-mba, dnta :

nO sa-l Inso\im acum pe mort ~i 0 sa avem parte de noi dureri


sa dansam din nou ~i 0 sa-i doboril11 la pa1111ntpe demoni.
Daca nu ~tim de unde vine dansul,
N u trebuie sa vorbim despre el,
Dad nu cunoa~tem originea dansului,
Nu putem dansa".4

Ceea ce aminte$te intr-un chip straniu de declaratiile


fa cute lui Preuss de autohtonii uitoto :

1 E. Nordenskiold, La conception de l'a.me chez les lndieny


Cuna de l'lsthme de Panama, in Journal des Amel'icanistes, N.S.,
t. 24, 1932 (pp. 5-30), p. 14.
2 J. F. Rock, The Na-khi Na.ga Cult and Related Ceremonies,
Roma, 1952, vol. II, p. 474.
3 Ibid., vol. II, p. 487.
4 J. F. Rock, Zhi-ma frmeral ceremony of the Na-khi, Viena,.
Modling, 1955, p. 87.

17
"Acestea slnt cuvintele (miturile) tatalui nostru, pro-
priile sale cuvinte. Mulrumita acestor cuvinte dansam,
~i dansul n-ar exista daca el nu ni le-ar fi daruit" 1.
in cele mai multe cazuri nu ajunge sa cunoa~tem mi-
1:ul de origine, trebuie sa-l recitam; ne proclamam In-
trucltva ,~tiinra, 0 aratam. Dar asta nu e totul: re-
<citind sau celebrind mitul originii, ne lasam patrun~i de
.atmosfera sacra In care s-au ,desfa~urat evenimentele mi-
-raculoase. TImpul mitic al originilor este un timp "tare",
,deoarece el a fost transfigurat de prezenra activa, crea-
toare a fiinrelor supranaturale. Recitind miturile ne re-
integram In acel timp fabulos ~i, prin urmare, devenim
lntr-un fel "contemporanii" evenimentelor 'evocate, ne
lmparta~im din prezenra zeilor ~ a eroilor. S-ar putea
'Spune, lntr-o formula sumara, ca "traind" miturile ie~im
,din timpul profan, cronologic, ~i patrundem lntr-un timp
.calitativ diferit, un timp "sacru", deopotriva primor-
dial ~i recuperabil la infinit. Aceasta funqie a mitului
asupra careia am staruit In Le My the de ['Eternel Re-
tour (indeosebi p. 35 ~i urm.) se va desprinde ~i mai
bine In cursul analizelor care vor urma.

Structura ~i functia miturilor

Aceste clteva observatii preliminare ajung sa preci-


'zeze anumite note caracteristice ale mitului. ,In linii
:generale se po ate spune ca 1 - mitul, a~a cum 11 traiesc
'Societatile arhaice, constituie istoria faptelor fiinrelor
'Supranaturale; 2 - ca aceasta istorie este considerata
,ca fiind absolut adevarata (pentru ca se refera la ni~le
realitati) ~i sacra (pentru ca es~~ opera fiintelor supra-
naturale); 3 - ca mitul se refera lntotdeauna la 0
"creatie", el poveste~te cum aajuns un lucru sa existe,

1 K. Th. Preuss, Religion und Mythologie der Uitoto, I-II,


Goningen. 1921-1923, p. 625.
sau cum au luat na~tere 0 comportare, 0 institutie, un
fel de a munci; acesta e motivul pentru care miturile
constituie paradigmele oridirui act omenesc semnifi-
cativ ; 4 - ca, avind cuno~tinta de mit, cunoa~tem "ori-
ginea" lucrurilor, ~i astfel ajungem sa Ie dominam ~i sa
Ie manipulam dupa bunul nostru plac ; nu este yorba
de 0 cunoa~tere "exterioara", abstracta, ci de 0 cunoa~-
tere pe care 0 "traim" in chip ritual, fie narind mi tul
l:n cursul unei ceremonii, fie efectul:nd ritualul caruia
el ii serve~te drept justificare; 5 - se poate spune,
in sflqit, ca, intr-un fel sau intr-altul, "traim" mitul,
in sensul ca sintem patrun~ide puterea sacra, exaltanta
a evenimentelor pe care ni Ie rememoram ~i Ie reac-
tualizam.
"A trai" miturile implica a~adar 0 experienta cu
adevarat "religioasa" de vreme ce ea se deosebe~te de
experienta obi~nuita a vietii cotidiene. "Religiozitatea"
acestei experien~e se datoreaza faptului ca reactualizam
evenimente fabuloase, exaltante, semnificative, asistam
la operele creatoare ale fiintelor supranaturale; ince-
tam de a mai exista in lumea de toate zilele ~i patrun-
dem intr-o lume transfigurata, aurorala, impregnata de
prezenta fiintelor snpranaturale. Nu e yorba de 0 co-
memorare a evenimentelor mitice, ci de reiterarea lor.
Personajele mitului redevin prezente, devenim contem-
poranii lor. Aceasta mai implica de asemeni ca nu mar.
traim in timpul cronologic, ci in timpul primordial,.
timpul in care evenimentul a avut loc pentru prima:
oara. lata motivul pentru care se poate vorbi despre
"timpul tare" al mitului: e timpul prodigios, "sacru" ~
dnd ceva nou, ceva tare ~i semnificativ s-a manifestat
din plin. A retr~G acel timp, a-I reintegra cl:t mai des.
cu putin~a, a asistadin nou la spectacolul operelor di-
vine, a regasi fiintele supranaturale ~i a invata din noUi
leqia lor creatoare, iata dorin~a pe care 0 putem des-
cifra ca In filigran in toate reeditarile rituale ale mi-
turilor. Pe scurt, miturile reveleaza ca lumea, omul ~ii

19l
viata au 0 origine ~i 0 istorie supranaturala. ~i ca. aceasta
istorie e semnificativa, pretioasa ~i exemplara..
N-am putea lncheia mai bine decit citind pasajele
dasice in care Bronislav Malinovski a incercat sa. for-
muleze natura ~i funqia mitului in societatile primi-
tive; "Considerat, din punctul de vedere a ceea ce e
viu intr-insul, mitul nu reprezinta. 0 explicatie menita
:sa satisfaca 0 curiozitate ~tiintifica, ci 0 povestire care
face din nou sa. traiasca. 0 realitate originara. ~i care co-
respunde unei profunde nevoi religioase, unor nazuin~e
morale, unor constringeri ~i unor imperative de ordin
social ~i chiar unor exigente practice. In civilizatiile
primitive, mitul indepline~te 0 funqie indispensabila.;
d exprima, scoate in relief ~i codifica. credintele; salv-
gardeaza. ~i impune principiile morale; garanteaza. efica-
citatea ceremoniilor rituale ~i ofera. reguli practice ce
urmeaza. sa. fie folosite de om. Mitul e a~adar un ele-
ment esential al civilizatiei omene~ti; el nu numai ca
11U reprezinta. 0 van a. afabula~ie, ci este, dimpotriva., 0
realitate vie, la care nu incetam sa. recurgem; nu 0
teorie abstracta. sau 0 desfa.~urare de imagini, ci 0 ade-
varata. codificare a religiei primi tive ~i a intelepciunii
practice [ ...]. Toate aceste naratiuni constituie pentru
ba~tina~i expresia unei realita~i originare, mai ampla ~i
mai bogata. sub aspectulsemnificatiei decit aceea actuala,
~i care determina viata imediata., activita~ile ~i destinele
omenirii. Cunoa~terea pe care omul a are despre aceasta.
Tealitate ii reveleaza sensul riturilar ~i al sarcinilor de
ardin moral, precum ~i madul in care trebuie sa Ie in-
,deplineasca". 1

1 B. Maiinovski, Myth in Primitive Psychology, 1926, repro-


dus In volumul Magic, Science and Religion, New York, 1955,
pp. 101-108.

:20
Capitolul II
PRESTIGIUL MAGIC
AL "ORIGINILOR"

Mituri de origine ~i
mituri cosmogonice
ORICARE lSTORlE MITlCA RELATIND ORIGI-
nea a ceva presupune ~ prelunge~te cosmogonia. Din
punctul de vedere al structurii, miturile de origine pot
fi asemuite cu mitul cosmogonic. Facerea lumii fiind
crea~ia prin excelen~a, cosmogonia devine modelul exem-
plar pentru toate soiurile de "crea~ii". Asta nu in-
seamna ca mitul de origine imita sau copiaza modelul
cosmogonic, dci .nu e vorba de 0 gin dire pusa la
punct ~i sistematica. Dar orice noua apari~ie - un
animal, 0 plant~f, 0 institu~ie - implica existenta unei
lumi. Chiar cind este vorba sa explice cum, pomind
de la 0 stare de lucruri diferita, s-a ajuns la situatia
actuala (de pilda, cum s-a indepartat cerul de pamint,
sau cum a devenit omul muritor), "lumea" exista deja,
de~i structura ei era diferita, de~i ea nu era inca lumea
?zoastrCl. Orice mit de origine poveste~te ~i justifica 0
"situatie nOlia" - noua in sensul ca nu exista chiar
de la inceputul lumii. Miturile de origine prelungesc ~i
completeaza mitul cosmogonic: ele povestesc cum a
fost lumea modificata, imbogatita sau saracita.
lata motivul pentru care anumite mituri de ongme
Incep prin a schita 0 cosmogonie. lstoria marilor fa-
milii ~i a dinastiilor tibetane Incepe prin a reaminti
cum cosmosul s-a nascut dintr-un ou. "Din esenta celor
cinci elemente primordiale a ie~it un ou mare [ ... ].
"21
Optsprezeee oua au ie~it din galbenu~ul aeestui ou. Oul
care se afla in mijlocul aeestor optsprezeee oua, un ou
de mele marin, s-a despaqit de eelelalte. Aeestui ou de
mele marin is-au ivit madulare, apoi einei sim~uri,
totul desavlr~it, ~i a devenit un baiat de 0 atlt de ex-
traordinara frumuse~e, inelt parea ca nu este deelt im-
plinirea unui legamint ()lid la smon). Drept care fu
numit Ye-smon. Regina Tehu-lchag, so~ia lui, a naseut
un fiu, Dbang-Idan in stare sa se metamorfozeze eu
ajutorul magiei". 1 Genealogiaurmeaza mai departe,
povestind originea ~i istoria diverselor clanuri ~i dinastii.
Cinturile genealogiee polineziene Ineep ~n aeela~i fel.
I Textul ritual hawalan eunoseut sub numele de Kumulipo
i este "un imn genealogie inrudindfamilia regala, a direi
proprietate era, nu numai eu zeii poporului intreg,
slavi~i laolalta eu eelelalte grupuri polineziene aliate,
nu numai eu ;~e,fii diviniza~i, Ao, naseu~i in lumea
vie, in spi~a familiala, ei ~i eu a~trii din eer, eu plan-
tele ~i eu animalele folosite zilnie de-a lungul vie~ii
paminte~ti ..." 2. Intr-adevar, dntulineepe prin a evoea :
Timpulln care pamlntul fu cu violenra schimbat,
timpul in care cerurile se schimbara separat,
timpul In .care soarele rasarea
spre a .cia lunii lumina etc. 3

1 Ariane Macdonald, La Naissana du Monde au Tibet, In:


Sources Oriemales, !, Paris, 1959 (pp. 417~452), p. 428. Cf. ~i
R. A. Stein, Recherches sur l'epopee et Ie barde au Tibet, p. 464.
2 Martha Warner Beckwith, The Kumulipo. A Hawaiian Crea-
tion Cham, The University of Chicago Press, 1951, p. 7.
3 Ibid. p. 45. "Lumina care rena~te In fiecare zi, soarele care
in fiecare an se intoarce din sud ~i relnsuflere~te pamlnrul re-
prezinta nu numai simboluri, ci ~i imagini exemplare ale na~terii
Ia om, sau factori determinanri in progresiunea rasei catre per-
feqiune ... A~a cum universul ceresc Wakea sfarma lanrurile nOPiii
~i rl~ne~te din slnul apelor care-l rineau prizonierul beznei, copilul
sfarma inveli~ul care-l rinea prizonier In sinul maid-si ~i razbate
la lumina, la viara, la lumea intelectului". (Ibid. pp. 182-183.)

22
Asemenea dntece rituale genealogice slnt compuse de
barzi In timp ce principesa este insarcinata ~i sInt trans-
mise dansatorilor hula, spre a fi lnvatate pe de rost.
Ace~tia din urma, barbati ~i femei, danseaza ~i recita
dntul fara intrerupere, pin a la na~terea copilului. Ca.
~i cum dezvoltarea embriologica a viitorului ~ef ar fi
insoti ta de recapi tularea cosmogoniei, a is!oriei lumii ~i:
a istoriei tribului. Cu ocazia gestatiei unui ~ef, se "re-
face" simbolic lumea. Recapitularea este deopotriva 0'
rememorare '~i 0 reactualizare rituala, prin dntece ~ii
dansuri, a evenimentelor mitice esentiale de la facerea
lumii incoace. '
Intilnim conceptii~i ritualuri analoge la populatiile
primitive din India. De piI&l la santali guru i-ul, recita
mitul cosmogonic in folosul fiedlrui individ, dar numai
de doua ori: prima oara "dnd unui santal i se recu-
noa~te deplinatatea drepturilor in slnul societatii (...). Cu
acest prilej guru-ul recita istoria omenirii de la facerea
lumii ; el incheie povestind na~terea aceluia pentru care
ritul e indeplinit". Aceea~i ceremonie se repeta in timpul
servjciului funerar, dar de asta data guru-ul transfera
pe cale ritual a sufletul decedatului in cealalta Lume 2.
La indienii gondi ~i la indienii baigas, cu prilejul ritua-
Iurilor celebrate intru slavirea lui Dharti Mata ~i a luii
Thakur Deo, preotul recita mitul cosmogonic~i amin-
te~te ascultatorilor rolul considerabil pe care tribul sau
I-a jucat la facerea lumii 3. Cind magicienii munda iz-
gonesc spiritele rele, ei recita dntecele mitologice ale as-
surilor. Dar assurii au inaugurat 0 epoca noua atl't in
ce prive~te zeii, dt ~i In ce prive~te oamenii ~i, pentm

1 Guru - Invafator sau duhovnic (in limba sanscrita) (n. r.).


2 P. O. Bodding, Les Santals, in Journal Asiatique, 1932, p. 58
~l urm.
3 V. Elwin, The Baiga, Londra, 1939, p. 305; W. Koppers,
Die Bhil in Zentralindien, Viena,1948, p. 242.

23
acest motiv, istoria ispravilor lor poate fi considerata
ca faclnd parte dintr-un mit cosmogonic.1
La indienii bhil, situa~ia este lntrucltva diferita. Unul
singur dintre dnturile magice urmarind un ~el medical
Infa~i~eaza caracterul unui mit cosmogonic, anume, Cin-
tul Domnului.ln schimb, cele mai multe din aceste
cinturi slnt In realitate mituri de origine. Socotit ca
vindeca toate bolile, Cintul lui Kasumor Damor, de
pilda, poveste~te migra~iunile grupului bhil D~mor din
Gujerat spre Sudul lndiei centrale 2. 1 este a~adar mitul
a~ezarii teritoriale a grupului, cu alte cuvinte, istoria
unui nou inceput, replica a facerii lumii. Alte dnturi
magice reveleaza originea bolilor 3. Ne referim la mi-
turile bogate In aventuri din care sflqim prin a afla
J:mprejurarile ivirii bolilor, eveniment care, de fapt, a
schimbat structura lumii.

Rolul miturilor in materie de vindecari

In ritualul de vindecare a bhil-ilor, un amanunt e


de~sebit de interesant. Magicianul"purifica" locul de
linga patul bolnavului ~i deseneaza cu malai un mandol.
In cuprinsul desenului, el introduce casa lui Isvor ~i a
lui Bhagw~n, ~i deseneaza de asemeni ~i chipurile lor.
Imaginea astfel desenata e pastrata plna la vindecarea
totala a bolnavului 4. Insu~i termenul de mandol tradeaza
originea indiana. yorba, bineln~eles, despre mandala,
desen complex care joaca un 1'01 important In riturile
tan trice indo-tibetane. Dar acest mandala este mai Ina-

1 W. Koppers, Die Bhil, p. 242; J. Hoffmann et A. van


Erneless, Encyclopaedia Mundarica, vol. III, Patna, 1930, P. 739.
2 L. Jungblut, Magic Songs of the Bhils of Jhabua State in
Internationales Archiv fur Ethnographie, XLIII, 1943 (p. 1-136),
p. 6.
3 Ibid., pp. 35 ~i urm., 59 ~i urm.
4 Ibid., p. 5.
I"
I
24
inte de orice, 0 imago mundi: el reprezinta deopotriva
cosmosulin miniatura ~i panteonul. Construqia sa e ca
o noua facere a lumii. Prin urmare, desenind acest man-
dol la picioarele patului unui bolnav, magicianul bhil
repeta cosmogonia, chiar daca in dn turile ri tuale pe
care le intoneaza nu se face in mod expres aluzie la-
mitul cosmogonic. Operatia are cu siguranta un scop
terapeutic. Devenit in chip simbolic contemporan al fa-
cerii lurnii, bolnavul se cufunda in plenitudinea primor-
diala; se lasa patruns .ae foqele gigantice care, in illo
tempore, au facut cu putinta facerea lumii.
In aceasta privinta, nu e lipsit de interes sa amintim
ca la triburile navajo, mitul cosmogonic, urmat de mitul
ivirii primilor oameni .ain sinul pamintului, e recitat mai
ales cu prilejul vindecarilor sau in timpul initierii unui
~aman. "T oa te ceremoniile sint axate in jurul unui pa-
cient, Hatrali (acela asupra caruia se dnta), care poate
fi un bolnav, sau numai un bolnav psihic, de pilda, un
om speriat de un vis, sau care n-are nevoie dedt de 0
ceremonie, ca s-o Inve~e In cursul ini~ierii sale Intru
puterea de a oficia in acest dnt, caci un medicine-man
nu poate purcede la 0 ceremonie de vindecare dt timp
n-a fost supus el i'nsu~i acestei ceremonii." 1 Ceremonia
mai comporta de asemeni executarea pe nisip a unor
de sene complexe care simbolizeaza diferitele etape ale
facerii lumii ~i istoria mitica a zeilor, a stramo~ilor ~i a
omenirii. Aceste desene (care seamana in mod straniu
cu acele mandala indo-tibetane) reactualizeaza unele
dupa altele evenimentele care au avut loc In timpurile
mitice. Asculti'nd povestirea mitului cosmogonic (urmat
de relatarea miturilor de origine) ~i contemplind desenele
pe nisip, bolnavul e proiectat in afara timpului profan
~i introdus In plenitudinea timpului primordial: e adus

1 Hasteen Klah, Navajo Creation M'yth: The Song of the Emer-


&.ence, Santa Fe, 1942, p. 19. Cf. ~i ibid., pp. 25 ~i urm.~i 32
~l urm.

25
"in <;poi" pina la originea Lumii ~i asista astfel la cosmo-
gome.
Solidaritatea dimre mitul cosmogonic, mitul de ori-
gine al bolii ~i al leacului, ~i ritualul vindecarii magice
poate fi admirabil sesizata la tribul na-khi, popula~ie
apartinind familiei tibetane, dar traind de multa vreme
in China de sud~est, ~i indeosebi in provincia lunnan.
Potrivit traditiilor lor, la inceput, universul era in chip
judicios impartii: intre a~a-numitii Na.ga ~i oameni, dar
mai tlrziu 0 inimicitie i-a despartit. Furio~i, Naga au
raspindit in lume bolile, sterilitatea ~i tot felul de fla-
geluri. Naga pot de asemeni fura sufletele oamenilor,
imbolnavindu-i. Daca nu sint imbunati priri: mijloace ri-
tuale, victim a moare. Dar prin forta farmecelor sale
magice, preotul-~aman (Dto-mba) e in stare sa-i sileasca
pe Naga sa elibereze sufletele furate ~i intemnitate 1.
~amanul insu~i nu e in stare salupte impotriva a~a-
numitilor Naga dedt pentru ca, cu concllrsul lui Ga-
ruda, ~amanul primordial, Dto-mba, a pomit aceasta
lupta in timpul mitic. Dar ritualul vindecarii consta,
la drept vorbind, in recitarea solemna a acestui eveni-
ment primordial. Dupa cum spune categoric un text
tradus de Rock 2, "daca nu poveste~ti originea lui Ga-
ruda, nu trebuie sa vorbe~ti despre el". ~amanul recita
a~adar mitul originei lui Garuda: el poveste~te cum
ouale au fost create prin magie pe Muntele Kailasa ~i
cum din aceste oua s-au nascut Garuda-sii, care mai
apoi au coborlt in dmpie spre a-i apara pe oameni
impotriva bolilor provocate de Naga. Dar, inainte de
a povesti na~terea acestor Garuda, dntul ritual poves-
te~te pe scurt facerea lumii. "In vremea in care cenll
a aparut se raspindira soarele, luna, a~trii ~i planetele,
~i pamintul; dnd muntii, vaile, pomii ~i stlncile au
aparut, in acea vreme au aparut Naga ~i balaurii etc." ::I

1 ]. F. Rock, The Na-khi Naga Cult and Related Ceremonies,


Roma, 1952, vol. I, pp. 9-10.
2 Ibid., vol. I, p. 98.
3 Ibid., vol. I, p. 97.

26
Cele mai multe dintre aceste dnturi rituale cu scop
tamaduitor incep cu evocarea cosmogoniei. lata un
exemplu: "La inceput, in vremea in care cerul, soarele,
luna, a~trii, planetele ~i pamintul inca nu se ivisera, pe
dnd inca nimic nu se ivise etc." 1 $i se poveste~te fa-
cerea lumii, na~terea demonilor ~i ivirea bolilor, ~i, in
cele din urma, aparitia ~amanului primordial Dto-mb<i,
care a adus leacurile necesare. Un alt text 2 incepe prin
evocarea timpului mitic: "La inceput, pe dnd totu1
era amestecat etc.", spre a povesti na~terea Naga-silor
~i a Garuda-silor. Se poveste~te apoi origina bolii (de-
oarece, dupa cum am vazut mai sus, "daca nu se po-
veste~te originea leacului el nu trebuie folosit"), prin
ce mijldace s-a propagat ea de la 0 generatie la alta
~i, in cele din urma, lupta dintre demoni ~i ~aman:
"zvirlind sageata, duhul transmite dintilor ~i gurii
boala ; Dto-mba smulge sageata etc. ;demonul da trupu-
lui boala azvirlind sageata in trup; Dto-mba 0
scoate etc." 3
Un alt dnt ritual incepe in .elul urmator: "Trebuie
povestita originea leacului, fara de care nu se poate
vorbi despre el. .In vremea in care cerul, stelele, soa-
rele ~ luna ~i planetele au aparut, ~i in care pamintu1
a aparut" etc., "in vremea aceea s-a nascut Ts'o-dze-
p'er-ddu." 4 Urmeaza un foarte lung mit care explidi
originea leacurilor: lipsind de acasa timp de trei zile,
Ts'o-dze-p'er-ddu i~i gase~te 1a intoarcere parintii morti.
El hotara~te atunci sa porneasca: in cautarea unui leac
in stare sa impiedice moartea ~i se duce in Tara $efu-
lui Duhurilor. Dupa multiple aventuri, fura leacurile
miraculoase, dar, urmarit de Duh, cade la pamint ~i
leacurile se risipesc, dind na~tere plantelor medicinale.

1 Ibid., vol. I, p. 108.


2 Ibid., vol. II, p. 386 ~l urrn.
3 Ibid., vol. II, p. 489.
4 Ibid., vol. I, p. 279 ~i urrn.

27
Reiterarea cosmogoniei
Anumite texte publioate de Hermanns Sint ~i mai
elocvente. ,In cursul ritualului .de vindecare, ~amanul nu
se margine~te numai sa rezume cosmogonia, ci -11 invoca
pe Dumnezeu ~i-l roaga din toata inima sa faca 0 nOHa
IHme. Una din aceste rugaciuni Incepe prin a aminti
ca "pamintul a fost creat, apa a fost creata, universul
intreg a fost creat. Au fostde asemeni create berea ri-
tuala chi ~i prinosul de orez so", ~i se incheie cu 0
evocare: "Veni~i, Duhurilor 1" 1 Un alt text infa~i~eaza
"geneza lui chi ~i aceea a bauturii alcoolice dyo. Potri-
vit unei vechi tradi~ii, locul lor de ba~tina e Insu~i acela
al pomului Sang Ii ~i al pomului Sang log. In interesul
lumii intregi, ~i spre binele nostru, vino, 0, solul lui
Dumnezeu. Tak bo Thing, zeu cu puteri supranaturale,
a coborrt odinioara ca sa faca lumea. Coboara din nOH
aCHm ca 5-0 mai faci 0 data". 2 E clar capentru a pre-
gati bauturile rituale chi ~i dyo trebuie sa cuno~ti mitul
originii lor, care este intim legat de mitul cosmogonic.
Dar, lucru ~ mai interesant, creatorul e invitat sa co-
boare din nou In vederea unei noi faceri a lumii, spre
folosul bolnavului.
Se vede ca, In aceste dnturi magice cu scop medical,
mitHl originii leacHrilor e Intotdeauna integrat in mi-
tul cosmogonic. Am citat, in capitolul precedent, dteva
exemple din care rezulta ca in terapeuticile primitive
un leac nu devine eficace dedt daca amintim pe cale
rituala originea lui, in prezen~a bolnavului. Un mare
numar de desdntece din Orientul Apropiat ~i din Eu-
ropa con~in istoria bolii ~i a demonului care a provo-
cat-a, evodnd In acela~i timp momentul mitic in care
o divinitate sau un sEnt a reu~it sa stavileasca rauI. Un
desdntec asirian Impotriva durerilor de din1i aminte~te

1 M. Hermanns, The Indo-Tibetans, p. 66 ~i urm.


2 Ibid., p. 69 (sublinierea ne aparrine, M. E.),

28
ca, "dupa ee Anu a faeut eerul, eerul a nlcut pamm-
tul, pamintul fluviile, fluviile eanalele, eanalele baltile,
ba]tile Viermele". $i Viermelese <duse "Inlacrimat" la
Sham ash ~i la Ea ~i-i Intreba ce i se va da sa manince,
sa "distruga". Zeii Ii ofera fructe, dar Viermele cere
din~i de om. "Pentru ea ai vorbit a~a. 0, Vierme, fie ca
Ea sa te sfarlme cu mina lui puternica !" 1 Asistam aici :
1 - la faeerea lumii; 2 - la na~terea Viermelui ~
a bolii ; 3 - la gestul primordial si paradigmatic (dis-
trugerea Viermelui de catre Ea). Eficienta terapeutica a
desdntecului consta In faptul di, rostit In chip ritual,
el reactualizeaza timpul mitic al "originii", adt originea
lumii dt ~i originea durerilor de dinti ~i a tratamentu-
lui lor.
Se Intimpia uneori ca recitarea solemna a mitului cos-
mogonic sa serveasca la vindecarea anumitor boli sau
deficiente. Dar, cum yom vedea mai departe, aceasta
aplicatie a mitului cosmogonic nu este dedt una prin-
He mai multe altele. lntrudt este modelul exemplar al
tuturor "creatiilor", mitul cosmogonic e susceptibil sa
ajute bolnavul sa-~i "rdnceapa" viata. Multumita tn-
toarcerii la origine speram sa ne na~tem din nou. Dar
toate ritualurile medicale pe care Ie-am examinat acum
urmaresc 0 Intoarcere la origine. Ai impresia ca, pentru
societatile arhaice, viata nu poate fi repamta, ci nu-
mai CTeata din nou printr-o Intoarcere la izvoare. 1ar
"izvorul" prin excelenta e tl~nirea prodigioasa de ener-
gie, de viata ~i de fertilitate care a avut loc odata eu
facerea lumii.
T oate acestea reies clar din multiplele aplicatii ri-
tuale ale mitului cosmogonic polinezian. Potrivit acestui
mit, nu existau la Inceput dedt apele ~i bezna. 10, zeul
5uprem,a despaqit apele prin puterea gindului ~i a cu-

1 Campbell Thompson, Assyrian Medical Texts, Londra, 1923,


p. 59. A se vedea ~i istoria mi'tid a armecului impotriva ~erpilor,
nascocir de Isis in ilio tempore, in G. Roder, Urklmden ZUr Reli-
gion des alten Aegypten, lena, 1915, p. 138 ~i urm.

29
vintelor sale ~i a creat cerul ~i pamlntul. El a spus:
"Apele sa se desparta,Cerul sa se faca, Pamlntul sa
devina!" Aceste cuvinte cosmogonice ale lui 10, mul-
~umitacarora lumea ~i-a Incepm existenta, slnt cuvinte
creatoare, purtatoare de putere sacra. Ca atare, oame-
nii Ie rostesc In toate Imprejurarile In care ceva tre-
buie facut, creat. Ele slnt repetate In ritul fecundatiei
unei matrice sterile, In ritul vindecarii trupului ~i a
spiritului, dar ~i cu prilejuL monii, al razboiului ~i al
povestirilor genealogice .. lata cum Ie exprimaHare
Hongi, un polinezian din zilele noastre: "Cuvintele
mul~umita carora 10 a modelat Universul - adica
multumita carora acesta a fost zamislit ~i adus sadea
na~tere unei lumi de lumina - acelea~i cuvinte slnt
folosite In ritul fecundarii unei matrice sterile. Cuvin-
tele multumita carora 10 a HCll! sastraluceasca lumina
prin bezna sint folosite In riturile menite sa Invese-
leasca un suflet amadt ~i abatut, neputin~a ~i senili-
tatea, sa rasplndeasca lumina asupra lucrurilor ~i a
locurilor ascunse, sa-i inspire pe cei care com pun cln-
turi dar ~i In Infrl'ngerile suferite In razboi, precum ~i
In multe alte Imprejurari care 11 Imping pe om la dis-
perare. In toate cazurile similare, acest rit care are
drept scop rasplndirea luminii ~i a bucuriei, reproduce
cuvintele de care 10 s-a folosit ca sa Invinga ~i sa risi-
peasdi bezna" 1.
Acest text e remarcabil. El constituie 0 marturie di-
recta ~i de prim ordin cu privire la funqia mitului cos-
mogonic Intr-o societate traditionala. Dupa cum am va-
zut, acest mit serve~te drept model pentru tot felul de
",crea~ii"; atit procrearea unui copil clt ~i restabili-
rea unei situatii militare compromise sau a unui echili-
bru psihic amenin~at de melancolie ~i disperare. Aceasta
capacitate a mitului cosmogonic de a fi aplicat pe di-
verse planuri de referin~a ni se pare deosebit de sem-

ll. 1 E. S. C. Handy, Polynesian Religion, Honolulu, 1927, pp. lO-

30
nificativa. Omul societa~ilor tradi~ionale simte unlta-
tea fundamentala a tuturor speciilor de "opere" sau
de "forme", fie ele de ordin biologic, psihologic sau
istoric. Un razboi nenorocit poate fi asemuit cu 0 boala,
cu 0 inima abatuta ~i lntunecata, cu 0 femeie sterila,
eu lipsa de inspira~ie la un poet, cu orice aha situatie
existential critica In care omul e lmpinsla disperare.
:;>itoate aceste situatii negative ~i disperate, In aparen~a
fara ie~ire, slnt rasturnate de recitarea mitului cosmo-
gonic, lndeosebi de repeti~ia cuvintelor multumita carora
10 a creat universul si a facut sa straluceasca lumina In
bezna. Ahfel zis, co~mogonia constituie modelul exem-
plar al oricarei situa~ii creatoare: tot ce face omul re-
peta lntr-un fel "faptul" prin excelen~a, gestul arheti-
pal al zeului creator: facerea lumii.
Dupa cum am vazut, mitul cosmogonic mai este re-
citat ~i cu prilejul mortii; caci moartea constituie ~i
ea 0 situa~ie noua ce se cuvine a fi asumata cum tre-
buie pentru a fi facuta sa devina creatoare. Po~i "rata"
o moarte a~a cum pierzi 0 batalie sau echilibrul psihic
~i bucuria de a trai. E de asemeni semnificativ faptul
ca printre situatiile dezastruoase ~i negative Hare Hongi
numara nu numai neputin~a, boala ~i senilitatea, ci ~i
lipsa de inspira~ie a poe~ilor, incapacitatea lor de a crea
sau de a recita cum se cuvine poemele ~i nara~iunile
genealogice. Urmeaza de aici, mai lntli, ca polinezienii
asemuiesc creatia poetica cu oricare aha creatie im-
portanta, dar ~i - de vreme ce Hare Hongi face aluzie
Ia naratiunile genealogice - ca memoria dntaretilor
constitui~, In sine, 0 "opera" ~i ca lnfaptuirea acestei
"opere" poate fi asigurata prin recitare'a solemna a mi-
tului cosmogonic.
Se Intelege pentru ce mitul acesta e atltde presti-
gios In ochii polinezienilor. Cosmogonia e modelul exem-
plar al unei serii lntregi de "faceri" : nu numai pentru
ca, de fapt, cosmosul e deopotriva arhetipul ideal al
oricarei situatii creatoare ~i al oricarei creatii - dar
~i deoarece cosmosul este 0 opera divina; el este a~a-
31
dar sanctificat in insa~i structura lui. Prin analogie,
tot ce e desavir~it, "plin", armonios, fenil, intr-un
1\ " v v cu-
vlnt: tot ce este "cosmlClzat , tot ce seamana eu un
cosmos, e sacru. A face bine un lucru, a lucra, a cons-

I. trui, a -crea,toate
f forma a structura, a da forma,
acestea inseamna a in-forma,
a spune ca ceva ae
,facut sa existe, ca i se da "viata", in ultima instanta,
tea eeva este facut sa semene eu organismul armonios
. prin excelenta, cosmosul. Dar cosmosul, repetam, e opera
exemplara a zeilor, e capodopera lor.
Faptul ca mitul cosmogonic e considerat drept mo-
delul exemplar al oricarei "creatii", e admirabil ilustrat
de urmatorul obicei al unui trib nord-american, osaga.
Cind un copil se na~te "un om care a vorbit cu zeii"
e chemat. Sosind la casa lehuzei, el recita in fata nou-
lui-nascut istoria facerii lumii ~i a animalelor terestre.
Numai dupa aceea e alaptat pruncul. Mai tlrziu, clnd
copilul dore~te sa bea apa, se cheama din nou acelasi
om sau un altul. El recita inca 0 data istoria facerii
lumii completind-o cu istoria originii apei. Clnd copi-
lul ajunge la virsta la care se consuma alimente so-
lide, omul "care a vorbit cu zeii" vine din nou ~i recita
iara~i facerea lumii, relatind de asta data ~i originea
cerealelor ~i a altor alimente 1.
Ar fi cu atit mai greu sa gasim un exemplu mai eloc-
vent in ceea ce prive~te credinta ca fiecare noua na~-

!. tere reprezinta o. recapitulare sim~olica a cosmog<:miei


~i a istoriei -nrhtce a~tfi:butui~,Ro<stulacesiei recapitulari-
: eae a-I introduce, in mod ritual, pe noul-nascut in rea-
litatea sacramentaIa a lumii si a culturii si, prin aceasta,
de a valida existenta lui, proclamind-o conforma pa-
radigmelor mitice. Mai mult inca: copilul nou-nascut
e pus in fata unei serii de "inceputuri". $i nu poti "in-
cepe" ceva declt daca ii cuno~ti "originea", declt daca

1 Alice C. Fletcher and F. La Flesche, The Omaha Tribe, in


27-th Annaul Report, Bureau of American Ethnology, Washington,
1911, p. 116, nota a.

32
~tii cum acest lucru a ajuns sa existe pentru prima oara.
"Incepind" sa suga, sau sa bea apa, sau sa consume ali-
mente solide, copi1ul este proiectat in chip ritual la
origine, atunci clud laptele, apa ~i cerealele au aparut
pentru prima oara.

Intoarcerea la "origine"
Ideea pe care 0 implica aeeasta credin~a e ca prima
manifestare a unui lucru este cea semnificativa ~i va-
Zabila, iar nu suceesive1e sale apari~ii. A~ijderea, nu ceea
ce au nkut tatal ~i bunicul 11 inva~a ei pe copil, ci
ceea ce au facut pentru prima oara stramo~ii, in timpu-
rile mitice. Para indoiaEl, tatal ~i bunieul s-au margi-
nit sa-i imite pe stramo~; s-ar putea a~adar crede ca
imitindu-l petata s-ar ob~ine acela~i rezultat. Dar ju-
dednd astfel ar insemna sa ignoram rolul esen~ial al
Timpului de la origine, care, am vazut acest lucru, e
considerat un timp "tare" tocmai pentru ca a fost in-
trucltva "reeeptacolul" unei noi creatii. Timpul scurs
intre origine ~i momentul prezent nu e "tare", nici
"semnificativ" (cu excep~ia, binein~eles, a interv.alelor
in care se reaetua1izeaza timpul primordial), ~i pen-
tru aeest motiv nu ~inem seama de el sau ne straduim.
sa-1 suprimam 1.
In acest exemplu e yorba de un ritual in care mi-
turi1e cosmogonice ~i de origine sint recitate in folosul
unui singur individ, ca in cazul tamaduitori1or. Dar
"intoareerea la origine", care ne ingaduie sa traim din
nou timpul in care lucrurile s-au manifestat pentru
prima oara, constituie 0 experien~a de 0 importan~a ca-
pita1a pentru societatea arhaica. In pagini1e care ur-
meaza yom discuta in mai multe rinduri aceasta ex-

1 Cf. Ie My the de l'Eternel Retour, cap. II ~i passim.

33
perienta. Sa citam Insa aici un exemplu de recltare so-
lemna a miturilor cosmogonice ~i de origine In cadrul
festivitatilor colective ale insulei Sumba. Ori de cite ori
au loc evenimente importante pentru comunitate - 0
recolta abundenta, moartea unui membru eminent ete. -
se construie~te 0 casa ceremoniala (marapu), ~ cu acest
prilej naratorii povestesc istoria facerii lumii ~i a stra-
mo~ilor. Cu prilejul tuturor acestor evenimente, narato-
rii evoca cu veneratie "InceputurileC<, ,adica momen tul
In care s-au consti tuit principiile culturii Insa~i ce tre-
buie aparata ca fiind bunul cel mai de pret. Unul din
aspectele cele mai remarcabile ale ceremoniei este aceasta
recitare care se Infati~eaza In realitate ca un schimb de
Intrebari ~i raspunsuri Intre doi indivizi oarecum ase-
menea, de vreme ce sint ale~i In doua clanuri legate In-
tre ele prin rudenia exogama. Drept care, In aceasta
clipa capitala, cei doi recitatori .Ii reprezinta pe toti
membrii grupului, inclusiv mortii, ceea ce face ca recita-
rea mitului respectiv (pe care trebuie toto data sa ni-l
reprezentam ca un mit cosmogonic) sa fie spre folosul
ansamblului grupului 1..
Pe scurt, e yorba de ritualurile colective de 0 perio-
dicitate neregulata, care compona construqia unei case
cultuale ~i recitare,a solemna a miturilor de origine, de
structura cosmogonica. Beneficiarul ei este ansamblul
comunitatii, atlt viii cit ~i moqii. Cu prilejul reactuali-
zarii miturilor, comunitatea Intreaga e rel'nnoita ; ea I~i
regase~te "lzvoareleC<, I~i retraie~te "originile". Ideea
unei Innoiri universale efectuate prin reactualizarea cul-
tuala a unui mit cosmogonic este atestata In multe so-
cietati tradition ale. Am vorbit despre ea In Le - M :;the
de l'Eternel Retour ~i yom reveni asupra acestui punct
In capitolul urmator; Intr-adevar, scenariul mitico-ri-
tual al Innoirii periodice a lumii e susceptibil sa ne dez-

1 Cf. C. Tj. Bertling, Notes on Myth and Ritual in South(ast


Asia, Haga, 1958,pp. 3-4.
34
valuie una din funqiile dominante ale mitului, ant 1ll
A A

culturile arhaice dt ~i In primele civiliza~ii ale Orien-


tului.

Prestigiul inceputurilor
Cele dteva exemple citate ne Ingaduie sa In~e1egem
mai bine raporturile dintre mitul cosmogonic ~i mitu-
rile de origine. E yorba In primul dnd de faptul ca
mitul de origine debuteaza, In nenumarate cazuri, prin-
tr-o schi~a cosmogonidl : mitul reaminte~te pe scurt mo-
mentele esen~iale ale facerii lumii, ca sa povesteasca
apoi genealogia familiei regale, sau istoria tribului, sau
istoria originii bolilor ~i a leacurilor ~i a~a mai de-
parte 1. In toate cazurile, miturile de origine prelungesc
~i completeaza mitul cosmogonic. Clnd e yorba de func-
~ia rituala a anumitor mituri de origine (de pilda, In
materie de vindecari, sau, ca la tribul nord-american
osaga, miturile menite sa introduca noul-nascut In sa-
cralitatea lumii ~i a societa~ii), avem impresia ca "efi-
cien~a" lor rezulta, 111 parte, din faptul ca ele con~in

1 Obiceiul se men\ine chiar ~i In cuiturile evoluate, care cunosc


scrierea. Cu privire la textele sumeriene, S. N. Kramer observa
ca nMirurile sau epopeile poetilor sumerieni Incepeau Indeob~te
printr-o evocare cosmologidi, fara vreun rapOrt direct cu ansamblul
operei. lata cinci versuri extrase din prologul la Gilgamel, Enkidtt
II / nfernul :
Clnd cerul s-a desfacut de pamlnt,
Clnd pamlntul s-a despaqit de cer,
Clnd numele omului a fost desemnat,
Clnd (Zeul cerului) An a luat cerul cu el,
Clnd (Zeul aerului) Enlil a luat cu el pamlntu1...
(S. N. Kramer, From the Tablets of Sumer, Indian Hills, Colorado,
1956, p. 77 - lucrare tradusa In limba romana sub titlul /storia
incepe la Sumer, Bucure~ti, Editura $tiin\ifica, 1962). A~ijderea,
In evul mediu, un mare numar de cronicari I~i Incepeau istoriile
lor locale cu Facerea Lumii ..

35
rudimentele unei cosmogonii. Aceasta impresie e con-
firmata de faptul ca, in anumite culturi (de pilda,
la polinezieni), mitul cosmogonic e nu nurnai suscep-
tibil de a avea 0 valoare terapeutica intrinseca, ci con-
stituie toto data ~i modelul exemplar a tot soiul de
"creatii" ~i de "faceri".
Aceasta dependenta a miturilor de mitul cosmogonic
se intelege mai bine daca tinem seama de faptul ca ~i
Intr-un caz, ~ilntr-altul e yorba de un "lnceput". Dar
"inceputul" absolut este Facerea Lumii. Nu e yorba,
desigur, de 0 simpla curiozitate teoretica. Nu e de ajuns
sa cuno~ti "originea", trebuie sa reintegrezi momentul
creatiei cutarui sau cutarui lucru. Dar aceasta se tra-
duce printr-o "lntoarcere In urma", pin a la recuperarea
timpului originar, tare, sacru. ~i dupa cum am vazut In
cele ce preced, ~i dupa cum yom vedea ~i mai bine in
cele ce urmeaza, recuperarea timpului primordial, sin-
gurul In stare sa asigure innoirea totala a cosmosului,
a vietii ~i a societatii, se obtine mai ales prin reactuali-
zarea ,,1nceputului absolut", adica, prin reactualizarea
Facerii Lumii.
Recent, Rafaele Pettazzoni a propus sa se considere
mitul cosmogonic drept 0 varianta a mitului de origine.
"Urmeaza de aici ca mitul creatiei se Imparta~e~te din
aceea~i natura ca ~i mitul de origine [ ... ]. Analiza
noastra ne-a ingaduit sa scoatem mitul creatiei din
splendida lUl izolare; el Inceteaza prin aceasta de a
fi un hepax genomenon ~i reintra Intr-o clasa nume-
roasa de fapte analoge, miturile de origine". 1 Pentru
motivele pe care Ie-am amintit, ni se pare greu sa
Imparta~im acest punct de vedere. a noua stare de lu-
cruri implidi intotdeauna 0 stare care a precedat-o, ~i
in ultima instanta, aceasta este Lumea. Modificarile
ulterioare se dezvolta pornind de la aceasta "totali-
tate" initiala. Oridt ar fi de marginit, mediul cosmo-
gonic in care traim constituie "lumea"; "originea" ~i

1 R. Pettazzoni, Essays on th~ History oj R~ligions, pp. 27-36.


"istoria" lui preceda orice aha istorie particulara;; Ideea
mitica a "originii" e lncastrata in misterul ,j'Crea~iei".
Un lucru are 0 "origine", pentru ca a fost cr~at, ",dica,
pentru ca 0 foqa s-a manifestat limpede in lume,tin
eveniment a avut loc. In fond, originea unui lucru ex-
plica creatia acelui lucru.
Dovada ca mitul cosmogonic nu e 0 simpla varianta
a speciei pe care 0 constituie mitul de origine ne-o
ofera faptul ca, dupa cum am vazut, cosmogoniile ser-
vesc drept modella tot felul de "crea~ii". Exemplele pe
care avem sa Ie analizam In capitolul utmator vorin.:.
tari, pare-ni-se, aceasta concluzie.
Capitolul III
MITURI ~I RITURI
ALE iNNOIRII

insdlunare ~i cosmogonie
A. M. HOCAR T OBSER VASE CA IN INSULELE

Fiji the
of eeremonia
world, Inscaunarii
fashioning regelui
the land,se sau
nume~te creation
creating the
earth 1. Cu prilejullnsdtunarii unui suveran, eosmogo11ia
era reiterata simbolie. Coneeptia ,aeeasta e destul de
rasplndita la popoarele de agrieultori. Patrivit unei in-
terpretari reeente, ungerea regelui indian, ceremonie nu-
mita rajasuya, implica 0 noua creatie a universului. 111-
tr-adevar, diferitele faze ale ritualului efeetuau sueeesiv
regresiunea viitorului suveran catre starea embrionara,
gestatia lui de un an ~i rena~terea mistiea In ealitate
de cosmocrator, identifieat In aeela~i timp eu Praj~pati
(Zeul-Tot) ~i eu Cosmosul.
Perioada embrionara a viitarului suveran eorespunde
eu proeesul de maturatie a universului ~i foarte pro-
babil era, la origine, In legatura eu eaaeerea reeoltei.
Cea de a doua faza a ritului termina alcatuirea noului
trup "divin" al suveranului. Gea de a treia fau a
eeremoniei rajasuya e eanstituita de a serie de rituri,
al carar simbolism este din plin seas In relief de texte.
Regele ridiea bratele ; el simbolizeaza Inaltarea lui axis
mundi. In timp ee este uns, regele ramine in pieioare,
pe tron, eu bratele ridieate: el intruchipeaza axa cos-

1 Le My the de l'Etemel Retour, p. 80 ~i urm.


38
mica infipta in buricul pamintului - adica tronul, cen-
trul lumii - ~i atingind cerul. Stropirea lui e in lega-
tura cu apele carecoboara din cer, de-a lungul lui
axis mundi - adica regele - spre a fertiliza Pa-
mintul1
In epoca istorica, nu se practica ritualul rajasuya
decit de doua ori : prima oara, pentru a-I ungepe rege-;
a doua oara spre a-i asigura suveranitatea universala.
In timpurile protoistorice, insa, ritualul rajasuya era
probabil anual ~i se celebra cu scopul de a regenera
cosmosul.
A~a se petreceau lucrurile in Egipt. Incoronarea unui
nou faraon, scrie Frankfort, "poate fi considemta drept
crearea unei noi epoci, dupa 0 primejdioasa intreru-
opere a armoniei dintre societate ~i natura, a~adar 0 si-
tua~ie care se imparta~e~te din natura crearii univer-
sului. Acest lucru e foarte bine ilustrat de un text care
con~ine un blestem adresat du~manilor regelui, asemui~i
cu Apophis, ~arpele intunericului, pe care Ra 11 nimi-
ce~te in zori. Compara~ia comporta insa un ciudat
adaos: Ei vor fi asemenea ~arpelui Apophis in dimi-
nea~a Anului nou. Precizarea in diminea~a Anului i~
I
nou nu se poate explica decit numai in sensu~ unei
intensificari: ~arpele este invins la fiecare rasarit de
soare, dar Anul nou celebreaza tot pe atlt crea~ia~i
innoirea diurna cit ~i inceperea unui nou ciclu anual".2
Se vede mul~umita carui mecanism. scenariul cosmo-
gonic al Anului nou devine susceptibil de a fiinte-
grat in ceremonia ungerii regilor; cele doua sisteme
riruale urmaresc acela~i scop: renovarea cosmica. "Dar
aceasta renovatio efectuata cu prilejulceremoniei de
ungere a regilor a ,avut consecin~e uria~e in ceea ce
prive~te istoria ulterioara a omenirii. Pe de 0 parte,
ceremoniile innoirii devin mobile, desprinzindu-se din

. 1 M. Eliade, Mephistopheles et I'Androgyne, Paris, 1962, p. 191


~l urm.
2 H. Frankfort, Kingship and the Gods, Chicago, 1948, p. 150.

39
cadrul rigid al calendarului; pe de aha, regele devine
Intr-un fel dispunzator de stabilitatea, de fecunditatea ~i
de prosperitatea cosmosului Intreg. Aceasta Inseamna
a spune ca Innoirea universala nu mai e solidara cu
ritmurile cosmice, ci cu persoanele ~i evenimentele is-
torice" 1.

A innoi lumea

E u~or de Inteles pentru ce ritualul ungerii regilor


repeta cosmogonia, sau era celebrat de Anul nou. Re-
gele era presupus ca renoveaza cosmosul Intreg. Reno-
varea prin excelenta are loc la Anul nou, elnd se inau-
gureaza un nou ciclu temporal. Dar acea reno'vatio
efectuata prin ritualul Anului nou este, in fond, 0 reite-
rare a cosmogoniei. Fiecare An nou refncepe Crea~ia.
~i miturile, atl! cele cosmogonice elt ~i miturile de
origine, sint acelea care amintesc oamenilor cum a fost
creata Luinea ~i tot ce s-a Intfmplat dupa aceea.
Lurilea e Intotdeauna "lumea noastra", lumea in care
traim. $i cu toate ca modalitatea existentei omene~ti e
aceea~i, la australieni ca ~i la occidentalii de azi, con-
,textele cuhuralein care existenta omeneasca poate fi
sesizata variaza foarte muk E, de ,pilda, evident ca
"Jumea" australienilor, care traiesc din cules ~i din vIna-
.toare marunta, nu este aceea~i cu .lumea agricultorilor
neolitici; tot a~a cum nici lumea acestora din urma

1 M. Eliade, Mephistopheles et I'Androgyne, pp .. 193-194. ulfl


aceasdi conceNie se gase~te izvorul, viitoarelor eshatologii istorice
~i politice. Imr-adevar, s-a ajuns, mai tirziu, sa se a~tepte renovarea
cosmid, .minruirea l\)mii, de la un anum it tip de rege, de erou
sau de rnimuitor, sau chiar de sef politic. Lurnea rnoderna inca rnai
pastreaza, de~i sub un aspect foarte laicizat, speranj:a eshatologica
a unei renovatio universale, efecruate prin victoria unei clase sociale
sau chiar a unui panid sau a unei personalitaj:i politice (ibid.,
p. 194).

40
nu este lumea locuitorilor ora~elor din orientul apro,
piat din epoca antica, nici "lumea" in care traiesc as-
tazi popoarele Europei occidentale sau ale Statelor Unite.
Deosebirile sint prea mari pentru a mai necesita scoa-
terea lor in relief. Nu Ie-am amintit dedt spre a pre-
1numpina 0 nein~elegere : citind exemple care reprezinta
tipuri diferite de cultura, nu in~elegem sa ne intoar-
cern Ia un comparatism "confuzionist" gen Frazer. Con-
textele istorice ale fiecaruia din exemplele pe care Ie
folosim ramin subintelese. Ni se pare 1nsa inutil sa
precizam, cu privire la fiecare trib citat, care este
structura lui sociaia ~i economidi ~i cu care alte tri-
buri poate sau nu poate fi comparat.
A~adar, "lumea" e intotdeauna Iumea pe care 0
cunoa~tem~i in care traim ; ea se deosebe~te de la un
tip de cultura Ia altul ; exista, prin urmare, un numar
foarte mare de "lumi". Important pentru cercetarea
noama e insa faptul ca, inciuda deosebirii structu-
rilor social-economice ~i a varieta~ii contextelor cultu-
rale, popoarele arhaice cred ca lumea trebuie renovata in
fiecare an ~i ca aceasta innoire se efectueaza potrivit
unui model: cosmogonia sau un mit de origine, care
joaca rolul unui mit cosmogonic.
Evident, "anul" este conceput in diferite feluri de
catre primitivi, iar datele "Anului nou" variaza in ra-
port cu clima, mediul geografic, tipul de cultura etc.
E insa intotdeauna yorba de un ciclu, adica de 0 du-
rata temporala care are un inceput ~i un sHqit. Dar,
la sHr~itul unui ciclu ~i la inceputul ciclului urmator,
au loc 0 serie de ritualuri care urmaresc renovarea lu-
mii. Dupa cum am mai spus, aceasta renovatio este 0
noua crea~ie efectuata potrivit modelului cosmogonic.
Exemplele cele mai simple se inuln.esc la australieni.
Ma refer la mituri de origine care se reactualizeaza
in fiecare an. Animalele ~i plantele, create in illo tem-
pore de ni~te fiinte supranaturale, sint create din nou
in chip ritual. In Kimberley, picturile pe stinci, con-
siderate a fi fost pictate de stramo~ii mitici, sint repic-
41
tate, spre ,a Ii se reactlva puterea creatoare, a~a cum
se manifestase ea pentru prima oara in timpurile mi-
tice, adica la inceputul lumii 1.
Pentru australieni, aceasta noua crea~ie a animale-
lor ~i a plantelor alimentare este echivalenta cuo creare
din nou a lumii. $i aceasta nu numai pentru ca, dispu-
nind de 0 hrana indestulatoare ei nadajduiau sa mai
traiasca un an, ci mai ales pentru ca lumea a luat cu
adevarat na~tere atunci dnd animalele ~i plantele ~i-au
faelit ptntru prima oara apari~ia in Timpurile Visului.
Animalele ~i plantele se numara printre operele create
de fiin~ele supranatumle. A se hrani nu este numai 0
aqiune fiziologica, ci ~i una "religioasa" : llincaill crea-
~iile fiin~elor supranaturale, ~i Ie mincam a~a cum Ie-au
mincat stramo~ii mitici, pentru prima oara, la in-
ceputullumii 2.
La australieni, cosmogonia se reduce la erearea peisa-
jului lor familiar. Aceasta e "lumea" lor, ~i ea trebuie
periodic reinnoita, altfel risca sa piara. Ideea potrivit
careia cosmosul e amenin~at sa piara daca nu e creat
din nou in fiecare an sta la baza principalei sarba-
tori a triburilor californiene karok, hupa ~i yurok.
tn limbile respective, ceiemonia se nume~te "restaura-
rea lumii" ~i, in engleze~te, "New Year". Rostul ei e sa
restabileasca sau sa consolideze pamintul pe anul care
urmeaza, sau pe viitorii doi ani. La anumite triburi
yurok, consolidarea lumii se ob~ine prin reconstruqia
rituala a c;olibei cu aburi, rit de structura cosmogonica,
cu privire la care yom gasi mai departe alte exem-
pIe. Esen~ialul ceremonialului consta din lUhgi peleri-
naje pe care preotul Ie intreprinde in tciate locurile
sacre, adica in locurile unde nemuritorii au faClit anu-

1 Helmut Petri, Sterbende Wdt in Nordwest Australien, Bruns-


wick, 1954, p. 200 ~i urm. ; A. P. Elkin, The Australian Aborigines,
Londra, 1954, p. 220 ~i urm.
2 In ce prive~te valoarea religioasa a hranei, d. M. Eliade,
op. cit., pp. 182, 195 ~i urm.

42
mne ges~un. Aceste peregrinari rituale se intind pe
cite zece sau douasprezece zile. In tot acest rastimp,
preotul ii intrupeaza pe nemuritori. Umblind, el gin-
de~te: "A~a mergea Ixkareya animas (adidi unul din
nemuritori) in vremurile mitice". Ajungind la unul din
locurile sacre incepe sa mature spunind: "Ixkareya ya-
kam (adica un alt nemuritor) matura pentru mine. De
acum iricolo toti acei care sint bolnavi 0 sa se simta
mai bine". Apoi se urca pe un munte. Cauta 0 craca
din care-~ face un toiag, spunind: "Lumea s-a sfarl-
mat, dar dnd am sa lncep sa tirascacest toiag pe pa-
mint, toate crapaturile se vor umple ~i pamintul va
redeveni solid".
Apoi preotul coboara spre duo Gase~te acolo 0 piatra
pe care 0 fixeaza solid, spunind: "Pamintul care a
fost rasturnat va fi rea~zat Ia locuI sau. Oamenii vor
trai (multa vreme) ~i vor fi mai tari". Dupa aceea se
a~aza pe piatra. "Cind ma voi fi a~ezat pe piatra, ii
explica el lui Gifford, lumea nu se va inai ridica ~i
nu va mai fi rasturnata." Aceasta piatra se gase~te aici
din vremurile nemuritorilor, adica de la inceputul
lumii 1.
"AnsambIul ritualurilor pe care Ie-am amintit con-
stituie un scenariu cosmogonic. ,In vremurile mitice, ne-
muritorii au creat lumea in care californienii aveau sa
traiasca; au trasat contururile ei, i-au fixat centrul ~i
bazele, au Iuat masuri ca ghinda ~i somonul sa fie in
numar mare ~i au exorcizat bolile. Dar aceasta lume
nu mai e cosmosul atemporal ~ inalterabil in care tra-
iau nemuritorii. E 0 Iume vie, Iocuita ~i folosita de
fiin~ in carne ~i oase, supuse Iegii devenirii, batdnetii
~i moqii. De aceea ea cere 0 reparatie, 0 renovare, 0

1 A. L. Kroeber ~i E. W. Gifford, World Renewal, a Cult


System of Native Northwest California, in Anthropological Records,
XIII, nr. 1, Universitaty of California, Berkeley, 1949, ? 6 ~i urrn.,
pp. 10-17, 19 ~i urrn. rezumat in carrea noastra Mephistopheles
et l'Androgyne, p. 175 ~i urm.

43

.
consoli dare periodica. Dar lumea nu se poate renova
dedt repetiud ceea ce nemuritorii au facut in illo tem-
pore, reiterl'nd facerea. lata pentru ce preotul repro-
duce itinerarul exemplar al nemuritorilor ~i repeta ges-
turile ~i vorbele lor. Pe scurt, preotul sf1r~e~te prin
a-i intrupa pe nemuritori. Cualte cuvinte, cu ocazia
Anului nou, nemuritorii sint presupu~ia fi din nou
prezenti pe pamint. Aceasta explid- pentru ce ritualul
innoirii anuale a lumii e cea mai importanta ceremonie
religioasa a acestor triburi californiene. Lumea nu ajunge
doar mai stabila ~i regenerata, ci este deopotriva sanc-
tificata prin prezenta simbolica a nemuritorilor. Preo-
tul, care-i intrupeaza, devine - pentru un anumit ras-
timp - persoana nemuritoare, ~i ca atare, nu tre-
buie sa mai fie nici privit, nici atins. EI indepline~te
riturile departe de oameni, intr-o singuratate absoluta,
deoarece, dnd nemuritorii Ie-au indeplinit pentru prima
oara, nu existau inca oameni pe pamint." 1

Deosebiri ~i asemanari
Scenariul mitic-ritual al innoirii periodice a lumii
se Inai intilne~te ~i la alte triburi californiene ; de pild~,
ceremonia aki a triburilor maidu ale colinelor, cere-
monia hesi a triburilor maidu ale dmpiilor, ceremonia
kuksu a triburilor pomo rasaritene 2. In toate aceste
exemple innoirea lumii se integre,aza Intr-un complex
cultural comportind omagiul adus fiintei supreme, asi-
gurarea unei re;colte excelente ~i initierea tinerilor baieti.
Acest scenariu al californienilor se poate co~para cu
ritualul "Colibei Vietii Noi" al indienilor cheynee (ri-
tual articulat in Dansul Soarelui) ~i cu ceremoniile "Ca-

1 M. Elude, op. cit., p. 182.


Werner Muller. Weltbild
2 und Kult der K'Wakiutl-Indianer,
Wiesbaden, 1958, p. 120.

44
sei Marice ale triburilor lenape. Intr-un caz, ca ~i intr-
altut e yorba de un ritual cosmogonic de renovare a
lumii ~i de rena~tere a vietii. La a~a-numitii cheynee,
preotul relnnoie~te creatia; la tribul lenape, in timpul
ceremoniei de Anul nou, se reitereaza prima facere a
lumii ~i, prin aceasta, se recupereaza plenitudinea ini-
tiala 1.
Vom adauga ca edificarea sau repararea periodica a
colibei rituale are ~i ea tot 0 semnificatie cosmogonica.
Co liba sacra reprezinta universul. Acoperi~ul ei sim-
bolizeaza bolta cereasca, pardoseala reprezinta pamin-
tut cei patru pereti, cele patru direqii ale spatiului
cosmic. Indigenii dakotaafirma ca "Anul este un cerc
In jurul lumii" adica In jurul colibei un de are loc ini-
tierea 2. Vom mai adauga ca interdependen~a dintre
cosmos ~i timpul cosmic (timpul "circular") a fost re-
simtita cu 0 asemenea intensitate incl:t In mai multe
limbi termenul care desemneaza "lumea" este de ase-
menea folosit pentru a insemna "anul". De pilda, anu-
mite triburi <:aliforniene spun: "Lumea a trecut" sau
"Pamlntul a trecut", vrInd sa spuna ca "s-a scurs
un an" 3.
Daca trecem acum la ritualurile de Anul nou in vi-
goare la populatiile care practica protoagricultura
(adica cultura tuberculelor), diferenta e izbitoare. Con-
statam mai Intii doua elemente noi: Intoar<:erea colec-
tiva a mortilor ~i excesele orgiace. Dar avem de-a face
mai ales cu 0 diferenta de atmosfera religioasa.Peleri-
najului singuratic al preotului Karok, cu meditatiile ~i
rugaciunile sale, Ii corespunde 0 sarbatoare colectiva de
o foarte mare intensitate. E de ajuns sa ne gIndim la
sarbatoarea milamala a indigenilor din Insulele Tro-

1 Werner Miiller, Di~ R~ligionen d~r Waldlandindian~r Nord-


<imaikas, Berlin, 1956, pp. 306, 217.
2 Werner Miiller, Di~ blau~ Hi;tt~. Zum Sinnbild d~r P~rl~ b~i
Nordamerikanischen Indian~rn, Wiesbaden, 19504, p. 133.
3 A. L. Kroeber, Handbook of th~ Indians of California, Wa-
shington, 1925, pp. 177, 498.

45
briand, descrisa de Malinovski. V. Lanternari a consa-
crat 0 cane intreaga studiului acestui complex mitico-
ritual ~i noi in~ine I-am discutat pe scun in legatura cu
cultele profetice melaneziene 1. Inutil sa reluam aici
rezultatele acestor cercetari. Yom spune numai ca in
ciuda deosebirilor dintre sistemele mitico-rituale ale tri-
burilor nord-americane citate mai sus ~i cele ale mela-
nezienilor, structurile lor sint asemanatoare. Si la unii,
~i la ceilal~i, cosmosuI trebuie recreat, creat' din nou,
periodic, iar scenariul cosmogonic prin intermediul ca-
ruia se efectueaza innoirea e in legatura cu noua recolta
~i cu sacramentalizarea hranei.

Anul nou ~i cosmogonia in


Orientul Apropiat antic
Este semnificativ fy.ptul ca regasim idei similare in
religiile Orientului Apropiat din antichitate. Evident,
cu deosebirile la care trebuie sa ne a~teptam dnd este
yorba, pe de-o parte, de societa~i In stadiul pre- sau
protoagricol, iar pe de alta de societa~i agricole ~i ur-
bane, ca acelea din Mesopotamia ~i din Egipt. Totu~i,
ni se pare esen~ial urmatorul fapt: egiptenii, meso-
potamienii, israeli~ii ~i alte popoare ale Orientului Apro-
piat antic sim~eau l)evoia de a innoi in mod periodic
lumea. Aceasta innoire ,consta dintr-un scenariu cul-
tural al carui rit principal simboliza reiterarea cosmo-
goniei. Atit faptele dt ~i interpretarea lor pOt fi re-
gasite in abundenta literatura de specialitate publicata
cu privire la acest subiect 2, precum ~i intr-un capitol
din Le My the de l'Eternel Retour (p. 83 ~i urm.). Yom
aminti totu~i ca in Mesopotamia facerea lumii era in

1 Vittorio Lanternari, La Grande Festa, Milano, 1959 ; M. Eliade,


Mephistopheles et l'Androgyne, p. 155 ~i urm.

i~ 2 Cf. cheva indicaTii bibliografice in Le My the de l'Etemel


Retour, p. 92, nr. 1.

46
chip ritual reiterata cu prilejul ceremoniilor de Anul
nou (akitu). 0 serie de rituri reactualiza lupta lui
Marduk Impotriva lui Tiamat (balaurul care simboliza
oceanul primordial), victor~a ,zeului ~i opera sa cosmo-
gonica. Poemul Creatiei (Enuma elish) era recitat in
templu. Dupa cum spune H. Frankfort, orice An nou
avea fn comun un element esential cu prima zi in care
lumea a fost creata ~i In care ciclul anotimpurilor a
fost declan~at 1. Dar privind mai de aproape riturile
Anului nou, ne dam seama ca mesopotamienii simteau
ca inceputul era in mod organic legat de un sfir?it
care-l preceda, ca acest "sflqit" era de aceea~i natura
ca "haosul" dinaintea creatiei, ~i ca, pentru acest mo-
tiv, sflqitul era indispensabil oricarui nou inceput.
Dupa cum am amintit, ~i la egipteni Anul nou sim-
boliza creatia. Cit despre scenariul Anului nou israelit,
Mowinckel scrie ca "una din ideile dominante era in-
sdiunarea lui Iahve ca rege al lumii, reprezentarea sim-
bolica a victoriei acestuia asupra du~manilor sai, care
erau deopotriva fortele haosului ~i du~manii istorici ai
iui Israel. Rezultatul acestei victorii era innoirea crea-
tiei, alegerii ~i aliantei, idei ~i rituri ale anticelor sar-
batori ale fertilitatii care sint subiacente sarbatorii is-
torice" 2. Mai tirziu, In eshatologia profetilor, restaura-
rea lui Israel de catre Iahve era inteleasa ca 0 noua
creatie, care implica un fel de reintoarcere in Pa-
radis 3.
Desigur, nu se poate pune pe acela~i plan reiterarea
simbolica a cosmogoniei care caracteriza Anul nou in
Mesopotamia ~i In Israel. La iudei, scenariul arhaic al
innoirii periodice a lumii a fost treptat istoricizat, pas-
t'rind totu~i ceva din semnificatia lui initiala. Wensinck
a aratat ca scenariul ritual al Anului -nou, prin care se

1 H. Frankfort, Kingship and the Gods, p. 319.


2 S. Mowinckel, He that Cometh, In limba eng1e'd de G. W. An-
derson, New York, 1956, p. 26.
3 S. Mowinckel, op. cit., p. 1H.

47
semnifica trecerea de la Haos la Cosmos, a fost apli-
cat unor evenimente istorice, ca de pilda, exodul ~i
trecerea Marii Ro~ii, cucerirea Palestinei, pe atunci
numita Canaan, captivitatea babiloniana ~i intoarcerea
din exil etc.;!. La dndul sau, yon Rad a dovedit ca un
eveniment istoric unic, ca de pilda, "constituirea Israe-
lului pe Muntele Sinai de catre lahve ~i servitorul sau
Moise, 0 data devenita efectiva pe planul colectiv,
flU e men ita sa ramina in sfera amintirii pe calea tra-
di~iei verbale sau a nara~iunii scrise, ci poate fi supusa
i'nnoirii rituale in cadrul unui ceremonial", in acela~i
fI ca,innoirea cosmologica a imperiilor vecine 2. Eric
Voegelin are dreptate sa staruie asupra faptului ca "for-
mele simbolice ale imperiilor cosmologice ~i ale Israe-
lului nu se exclud reciproc r ... ]. Innoirea rituala a or-
dinii,aceea a elementelor sliI11boliceelaborate i'n si'nul
civiliza~iei cosmologice, de pilda, strabate intreaga is-
torie a omenirii de la sarbatoarea Anului nou babilo-
nian, pina la ritornar ai principii a lui Machiavelli ~i
trednd prin innoirea lui Berith de catre Josuah, prin
innoirea sacramentala a lui Crist, pentru ca prabu~irea
ordinii existen~ei ~i reapari~iei acestei ordini reprezinta
o problema fundamentala a existen~ei omene~ti". 3
A~adar, oriclt de mari ar fi deosebirile dintre siste-
mul cultului mesopotamian ~i eel israelit, nu e mai
pu~in evident ca ele au in comun aceea~i speran~a de
regenerare anuala sau periodicaa Lumii . .In fond in
ambele se crede in posibilitatea de recuperare a )nce-
putului" absolut, ceea ce implica distrugerea ~i abo-
lirea simbolica a lumii vechi. SHqitul e a~adar impli-
cat in inceput ~i viceversa. Lucru nicidecum surprinza-
tor, deoarece imaginea exemplara a acestui inceput, care
este precedat ~i urmat de un sHqit, reprezinta anu!,
1 A. J. Wensinck, Th~ S~mitic N~w Y~ar and ih~ Origin of
Eschatology in Acta Orientalia, I, 1923, pp. 159-199.
2 Eric Voegelin, Order and Histor'y. I: Israd and R~''''elation,
Louisiana State University Press, 1956, p. 294.
3 E. Voegelin, op. cit., p. 299.

48
timpul cosmic circular, a~a cum poate fi el sesizat
in rit;nul anotimpurilor ~i in regularitatea fenomenelor
cere~tl.
Aici insa se impune 0 precizare: de~i e probabil ca
intuitia "Anului", intruclt constituie un ciclu, se ga-
se~te la originea ideii unui cosmos care se innoie~te pe-
riodic, totu~i, in scenariile mitico-rituale ale Anului
nou 1 razbate 0 alta idee, de origine ~i de structura
diferita. Anume, ideea "peI'feqiunii inceputurilor", ex-
presie a unei experiente religioase mai intime ~i mai
adinci, sustinuta de amintirea imaginara a unui "Pa-
radis pierdut", a unei beatitudini care preceda actuala
condiiie omeneasca. Se prea poate ca scenariul mitico-
ritual al Anului nou sa fi jucat un rol atit de impor-
tant in istoria omenirii mai ales ,pentru ca, asigurind
innoirea cosmica, el mai dadea de asemeni ~i speranta
unei recuperari a beatitudinii "inceputurilor". Imaginea
"Anului-Cerc" s-a incarcat cu un simbolism cosmic-
vital ambivalent, deopotriva "pesimist" ~i "optimist".
Caci scurgerea timpului implica indepartarea treptata
de "inceputuri", a~adar pierderea perfeqiunii initiale.
Tot ce dureaza, se farimiteaza,degenereaza ~i sflqe~te
prin a pieri. E yorba, evident, de 0 expresie "vi ta-
lista" a realului; dar nu trebuie sa uitam ca, pentru
omul primitiv, faptul de a fi se reveleaza - ~i se ex-
prima - in termeni de viata. Plenitudinea ~i vigoarea
se intilnesc la inceput: e ceea ce s-ar putea numi
"pesimismul" inerent acestei conceptii. Dar trebuie sa
adaugam indata: plenitudinea, de$i foarte curind pier-
duta, e periodic recuperabila. Anul are un sflqit, este
adica urmat automat de un nou inceput.
Ideea ca perfeqiunea se gasea la inceput pare destul
de arhaica. Ea este, in orice caz, foarte raspindita. E,
dealtmin teri, 0 idee susceptibila de a fi rein terpre-
tata ~i integrata la infinit in nenumarate conceptii re-

1 Ca, dealtminreri, In nenumarate alte mituri cosmogonice de


origine.

49
iigioase. Vom avea prilejul sa discmam despre dteva
din aceste valorificari. Vom spune deindata ca ideea
perfeqiunii inceputurilor a jucat un rol important 111
<:eea ce prive~te elaborarea sistematica a unor cicluri
cosmice din ce In ce mai mari. "Anul" oei~nuit a fost
foarte mult dilatat, dind na~tere unui "An Mare" sau
un or cicluri cosmice de 0 durata incalculabila. Pe ma-
sura ce ciclul cosmic devenea mai amplu, ideea perfec-
tiunii inceputurilor tindea sa implice aceasta idee com-
plementara: pentru ca ceva cu adevarat nou sa poata
zncepe, este necesar ca rama~itele ~i ruinele ciclului vechi
sa fie complet nimicite. Astfel zis, daca dorim sa ob-
tinem un Inceput absolut, sflqitul unei lumi trebuie sa
fie radical. Eshatologia nu este dedt prefigurarea unei
cosmogonii a viitorului. Dar orice eshatologie staruie
asupra acestui fapt: creatia cea noua nu poate avea
:loc inainte ca lumea aceasta sa fie definitiv abolita.
Nu mai e vorba sa regeneram ceea ce a degenerat - ci
sa nimicim lumea cea veche ca s-o putem crea din
nou in toto. Obsesia beatitudinii Illceputurilor implica
nimicirea a tot ce a existat ~i, a tot ce, datorita acestui
fapt, s-a degradat, de la facerea lumii: e singura po-
-sibilitate de a recuceri perfectiunea ini~iala.
Desigur, toate aceste nostalgii ~i credinte slnt deja
prezente In scenariile mitico-rituale ale Innoirii anuale
a lumii. Pornind lnsa treptat de la stadiul protoagri-
col de cultura, ~i-a croit drum ideea ca exista ~i adeva-
rate (iar nu numai rituale) distrugeri ~i creatii din nou
ale lumii, ca exista 0 "lntoarcere la origine" In sensul
literal al cuvlntului, adica 0 regresiune a cosmosului
spr~ starea amorfa, haotica, urmata de 0 lloua cosmo-
gome.
Miturile referitoare la sflrsitul lumii ilustreaza eel
mai bine aceasta conceptie. L~ vom studia In capitolul
mmator, desigur atlt pentru interesul lor intrinsec, dt
~i pentru ca slnt susceptibile sa ne lamureasca In pri-
vin~a funqiei miturilor In genere. Pina acum am avut
de-a face numai Cll mituri cosmogonice ~i de origine,

50
mituri care povestesc ceea ce s-a 'int'implat deja. Se
cuvine acum sa Yedem cum ideea "perfeqiunii illcepu-
turilor" a fost de asemeni proiectata intr-un vii tor atem-
pora!. Miturile referitoare la sHqitul lumii au jucat
desigur un rol important in istoria omenirii. Ele au
pus in eviden~a "mobilitatea originii": intr-adevar, ell
incepere de la un anum it moment, "originea" nu se ga-
se~te numai intr-un trecut mitic, dar ~i illtr-ull viitor fa-
bulos. Acesta este, dupa cum se ~tie, concluzia la
care au ajuns stoicii ~i neopitagoricienii, prin elabora-
rea sistematica a ideii ve~nicei intoarceri a lucrurilor.
Dar llo~iunea de "origine" e mai ales legata de ideea
de perfectiune ~i de beatitudine. lata motivul pentru
care gasim, in concep~iile eshatologiei, considerata drept
o cosmogonie a viitorului, izvoarele tuturor credin~e-
lor care proclama 0 era de al--tr, nu numai (sau nici-
decum) in trecut, ci ~i (sau exclusiv) in viitor.
Capitolul IV
ESHATOLOGIE ~I COSMOGONIE

Sfir~itullumii - in trecut
~i in viitor
S-AR PUTEA SPUNE, INTR-O FORMULA SU-
mara ca, pentru primitivi, sflqitul lumii a ~i avut loc,
de~i el trebuie sa se reproduca intr-un viitor mai mult
sau mai putin indepartat. Intr-adevar, miturile referi-
ware la cataclismele cosmice sint foarte raspindite. Ele
povestesc cum lumea a fost distrusa ~i omenirea nimicita,
cu exceptia unui singur cuplu, sau a dtorva supravie-
luitori. Miturile referitoare la Potop sint cele mai nu-
meroase ~i aproape universal cunoscute (de~i sint foarte
rare in Africa) 1. Pe linga miturile diluviene, ~i altele
relateazadistrugerea omenirii prin cataclisme de pro-
portii cosmice: cutremure, incendii, prabu~iri de munti,
epidemii etc. Evident, acest sflqit al lumii n-a fost radi-
cal: el a fost mai ,curlnd sflr~itul unei omeniri, urmat
de ivirea unei omeniri noi. Dar cufundarea totala a
pamintului in ape sau distrugerea lui prin foe, urmata
de ivirea unui pamint virgin, simbolizeaza regresiunea
catre haos ~i catre cosmogonie.

1 Cf. Sir George James Frazer, Folk-Lor~ in th~ Old Testament,


I, Londra, 1919, pp. 329-332; Clyde Kluckhohn, Rewrrmt
Thwll~s in Myths and Mythmaking, in Daedalus, primavara 1959
(pp. 268-279), p. 271. Bibliografia esen~iala referitoare la legen-
dele Potopului se va gasi in Stith 'Thompson, Motif-Index of
Folk-Literature, edi~ie 'revazudi, Bloomington, Indiana, 1955 ~i urm.,
vol. I, p. 184 (A 1010).

52
Intr-un mare numar de mituri Potopul se leaga de
un pacat ritual, care a provocat mlnia fiintei supreme;
uneori el rezulta doar din dorinta fiintei divine de a
pune capat omenirii. Daca examinam lnsa miturile care
vestesc viitorul Potop, constatam ca una din cauzele
principale rezida In pacatele oamenilor, precum ~i In
decrepitudinea lumii. Potopul a deschis deopotriva calea
uneicreari din nou a lumii ~i unei regenerari a omeni-
rii. Altfel zis, sflqitul lumii In trecut ca ~i acela care
va avea loc In viitor reprezinta proieqia gigantica,
la scara macrocosmica ~i cu 0 exceptionala intensitate
dramatica, a sistemului mitico-ritual al sarbatorii Anu-
lui nou. De asta data lnsa, nu mai e vorbade ceea
ce s-ar putea numi "sflqitul firesc" al lumii - "firesc"
pentru ca coincide cu sflqitul anului ~i face prin ur-
mare parte integranta din .ciclul cosmic - ci de 0
catastrofa reala provocata de fiintele divine. Simetria
dintre Po top ~i lnnoirea anuala a lumii a fost perceputa
In clteva foarte rare cazuri (Mesopotamia, iudaism, Man-
dan) 1. Indeob~te, lnsa, miturile diluviene Slnt indepen-
dente de scenariile mitico-rituale ale Anului nou. Aceasta
se explica u~or, deoarece sarbatorile periodice derege-
nerare reactualizeaza simbolic cosmogonia, opera crea-
ware a zeilor, iar nu nimicirea lumii vechi: aceasta
dispare "In chip firesc", prin simplul fapt ca distanta
care 0 separa de "lnceputuri" a atins limita extrema.
In comparatie cu miturile 'care nareaza sf1r~itul lumii
In trecut, miturile care se refera la un sf1r~it ce va veni
slnt ciudat de putin numeroase la primitivi. Dupa cum
observa F. R. Lehmann 2, raritatea lor se datoreaza
poate faptului ca etnologii n-au pus aceasta lntrebare In
anchetele lor. E uneori greu sa precizezi daca mitul

1 A se vedea lucrarea noastra Le M ythe de l' Eternd Retollr,


Paris, 1949, p. 102 ~i urm.
2 F. R. Lehmann, UVeltunurgang lmd UVelterneuerung im Glaubm
schiftloser Volker, In Zeitschrift fiir Ethnologie, LXXI, 19J1
(pp. 103-115), p. 103.

53
se refera la 0 catastrofa trecuta sau la una viitoiue.
Potrivit spuselor lui E. H. Man, locuitorii insulelor
Andaman cred ca dupa sflqitul lumii 0 noua omenire,
bucurlndu-se de 0 conditie paradiziaca, 1~i va face apa-
ritia : nu vor mai fi nici boli, nici batrlnete, nici moane.
Dupa catastrofa, moqii vor 1nvia. Potrivit lui A. Rad-
cliffe Brown 1nsa, Man ar fi contopit mai muhe ver-
siuni culese de la informatori diferiti. In realitate, pre-
cizeaza- Radcliffe Brown,e ef'ectiv vorba de un mit
care poveste~te sflr~itul ~i crearea din nou a lumii : dar
mitul se refera la trecut, iar nu la viitor. Cum 105a,
potrivit constatarii lui Lehmann, limba locuitorilor insu-
Ielor Andaman nu poseda un timp viitor 1, nu e u~r
sa stabilim daca e vorba de un eveniment trecut sau
viitor.
Cele mai rare dintre miturile primitive relative la
sflqit slnt acelea care nu prezinta indicatii precise referi-
tor la eventuala creatie din nou a lumii. Astfel, In cre-
ninteie indigenilor kai din Noua Guinee, creatorul,
Malengfung, dupa ce a creat cosmosul ~i omul, s-a retras
la marginea lumii, la orizont, ~i a adormit. Ori de cite
ori se lntoarce In somn, Pamlntul se cutremura. Dar
lntr-o zi se va ridica de pe culcu~ul sau ~i va distruge
cerul care se va zdrobi de pamlnt ~i va pune capat orica-
rei. vieti 2. Intr-una din insulele Caroline, anume N amo-
lut, exista credint,a ca lntr-o zi creatorul va nimici ome-
nirea din cauza pacatelor ei. Zeii vor continua lnsa sa
<existe - iar aceasta implica posibilitatea unei noi crea-
1ii 3 .Intr-aha insula din arhipelagul Carolinelor, anume
Aurepik, fiul creatorului e vinovat de catastrofa care
va avea loco Clnd l~i va da seama ca ~eful unei insule
TIU se mai ocupa de supu~ii sai, el va Ineca insula cu

1 Ibid., p. 112.
2Richard Thurnwald, Die Eingeborenel1 Australiel1s ulld dir
.siidseeinseln, TUbingen, 1927, pp. 26-27, dupa Ch. Keysser, AlIOs
,dem Leben der Kaileute (citat de Neuhaus, In Deutsch Neu-Guinea,
1911, P. 154 ~i urm.
3 F. R. Lehmann, op. cit., p. 107.

;54
ajutorul unui ciclon 1. Nici aici nu e sigur ca e yorba de
un sflqit definitiv: ideea unei pedepsiri a "pacatelor"
implica In genere crearea ulterioara a unei noi omeniri~
Mai greu de interpretat slnt credin~ele autohtonilor
negritos din peninsula Malacca. Ei ~tiu ca 1ntr-o zi.
Karei va pune capat lumii pentru di oamenii nu mat
respecta preceptele sale. Drept care, In timpul furtunilor~
numitii negritos se straduiesc sa prel'nt1mpine catastrofa
adudnd In chip de ispa~ire jertfe slngeroase 2. Catas-
trofa va fi universala. nu va face vreo deosebire Intre
pacato~i ~i nepacato~i ~i nu va fi, pare-se, preludiul une~
noi creatii. lata pentru ce ace~ti negritos 11 numesc "rau"
pe Karei, iar ba~tina~ii din triburile PIe-Sakai vad 1ntr-
1nsul du~manul care le-a ,Jurat Paradisul" 3.
Un exemplu extraordinar de izbitor e acela al guara-
nil or din Mato Grosso. $tiind ca pamlntul va fi distrus.
prin foc ~i prin apa, ei au pomit In cautarea "Tarii:
fara de pacat", un soi de paradis terestru situat dincolo>
de Ocean. Aceste lungi calatorii, inspirate de ~amani
~i efectuate sub conducerea lor, au 1nceput In veaculal
XIX-lea ~i au durat p1na In 1912. Unele triburi credeau:
ca marea catastrofa va fi urmata de 0 1nnoire a lumii
~i de Invierea moqilor. AIte triburi a~teptau ~i doreaUl
sflqitul definitiv al Lumii 4. Nimuendaju scria In 1912 :
"Nu numai guaranii, ci 1ntreaga natura e obosita de
viata. ,In mai muIte rlnduri, dnd I-au 1nvaluit In vis pe:
Nanderuvuvu, medicine-men-ii au auzit Pam1ntul im-
plorlndu-l : Am devorat prea muIte cadavre, sint satut

1 Ibid., p. 117.
2 Cf. M. Eliade, Traite de I'Histoire des Religions, p. 54.
3 F. R. Lehmann, op. cit., p. 107.
4 Cf. E. Schader, Del" Paradiesrnythos irn Leben del' Guarani-
il1dianer, In Staden-Jahrbuch, III, Sao Paulo, 1955, p. 151 ~i urm.;;
Wilhelm Koppers, Prophetisrnus Imd Messianismus als volkerkund-
liches und universal-geschichtliches Problem, In Saeculum, X, 1959.
pp. 38-47, pp. 42 ~i urm.; Robert H. Lowie, Primitive Messianism'
and an Ethnological Problem, In Diogenes, nr. 19 (toamna, 1957~
pp. 62-72), p. 70 ~i urm.

55-
~l istovit. T ata, fii sa se sflqeasca 1,> La rlndul ei, Apa
11 roaga pe Creator sa-i acorde repausul ~i sa Indepar-
teze de ea orice agita~ie, ~i tot a~a.pomii [... ] ~i natura
Intreaga" 1.
S-ar putea cu greu gasi 0 expresie mai mi~ditoare a
oboselii cosmice, a dorintei de repaus absolut ~i de
moarte. E vorba Insa de dezamagirea inevitabila care
urmeaza unei lungi ~i vane exaltari mesianice. De un
veae, indienii guarani diutau paradisul terestru, ci:ntlnd
~i danslnd. Ei revalorizasera ~i integrasera mitul sflqi-
tului pamlntului Intr-o mitologie milenarista 2.
Majoritatea miturilor americane ale sHqitului implica
fie 0 teorie ciclica (ea de pilda la azteciJ, fie credinta
ca 0 noua Facere va urma catastrofei, fie, In sflqit (In
anumite regiuni ale Americii de Nord), credinta Intr-o
regenerare universala efectuata nha cataclisme. (rln acest
proces de regenerare numai padito~ii vor pieri.) Potrivit
traditiei, la azteci, au ~i avut loc trei sau patru distru-
geri ale lumii ~i a patra (sau a cincea) este a~teptata In
viitor. Fiecare din aceste lumi e dominata de un "Soare",
a carui cadere sau disparitie caraeterizeaza sHr~itu13.
Ne este imposibil sa enumeramaici toate celelalte mi-
turi importante .ale celor doua Americi, privind sHqitul
lumii. Un anumit numar de mituri vorbesc despre un
cuplu care va repopula lumea cea noua 4. Astfel indienii
choktaw cred ca lumea va fi distrusa prin foe, dar ca
spiritele se vor Intoarce, oasele se vor acoperi cucarne,

1 Curt Nimuendaju, Die Sagen von der Erschaffung und Ver-


nichtung der Welt als Grundlagen der Religion der Apapocuva-
Guarani, in Zeitschrift fur Ethnologie, XLVI, 1914, pp. 287 ~i
urm., p. 335.
2 Cf. R. H. Lowie, op. cit., p. 71.
3 Cf. H. B. Alexander, Latin-American Mythology, in The
Mythologies of All Races, XI, Boston, 1920, p. 91 ~i Urm.
4 Mit algonkin consemnat de Daniel G. Brinton, The Myths of
the New World (edilia a 2-a, revazutii, New York, 1876), pp. 235-
236. Mit wintu consemnat de H. B. Alexander, North-American
Mythology (in Mythologies of All Races, X, Boston, 1916), p. 223
!Ii urm.

56
'.

iar lnvia~ii vor locui din nou pe fostele lor teritorii 1. Re-
gasim un mit similar la eschimo~i: oamenii vor lnvia
din. oasele lor (credin~a specifica culturilor de vlna-
tori) 2. Credin~a ca inevitabila catastroEi este consecin~a
fatala a "batrlne~ii" ~i a decrepitudinii lumii pare destul
de rasplndita. Dupa indienii cherokee, "dnd lumea va fi
veche ~i uzata, oamenii vor muri, fdnghiile se vor rope
~i pamlntul se va cufunda In Ocean". (Pamln tul e In-
chipuit ca 0 mare insula aninata de bolta cereasca prin
patru fdnghii 3.) Intr-un mit Maidu, Earth-MakeT~ul asi-
gura cuplul pe care-l crease ca "atunci dnd aceasta lume
va fi prea uzata, am s-o refac pe de-a lntregul ; ~i dnd
o voi fi refacut-o, ve~i avea parte de 0 noua na~tere" 4.
Unul din prineipalele mituri eosmogonice ale ba~tina~i-
lor kato, din tribul athapasca, lneepe eu erearea unui
nou eer, spre a-I lnloeui pe eel veehi, a carui prabu~ire
pare iminenta 5. Dupa cum observa Alexander eu pri-
vire la miturile cosmogoniee ale coastei Paeificului,
"multe nara~iuni privind crea~ia par a se reduce de fapt
la tradi~ii referitoare la erearea din nou a pamlntului
dupa marea catastrofa ; anumite mituri evoca totu~i deo-
potriva erea~ia ~i 0 noua crea~ie" 6.

1 Adam Hodgson: Travels in North America, p. 280; Brinton,


op. cit., pp. 279~280.
2 Brinton, p. 280: "Cel-de-sus va sufIa 0 data pe oasele barba1i-
lor, de doua ori pe oasele femeii ~i vor invia". 0 aha versiune a
mitului a fost publicata de Franz Boas, The Central Eskimo
(G.R.B.E.W., 1888), p. 588 ~i urm. Cf. M. Eliade, Le Chamanisme
et les techniques archaiques de l'extase, Paris, 1951.
3 H. B. Alexander, North American Mytholog)l, p. 60.
4 Ibid., p. 219; cf. bibliografia referitoare la miturile diluviene
nord-americane ibid., pp. 299-300.
5 Ibid., p. 222.

6 Ibid.,
sflr~itul p. 225.
lumii Cu privire
datorita focului la apei, d.S<ld-americane
sau miturile P. Ehrenreich,privind
Die
My then Imd Legenden des Siidamerikanischen Urvolker, Berlin,
1905, pp. 30--31. Cu pri vire la tradi\iile sud-americane referitoare
la Innoirea lumii dupa 'catastrofa, Claude Levi-Strauss in Bulletin
of the Bureau of the American Ethnology, XCLIlI, 2, pp. 347
(Bakairi), 369 (Namicuara).

57
"

In fond, implidnd mai mult sau mai putin clar crea-


rea din nou a unui nou un ivers, aceste mituri referitoare
la sflqitul lumii exprima aceea~i idee arhaica ~i extrem
de raspindita de "degra:dare" progresiva a cosmosului,
necesidnd In mod periodic distrugerea ~i crearea lui din
nou. Din aceste mituri ale unei catastrofe finale, care va
fi totodata semnul vestitor al iminentei creari din nou
a lumii, au ie~it ~i s-au dezvoltat, In zilele noastre,' mi~-
carile profetice ~i milenariste ale societ?tilor primitive.
Vom reven! asupra acestor milenarisme primitive, dat
fiind ca ele constituie, Impreuna cu hiliasmul marxist,
singurele revalorizari moderne pozitive ale mitului sflr-
~itului lumii. Dar trebuie sa reamintim In prealabil, pe
scurt, care era locul mitului referitor la sflqitul lumii
In religiile mai complexe.

Sfiqitullumii in religiile orientale

Doctrina distrugerii lumii (pralaya) era, dupa toate


probabilidltile, deja cunoscuta In vremurile vedice (At-
harva Veda, X, 8, 39-40). Conflagratia universala
(ragnarok), urmata de 0 noua creatie, face parte din
mitologia germanica. Aceste fapte par saarate ca indo-
europenii nu ignorau mitul referitor la sf1r~itul lumii.
Recent, Stig Wikander aindicat existenta unui mit ger-
manic referitor la batalia eshatologica Intru totul si-
milar eu povestirile paralele indiene ~i iraniene. Dar
Inceplnd cu BrG.hmana 1 ~i mai ales in Purana, indienii
au dezvoltat In chip laborios doctrina celor patr.!.1yugas,
cele patru virste ale lumii. Esentialul acestei teorii 11
constituie crearea ~i distrugerea cicliea a lumii - ~i

1 Numele celor patru yugas apar pentru prima oara in Aitareya


Brahmana, VII, 14.

58
credin\a in "perfeqiunea Inceputurilor". Deoarece budd-
hi~tii ~ jaini~tii Imparta~au acelea~i idei, putem trage
concluzia ca doctrina ve~nicei crea\ii ~i distrugeri a uni-
versului este 0 idee panindiana.
Dat fiind ca am mai discutat aceasdi problema In Le
My the de l'Eternel Retour, nu 0 vom relua aici. Vom
aminti numai ca "ciclul complet se incheie cu 0 nimi-
cire, un pralaya, care se repeta intr-un fel mai radical
(mahapralaya, marea nimicire) la sfir~itul celui de al 0
mielea ciclu" 1. Potrivit Mahabharatei ~i textelor Pu-
rana 2, orizontul se va aprinde, pe firmament se VOl' ivi
~apte sau doisprezece sori ~i VOl' zvinta marile, VOl' arde
pamintul. Fo'Cul Samvanaka (Focul incendiului cosmic)
va distruge universul intreg. Dupa aceea, 0 ploaie dilu-
viana va cadea fara incetare timp de doisprezece ani,
pamintul va fi Inecat ~i omenirea nimicita (Visnu Pu-
rana, 24, 25). Pe Ocean, ~ezat pe ~arpele cosmic <;:esha,
Visnu doarme cufundat Intr-un somn yoga (Visnu Pu-
rana, VI, 4, 1-11). $i apoi totul va rein cepe din nou -
ad infinitvtm.
Cit despre mitul "perfeqiunii inceputurilor" 11 re-
cuno~tem fara greutate In puritatea, inteligen\a, beati-
tudinea ~i longevitatea vie\ii omene~ti in Krta yuga,
prima vli"sta. De-a lungul celorlalte yugas care au urmat,
asisram la 0 deteriorare treptata adt a inteligeqei ~i a
moralei omului, clt ~ a dimensiunilor trupului ~i a
longevita\ii sale. Jainismul exprima in termeni extra-
vagan\i perfeqiunea inceputurilor ~i decaderea ulterioara.
Potrivit lui H;emacandra, la inceput statura omului
atingea ~ase mile, iar via~a lui dura 0 suta de mii de
purvas (un purvas este egal cu 8.400.0GO ani). in schimb,

1 Le My the de l'Eternel Retour, p. 170. Cf. ~i Images et


S}'mboles, Paris, 1952, p. 80 ~i urm.
2 Cf. Emil Abegg, Der Messiasglaube in Indien und Iran, Berlin,
1928, p. 34, n. 2.

59
la sflqitul ciclului statura lui de-abia atinge ~apte coti,
iar viata nu depa~e~te 0 suta de ani (Jacobi, in Ere,
1, 202). Buddhi~tii staruie ~i ei asupra prodigioasei 'scur-
tari a vietii omene~ti: 80.000 de ani,~ichiar mai mul!
("incomensurabil", potrivit anumitor traditii) la incepu-
tul ciclului, ~i zece ani la sflqitul sau.
Doctrina indiana a virstelor lumii, adica: ve~riica
creatie, deteriorare, nimicire ~i creare dinnou a uni-
versului, aminte~te intr-o oarecare masura conceptia pri-
mitiva a innoiriianuale a Lullii, dar cu importante de-
osebiri. In teoria indiana, omul nu joaca nici un rol in
periodica recreare a lumii; in fond, omul nu dore~te
aceasta ve~nidi noua creatie, ci urmare~te sa evadeze din
ciclul cosmic 1. Mai mult chiar, in~i~i zeii nu par sa
fie adevarati creatori ; ei sint mai curind instrumentele
cu ajutorul carora se efectueaza procesul cosmic. Se vede
a~adar ca, in ce prive~te India, nu exista propriu-zis un
sflqit radical al Lumii; nu exista dedt intervale mai
mult sau mai putin lungi intre nimicirea unui uniyers
~i aparitia altuia. "Sflqitul" nu are inteles dedt in ma-
sura in care se refera la "conditia" omului ; omul poate
opri procesulde transmigratie in care se gase~te ridt
orbe$te.
Mitulperfeqiunii inceputurilor este clar atestat in
Mesopotamia, la israeliti ~i la greci. Potrivit traditiei
babiloniene, cei opt sau zece regi antediluvieni au domnit
intre 10800 ~i 72000 ani ; dimpotriva, regii dirt primele
dinastii postdiluviene n-au depa$it 1200 ani 2. Vom

1 Ne gindim, desigur, la elitele religioase ~i filozofice care cauta


"izbavire" de iluzii ~i de suferin\e. Dar religia populara indiana
accepta ~i confera 0 valoare existen\ei Lumii.
2 W. F. Albrigiht, Primitivism in Ancient Western Asia, in cu-
legerea Primitivism and Rdated Ideas in 'Antiquity, ingrijid de
Arthur O. Lovejoy ~i George Boas, Baltimore, 1935, (pp.' 421-
432), p. 422.

60
adauga ca babilonienii cuno~teau ~i ei mitul unui paradis
primordial. Ei pastrasera amintirea unei serii de distru-
geri ~i creari din nou (probabil l'n numar de ~apte)
succesive ale rasei omene~ti 1. Israelitii l'mparta~eau idei
similare: pierderea paradisului originar, scurtarea trep-
tata a duratei vietii, potopul care nimice~te omenirea,
cu exceptia cltorva privilegiati. In Egipt, nu gasim urme
referitoare la mitul "perfectiunii l'nceputurilor" (nu este
atestat), dar gasim In schimb traditia legendara a lun-
gimii fabuloase a vietii regilor anteriori lui Menes 2.
In Grecia Inregistram doua traditii mitice distincte,
dar solid are : 1 - T eoria virstelor lumii cuprinzind
mitul perfeqiunii Inceputurilor; 2 - doctrina ciclica.
Hesiod este primul care descrie degenerescenta progresiva
a omenirii de-a lungul celor cinci vlrste (Lucrari ~i zile,
109-201). Prima, Vl'rsta de Aur, sub domnia Iui Cro-
nos, era un soi de Paradis: oamenii traiau vreme In-
delungata, nu l'mbatrlneau niciodata ~i viata lor se ase-
mana cu aceea a zeilor. Teoria ciclidi l'~i face aparitia
o data eu Heraclit (fr. 66 [22 Bywater]), care va exer-
cita b puternica l'ndurire asupra doctrinei stoice a Ve~-
nicei Intoarceri. Chiar ~i la Empedocle constatam aso-
cierea aeestor doua teme mitiee ; vl'rstele lumii ~i ciclul
nel'ntrerupt al creatiiIor ~i al distrugerilor. Nu e cazul
sa discutam diferitele forme pe care Ie-au Iuat aceste
teorii l'n Grecia, mai ales de pe urma influentelor orien-
tale. Ajunge sa reamintim ca stoicii ~i-:au l'nsu~it ideea
lui Heraclit a sflr~itului lumii prin foe (ekpyrosis), ~i
ca Platon (Timeu, 22, C) cunoa~te, deja, ea 0 altern a-
tiva, sfiqitul prin potop. Aceste doua cataclisme ritmau
l'ntrucltva Anl.ll eel Mare (magnus annus). Potrivit unui
text, care s-a pierdut, al lui Aristotel (Pro trep t), cele

1 Ibid., pp. 424-426.


2 Ibid.,J'. 431.

61
doua catastrofe aveau loc la cele doua solstitii: con-
flagratio la solstitiul de vara, diluvium la solstitiul de
iarna 1.

Apocalipsuri iudeo-cre~tine
Regasim unele dintre imaginile acestea apocaliptice
despre sflqitullumii In viziunile eshatologice iudeo-cre-
~tine. Dar iudeo-cre~tinismul lnfati~aza 0 inovatie ca-
pitala. Sflqitul lumii va fi unic, a~a cum cosmogonia
a fost unica. Cosmosul care va reapare dupa catastrofa
va fi acela~i cosmos creat de Dumnezeu la lnceputul
timpurilor, dar purifica( regenerat~i restaurat In gloria
sa primordiala. Acest paradis pamlntesc nu va mai fi
distrus, nu va mai avea sflqit. Timpul nu mai este
timpul circular al Ve~nicei lntoarceri, ci un timp linear
~i ireversibil. Mai muh Inca: eshatologia reprezinta de
agemeni triumful unei istorii sfinte. Caci sflqitul lumii
va revela valoarea religioasa a faptelor omene~ti, ~i
oamenii vor fi judecati dupa faptele lor. Nu mai este
vorba despre 0 regenerare cosmica implidnd totodata
regenerarea unei colectivitati (sau a totalitatii speciei
umane). E vorba despre 0 judecata, despre 0 seleqiune :
numai cei ale~i vor avea parte de 0 fericire ve~nica. Cei
ale~i, cei buni, vor fi mlntuiti multumita fidelitatii lor
fata de 0 istorie sflnta : In lupta cu puterile ~i ispitele
acestei lumi, ei au ramas .credincio~i lmparatiei cerurilor.
Aha deosebire fata de religiile cosmice : pentru iudeo-
cre~tinism, sflqitul lumii face parte din misterul mesia-
nic. Pentru evrei, venirea lui Mesia va vesti sf1r~itul
lumii ~i restaurarea paradisului. Pentru cre~tini, sflqi-
tul lumii va preceda cea de a doua venire a lui Isus

1 Recunoa~tem In aceste catastrofe cosmice ideile indiene referi-


. toare la sflqitul lumii prin foe sau prin apa. Cf. ~i pe B.L. van der
Waerden, Das (lrosse Jahr und die ewige Wiederkehr, In Hermes,
80, 1950, p. 129 ~i urm.

62
Cristos ~i Judecata de Apoi. Dar at!t pentru unii, dt
~i pentru ceilal~i, triumful istoriei sfinte - devenit evi-
dent prin sfiqitul lumii - implica intr-un fel restaura-
rea paradisului. Profe~ii proclama Innoirea cosmosului :
va exista un cer nou ~i un pamint nou. Totul va fi din
bel~ug, ca altadata In gradina Edenului 1. Animalele sal-
batice vor trai in pace Intre ele, ,,~i Ie va mina un co-
pila~". (lsaia, XI, 6) BoliIe ~i infirmita~ile vor disparea
pentru totdeauna: ~chiopii vor sari precum cerbii, ure-
chile surzilor se vor deschide (I saia, XXX, 19 ; XXXV,
3 ~i urm.). Noul Israel va fi cladit pe Muntele Sion,
fiindca paradisul se afla pe un munte (Isaia, XXXV,
10; Psalmii XLVIII, 2). $i pentru cre~tini renovarea
. totala a cosmosului ~i restaurarea' paradisului reprezinta
'-trasatnrile esen~iale ale eshaton-ului (sfiqitului). Sta
scris in Apocalipsullui loan (XXI, 1-5) : ,,$i am vazut
un cer nou, ~i un pamint nou. Caci cerul eel dintii ~i
pamintul eel dintii au trecut [ ... ~. $i am auzit din tron
un glas puternic care zicea : ~i moarte nu va mai fi, nici
plingere, nici strigat, nici durere nu vor mai fi, caci
cele dintii au trecut. $i eel ce ~ade pe tron grai: lata,
noi Ie facem pe toate".
Aceasta noua crea~ie se va inal~a Insa pe ruinele celei
dintii. Sindromul catastrofei finale aminte~te aici descrie-
rile indiene ale distrugerii universului. Va fi seceta ~i
foamete ~i zilele se vor scurta 2. Epoca imediat pre-
mergatoare sfiqitului va fi dominata de Anticrist. Cri-
stos va veni insa ~i va purifica lumea prin foe. Dupa
cum spune Efrem Sirul: "Marea va mugi ~i apoi va
seca, Cerul ~i pamintul vor fi nimicite, pretutindeni se
vor intinde fumul ~i bezna. Timp de patruzeci de zile
Domnul va trimite fa cuI pe pamint ca sa-l cure~e de

1 Amos, IX; 13 ~i urm.; Isaia, XXX: 23 ~i urm.; XXXV:


1, 2, 7; LXV: 17; LXVI: 22; Osea, I: 10; II: 18 ~i urm. ;
Zaharia, VIII: 12; Ezechiel, XXXIV: 14, 27; XXXVI: 9 ~i
urm.; 30, 35.
2 W. Bousset, The Antichrist Legend, traducere in limba engleza,
Londra, 1896, pp. 195 ~i urm., 218 ~i urm.

63
pingaririle ~iciului ~i ale p~katului" 1. Focul mmlcltor
este atestat 0 singura oara in N oul Testament, in A doua
Epistola a lui Petru (III, 6-14). EI constituie insa un
element important In Oracolele Sibiline, in stoicism ~i
in literatura cre~tina posterioara. E probabil de origine
iraniana 2.
Domnia Anticristului inseamna intr-o oarecare masura
revenirea la haos. Pe de 0 parte, Anticristul e infa~i~at
sub aspectul unui balaur sau al unui demon 3, .~i aceasta
aminte~te de vechiul mit al lupt:ei dintre zeu ~i balaur.
Lupta ,a avut loc la inceput, inainte de crearea lumii ~i
va avea din nou loc la sHqitul ei. Pe ge aha parte,
dnd Anticristul va fi 'considerat drept falsul Mesia,
domnia lui va insemna rasturnarea totala a valorilor
sociale, morale ~i religioase; ahfel zis, intoarcerea la
haos. De-a lungul veacurilor Anticristul a fost identificat
cu diferite personaje istorice, de la Neron ~i pina la
Papa (de catre Luther). Se cuvine sa subliniem un fapt:
anumite epoci istorice, deosebit de tragice, erau conside-
rate ca fiind dominate de Anticrist - dar se pastia
intotdeauna speranta ,ca domnia lui vestea deopotriva
iminenta venire a lui Cristos. Catastrofele cosm~ce, fla-
gelurile, teroarea istoridl, triumful aparent al raului
constituiau sindromul apocaliptic 4 care avea sa pre-
ceada: Intoarcerea lui Cristos ~i mileniul.

MilenarismuI cre~tin
Devenit religia oficiala a imperiului roman, cre~tinis-
mul condamna milenarismul ca fiind eretic, de~i unii

1 Efrem Sirul, citat de Bousset, p. 238.


2 Cf. u Myth~ d~ l'Eurn~l Retour, p. 185 ~i urm.
3 Cf. Bousset, The Antichrist L~gend, pp. 145 ~i urm.; cf. ~i
R. Mayer, Di~ biblisch~ Vorsullung vom W~ltenbrand,Bonn, 1957.
4 A se vedea ~i A. A. Vasiliev, Medieval Id~as of th~ End of the
World; West alld Est, In Byzantion, XVI, fase. 2, 19i2~19i3,
Boston, 1944, pp. 462-502.

64
ilu~tri parin~i ai biserieii 11profesasera in treeut. Biseriea
aeeeptase insa istoria, iar a~a-zisul eshaton nll' mai re-
prezenta evenimentul iminent ee fusese in timpul persetu-
~iilor. Lumea, lumea noastra, eu to ate pacatele, nedrep-
ta~ile ~i cruzimile ei, continua. Numai Dumnezeu ~tia
ora sHqitului lumii, ~i un Iucru parea sigur : acest sflr-
~it nu era <lipropiat. Odata cu triumful bisericii, impara-
~ia. cerului se ~i afla pe pamint ~i, intr-unan:umit sens,
lumea veche fusese deja rtiinieita: Recunoa~tem in anti-
milenarismul oficial al bisericii prima manifestare a doc-
trinei progresului. Biseric~ aeceptase Iumea a~a cum era,
sttaouindu-se sa faca viata omeneasca ceva mai pu~in
nderieita dedt era in vremea marilor crize istorice. Bi-
seriea luase 'aceasta atitudine impotriva profe~ilor, vi-
zionarilor, apocalipticilor de tot felu!" ,
Citeva veacuri mai nrziu,dupa patrunderea islamului
in Mediterana, dar mai ales dupa al XI-lea: ,veac, cu-
rentele milenariste ~i eshatologice reapar, indreptate de
asta data impotriva bisericii sau a ierarhiei sale. Un
'anumit numar de trasaturi comune se desprind din aceste
curente: inspiratorii lor a~teapta ~i proclarria re.staura-
rarea paradisului pe pamint, dupa 0 perioada de, grele
rncereari ~i decataclisme groaznice. SHr~itul iminent al
Iumii era a~teptat ~i de Luther. Timp de veacuri ,rega-
sim, in mai multe )."induri, aceea~i idee religioasa : lumea
aeeasta - lumea istoriei - este nedreapta, ingrozitoare,
demoniaca ; din, fericire, ea se ~iafla in pEn proees de
putrezire, eatastro.fele av ineeput, aeeasta Iume veehe
pir1ie din toate inebeieturile; foarte curind, ea :va fi
nimicita, puterile intul).ericuhll vor fi definitiv invinse,
.'eei "buni" vor tTiumfa, ~i p;;tradisul vaJi regasit. Toate
eurentele milenariste ~i eshatologice dau dova&:r de opti-
mism. Ele reaqioneaza impotriva teroarei istoriei cu 0
violeil1;a pe care numai extremadisperare 0 poate sus-
eita. Dar, de mai multe ':'eacuri, marile eonfesiuni cre~tine
nu 'mai cunose tensiunea eshatologi~a. A~teptarea sflqi-
tului Iumii ~i iminen~a judeea~ii de apoi nu sint carac-
65
teristice nici uneia din marile biserici cre~tine. Mi1ena-
rismul nu mai s~pravie~uie~te declt anevoie in clteva
recente secte cre~t1ne.

Milenarismulla "primitivi"
Dar mitul sHqitu1ui lumii cunoa~te un avrnt conside-
rabil mai ales in afara lumii accidentale. E vorba de
nenumaratele rhi~carii natiyiste ~i milenariste, dintre care
cele mai cunoscute siilt a~a-zisele cargo cults melaneziene,
dar care se mai intllnesc ~i In ,alte regiun"i ale Oceaniei,
precum ~i in fostele colonii europene din Africa. Foarte
probabil, cele mai multe din aceste mi~cari s-au ivit ca
urmare a contactelor mai mult sau mai pu~in prelungite
eu cre~tinismul. De~i sint mai totdeauna potrivnice a1-
bi10r ~i anticre~tine, cele mai multe din aceste mi1ena-
risme ba~tina~e compona elemente eshatologice cre~tine.
In unele cazuri, ba~tina~ii se razvratese impotriva misio-
narilor tocmai pentru ea ace~tia nu se comporta ca ni~te
adevara~i ere~tini ~i, de pilda, mi cred in iminenta venire
a lui Cristos ~i in invierea mor~ilor. In Melanezia, a~a-
numitele cargo cults sint asimilate eu miturile ~i ritualu-
rile Anului nou. Dupa cum am mai vazut, sarbatorile
Anului nou implica, in chip simbolic, crearea din nou
a lumii. Aderentii la cargo cults cred ~i ei ca lumea va
fi distrusa ~i creata din nou ~i ca tribul va avea parte
iara~i de un fel de paradis; moqii vor invia, ~i nu va
mai exista nici moarte, nici boli. Dar, lntocmai ca in
multe eshatologii indo-iraniene ~i iudeo-cre~tine, aceasta
noua creatie - de f3jpt aceasta redobindire a Paradisu-
lui - va fi preeedata de 0 serie de catasrrofe cosmice :
pamintul se va cutremura, vor cadea ploi de flacari,
mun~ii se vor prabu~i ~i vor umple vaile, albii precum
~i indigenii neralia~i la acest cult var fi nimiciti etc.

66
Morfologia milenarismelor primitive eextrem de bo-
gata ~i de complexa. Pentru cele ce ne intereseaza pe
noi, se cuvine sa scoatem aici in relief dteva fapte 1:
1 - mi~carile milenariste pot fi consideratedrept dez-
yoltarea unui scenariu mitic-ritual al innoirii periodice
a Lumii ; 2 - inriurirea, directa 'sau indirecta a eshato-
logiei cre~tine, pare mai totdeauna neindoielnica ; 3 -
de~i slnt atra~i de valorile occidentale ~i doresc sa-~i in-
su~easca adt religia ~i educatia albilor, dt ~i bogatiile
~i armele lor, aderentii curentelor milenariste slnt intot-
deauna antioccidentali ; 4 - asemenea mi~cari sint in-
totdeauna declan$ate de puternice personalhati religioase
de tip profetic ~i organizate sau amplificate de politi-
cieni sau in vederea unor scopuri politice ; 5 - pentru
toate aceste mi~cari, mileniul este iminent, dar el nu se
va inscauna nlra catac1ismecosmice sau catastrofe is-
to nee.
Este inutil sa staruim asupra caracterului politic, social
~i economic al unor asemenea curente: el este evident ..
Dar forta lor, inriurirea pe care 0 exercita, creativita-
tea lor, nu sala~luiesc numai in ace~ti factori economici.
E yorba de curente religioase. Partizanii lor a$teapta ~i
proc1ama sflr$itul lumii spre a ajunge la 0 stare econo-
mica ~i sociala mai buna, dar mai ales, pentru dl nadaj-
duiesc ca va avea loc 0 noua creatie a lumii ~i 0 re-
staurare a fericirii omene$ti. Sint infometati $i insetati
de bunuri paminte~ti -,dar $i de nemurire, de libertate
~i de fericireparadiziaca. Pentru ei, sfiqitul lumii va
face posibila insdlunarea unei vieti omene$ti beatifice,
desaviqite ~i fara de sflr$it.
Vom adauga ca, chiar atunci dnd nu e yorba de un
sflqit catastrofal, ideea unei regenerari, a unei recreari
a lumii, constituie elementul esential al mi~carii. Profetul
sau intemeietorul cultului proclama iminenta ,Sntoarcere
la origine" ~i, prin urmare, redobindirea starii "Paradi-

1 Cf. M. Eliade, Mephistopheles et ['Androgyne, Paris, 1962,


pp. 155 ~i urm. (,;R:enouvellement cosmique et eschatologique".)

67
ziace'i initiale. Desigur, In nenurnarate cazuri, aceasta
stare paradiziaca "originara" repre~inta imaginea ideali-
zata a situatiei culturale ~i economice dinaintea venirii
albilor. Acesta nu este' singurul' exemplu al unei mi-
tizari a "starii originare"; a ,;istoriei antice" concepute
ca 0 vlrsta de aUf.' Dar nu re~litatea "istorica" pe care
izbutim uneori s-o ,izoElm ~i s-o degajam, din acest an-
samblu de imagini 'exuberante interese<;lza:subiectul nos-
tru, ci faptul:cca sfiqitul' uQ.ei luini :.-' aj::eea a coloni-
zarii -~i expectativa unei lumi noi, imp~ica 0 intoar-
cere la origirie. Personajul mesianic este identificat cu
eroul cultural sau custramo~ul mitic a caror intoarcere
era a~teptata. Venirea lor se aseamanacu 0 reacwalizare
a Timpurilor- mi'tice ale originii, a~adar' cu arecreare a
lumii. Neatlrnarea palitica ~i libeqatea culturala pra-
clamata de mi~carile inilenariste al~ popoarelor coloniale
sint concepute cao redobindire a unei stari beatifice
originare.' Pe scurt, chiar fara 0 dlstrugere apocaliptica
fCiti~a, lumea aceasta, lumea veche; este in chip simbolic
suprimata; iar Lumea paradiziaca a originii este inscau-
nata In locul ei.

"Sfiqitullumii" in arta moderna


Nimic comparabil cu optimismulde care dau dovada
adt eshatologia comunista, elt ~i milenarismele primi-
tive nu se intllne~te In' societatile occidentale. Dim-
potriva, ele cunosc azi frica din ce in ce mai amenin-
tatoare a unui sfiqit, catastrofal al lumii, pricinuit de
armele termonucleare. In con~tiinta occidentalilor, acest
sflqit va fi radical ~i definitiv: el. nu va fi urmat de
o noua cre'a~ie a lumii. Nu este cu putinta sa intreprin-
clem aici 0 analiza sistematica a multiplelorexpresii ale
fricii atomice In lumea moderna. Dar alte fenomene cul-
turale occiclc;:ntaleni se par semnificative intruelt pri-
ve~te cercetarea noastra. Ma gindesc maiales' la istoria
artei occidentale. De la Incepunil veacului acestuia, atit
artele plastice, dt ~i literatura ~i muzica au suferit trans-
formari ;"ttlt de radicale, Inclt s~a putut vorbi despre 0
"distrugere a limbajului artistic". 'Inceputa In pictura,
aceasta "distrugere a limbajului" s-a extins la ,poezie,
h roman ~i, recent de tot, odata' cu Ionescu,la teatru~
,In anumite cazuri e yorba de 0 adevarata nimicire a
universului artistic de pina acum. Contempllnd 'unele
opere recente, ai impresia ca artistul a vrut sa fad
tabftla rasa, suprimind Intreaga is'torie a picmrii. E
,yorba de ,ceva mai mult dedt de 0 distnigere, este 0
regresiune catre haos, catre un fel de massa confusa
primordiala. $i totu~i, In prezen~a unor asemenea opere,
simtim ca artistul este In cautarea a ceva ce el Inca
n-a exprimat. Trebuia sa'reduca la neant ruinele ~i da-
rlmaturile acumulate de precedentele revolutii plastice ;
trebuia sa ajunga la 0, modalit,,!-te germinala a materiei,
spre a putea re1ncepe istoria artelor pomind de la zero.
La multi arti~ti modemi se simte ca "distrugerea limb a-
jului plastic" nu este dedt prima faza a unui proces cu
mult mai complex ~i ca facerea unui univers nou trebuie
In mod necesar sa urmeze.
In arta modema nihilismul ~i pesimismul celor dintii
revolutionari ~i darlmatori reprezinta atitudini azi de-
pa~ite. In zilele noastre, nici un mare artist nu crede
In degenerarea ~i In iminenta disparitie a artei sale. Din
acest punct de vedere, atitudinea lor se aseamana cu
aceea a "primitivilor" : au contribuit la distrugerea lu-
mii - adica la distrugerea lumii lor, a universului lor
artistic - spre a crea un altul. i bine, acest fen omen
cultural este foarte important, caci, Indeosebi arti~tii,
reprezinta adevaratele forte creatoare ale unei civilizatii
sau ale unei societa~i. Prin crea~ia lor, arti~tii 0 iau
Inaintea evenimentelor ce se vor Intimpia - uneori peste
una sau doua genera~ii - In celelalte sectoare ale vie~ii
sociale ~i culturale.
semnificativ faptul cadistrugerea limbajului artistic
a coincis cu aVIntul psihanalizei. Psihologia abisala a
69

-0:
revalorizat interesul ce-l purtam originilor, interes care-l
caracterizeaza aUt de bine pe omul societatilor arhaice.
Ar fi pasionant de studiat Indeaproape procesul de re-
valorizare a mitului sHqitului lumii In arta contem-
porana. Am constata ca, departe de a fi nevrozatii de
care lumea I$i bate joc uneori, arti$tii slut, dimpotriva,
mai sanato$i psihologice$te dedt multi oameni moderni.
Ei au Inteles ca un adevarat Inceput nou nu poate avea
loc dedt dupa un adevarat sHqit. $i arti$tii au fost cei
dintii dintre moderni care s-au straduit sa distruga efec-
tiv lumea lor, spre a ere a din nou un univers artistic
I~ care omul sa poata deopotriva exista, contempla $i
VIsa.
Capitolul V
TIMPUL POA TE FI DOMINA T

Certitudinea ca va avea toe


un nou inceput
P ARALELA PE CARE AM SCHITA T -0 ,INTRE
"optimismul" popoarelor recent ,decolonizate ~i acela al
arti~tilor occidentali ar fi putut fi Eirgita ~i dezvoltata.
Intr-adevar, ~i alte confruntari intre unele credinte ale
societatilor tradition ale ~i unele aspecte ale culturii
moderne se imp un spiritului nostru. Am lasat insa pen-
tru mai tlrziu asemenea confruntari, spre a nu intrerupe
desfa~urarea expunerii noastre. ~aci, daca am cercetat
tema mitica a sHqitului lumii, am nicut-o maiales
spre a scoate in evidenta raporturile dintre eshatologie
~i cosmogonie. Va amintiti ca am staruit, in cel de al
treilea capitol, asupra extremei importante a scenariu-
lui mitic-ritual al regenerarii anuale a lumii. Am va-
,
zut ca acest scenariu implica motivul "perfeqiunii"
inceputurilor ~i ca, incepind cu un anumit moment is-
toric, motivul devine "mobil" ; devine apt sa semnifice
adt perfeqiunea lnceputurilor in trecutul mitic, clt ~i
aceea care va avea loc in viitor, dupa distrugerea acestei
Lumi. ,In lungulexcursus asupra miturilor sHqitului
lumii, analizate in capitolul precedent, am vrut sa scoa-
tern In relief ca esential, chiar ~i in eshatologii, nu este
faptul insu~i al sHr~itului, ci certitudinea ca va avea
loc un nOu tnceput. Dar acest reinceput este, la drept
vorbind, replica inceputului absolut, cosmogonia. S-ar

71
:;,-=================-------------------------::

putea spune ca ~i aici am Int11nit atitudinea' spirituala


care-l caracterizeazape omul arhaic, ~i anume, valoa-
rea exceptionala aco,rdata cunoa~terii originilor. Intr-ade-
var, pentru omul societatilor arhaice, cunoa~terea ori-
ginii fiedirui lucru (animal, planta, obiect cosmic etc.)
confera un fel de staplnire magica asupra lui: ~tim
unde sa-l gasim ~i sa-l facem sa reapara In viitor. Am
putea folosi aceea~i formula In ceea ce prive~te rriitu-
rile eshatologice: cunoa~terea a ceea ce a avut loc
ab origine, a cosmogoniei, confera ~tiinta a ceea ce se
va Indmpla In viitor. "Mobilitatea" originii lumii ex-
prima sperantaomului ca lumea lui va exista zntot-
deauna, chiar daca este periodic distrusa In Intelesul
propriu al cuvlntului. Solutie a disperarii ? Nicidecum;
caci ldeea distrugerii lumii nu este ]'n fond 0 idee
pesimista. Prin Insa~i .durata' ei, lumea degenereaza '~i
~e epuizeaza: iata pentru ce trebuie simbolic 'recreata
dinnou in, fiecare an. Iar ideea distrugerii apoclliptice
a lumii 'a putut .i acceptata pentru di se cunoa~te cos-,
11l0gonia,.apica "taina" originii lumii.

:Freud ~i cunoa~ter~a ~,originii"


. 'lnu~il sa staruim mai mult asupra valorii "existen-
1ialeJ' a cunoa~terii originii In societatile tradition ale.
Componarea aceasta nu :este exclusiv arhitidi. Dorin\a
de acun0a~te originea lucrurilor caracterlzeaza deopo-
triva ;cultura' occidentala. Veacul al XVIII-lea ~i,mai
ales, cel de' ar XIX-lea au vazut Inmultindu-se cerce':
tarile referitoare atlt la' originea imiversului, a vietii, a
. speciilor sau a omului, dt~i Ia originea societatii, a lim-
bajului,a religiei ~i a tuturor institutiilor omene~ti. Oa-
menii se straduiesc sa cunoasca' originea ~i istoria a tot
cene Inconjoara: atlt originea sistemului solar elt ~i

72
aceea'a une'i insitu~ii .ca, de pilda, casatoria sau aceea
a unui joc decopii ~a ~otronul. ;
In. veacul a~ XX-le~ studiul ~t;in~ific al inceputurilor
a.lu;u 0 aha dir~qie. Pentru. psihanaliza, de pilda, ade-
varatul pr~ordial e "primordialul uman", prima copi-
larie. Copilul traie~te Intr~un timp paradiziac 1. Psiha-
naliza a elahorat tehnici susceptihile de a ne revel a ,,In-
ceputurile" ist~riei noastre personale ~i mai ales de a
identifica evenimentul anume care a pus capat heati-
tudinii copilariei ~i a hotarlt orientarea viitoare a vie~ii
noastre. Traduclnd aceasta in termeni de gin dire ar-
haica, s-ar putea spune caa existat un "paradis" (pen-
tru psihanaliza, stadiul prenatal sau perioada care merge
pIn a lain~arcare) ~i 0 "ruptura", 0 "catastJrofa" (trau-
matismul infantil) ~i ca, oricare ar fi atitudinea adul-
tului fa~a. de acele evenimente primordiale, ele sInt to-
tu~i constitutive intruclt prive~te fiin~a sa 2
. E inreresant de constatat ca dintre to ate ~tiin~ele
vietij, numai psihanaliza ajunge la ideea ca "incepu-
turile" oricarei fiin~e omene~ti sint beatifice ~i consti-
tuie un fel de paradis, In timp ce celelahe ~tiin~e ale
.:/"" i
vie~ii staruie mai a,les asupraprecarita~ii ~i imperfe~-
tiunii inceputurilor. Intr-adevar, procesul, devenirea,
evolu~ia sint acelea care corecteaza, Incetul cu incetul,
jalnica saracie a ,,1nceputurilor", ., .
Daua idei ale lui Freud intereseaza subiectuI' 110S-
tru: 1 ---':~,beatitudinea"origi11ii" . ~i a "i11ceputurilor" .
1 Acesta este motivul pentru care incon~tientul lnfaj:i~eaza struc-
tura unei mitolpgii personale. Se poate merge mai 'departe ~i afirma
nu nurnai ca incon~tientul este "mitologic", ci ~i ca unele din con-
j:inururile sale slnt purtatoare dl\- v,rlori cosmicf;, altfel zis, ca ele
oglindesc modalitaj:ile, procesele ,~i.destinele viej:ii ~i ale naturii. vii.

cu sacralitatea cosmi-ca se efectueaza prin incon~tient, fie ca e


- yorba
~ Se de ch,'iar
poate visele spune. d
~ide -v:iaj:a 'lui imagi'nara,
singurul contact, realsau al deomului
izvorasc din incon~tient (poezie, jocuri, 'spectacole etc.).
creaj:iile care
modern
2 M. Eliade, Mythes, reves et mysteres, p. 56.

73'
fiintei umane ~i 2 .~ ideea caprin interrriediul amintlfll
sau al unei "intoarceri in urma" putem retrai anumite
incidente traumatice ale primei. copilarii. Beatitudinea
"originii" este, dupa cum am vazut, 0 terna destulde
frecvent Intilnita In religiile arhaice ; ea este de asemeni
atestata In India, Iran, Grecia ~i la iudeo-cre~tinism.
Faptul ca Freud postuleaza beatitudinea la inceputul
vietii omului nu Inseamna ca psihanaliza are ostruc-
otUra mitologica, nici ca-~i insu~e~te 0 tema mitica ar-
haica sau ca accepta mitul iudeo-cre~tin al paradisului
~i al caderii. Singura apropiere cese poate statornici
intie psihanaliza ~iconceptia ar!laica 'a '-beatitudinii ~i
a perfeqiuriii originii se' datoreaza faptului ca Freud a
descoperit rolul gecisiv al"timpului primordial ~i pa-
radiziac" al primei copilarii, beatitudinea dinaintea rup-
turii (adica, dinaintea intarcarii), altfel zis, inainte ca
timpul sa devina pentru' fiecare individ un "timp trait".
cli: despre cea de a doua idee freudiana care inte-
reseaza cercetarea noastra, anume "intoarcerea in urma"
cu ajutorul careia psihariali~tii spera sa poata reactua-
lizaanumite evenimente decisive ale primei' copilaiii,
ea .justifica la rIndul ei () apropiere de comportarile
arhaice. Am citat un anumit numai:' de exemple' care
scOt In relief credinta ca putem reactualiza, ~i a~adar
retrai, evenimentele primordiale povestite In mituri. Dar,
In afara de citeva exceptii (Intre altele, vindecarile ma-
gice), aceste exem'ple ilustre:!tza intoarcerea colectiva
In urma. Comunitatea Intreaga sau 0 sectiune impor-
tanta a acesteicomunitati retraia, prin intermediul ri-
tualurilor, ~venimentele evoc~te In mituri. Tehnica psi-
hanalizei face cu putinta 0 Intoarcere individuala la
timpul originii. Dar aceasta Intoarcere existentiala ina-
poi e cunosc,uta ~i de societatile arhaice ~i ea joaca un
rol important In anumite tehnici psihofiziologice orien-
tale. Aceasta e problema pe care 0 yom studia acum.
74
,
Tehnicile traditionale ale "intoarcerii in urma"

Nu avem nicidecum intentia sa comparam psihanaliza


cu credintele ~i tehnicile "primitive" sau orientale. Ros-
tul apropierii propuse aici e de a arata ca "Intoarcerea
in urma", a carei importanta pentru Intelegerea omu-
lui ~i, mai ales, pentru vindecarea lui a vazut-o Freud,
era deja practicata in culturile extraeuropene. Dupa
tot ce am spus cu privire la speranta de a Innoi lu-
mea prin repetarea cosmogoniei, temeiul acestor prac-
tici nu e greu de inteles: intoarcerea individuala la
origine e conceputa ca 0 posibilitate de a Innoi ~i de
a regenera existenta celui care 0 Intreprinde. Dar, dupa
eum se va vedea in curind, "Intoarcerea la origine" poate
fi efectuata In vederea a tot felul de scopuri ~i este
susceptibila de a avea diferite semnificarii.
Exista, inainte de orice, simbolismul binecunoscut al
ritualurilor de iniriere care implica un regressus ad
uterum. Dat fiind ca am studiat pe Indelete acest com-
plex in cartea noastra Naissances mystiques, ne vom
margini aici la clteva scurte referinte. Inca din stadiile
arhaice ale culturii, inirierea adolescentilor comporta
o serie de ritualuri al caror simbolism e transparent:
e vorba ca novicele sa fie transformat intr-un embrion,
spre a-I face apoi sa renasca. lnitierea este echivalenta
eu 0 a doua na~tere. Prin intermediul initierii adoles-
eentul devine deopotriva 0 fiinta responsabila din punct
de vedere social ~i avizata din punct de vedere cultu-
ral. Intoarcerea la matrice e figurata fie prin recluziunea
neofitului intr-o coliba, fie prin inghitirea lui simbolica
de catre un monstru, fie prin patrunderea Intr-un teren
sacru identificat cu uteml pamintului muma 1.
Ceea ce ne intereseaza aici e faptul ca, pe Iinga
aceste rituri ale pubertatii, caracteristice societatilor
"primitive", mai exista ~i In culturile mai complexe ri-

1 Cf. de pilda, ritualul australian Kunapipi, descris, clupa


R. M. Berndt, In Naissances mystiques, Paris, 1952, p. 106 ~i urm.

75
tualuri de initiere care compona un regressus ad uterum:
Pentru a ne margini deocamdata la India, acest mo-
tiv se distinge In trei tipuri diferite de ceremonii de
initiere. Exista, pentru lnceput, ceremonia t.tpanayama,
adica aducerea baiatului In casa preceptorului. Motivul
gestatiei ~i al rena~terii e clar exprimat lntr-Insa: se
spune anume ca preceptorul transforma baiatullntr-un
embrion ~i-l pastreaza timp de trei nopti In pintecul
sau 1. Cel care a lndeplinitupanayama "este de doua
ori nascut" (dvi-ja). Mai exista de asemeni ~i ceremo-
nia diksa, imp usa celuicare se pregate~te pentru sacri-
ficiul somei ~i care consta, la drept vorbind, in lntoar-
cerea la stadiul de fetus 2. In sflr~it, regresstts ad ute-
rum se regase~te de asemeni In. centrul ceremoniei hi-
ranya-garbha, In sensul literal: "embrion de aur". Se
introduce recipiendarul lntr-un vas de aur In forma de
vaca ~i, la ie~ire, el este considerat drept un nou-
nascut 3..
In toate cazurile acestea regresstts ad ttterum se exe-
cuta cu scopul de a face ca recipiendarul sa se nasca
la un nou mod de a fi, sau sa fie regenerat. Din pune':'
tul.de vedere alstructurii, lntoarcerea la matrice cores-
punde cu regresiunea universului la starea "haotica" sau
embrionara. Bezna prenatala corespunde noptii pre.,
mergatoare creatiei ~i beznei din coliba unde are loc
initierea.
Toate aceste ritualuri de initiere care compona 0
revenire la matrice, ritualuri atlt "primitive" elt ~i in-
diene, au, bincinteles, un model mine 4. Exisra ri:1ituri
~i mai interesante dedt miturile In legatura cu riturile
de initiere bazate pe 1'egressusad uterum, anurne, mitu-
rile povestind aventurile eroilorsau ale magicienilor

. 1 Cf. Naissances mystiques, 'p. 113 ~i urm.


2 Ibid., p. 115 ~i urm.
3 Ibid., p. 118 ~i urm ..
4. Cu privire la mode!ul mitic al rit\lalurilor de ini~iere indiene,
cf. ibid., p. 117.

76
'I

~i ale ~amanilor care au operat ace! regressus In carne


~i oase, iar nu simbolic. Un mare numar de mituri
subliniaza: 1 -inghitireaunui erou de catre un mon-
stru marin ~i ie~irea lui victorioasa dupace a spintecat
pintec~le monstrului care I-a inghitit; 2 - strabaterea
in chip de initiere a unui vagina dentata sau cobodrea
primejdioasa intr-o pe~tera sau 0 prapastie asimilata cu
gura sau cu uterul pamintului-muma. Toate aceste is-
pravi constituie de fapt probe in vederea initierii, de
pe urma carora eroul victorios .dobinde$te un nou mod
de a fi 1.
Miturile ~i riturile de initiere care alcatuiesc regressus
ad uterum pun in evidenta faptul urmator: "lntoarce-
rea la origine" preg;:tte$te 0 noua na~tere, dar aceasta
nuo repeta pe prima, na$terea fizica. Avem de-a face
propriu-zis cu 0 rena$tere mistidl, de ordin spiritual,
ell alte cuvinte, cu accesul la un nou mod de existenta
(eomportind maturitatea sexuala, participarea la ceea
ce e sacru ~i la cultura; pe. scun, "desehidere" spre
splirit). Ideea fundamentala este ca, pentru a avea acces
1a un mod superior de existenta trebuie repetata gesta-
tia $i na$terea, dar aceasta repetitie se face ritual, sim-
bolic : cu alte cuvinte, avem de-a face cu aqiuni orien-
tate inspre valorile spiritului, iar nu cu componari
care sint de domeniul activitatii psihofiziologice.
A trebuit sa staruim asupra acestui punct ca sa nu
lasam impresiaca toate miturile $i riturile de "lntoar-
cere la origine" se situeaza pe un acela~i plan. Desigur,
simbolismul e acela$i, dar contextele difera, $i intentia
revelata de context este aceeacare da, in fiecare caz
in paTte, adevarata semnificatie. Dupa cum am vazut,
din punctul de vedere al structurii este posibil sa ase-
muim bezna prenataEl sau ceadin coliba de ini~iere cu
noaptea premergatoare creatiei. Intr-adevar, noaptea din
care in fiece dimineata se na$te soarele -simbolizeaza
haosul primordial, iar rasaritul soarelui este 0 replica

1 Cf. ibid., p. 132 ~i urm.

77

~~-------;~
a cosmogoniei. E insa evident ca acest simbolism cos-
mogonic se imbogate~te cu noi valori in cazul na~terii
stramo~ul~~ m~tic~ ~. na~terii fizice a fiecarui individ ~i
a rena~terll pnn Imt1ere.
Toate acestea vor reie~i mai clar din exemplele pe
care Ie yom discuta acum. Vom vedea ca "intoarcerea
la origine" a folosit drept model unor tehnici fiziologice
~i psihomentale care urmaresc atit regenerarea ~i lon-
gevitatea; elt ~i vindecarea ~i izbavirea finala. Am mai
avut ocazia sa observam ca mitul cosmogonic. e suscep-
tibil de multiple aplicatii, printre care vindecarea, crea-
tia poetica, introducerea copilului in societate ~i in
cultura etc. Am vazut de asemeni ca regressus ad uterum
poate fi asemuit cu 0 regresiune spre. starea haotica pre-
mergatoare Creatiei. Se intelege atunci pentru ce anu-
mite terapeutici arhaice folosesc intoarcerea rituala la
matrice in locul recitarii ceremoniale a mitului cosmo-
gonic. De pilda, in India, chiar $i in zilele noastre, me-
dicina traditionala opereaza intinerirea batrinilor ~i re-
generarea bolnavilor complet istoviti, ihgropindu-i In-
tr-o groapa care are forma unei matrice. Simbolismul
"noii na$teri" e evident. E yorba, dealtminteri, de un
obicei atestat ~i in afara Indiei: acela de a ingropa
bolnavii spre a-i face sa se nasca din sinul pamlntu-
lui-muma 1.
In China regasim de asemeni prestigiul terapeutic
al "intoarcerii la origine": taoismul acorda 0 foarte
mare importanta "respiratiei embrionare", tai-st. Aceasta
consta intr-o respiratie in circuit inchis, ca aceea a
fetusului ; adeptul se straduie~te sa imite circulatia sin-
gelui ~i a aerului de la mama la copil $i de la copil
la mama. Prefata Tai-si k'eou kiue (Formulele orale ale
respiratiei embrionare) 0 spune in chip expres: "Re-
venind la baza, intorcindu-te la origine, izgone~ti ba-

1 CE. Traite d' Hi5toir~ d~s Rdigiom, p. 220 ~i urm.

78
tdnetea, te intorci la stareade fetus" 1. Un text al
taoismului modern sincretist se exprima In urmatorii
termeni: "Aceasta epricina: pentru care' (Buddha) Ju-
lai (adica- Tathagata), In marea sa milosteriie, a revelat
aceasta metoda de lucru (alchimica) a Foculili ~i i-a In-
vatatpe oameni sa patrunda din nou in I inatrice spre
a-~i reface natura (adevarata) ~i (In plenitudinea Jui)
destinul sau de viata" 2 . , ..
Ne aflam a~adar in prezenta a doua tehnici ~istice
diferite dar solidare, ambeleurmarind sa obtina "In-
toarcerea la origine": "respiratia embrioriara" ~i lu-
crul 'alchimic. Se~tie ca aceste doua tehnici figureaza
printre numeroasele metode utilizate de catre taoi$ti
spre a doblndi tineretea ~i extrema longevitate ("nemu-
rirea"). Experimentarea alchimica trebuie sa fie Inso-
tita de 0 meditatie mistica adecvata. -In timpul fuziunii
metalelor, alchimistul taoist se straduie~te sa opereze in
propriul sau trup contopirea celor doua principii cos-
mologice, cerul ~i pamintul, spre a se Intoarce la si-
tuatia haotica primordiala, care exista Inaintea creatiei.
Aceasta situatie primordiala, numita de altminteri in
mod expres stare "haotica" (hun), corespunde atlt celei
a oului sau a embrionului, elt ~i starii paradiziace ~i
necon$tiente a lumii necreate 3. Taoi$tii se straduiesc
sa obtina aceasta stare primordiala fie prin meditatia
care Insote~te experimentarea alchimica, fie prin "res-
piratia embrionara". Dar "respiratia embrionara" se
reduce in ultima instanta la ceea ce textele numesc
"unificarea suflurilor", tehnica destul de complexa pe
care nu 0 putem examina aici. E de ajuns sa spunem
ca "unificarea suflurilor" are un model cosmologic.
1 H. Maspero, Les procedes de "Nourrir Ie Principe Vital"
dans la religion taoiste ancienne, in journal Asiatique, apriJie-
iunie 1937 (pp. 117-252, 353-430), p. 198.
2 Houei-ming-king de Lieou Honayang, citat de Rolf Stein,
Jardins en miniature d'Extreme-Orient, in Bulletin de /'Ecole
Fran<;aise d'Extreme-Orient, t. XLII, Hanoi, 1943 (pp. 1-104),
p. 97.
3 Cf. R. Stein, op. cit., p. 54.

79
..
Intr-adevar, potrivit tradi~iilor taoiste, "suflurile" erau,
la origine, contopite ~i aldituiau un ou, Marele-Unu,
din care s-au desprins cerul ~i pamlntul1.
Idealul taoi~tilor, adica ob~inerea beatitudinii, a tine-
retii ~i a longevitatii ("nemurirea"), avea a~adarun
modelcosmologic, anume, starea de unitate primordiala.
Nu mai avem. de-a face aici cu 0 reactualizare a mi-
tului cosmogonic, ca In ritualurile de vindecare pe care
Ie-am at;nintit mai sus. Nu mai e yorba sa reiteram
creatia cosmica, ci sa regasim starea care preceda cos-
mogonia, "haosul". Mi~carea gindirii e Insa aceea~i:
sanatatea ~i tineretea se obtin printr-o "lntoarcere la
origine" , fie "In toarcerea la ma trice" , fie in toarcerea
la Marele-Unu cosmic. E a~adar important sa con-
statam ca ~i In China se presupune ca boala ~i batrI-
netea pot fi vind'ecate prin ,Sntoarcerea la origine",
singurul mijloc pe care glndirea arhaica 11 credea
eficace pentru a anula efectele timpului. Caci, In de-
finitiv, e Intotdeauna yorba de abolirea timpului scurs,
de "revenirea In urma" ~i de relnceperea vietii cu suma
intacta a virtualitatiior sale.

Spre a te vindeca de efectele timpului ...


India este deosebit de interesanta In aceasta privinta ;
adt Yoga,clt ~i buddhismul au dezvoltat aici Intr-o
masura necunoscuta aiurea anumite practici psihofizio-
logice de "zntoarcere zn urma". Evident, ritualul nu
mai este subordonat unui scop terapeutic: nu se mai
practica regreSS/1S ad uterum In vederea vindecarii sau
a Intineririi, nici In vederea unei repetipi simbolice a
cosmogoniei, men ita sa vindece pacientul printr-o rei-
~mersiune in plenitudinea primordiala. Ath Yoga dt
~i buddhismul se situeaza pe un alt plan declt terapeu-

1 Cf. H. Maspero, op. cit., p. 207, n. 1.

80
ticile primitive. Telul lor ultim nu este sanatatea sau,
intinerirea, ci cootrolul spiritual ~i izbavirea. Aut Yoga
clt :?i buddhismul siot soteriologii, tehnici mistice. filo~
zofi~. ~i. fire~te. urmaresc alte teluri dedt vindedirile'
magIce.
Totu~i. nu putem sa nu observam ca aceste tehnici
mistice indiene infati~eaza analogii structurale cu tera-
peuticele arhaice. Filozofiile ~i tehnicile ascetice :?i con-
templative indiene urmaresc toate acela~ scop: sa vin-
dece omul de suferinta vietii In timp 1. Peotru gindirea
indiana, suferinta se intemeiaza ~i este propagata la
infinit in lume de karma, de temporalitate: e legea
karmei care impune nenumaratele transmigratiuni,
I aceasta ve~nid intoarcere la existenta ~i, a~adar, la su-
ferinta. A scapa de sub jugul legii karmice Inseamna a
te "vindeca". Buddha este "regele medicilor, mesajul
sau este proclamat 0 "medicina noua". Numai "arzind"
piria ~i ultimul germen al unei vieti viitoare, suprimam
definitiv ciclul karmic ~i ne eliberam de timp. Dar
unul din mijloacele de a "arde" reziduurile karmice 11
constituie tehnica "intoarcerii in urma", in vederea cu-
noa~terii propriilor sale existente aoterioare. E 0 teh-
nid panindiana. Ea este atestata in Y oga-sutra (III, 18),
e cunoscuta de toti inteleptii ~i contemplativii contem-
po rani ai lui Buddha ~i este practicata ~i recomandata
de Buddha insu:?i.
"T rebuie sa porne~ti de la 0 clip a precisa, cea mai
apropiata de clipa prezenta, ~i sa parcurgi timpul
de-a-ndaratelea (pratiloman, in raspar) ca sa ajungi
ad originem, dnd, izbucnind in lume, prima existenta
a declan:?at timpul, ~i sa dai de acea clipa paradox ala
dincolo de care timpul nu exista, pentru ca nimic nu
se manifestase. Sensul ~i rostul acestei tehnici nu e
greu de inteles: acela care 0 ia in ..susul timpului tre-
buie In mod necesar sa regaseasca punctul de pornire
care, in defihitiv, coincide cu cosmogonia. A-ti retrai

1 Cf. Mythl!S, Teves I!t mysteTI!S, p. SO ~i urm.

81

j
vietile trecute Inseamna totodata ,a Ie lrrtelege~i, pma
la linanumit punct, ,a-ti arde pacatele,adica suma
actelor savlr$ite sub imperiul ignorantei ~i acumulate
de Ia 0 'existenta la alta potrivit legii karmei. Dar mai
este ceva ~i mai important: ajungem la Inceputultimpu-
lui $i dam de ne-timp; de acel prezent ve$nic care a
precedat experienta temporala lntemeiatade prima
existenta omeneascadecazuta. Altfel zis, pomind de la
o clipa oarecare, a duratei temp orale, putem ajunge sa
epuizanzaceasta durata parcurgind-o de-a-ildaratelea
~i sa patrundem In cele din urma in ne-timp, ill ve$ni-
<eie,Dar aceasta Inseamna a transcende "conditia" ome-
neasca $i a redobindi starea necondition~lta care a pre-
cedat caderea in timp $i roata existentelor" 1.
Adt Hatha- Yoga elt $i unele $coli tan trice utilizeaza
metoda denumita "a merge Impotriva curemului" ujana
sadhana) sau procesul "regresiv" (ulta), spre aobtine
inversarea tuturor proceselor psihofiziologice. "Intoar-
'cerea", "regresiunea" se traduc, la acel care Ie reali-
zeaza,prin nimicirea cosmosului $i opereaza, prin ur-
mare, "ie$irea din timp", accesul la "nemurire". Dar, in
concepti a tantrica, nemurirea nu se poate obtine de-
elt oprind manifestarea, a$adar procesul de dezin~egrare ;
trebuie mers "impotriva curentului" (ujana sadhana) $i
regasitaunitatea primordiala, aceea care exista in iLLo
tempore, Inaintea creatiei 2. E yorba a$adar sa reali-
zam, In propria noastra fiinta, procesul de resorbtie
cosmica $i sa revenim la ,,,origine". Shivasamhita (I, 69
$i urm.) propune un exercitiu spiritual destul de sem-
nificativ: dupa ,ce a descris facerea universului de di-
tre Siva, textul descrie procesul invers de' resorbtie cos-
mica, a$a cum trebuie el trait, experimentat de catre
un Yoga. Acestavede cum elementul pamint devine
~,subtil" $i se diz61va In foc, focul in aer, aerul in eter

1 Ibid., pp. 51-52.


2 M. Eliade, Le Yoga, Immortalitl: et LibertI:, Paris, 1954,
p. 270 >i urm.

S2
etc., pina ce totul se resoarbe in Marele Brahman 1.
Yoginul asista la procesul invers al creafiei, el "revine
in urma", pin a la "origine". Acest exercitiu yoga poate
fi asemuit cu tehnica taoista care urmare~te "intoar-
cerea la ou" ~i la Marele-Unu primordial. ,
o mai spunem 0 data: nu intelegem sa punem pe
acela~i plan tehnicile mistice indo-chineze ~i terapeuti-
cile primitive. E yorba de fenomene culturale diferite.
Dar e semnificativ faptul sa constatam 0 anumita con-
tinuitate a comportarii omene~ti fata de timp de-a lun-
gul veacurilor ~i in multiple culturi. Aceasta compor-
tare se poate defini in felul urmator: spre a te vin-
deca de actiunea Timp~tlui trebuie sa te "intorci zna-
poi" ?i sa dai de "inceputul Lumii". Am vazut cii acestei
"intoarceri la origine" is-au atribuit diferite valori.
In culturile arhaice ~i paleoorien tale, reiterarea mitu-
lui cosmologic avea drept scop suprimarea timpului
scurS ~i reinceperea unei noi existente, cu foqele vitale
intacte. Pentru "misticii" chinezi ~i indieni, scopul nu
mai era de a reincepe 0 noua.existenta pe acest pa-
mint, ci de a "reveni inapoi" ~i de a reintegra Marele-
Unu primordial. Dar in aceste exemple ca ~i in toate
celelalte pe care Ie-am citat, elementul specific ~i de-
cisiv era intotdeauna ,,1ntoarcerea la origine".

A recupera trecutul
Am reamintit aceste citeva exemple spre a con.,.
frunta doua categorii de tehnici: 1 - psihanaliza~i
2 - metodele arhaice ~i orientale 'comportind dife-
rite procedee de ,,1ntoarcere la origine", ~i urmarind,
dealtminteri, scopuri multiple. Nu aveam intentia de
a discuta pe larg aceste procedee, ci de a arata, ca
intoarcerea existentiala Ia origine, de~i specificii men-

1 Ibid., p. 272.

83

""'=
"
talita~ii ai"haice, nu constituie 0 comportare proprie
acestei mentalita~i.Freud a elaborato 'tehnica ana-
loga, spre ;i-i lngaduiindividului modern sa retupe-
reze continutul anumitor experien~e;,originare". Am
vazut ca existamai multe posibilita~i de lnt-oarcere In
urma, darcele mai importante slnt: 1 - redobl'n-
direa prompta ~i directa a situa~iei ini~iale (fie haosul
sau starea precosmogonica, fie momentul crea~iei), ~i
2 - intoarcerea progresiva la"origine", parcurglnd
ae-a-ndaratelea timpul, pornind de Ia clipa prezenta
~i incheind cu "lnceputul absolut". In primulcaz, e
vorba de 0 suprimare. vertiginoasa,eventual instan-
tanee, a cosmosului (sau a fiin~ei omene~ti lntrUelt este
rezultatul unei anumite durate temporale) ~i revenirea
la situa~ia originara (la "haos" sau - la nivelul antro-
pologic ,- 1a "samln~a", la "embrion"). Este evident-a
asemanarea lntre structura acestei metode ~i aceea a
"Scenariiior mitice rituale de regresiurie rapida la "haos"
~i la reeditarea cosmogoniei.
In eel de al doilea caz, acela al lntoarcerii progre-
sive la origine, avem de-a face cu 0 rememorare me-
ticuloasa ~i exhaustiva a evenimentelor personale ~i isto-
rice. Desigur, ~i In cazul acesta scopul ultim e de a
"arde" aceste amintiri, de a Ie suprima lntrud'tva, re-
traindu-Ie ~i desprinzlndu-ne de ele. Dar nu mai e
yorba sa Ie ~tergem instantaneu spre a da d't mai re-
pede cu putin~a de clipa originara. Dimpotriva, impor-
Tant este sa ne rememoram chiar $i amanuntele cde mai
nelnsemnate ale existentei (prezente sau anterioare), caci
numai multumita acestei amintiri ajungem sa "ardem"
trecutul nostru, sa-1 dominam, sa-l lmpiedicam sa in-
tervina In prezent.
Se vede dar deosebirea Eata de primul tip, al ca-
rui modelconsta In suprimarea instantanee a lumii $i in
crearea ei din nou. Aici memoria joaca rolul capi-
tal. Ne eliberam de aqiunea timpuluiprin rememorare,
prin ana.mnesis. Esen~ialul este sa-~i aminte$ti toate
evenimentele al caror martor ai fost In durata tempo
84
rala. Aceasta tehnicae a$adar solidara cu concepti~
arhaica pe care am discutat-o indelung, anume, imp()r.:.
tanta cunoa$terii originei $i a istoriei, unui lucru spre
a-I putea. domina. Desigur, mersul regresiv in timp pre-
supune 0 experienta care depinde de memoria perso-
nala, pe dnd. cunoa$terea originii se reduce la sesizarea
uneiistorii primordiale exemplare, a unui mit. Struc-
turile sint insa asemanatoare: e yorba intotdeauna sa
ne amintim, "in amanunte $i foarte precis, ceea ee s-.a
petreeut la zneeputuri, $i de atunci incoace.
Atingem aici o problema capitala nu numai pentru
intelegerea mitului, dar mai ales pentru dezvoltarea
ulterioara a gindirii mitice. Cunoa$terea originii $i a
istoriei exemplare a lucrurilor confera un fel de sta-
pinire magica asupra acestora. Dar aceastacUIl,oa$~ere
deschide de asemeni calea speculatiilor sistematice cu
privire la originea $i la structurile lumii. Vom reveni
asupra acestei probleme. Trebuie totU$i sa precizam l~ca
de pe acum ca memoria e considerata drept cunoa$-
tere prin excelenta. Cel care e in stare sa-$i reamin-
teasea dispune de 0 foqa magico-.religioasa $i. mai pre-
tioasa decit acela care cunoate originea lucrurilor. In
India antica, de pilda, se face clar deosebirea dintre
cunoa$terea "obiectiva" a originii diferitelor realitati$i
cunoa$terea "subiectiva", bazata pe rememorarea un or
existente anterioare. "Cunoa$tem, o,visule, locul tau de
na$tere (janitram)" , exclama autorul unui mitdin
Athal'va Veda (VI, 46, 2). ,,$tim, 0, Agni, ca locul tau
de na$tere e triplu" (Ibid., XIII, X, 3, 21.). Multumita
acestei cunoa$teri a originii ("locul de na$tere"), omul
reU$e$te sa se apere impotriva visului $i e in stare sa
manipuleze focul fara vreun rise.
Dar cunoa$terea propriilor sale existente anterioare,
adica a "istoriei" sale personale, mai confera ceva in
plus; 0 $tiinta de tip soteriologic, precum $i stapinirea.
propriului sau destin. Cel care-$i aminte$te de "na$-
terile" (= originile) sale $i de vietile sale anterioare
(= durate constituite de 0 serie considerabtla de even i-
85
mente traite) reU$e$te sa se elibereze de conditionarile
karmice; cu alte cuvinte, devine stapinul destinului
sau. lata pentru ce "memoria absoluta", aceea a lui
Buddha, de pilda, echivaleaza cu atot$tiinta ~i ii con-
fera posesorului ei puteri de cosmocrat. Ananda ~i alti
discipoli ai lui Buddha i$i "aminteau de na~terile lor".
Vamadeva, autorul unui celebru imn rigvedic spunea
despre el insu~i: "Afllndu-ma in matrice, am cunoscut
toate na$terile zeilor" (Rig Veda, IV, 27, 1). Krisna, la
Tindul sau, "cunoa~te toate existentele" (Bhagavad Gitd,
IV, 5) 1. Cu totii - zei, Buddha, intelepti, yogini - se
rinduiesc printre cei care ~tiu.
Cunoa$terea vietilor anterioare nu reprezinta 0 teh-
nica exclusiv indiana. Ea este atestata $i la ~amani. Vom
vedea ca a jucat un rol important in speculatiile filo-
zofice grece~ti. Ceea ce trebuie insa sa subliniem pen-
tru . moment e faptul ca prestigiul exceptional al cu-
noa~terii "originilor" ~i al "istoriei" vechi (adica a vie-
tilor anterioare) deriva, in ultima instanta, din impor-
tanta acordata cunoa$terii miturilor "existentiale" ~i
"istorice",a miturilor relatind constituirea "conditiei"
omene~ti. Dupa cum am mai spus, aceasta "conditie" are
o "istorie": anumite evenimente decisive au loc in
cursul epocii mitice, ~i numai dupa aceea omul a devenit
ceea ce e azi. Dar aceasta istorie primordiala, dramatica
~i uneori tragica, trebuie nu numai sa fie cunoscuta,
ci mai trebuie $i necontenit rememorata. Vom vedea
mai departe consecintele acestei hotariri luate de omul
arhaic la un anumit moment al istoriei sale, de a re-
trai neincetat crizele ~i tragediile trecutului sau mitic.

1 Cf. M.ythes, reves et mysteres, p. 52.

86
Capitolul VI
MITOLOGIE,ONTOLOGIE, ISTORIE

Esentialul precede existenta


PENTRU HOMO RELlGIOSUS, ESENTIALUL PRE-
cede existenta. Acest lucru se adevere~te adt' pentru,
omul societatilor "primitive" ~i orientale, elt ~i pen-
tru evrei, cre$tini $i musulmani. Omul este a$a. cum
este azi pentru ca 0 serie de evenimente al;l avut loc
ab origine. Miturile povestesc aceste evenimente $i, f~-
dnd acest lucru,ii explica pentru ce $i cum el a fqst
a;stfel aldttuit. Pentru homo religiosus existenta reala,
autentica, 'incepe in clipa in care prime$te comunicarea
acestei istorii primordiale $i 1$i asuma consecintele ei.
E yorba tot de istoria divina, caci personajele sint fiin-'
tele supranaturale $i stdimo$ii mitici. Un exemplu:
omul e muritor pentru di un stramo$ mitic a pierdut in
chip stupid nemurirea, sau pentru ca 0 fiinta suprana-
turala a hotarlt sa i-o rapeasca, sau pentru ca, in urma
unui anumit eveniment mitic, el s-a vazut devenind
deopotriva sexuat $i muritor etc. Anumite mituri ex-
plica originea moqii printr-'un accident sau printr-o
inadvertenta : solullui Dumnezeu, un animal,uiia me-
sajul sau, lene~, ajunge prea di:ziu ete. E un fel pi-
.toresc de a explica absurditatea moqii. In acest caz
insa, ~i istoria ramine 0 "istorie divina", pentru ca
autorul mesajului e 0 fiintasupranaturala $i, la urma
urmelor, ar fi p'utut, daca ar fi vrut,anula eroarea
solului sau.

87

i
'~r -.

De~i e adevarat ca evenimentele esen~iale au avut loe


ab origine, aceste evenimente nu sint acelea~i in toate
religiile. "Esen~ialul" este, pentru iudeo-ere~tinism,drama
,din paradis, care a pus temeliile actualei "condi~ii" ome-
ne~ti. Pentru mesopotamieni, esen~ialul 11 eonstituie al-
dituirea lumii cu ajutorul trupului sfirtecat al mon-
strului marin Tiamat ~i crearea omului eu ajutorul sin-
gelui arhidemonului Kingu, amestecat cu pu~in pamlnt
(eu alte cuvinte, cu 0 substan~a derivata de-a dreptul din
trupul lui _Tiamat). Pentru australieni, "esen~ialul" se
reduce la 0 serie de aqiuni efectuate de fiin~ele supra-
naturale In "timpurile visului".
Nu e cu putin~a sa infa~i~m aici toate temele care
reprezinta - pentrudiferitele religii - "esen~ialul",
drama primordiala care I-a constituit pe om a~a cum
este el azi. Ajunge sa amintim tipurile cele mai impor-
tante. Astfel, ceea ce ne intereseaza mai iinii in stadiul
actual al eercetarii noastre e de a descoperi atitudinile
lui homo religiosus fa~a de acest "eseri?al" care-l pre-
cede. Presupunem a priorica au pututexista mai multe
atitudini, pentru ca, dupa cum am vazut, con~inutul
acestui "esen~ial" care s-a decis in timpurile mitice
difera de la 0 vi"ziune religioasa la aha.

Deus otiosus

Un mare numar de triburi primitive, mai ales cele


care s-au oprit la stadiul culesului ~i al vinarorii, cu-
nosc 0 fiin~a suprema; dar aceasta nu joaca aproape
nici un 1'01 in viara religioasa. Se ~tie dealtfel prea pu-
~in lucru despre ea, miturile sale SInt purin numeroase
~i, in genere, destul de simple. Se considera ca aceasta
fiin~a suprema a creat lumea ~i omul, dar ~i-a parasit
,destul de repedecreariile ~i s-a retras in cer. Uneori, ea
nici nu ~i-a terminai crea~ia ~i 0 alta fiin~a divina,
"fiul" acesteia sau imputernicitul ei, prime~te sarcina
:88
sa 0 duca la b.~n ~flr~it. Am diseutat intr-alta parte
A
transform area fllhte1 supreme liltr-un deus otiosus; ne
vom margini aiei la dteva exemple 1. La ba~tina~ii
selk'nam din Tara-de-Foc, zeul, care se nume~te "Lo-
cuitorul Cerului" sau "Cel-carele-este-in-Cer", e ve~nic,
atot~tiutor, atotputernic, dar creatia a fost desavir~ita
de stramo~ii mitici,creati~i ei de fiinta suprema in a-
inte de a se retrage dincolo de stele. Acest zeu tra-
ie~te departe de oameni ~i se dezintereseaza de trebu-
rile lumii. Nu are icoane, nici preotl. Nu i se adreseaza
rugaciuni dedt in caz de boala ("T u, Cel-de-slls, riu-mi
Iua copilul ; ednca prea mje") ~i i se aduc of ran de, in-
deosebi in timpul intemperiilor.
Indigenii yoruba de pe Coasta Sclavilor cred intr-un
zeu al cerului numit Olorum (in sens literal: "Pro-
prietarul Cerului") care, dupa 'ce a inceput facerea
lurnii, a lasat unui zeu inferior,' Obatala, sarcina s-o
desavir~easca ~i s-o guverneze. Cit despre el, s-a re-
tras ,definitiv din treburile paminte~ti $i omene$ti ~i
nu exista nici temple, nici statui, nici preoti ai aeestui
zeu suprem, devenit deus otiosus. EI este totu~i invocat
in ultima instanta in vremuri de calamitati.
Retras in Cer, Ndyambi, zeul suprem al indigenilor
herero, a lasat omenirea pe seama unor divinitati in-
ferioare. "Pentru ce i-am aduce noi jertfe? explica un
indigen. Nu avem a ne teme de el eaci, spre deosebire
de mortii no~ri, nu ne face nici un rau." 2 Fiinta su-
prema a tribului tumbuka e prea mare "ca sa se in-
tereseze de treburile obi~nuite' ale oamenilor". Dzingbe
(" Tatal Universal") al populatiei ewe nu e invocat dedt
in timp de seeeta: ,,0, cerule, caru~a ii datoram mul-
turnirile noastre, mate e seceta; fa sa ploua, ca pa-
mintul sa se racoreasea ~i sa propa~easea clmpiile!" 3
Indepanarea ~i lipsa de interes a fiintei supreme sint

1 Cf. Traite d'Histoir~ d~s Religions, p. 53 ~i urm.


2 Traite, p. 55.
3 Idem.

81J

l_ j
admirabil exprimate iritr-o zicala a locuitorilor gynama
din Africa Orientala,.care zugra ve~te astfel pe zeul
lor: "Mulugu (Dumnezeu) este sus, umbrele moqilor
mei sint jos!" Indigenii .bantu spun: "Dupa ce I-a
creat pe om, Dumhezeu nu' se mai ginde~te deloc la
el". Iar afric;mii cunoscu~i sub numele de negrillos re-
peta: "Dumnezeus-a indepanat de noi !" 1.
Dupa cumse vede din. aceste clteva exemple, fiin~,:i.
suprema pare; sa-~i fi pierdut actualitatea religioasa;
ea lipse~te din cult, iar miturile arata ca s-a retras de-
pane de oameni, ca a devenit un deus otiosus. F,eno-
menul se veri fica dealtfel in religiile m;J.i complexe ale
Orientului antic ~i ale lumii indo-mediteraneene: zeu-
lui ceresccreator, atot~tiutor ~i atotputernic' i se sub-
stituie un zeu fecunda,tor, sfetnic al Marii Zei~e, in-
trupare a fonelor generatoare ale universului 2.
!n anumite privin~e se poate spune ca deus otiosus
e primul exemplu al "moqii lui Dumnezeu" frenetic
proclamata. de Nietzsche. Un zeu creator care se in-
departeaza de cult sfiqe~te prin a fi dat uirarii. Ui-
tarea lui Dumnezeu, ca ~i transcenden~a lui absohita,
este 0 expresie plastic a a inactualita~ii sale religioase
sau a "mor~ii sale", ceea ce e tot acela~i lucru. Dispa-
ri~ia fiin~ei supreme nu s-a' tradus printr-o saracire 'a
vie~ii religioase. Dimpotriva, s-ar putea spune ca adeva-
ratele "religii" apar dupa dispari~ia ei:, ..miturile cele
mai bogate ~i mai dramatice, ritualurile .cele mai extra-
vagante, zeii~i zei~ele d~ t~~te felurile, stramo~ii, ma~-
tile ~i societa~ile secrete,templele, ierarhiile sacerdotale
etc. - toate acestea Ie iritilnim in culturile care au de-
pa~it.stadiul culesului ~ial vinatului marunt ~i in care
fiin~a suprema e fie absenta (uitata ?), fie contopita cu
alte figuri divine, in a~a masura inclt nu mai e cu
putin~a s-o recunoa~tem.

1 Ibid., pp. 55-56.


2 Ibid., p. 68 ~i urm.

90
Eclipsa lui Dumnezeu" despre care vorbe~te Martin
Bubel', indepartarea ~i tacerea lui Dumnezeu care-i ob-
sedeaza pe anumiti teologi contemporani nu sint feno-
mene moderne. "Transcendenta" fiintei supreme a ser-
vit intotdeauna drept scuza indiferentei omului fata de
dinsa. Chiar cind i~i mai aminte~te de el, faptul ca
Dumnezeu e atZt de depa'rte, justifica tot felul de ne-
glijenre, daca nu chiar indiferenta totala. Indigeniifang
din Africa Ecuatoriala 0 spun cu simplitate, dar cu
mult curaj :
Dumnezeu (Nzame) este sus, omul )os.
Dumnezeu e Dumnezeu, offiul om, ,
Fieeare la el, fieeare in easa lui 1.

Aeesta era dealtminteri punctul de vedere al lui


Giordano Bruno: Dumnezeu "come assoluto, non ha che
far con noire (Spaccio della bestia trion/ante). 2
E totu~i cazulsa facem 0 observatie : se intimpla ca
oamenii sa~~i aduca aminte de fiinta suprema uitata sau
neglijata, indeosebi in cazul unei amenintari venind de
sus, din ceruri (seceta, molima, etc.). Sa ne referim la
ede dteva exemple citate mai sus. In genere,
nu se face apel la aceasta divinitate uitata decit in
ultima instanta, dupa ce toate demersurile facute, pe
llnga alte figuri divine au dat gre~. Zeul supreri1' al
ba~tina~ilor oraon se nume~te Dharmesh. In caz de
criza,i se jertfe~te un coco~ alb ~i se striga: "Am In-
cereat totul, dar te mai avem pe tine care sa ne vii
Intr-ajutor ... 0, Dumnezeule! Tu e~ti Creatorul nos-
tru. Fie-ti mila de noi" 3. A~ijderea iudeii se indepartau
de J ahve ~i se apropiau de Baali ~i de Astartee ori de
dte ori istoria le-o ingaduia, ori de cite ori strabateau
o epoca de pace ~i de prosperitate- economica relativa,
1 Traite, p. 56.
2 ea (fiinta) absoluta, nu are niei 0 legatura eU noi (Dis-
trugerea fiarei triumfatoare). (it, n. r.)
3 J. G. Frazer, The Worship of Nature, Londra, 1926, p. 631.

91
dar catastrofele istoriceii aduceau cu foqa. Indarat
la Dumnezeu. "Insa dnd austrigat ei catre Domnul ~i
au zis: Am pacatuit parasind pe Domnul ~i: apudn-
du-ne sa slujim Baalilor ~i' Astarteelor; acum Insaiz-
bave~te-ne din miinile vrajma~ilorno~tri ~i-~i yom sluji
~ie".(I, Samuel; XII, 10.)
Chiar ~i dnd clivinitatea suprema dispare cudesa-
vlr~ire din cult ~i e" uitata" , amin tirea ei supra vie-
~uie~te, camuflata, degradata in miturile ~i povestirile
despre "paradisul" primordial, in ini~ierile ~i In nara~iu-
nile ~amanilor ~i ale medecine-men-ilor, in simbolismul
religios (simbolurile ~entrului lumii, ale. zborului magic
~i ale Inaltarii, simbolurile cere~ti ~i ale luminii etc.) ~i
in unele tipuride mituri cosmogoriice. Ar fi multe de
spus cu privire la problema uitarii unei fiin~esupr~me
la nivelul "con~tient" al vie~ii religioase colective ~i a
supravie~uirii sale larvare la nivelul "incon~tientului",
sau .la nivelul simbolului, sau, in sflr~it, in experien~ele
ex:tinice ale dtorva privilegia~i. Dar discu~ia acestei pro-
bleme ne-ar indepartaprea mult de subiectul nostru.
Yom spune numai ca supravie~uirea unei fiin~e supreme
in simbolurile sau in experien~eleextatice individuale
nu e .lipsita de consecin~e' pentru istoria religioasa a ome-
nirii arhaice. E de. ajuns uneori oasemenea experierita
sau 0 meditatie prelungita asupra uI),uia 'din simbolurile
cere~tipentru ca 0 puternica personalitate religioasa sa
redescopere fiinta suprema. In anumite cazuri, mul~u-
mita unor asemenea exp'erien~e sau refleqii, comuni-
tatea intreaga i~i innoie~te in mod radical via~a reli-
gioasa.
Pe scurt, pentru toateaceste cuhuri primi~ive care au
cunoscut 0 fiin~a suprema, dar au uitat-.o mai mult
sau mai pu~i)1, "ese)1~ialul" consta in. aceste demente
caracteristice:1- Dumnezeu a 'creat lumea ~i omul,
apoi s-a retras in cer ; 2 - aceasta indepartare a fost
uneori insotita de 0 intrerupere a corminica~iilor intre
cer ~i pamlnt sau de 0 foarte mare Indepartare' a .ce-
rului; in anumite mituri, proximitatea ini~iala a ce-

92
rului $1prezenta lui Dumneieu pe pamlnt constituie un
sindrom paradiziac (caruia trebuie ~a-i adaugam nemu-
rirea originara a Qmului, raporturile sale amica1ecu
animalele $i inexistenra neyoii de a munci) ; 3 - 10cu1
acestui deus otiosus mai mult saumai putin ulta.t- a
fost luat de diferite divinitati care au.ln comun faptu1
ca slnt mai aproape de om $i-1 ajuta sau 11 persecuta
intr-un chip mai direct $i mai continuu.
E cazul sa observam di omul so<:ietatilor arhaice,
indeob$te foarte atent sa nu uite faptele fiintelor supra-
naturale despre care-I yorbesc miturile sale, a uitat de
dumnezeul creator devenit deus otiosus. Creatorul nu
supravietuie$te In cult dedtatunci dnd se infati$eaza
sub chipul unui demiurg sau al unei fiinte supranatu-
rale care a modelat peisajul familiar ("lumea") ; acesta
e cazulln Australia. Cuprilejul ceremoniilor de innoire .
a lumii, aceasta fiinta supranaturala este, in chip ritual,
facuta sa fie prezenta. Motivul nu e greu de inteles:
aici "creatorul" este toto data autorul hranei. EI nu. a
creat numai lumea $i stramo$ii ; ci a mai produs $i ani-
malele $i plantele care Ie ingaduie oamenilor sa tra-
iasca 1,

Divinitatea asasinata
Alatm'i de zeii supremi $i creatori care devin dii otios;
~i se eclipseaza, istoria religiilor cunoa$te zei care dis-
par de pe suprafata pamintului, dar dispar pentruca
au fost uci$i de oameni (mai precis, de stramo$ii mitici).
Spre deosebire de "moartea" zeului devenit deus otio-
sus care nu lasa dedt un gol repede implinit de' alt-
minteri. de alte figuri religioase, moartea violenta a
acestor divinitati e creatoare. Ceva foarte important
pentru existent~ omului apare in urma mortii lor. Mai

1 VOID adauga totu~i ca Australia cunoa~te ~i ea dii otiosi;


d. Traite, p. 50

93
mult inca: aceasta creatie se imparta~e~te din sub-
stanta divinitatii asasinate ~i, prin urmare, ii prelun-
ge~te intr-un fel existenta. Asasinata in illo tempore,
divinitatea supravietuie~te, In, riturile prin care omorul,
este in chip periodic reactualizat; in alte cazuri, ea.
supravietuie~te mai ales in formele vii (animale, plante)
care s-au ivit din trupul ei.
Divinitatea asasinata nu e niciodata uitata, de~i se
pot uita unele amanunte ale mitlilui ei. Ea poate cu
adt mai putin fi uitata cu dt, mai ales dupa moane,
devine indispensabila oamenilor. Vom vedea mai de-
parte ca in nenumarate cazuri e prezenta-in insu~i trupul
omului, mai ales prin alimentele pe care acesta le con-
suma.Mai mult'inca: moartea divinitatii transforma in
mod radical felul de a fi al omului; In anumite mito-
logii, omul devine ~i el muritor ~i sexual. In altele,
asasinatul inspira scenariul unui ritual de initiere, adica
ceremonia care transforma omul "natural" (copilul)
in om cultural. '
Morfologia acestor divinitati e extrem de bogata, iar
miturile lor slnt numeroase. Exista totu~i dteva trasa-
turi comune care sint esentiale: aceste divinitati nu
sint cosmogonice; ele au aparut pe pamint dupa fa-
cere ~i n-au ram as multa vreme acolo; asasinate de
catre oameni, de nu s-au razbunat ~i nici macar nu
Ie-au punat pica asasinilor; dimpotriva, Ie-au aratat
cum ,sa traga foloase de pe urma mortii lor. Existenta
acestor divinitati e deopotriva misterioasa ~i dramatica.
De cele mai multe ori nu se cunoa~te originea lor: se
~tie . numai ca ele au venit pe pamint ca sa fie de
folos oamenilor ~i ca eficacitatea lor principala deriva
de-a dreptul din moartea .lor violenta. Se poate spune
de asemeni ca aceste divinitati siut primele a carol'
istorie anticipeaza istoria oamenilor: pe de 0 pane,
existenta lor e marginita in timp ; pe de alta, moartea
lor tragica e constitutiva in ceea ce prive~te conditia
umana ..

94
In fazaactuala a' cercetar~lor, e greu de precizat in
ce stadiu cultural s'-a afirmatclt claritate acest tip de
divinitate. Dupa cum' a aratat Jensen,~i 'dupa 'cum
yom ved'eafoarte cUrlnd, exemplelei cele mai specifice
se intllriesc la paleocultivatori,adica la cultivatorii
de tuberculi. Dar acest tip de divinitate e atestat ~i
in Australia ~i, pare-se, foarte arareo'ri'la yinatorii afri-
cani. lata un mit australian;' un 'uria~ antropomorf,
Lumaluma, care era inacela~i timp 0 balena, a sosit
de pe coasta ~i, l:ndreptl:ndu-se l:nspre apus, a. mine at toti
oarnenii pe care i-a l:ntllnit l:n drum. Supravietuitorii se
intrebaude ce numarul lor .scade. S-au apucat sa stea
la pinda ~i'au descop,eriJ balena pe plaja, cu burta plina.
Sunl:nd alanna, ei s-au adunat ~i, in dimineata urma-
toare, au atacat balena cu lancile. I-au deschis burta
~i au scos din ea scheletele. Balena Ie-a spus atunci;<

"Nu ma ucideti, ~i inainte de a muri am sa va arat


wate ritualurile de initiere pe care Ie cunosc". Balena
a executat ritualul ma'raiin, aratindu-Ie oamenilor cum
trebuie 'sa danseze, precum ~i tot restul. "Noi facem
cmare Iucru, Ie spuse ea, iar voi faceti cut are lucru;
toate acestea vi Ie dau ~i toate acestea vi Ie arat." Dupa
ce i-a invatat ritualul ma'raiin, balena Ie-a mai dez-
valuit~i altele. In celedin urma, ea s-a retras in mare
~i Ie-a spus ; "Nu ma mai numiti Lumaluma, imi schimb
numele. 0 sa'ma numitinauwulnauwul, cac! acum tra-
iesc In apa sarata" 1.
Uria~ul al1troppmorf-balena inghitea oamenii spre a-i
initia. Oamenii nu ~tiau acest Iucru, si' I-au ucis, ,dar
l:nainte de a "muri" (adid inainte de a se transforma
definitiv intr-o balena), Lumaluma Ie-a revelat riturile

1 Ronald M. Berndt, Djangga'lOul. 'An Aboriginal Cult of


Nort-Eastern Arnhan Land, New, York, 1953,' pp. 139-141. CE.
~i mitul pitonului Lu'ningu care-i inghi~ea pe baie~ii tineri ~H
restituia morti, in Naissanas mystiques, p. 106. Oamenii il uci-
sera, dar dupa aceea' ii inal~ara un monument care-I reprezinta:
doi stilpi rituali, care. joaca un rol in -ceremonialul secret Kunapipi.

95
de initiere. Jar aceste rituri simbolizeaza mai mult sau
mai putin explicit 0 moarte urmata de 0 tnviere.
I'n tribul australian karadjeri; cei doi frati Bagad-
jimbiri au avut. 0 soarta similara. In "timpurile vi-
sului" ei s-au ivit din pamtnt sub forma dinilor sal-
batici denumiti dingo, dar au devenit mai apoi doi
oameni uria~i. Ei au modificat peisajul ~i i-au civilizat
pe membrii tribului karadjeri, reveltndu-Ie, intre altele,
ritualurile de initiere. Dar un om (anume, un stra-
mo~ mitic) i-a ucis cu lance a lui. Inviati de laptele ma-
mei lor, cei doi Bagadjimbiri 's-au transform at tn ~erpi
de apa, in timp ce spiritele lor se inaltau spre cer ~i
deveneau ceea ce europenii numesc norii lui Magellan.
De atunci incoace, ace~ti karadjeri se comporcii intoc-
mai ca cei doi frati mitici ~i imita cu minutiozitate tot
ce revelasera stramo~ilor lor ~i, in primul rind, cere-
moniile de initiere. 1
Exemplul african care urmeaza e acela al unei so-
cietati secrete a triburilor mandja ~i banda, dar avem
motive sa presupunem ca acela~i scenariu se intilne~te
~i la niveluri culturale mai arhaice. Societatea se nu-
me~te Ngakola, ~i ritualurile de initiere reactualizeaza
urmatorul mit: 0 faptura fabuloasa, Ngakola, traia pe
vremuri pe pamint. Trupul sau era foarte negru ~i aco-
perit cu par lung. Nimeni nu ~tia de unde vine, dar ea
traia in salbaticie. Ayea puterea sa omoare oamenii ~i
sa-i invie. Li s-a adresat oamenilor: "Trimiteti-mi oa-
meni ; am sa-i maninc ~i apoi am sa-i vomit innoiti !"
Sfatul sau a fost urmat, dar dat fiind ca Ngakola n-a
restituit dedt jumatate din numarul acelora pe care-i
inghitise, oamenii au hotarlt s-o ucida: .i-au dat sa
"manince cantitati mari de manioc in care bagasera
pietre, astfel di au reu~it sa miqoreze puterile monstru-
lui ~i I-au ucis cu cutitele ~i cu lancile". Acest mit fun-
damenteaza ~i justifica ritualurile societatii secrete. 0

1 R. Piddington, citat in' Mythes, reves et 1nj'steres, p. 257 ~i


urm.

96
piatra plata ~i sacra joaca un rol important In cere~
moniile de initiere. Potrivit traditiei, aceasta piatra
sacra a fost scoasa din burta lui Ngakola. Neofitul este
introdus l'ntr-o coliba care simbolizeaza trupul monstru,.
lui. Acolo aude voce a lugubra a lui Ngakola, acolo e
biciuit ~i supus caznelor; caci i se spune "ca a intrat
acum l'n burta lui Ngakola" ~i e pe cale de a fi digerat.
Ceilalti initiati dnta l'n cor; "Ngakola, ia-ne marun-
taiele la toti ! N gakola, ia-ne ficatii la toti !" Dupa ce
neofitul a l'nfruntat alte l'ncercari, maestrul initiator
anunta l'n cele din urma ca Ngakola, care-l mlncase pe
neofit, I-a vomitat. 1
Dupa cum am spus, acest mit ~i acest ritual seamana'
cu alte initieri africane de tip arhaic. lntr-adevar, ri-
turile africane de' pubertate comportrnd circumcizia pot
fi reduse la urmatoarele elemente ; mae~trii initiatori rn-
trupeaza fiarele divine ~i "ucid" pe novici circumcizln-
du-i ; acest omor de initiere se rntemeiaza pe un mit In
care intervine un animal primordial, care ucidea oame-
nii ca sa-i rnvie "schimbati" ; l'n cele din urma, ani-
malul avea sa fie el rnsu~i ucis ~i acest eveniment mitic
e l'n mod ritual reiterat prin circumcizia novicilor;
"ucis" de fiara (reprezentata de maestrul initiator), no-
vicele rnvie mai apoi l'mbradndu-i pielea 2.
Putem reconstitui l'n felul urmator tema mitico-ri-
tuala: ,,1 - 0 fiinta supranaturala ucide oamenii (ca
sa-i initieze) ; 2 - nel'ntelegl'nd sensul acestei morti eu
caracter de initiere, oamenii se razbuna ucigind-o ; mai
apoi rnsa ei rntemeiaza ni~te ceremonii secrete in lega-
tura cu drama primordiala; 3 - fiinta supranaturala
e prezenta la aceste ceremonii printr-o imagine' sau' un
obiect sacru, socotite a reprezenta t'rupul sau vocea ei" 3.

1 E. Andersen, citat In Mythes, re'Ves et mysteres; p. 273 ~l urm.


2 Cf. Naissarices mystiques, p. 60.
S Ibid., p. 106, n. 26.

91'
Hainuwele ~i dema
Miturile din aceasta categorie se caracterizeaza prin
faptul ca asasinatul primordial al unei fiinte supra-
naturale a dat loc unor ritualuri de initiere, multumita
carora oamenii ajung la 0 existenta superioara. E de
;;Lsemeni vrednic de remarcat ea acest asasinat nu e
considerat drept 0 erima; altminteri el n-ar fi fost
reactualizat periodic in ritualuri. Aceasta reiese ~i mai
clar din studiul complexului mitico-ritual specific paleo-
cultivatorilor. Ad. E. Jensen a aratat ca viata religioasa
a cultivatorilor de tuberculi din zonele tropicale se con-
centreaza in jurul divinitatilor pe care el Ie nume$te
divinitati de tipul dema, cuvintul de dema fiind im-
prumutat de la ba$tina-$ii marind-anim din Noua Gui-
nee. Populatia marind-anim desemneaza prin cuvintul
acesta creatorii divini $i fiintele primordiale care existau
in timpurile mitiee. A$a-zi$ii dema sint descri$i cind
sub forma umana, dnd sub aceea a unor animale sau
plante. Mitul central poveste$te uciderea divinitatii
dema de catre ahi dema 1. Cel mai vestit dintre toate
miturile e acela al tinerei fete Hainuwele, mit cules $i
inregistrat de Jensen la. Seram, una din insulele arhi-
pelagului Noua Guinee. Iata-l pe scurt :
In'timpurile mitice, un om cu numele de Ameta, a In-
tllnit, pe dnd era la vinatoare, un mistret. Incercind
sa scape, porcul se ineca intr-un lac. Pe unul din coltii
sai Ameta gasi 0 nuca de cocos. In noaptea aceea visa
despre nuca $i primi porunca s-o sadeasca, ceea ce $i
facu a doua zi. In trei zile creseu un cocotier, $i dupa
alte trei zile inflori. Ameta se sui in el ca sa taie flori
$isa pregateasca 0 bautura. Se taie insa. la deget iar
singele pica pe floare. Noua zile dupa aceea descoperi
ca pe floare se gasea Un copil, $i anume 0 fata. Ameta

1 Ad. E. Jensen, Mythes et wltes chez les peuples primitifs, tra-


ducere In limb a franceza de M. Metzger ~i J. GoffInet, Paris: 1954,
p. le8.

~8
Iua fata ~i 0 Inveli In frunzede cocotier. Peste trei zile
fetita deveni fata de maritat ~i Ameta 0 numi Haic.
nuwele ("ramma de cocotier"). In timpul marii sar-
batori Maro, Hainuwele se instaia In eentrul pietii,
unde se dansa, ~i timp de noua nopti de-a rindul Im-
parti daruri dansatorilor. Dar a noua zi oamenii sa-
para 0 groapa In mijlocul pietii ~i In timpul dansului 0
aruneara Intr-lnsa pe Hainuwele. Groapa fu acoperita
~i oamenii dansara pe ea.
A doua zi, vazlnd ea Hainuwele nu se Intoarce aeasa,
Ameta ghiei ea fusese asasinata. Deseoperi trupul, il
dezgropa ~i-l taie In bucatele pe care, eu exceptia bra-
telor, Ie Ingropa In diferite locuri. Bueatelele astfel In-
gropate dadura na~tere unor plante neeunoscute pina
atunci, mai ales unor tubereuli, care de atunci Incoaee
constituie prineipala hrana a oamenilor. Bratele lui
Hainuwele, Ameta Ie duse unei alte divinitati dema,
anume Satene. Pe un teren de dans Satene trasa 0 spi-
rala eu noua spire ~i se a~eza In eentrul ei. Cu bratele
lui Hainuwele construi 0 poarta ~i-i aduna aeolo pe
dansatori. "De vreme ce ati ucis-o pe Hainuwele, Ie
spuse Satene, nu mai vreau sa traiesc aiei. Voi pleea
ehiar azi. Dar acum trebuie sa veniti spre mine trednd
pe sub aceasta poarta." Cei care au reu~it sa treaca
au ramas oameni. Ceilalti fura preschimbati In animale
(porci, pasari, pe~ti) sau In spirite. Satene anunta ca
dupa ee va pleea, oamenii n-aveau s-o mai Intllnea,sea
dedt dupa moarte, ~i dispa'ru de pe suprafata pamln-
wlui 1.
Ad. E. Jensen a aratat importanta aeestui mit pentru
Intelegerea religiei ~i a imaginii ee ~i-o fae despre lume
paleocultivatorii. Omorul unei divinitati-dema de ea-

1 Ad. E. Jensen, Das religiose W'eltbild eiller friihell Kultur, Stutt-


gart, 1948, pp. 35-38; d. ~i Joseph Campbell, The Masks of
God: Primitive Mythology, New York, 1959, pp. 173-176,
Cu privire la difuzarea acestui motiv mitic, d. Gudmund Hatt,
The Com Mother in America and Indonesia, in Anthropos, XL VI
1951, pp. 853-914. Obieqiunile lui Hermann Baumann (d.

99

J
tre alti dema, stramo~i ai omenirii actuale, pune capat
unei epoci (care nu poate fi consider,ata "paradiziaca")
~i inaugureaza epoca in care traim azi. Divinitatile dema
au devenit oameni, adidi fiinte sexuate ~i muritoare.
Clt despre divinitatea-dema asasinata, ea dainuie~te atlt
in propriile ei "creatii" (plante alimentare, animale etc.),
clt ~i in coliba mortilor in care se transforma, sau in
"modul de a fi al monii"., mod pe care I-a intemeiat
prin propria ei moarte. S-ar putea spune ca divinita-
tea dema i~i "camufleaza" existenta sub diferitele moda-
litati de a exista pe .care le-a inaugurat prin moartea
ei violenta: regatul subpamintean al rnortilor, plantele
~i animalele ie~ite din trupul ei sflrtecat, sexualitatea,
noul mod de existenta pe pamint (adidi de a fi muri-
tor). Moartea violenta a divinitatii dema nu este nu-
mai 0 moarte "creatoare", ea este deopotriva un mij-
loc de a fi necontenit prezenta in viata oamenilor, ~i
chiar in moartea lor. Caci, hranindu-se cu plan te ~i
cu animale ie~ite din propriul ei trup, oamenii se hra-
nesc, in rea Iitate, din substanta insa~i a divinitatii denia.
Hainuwele, de pilda, supravietuie~te in nuca de cocos,
in tuberculii ~i in porcii pe care, oamenii ii maninca.
Dar dupa cum bine a aratat Jensen 1, injunghierea por-
cului nu e declt 0 "reprezentare" a omorului lui Hai-
nuwele. Iar repetarea injunghierii n-are alt inteles de-
clt de a aminti exemplarul act divin care a dat na~tere
la tot ce exista azi pe pamin t.
Pentru paleocultivatori, "esentialul"e a~adar con-
centrat in acest omar primordial. ~i de vreme ce, 1a
drept vorbind, viata religioasa consta in rememorarea
acestui act, pacatul cel mai gray este "uitarea" unui

Das doppe/u: Gf:schlf:cht, Berlin, 1955) au fost discutate de Ad.


E. Jensen In articolul sau Da Aufgang df:s Bodmbaus in myt-
hologischf:r Sicht, In Paidf:uma, VI,. 1956, pp. 169-180. A se
vedea ~i Carl A. Schmidz, Dif: Problematik da Mythologf:mf:
"Hainuwdf:" und Prometheus), In Anthropos, LV, 1960, pp.216-
238.
1 Cf. Mythes f:t culu:s chf:Z b pf:upb primitifs, p. 189 ~i urm.
100
episod oarecare al dramei divine primordiale. Diferitele
mOillente ale vietii religioase amintesc necontenit de eve-
nimentul care a avut loc in illo tempore ~i, In conse-
cinta, Ii ajuta pe oameni sa pastreze con~tiinta originii
divine a huuii actuale. Dupa cum scrie Jensen 1, cere-
moniile de pubertate amintesc faptul ca, pentru oameni,
capacitatea de a procrea deriva din primul omor mitic
~i pun totodata In lumina faptul ca moartea nu 'poate
fi despaqita de procreatie. Ceremoniile funerare care
se refera la calatoria mortului spre Imparatia mortilor
amintesc ca aceasta calatorie nu e dedt 0 repetare a
celei dintIi, efectuate de divinitatea dema. Dar elemen-
tul esential 11 constituie reiterarea uciderii divinitatii-
dema. fert/ele omene}ti sau jert/ele de animale nu sint
dedt evocari solemne ale asasinatului primordial. lar
canibalismul se explica prin aceea~i idee care este sub-
Inteleasa In consumarea tuberculilor, anume ideea ca,
Intr-un fel sau Intr-altul, mincam Intotdeauna divini-
tatea.
Ceremoniile religioase sInt, prin urmare, sarbatori
comemorative. "A ~ti" Inseamna a Invata mitul cen-
tral (asasinatul divinitatii ~i urmarile sale) ~i a te stradui
sa nu-l mai uiti. Adevaratul sacrilegiu consta In uitarea
actului divino "Gre~eala", "pacatul", "sacrilegiul" COrlsta
In "a nu-ti fi amintit" ca forma actuala a existentei
omene~ti e rezultatul unei aqiuni divine. De pilda,la
aborigenii wemale, luna e 0 divinitate-dema; se presu"
pune ca ea are menstruatia dnd e noua ~i ramine in-
vizibila timp de trei nopti. lata motivul pentru care
pe timpul menstruatiei femeilesint izolate In ni~te co-
libe speciale. Orice infraqiune laaceasta interdiqie
atrage dupa sine 0 ceremonie de ispa~ire. Femeia aduce
un animal la casa cultuala unde se afla barbatiiin-
fluenti, se recunoa~te vinovata ~i pleaca. Barbatii jert-
fesc animalul, 11 frig ~i-l maninca. Acest rit al uciderii
este 0 comemorare a primei jertfe singeroase, adica a
1 Ibid.

101
'.;..;.r--~----------------------------------------

asasinatului primordial. "Sacrilegiul de a fi uitat este


logic sa fie ispa~it aducindu-ti aminte cu 0 deosebita
intensitate.$i prin, lnsu~i sensul ei originar jertfa sln-
geroasa este 0 rememorare de acest gen, deosebit de
intensa" 1.

Nu "ontologie", ci "istorie"
In ceeace prive~te structura lor, toate aceste mituri
slnt mituri de origine. Ele ne reveleaza originea "con-
ditiei" actuale a omului, a plantelor hranitoare ~i a ani-
malelor, a mortii, a insti tutiilor religioase (initieri de
pubertate, societati secrete, jertfe sl:ngeroase etc.), pre-
cum ~i a regulilor de comportare omene~ti. Pentru toate
aceste religii "esentialul" n-a fost hotarlt odata cu fa-
cerea lumii, ci dupa aceasta, la un anumit moment al
epocii mitice. E yorba tot despre un timp mitic, dar
numai de "primul", cel care po ate fi numit timpul
"cosmogonic". "Esentialul" nu mai e solidar cu 0 on-
tologie (l:n ce fel lumea - realul - a ajuns sa fie),
ci cu 0 istorie. Istorie deopotriva divina ~i umana, dat
fiind ca este rezultatul unei drame jucate de stramo~ii
oamenilor ~i de catre fiinte supranaturale de un alt
tip dedt zeii creatori, atotputernici ~i nemuritori. Aceste
fiinte divine slnt susceptibile de a-~i schimba modul de
a fi: lntr-adevar, ele "mor" ~i se transforma l:n alt-
ceva, dar aceasta "moarte" nu e 0 nimicire, ele nu
pier definitiv, ci supravietuiesc In creatiile lor. Mai
mult: moartea, uciderea lor de catre stramo~ii mitici,
n-a modificat numai modullor de a exista. ci si pe acela
al oamenilor. De laasasinatul primordial inco-ace, s-a
creat 0 legatura indisolubila l:ntre divinitatile de tipul
dema si oameni. Exista l:ntre ei un fel de "comuniune" :
omul se hrane~te din divinitate ~i, murind, ajunge llnga
aceasta l:n l:mparatia moqilor.

1 Ibid., p. 225.

102
~cestea slnt primele mituri patetice ~i tragice. In
culturi1e ulterioare - aceea numita "cultura staplni-
lor" ~i, mai tlrziu, culturile urbane ale Orientului Apro-
piat antic - se vor dezvolta alte mitologii patetice ~i
violente. Nu intra lnsa In vederile acestei modeste lu-
crari sa Ie examineze pe toate. Vom aminti totu~i ca
fiinta suprema cereasca ~i creatoare nu-~i redoblnde~te
activitatea religioasa dedt In anumite culturi pastorale
(mai ales la turco-mongoli) ~i In monoteismul lui Moise,
In reforma lui Zaratustra ~i In Islam. Chiar ~i atunci
dnd nu a fost dat uitarii, nurnele acestei fiinte supreme
- Anu a1 mesopotamieni1or, EI al canaaneeni1or, Dyaus
al indienilor vedici, Uranos al grecilor - aceasta nu
mai joaca un ro1 important In viata religioasa ~i este
slab reprezentata In mitologie (uneori lipse~te cu de-
savlqire; de pi1da, Dyaus). "Pasivitatea" ~i otiozi-
tatea lui Uranos este plastic exprimata prin castrarea
lui: a devenit "neputincios" ~i incapabil sa ihtervina
In 1urne. In India vedica, Varuna a luat locullui Dyaus,
dar la rlndul lui da lntlietate unui zeu tlhar ~i raz-
boinic, cu nurnele de Indra, mai lnainte de-a disparea
Cll totulln fata lui Visnu ~i a lui Siv<1.. E1 al canaaneehilor
Ii cedeaza locul lntli 1ui Baal, lntocmai cum Anu il
cedeaza lui Marduk. Cu exceptia lui Marduk, toti ace~ti
zei suprerni nu mai slnt "creatori" In sensul propriu
al cuvlntului. Ei n-au creat lumea, au organizat-o nu-
mai ~i ~i-au asumat raspunderea de a mentine ordinea
~i fertilitatea ei. Mai presus de orice, e{ slnt fecun-
datori, ca de pllda Zeus sau 'Baal care, prin hierogamiile
lor cu zeite ale pamlntului, asigura fertilitatea dmpu1ui
~i be1~ugu1 recoltelor 1. Marduk Insu~i nu e dedt crea-
corul acestei lumi, al universului a~a cum exista azi.
Inaintea acesteia exista 0 aha "lume" - aproape de
neconceput Intrudt ne prive~te, dat fiind ca e de natura
fluida, un Ocean iar nuun Cosmos: lumea dominata

, 1 Cf. Traite d'Histoirt des Religions, pp. 68-90.


103

o
de Tiamat ~i de sotul ei, ~i in care locuiau trel
neratii de zei.
Acestescurte indicatii sint suficiente. Ceea ce se
cuvine sa subliniem e faptul ca marile mitologii ale
politeismului euroasiatic, care corespund primel0r ci-
vilizatii istorice, se intereseaza din ce in ce mai muh
de ceea ce s-a petrecut dupa crearea pamintului, ~i
chiar dupa crearea (sau aparitia) omului. Accentul cade
acum pe ceea ce lis-a zntimplat zeilor, iar nu pe ceea
ce ei au creat. Desigur, exista intotdeauna un aspect
"creator" mai mult sau mai putin evident in orice
aventura divina - dar nu este rezultatul acestei aven-
turi, ceea ce pare din ce in ce mai important, ci sec-
venta evenimentelor dramatice. care 0 constituie. Ne-
numaratele aventuri ale lui Baal, Zeus, Indra, sau cele
ale colegilor lor din panteonurile respective, siht temele
mitologice cele mai "populare".
Vom mai mentiona aici ~i miturile patetice ale zeilor
tineri care mor asasinati sau de pe urma unui accident
. (Osiris, Tamn1Uz, Attis, Adonis etc.) ~i uneori in vie,
sau ale unei zeite care coboara in infern (Ishtar), sau
ale ,unei fete divine care e silita sa coboare in infern
(Persefona). Aceste "morti", ca ~i aceea a lui Hainu-
wele, sint "creatoare" in sensul ca se gasesc intr-un anu-
mit raport cu vegetatia. In jurul uneia din aceste
morti violente, sau a coboririi unei divinitati in infern,
se vor constitui mai tirziu religiile care comporta taine.
Dar aceste moqi, de~i patetice, n-au suscitat mitologii
bogate ~i variate. Ca ~i Hainuwele, zeii acqtia, care
mor ~i (uneori) invie, ~i-au epuizat destinul dramatic
in acest episod central. $i, intocmai ca Hainuwele, moar-
tea lor e semnificativa in privinta "conditiei" omului:
ceremonii in legatura cu vegetatia (Osiris, Tammuz,
Persefona etc.) sau institutii de initiere (taine) au Iuat
na~tere in urma acestui tragic eveniment.
Marile mitologii - mitologiile consacrate de poeti
ca Homer ~i Hesiod ~i de barzii anonimi ai Mahabhara-
tei, sau elaborate de rituali~ti ~i de teologi (ca in Egipt,
104
in India ~i in Mesopotamia) - slnt din ce in ce mal
solicitate de naratiunea a~a-ziselor gesta ale zeilor. Si
la un anumit moment al istoriei, mai ales in Grecia
~i In India, dar ~i in Egipt - 0 elita lncepe sa se dezin-
tereseze de aceasta istorie divina ~i ajunge (ca in Gre-
cia) sa nu mai creada In mituri, de~i inca mai pretinde
a crede in zei.

Inceputurile "demitizarii"
Acesta este primul exemplu cunoscut in istoria re-
ligiilor al unui proces con~tient ~i caracteristic de "demi-
tizare". Desigur, se intimpla chiar ~i In culturile arhaice
ca un mit sa fie golit de semnificatia sa religioasa ~i sa
devina legenda sau basm pentru copii, dar alte mituri
ramineau in vigoare. In orice caz nu era yorba, ca in
Grecia presocratica ~i in India din epopeea Upanisha-
del or, de un fenomen cultural de prim ordin, ale carui
consecinte s-au doyedit incaIculabile. !ntr-adevar, dupa
acest proces de "demitizare", mitologiile grece~ti ~i brah-
manice nu mai puteau reprezenta pentru elitele res-
pective ceea ce reprezentau pentru stramo~ii lor.
Pentru aceste elite, "esentialul'" nu mai trebuia cau-
tat In istoria zeilor, ci intr-o "situatie primordiala" care
preceda aceasta istorie. Asistam la un efort de a trece
dincolo de mitologie in masura In care ea reprezinta
o istorie divina ~i de a ajunge la izvorul initial de
un de a tl~nit- realul, pentru a identifica matricea fiintei.
Tot cautlnd izvorul, principiul arhe, speculatia filo-
zofica a regasit, pentru un scurt rastimp, cosmogonia ;
dar nu mai era yorba de mitul cosmogonic, ci de 0 pro-
blema ontologica.
Ajungem a~adar la "esential" printr-o prodigioasa
into arc ere In urma: dar nu un regressus obpnut prin
mijloace rituale, ci 0 "intoarcere In urma" efectuata
printr-un efort de gin dire. In acest sens s-ar putea

105
spune ca primele speculai"ii filozofice deriva din mito-
logii: gindirea sistematica se straduie~te sa identifice
~i sa ini"eleaga "inceputul absolut" de care vorbesc
cosmogoniile, sa dezvaluie misterul facerii lumii, de fapt,
misterul aparii"iei fiini"ei.
Vom vedea iusa ca "demitizarea" religiei grecilor ~i
triumful, odata cu Socrate ~i Platon, al filozofiei ri-
guroase ~i sistematice, n-au suprimat cu desaviqire gin-
direa mitica. Dealtminteri, depa5irea radicala a gindirii
mitice e greu de conceput atlta timp elt prestigiul "ori-
ginilor" ramine in tact, iar "ui tarea" a ceea ce s-a in-
timplat in illo tempore - s-au intr-o Jume transcen-
denta - e considerata drept principalul obstacol in
calea cunoa~terii sau a mintuirii. Vom vedea in elt de
mare masura'. Platon mai este solidar cu acest mod de
gin dire arhaic. Iar in cosmologia lui Aristotel mai su-
pra viei"uiesc venerabile teme mi tologice.
E foarte probabil ca spiritul grec ar fi fost inca-
pabil sa exorcizeze prin propriile sale mijloace gindi-
rea mitica, chiar daca ultimul zeu ar fi fost detronat
~i miturile sale degradate pina la nivelul unor basme
de copii. Caci, pe de 0 parte, geniul filozofic grec
accepta esentialul gindirii mitice, ve~nica reintoarcere
a lucrurilor, viziunea ciclica a vietii cosmice 5i umane
~i, pe de alta, spiritul grec nu socotea ca istoria ar
putea deveni obiect de cunoa~tere. Fizica ~i metafizica
greaca dezvolta dteva teme constitutive ale gindirii
mitice: importanta originii, a acelei arhe; esentialul
care precede existeni"a omeneasd(, rolul decisiv al me-
moriei etc. Aceasta nu inseamna, desigur, ca n-ar exista
o solutie de continuitate intre mitul grec ~i filozofie.
Dar putem concepe foarte bine ca gindirea filozofica
a putut utiliza ~i prelungi viziunea mitica a realitatii
cosmice ~i a existentei omului.
Numai prin descoperirea istoriei, mai exact prin tre-
zirea con~tiintei istorice in sinul iudeo-cre~tinismului ~i
prin inflorirea acesteia la Hegel ~i la succesorii lui, nu-
mai prin asimilarea radicala a acestui nou mod de a fi

106
in lume ce-l constituie existenta umana, s-a putut de-
pa~i mitul. Ezitam insa sa afirmam ca gindirea mitica
ar fi fast suprimata. Dupa cum yom vedea in cudnd,
aceasta a reu~it sa supravietuiasca, de~i radical schim-
bata (daca nu perfect camuflata). ~i lucrul cel mai
nostim
.c'
e faptul ca supravietuie~te mai ales in istorio-
gralle.

1
Capitolul VII
MITOLOGIA MEMORIEI
~I A UITARII

Cind un yogin se indragoste~te


de 0 regina
MATSYENDRANATH ~I GORAKHNATH SE NU-
mara printre invatatorii yoga cei mai populari ai evu-
lui mediu indian. Ispravile lor magice au dat na~tere
unei foarte bogate literaturi epice. Unul din episoadele
centrale ale acestui foldor mitologic il constituie am-
nezia lui Matsyendranath. Potrivit uneia din versiunile
cele mai cunoscute, acest maestru yogin, pe cind se afla
la Ceylon, se indragosti de regina ~i se instala in palatul
ei, uitindu-~i complet identitatea. Potrivit unei variante
nepaleze, Matsyendranath a cazut in ispita in urmatoa-
rele imprejurari: trupul raminindu-i in paza discipo-
lului sau, spiritul a patruns in cadavrul unui rege care
tocmai murise si I-a reinsufletit. Acesta e binecunoscutul
miracol yoga al "trecerii in trupul altuia" ; sfintii recurg
uneori la aceasta spre a cunoa~te voluptatea fad a se
pingari. In sHqit, potrivit poemului Gorakshavijaya,
Matsyendranath a cazut prizonier in mina femeilor din
Kadali.
Aflind de captivitatea lui Matsyendranath, Gorakh-
nath i~i da seama ca stapinul sau e sortit sa moara.
Coboara atunci in regatul lui Yama, cerceteaza cartea
destinelor, gase~te fila referitoare la destinul acestui
guru al sau, 0 retu~eaza ~i ~terge numele lui de pe
lista mortilor. "I se infati~eaza apoi lui Matsyendranath,
la Kadali, sub aspectul unei dansatoare ~i incepe sa
danseze cintind cintece enigmatice. Incetul cu incetul

108
Matsyendranihh i~i aminte~te de adevarata sa identi-
tate: intelege ca aceasta cale a sensualitatii duce la
moarte, ca uitarea sa era de fapt uitarea naturii sale
adevarate ~i nemuritoare, ~i ca farmecele tinutului Ka-
dali reprezima mirajele vietii profane". 1 Gorakhn;:lth
il sfatuie~te staruitor sa revina pe calea yoga siHi
"desaviqeasca" trupul. Ii explica ca Durg;:l i-a provocat
"uitarea" care era dt pe ce sa-l coste nemurirea. Acest
farmec, adauga Gorakhn;:lth, simbolizeaza blestemul
ve~nic al ignorantei azvirlit de "Natura" (adica de
Durga) asupra fiintei omene~ti 2.
Aceasta tema mitica se reduce la urmatoarele ele-
mente: 1 - un maestru spiritual se indragoste~te de
o regina sau e prins de femei ; 2 - in ambele cazuri
o dragoste trupeasca aduce deindata dupa sine amnezia
maestrului; 3 - discipolul 11 regase~te ~i, cu ajutorul
a diferite simboluri (dans, semne tainice, limbaj enig-
matic), 11 ajuta sa-~i redobindeasca memoria, adica
con~tiinta identitatii sale; 4 - "uitarea" maestrului
este asimilata cu moartea ~i, invers, "de~teptarea", anam-
nesis, apare drept 0 conditie a nemuririi.
Motivul central - amnezia-captivitate provocata de
o imersiune in viata, precum ~i anamnesis obtinuta prin
semnele ~i cuvintele enigmatice ale unui discipol - amin-
tesc intr-o oarecare masura de celebrul mit gnostic al
M'intuitorului m'intuit, a~a cum ni-l in{;lti~eaza lmnul
Perlei. Dupa cum vom vedea mai departe, mai exista
~i alte analogii intre anurnite aspecte ale gindirii in-
diene ~i gnosticism. In cazul de fata, nu este insa nece-
sar sa presupunem 0 influenta gnostica. Captivitatea ~i
pierderea memoriei de catre Matsyendran;:lth constituie
un mouv panindian. Cele doua patanii exprima plastic
caderea spiritului (spiritul: atman, purusha) in circui-
tul existentelor ~i, prin urmare, pierderea con~tiintei
de sine a spiritului. Literatura indiana folose~te, nira a

1 :\1. Eliade, Le Yoga. Immortalite et Liberte, Paris, 1954, p. 311.


2 Ibid., p. 321.

109.
=..--------------------------------------------

face vreo deosebire Intre ele, imaginile legaturii, inEln-


tuirii, captivitatii, sau uitarii, ne~tiintei, somnului, spre
a semnifica "conditia" umana ; ~i, dimpotriva, imaginile
de descatu~are ~i acelea de sfl~iere a unui val (sau de
scoatere a unei legaturi care acoperea ochii), sau ale
memoriei, rememorarii, trezirii, de~teptarii etc., spre a
exprima suprimarea (sau transcenderea) "conditiei"
umane, libertatea, mintuirea (moksa, m~tkti, nirvana
ete.) .

Simbolismul indian al uitarii


~i al rememorarii
Intr-un text considerat a reproduce chiar cuvintele
lui Buddha (D'ighanikaya I, 19-22) se spune ca zeii
cad din cer dnd "memoria ii lasa in drum ~i dnd me-
moria Ii se intuneca" ; dimpotriva, zeii care nu uita sint
imuabili, ve~nici, au 0 fire care nu cunoa~te schimbarea.
"Uitarea" e echivalenta cu "somnul" dar ~i cu pierde-
rea de sine, adica cu dezorientarea, cu "orbirea" (ochii
legati). In Chandogya-Upanishad (VI, 14, 1-2) e vorba
despre un om rapit de banditi, dus departe de ora~ul
sau, cu ochii legati, ~i parasit Intr-un loc pustiu. Omul
incepe sa strige: "Am fost adus aici legat la ochi!
Am fost parasit aici legat la ochi!" Cineva ii scoate
atunci legatura care-i acopera ochii ~i-i arata drumul
spre ora~ul sau. ~i, de la un sat la altul, tot intrebind
care ii este drumul, omul izbute~te sa se into arc a acasa.
Tot astfel, adauga textul, cel care are un maestru com-
petent izbute~te sa se izbaveasca de valurile ignorantei
~i ajunge in cele din urma la perfeqiune.
c;ankara a comentat acest pasaj din Chandogya-U pa-
nishad in clteva pagini celebre. A~a se petrec lucrurile,
explica c;ankara, cu omul rapit, dus de tilhari departe
de fiinta (departe de atmcm-Brahman) ~i prins in cap-
cana acestui trup. Tllharii reprezinta ideile false de
110
"merit, grqeala" ~i altele. Ochii Ii slnt acoperiti cu va-
lurile iluziei, iar omul este st1njenit de dorinta ce 0 re-
simte cu privire la sotia, copilul, prietenul sau, turmele
sale etc. "Slnt fiul lui cutare, slnt fericit, sau nenorocit,
slnt inteligent sau stupid, slnt evlavios etc. Cum trebuie
sa traiesc ? Un de se gase~te 0 cale de evaziune ? Unde-mi
este m1ntuirea ?" A~a rationeaza, prins 1ntr-o pIasa mon-
struoasa, p1na In clip a In care-l 1ntllne~te pe acela care
e con~tient de adevarata fiinta (Brahman-atman), care
s-a izbhit de sclavie, e fericit ~i, In plus, plin de sim-
patie fata de ceilalti. 1 aHa de la acesta calea care duce
la cunoa~tere, precum ~i zadarnicia lumii. In felul acesta,
omul care era prizonierul propriilor sale iluzii e izbavit
de dependenta lui fata de lucrurile lume~ti. 1 recunoa~te
atunci adevarata sa fiinta, 1ntelege ca nu e vagabondul
dezorientat ce se credea. Dimpotriva, 1ntelege ca ceea
ce este fiinta, asta este ~i el. Astfel ochii au scapat de
valul iluziei create de ignoranta (avidya), ~i el se asea-
mana cu omul din Gandhara care se 1ntoarce acasa, alt-
fel zis, care-~i regase~te atman-ul, senin ~i plin de
bucurie.1
Recunoa~tem cli~eele cu ajutorul carOl'a speculatia in-
diana 1ncearca sa' faca sa fie 1nteleasa situatia paradoxa1a
a spiritului : 1ncurcat In iluziile create ~i alimentate de
existenta sa temporala, spiritul (atman) patime~te de
pe lIrma acestei "ignorante" p1na In ziua In care desco-
pera ca nu este dedt in aparen(ii angajat In lume. Adt
filozofia S~mkhya clt ~i Yoga prezinta 0 interpretare
similara : spiritul (purusha) nu e dedt In aparenta robit,
iar izbavirea (mukti) nu e dedt con?tiinta pe cm"e 0
capata a libertatii sale ve~nice. "Cred ca sufar, cred ca
slnt robit, doresc eliberarea. In clipa In care Inteleg
- dat fiind ca m-am trezit - ca acest eu este
un produs al materiei (prakrti), 1nteleg cu acela~i prilej
ca toata existenta n-a fost dedt un lant de clipe dure-

1 Cankara, comentariu la Chandogya-Upanishad, VI, 14, 1-2.


111
~=,---------------------------,
roase ~i ca adevaratul spirit contempla impasibil drama
personalita~ii." 1
Se cuvine sa subliniem ca atlt pentru Samkhya-Y oga
elt ~i pentru Vedanta, izbavirea poate fi comparata cu
o "de~teptare" sau cu 0 luare de con~tiin~a a unei situa~ii
care exista Inca de la lnceput, dar pe care nu ajun-
geam s-o zntelegem. In anumite privin~e putem asemUl
"ignoran~a" - care este In ultima instan~a, 0 ignorare
de sine znsu# - cu 0 "uitare" a adevaratului spirit
(atman, purusha). ,,In~elepciunea" (jiiana, vidya etc.)
care, sfl~iind valul lui maya sau suprimlnd ignoran~a
face cu putin~a izbavirea, reprezinta 0 "de~teptare". eel
prin excelenra treaz, Buddha, poseda atot~tiinra abso-
Iura. Am vazut asta lntr-un capitol precedent: Intoc-
mai ca al~i In~elepri ~iyogini, Buddha l~i amintea vietile
sale anterioare. Dar, precizeaza textele buddhiste, In timp
ce ln~eleprii ~i yoginii izbutesc sa cunoasca un anumit
numar, uneori considerabil, de vieti, Buddha a fost sin-
gurul care le-a cunoscut pe toate. E un fel de a spune
ca numai Buddha era atot~tiutor.

"Uitare" ~i "memorie" in Grecia antidl


"Amintirea e pentru acei care au uitat" scria Plotin
(Enneade, 4, 6, 7). Doctrina e platoniciana. "Pentru cei
care au uitat, rememorarea e 0 virtute; cei perfeqi Insa
nu pierd niciodata viziunea adevarului ~i n-au nevoie sa
~i-o rememoreze" (Fedon, 249 c, d). Exista a~adar 0
diferenta lntre memorie (mneme) ~i aducere-aminte
(anamnesis). Zeii de care vorbea Buddha In D'ighany-
kaya, ~i care au cazut din ceruri dnd memoria lor s-a
tulburat, s-au rel'ncarnat, devenind oameni. Unii dintre
ei au practicat asceza~i meditaria ~i, mulrumita disci-
plinei yoga, au izbutit sa-~i aduca aminte de vie~ile lor

1 M. Eliade, Ie Yoga, p. H.

112
anterioare. 0 memorie perfecta e a~adar superioara fa-
cultatii de a-ti rememora. Intr-un fel sau intr-altul,.
aducerea-aminte implica 0 "uitare", iar aceasta, dupa
cum am vazut, este echivalenta, in India, cu ignoranta,.
cu robia (captivitate) ~i cu moartea.
Intilnim 0 situatie asemanatoare in Grecia. Nu e'
cazul sa prezentam aici toate faptele ce se refera la
"uitare" $i la anamnesis in credintele ~i in speculatiile
grece~ti. N e propunem sa urmarim diferitele modificari
ale "mitologiei memoriei ~i a uitarii", al caror rol capi-
tal in societatile protoagricultorilor I-am observat in ca-'
pitolul precedent. In India, ca $i in Grecia, credinte,
mai mult sau mai putin similare cu cele ale protoagri-
cultorilor au fost analizate, reinterpretate $i revalorizate
de catre poeti, de catre contemplativi $i de catre primii
filozofi. Cu alte cuvinte in India $i in Grecia nu mai.
avem de-a face numai cu comportari religioase ~i Cll
expresii mitologice, ci mai ales cu rudimente de psiho-
logie $i de metafizica. T otu$i, exista 0 continuitate in-
tre credintele "populare" $i speculatiile "filozofice".
Acea~ta continuitate ne intereseaza indeosebi.
Zeita Mnemosyna, personificare a "Memoriei", ~;
sora lui Cronos $i a lui Oceanos, este mama Muzelor.
Ea este atot~tiutoare: dupa Hesiod (Teogonia, 32, 38)
ea ~tie "tot ce a fost, tot ce este, tot ce va' fi". Cinn
poetul e stapinit de Muze, el se adapa de~a drep1:ul din
~tiinta Mnem'osynei, adica mai ales din cunoa~terea
"originilor", a "inceputurilor", a genealogiilor. "Muzele
dnta intr-adevar, incepind cu inceputul - ex arkhes
(Teogonia, 45, 115) - aparitia lumii, geneza zeilor,
na~terea omenirii. Trecutul astfel dezvaluit e mai mult
dedt antecedentul prezentului : este izvorul sau. Urcina
pina la izvor, rememorarea cauta sa nu situeze eveni-
mentele intr-un cadru temporal, ci sa atinga strafundut
fiintei, sa descopere originarul, realitatea primordiala
113'
i~

din care s-a nascut cosmosul ~i care 1ngaduie 1n~elegerea


C:evenirii In ansamblul ei." 1
l\luhumita memoriei primordiale pe care e in stare
5-0 recupereze, poetul inspirat de Muze are acces la
realita~ile originare. Aceste realita~i s-au manifestat in
timpurile mitice ale 1nceputului ~i constituie fundamen-
rul acestei lumi. D~~r tocmai pentru ca ele au aparur ab
origine, aceste reali la~i nu mai slnt sesizabile in expe-
rien~a curenta. Cu drept cuv1nt compara J-P. Vernant
inspira~ia poetului cu "evocarea" unui mort din lumea
infernului sau cu un descensus ad in/eras intreprins de
un om viu spre a a/la ceea ce vrea sa cunaasca. "Privi-
legiul pe care Mnemosyna 11 confera aedului este aeela
al unui CJntact cu lumea cealalta, posibilitatea de a
patrunde 1ntr-1nsa ~i de a te 1ntoarce nestingherit de
acolo. Trecutul apare astfel ca 0 dimensiune a lumii
de dincolo." 2
lata pentru ce, In masura In care e "uitat", "trecu-
rul" - istoric sau primordial - e identificat eu moar-
tea. F1nt1na Lete, "uitarea", face parte integranta din
d']meniul mor~ii. Defunqii slnt cei care au pierdut me-
moria. Dimpotriva, anumiti privilegiati, ca Tiresias sau
Amfiaraos, l~i pastreaza memoria si dupa moarte. Ca
sa-l faca nemuritor pe fiul sau Ethalid, Hermes ii acorda
,,0 memorie inalterabiEl". Dupa cum scrie Apollonios
din Rodos, "chiar dupa ce a strabatut Aeheronul, uita-
rea nu i-a eotropit sufletul ; si, cu wate ca locuieste cind
111lumea umbrelor, clnd In aceea a luminii soarelui,
el pastreaza 1ntotdeauna amintirea eelor ce-a vazut" 3.
Dar "mitologia Memoriei si a Uitarii" se modifica
1mboga~indu-se cu 0 semnifica~ie eshawlogica, atunci

1 ]._P. Vernant, Aspects mythiques de la memoh'e en Grece,


in Journal de PSl'chologie, 1939 (pp. 1-29), p. 7. Cf. ~i Ananda
K. Coomarswamy, Recollections, Indian and Platonic, in Supple-
ment to the Journal of the American Oriental Society, nr. 3, apri-
lie-iunie, 1944.
2 J-P. Vernant, op. cit., p .. 8.
3 Argonautica, I, 463, citat de Vernant, op. cit., p. 10.
dnd se precizeaza 0 doctrina a transmigratiunii. Impor-
tanta nu mai e cunoa$terea trecutului primordial, ci seria
de vieti personale anterioare. Funqia Eintinei Lete e
rasturnata: ape1e sale nu mai primesc sufletul care
tocmai $i-a parasit trupul, spre a-I face sa uite viara
paminteasca. Dimpotriva, Lete $terge amintirea lumii
cere$ti in sufletul care se intoarce pe pamint spre a se
reimrupa. "Uitarea" nu mai simbolizeaza moartea, ci
intoarcerea la viara. Sufletul care a savir$it imprudenta
sa bea din Eintina Lete (,,0 inghiritura de uitare $i de
rautate" dupa cum 0 descrie Platan, Fedru, 248 c), se
reintrupeaza $i e din nou proiectat in ciclul dev:enirii.
In lamelele de aur purtate de iniriarii confreriei orfico-
pytagoriciene, i se prescrie sufletului sa nu se apropie
de izvorul Lete pe drumul din stinga, ci s-o apuce pe
la dreapta lui, pe drumul pe care va intilni izvorul
care porne$te din lacul Mnemosynei. Sufletul e sfatuit
sa se roage astfel de pazitorii izvorului: "Dati-mi iute
apa proaspara care se scurge din lacul Memoriei". ,,$i
de bunavoie iri vor da sa bei din izvorul sEint iar,
dupa aceea, printre ceilalri eroi, tu ai sa fii stapinul." 1
Pitagora, Empedocle, precum $i alrii credeau in me-
tempsihoza $i pretindeau ca-$i amintesc de vierile lor
amerioare. Empedocle se recomanda astfel: "V aga-
bond exilat din re$edinra divina, am fost odinioara un
baiat $i 0 fata, un tufi$ $i 0 pasare, un pe$te mut al
marii" (Purificarile, fragm. 117). El mai spunea : "M-am
izbavit pe veci de moarte" (Ibid., fragm. 112). Vorbind
despre Pit agora, Empedocle 11 descrie ca pe "un om
extraordinar de invarat", caci "ori incotro i$i indrepta
intreaga putere a spiritului sau, vedea cu u$urinra ceea
ce fusese de-a lungul a zece, douazeci de vieri ome-

1 Lamelele din Petelia ~i din Eleutherne. Cu pnVlre la lame-


lele "orfice", cf. Jane Harrison, Prolegomena to the Study of
Greek Religion, Cambridge, 1903, pp. 573 ~i urm.; F. Cumont,
Lux peypetua, Paris, 1949, pp. 248, 406; W.K.C. Guthrie, Orp-
heus and the Greek Religion, Londra, 1935,- edi):ia a 2-a, 1952,
p. 171 ~i urm.

115

- . I.
ne~ti" (Ibid., fragm. 129). Pe de aha parte, exersarea
~i cuhivarea memoriei jucau un rol important in con-
freriile pitagoriciene (Diodor, X, 5; lamblichos, Vita
Pyth., 78 ~i urm.). Acest antrenament aminte~te de teh-
nica yoga a ,,1ntoarcerii in urma" pe care am studiat-o
in capitolul V. Vom adauga ca ~amanii pretind ca-~i
.amintesc v.ietile l?r. anterioare 1, fapt care indica vechi-
mea acestel practlC!.

Memoria "primordiala"
~i "memoria istorid1."
Exista a~adar in Grecia doua valorificari ale memo-
Tiei: 1 - aceea care se refera la evenimentele primor-
diale (cosmogonie, teogonie, genealogie) ~i 2 - memoria
vieti10r anterioare, adica a evenimentelor istorice ~i per-
sonale. "Uitarea", Lete, se opune cu 0 ega18: eficacitate
.acestor doua specii de memorie. Dar Lete e neputin-
cioasa in ceea ce prive~te citiva privilegiati: 1 - cei
care, inspirati de Muze, sau multumita unui "profetism
de-a-ndoaselea" reu~esc sa recapete memoria evenimen-
telor primordiale ; 2 - cei care, asemenea lui Pitagora
sau Empedocle, izbutesc sa-~i aminteasca vietile lor an-
terioare. Aceste doua categorii de privilegiati biruie "ui-
tarea", a~adar, intr-un fel, moartea. Unii ajung la cu-
noa~terea "originilor" (originea cosmosului, a zeilor, a
popoarelor, adinastiilor). Ceilalti i~i amintesc propria
lor "istorie", adica transmigratiunile lor. Pentru cei din-
tii, important e ceea ce s-a intimplat ab origine. Acestea
sint evenimente primordiale, in care ei n-au fost im-
plicati personal. Dar, tntr-un fel, aceste evenimente
- cosmogonia, teogonia, genealogia - i-au constituit :

1 Cf. M. EUia;de, Mythes et Mysteres, p. 20. Cu pnv1re La exis-


tenrele anrerioare ale lui Piragora, d. rexrele grupare de E. Rohde,
p'syche, rraducere engle;t'.a de ]. B. Hillis, New York, 1925, p. 598
$1 urm.

116
ei sint ceea ce sint pentru ca aceste evenimente au avut
loco E de prisos sa aratam dt de mult 0 reaminte~te
aceasta atitudine pe aceea a omului societatilor arhaice.
care se recunoa~te pe sine ca fiind format de 0 serie
de evenimente primordiale relatate dupa toate regulile
de d'itre mituri.
Dimpotriva, cei care izbutesc sa-~i aminteasca vietile
lor anterioare se preocupa in primul rind sa descopere
propria lor "istorie", impra~tiata de-a lungul nenuma-
ra telor lor in trupari. Ei se straduiesc sa unifice aceste
fragmente izolate, sa Ie integreze intr-o singura urzeaLl,
spre a-~i revel a sensul propriului lor destin. Caci un i-
ficarea prin anamnesis a fragmentelor de istorie fara
vreo legatura intre ele insemna de asemeni "a lega in-
ceputul de sflqit" ; cu alte cuvinte, trebuia descoperit
in ce fel prima existenta paminteasca dedanpse pro-
cesul de transmigratie. 0 asemenea preocupare ~i 0 ase-
menea disciplina amintesc tehnicile indiene de "intoar-
cere in urma" ~i de rememorare a vietilor anterioare.
Platon cunoa~te ~i folose~te aceste doua traditii pri-
vind uitarea ~i memoria. El Ie transform a insa ~i Ie
reinterpreteaza, spre a Ie incorpora in sistemulsau fi-
lowfic. Pentru Platan, a invata e, Ie urma urmelor,
totuna cu a-ti aduce aminte (d. mai ales Menon,
81 c, d). Intre doua vieti paminte~ti, sufletul contempla
ideile: el se imparta~e~te din cunoa$terea pura ~i desa-
viqita. In schimb, reincarnindu-se, sufletul se adapa la
izvorul Lete ~i uiia cunoa~terea dobindita prin contem-
plarea directa -a ideilor. Totu~i, aceasta cunoa~tere este
latenta in omul reincarnat ~~, multumita stradaniei fie.
lozofice, este susceptibila de a fi actualizata. Obiectele
fizice ajuta sufletul sa se reculeaga ~i, printr-un feI
de "intoarcere inurma", sa regaseasca ~i saredobin-
deasca cunoa~terea originarape care 0 poseda in starea
ei extraterestra. Moartea este, prin urmare, intoarcerea
la 0 stare primordiala ~i perfecta, periodic pierduta prin
reincarnarea sufletului.

117

===~ ~~~ __ ~t
Am avut prilejul sa stabilim 0 apropiere Intre filo-
zofia lui Platon ~i ceea ce s--ar putea numi "ontologia
arhaica" 1. Se cuvine acum sa aratam in ce sens teoria
Ideilor ~i a~a-numita anamnesis platoniciana sint sus-
eeptibile de a fi asemuite eu comportarea omului din
societatile arhaice ~i tradition ale. Acesta gase~te in mi-
turi modelele exemplareale tuturor actelor sale. Mi-
turile il asigura ca tot ce face, sau hotara~te sa fad, a
mai fast facut la inceputul timpurilor, in illo tempore.
Miturile constituie a~adar suma cunoa~terii utile. 0 exis-
tenta individuala devine - ~i se mentine - 0 existenta
pe deplin umana, responsabila ~i semnificativa, in ma-
sura in care se inspira din acest rezervor de acte deja
indeplinite ~i de ginduri deja formulate. A ignora sau
a uita continutul acestei "memorii colectiYe" constituita
de catre traditie echivaleaza cu 0 regresiune la starea
"naturala" (starea aculturala a copilului)sau cu un
"pacat", sau cu un dezastru.
Pentm Platon a trai in mod inteligent, adid a in-
vat a ~i a intelege adevarul, frumosul ~i binele, inseamna
mai-nainte de orice a-ti aminti de 0 existenta dezin-
carnata, pur spirituala. "Uitarea" acestei conditii plero-
matice nu reprezinta in chip necesar un "pacat", ci 0
consecinta a procesului de reincarnare. Este vrednic de
remarcat ca nici pentru Platon "uitarea" nu face parte
integranta din faptul moqii, ci, dimpotriva, e pusa In
legatura cu viata, cu reincarnarea. Sufletul, Intorc1n-
du-se la viata paminteasca, "uita" ideile. Nu e yorba
de 0 uitare a vietilor anterioare - adica a sumei ex-
perientelor personale, a "istoriei" - ci de uitarea ade-
varurilor transpersonale ~i ve~nice ce sint ideile. Anam-
nesis filozofica recupereaza nu amintirea evenimentelor
care fac parte din existentele precedente, ci adevaruri,
structuri ale realului. Putem compara aceasta pozitie
filozofica cu aceea a societatilor traditionale: miturile

1 Cf. Ie My the de i'Etemel Retour, p. 63 ~i urm.


118
reprezinta modele paradigmatice intemeiate de fiintele
supranaturale, iar nn 0 serie de experien~e personale ale
cutarui sau cutarui individ 1.

Somnul ~i moartea
In mitologia greaca, Somnul ~i Moartea, Hypnos ~l
Thanatos, sint fra~i gemeni. E cazul sa amintim ca ~i
pentru evrei, cel pu~in cu incepere din vremurile care
au urmat surghiunului, moartea se putea compara cu
somnul. Somn in mormint (Iov, III, 13-15 ; III, 17),
in Sheol (Eclesiastul, IX, 3; IX, 10) sau In ambele
locuri deodata (Psalmi, LXXXVIII, 87). Cre~tinii au
acceptat ~i elaborat omologia moarte-somn: in pace
bene dormit, dormit in SOmno pacis, in pace somni,
in pace Domini' dormias, figureaza printre formulele
cele mai populare ale epigrafiei funerare 2.
De vreme ce Hypnos e fratele lui Thanatos, In~ele-
gem pentru ce, in Grecia ca ~i in India ~i In gnosticism,
aqiunea de a "trezi" avea 0 semnifi.ca~ie "soteriologica"
(in sensul larg al cuvlntului). Socrate l~i treze~te in-
terlocutorii, uneori impotriva voin~ei lor. "Ce pisalog
e~ti, Socrate 1" exclama Kallikles (Gorgias, 505 d) 3.
Socrate iD.sa e perfect con~tient de faptul ca misiunea
sa de a trezi oamenii e de ~rdin divino El nu Inceteaza
de a aminti ca se afla "In slujba" zeului (Apararea Lui
Son-ate, 23 c; d. ~i 30 e; 31 a; 3-, c) 4. "Nu ve~i mai
gasi u~or, atenleni, un astfel de om ; asculta~i-ma ~i ma
ve~i cru~a. Se poate sa va minia~i pe mine ; a~a se supara

1 Cf. M.ythes, dives et mysteres, pp. 56-57. Pentru C. G. Jung,


de asemeni, "ineon~tiemul eoleetiv" preeeda psihismul individual.
Lumea arhetipurilor lui Jung seamana oarecum eu lumea ideilor
platoniciene; arhetipurile slnt transpersonale ~i nu partieipa la
timpul istorie al individului, ei la timpul speeiei, al viej:ii organiee.
2 Cf. F. Cumont, Lux perpettta, p. 450.
3 Cf. Platon, Dialoguri, E.L.U., 1968, p. 211 (n.f.).
4 Ibid., pp. 11, 21, 22 ~i 25 (n.f.).

lt9
i

.c,ei ce dorm dnd sint treziti de cineva. Se poate sa ma


~i lovi~i, daca da~i ascultare lui Anytos; in sflqit se
poate sa ma ~i omorl~i cu u$urin~a. Dar atunci iara~i
va veti petrece restul vietii dormind, afara numai daca
Zeul, ingrijindu-se de voi, nu v-ar trimite pe altcineva,
la fel" (Apararea lui Socrate, 30 e). 1
Sa re~ineill aceasta idee, anume ca, din dragoste fa~a
de oameni, Dumnezeu Ie trimite un maestru ca sa-i
"trezeasca" din somnul lor care inseamna deopotriva
ignoran~a, uitare ~i "moarte".' Regasim acest motiv
In gnosticism dar, bineinteles, fo~rte prelucrat $i rein-
terpretat. Mitul gnostic central, a$a cum ni-l infa~i-
;;eaza Imnul margaritarului conservat "in Faptele lui
T oma, se articuleaza in jurul temei amneziei ~i a anam-
nesis-ului. Un prin~ sose~te din' Orient spre a cauta in
Egipt "margaritarul unic ce se gase$te in mijlocul marii
~nconjurate de ~arpele cu $uierat ascu~it". in Egipt,
este prins de ba$tina$i. Ace$tia ii dau sa manince din
mincarurile lor $i prin~ul i$i uita identitatea. "Am
\litat ca sint fiu de rege $i I-am slujit pe regele lor,
am uitat de margaritarul pentru care parin~ii mei ma
trimisesera ~i, datorita apasarii pricinuite de hrana lor,
m-am cufundat intr-un somn adinc." Dar parintii au
aflat ce i s-a intimplat $i i-au scris 0 scrisoare. "De la
tatal tau, regele regilor, $i de la maica-ta, suverana
Orientului, $i de la fratele tau, eel de-al doilea fiu
al nostru, catre tine, fiule, salutare ! Treze$te-te $i scoa-
la-te din somnultau $i asculta cuvintele scrisorii no as-
tre! Adu-ti aminte ca e$ti fiu de rege I Da-ti seama
'in ce robie ai cazut! Adu-~i aminte de margaritarul
pentru care ai fost trim is in Egipt I" Scrisoarea zbura
,ca un vultur, cobor! asupra lui $i se prefacu in cuvinte.
"Auzindu-i fo~netul $i glasul, m-am trezit din somn
'$i ill-am sculat. Am luat scrisoarea, am sarutat-o, am
rupt pecetea, am citit-o, ~i cuvintele ei se potriveau
.eu ceea ce era sapat in inima mea. Mi-am amintit ca

1 Ibid., p. 22 (n.r.).

11.20
eram fiu din parin~i rege~ti ~i na~terea mea aleasa i~i
afirma natura. Mi-am amintit de margaritarul pentru
care fusesem trimis in Egipt ~i am inceput sa imblin-
zesc ~arpele .cu ~uierat ascutit. L-am adormit prin far-
mece, apoi am rostit asupra lui numele tatalui meu ~i,
luind cu mine margaritarul, am pornit spre casa pa-
rintelui meu." 1
lmnul margaritarului are 0 urmare (" vestmintul lu-
minos" pe. care Printul 11 lepadase inainte de plecare
~i pe care-l regase~te la intoarcerea acasa) ce nu pri-
ve~te propriu-zis subiectul nostru. Vom adauga ca tema
surghiunului, a captivitatii intr-o tara strain a, a solu-
lui care treze~te prizonierul ~i-l invita sa porneasca la
drum se regasesc intr-un opuscul al lui Sohrawardi,
Povestirea surghiunului occidental 2. Oricare ar fi ori-
ginea mitului, probabil iraniana, meritul lmnului mar-
garitarului sta intr-aceea ca infati~eaza intr-o forma
dramatica unele din motivele gnostice cele mai popu-
lare. Analizind intr-o carte recenta simbolurile si ima-
ginile specific gnostice, Hans Jonas a staruit asurra im-
portantei motivelor de "cadere, capturare, parasire, dor
de tara, apatie, somn, betie" 3. Nu e cazul .sa reluam
aici acest voluminos dosar. Yom cita totu~i dteva
exemple deosebit de sugestive.
Intorcindu-~i privirile inspre materie ,,~i arzind de
dorinta de a face cuno~tinta cu trupul", sufletul uita
propria lui identitate. "Vita unde a sa]a~luit la origine,

1 H. Leisegang,La Gnose, tradueere franeeza de Jean Gouillard,


Paris, 1951, pp. 247-248; Robert M. Grant, Gnosticism. A Source
Book of Heretical Writing from the Early Christian Period, New
York, 1961, p. 116 ~i urm. G. Widengren, Der iranische Hinter-
grund der Gnosis, in Zeitschrift fur Religions und Geistesgeschichte,
IV, 1952 (pp. 97-114), p. 111 ~i urm., susrine originea iraniana,
dupa toate probabilirarile parra, a aeestui mit.
2 Henry Corbin, L'Homme de Lumiere dans le Soufisme ira-
nien, in volumul eoleetiv Ombre et Lumiere, Paris, 1961 (pp. 137-
257), p. 154 ~i urm., ell referinre bibliografiee la lucrarile sale
anrerioare.
3 Hans Jonas, The Gnostic Religion, Boston, 1958, p. 62 ~i urm.

121
ad~varatul sau centru, fiinta sa ve~nica." In ace~tl ter"
meni infati~eaza EI Chatibi credinta centrala a harrani-
tilor 1. Potrivit gnosticilor, oamenii nu numai ca dorm,
dar ~i iubesc somnul. "De ce oare yeti iubi intotdeauna
somnul ~i de ce va yeti poticni impreuna cu acei care
se poticnesc?" intreaba Ginza 2. "Cel care aude sa se
trezeasca din somnul sau greu", sta scris in Apocrijul
lui loan 3. Acela~i mativ se regase~te in cosmogonia
maniheiana, a~a cumne-o pastreaza Theodor Bar-Cho-
nai: "Isus cel Luminos cobor! spre nevinovatul Adam
~i-l trezi dintr-un somn de moarte, ca sa fie izbavit 4
Ignoranta ~i somnul sint deopotriva eXj2rimate in ter-
meni de "betie". Evanghelia Adevarului 11 compara pe
acela care "poseda Gnosa" cu ,,0 persoana care, dupa
ce s-a imba ta t, se treZe~te ~i, venindu-~i in fire, afirma
din nou ceea ce prin esenta ii apaqine" 5. Iar Ginza
poveste~te cum Adam "s-a trezit din somiml sau ~i a
ridicat ochii spre locul de unde venea lumina" 6.
Jonas observa pe buna dreptate ca, pe de 0 parte,
existenta paminteasca e definita drept "parasire", "tea-
mace, "dor de tara", ~i, pe de aha. e descrisa' drept
"somn", "betie" ~i "uitare": "adica, (daca exceptam
betia) a imbracat toate caracterele c.are, intr-o epoca
mai veche, erau atribuite conditiei moqilor in lumea
subterana" 7. "Solul" care-l "treze~te" pe om din som-
nul sau ii aduce in acela~i timp "viata" ~i "mintuirea".
"Sin t vocea care treze~te din somn in Eon ul noptii",
a~a incepe un fragment gnostic conservat de Ipolit (Phi-

1 H. Jonas, op. cit., p. 63.


2 Citat de H. Jonas, op. cit., p. 70.
3 Jean Doresse, Les Livres secrets des Gnostiques d'Egypte,
vol. I, Paris, 1958, p. 227.
4 F. Cumont, Recherches sur Ie manicheisme: 1. La cosmogonie
manicheenne d'apres Theodore bar Khonai, Bruxelles, 1908, p. 46
~i urm., p. 235 ~i UTm.
5 H. Jonas, op. cit., p. 71.
6 Ibid., p. 74.
7 Ibid., p. 68.

122
losophumena, V, 14, 1). "Trezirea" implidi anamnesis,
recunoasterea adevaratei identitati a sufletului, adica
o re-cunoastere a originii sale cere~ti. Numai dupa ce
I-a trezit,. "solul" ii reveleaza omului fagaduielile in-
vierii iar in cele din urma 11 invata cum trebuie sa se
poarte in lume 1. "Trezeste-te din betia in care ai ador:-
rnit, de~teapta-te ~i prive~te-ma!" sta scris intr-un text
maniheian gasit la Turfan 2. rar intr-un altul: "Tre-
ze~te-te, suflet maret, din somnul betiei in care ai ca-
zut '[... ], urmeaza-ma spre locul preainaltat un de salas-
luiai intru inceput" 3. Un text rnandeean poveste$te cum
solul ceresc I-a trezit pe Adam si urmeaza in felul ur-
mator: "Am venit, Adame, ca sa te invat $i sa te iz-
bavesc de lumea asta. Ciuleste urechile, asculta Si lumi-
neaza-te si inalta-te victorios spre locul de unde vine
lumina" 4. lnvatatura mai cuprinde si indemnul de a
nu se mai lasa invins de somn. "Nu mai motai, nici ou
dormi; nu uita ce insarcinare ti-a dat Domnul!" 5
Desigur, aceste formule nu constituie monopolul gnos-
ticilor. Epistola lui Pavel catre Efesieni (V, 14) con-
tine acest citat anonim: "Desteapta-te eel ce dormi si
te scoala din moqi $i te va lumina Cristos!" Motivul
somnului $i al trezirii se iot11oeste $i in literatura erme-
tica. Citim in ?oimandres: ,,0, voi, nascuti din pamint,
care v-ati lasat cupriosi de betie ~i de sorno si de oe-
cunoasterea lui Dumnezeu, intoarceti-va la sobrietate!
Lepadati-va de betie, de vraja somnului vostru nesa-
buit !" 6
Vom aminti ca izbioda repurtata asupra somnului si
veghea prelungita constituie 0 proba de initiere destul
de tipica. Ele se Int11nesc chiar si io stadiile arhaice de
cultura. La anumite triburi australiene, novicii pe cale

1 Ibid., p. 23.
2 Ibid., p. 83.
3 Ibid., p. 83.
4 Ibid., p. 84.
5 Ibid., p. 84.
6 Corpus Hermeticum, I, 27 ~i urm.; H. Jonas, op. cit., p. 86.

123

n
de a fi initiati nu trebuie sa Qoanna timp de trei zile,
sau Ii 3<: interzice sa se cuIce inaintea zorilor 1. Plecat
in cautarea nemuririi, eroul mesopotamian Gilgame~ so-
se~te in insula stramo~ului mitic Ut-napishtin. Aici, tre-
buie sa vegheze ~ase zile ~i ~ase nopti, dar nu reu~e~te
sa treaca aceasta proba de initiere ~i pierde prilejul de
a dobindi nemurirea. Intr-un mit nord-american de
tipul Orfeu ~i Euridice, un barbat care ~i-a pierdut sOtia
izbute~te sa coboare in Infern ~i s-o regaseasca. Stapinul
Infernului ii fagad1.iie~teca-~i va putea readuce sotia pe
pamint daca e in stare sa vegheze toata noaptea. Bar-
batul adoarme insa chiar inaintea zorilor. Stapinul In-
fernului ii mai da 0 ~ansa ~i, spre a nu fi obosit noap-
tea urmatoare, omul doarme ziua intreaga. Totu~i, el
nu reu~e~te sa vegheze pina-n zori ~i e nevoit sa se
intoarcasingur pe pamint 2 .
Vedem a~adar ca a nu dormi nu Inseamna numai a
birui oboseala fizica, ci mai ales a da dovada de fofta
spirituaE1. A sta de "veghe", a fi pe deplin con~tient,
a fi prezent in lumea spiritului. Isus nu inceta sa reco-
mande discipolilor sai sa privegheze (d., de pilda,
Matei, XXIV, 42). Iar Noapfea din Gethsemane apare
deosebit de tragica datorita incapacitatii discipolilor
de a veghea alaturi de Isus. "Intristat este suHetul meu
pina la moarte. Ramineti aici ~i privegheati impreuna
cu mine 1" (Matei, XXVI, 38.) Dar cind se intoarse,
ii gasi dormind. Ii spuse lui Petru: "A~adar n-ati avut
putere un singur ceas sa privegheati cu mine!" (Matei,
XXVI, 40.) "Privegheati ~i va rugati 1" Ie recomand:l
el din nou. In zadar; din nou venind "Ii afla pe ei
adormiti; caci ochii lor erau ingreunati" (Matei, XXVI,
41-43 ; d. Marcu, XIV, 34 ~i urm. ; Lucci, XXII, 46).
Si de asta data, "veghea de initiere" s-a dovedit a
fi peste puterile omene~ti.

1 Cf. Mircea Eliade, Nai$sances Mythiqu~s, p. 44.


2 Cf. M. Eliade, Le Chamanism~ et les techniques archaiqu~s de
l'extase, p. 281 ~i urm.

124
Gnosticismul ~i filozofia indiana
Nu intra in planul acestei lucrari sa discute problema
gnosticismului in ansamblul ei. Ne-am propus sa urma-
riin' dezvoltarea "mitologiei Uitarii ~i a Amintirii" in
dteva culturi superioare. Textele gnostice pe care Ie-am
citat staruie, pe de-o parte, asupra diderii sufletuIui in
materie (viata) ~i in "somnul" de moarte care urmeazii
acestei caderi, iar pe de alta, asupra originii extrate-
restre a sufletului. vCaderea sufletului in materie . nu este
consecmta unUl pacat antenor, a~a cum uneon specu-
latia filozofica greaca explica transmigratiunea. Gnosti-
cii ne lasa sa in~elegem ca pacatul apartine altcuiva 1.
Fiind fiinte spirituale de origine extraterestra, gnosticii
nu se recunosc ca fiind de "aici", din aceasta lume.
Dupa cum observa H.-Ch. Puech, cuvintul-cheie allim-
bajului tehnic al gnosticilor e "ceElIalt", "strainul" 2.
Revelatia capitala este ca "de~i el e pe lume, in lume,
el (gnosticul) nu face parte din lume, nu-iapartine, ci
ca vine, ca este de altundeva" 3. Ginza mandeean din
Dreaptaii spune: "T u nu e~ti de aici, ddacina ta nu
se afla ,in lume" (XV, 20). Iar Ginza din Stinga
(III, 4) : "Tu nu vii de aici, spita ta nu purcede de aici :
locultau e Locul Vietii". $i citim in Cartea lui loan:
"Sint un om al Celeilalte Dumi" 4.
Dupa cum am vazut, speculatia filozofica indiana,
mai ales S~mkhya- Yoga, invedereaza 0 pozitie similara.
Spiritul (pur,usha) e prin excelenta un "strain", n-are
nimie de-a face cu lumea (prakrti). Dupa cum scrie
Isvara Krishna (Samkhya-karika, 19), Sinele (Spiritul)
"e izolat, indiferent, simplu spectator inactiv" al dra-

1 Cf. R. M. Grant, Gnosticism and Early Christianity, New


York, 1959, p. 188, n. 16.
2 H.-Ch. Puech in Annuair~ du Cozzeg~ d~ France, anu] a]
56-lea - 1956 (pp. 186-209), p. 194.
3 H-Ch.Puecih, ibid. p. 198.
4 H-Ch. Puech, ibid., p. 198.

125

~_~~l
mei vie~ii ~i istoriei. Mai mult inca: daca e adevarat
ca ciclul transmigra~iunii se prelunge~te datorita igno-
ran~ei~i a "pacatelor", cauza coborlrii spiritului "in
via~a, originea rela~iei dintre spirit (purusha) ~i Materie
(prakrti), reprezinta probleme insolubile: mai exact,
fara solu~ie in condi~ia umana actuala. In orice caz, ~i
intocmai ca pentru gnostici, nu pacatul originar (adica
omenesc) este acela care a precipitat spiritul (Eul) in
virtejul existentelor.
In ceea ce prive~te subiectul nostru, importanta mi-
tului gnostic, ca ~i aceea a speculatiei filozofice indiene,
deriva mai ales din faptul ca ele reimerpreteaza ra-
ponul dintre Om ~i drama primordiala care I-a consti-
tuit. Intacmai ca in religiile arhaice studiate in capi-
talele precedente, gnosticii socotesc ca e important sa
cunoasca - sau, mai degraba, sa-~i rememoreze - drama
care a avut loc in timpurile mitice. Spre deosebire insa
de ceea ce ar face un om in societa~ile arhaice, care,
inva~ind miturile, asuma tatodata consecintele ce deriva
din aceste evenimente primordiale - gnosticul invata
mitul spre a se desolidariza de rezultatele sale. Odata
trezit din somnul sau de moarte, gnosticul (ca ~i disci-
polul filozofiei Samkhya-Yoga) intelege ca nu are nici
o raspundere in ceea ce prive~te catastrofa primordiala
despre care-i. vorbe~te mitul, ca, prin urmare, el nu are
vreo legatura reala cu viata, cu lumea ~i cu istoria.
Gnosticul, ca ~i discipolul filozofiei Samkhya- Yoga,
a fost deja pedepsit pentru "pacatul" de a fi uitat ade-
varatul sau spirit. Suferintele din care e constituita
orice existenta omeneasca dispar in clipa trezirii. T re-
zirea, care este in acela~i timp 0 anamnesis, se tra-
duce printr-o indiferenta fata de istorie, mai ales fata
de istaria contemporana. Numai mitul primordial e
important. Numai evenimentele care au avut loc in
trecutul fabulos merita sa fie cunoscute; caci, aflln-
du-Ie, omul devine con~tient de adevarata lui natura
- ~i se treze~te. Evenimentele istorice propriu-zise (de
pilda, razboiul T roian, razboaiele lui Alexandru Ma-

126
cedon, asasinarea lui Iuliu Cezar) sint lipsite de semni-
ficatie, de vreme ce nu sint purt~1toarele nici unui me-
sa j soteriologic.

Anamnesis ~i istoriografie
Nici pentru greci evenimentele istorice nu contineau
mesaje soteriologice. $i totu~i, istoriografia incepe in
Grecia cu Herodot. Herodot ne spune pentru ce ~i-a dat
osteneala sa scrie Istoriile : pentru ca ispravile oamenilor
sa nu fie date uitarii de-a lungul veacurilor. El vrea
sa pastreze amintirea faptelor grecilor ~i ale barbari-
lor. Alti istorici din antichitate I~i vor scrie lucdirile
pentru alte motive: Tucidide, de pilda, spre a ilustra
lupta pentru putere, trasatura caracteristica, dupa pa-
rerea lui, a naturii omene~ti; Polibiu, spre a arata ca
intreaga istorie a lumii converge spre Imperiul roman,
~i pentru ca experienta dob1:ndita prin. studiul istoriei
constituie cea mai buna introducere in viata ; Tit-Liviu,
spre a descoperi 1:n istorie "modele pentru noi ~i pen-
tru tara noastra" ~i a~a mai departe 1.
Nici unul din ace~ti autori' - nici chiar Herodot,
pasion at de zei ~i de teologiile exotice - nu-~i scria
I storiile in felul autorilor celor mai vechi naratiuni
istorice ale evreilor, spre a dovedi existenta unui plan
divin ~i interventia zeului sup rem 1:n viata unui popor.
Aceasta nu 1:nseamna ca istoricii greci ~i latini au fost
1:n mod neces-ar lipsiti de sentimente religioase. Dar con-
ceptia lor religioasa nu considera posibila interventia
personala a unui Dumnezeu unic 1:n istorie; a~adar ei
nu acordau evenimentelor istorice semnificatia religioasa
pe care aceste evenimente 0 aveau pentru evrei. Dealt-
minteri, pentru greci, istori a era numai un aspect al

1 Cf. Karl Lowirh, Mea/ling in History, Chicago, 1939, p. 6


~l urm.

127
procesului cosmic, conditionat de legea devenirii. Ca
orice fenomen cosmic, istoria arata ca societatile ome-
ne~ti se nasc, se dezvolta, degenereaza ~i pier. Din
aceasta pricina istoria nu putea constitui obiect de cu-
noa~tere. Istoriografia era totu5i mila, de vreme ce ilus-
tra procesul ve~niciei devenirii In viata natiunilor, ~i
mai ales conserva amintirea diferitelor popoare, precum
~i numele ~i ispravile personajelor exceptionale.
Rostul acestui eseu nu e de a examina diferitele fi-
lozofii ale istoriei, lnceplnd cu Augustin ~i Gioacchino
da Fiore ~i Incheind eu Vico, Hegel, Marx ~i istoricii
contemporani. Toate aceste sisteme l~i propun sa desco-
pere sensul ~i directia istoriei universale.- ~i nu aceasta
e problema noastra. Ceea ce ne intereseaza e semnifi-
catia pe care 0 poate avea nu istoria, ci istoriografia:
cu alte cuvinte, efortul facut In vederea pastrarii amin-
tirii evenimentelor contemporane ~i dorinta de a cu-
noa~te clt mai exact trecutul omenirii.
9 curiozitate similara s-a dezvoltat treptat, incepind
din evul mediu ~i mai ales de . la Rena~tere incoace.
Desigur, In vremea Rena~terii se diu tau, mai ales in
istoria antica, modele pentru comportarea "omului per-
fect". S-ar putea spune ca oferind modele exemplare
vietii civice ~i morale, Tit-Liviu ~i Plutarh jueau in
ceea ce prive~te educarea elitelor europene rolul pe care,
in societatile traditionale, 11 jueau miturile. Odata insa
cu secolul al XIX-lea istoriografia a Inceput sa joace
un rol de prim ordin. Cultura occidentala desfa~oara
parca un prodigios efort de anamnesis istoriografica. Ea
se straduie~te sa descopere, sa "trezeasca", sa recupereze
trecutul societatilor celor mai exotice ~i mai periferice,
adt preistoria Orientului Apropiat clt ~i culturile "pri-
mitivilor" pe cale de a se stinge. lntreg trecutul omeni-
rii vrea sa-l Invie. Asistam la 0 largire vertiginoasa a
orizontului istbric.
Aeesta e unul din rarele sindromuri Imbucuratoare
ale lumii moderne. Provincialismul cultural occiden-
tal - care il1cepea istoria cu Egiptul, literatura cu Ho-
128
mer $i filozofia cu Tales - e pe cale de a fi depa$it.
Mai mult Inca: prin aceasta anamnesis In domeniul isto-
riografiei coborlm adlnc In noi In$ine. Reu$ind sa In-
telegem un australian din zilele noastre sau pe omo-
logul sau, un vlnator paleolitic, reu$im totodata sa
"trezim" In strafundul sufletului nostru situatia exis-
tentiala a unei omeniri preistorice, precum $i compor-
tarile care deriva dintr-lnsa. Nu e yorba de 0 simpla'
cunoa$tere "exterioara", constlnd, de pilda, In a afla $i
In a retine numele capitalei unei tari, sau data caderii
Constantinopolului. 0 adevarata anamnesis istoriogra-
fica se traduce prin descoperirea unei solidaritati cu
aceste popoare disparute sau periferice. E yorba de 0
adevarata recuperare a trecutului, ba chiar a trecutului
"primordial" revelat de sapaturile preistorice sau de
cercetarile etnologice. In aceste din urma cazuri, sintem
pU$i fata In fata cu "forme de viata", cu comportari,
tipuri de cultura, adica, In fond, cu strtlcturile existen-
tei aDhaice.
Timp de milenii, omul a muncit potrivit unor rituri
$i a glndit In ceea ce prive$te analogiile dintre macro-
cosm $i microcosm urmlnd tiparele miturilor. Aceasta
era una din posibilitatile de a se "deschide" catre lume
$i; prin urmare, de a participa la sacralitatea cosmosu-
lui. De la Rena$tere Incoace, de dnd universul s-a do-
vedit a fi infinit, aceasta dimensiune cosmica pe care
omul 0 adauga In mod ritual existentei sale ne este in-
terzisa. Era normal ca omul modern, chut sub sta-
plnirea timp4.lui $i obsedat de propria lui istoricitate,
sa se straduiasca sa se "deschida" catre Lume, doblndind
o )loua dimensiune In adlncurile temporale. EI se apara
In mod incon$tient Impotriva presiunii istoriei contem-
porane printr-o anamnesis istoriografica ce Ii deschide
perspective cu neputinta de banuit daca, urmind pilda
lui Hegel, s-ar fi marginit sa "comunice cu Spiritul
Universal", citindu-$i In fiecare dimineata ziaru1.
Desigur, nu trebuie sa proc1amam sus $i tare ca e
yorba de 0 descoperire; din antichitate Incoace, omul

129
s-a consolat de teroarea ce 0 exercita istoria citind pe
istoricii timpurilor trecute. La omul modern insa, exista
,ceva in plus: orizontul sau istoriografic fiind consi-
derabil, i se intl:mpla sa descopere, prin anamnesis, cul-
turi care, cu toate ca "sabotau istoria", au fost uimi tor
de creatoare. Care va fi reactia vitala a unui occiden-
tal modern dnd va afla, de' pilda, ca de~i fusese co-
tropita ~i ocupata de Alexandru Macedon, ~i cu toate
ca aceasta cucerire a avut 0 l:nriurire asupra istoriei
sale ulterioare, India nici macar n-a retinut numele
marelui cuceritor? Ca ~i alte culturi tradition ale, India
poarta interes modelelor exemplare ~i evenimentelor pa-
radigmatice, iar nu particularului ~i individualului.
Aceasta anamnesis istoriografica a lumii occidentale
e doar la inceputurile sale. Trebuie sa a~teptam macar
dteva generatii ca sa judecam repercusiunile sale cul-
turale. S-ar putea spune insa ca aceasta anamnesis
prelunge~te, de~i pe un alt plan, valorificarea religioasa
a memoriei ~i a amintirii. Nu mai e yorba de mituri,
nici de exercitii religioase. Subzista insa acest element
comun: importanta rememorarii exacte ~i totale a tre-
cutului. De 0 parte avem rememorare a evenimenteLor
mitice, in societatile traditionale; de alta, rememora-
rea a tot ce s-a intimplat in timpul istoric, in Occiden-
tul modern. Diferenta e prea evidenta ca sa mai fie
nevoie sa staruim asupra ei. Dar ambele tipuri de anam-
nesis proiecteaza omul In afara "momentului sau isto-
ric". Iar adevarata anamnesis istoriografica sf1qe~te ~i
ea prin a duce Intr-un timp primordial, In timpul in
care oamenii I~i Intemeiau comportarile culturale, cre-
zind totu~i ca aceste comportari Ie erau revel ate de fiin-
tele Supranaturale.
Capitolul VIII
li.1ARETIA SJr DECADEREA
MITURILOR

A face lumea sa se deschida

LA NIVELURILE ARHAICE DE CUL TURA, RE-


ligia mentine "deschiderea" catre 0 lume supraomeneasca,
catre lumea valorilor axiologice. Acestea din urma sint
"transcendente", fiind revel ate de fiinte divine sau de
stramo~i mitici. Prin urmare ele constituie valori ab-
solute, paradigme ale tuturor activitatilor omene~ti. Dupa
cum am vazut, aceste modele sint vehiculate de mi-
turi, carora Ie revine misiunea de a trezi ~i de a men-
tine con~tiinta unei alte' lumi, a lumii celeilalte, a unei
lumi divine sau a stramo~ilor. Aceasta "alta lume" re-
prezinta un plan supraomenesc, "transcendein", un plan
al realitatilor absolute. A~adar, in experienta a ceea ce
e sacru, in int11nirea cu 0 realitate trans-umana, ia na~-
tere ideea ca ceva exista cu adevarat, ca exista valori
absolute, susceptibile de a dtlauzi omul ~i de a con-
feri 0 semnificatie existentei omene~ti. A~adar, prin in-
termediul experientei a ceea ce e sacru se contmeaza ideile
de realitate, de adevar, de semnificatie, care ulterior
aveau sa fie elaborate ~i sistematizate de speculatiiIe
metafizice.
Valoarea apodictica a mitului este periodic reconfir-
mata de ritualuri. Rememorarea ~i reactualizarea eveni-
mentului primordial 11 ajuta pe omul "primitiv" sa
deosebeasca ~i sa retina realul. Multumita repetitiei con-
tinue a unui gest paradigmatic, ceva se vade~te a fi in
131
fluxul universal fix ~i durabil. Repetarea periodica a
ceea ce a fost Elcut in illo tempore impune certitudinea
ca ceva existCi in mod absolut. Acest "ceva" e "sacru",
adica transuman ~i translumesc, dar accesibil experien~ei
umane. "Realitatea" se dezvaluie ~i devine susceptibila
de a fi construita pornind de la un nivel "transcendent",
da'r de un "transcendent" ce poate fi trait in mod ritual
~i care sf1r~e~te prin a face parte integranta din via~a
omului.
Aceasta lume "transcenden ta" a zeilor, a eroilor ~i a
stramo~ilor mitici e accesibila pentru ca omul arhaic
nu accepta ireversibilitatea timpului. Am constatat ade-
sea acest lucru: ritualul suprima timpul' profan, crono-
logic, ~i recupereaza timpul sacru al mitului. Redevenim
contemporanii ispravilor pe care zeii Ie-au savir~it in
illo tempore. Revolta impotriva ireversibilira~ii timpu-
lui 11 ajuta pe om sa "construiasca realitatea" ~i, pe de
alta parte, 11 elibereaza de povara timpului mort, ii da
asigurarea ca e in stare sa suprime trecutul, sa-~i rein-
ceapa via~a ~i sa-~i creeze din nou lumea.
lmitarea gesturilor paradigmatice ale zeilor, ale eroi-
lor ~i ale stramo~ilor mitici nu se traduce printr-o .,ve~-
nica repeti~ie a ceea ce este identic", printr-o completa
imobilitate culturala. Etnologia nu cunoa~te nici un
singur popor care sa nu se fi schimbat de-a lungul timpu-
lui, care sa nu fi avut 0 "istorie". La prima vedere,
omul societa~ilor arhaice se margine~te sa repete la in-
finit acela~i gest arhetipic. In realitate, el cucere~te lara
Incetare lumea, 0 organizeaza, transforma peisajul na-
tural in mediu cultural. Mul~umita modelului exemplar
revel at de mitul cosmogonic, omul devine la dndul sau
creator. De~i par sortite sa paralizeze ini~iativa ome-
neasca prin faptul ca se infa~i~eaza drept modele in-
tangibile, miturile incita in realitate omul sa creeze,
deschid tot mereu noi perspective spiritului sau inventiv.
Mitulii garanteaza omului ca ceea ce el se pregate~te
sa fadl a mai fast fCicut, 11 ajuta sa alunge indoielile
pe care le-ar putea avea in ceea ce prive~te rezultatul
132
intreprinderii sale. De ce sa ezitam la gindul unei ex-
peditii maritime, de vreme ce eroul mitic a efectuat-o
intr-un timp fabulos? N-avem decit sa-i urmam pilda.
De asemeni, de ce sa ne temem sa ne instalam pe un
teritoriu necunoscut ~i salbatic, de vreme ce ~tim ce
trebuie sa facem ? E pur ~i simplu de ajuns sa repetam
ritualul cosmogonic ~i teritoriul necunoscut ("haosul")
se transforma in "cosmos", devine 0 imago mundi, 0
"locuinta" legitimata in chip ritual. Existen~a unui mo-
del exemplar nu stinghere~te activitatea creatoare. Mo-
delul mitic e susceptibil de aplicatii nesf1r~ite.
Omul societatilor in care mitul e viu traiestc intr-o
lume "deschisa", de~i "cifrata" ~i misterioasa. 'Lumea ii
"vorbe~te" omului ~i, pentru a intelege acest limbaj,
e de ajuns sa cuno~ti miturile ~i sa descifrezi simbolu-
rile. Prin intermediul miturilor ~i simbolurilor Lunii,
omul percepe misterioasa solidaritate dintre tempora-
litate, na~tere, moarte ~i inviere, sexualitate, fertilitate,
ploaie, vegeta~ie ~i a~a mai departe. Lumea nu mai este
omasa opaca de obiecte arbitrar ingramadh:e laolalta,
ci un cosmos viu, articulat ~i semnificativ. In ultima
analiza, lumea se vade~te a Ii un limbaj. Ii vorbe~te
omului prin propriul sau mod de a fi, prin structurile
~i ritmurile sale.
Existenta lurilii e rezultatul unui act divin de creatie,
structurile ~i ritmurile sale sint produsul evenimentelor
care au avut loc la inceputul timpului. Luna i~i are
istoria ei mitica, ca ~i soarele ~i apele, plantele ~i ani-
malele. Orice- obiect cosmic are 0 "istorie". Aceasta
inseamna ca el este in stare sa "vorbeasca" omului. $i
pentru ca "vorbe~te" despre el insu~i, in primul rind
despre "originea" sa, despre evenimentul primordial ca-
ruia ii datoreaza existenta, obiectul devine "real ~i sem-
nificativ". N u mai este un "necunoscut", un obiect opac,
insesizabil ~i lipsit de semnificatie, pe scurt "nereal".
EI participa la aceea~i "lume" ca ~i omul.
o asemenea participare face ca lumea sa fie nu numai
"familiara" ~i inteligibila, ci ~i transparenta. Prin obiec-

133
tele acestei lumi se percep urmele fiintelor ~i ale pu-
terilor unei alte lumi. Acesta e motivul ce ne indrep-
tatea sa spunem mai sus ca, pentru omul arhaic, lumea
este in acela~i timp "deschisa" ~i misterioasa. Vorbind
despre ea insa~i, lumea ne trimite Ia autorii ~i la ocroti-
torii ei ~i-~ipoveste~te "istoria". Omul nu traie~te intr-o
lume inerta ~i opaca ~i, pe de alta parte, descifrind lim-
bajul lumii, el este confruntat cu misterul. Caci "na-
tura" dezvaluie ~i totodata camufleaza "supranatura-
1ul", ~i in aceasta rezid8: pentru omul arhaic misterul
fundamental ~i ireductibil al lumii. Miturile dezvaluie
tot ce s-a petrecut, de Ia cosmogonie ~i pina la inte-
meierea institutiiIor social-culturale. Aceste revelatii nu
constituie insa 0 "cunoa~tere" in sensul strict al cuvin-
mIui, ele nu epuizeaza misterul realitatilor cosmice ~i
umane. Nu pentru ca invatind mitul de origine ajun-
gem sa dominam diferite realitati cosmice (focul, re-
coltele, ~erpii etc.) Ie transformam pe acestea in "obiecte
de cunoa~tere". ReaIitatiIe continua sa-~i pastreze den-
sitatea ontologid originara.

, lumea
Omul si

Intr-o asemenea Iume, omul nu se simte prizonierul


propriului mod de a exista. ~i el este "deschis". E in
eomunicatie eu Iumea pentru ea folosqte acela~i lim-
baj : simbolul. ,In vreme ce lumea ii vorbe~te prin in-
termediul a~trilor,plantelor ~i animalelor, al durilor
~i al stincilor, al anotimpurilor ~i al noptilor, omul ii
raspunde prin visurile sale ~i prin viata sa imaginara,
prin stramo~ii sai sau prin totemurile sale - care sint
~i "natura", ~i supranatura ~i fiinte omene~ti - prin ca-
paeitatea sa de a muri ~i de a invia in mod ritual
In ceremoniile de initiere (nici mai mult, nici mai putin
dedt luna ~i vegetatia), prin eapaeitatea sa de a 1n-
trupa un spirit imbradnd 0 masca etc. Dad lumea e
134
transparenta pentru omul arhaic, acesta simte ca ~i el
e "privit" ~i in~eles de lume. Vinatul 11 prive~te ~i-l
in ~elege (adesea animal ul se lasa prins pentru di ~tie
ca omului Ii. este foame), ~i tot a~a ~i stinca sau arbo-
rele, sau un riu. Fiecare are a-i povesti 0 "istorie" pro-
prie, a-i da un sfat.
De~i ~tie ca e 0 fiin~a omeneasca ~i se accepta ca
atare, omul societatilor arhaice ~tie ca e ~i ceva mai
multo $tie, de pilda, ca stramo~ul sau a fost un animal,
sau ca el poate muri ~i invia (ini~iere, transa ~amanica),
ca poate inf1uen~a recoltele prin orgiile sale (ca e in
stare sa se poarte cu so~ia precum cerul cu pamil1tul,
sau ca poate juca rolul sapei, iar so~ia pe cel al braz-
dei). In culturile mai CJmplexe, omul ~tie ca suflurile
sale slnt vlnturi, oasele sale, munti, ca, in pintecul sau
arde un foc, ca buricul sau e susceptibil sa devina un
"Centru al lumii" etc.
Nu trebuie sa ne inchipuim ca aceasta "deschidere"
catre lume se traduce printr-o conceptie bucolica a
existentei. Miturile "primitivilor" ~i ritualurile care de-
pind de ele nu ne infa~i~eaza 0 Arcadie arhaica. Dupa
cum am vazut, asumindu-~i raspunderea de a face sa
prospereze lumea vegetala, paleocultivatorii au accep-
tat totodata tortura victimelor in folosul recoltelor,
orgia sexuala, canibalismul, vinatoarea de capete. In
aceasta privin~a avem de-a face cu 0 conceptie tragica
a existentei, rezultat al valorificarii religioase a torturii
~i a monii violente. Un mit ca acela al lui Hainuwele
~i tot complexul social-religios pe care-l articuleaza ~i-l
justifica il sile~te pe omsa-~i asume "conditia" sa de
fiinta muritoare ~i sexuata, sortita sa ucida ~i sa mun-
ceasca spre a se putea hrarii. Lumea vegetala ~i cea
animala ii "vorbesc" despre originea lui, adica in ul-
tima analiza, despre Hainuwele; paleocultivatorul in-
telege acestlimbaj, ~i astfel descopera 0 semnificatie re-
ligioasa in tot ce-l inconjoara ~i in tot ce face. Dar
aceasta 11 obliga sa accepte cruzimea ~i omorul drept
o parte integranta a modului sau de existenta. Desigur,
135
cruzimea, tortura, omorul nu sint comportari specifice
~i exclusive ale "primitivilor". Le intllnim de-a lun-
gul ist6riei, uneori la un paroxism necunoscut socie-
tatilor arhaice. Deosebirea consta mai ales in faptul ca
pentru primitivi aceasta comportare violenta are 0 va-
loare religioasa ~i este copiata dupa modele transumane.
Aceasta conceptie a dainuit pina tlrziu in istorie ; exter-
minarile in masa ale unui Gengis-han, de pilda, inca
mai gaseau 0 justificare religioasa.
Mitul nu este, in sine, 0 garantie de "bunatate", nici
de moralitate. Functia lui e de a revela modele ~i de
a oferi astfel 0 semnificatie atlt lumii dt ~i existentei
omene~ti. A~adar, rolul sau in formarea omului este
uria~. Dupa cum am mai spus, multumita mitului ideile
de realitate, de valoare, de transcendenta, se contureaza
cu Incetul. Multumita mitului, lumea este perceputa
drept un cosmos perfect articulat, inteligibil ~i semni-
ficativ. Povestind In ce fel lucrurile au fost Hcute,
miturile dezvaluie de cine ~i pentru ce au fost ele facute,
~i In ce Imprejurari. Toate aceste "revelatii" 11angajeaza
mai

mult sau mai putin
Vcc
direct pe om, deoarece ele con-
stltme 0 "lstone sacra .

Imaginatie ~i creativitate
In fond, miturile amintesc tot mereu ca evenimente
grandioase au avut loc pe pamint ~i ca' acest "trccut
glorios" este In parte recuperabiL Imitarea gesturilor
paradigmatice are de asemeni un aspect pozitiv: ritua-
lulll sile~te pe om sa-~i depa~easca limitele, sa se situeze
alaturi de zeii ~i de eroii mitici, spre a putea saviqi
faptele lor. Direct sau indirect, mitul opereaza 0 ,,lnno-
bilare" a omului. Aceasta reiese ~i mai clar daca ti-
nem seama ca In societatile arhaice recitarea traditiilor
mitologice ramine apanajul dtorva indivizi. In unele
societati, recitatorii se recruteaza printre ~amani ~i me-

136
decine-men, sau printre membrii confreriilor secrete.
Oricum, cel care recita miturile trebuie sa faca dovada
vocatiei sale ~i trebuie sa fie instruit de batrinii mae~-
trio El se distinge Intotdeauna fie. prin .capacitatea sa
mnemonica, fie prin imaginatie sau talent literar.
Recitarea nu este In mod necesar stereotipa. Uneori va-
riantele se lndeparteaza In chip apreciabil de prototip.
Fara Indoiala, anchetele efectuate In zilele noastre de
etnologi ~i de folclori~ti nu pot pretinde ca dezvaluie
procesul crearii mitologice. S-au putut Inregistra vari-
antele unui mit sau ale unei teme folclorice, dar nu s-a
Inregistrat inventarea unui nou mit. E yorba Intotdeauna
despre modificari mai mult sau mai putin apreciabile
ale unui text preexistent.
Oricum, aceste cercetari au pus In. lumina rolul in-
divizilor creatori In elaborarea ~i transmiterea miturilor.
E foane probabil, ca acest rol sa fi fost ~i mai impor-
tant In trecut, atunci dnd "creativitatea poetica", cum
s-ar spune azi, era solidara cu 0 experienta extatica ~i
tributara ei: Putem lnsa ghici care slnt In sinul unei
societati arhaice, "izvoarele de inspiratie" ale unei ase-
menea personalitati creatoare: ele slnt "crizele", "In-
tilnirile", "revelatiile", pe scun, experientele religioase
privilegiate, lnsotite ~i Imbogatite de 0 sumedenie de
imagini ~i de scenarii deosebit de vii ~i de dramatice.
Jar speciali~tii extazului, obi~nuitii universurilor fan-
tastice, alimenteaza, sporesc ~i elaboreaza motivele mi-
tologice traditionale.
eu alte cuyinte, avem de-a face, pe planul imagi-
natiei religioase, cu 0 creativitate care relnnoie~te ma-
teria mitologiei traditionale. Rezulta deci ca rolul per-
sonalitatilor creatoare a fost mai mare dedt se pre-
supune. Diferitii speciali~ti ai sacrului, Incepind cu ~a-
manii ~i lncheind cu barzii, au sflqit prin a impune co-
lectivitatilor respective macar unele din viziunile lor
imaginare. Desigur, "succesul" unor asemenea viziuni de-
pindea de schem:ele existente: 0 viziune care contrasta
In mod radical cu imaginile ~i scenariile traditionale

137
nu putea fi u~or acceptata. Se cunoa~te lnsa rolul pe
care-l joaca medecine-men-ii, ~amanii ~i batrl'nii mae~-
tri In viata religioasa a societatilor arhaice. Cu totii
slnt indivizi specializati In chip diferit In experientele
extatice. Raporturile dintre schemele tradition ale ~i va-
lorificarile individuale inovatoare nu slnt rigide: pri-
mind ~ocul unei puternice personalitati religioase, struc-
tura traditionala sf1qe~te prin a se modifica.
Pe scun, dnd experientele religioase privilegiate slnt
comunicate prin intermediul unui scenariu fantastic ~i
impresionant, ele reu~esc sa impuna lntregii comunitati
modele sau izvoare de inspiratie. In societatile arhaice,
ca pretutindeni aiurea, cuItura se constituie- ~i se lnnoie~tc
multumita experientelor creatoare ale dtorva indivizi.
Dat fiind lnsa ca cultura arhaica graviteaza In jurul mi-
turilor ~i ca acestea din urma slnt tot mereu reinter-
pretate ~i adlncite de catre speciali~tii sacrului, societa-
tea In ansamblul ei e antrenata spre valorile ~i semni-
ficatiile descoperite ~i vehiculate de ace~ti dtiva indi-
vizi. In acest sens, mitul 11 ajuta pe om sa-~i depa-
~easca propriile sale limite ~i conditionari, 11 lndeamna
sa se lnalte "alaturi de cei mai mari".

Homer

Ar fi cazul sa se studieze raporturile dintre marile


personalitati religioase, mai ales reformatori ~i profeti,
~i sistemele mitologice traditionale. Curentele mesianice
~i milenariste ale popoarelor din fostele colonii constituie
un dmp de investigatie aproape nelimitat. Putem recon-
stitui, cel putin In parte, inf.luenta lui Zaratustra asu-
pra mitologiei iraniene sau aceea a lui Buddhaasupra
mitologiilor tradition ale indiene. Cl't despre iudaism, se
cunoa~te de mult puternica "demitizare" realizata de
profeti.
]38
Scopul urmarit de aceasta carte modesta nu ne in-
gaduie sa discutam problemele amintite cu atentia pe
care 0 merita. Ne yom margini sa staruim 0 clipa asupra
mitologiei grece~ti ; nu atit asupra a ceea ce reprezinta
ea l:n sine, cl:t asupra raporturilor ei cu cre~tinismul.
Problema mitului grec nu poate fi. abordata rara ~o-
vaiala. Cultura Greciei este singura in care mitul a in-
spirat ~i calauzit atl:t poezia epica, tragedia ~i come-
dia, cl:t ~i artele plastice ; dar nu e mai putin adevarat
ca numai l:n cultura greaca mitul a fost supus unei lungi
$i patrunzatoare analize, de pe urma careia a ie$it in
chip radical "demitizat". Avl:ntul rationalismului ionic
coincide cu 0 critica din ce in ce mai corosiva a mito-
logiei "clasice", a~a cum se gasea ea exprimata in ope-
rele lui Homer ~i Hesiod. Iar faptul ca in toate limbile
europene termenul "mit" desemneaza 0 "fiqiune", se
explica prin aceea ca grecii au proclamat acest lucru
l:nca de acum douazeci ~i cinci de veacuri.
Fie ca vrem sau nu, orice incercare de interpretare a
mitului grec, cel putin l:nlauntrul unei culturi de tip
occidental, e in mare masura influentata de critica ra-
tionali~tilor greci. Dupa cum yom vedea, aceasta cri-
tica n-a fost cu adevarat l:ndreptata impotriva a ceea
ce s-ar putea numi "gl:ndirea mitica" sau a comportarii
care decurge din aceasta. Criticile tinteau mai ales fap-
tele zeilor a~a cum erau povestite de Homer $i de He-
siod. Ne putem Intreba ce-ar fi. gindit Xenofon despre
mitul cosmogonic polinezian sau despre un mit specu-
lativ vedic, ca acela din Rig Veda, X, 129. Dar cum
sa $tim asta? Vrednic de subliniat este faptul ca tinta
atacurilor rationaliste au constituit-o mai ales aventurile
zeilor precum $i hotarl'rile lor arbitrare, purtarea lor
capricioasa ~i nedreapta, "imoralitatea" lor. Iar princi-
pala critica era facuta In numele unei idei din ce in ce
mai Inalte despre Dumnezeu: un Dumnezeu adevarat
nu poate fi nedrept, imora!, gelos, razbunator, ignorant
etc. Aceea$i critica a fost reluata $i agravata mai tlrziu
de catre apologetii cre$tini. Aceasta teza, $i anume ca
139
miturile divine prezentate de catre poeti nu pot fi ade-
varate, a triumfat, la inceput, printre elitele intelec-
tuale grece~ti ~i, in cele din urma, dupa victoria cre~ti-
nismului, in intreaga lume greco-romana.
Se cuvine insa sa amintim ca Homer nu era nici
teolog, nici mitograf. El nu avea pretentia sa prezinte,
in chip sistematic ~i exhaustiv, ansamblul religiei ~i mi-
tologiei grece~ti. De~i este adevarat, a~a cum spune Pla-
ton, ca Homer a educat intreaga Grecie, poemele lui
se adresau unui anumit auditoriu : membrilor unei aris-
tocratii militare ~i feudale. Geniul sau literar a exer-
citat a fascinatie care nu a fast niciodata intrecuta;
in consecinta, operele sale au contribuif in mare ma-
sura la unificarea ~i afirmarea culturii grece~ti. Cum insa
nu scria un tratat de mitologie, el nu inregistra toate
temele mitice care circulau in lumea greaca. Nu urma-
rea nici sa evoce conceptiile religioase ~i mitologice stra-
ine, sau fara prea mare interes pentru auditoriul sau,
prin excelenta patriarhal ~i razboinic. Despre tot ce s-ar
putea numi elementul noctufll, htonian, funerar, al re-
ligiei ~i al mitologiei grece~ti, Homer aproape ca nu
vorbe~te. Importanta ideilor religioase de sexualitate ~i
de fecunditate, de moarte, de viata de dincolo de mor-
mint ne-a fost revelata atit de ni~te autori mai recenti
dt ~i de sapaturile arheologice. A~adar, aceasta concep-
tie homerica despre zei ~i miturile lor este aceea care
s-a imp us pretutindeni in lume ~i a fost definitiv fixata,
ca intr-un univers atemporal de arhetipuri, de catre ma-
rii arti~ti clasici. Inutil sa staruim asupra maretiei ~i
nobletii sale, sau asupra rolului pe care I-a jucat in
ceea ce prive~te formarea spiritului occidental. Ajunge
sa reeitim Die Gotter Griechenlands de Walter Otto,
ca sa intram in comuniune eu aeeasta lume luminoasa
a "formelor desavir~ite".
Dar faptul ca geniul lui Homer ~i arta clasica au
dat 0 stralueire fara pereehe acestei lumi divine nu im,.
plica nicidecum ca ceea ee a fast neglijat ar fi tene-
bros, obscur, inferiorsau medioeru. Exista, de pilda,
140
Dionysos, Elra de care nu putem concepe Grecia ~i
eu privire la care Homer s-a marginit sa faca 0 aluzie
la un incident din copilaria sa. Pe de alta parte, frag-
mente mitologice salvate de istorici ~i eruditi ne in-
troduc intr-o lume spirituala care nu e lipsita de ma-
retie. Aceste mitologii ne-homerice ~i, in genere, ne-
"clasice" erau mai curind "populare". le nu au sufe-
rit nici 0 eroziune din partea cri,ticilor rationali~ti ~i,
foarte probabil, au supravietuit in' marginea culturii
literatilor timp de multe veacuri. Nu este exclus ca ra-
ma~ite ale acestor mitologii populare sa mai subziste
eamuflate, "cre~tinate", in credintele grece~ti ~i medi-
teraneene din zilele noastre. Vom reveni asupra acestei
probleme.

Teogonie ~i genealogie
Hesiod se adresa unui alt auditoriu. 1 poveste~te
mituri ignorate sau abia schitate in poemele homerice.
primul care vorbe~te despre Prometeu. Nu putea
insa sa-~i dea seama ca mitul central al lui Prometeu
se intemeia pe 0 neintelegere, mai exact, pe "uitarea"
semnificatiei religioase primordiale. Intr-adevar, Zeus
se razbuna pe Prometeu pentru ca acesta, chemat sa ar-
bitreze impartirea victimei primei jertfe, acoperise oa-
sele cu un strat de grasime, ascunzind totodata carnea
~i maruntaie1e sub stomac. Atras de grasime, Zeus ale-
sese pentru zei p<?-rteacea mai saraca, lasind oamenilor
carnea ~i maruntaiele (T eogonia, 534~i urm.). Karl
Meuli 1 a stabilit 0 paralela intre aceasta jertfa olim-
pica ~i ritualurile vinatorilor arhaici ai Asiei de nord:
ace~tia cinsteau fiintele lor supreme cere~ti oferindu'-le
oasele ~i capul animalului. Acela~i obicei ritual s-a men-

1 Karl Meuli, Griechische Opferbrauche, In l'hyllobolia fiir


Peter Von der Miihl, Basel, 1946, pp. 185-288.

141
~inut ~i la popoarele de pastori din Asia centrala. Ceea
ce lntr-un stadiu arhaic de cultura era considerat drept
omagiul prin excelenta adus unui zeu ceresc, devenise
in Grecia in~elatorie exemplara, crima de lezmajestate
impotriva lui Zeus, zeul supremo Nu ~tim in ce moment
. s-a produs aceasta deviere a sensului ritual originar ~i
prin ce Imprejurare a fost Prometeu acuzat de acea~ta
crima. Am citat acest exemplu numai ca sa aratam
ca Hesiod men~ioneaza mituri foarte arhaice, cu rada-
cini In preistorie; dar aceste mituri suferisera deja
un lung proces de transformare ~i modificare mai
Inainte de a fi fost Inregistrate de poet.
Hesiod nu se margine~te sa Inregistreze miturile. E1
Ie sistematizeaza ~i, procedlnd astfel, introduce un prin-
cipiu ra~ional 111 aceste crea~ii ale glndirii mitice. Ge-
nealogia zeilor 0 vede ca 0 serie succesiva de procreatii.
Procreatia este pentru Hesiod forma ideala de a ajunge
la existenta. W. Jaeger a scos foarte just in relief ca-
racterul rational al acestei conceptii, In care gl'ndirea
mitica se afla articulata de gindirea cauzala 1. Ideea
lui Hesiod ca Eros a fost primul zeu care ~i-a facut
aparitia dupa Haos ~i dupa Pamlnt (T eogonia, 116 ~i
urm.) a fost ulterior dezvoltata de Parmenide ~i de
Empedocle 2. Platon a subliniat In Banchetul (178 b)
importanta acestei conceptii pentru fi1ozofia greaca.

Rati(J)nali~tii ~i mitul
Nu e yorba sa rezumam aici lungul proces de ero-
ziune care a sHqit prin a goli miturile ~i zeii homerici
de semnificatiile lor originare. Daca ar fi sa-i dam

1 Werner Jaeger, Paideia: The Ideals of Greek Cultu)"e, vol. I,


New York, ed. a 2-a, 1945, p. 65 ~i urm.; id., The Theology
of the Early Greek Philosophers, Oxford, 1947, p. 12.
2 W. Jaeger, The Theology of the Early Greek Philosophers,
p. 14.

142
crezare lui Herodot (1, 32), chiar ~i Solon ar fi afir-
mat ca "zeitatea e plina de invidie ~i de instabilitate".
Oricum, primii filozofi din Milet refuzau sa vada in
descrierile homerice chipul adevaratei divinitati. Gnd
Tales afirma ca "totul este plin de zei" (A 22), el se
razvratea impotriva conceptiei lui Homer care-i can-
tona pe zei in anumite regiuni cosmice.Anaximandru
propune 0 conceptie totala a universului, fara zei ~i
far a mituri. Cit despre Xenofan (nascut pe la 565),
nu ezita sa atace fati~ panteonul homeric. Xenofan re-
fuza sa crea&i: ca Dumnezeu se agita~i se mi~ca a~a
cum poveste~te Homer (B 26). EI tagaduie~te ideea ne-
muririi zeilor a~a cum reiese aceasta din descrierile lui
Homer ~i ale lui Hesiod: "Dupa spusele lui Homer ~i
ale lui Hesiod, zeii saviqesc tot felul de fapte pe care
oamenii le-ar considera ru~inoase: adultere, furturi, in-
~elatorii reciproce" (B 11, B 12) 1. Dupa cum nu ac-
cepta nici ideea procreatiei divine: "Muritorii considera
insa ca zeii s-au nascut, ca poarta ve~minte, au un trup
~i un grai propriu" (B 14) 2. EI critica mai ales an-
tropomorfismul conceptiei timpului sau despre zei:
"Daca boii ~i caii ~i leii ar avea miini ~i ar putea, cu
miinile lor sa picteze ~i sa produca opere la fel ca oa-
menii, caii ar picta chipuri de zei aidoma cu caii, boii
aidoma cu boii, ~i le-ar atribui trupurile pe care ei In-
~i~i Ie au" (B 15) 3. Pentru Xenofan, "exista un zeu
deasupra tuturor zeilor ~i oamenilor; nici Infati~area,

1 Traducerea lui Jaeger, op. cit., p. 47.


2 Traducerea lui G. S. Kirk ~i J. E. Raven, The Presocratic
Philosophers, Cambridge, 1957, p. 168; d. ~i Karhleen Freeman,
Ancilla to the Presocratic Philosophers, Cambridge, Mass., 1948,
p. 22. Documentele ~i bibliografiile referitoare la filozofii din Milet
se vor gasi in Pierre-Maxime Schul, Essai sur la formation de la
Pensee grecque, ed. a 2-a, Paris, 1949, p. 163 ~i urm., ~i in
Kathleen Freeman, The Presocratic Philosophers. A Companion
t? Diels, "Fragmente der V orsokratiker", Oxford, 1946, p. 49
~l urm.
3 Traducerea lui Kink and Rave'll, op. cit., p. 169.

143
nici gindirea lui nu are mmlc comun cu aceea a mun-
torilor" (N 23).
Percepem in aceste critici ale mitologiei "clasice" efor-
tul desfa~urat spre a degaja conceptul de divinitate de
expresiile antropomorfice ale poetilor. Un autor __atlt
de profund credincios ca Pindar respinge miturile "in-
credibile" (I Olympice, 28 ~i urm.). Conceptia lui Eu-
ripide' despre Dumnezeu a fost in intregime influentata
de critica lui Xenofan. Pe vremea lui Tucidide adjecti-
vul myth6des insemna "fabulos ~i nedovedit", in opo-
zitie eu oricare adevar sau realitate 1. Cind Platon (Re-
publica, 378 ~i urm.) face rechizitoriul- poetilor pen-
tru felul in care i-au infati~at pe zei, el se adreseaza
probabil unui auditoriu dinainte convins.
Critic a traditiilor mitologice a fost impinsa pina la
pedantism de catre retorii alexandrini. Dupa cum yom
vedea, apologetii cre~tini s-au inspirat din ace~ti autori
dnd a fost yorba de a deosebi elemen tele istorice ale
Evangheliilor. Alexandrinul Aelius Theon (aprox. se-
colul al II-lea 1.e.n.) discuta pe larg argumentele cu
ajutorul carora se poate demonstra imposibilitatea unui
mit sau a unei naratiuni istorice, ~i ilustreaza metoda
lui prin analiza critica a mitului Medeii. Theon soco-
te~te ca 0 mama nu-~i putea ucide propriii ei copii.
Aqiunea e din capul locului "de necrezut", pentru mo-
tivul ca Medeea nu. ~i-ar fi putut macelari copiii chiar
in cetatea (Corintului) in care traia Iason, tatal lor.
Pe llnga aceasta, insu~i felul in care crima a fost sa-
viqita e improbabil: Medeea ar fi incercat sa-~i as-
cunda crima ~i, fiind vrajitoare, ar fi folosit otrava In
locul sabiei. In sflqit, justificarea ei e extrem de im-
probabila: minia ce i-o stlrnise sotul nu ar fi putut
s-o impinga sa-i sugrume copiii, care erau deopotriva ~i

1 Cf. Tucidide, lstoria razboiului peloponeziac, I, 21; Jaeger,


op. cit., pp. 19, 197-198.

144
copm el: prin aceasta fapta ~i-ar fi Hcut ei cel mai
mare rau, de vreme ce este ~tiut ca femeile sint mai ac-
cesibile emotiilor dedt barbatii 1.

Alegorism ~i euhemerism
Mai mult dedt 0 critica nimicitoare a mitului este
yorba de 0 critica a intregii lumii imaginare, intre-
prinsa in numele unei psihologii simpliste ~i al unui ra-
tionalism elementar. Totu~i, mitologia lui Homer ~i
aceea a lui Hesiod continuau sa intereseze elitele in-
tregii lumi elenistice. Dar miturile nu mai erau inte-
lese in sensul lor literal: Ii se cautau acum "intelesuri
ascunse", "subintelesuri" ("hyp6noiai" ; termenul de al-
legoria a fost folosit mai tirziu). Teagene din Rhegium
(floruit c. 525) sugera deja ca, la Homer, numele zei-
lor reprezenta fie facultatile omene~ti, fie elementele na-
turale. Dar mai ales stoicii au dezvoltat interpretarea
alegorica a mitologiei homerice ~i, in genere, a tuturor
traditiilor religioase. Cry sip reducea zeii greci la ni~te
principii fizice sau etice. In Quaestiones Homericae de
Heraclit (veacul 1 l.e.n.) gasim 0 intreaga coleqie de
interpretari: de pilda, episodul mitic in care-l vedem
pe Zeus legind-o pe Hera inseamna in realitate ca ete-
rul este limita aerului etc. Metoda alegoriei a fost ex-
tinsa de Filon la descifrarea ~i la ilustrarea "enigme-
lor" V echiull1.i Testament. Dupa cum yom vedea mai
departe, un oarecare alegorism, ~i anume tipologia, co-
respondenta dintre cele doua Testamente, a fost frec-
vent folosita de parintii bisericii, mai ales de Origen.
Potrivit anumitor savanti, alegoria n-a fost niciodata
foarte populara in Grecia ; ea s-a bucurat de mai mult

1 Aelius Theon, Progvmnasmata (94, 12-32), rezumata de Ro-


bert M. Grant, The Earliest Lives of Jesus, New York, 1961,
pp. 41-42; cf. ~i Ibid., p. 120 ~i urm .

145
succes la Alexandria ~i la Roma. Nu este totu~i mai
putin adevarat ca, multumita diferitelor interpretari
alegorice, Homer ~i Hesiod au fost "salvati" in ochii
elitelor grece~ti ~i ca zeii homerici au reu~it sa pastreze
o inalta valoare culturala. Salvarea panteonului ~i a
mitologiei homerice nu este in mod exclusiv opera me-
todei alegorice. La inceputul veacului al III-lea i.e.n.,
Euhemeros a public at a sa Istorie sacra (Riera ana-
graph), un roman sub forma de voiaj filozofic, al carui
succes a fost imediat ~i considerabiL Ennius a tradus-o
in limba latina; a fost dealtminteri primul text grec
tradus in aceasta limba. Euhemer credea ca a descope-
rit originea zeilor: ace~tia erau ni~te vechi regi divi-
nizati. eu alte cuvinte, inca 0 posibilitate "ra1ionala"
de a pastra zeii lui Homer. Zeii ace~tia aveau acum 0
"realitate": aceasta era de ordin istoric (mai exact,
preistoric) ; miturile reprezentau amintirea confuza, sau
transfigurata de imaginatie, a faptelor regilor primitivi.
Acest alegorism de-a-ndoaselea a avut repercusiuni
considerabile, nebanuite de Euhemer ~i de Ennius, nici
chiar de Lactantiu ~i a1ti apologeti cre~tini, in vremea
dnd ace~tia se sprijineau pe Euhemer spre a demonstra
caracterul omenesc, a~adar nerealitatea zeilor greci.
Multumita alegorismului ~i euhemerismului, multumita
mai ales faptului ca toata literatura ~i toata arta plas-
tica se dezvoltasera in jurul miturilor divine ~i eroice,
zeii ~i eroii greci nu au fost dati uitarii in urma lungu-
lui proces de demitizare, nici chiar dupa triumful cre~-
tinismului.
Dimpotriva, dupa cum a aratat Jean Seznec in in-
teresanta sa lucrare The Survival of the Pagan Gods,
zeii greci euhemerizati, de~i i~i pierdusera formele cla-
sice ~i se camuflasera sub deghizarile cde mai nea~tep-
tate, au supraviewit de-a lungul evului mediu. "Re-
descoperirea efectuata de Rena~tere consta mai ales in
146
restaurarea formelor pure, clasice 1. ~i dealtminteri,
tocmai spre sflr~itul Rena~terii ~i-a dat lumea occi-
dental a seama ca nu exista nici 0 posibilitate de a im-
paca paginismul greco-l atin cu cre~tinismul ; in timp
ce evul mediu nu considera antichitatea ca fiind un
mediu istoric distinct, 00 perioada illcheiata" 2.
A~a se explica de ce 0 mitologie secularizata ~i un
panteon euhemerizat au supravietuit ~i au devenit, de
la Rena~tere incoace, obiect de cercetare ~tiintifica,
aceasta pentru motivul ca antichitatea muribunda nu
mai credea nici in zeii lui Homer, nici in sensul originar
al miturilor lor. Aceasta mo~tenire mitologica a putut
fi acceptata ~i asimilata de cre~tinism pentru ca nu mai
era purtatoare de valori religioase vii. Ea devenise un
"tezaur cultural". La drept vorbind, mo~tenirea clasica
a fost "salvata" de catre poeti, arti~ti ~i filozofi. De la
sflr~itul antichitatii ~i piua 1a Rena~tere, chiar pina la al
XVII-lea secol, zeii ~i miturile lor - de~i nici 0 per~
soana cultivata nu mai credea in ele in sensul literal
al cuvintului - au fost vehiculate de operele, de crea-
tiile literare ~i artistice.

Documente scrise ~i traditii orale


Multumita culturii, un univers religios desaeralizat
~i 0 mitologie demitizata au alcatuit ~i hranit civilizatia
oceidentala, singura civilizatie care a reu~it sa devina
exemplara. A vem de-a face aici eu eeva mai mult dedt
un triumf al logosului asupra mythosului, ~i anume Cll
victoria cartii asupra traditiei orale, a documentului
- mai ales a documentului seris -- asupra unei expe-
riente traite care nu dispunea dedt numai de mijloacele

1 Jean Seznec, The Survival of the Pagan Gods. The Mytho-


logical Tradition and Its Place in Renaissance Humanism and Art,
New York, 1953, p. 320 ~i urm.
2 Jean Seznec, op. cit., p. 322.

147
de expresie preliterare. Un numar foarte mare de texte
scrise ~i de opere de arta antice au pierit. Ramin to-
tu~i destule pentru a reconstitui in linii mari admira-
bila civilizatie mediteraneana. Nu tot a~a stau lucrurile
eu formele preliterare de cultura, nici in Grecia, nici
in Europa antica. -?tim prea putin despre religiile ~i
mitologiile populare ale Mediteranei, iar acest putin
11 datoram monumentelor ~i celor citeva documente
scrise. Uneori - in ceea ce prive~te miturile din Eleu-
sis, de pilda - saracia informatiei noastre se explica
printr-un secret de initiere prea bine pastrat. In alte
cazuri, sintem informati asupra cultelor ~i credintelor
populare multumita unui hazard fericit. A~a, de pilda,
dadi Pausania n-ar fi povestit experienta sa personala
la oracolul Trophonios din Lebadeia (IX, 39), ar fi tre-
buit sa ne multumim cu citeva vagi iluzii ale lui He-
siod, Euripide ~i Aristofan. Nici macar n-am fi banuir
semnificatia ~i importanta acestui centru religios.
Miturile grece~ti "clasice" reprezinta triumful operei
literare asupra credintei religioase. Nu dispunem de nici
un mit grec transmis impreuna cu contextul sau cultual.
.......
Cunoa~tem miturile sub forma de "document" literar
~l artistic, lar nu ca lzvor, sau ca expreSle a unel ex-
periente religioase solidara cu un rit. 0 intreaga regiune,
vie, populara, a religiei grece~ti, ne scapa, ~i aceasta
tocmai pentru ca nu ne-a fost descrisa sistematic, in
scns.
Vitalitatea religiozitatii grece~ti nu trebuie judecata
numai dupa gradul de adeziune la miturile ~i cultele
olimpice. Critica miturilor homerice nu implica in mod
necesar rationalismul sau ateismul. Faptul ca "formele
clasice" ale gindirii mitice au fost "compromise" de
critica rationalista nu inseamna ca aceasta gindire este
definitiv suprimata. Elitele intelectuale descoperisera
alte mitologii susceptibile de a justifica ~i de a articula
noi conceptii religioase. Erau, in primul rind, religiile

148
misterelor, de la cele celebrate la Eleusis ~i la confre-
riile orfico-pitagoriciene, pin a la misterele greco-orien-
tale, devenite ath de populare In Roma imperiala ~i
In provincii. Erau apoi ~i ceea ce s-ar putea numi mito-
logiile sufletului, soteriologiile elaborate de neopitago-
ricieni, de neoplatonicieni ~i de gnostici. Mai trebuie
adaugata ~i expansiunea cultelor ~i a mitologiilor 50-
lare, a mitolo~iilor astrale ~i funerare, precum ~i tot
felul de "superstitii" ~i "mitologii elementare" populare.
Am amintit aceste clteva fapte ca sa nu se creada
ca demitizarea lui Homer ~i a religiei clasice ar fi creat
un vid religios, In care cre5tinismul s-ar fi instalat fara
vreo Impotrivire. In realitate, cre~tinismul s-a lovit de
mai multe tipuri de religiozitate. Adevarata Impotrivire
n-a venit din partea religiei ~i a mitologiei "clasice",
alegorizate ~i euhemerizate ; forta acestora era mai ales
de ordin politic ~i cultural; cetatea, statuI, imperiul,
prestigiul incomparabil alculturii greco-romane alca-
tuiau un edificiu uria~. Dar din punctul de vedere aI
unei religii vii, acest edificiu era precar, gata sa se
prabu~easca Indata ce avea sa se ciocneasca de 0 ex-
perienta religioasa autentica.
Adevarata Impotrivire a Intlmpinat-o cre~tinismuI
din partea misterelor ~i a soteriologiilor (care urmareau
mlntuirea individului 5i ignorau sau dispretuiau formele
religiei civile), ~i mai ales din partea religiilor ~i mi-
tologiilor populare vii din sinul imperiului roman. Asu-
pra acestor religii sintern ~i mai putin informati decIt
asupra religiei populare grece~ti ~i mediteraneene. ~tim
cIte ceva despre Zamolxis al getilor, pentru ca Hero-
dot a reprodus oarecare informatii despre el, luate de
la greciidin Helespont. In lipsa acestei marturii ar fi
trebuit sa ne multumim cu aluzii, ca alte divinitati trace
din Balcani: Derzelas, Bendis, Cotys etc. Ori de cIte
ori dispunem de informatii ceva mai putin sumare asu-
pra religiilor precre~tine ale Europei, ne dam seama de

14~
complexitatea ~i de bogatia lor. Dar cum atlta !Imp
clt au fost pagine aceste popoare n-au produs carfi,
nu yom cunoa~te niciodata in mod temeinic religiile ~i
mitologiile lor originare.
Si totu~i, era yorba de 0 viata religioasa ~i de 0 mito-
logie de ajuns de puternice ca sa reziste timp de zece
veacuri cre~tinismului ~i nenumaratelor ofensive ale au-
toritatilor ecleziastice. Aceasta religie avea 0 structura
cosmica ~i yom vedea ca a sflr~it prin a fi tolerata ~i
asimilata de biserica. Intr-adevar, cre~tinismul rural,
mai ales in Europa meridionala ~i de sud-est, poseda
o dimensiune cosmica.
Drept incheiere: daca religia ~i mitologia greaca, cu
desaviqire secularizate ~i demitizate, au supravietuit In
cultura europeana, faptul se explica tocmai prin aceea
ca ele fusesera exprimate printr-o sene de capodopere
literare ~i artistice. ,In schimb, religiile ~i mitologiile
populare, singurele forme pagine vii in momentul trium-
fului cre~tinismului (dar despre care nu ~tim mai nimic,
de vreme ce n-au capatat 0 expresie scrisa) au supra-
vietuit, cre~tinizate, in traditiile populatiilor rurale.
Dat fiind ca in fond era yorba de 0 religie de struc-
tura agricola, ale carei radacini se infigeau in neolitic,
e probabil ca folclorul religios european mai pastreaza
inca pina in ziua de azi 0 mo~tenire preistorica.
Dar aceste supravietuiri ale miturilor ~i ale comporta-
rilor religioase arhaice, de~i constituiau un fen omen spi-
ritual important, n-au avut, pe planul cultural, deci:t
consecinte modeste. Revolutia operata de scriere a fost
ireversibiEl. Incepind din ace! moment, istoria culturii
nu va mai tine seama deci:t de documentele arheologice
~i de textele scrise. Un popor lipsit de aces~ soi de do-
cumente e considerat un popor fara istorie. Creatiile
populare ~i traditiile orale illi. vor fi valorificate deci:t
foarte tirziu, in epoca romantismului german; avem
de-a face cu un interes de anticar. Creatiile populare,
in care inca mai supravietuiesc comportarea ~i universul
150
mltlC, au oferit uneori un izvor de inspiratie celor dtiva
mari arti~ti europeni. Asemenea' creatii popu1are n-au
jucat insa niciodata un ro1 important in cultura. E1e
au sfiqit prin a fi tratate ca ni~te "documente" ~i,
ca atare, solicita curiozitatea anumitor speciali~ti. Ca
sa poata interesa pe omul modern, aceasta mo~tenire
traditionala orala trebuie sa fie infati~ata sub forma de
carte ...
Capitolul IX
SUPRA VIETUIRI ~I CAMUFLAJE
ALE MITURILOR

Cre~tinism ~i mitologie
NE ESTE GREU SA INF ATI~AM IN CITEV A PA-
gini raporturile dintre cre$tinism $i gindirea mitica.
Aceste raporturi pun mai multe probleme foarte dis-
tincte. In primul rind, aceea a echivocului legat de fo-
losirea cuvintului "mit". Primii teologi cre$tini luau
acest term en in intelesul care se impusese de dteva
veacuri in lumea greco-romana, acela de "fabula, fic-
tiune, minciuna". In consecinta, ei nu voiau sa vada in
persoana lui Isus un personaj mitic" $i nici in drama
cristologica un "mit". Inca din veacul al II-lea, teo-
logia cre$tina a fost nevoita sa apere istoricitatea lui
Isus atit impotriva ereticilor doceti$ti $i agnostici; dt
$i impotriva filozofilor pagini. Vom vedea mai jos
argumentele pe care le-a folosit spre a-$i apara teza;
precum $i dificultatile pe care a trebuit sa Ie invinga.
Cea de-a doua problema e solidara cu prima: ea nu
se mai refera la istoricitatea lui Isus, ci la valoarea mar-
turiilor liter are pe care se intemeiaza aceasta istorici-
tate. Insu$i Origen l$i daduse seama de greutatea de a
l:ntemeia un eveniment istoric pe documente incontesta-
bile. In zilele noastre un Rudolf Bultmann afirma ca
nu putem cunoa$te nimic despre viata $i persoana lui
Isus, de$i el Insu$i nu Se indoie$te de existenta istorica
a acestuia. 0 asemenea pozitie metodologica presupune
d Evangheliile $i celelalte marturii primitive sint im-
152
pregnate de "elemente mitologice" (cuvlntul fiind luat In
sensul de "ceea ce nu poate exista"). Faptul ca "elemen-
tele mitologice" se Intllnesc din bel~ug In Evanghelii con-
stituie 0 evidenta. Pe lInga aceasta, simbolurile, figurile
~i ritualurile de origine iudaica .sau mediteraneana au
fost de timpuriu asimilate de cre~tinism. Vom vedea
mai departe semnificatia acestui Indoit proces de "iu-
daizare" ~i de "paginizare" a cre~tinismului primitiv.
E cazul sa adaugam ca prezenta masiva a simboluri-
lor ~i a elementelor cultuale solare sau caracteristice
structurii misterelor In cre~tinism i-a Incurajat pe savanti
sa respinga teza istoricitatii lui Isus. Ei au rasturnat po-
zitiile unui Bultmann, de pilda. In loc de a postula, la
Inceputul cre~tinismului, un personaj istoric despre care
nu se poate ~ti nimic, din pricina "mitologiei" de care
a fost foarte curind cople~it, ace~ti savanti postuleaza,
dimpotriva, un "mit" care a fost imperfect "istoricizat"
de catre primele generatii de cre~tini. Ca sa nu-i citam
declt pe moderni,de la Arthur Drews (1909) ~i Peter
Jensen (1906, 1909) ~i pina la P.-L. Coucho.ud (1924),
savanti de orientare ~i de competenta diferita au Incercat
In mod laborios sa reconstituie "mitul originar" care ar
fi dat na~tere figurii lui Cristos ~i, In cele din urma,'
cre~tinismului. Acest "mit originar" variaza dealtfel
de la un autor la altul. S-ar putea consacra un studiu
pasionant acestor reconstituiri, pe clt de savante, pe atit
de hazardate. Ele tradeaza 0 oarecare nostalgie a omului
modern fata de "primordialul mitic". (in cazullui P.-L.
Couchoud, aceasta exalt are a nonistoricitatii mitului In
dauna putinatatii concretului istoric, este evidenta). Dar
nici una din aceste ipoteze nonistoriciste n-a fost accep-
tata de speciali~ti.
In sHqit, ci a treia problema se pune atunci clnd stu-
diem raporturile dintre gindirea mitica ~i cre~tinism. Ea
poate fi formulata In felul urmator; dad: cre~tinii au
refuzat sa vada In religia lor mythosul desacralizat al
epocii elinistice, care e oare situatia cre~tinismului fata
cu mitul viu, a~a cum a fost el cunoscut de societatile
153
arhaice ~i traditionale? Vom vedea ca cre~tinismul, a~a
cum a fost inteles ~i trait in cele aproape doua milenii
ale istoriei sale, nu se poate desolidariza cu desavir~ire
de gindirea mitica.

Istorie ~i "enigme" in Evanghelii


Sa vedem cum au procedat parintii bisericii spre a
apara teza istoricitatii lui Isus adt impotriva paginilor,
cl:t ~i impotriva "ereticilor". Cind s-a pus problema de
a Inati~a viata autentica a lui Isus, adica a~a cum a
fost ea cunoscuta ~i transmisa oral de catre apostoli,
teologii bisericii primitive s-au gasit in fata unui anumit
numar de texte ~i de traditii orale care circulau in di-
feritele medii. Parintii bisericii au dat dovada de spirit
critic si de orientare "istoricista" inainte chiar ca aceasta
notiune sa ia na~tere, refuzind sa considere Evangheliile
drept apocrife, iar a~a-zisele logia agrapha drept do-
cumente autentice. Ei au deschis totu~i portile unor lungi
controverse in sinul bisericii ~i au inlesnit ofensiva ne-
cre~tinilor, acceptind nu una singura, ci patnt Evanghelii.
De vreme ce existau deosebiri inire Evangheliile sinop-
tice ~i Evanghelia lui loan, ele trebuiau explicate ~i jus-
tificate prin exegeza.
Criza exegetica a fost declan~ata de catre Marcion in
137. Acesta proclama ca exista 0 singura evanghelie
autentica, mai intii transmisa oral, apoi redactata ~i in-
terpolata cu grija de unii partizani entuzia~ti ai iudais-
mului. Aceasta evanghelie declarata ca fiind singura va-
labila era Evanghelia lui Luca, redusa de Marcion la
ceea ce el socotea a fi miezul autentic 1. Marcion aplicase
metoda gramaticilor greco-romani care se laudau ca pot
deosebi excrescentele mitologice din vechile texte teolo-

1 Pentru tot ce urmeaza, a se vedea 'Robert M. Grant, The


Earliest Lives of festls, New York, 1961, p. 10 ~i nrm.

154
gice. In replica lor catre Marcion ~i alti gnOStlCl,orto-
doqii au fast nevoiti sa adopte aceea~i metoda.
La inceputul celui de al II-lea veac, Aelius Theon
arata in tratatul sau: Progymnasmata diferenta dintre
mit ~i naratiune : mind este ,,0 relatare falsa, descriind
ceva adevarat", iar naratiunea este ,,0 relatare descriind
evenimente care au avut loc sau ar putea avea loc" 1.
T eologii cre~tini negau, evident, ca evangheliile ar fi
"mituri" sau "povestiri minunate". Justin, de pilda, nu
putea crede ca ar exista vreun risc de a confunda
evangheliile cu ni~te "povestiri minunate". Viata lui Isus
era implinirea profetiilor V echiului Testament: elt despre
forma literara a evangheliilor, ea nu era aceea a mi-
tului. Mai mult inca: Justin socotea ca se puteau oferi
cititorului necre~tin dovezi materiale despre veracitatea
istorica a evangheliilor. N a~terea lui Isus, de pilda, putea
fi demonstrata prin "declaratii de impunere prezentate
sub procuratorul Quitinus ~i (ex hypothesi?) accesibile
la Roma un veac ~i jumatate mai tirziu" 2. A~ijderea,
un Tatian sau un Clement din Alexandria considerau
evangheliile drept documen te istorice.
Cel mai important insa pentru subiectul nostru este
Origen. Origen era prea convins de valoarea spiritual a
a istorisirilor conservate de evanghelii ca sa admita ca
ele ar putea fi intelese ap cum faceau adt simplii cre-
dincio~i elt ~i ereticii, intr-un sens strict literal - ~i
iata pentru ce recomanda exegeza alegorica. Nevoit insa
sa apere cre~tinismul impotriva lui Celsiu, el a staruit
asupra istoricitatii vietii lui Isus ~i s-a straduit sa vali-
deze toate marturiile istorice. Origen critica ~i respinge
istoricitatea episodului negustorilor izgoniti din templu.

1 Grant, op. cit., p. 15. eu privire la Theon, a se vedea Ibid.,


p. 39 ~i urm. A se d. ~i The Letter and the Spirit, London, 195i,
p. 120 ~i urm., precum ~i Jean Pepin, My the et Allegorie. Les
origines grecques et les contestations judeo-chretiennes, Paris, 1958.
2 R. H. Grant, The Earliest Lives, p. 21.

155

I I
"In partea din sistemul sau care trateaza despre inspi-
ratie ~i despre exegeza, Origen ne spune ca ori de cite
ori adevarul istoric nu se potrivea cu adevarul spiritual,
Scripturile introduce au In povestirile lor anumite eveni-
mente, unele In Intregime nereale, altele susceptibile de
a se produce, dar care de fapt nu se produsesera" 1. In
loc de "mit" ~i de "fictiune", el folose~te cuvintele
"enigma" ~i "parabola" ; nu exista Insa nici 0 Indoiala
ca pentru el ace~ti termeni slnt echivalenti 2.
Origen recunoa.~te a~adar ca evanghe1iile Infati~eaza
episoade care nu slnt "autentice" din punct de vedere
istoric, de~i slnt "adevarate" pe plan - spiritual. Ras-
punzlnd Insa criticilor lui Celsiu, el recunoa~te de ase-
meni- difioultatea de a dovedi istoricitatea unui eveni-
ment istoric. "A Incerca sa stabile~ti adevarul a aproape
oricarei povestiri ca fapt istoric, chiar dnd povestirea
e adevarata, iata 0 sarcina din cele mai grele ~i uneori
chiar imposibila." 3
Origen crede totu~i. ca anumite evenimente din viata
lui Isus slnt Indeajuns dovedite priri marturii istorice.
De pilda, lsus a fost rastignit pe cruce In prezenta unui
mare numar de persoane. Cutremurul de pamint ~i bezna
pot fi confirmate de relatarea istorica a lui Phlegon din
TraUes 4. Cina cea de Taina este un eveniment istoric
a carui data se poate fixa eu precizie 5. Tot a~a ~i ispi-
tirea din gradina Ghetsemani, de~i Evanghelia lui loan
nu vorbe~te despre ea (Origen explica motivul acestei
taceri : loan poarta mai mult interes divinitatii lui lsus
~i ~tie ca Dumnezeu-Logosul nu poate fi dus in ispita).
Invierea e "adevarata" In sensul istoric al cuvintului,
pentru ca este un eveniment, de~i trupul Inviat nu mai

1 Origen, De prinCtpll5, IV, 2, 9, citat de Grant, op. cit., p. 61-


2 Grant, op. CLt., p. 66.
3 Contra Celsum I, 42, citat de Grant, p. 71.
4 Contra Celsum II, 56-59, Grant, p. 75.
5 Cf. Grant, p. 93.

156
apar~ine lurriii fiziee. (Trupullnviat era un trup aenan,
spiritual 1).
De~i nu se lndoie~te de istorieitatea vie~ii, patimilor
~i lnvierii lui Isus Cristos, Origen poarta mai mult in-
teres sensului spiritual, non-istorie, al textului evanghelie.
Adevara'tul sens se gase~te "dineolo de istorie" 2. Exe-
geza trebuie sa fie In stare sa "se elibereze de materialele
istoriee", eaei aeestea din urma nu slnt dedt 0 "tram-
bulina". A starui prea mult asupra istorieita~ii lui Isus,
a neglija ln~elesul profund al vie~ii ~i al mesajului sau
lnseamna a mutila ere~tinismu1. "Oamenii, serie el in
Comentar la Evanghelia lui loan, ramin eu to~ii uimi~i
dnd urmarese evenimentele din via~a lui Isus, dar devin
seeptiei dnd Ii se dezvaluie semnifica~ia lor profunda, pe
care ei refuza s-o aecepte drept adevarata. 3"

Timp istoric ~i timp liturgic


Origen a sesizaf foarte bine ea originalitatea cre~t1-
nismului se datoreaza in primul rind faptului ca Intru-
parea a avut loe intr-un timp istoric, iar nu intr-un timp
cosmic. El nu uita insa ca taina Intruparii nu poate fi
redusa la istoricitatea ei. Dealtminteri, proclamind catre
"na~iuni" divinitatea lui Isus Cristos, primele genera~ii
de cre~tini proclamau implicit transistoricitatea lui. Nu
pentru ea Isus _n-ar fi fost considerat drept un persona)
istoric, spre a sublinia mai inainte de orice ca el era
Fiul lui Dumnezeu, Mintuitorul universal care I-a ras-
cumparat nu numai pe om, ci ~i natura. Mai mult inca:

1 Cf. Grant, p. 78.


2 A se vedea R. Grant, op. cit., pp. 115-116, ~iJean Danielou,
Message evangelique et culture hellenistique aux II-erne et III-erne
siecles, Paris, 1961, pp. 251 ~i urm.
3 Cornentariu la Evanghelia lui loan, 20, 30, citat de Grant,
p. 116.

157
istoricitatea lui Isus fusese deja depa~ita prin inaltarea
lui la ceruri ~i prin reintegrarea lui in gloria divina.
Proclamind Imruparea, Invierea ~i Inaltarea Cuvln-
tului, cre~tinii erau convin~i ca nu infati~eaza un nbu
mit. In realitate, ei foloseau categoriile gindirii mitice.
Ei nu puteau, fara l'ndoiala, sa recunoasca aceasta gln-
dire mitica in mitologiile desacralizate ale contempora-
nilor lor, pagini cuhi. Este insa evident ca, pentm cre~-
tinii de toate confesiunile, centrul vietii religioase 11con-
stituie drama lui Isus Cristos. De~i intlmplata In istorie,
aceasta drama a Hcut cu putinta mintuirea; In con-
secinta, nu exista dedt un singur mijloc de a obtine
mintuirea: reiterarea rituaEl a acestei drame exemplare
~i imitarea modelului suprem, revel at de viata ~i invata-
tura lui Isus. rar aceasta co~portare religioasa e sali-
dara cu gindirea mitica autentica.
Trebuie sa adaugam ddndata ca, prin insuJi japtul
ca este 0 religie, cre~tinismul a trebuit sa pastreze cel
putin 0 compartare mitica: timpul liturgic, adica re-
cuperarea periodica a acelui illud tempus al "inceputuri-
lor". "Experienta religioasa a cre~tinului se intemeiaza
pe imitatia lui Cristos ca model exemplar, pe repetitia
liturgica a vietii, a mortii ~i a invierii Domnului, ~i pe
contemporaneitatea cre~tinului cu ace! illud tempus care
incepe la Na~terea in Bethleem ~i se incheie provizoriu
cu Inaltarea". Insa, cum am vazut, "imitarea unui model
transuman, repetarea unui scenariu exemplar~i Intre-
ruperea timpului profan printr-o deschidere spre Timpul
cel Mare constituie notele esentiale ale comportarii mi-
tice, adica ale omului societatilor arhaice, care gase~te
in mit izvorulinsu~i al existentei sale". 1

1 M. Eliade, Mythes, reves et mysteres, pp. 26-27. A se vedea


)i Allan W. Watts, Myth and Ritual in Christianity, Londra )i
New York, 1959; Olivier Clement, Transfigurer Ie Temps, Neu-
~h3.tel-Paris, 1959.

158
De~i timpul liturgic este un timp circular, cre~tlms-
mul, mo~tenitor credincios al iudaismului, accepta to-
tu~i timpul linear al istoriei : lumea a fost creata 0 sin-
gura d:ita ~i va avea un 'singur sflqit ; Intruparea a avut
loc 0 singura data, in timpul istoric, ~i nu va avea loc
decit 0 singura Judecata. Inca de la inceput, cre~tinis-
mul a suferit influente multiple ~i contradictorii, mai
ales cele ale gnosticismului, ale iudaismului ~i ale "pa-
gl'nismului". Reaqia bisericii n-a fost unifonna. Parin-
tii bisericii au dus 0 lupta neimpacata impotriva acos-
mismului ~i ezoterismului gnozei; ei au past:rat totu~i
elementele gnostice aflate in Evanghelia lui loan, In
Epistolele Sf. Pavel ~i in unele scrieri primitive. Dar, In
ciuda persecutiilor, gnosticismul n-a fost niciodata ex-
tirpat in mod radical, $i anumite mituri gnostice, mai
mult sau mai putin camuflate, au reaparut In litera-
tura orala ~i scrisa a evului mediu.
Clt despre iudaism, acesta a oferit bisericii 0 metoda
alegorica de interpretare a Scripturii, ~i mai ales mo-
delul prin excelenta a "istoricizarii" sarbatorilor $i sim-
bolurilor religiei cosmice. "Iudaizarea" cre~tinismului
primitiv esteechivalenta cu "istoricizarea" lui, cu hota-
rirea primilor teologi de a lega istoria propovaduirii lui
Isus ~i a bisericii nasdnde de istoria sfll1ta a poporului
lui Israel. Iudaismul "istoricizase" ll1sa un anumit nu-
mar de sarbatori sezoniere ~i de simboluri cosmice, le-
glndu-Ie de evenimente importante ale istoriei lui Israel
(d. Sarbatoarea cu~tiIor, Pa~tile, Sarbatoarea luminilor,
numita ~i Hanuca etc.). Parintii bisericii au urmat
aceea~i cale : au "cre~tinizat" simbolurile, riturile ~i mi-
turile asiatice ~i mediteraneene, legindu-le de 0 "istorie
sfinta". Aceasta "istorie sfinta" depa~ea In chip firesc
cadrele V echiului Testament ~i ingloba acum N oul T es-
tament, propovaduirile Apostolilor ~i, mai tirziu, vie-
tile sfintilor. Un anumit numar de simboluri cosmice
- Apa, Pomul ~i Via, plugul ~i securea, corabia, carul
159
etc. - fusesera deja asimilate de iudaism ~i au putut fi
destul de u~or integrate In doctrina ~i In practica bise-
ricii, doblndind un InJeles sacramental sau ecleziologic 1.

"Cre~tinismul cosmic"
Adevaratele dificultati s-au ivit mai tlrziu, dnd mi-
sionarii cre~tini au fost, mai ales In Europa centrali ~i
occidentala, pu~i fat a In fata cu religiile populare vii.
Vrlnd nevrlnd, ei ausflrl~it prin a "ere~tina" .divinitatile
~i miturile "paglne" care nu se lasau extirpate. Un
mare numar de zei sau de eroi ucigatori de balauri au
devenit ni~te Sfinti Gheorghe: zeii furtunii s-au trans-
format In Sflntul Hie; nenumaratele zeite ale fertilitatii
au fost asimilate eu Fecioara Maria sau cu alte sfinte.
S-ar putea spune ca 0 parte din religia populara a Eu-
ropei precre~tine a supravietuit, camuflata sau trans-
farmata, In sarbatorile calendarului ~i In cultul sfintilor.
Timp de mai bine de zece veacuri, biserica a trebuit
sa lupte lmpatriva afluxului continuu de elemente "pa-
glne" (adica, apaqinlnd religiei cosmice) In practicile ~i
legendele cre~tine. Rezultatul acestei lupte lnver~unate
a fost mai cUrlnd modest, mai ales In sudul ~i In sud-
estul Europei, unde folclorul ~i praccicile religioase ale
populatiilor rurale mai lnfati~au Inca, la sflr~itul celui de
al XIX-lea veac, figuri, mituri ~i ritualuri din cea mai
lndepartata antichitate, ba chiar din protoistorie 2.

1 Cf. Erwin Goodenough, Jewish Symbols in the Greco-Roman


Period, vol. VJI- VIII: Pagan Symbols in Judaism, New York,
1958; Jean Danielou, Les symboles chrf?tiens primitifs, Paris, 1961.
2 L~opold Schmidt a aratat ca folclorul agricol al Europei cen-
trale conline elemente mitologice ~i rituale disparute din mitologia
greaca clasica inca din timpul lui Homer ~i al lui Hesiod; cf.
L. Schmidt, Gestaltheiligkeit im b"duerlichen Arbeitsmythos, Viena,
1952, in special p. 136 ~i urm.

160
S-a repro~at bisericii catolice ~i celei ortodoxeca au
acceptat un numar atit de' mare de elemente pagine.
Aceste critici erau oare Intotdeauna'justificate? Pe de
o parte, "paginismul"nu a putut supravietui dedt cre~~
tinat, fie chiar numai ~i superficial. Aceasta, politica
de asimilare a unui "paginism" care nu putea fi nimicit
nu constituia oinovatie; insa~i biserica primitiva ac-
ceptase ~i asimilase 0 mare parte a calendarului sacru
precre~tin. Pe de aha parte, taranii, prin Insu~i modul
lor de a exista in cosmos, nu erauatra~i de un cre~tinism
"istoric" ~i moral. Experienta religioasa specifica a popu,.
latiilor rurale era alimentata de ceea ce s-ar putea numi
un "cre~tinism cosmic". Taranii din Europa intelegeau
cre~tinismul ca 0 liturghie cosmica. Misterulcristologic
angaja deopotriva destinele Cosmosului. "Natura in.:.
treaga suspina in a~teptarea Invierii" : iata unul,dintre
motivele 'centrale atlt al liturghiilor pascale, dt ~i al
folclorului religios al cre~tinatatiiorieritale. Solidaritatea
mistica cu ritmurile cosmice, violent atacata de profetii
V echiului Testament ~i de-ahia tolerata de biseridi, se
afla In centrul vietii religioase a populatiilor rurale, mai
ales al celor din Europa de sud-est. Pentru toata aceasta
parte a ct:e~tinatatii, "Natura", nu este lumea pacatu-
lui, ci opera lui Dumnezeu. Dupa Intrupare, lumeaa
fost restabilita in gloria ei initiala ; acesta este motivul
pentru care adt Cristos dt ~i Biserica au fost Incarcati
cu adtea simboluri co'smice. In foldorul religios alsud-
estului european, tainele sanctifica totodata' natura.
Pentru taraiiii din Europa' orientala, aceasta atitu-
dine nu numai ca nu implica ,0 ;,paginizare" a cre~ti.:.
nismului; ci, dimpotriva, reprezenta un fel' de "cre~.:.
tinare",a religiei stramo~ilor.' Cind seva scrie istoria
acestei "teologii populare", a~a cum_ poate fi' surprinsa
mai ales in sarhatorile sezoniere ~i In folclorul religios,
ne vom da seama ca "cre~tinismul cosmic" nu este 0
forma noua de paglnism, nici un sincretisn1 pagIno,.
cre~tin. El este 0 creatie religioasa originala in care es-
hatologia ~i soteriologia slntafectate de dimensiuni cos-

161
~-:-~-- ..

mice; mai muh inca: fara a inceta de a fi Panto-


cratorul, Cristos coboara pe pamint ~i-i viziteaza pe
tarani, a~a cum proceda in mitul populatiilor arhaice
Fiinta Suprema Inainte de a se transforma intr-un deus
otiosus; acest Cristos nu este "istoric", de vreme ce con-
~tiinta populara nu poana interes cronologiei, nici exac-
titatii evenimentelor ~i autenticitatii personajelor istorice.
Sa ne ferim a trage concluzia ca, pentru populatiile ru-
rale, Cristos nu este ahceva dedt 0 "divinitate" mo~te-
nita de la vechile politeisme. Nu exista contradiqie
intre imaginea lui Cristos din Evanghelii ~i din biserica
~i aceea din folclorul religios: Na~terea lui Isus, in-
vatatura ~i minunile sale,rastignirea pe cruce ~i 1n-
vierea constituie temele esentiale ale acestui cre~tinism
popular. Pe de aha pane, toate aceste creatii folclorice
sint impregnate de un spirit cre~tin, iar nu "pagln" :
totul se invine~te in jurul mintuirii omului prin Cris-
tos ; in jurul credintei, a sperantei ~i a iubirii aproape-
lui, in jurul unei lumi care este "buna", pentru ca a
fost creata de Dumnezeu-Tatal ~i pentru ca a fost ras-
cumparata de Dumnezeu-Fiul; in jurul unei existente
umane nerepetabile, care nu este lipsita de semnificatie ;
omul e liber sa aleaga binele san raul,dar el TIU va fi
judecat numai dupa aceasta alegere.
Nu este cazul sa infati~am aici liniile generale ale
acestei "teologii populare". Trebuie totu~i sa constatam
ca cre~tinismul cosmic al populatiilor rurale e dominat
de nostalgia unei naturi sanctificate de prezenta lui
Isus. Nostalgia Paradisului, dorinta de a regasi 0 na-
tura transfigurata ~i invulnerabila, la adapost de rastur-
narile consecutive razboaielor, devastarilor ~i cuceririlor.
Mai este ~i expresia "idealului" societatilor agricole, me-
reu terorizate de hoardele razboinice alogene ~i exploa-
tate de diferite clase de "stapini" mai mult sau mai pu-
tin autohtoni. E 0 revolta pasiva Impotriva tragediei ~i
a nedreptatii istoriei, in fond, Impotriva faptului ca raul
nu semai manifesta exclusiv ca 0 hotarire individuala,
ci mai ales ca 0 structura transpersonala a lumii istorice.
162
Pe scurt, pentru a reveni la subiectul nostru, aces!
cre~tinism popular a prelungit f~lra doar ~i poate pina
in zilele noastre anumite categorii ale gindirii mitice.

Mitologia eshatologidi a evului mediu


In evul mediu asistam la 0 trezire a gindirii mltlce.
T oate clasele sociale invoca tradi~ii mitologice proprii.
Ca valerii, breslele me~te~ugare~ti, carturarii, ~aranimea,
adopta un "mit de origine" a condi~iei sau a voca~iei
lor ~i se straduiesc sa imite un model exemplar. Ori
ginea acestor mitologii e variata. Ciclul arthurian ~i tema
cautarii SHntului Graal inglobeaza, sub 0 pojghi~a de
ere~tinism, un mare numar de credin~e celtice, mai ales
de credin~e in legatura eu lumea cealalta. Cavalerii vor
sa rivalizeze eu Lancelot sau eu Parsifal. T ruverii ela-
boreaza 0 intreaga mitologie a Femeii ~i a Iubirii, cu
ajutorul unor elemente ere~tine, dar depa~ind sau con-
trazidnd doctrinele bisericii.
Anumite mi~cari istorice din evul mediu ilustreaza
in chip deosebit de izbitor cele mai tipiee manifestari
ale gindirii mitice. Ne gin dim la exaltarile milenariste
~i la miturile eshatologice care i~i fac apari~ia in timpul
Cruciadelor, in mi~earile unui Tanchelm ~i ale unui
Eudes de l'Etoile, in promovarea lui Frederic al II-lea
la rangul de Mesia, in atltea alte fenomene eolective
mesianice, utopice ~i prerevolu~ionare; stralucit studiate
de Norman Cohn in eartea sa The Pursuit of The
Millenium. Ca sa ne oprim 0 clipa asupra aureolei mi-
tologiee a lui Frederic al II~lea :cancelarul imperial,
Pietro delia Vigna, 11prezinta pe stapinul sau ca pe un
mintuitor cosmic: lumea intreaga a~teapta un aseme-
nea eosmocrator, ~i acum flacarile raului s-au stills,
sabiile s-au transform at in pluguri, pacea, dreptatea ~i
-securitatea s-au inscaunat trainic. "Mai mult inca, Fre-
deric poseda puterea incomparabila de a uni elementele
163
universului, impacind caldura cu frigul, solidul cu li-
chidul, toatecontrariile intre ele. El este un Mesia cos-
mic pe care pamintul, marea ~i aerulll adora la unison.
Insdiunarea lui este opera unei providen~e divine; caci
lumea era pe cale sa piara, judecata de apoi era imi-
nenta, dnd Dumnezeu, in marea lui milostenie, ne-a
acordat un ragaz ~i a trim is acest suveran neprihanit
spre a instaura 0 era de pace ~i de ordine ~i de armo-
nie in zilele cele din urma. Fapml ca aceste expresii
oglindesc fidel gindirea insa~i a lui Frederic se vede
din scrisoarea pe care acesta a adresat-o satului sau
natal (Jesi, llnga Ancona); intr-Insa el arata ca so-
cote~te propria sa na~tere drept un eveniment avl'nd
pentru omenire aceea~i importan~a ca ~i na~terea lui
Cristos, ~i saml Jesi drept un nou Betleem. Frederic
e fara indoiala singurul monarh din evul mediu care
s':a crezut divin nu in virtutea funqiei, ci a firii sale,
nici mai muh nici mai pu~in dedt un Dumneze'll In-
trupat." 1
Mitologia lui Frederic al II-lea n-a disparut 0 data
cu moartea lui, pentru simplul motiv ca aceasta moarte
nu putea fi admisa: se credea ca imparatul se retra-
sese intr-o ~ara indepartata, sau ca, potrivit legendei
celei mai populare, dormea sub Muntele Etna. Dar In-
tr-o zi se va trezi ~i va veni sa-~i revendice tron ul. $i,
de fapt, treizeci ~i patru de ani dupa moartea lui, l'n
ora~ul Neuss, un impostor a reu~it sa se dea drept Fre-
deric al II-lea redivivus. Nici chiar dupa execu~ia aces-
tui pseudo-Frederic la Wetzlar, mitul nu ~i-a pierdut
virulen~a. In veacul al XV-lea inca se mai credea ca
Frederic e viu ~i ca va trai pina la sHqitul lumii, di
e, de fapt, singurul imparat legitim ~i ca altul nu va
mai fi.

1 Norman Cohn, The Pursuit of the Millmium, p. 104. Cu pri-


vire la pretentiiJe mesianke ale lui Frederic a:l II-lea, cf. E. Kan-
torowitz, Frederic the Second, 1194-1250, traducere In limba en-
gleza, Londra, 1931, pp. 450 ~i urm., 511 ~i urm. ; Norman Cohn,
pp. 103 ~i urm.

164
Mitul lui Frederic al II-lea nu este dedt un exemplu
ilustru al unui fenomen cu mult mai difuz ~i mai per-
sistent. Prestigiul religios ~i funqia eshatologica a regi..;.
lor s-au men~inut In Europa plna In veacul al XVII-lea.
Secularizarea conceptului de rege eshatologic n-a Inla-
turat speran~a unei renovari universale, adinc Inrada-
cinata In sufletul colectiv, realizate de Eroul exemplar
sub una din noile sale forme: Reformatorul, Revolu~io-
narul, Mucenicul (1iberta~ii populare), ~eful partidului.
Rolul ~i mi'siunea fondactorilor ,~ia ~efilor de mi~cari w-
talitare moderne comporta un numar considerabil de
elemente eshatologice ~i soteriologice. Glndirea mitica
poate depa~i ~i respinge unele din expresiile sale ante-
rioare, pe care istoria le-a facut sa devina desuete, ea se
poate adapta noilor condi~ii sociale ~i noilor mode
culturale, dar nu se lasa extirpata.
Cit despre fenomenul cruciadei, Alphonse Dupront
a pus foarte bine in lumina structurile sale mitice ~i
orientarea sa eshatologica. "In centrul con~tiin~ei de
cruciada, adt la clerici dt ~i la mireni, sta datoria de
a elibera Ierusalimul [...J. Ceea ce se exprima eel mai
viguros In cruciada e Indoita plenitudine a unei impli-
niri a timpurilor ~i a unei impliniri a spa~iului uman.
In acest sens, In ceea ce prive~te spa~iul, semnul imp li-
nirii timpurilor este reunirea na~iunilor In jurul ora-
~ului sHnt ~i muma, in jurul ora~ului centru al lumii,
Ierusalim. 1" '
Faptul ca avem de-a face cu un fenomen' spiritual
colectiv, cu un impuls ira~ional, ne este dovedit, intre
altele, de cruciadele copiilor care se ivesc brusc in 1212,
in Nordul Fran~ei ~i In Germania. Spontaneitatea aces-
tor mi~cari pare neindoielnica: "nimeni nestirnindu-Ie,
nici din strain at ate, nici din ~ara" afirma un manor

1 Alphonse Dupront, Croisades et eschatologie, In Umanesimo


e esoterisimo, A'tti del VO Convegno Imernazionale di Studi
Umanistici a cura di Enrico Castelli, Padova, 1960, pp. 175-198"
p. 177.

165
contemporan 1. Ni~te copii "caracterizari deopotriva
- aceasta face ca lucrul sa fie extraordinar -prin ex-
trema lor tinerere ~i prin saracia lor, mai ales cioba-
na~i 2", pornesc la drum ~i saracii se iati dupa ei. SitH
poate vreo 30.000 care Inainteaza ca 0 procesiune, cln-
tlnd. Gnd Ii Intrebai unde se duc, raspundeau: ,;La
Dumnezeu" Potrivit unui cronicar contemporan "inten-
0

ria lor era sa treaca marea ~i, lucru pe care regii ~i cei
puternici nu-l Elcusera; sa recucereasca mormintul lui
Cristos" 3. Clerul se opusese acestei Inrolari a copiiloi-o
Cruciada franceza se Incheie cu 0 catastrofa: ajun~i 1a
Marsilia, ei se Imbarca pe ~apte vase mari, dar doua
din aceste vase e~ueaza In urma unei furtuni In largul
Sardiniei ~i tori pasagerii se Ineaca. Cl:t despre celelalte
cinci vase, cei doi armatori ticalo~i Ie dusera la Alexan-
dria, unde-i vlndura pe copii capeteniilor musulmane
~i negustorilor de sclavi.
Cruciada "germana" urmeaza acela~i tipar. cro-0
nica contemporana poveste~te cal:n 1212 "a aparut un
copil cu numele de Nikolas, care a strins l:n jurul lui
o sumedenie de copii ~i de femei. El afirma ca, din
porunca unui l:nger, trebuia sa se duca cu ei la Ieru-
salim ca sa elibereze crucea Domnului ~i ca marea se
va deschide In fara lor ~i-i va lasa sa treaca pe jos,
a~a cum se petrecusera altadata lucruri1e cu poporul lui
Israel" 4. Dealtminteri, nici nu erau l:narmari. P1ecari
din Imprejurimi1e Coloniei, au luat-o spre miazazi de-a
1ungul Rinului, au trecut Alpii ~i au patruns in Ita1ia
de Nord. Unii au ajuns 1a Genova ~i la Pis a, dar au
fast alungari. Ceicare au izbutit sa ajunga la Roma
au fast nevoiri sa constate ca nu erau susrinuri de nici
o autoritate ecleziastica sau laica. Papa dezaprqba pro-

1 Paul Alphandery et Alphonse Dupront, La Chretieme et


l'idee de Croisade, II, Paris, 1959, p. 118.
2 Ibid., p. 119.

3 Reihier, citat de P. Alphandery # A. Dupront, op. cit., p. 120.


4 Annales Scheftlariensis, text citat de Alphandery-Dupront,
p. 123.

166
iectul lor ~i tinerii crucia~i fura nevoi~i a face cale-
Intoarsa. Dupa cum se exprima cronicarul In Annates
Carbacenses "sf: Intoarsera Infometati ~i cu picioarele
goale, unul dte unul ~i In tacere". Nimeni nu-i ajuta.
Un alt manor scrie: ,,0 mare parte din[tre] ei zaceau
moqi de foame prin sate, pe pietele publice, ~i nimeni
nu-i inmorminta" 1.
Pe buna dreptate au recunoscut P. Alphandery ~i
A. Dupront in aceste mi~cari faptul ca, potrivit credin-
tei populare, copilul este iubit de Dumnezeu. Avem deo-
potriva de-a face cu mitul Inocentilor, cu exaltarea co-
pilului prin Isus ~i cu reaqia populara Impotriva cru-
ciadei nobililor, aceea~i reaqie care l~i croise drum prin-
tre legendele eshatologice cristalizate In jurul "T afuri-
lor" primelor cruciade 2. "Recucerirea Locurilor Sfinte
nu mai poate fi a~teptata dedt de pe urma unui mira-
col - iar miracolul nu se mai poate produce dedt
in favoarea celor mai puri, a copiilor ~i a saracilor.3"

Supravietuiri ale mitului eshatologic


E~ecul cruciadelor nu a spulberat sperantele eshato-
logice. In canea sa De Monarhia Hispanita (1600),
Tommaso Campanella 11 implora pe regele Spaniei sa
finanteze 0 noua cruciada impotriva imperiului otoman
~i, dupa victorie, sa Intemeieze Monarhia Universala.
T reizeci ~i opt de ani mai tirziu, In Ecloga destinata
lui Ludovic al XIII-lea ~i Annei de Austria spre a ce-
lebra na~terea viitorului Ludovic al XIV-lea, T. Cam-
panella profetiza deopotriva recuperatio Terrae Sanc-
tae ~i renovatio saeculi. Tinarul rege va cuceri Pamln-

1 Texte citate de Alphandery-Dupront, p. 127.


2". Despre "Tafuri", d. ~i Norman Cohn, The Pursuit of the
MilleiJium, p. 45~i urm.
3 P. Alphandery ~i A. Dupront, op. cit., p. 145.

161

I
~--------------------------------------~===;;;

tul Intregin l.000 zile, zdrobind mon~trii, adica supu-


nind regatele paginilor ~i elibednd Grecia. Mahomed
avea sa fie izgonit din Europa; Egiptul ~i Etiopia aveau
sa redevina cre~tine ; tatarii, persanii, chinezii ~i Orien-
tul Intreg aveau sa se cre~tineze. Toate popoarele aveau
sa alcatuiasca 0 singura lume cre~tina, iar acest univers
regenerat avea sa aiba un singur centru: Ierusalimul.
"Biserica, scrie Campanella, a Inceput la Ierusalim ~i
la Ierusalim se va intoarce dupa ce va fi Hcut ocolul
lumii.1" In tratatulsau La prima e la seconda resurre-
zione, Tommaso Campanella nu niai considera, ca Sfln-
tul Bernard, cucerirea Ierusalimului drept 0 etapa spre
Ierusalimul ceresc, ci drept insdiunarea - domniei me-
sianice 2.
Este inutil sa inmultim exemplele. Se cuvine' insa
sa subliniem continuitatea dintre conceptiile eshatologice
medievale ..~ diferitele "filozofii" iluministe ~ia altor fi-
lozofii ale veacului al XIX-lea. De vreo 30 de ani in-
coace incepem sa masuram rolul exceptional al "pro-
fetiilor" lui Gioawhino da Fiore in ceea ce prive~te na~-
terea ~i structura tuturor acestor curente mesianice, apa-
rute In veacul al XII-lea ~i care se prelungesc, in forme
maimult sau mai putin secularizate, pin a in veacul
al [XIX-lea. 3 Ideea central a a lui Gioacchino - anume
iminenta intrare a lumii in cea de-a treia epoca a Isto-

1 Glosa a lui Campanella la versul 207 al Eclogei sale, citata


de A. Dupront, Croisades et eschatologie, p. 187.
2 Cf. editra critica ingrijita de Romano Amerio, Roma, 1955,
p. 72; A. Dupront, op. cit., p. 189.
3 E marele' merit. al lui Ernesto Buonaiuti de a fi inaugurat
rena~terea studiilor joachimiste odata cu editia lui Tractatus super
quator Evangelie, Roma, 1931. Cf. ~i cele doua importante arti-
cole ale sale: Prolegomeni alla storia di Gioacchino da Fiore, in
Ricerche Religiose, IV, 1928, ~i Il misticismo di Gioacchino da
Fiore, Ibid., V, 1929, reproduse in lucrarea sa postuma Saggi
di Storia del Cristianesimo, Vicenza, 1957, pp. 237-382. A se
mai vedea ~i Ernst Benz, Die Kategorien der religiosen Geschichts-
deutung Joachims, in Zeitschrift fur Kirchengeschichte, 1931,
pp. 24-111 ~i Ecclesia Spiritualis, Stuttgart, 1934.

168
riei, care va fi epoca libertatii, pentru ca se va realiza
sub semnul Duhului Sflnt - a avut un uria~ rasunet.
Aceasta idee contrazicea teologia istoriei acceptata de
biserica, de la Sflntul Augustin Incoace. Potrivit doc-
trinei curente, perfeqiunea fiind atinsa pe Pamirlt de
catre Biserica, nu mai poate avea loc 0 renovatio in
viitor. Singurul eveniment decisiv va fi cea de-a doua
venire a lui Cristos ~i Judecata de Apoi. Gioacchino da
Fiore reintroduce In cre~tinism mitul arhaic al rege-
nerarii universale. Desigur, nu mai e vorba de 0' re-
generare periodica ~i care se poate repeta la infinit. Nu
e Insa mai putin adevarat ca cea' de-a treia epoca e
conceputa de Gioacchino drept domnia Libertatii, sub
conducerea Sflntului Duh, ceea ce irnplica 0 depa~ire
a cre~tinismului istoric ~i, ca ultima consecinta, supri-
marea regulilor ~i a institutiilor existente.
Nu e cazul sa Infati~am aici diferitele llii~cari esha-
tologice de inspiratie gioacchimista. Merita in schiinb
sa evocam un~le prelungiri nea~teptate ale ideilor pro-
fetului calabrez. A~tfel, de pilda, In lucrarea sa Die
E rziehung des M enschengeschlechts (Educatia rasei ome-
ne~ti), Lessing dezvolta teza revelatiei continue ~i pro-
gresive, care se incheie eu 0 a treia epoca. Lessing con-
cepea, ce-i drept, aceasta de a treia vlrsta ca fiind trium-
ful ratiunii eu ajutorul educatiei ; dar dupa parerea lui,
asta nu inseamna, toiu~i, implinirea' revelatiei cre~tine,
~i el se refera cu simpatie ~i admiratie la "anumiti entu-
zia~ti din secolele XIII ~i XIV a caror singura eroare
a constat In a proclama pre a devreme "noua evanghelie
ve~nica" 1. Rasunetul ideilor lui Lessing a fost uria~ ~i;
prin intermediul Saint-Simonienilor, ell-a influentat pro-
babil pe Auguste Comte ~i doctrina sa despre cele trei
stadii. Fichte, Hegel, Schelling au fost influentati, de~i
pentru motive diferite, de mitul gioacchimist al unei a

1 Karl Lowith, Meaning in History, p. 208.

169

~ I
treia epoci, iminente, care va innoi ~i completa istoria.
Prin intermediul lor, acest mit eshatologic ainriurit
dtiva scriitori ru~i; mai ales pe Krasinski, cu al sau
Al treilea regat al Spiritului ~i pe Merejkovski, autorul
cartii Cre~tinismul celui de al treilea Testament 1. Avem
desigur de-a .face cu ideologii ~i cu fantezii semifilo-
zofice, iar nu cu a~teptarea eshatologica a regallului
Sflntului Duh. Dar mitul renovarii universale, cu 0 sca-
denta mai mult sau mai putin apropiata, se mai poate
inca discerne in toate aceste teorii ~i fantezii.

"Miturile lumii moderne"


Anumite "componari mitice" mai supravietuiesc inca
sub ochii no~tri. Nu doar ca ar fi yorba de "supravie-
.wiri" ale unei mentalitati arhaice. Dar anumite aspecte
~i funqiuoi ale gindirii mitice sint constitutive ale fiin-
tei omene~ti. Am discutat cu alt prilej dteva "mituri
ale lumii moderne" 2. Problema e complexa ~i. pasio-
nanta ; n-avem pretentia ca in dteva pagini sa incapa
materia unui volum. Ne vom margini la 0 vedere de
ansamblu a dtorva aspecte ale "mitologiei moderne".
S.,a vazut importanta, pentru societatile arhaice, a
intoarcerii la origine", efectuata dealtfel pe multiple
cai. Acest prestigiu al "originii" a supravietuit in so-
cietatile europene. Cind se punea la cale 0 inovatie,
;1ceasta era conceputa, sau infati~ata, ca 0 intoarcere la
origine. Reforma a inaugur at intoarcerea la Biblie. Ea

~ ~arl Lowith, op. cit., p. 210, aminte~te di aceasra din urma


lucrare a inspirat Das dritte Reich a autorului germano-rus H. Moel-
ler van der Bruck. Cf. ~i Jakob Taubes, Abendlandische Eschato-
logien, Berna, 1947, care campara filozofia istorica a lui Hegel
cu aceea a lui Gioacchino da Fiore.
2 Cf. Eliade, Mythes, TeVes et mysteres, pp. 16-36.

'170
avea ambi~ia sa retraiasca experien~a bisericii primitive,
ba chiar a primelor comunita~i cre~tine. Revolu~ia fran-
ceza ~i-a prop us drept paradigme romanii ~i spartanii.
Inspiratorii ~i ~efii primei revolu~ii europene radicale
~i victorioase, care marca mai mult dedt sHqitul unui
regim, sHr~itul unui ciclu istoric, se considerau restau-
ratorii vechilor virtu~i exaltate de Tit-Liviu ~i de Plu-
tarh.
In zorile lumii moderne, "originea" se bucura de un
prestigiu aproape magic. A avea 0 "origine" bine sta-
bilita Insemna, de fapt, a te prevala de 0 origine no-
bila. "Slntem urma~ii Romei !" repetau cu mindrie inte-
lectualii rom~ni din veacul al XVIII-lea ~i al XIX-lea.
Con~tiin~a descenden~ei latine era insotita la ei de un fel
de participare mistica la maretia Romei. Clt despre in-
telectualitatea maghiara, ea gasea justificarea vechimii,
noble~ei ~i misiunii istorice a maghiarilor in mitul ,de
origine al lui Hunor ~i Magor, ~i in saga eroica a lui
Arpad. La inceputul veacului al XIX-lea, mirajul "ori-
ginii nobile" stlrne~te In toata Europa centrala ~i de
sud-est 0 adevarata pasiune pentru istoria na~ionala,
mai ales pentru fazele mai vechi ale acestei istorii. "Un
popor fara istorie (adica : fara "documente istorice", sau
fara istoriografie) e ca ~i cum n-ar fi !" Intllnim aceasta
anxietate In toate istoriografiile na~ionale ale Europei
Centrale ~i Orientale. 0 asemenea pasiune era, desigur,
consecinta de~teptarii nationalita~ilor In aceasta parte a
Europei ~i ea- s-a transform at foarte curind intr-un in-
strument de propaganda ~i de lupta politica. Dar do-
rin~a de a dovedi "originea nobila" ~i "antichitatea"
poporului sau domina intr-a~a masura sud-estul european
indt, in afara de dteva exceptii, toate istoriografiile
respective s-au cantonat In istoria nationala ~i au ajuns
in cele din urma la un provincialism cultural.
Pasiunea pentru "originea nobila" mai explica ~i mi-
tul rasist al "arianismului", revalorificat periodic in
171
Occident, mai ales in Germania. Contextele social-poli-
tice ale acestui mit sint prea cunoscute ca sa mai staruim
asupra lor; Ceea ce ne intereseaza aici e Eaptul ca "aria-
nul" reprezenta deopotriva stramo~ul "primordial" ~i
"eroul" nobil, inzestrat cu toate virtu~ile care inca ii
mai obsedau pe acei care nu ajungeau sa se Impace cu
idealul societa~ilor nascute de pe urma revolu~iilor din
1789 ~i 1848. "Arianul" era modelul exemplar ce tre-
buia imitat spre a se redobindi "puritatea" rasiala, for~a
f~zica, !l0bletea, moral a eroid a "inceputurilor" glo-
noase ~l creatoare.
Cit despre comunismul marxist, nu s-a omis sa se
scoata in relief structurile sale eshatologice- ~i milenariste.
Am observat odinioara ca Marx a reluat unul din ma-
rile mituri eshatologice ale lumii asiatice-mediteraneene,
anume, rolul izbavitor al celui Drept (in zilele noastre,
proletariatul), ale carui suferinte sint menite sa schimbe
statutul ontologic al lumii. ,Jntr-adevar, societatea fara
c1ase a lui Marx ~i dispari~ia consecutiva a tensiunilor
istorice i~i gasesc precedentul cel mai exact in mitul
Virstei de aur care, potrivit unor tradi~ii multiple, ca-
racterizeaza inceputul ~i sfiqitul istoriei. Marx a Im-
bogatit acest mit venerabil cu 0 intreaga ideologie me-
sianica de origine biblica pe de 0 parte, rolul profetic
~i funqia soteriologica pe care 0 atribuie proletariatu-
lui, pe de alta, lupta finala dintre Bine ~iRau, pe care 0
putem u~or asemui cu conflictul apocaliptic dintre Cris-
tos ~i Anticrist, urmat de victoria definitiva a celui
dintii. E chiar semnificativ faptul ca Marx i~i insu~e~te
speran~a eshatologica a unui sfirlit absolut al I storiei ;
el se desparte in aceasta privin~a de ceilalti filozofi is-
torici~ti (de Croce sau de Ortega y Gasset de pilda), pen-
tru care tensiunile istorice sint consubstantiale conditiei
omene~ti ~i nu pot fi, a~adar, niciodata complet inla-
turate" 1.

1 Mythes, reves et mysteres, pp. 20-21.


172
Mituri ~i mass-media 1
Cercetari recente au pus In lumina structurile mlt1Ce
ale imaginilor ~i comportarilor impuse colectivitatilor pe
calea a ceea ce se nume~te mass-media. Acest fenomen
se constata lndeosebi In Statele Unite 2. Personajele din
comic strips 3 lnfati~eaza versiunea moderna a eroilor
mitologici sau folclorici. Ei lntrupeaza In a~a masura
idealul unei mari parti a societatii, lnclt eventualele re-
tu~uri aduse comportarilor lor sau, mai mult Inca, moar-
tea lor, provoaca adevarate crize printre cititori; acc~-
tia reaqioneaza cu violenta ~i protesteaza, trimitind
mii de telegrame autorilor de comic strips ~i directori-
lor de ziare. Un personaj fantastic, Superman, a deve-
nit extrem de popular multumita mai ales lndoitei sale
identitati: coborlt dintr-o planeta disparuta in urma
unei catastrofe ~i lnzestrat cu puteri prodigioase, Su-
perman traie~te pe Pamint sub aparentele modeste ale
unui jurnalist, Clark Kent; se arata timid, ~ters, domi-
nat de colega lui, Lois Lane. Acest camuflaj umilitor
al unui erou ale carui puteri slnt literalmente nemar-
ginite reia 0 tema mitica foarte cunoscuta. In ultima
analiza, mitul Superman satisface nostalgiile secrete ale
omului modern care, ~tiindu-se decazut ~i marginit, vi-
seaza sa se dezvaluie lntr-o zi ca un "personaj excep-
tional", ca un "erou".

1 Mass-media- - termen generi.c folosit in tarile anglo-saxone


pentru a desemna televiziunea, cinematografia, teatrul, radioul,
presa periodica precum ~i ci:lelalte tiparituri, cu alte cuvinte an-
samblul de mijloace prin care se transmit unui public larg ima-
giniIe ~i ideile (n.r.).
2 Cf. de pilda Coulton Waugh, The Comics, New York, 1947;
Stephen Becker, Comic Art in America, New York, 1960; Umberto
Eco, Il Mito di Superman, in culegerea Demitizzazione e Ima-
gine, sub ingrijirea lui Enrico Casteilli, Padova, 1962, pp. 131-148.
3 Comic-strips - seriile de desene (insotite de senne Jegende
~i dialoguri) care povestesc aventuri umoristice sau senzationale,
publicate de periodicele americane (n.r.).

173
Ace1a~i Iucru s-ar putea spune despre romanul poli-
tist: pe de 0 parte, asistam 1:n cuprinsul sau la lupta
exemplara dintre Bine ~i Rau, 1:ntre erou (detectivul)
~i criminal (1:ntruparea moderna a Demonului). Pe de
aha parte, printr-un proces incon~tient de proiectare ~i
identificare, citi'torul participa la mister ~i la drama,
are simtam1:ntul de a fi personal antrenat Intr-o ac-
tiune paradigmatica, adica primejdioasa ~i "eroid".
S-a demonstrat de asemeni mitizarea personalitatilor
prin intermediul a~a-numitelor mass-media, transforma-
rea lor In imagine exemplara. "Lloyd Warner ne po-
veste~te, In prima parte a cartii sale, The Living and
the Dead, crearea unui personaj de genul acesta. Biggy
Muldoon, politician din Yankee City, devenise erou na-
tional datorita modului spectaculos 1:n care se J'mpo-
trivea aristocratiei de pe Hill Street, a~a ca presa ~i
radioul I-au portretizat ca pe un semizeu. Era J'nfati-
~at drept un cruciat al poporului, care Iuase ofensiva
Impotriva plutocratiei. Apoi, pubIicul s~iturlndu-se de
aceasta imagine, a~a-numitele mass-media nu au ezitat
sa faca din Biggy un tidIos, un politician corupt, care
exploata In folosul sau mizeria publica. Warner arata
d adevaratul Biggy se deosebea In mod simtitor ~i de
prima ~i de a doua imagine, dar d a trebuit sa-~i
schimbe comportarea spre a se conforma uneia dintre
ele ~i a 0 alunga pe cealaha." 1
S-ar putea 'descoperi comportari mitice In obsesia
"succesului", atlt de caracteristica societatii moderne, ~i
care traduce dorinta obscura de a transcende Iimitele
conditiei omene~ti, precum ~i 1:n exodul spre "suburbii"
In care se poate descifra nostalgia "perfeqiunii primor-
diale", ~i 1:n deziantuirea afectiva a ceea ce s-a numit
cuhul automobilului sacru",., Dupa cum observa An-
drew Greeley, "ajunge sa vizitezi salonul anual al au-

1 Andrew Greeley, Myths, Symbols and Rituals in the Modem


World (The Critic, decembrie 1961 - ianuarie 1962, vol. XX,
nr. 3, pp. 18-25), p. 12.

174
tomobilului spre a-ti da seama ca ai de-a face cu 0
manifestatie religioasa profund ritualizata. Culorile,
luminile, muzica, reverenta adoratorilor, prezenta preo-
teselor templului (manechinele), pompa ~i lux:ul, risipa
de bani, multimea compacta - toate acestea ar consti-
tui Intr-o alta cultura 0 ceremonie autentic litur-
gica [...]. Cultul automobilului sacru l~i are credincio~ii
~i initiatii lui. Gnosticul nu a~tepta cu mai multa ne-
rabdare revelatia oracolului dedt a~teapta adoratorul
automobilului primele zvonuri In legatura cu noile mo-
dele. In acest moment al ciclului sezonier anual, pon-
tifii cultului - negustorii de automobile - dobindesc
o noua importanta, In timp ce 0 multime anxioasa a~-
teapta cu nerabdare aparitia unei noi forme de min-
tuire." 1
S-a staruit mai putin asupra a ceea ce s-ar putea
numi miturile elitei, Indeosebi asupra acelora caTe se
eristalizeaza In jurul ereatiei artistice ~i a rasunetului
ei cultural ~i social. Trebuie sa precizam ca aceste mi-
tun au reusit sa se impuna dincolo de cercul inchis
al initiatilor, mai ales datorita complexului de inferio-
ritate al publicului ~i existentei instantelor artistice ofi-
eiale. Ineomprehensiunea agresiva a publ1cului, a eri-
tieilor ~i a reprezentantilor oficiali ai artei fata de un
Rimbaud sau de un Van Gogh, conseeintele dezastruoase
carora le-a dat na~tere, mai ales pentru eoleqionari ~i
pentru muzee, indiferenta fat a de eurentele inovatoare,
de la impresionism la cubism ~i suprarealism, au consti-
tuit leqii dureroase, atlt pentru critici ~i public, dt
~i pentru negustorii de tablouri, administratorii de mu-
zee ~i coleqionari. Azi, singura lor spaima e de a nu
fi sufieient de inaintati, de a nu ghici la timp geniul
Intr-o opera la prima vedere neinteligibila. Po ate nici-
odata In istorie artistul n-a fost mai sigur ca azi ca,
eu dt se va arata mai Indraznet, mai iconoclast, mai
absurd, mai inaccesibil, eu atit mai repede va fi recu-

1 Ibid., p. 24 .

. 175
noscut, Eludat, rasfa~at, idolatrizat. In anumite ~arr
s-a ajuns la un academism de-a-ndoaselea, la un aca-
demism al "avangarzii", In a~a masura, lndt orice expe-
rien~a artistica ce nu ~ine seama de acest nou confor-
mism risca sa fie lnabu~ita sau sa treaca neobservata.
Mitul artistului damnat, care a obsedat veacul al
XIX-lea, este azi perimat. Mai ales in Statele Unite,
dar ~i In Europa Occidentala, exagerarea ~i provocarea
au lncetat de mult de a-i dauna artistului. I se cere mai
degraba sa se conformeze imaginii sale mitice, sa' fie
strani u, ireductibil ~i "sa faca ceva nou". Avem de-a
tace In arta cu triumful absolut al revolutiei perma-
nente. Nici macar nu se mai poate spune ca totul este
lngaduit : orice inova~ie e mai dinainte decretata geniala
~i a~ezata pe acela~i plan cu inova~iile unui Van Gogh
sau ale unui Picasso, fie ca e yorba de un afi~ sfl~iat sau
de 0 cutie de sardele semnata de artist.
Semnifica~ia acestui fenomen cultural e cu atlt mai
importanta cu clt poate pentru prima oara in istoria
artei nu mai exista tensiune lntre arti~ti, critici, colec-
~ionari ~i public. Slnt cu to~ii intotdeauna de acord
~u muh lnainte sa fi fost creata 0 opera noua sau
sa fi fost descoperit un artist necunQScut. Pentru ei
un singur lucru conteaza: sa nu ri~te ca lntr-o zi sa
fie pu~i in situa~ia de a recunoa~te ca n-au in~eles im-
portan~a unei noi experien~e artistice.
In privin~a acestei mitologii a elitelor moderne ne
yom margini la clteva observa~ii. Vom semnala mai
intii functia izbavitoare a "dificulta~ii", a~a cum 0 In-
tllnim mai ales in operele de arta moderne. Daca Finne-
gan's Wake, muzica atonala sau ta~ismul pasioneaza
elitele, faptul se explica ~i prin aceea ca asemenea opere
reprezinta lumi lnchise, universuri ermetice, in care nu
se patrunde declt cu pre~ul unor uria~e dificuha~i care
ar putea fi comparate cu probele de iniiiere ale so-
cieta~ilor arhaice ~i tradi~ionale. Avem pe de-o parte
sentimentul unei "ini~ieri", aproape disparut din lumea
moderna ; pe de aha parte, afi~am, fa~a de "ceilalti", fata

.J76 .
de "masa", faptul ca facem parte dintr-o minoritate
secreta; nu la 0 "aristocra~ie" (caci elitele moderne se
indreapta spre stInga), ci la 0 gnoza, care are meritul
de a fi deopotriva spirituala ~i laica, opunindu-se adt
valorilor oficiale dt ~i bisericilor tradi~ionale. Prin cul-
tul originalita~ii extravagante, al dificulta~ii, al incom-
prehensibili ta~ii, membrii elitelor I~i vadesc deta~area
fa~a de universul banal al parin~ilor lor, razvratindu-se
in acela~i timp Impotriva anumitor filozofii con tempo-
rane ale disperarii.
In fond, fascina~ia exercitata de dificultate, ba chiar
de caracterul neinteligibil al operelor de arta, tradeaza
dorin~a de a descoperi un nou In~eles, secret, necunos-
cut pina acum al lumii ~i al vie~ii omene~ti. Visam sa
fim "ini~ia~i", sa ajungem sa patrundem in~elesul ocult
al tuturor acestor distrugeri ale limbajurilor artistice, al
tuturor acestor experien~e "originale" care, la prima ve-
dere, par sa nu mai aiba nimic comun cu arta. Afi-
~ele zdren~uite, pinzele goale, arse ~i spin tecate cu cu-
~itul, "obiectele de arta" care explodeaza in timpul ver-
nisajului, spectacolele improvizate unde se trag la sor~i
replicile actorilor, toate acestea trebuie sa aiba a semni-
ficatie, dupa cum anumite cuvinte de nein~eles din
Finnegan's Wake se arata a fi Inzestrate, pentru ini~ia~i,
cu multiple valori ~i cu 0 stranie frumusere, dnd des-
coperim ca ele deriva din cuvinte neogrece~ti sau swa-
hili, desfigurate de consoane aberante ~i Imbogarite cu
aluzii secrete la ni~te calambururi posibile atunci dnd
sint pronun~ate repede, cu glas tare.
Toate experien~ele revolu~ionare autentice ale artei
moderne oglindesc, fara Indoiala, anumite aspecte ale
crizei spirituale, sau pur ~i simplu ale crizei cunoa~-
terii ~i crea~iei artistice. Ceea ce ne intereseaza insa
aici e faptul ca "elitele" gasesc In extravagan~a ~i in
neinteligibilitatea operelor moderne posibilitatea unei
gnoze ini~iatice. Avem de-a face cu 0 "lume noua" in
curs de reconstituire, pornind de la ruine ~i de la enigme,
o lume aproape personala, pe care am dori-o pentru
171
nOl ln~me ~i pentru dtiva initiati. Dar prestigiul difi-
cultatii ~i al incomprehensibilitatii este adt de mare, in-
dt foarte repede "publicul" e cucerit la nndul sau ~i-~i
proclama adeziunea totala la descoperirile eli'cei.
Distrugerea limbajelor artistice a fost savIqitade cu-
bism, de dadaism ~i de suprarealism, de dodecafonism ~i
de "muzica concreta", de James Joyce, de Becket ~i de
Ionescu. Numai epigonii se mai Inver~uneaza sa da-
rlme eeea ce a ~i cazut In ruine. Dupa cum aminteam
intr-un capitol precedent, ereatorii autentici nu accepta
sa se instaleze prin tre darlma turi. Totul ne face sa ere-
dem ca reducerea "uni versurilor artistice" la starea pri-
mordiala de materia prima nu este dedt un moment al
unui proces mai complex, Intocmai ca In conceptiile
eiclice ale societatilor arhaice ~i traditionale, "haosul",
regresiunea tuturor formelor la indistinctul acelei ma-
teria prima si~t urmate de 0 noua creatie, comparabiEi
cu 0 cosmogome.
Criza artelor moderne nu are dedt 0 legatura subsi-
diara cu subiectul nostru. Trebuie totu~i sa ne oprim 0
clipa asupra situatiei ~i rolului literaturii, mai ales asu-
pra situa~iei ~i rolului literaturii epice, care nu e lipsita
de legaturi eu mitologia ~i eu comportarile mitiee. Se
~tie ca povestirea epica ~i romanul, ca ~i celelalte genuri
literare, prelungesc pe un alt plan ~i In vederea altor
scopuri naratiunea mitologica .. In ambele cazuri se ur-
mare~te a se povesti 0 istorie semnifieativa, a se relata
o serie de evenimente dramatice care au avut loc in-
tr-un trecut mai mult sau mai putin fabulos. Inutil sa
amintim procesul lung ~i complex care a transformat 0
"materie mitologiea" Intr-un "subieet" de naratiune
epica. Ceea ce trebuie subliniat e faptul ea proza nara-
tiva, Indeos~bi romanul, a luat, in societatile moderne,
locul ocup at de recitarea miturilor ~i a basmelor in
societatile tradition ale ~i populare. Mai mult inca, se
poate degaja structura "mitica" a anumitor romane mo-
derne, se poate demonstra supravietuirea literara a mari-
lor teme ~i a personajelor mitologice. (Aceasta se veri-
178
fica mai ales in ceea ce prive~te tema lilltlatlCa, tema
incercarilor la care e supus Eroul-Mintuitor ~i luptele
sale impotriva mon~trilorT mitologia Femeii ~i aceea a
Bogatiei.) In aceasta perspectiva s-ar putea spune a~a-
dar ca pasiunea moderna pentru roman tradeaza do-
rinta de a auzi cltmai multe "povestiri mitologice"
desacralizate, sau numai camuflate sub forme "pro-
fane".
Alt fapt semnificativ: nevoia de a citi "povestiri"
~i naratiuni ce s-ar putea numi paradigmatice, de vreme
ce se desfa~oara potrivit unui model traditional. Ori-
care ar fi gravitatea crizei actuale a romanului, fapt
e ca nevoia de a ne introduce in universuri "straine" ~i
de a urmari peripetiile unei "povestiri" pare consub-:-
stantiala conditiei umane ~i, prin urmare, ireductibila.
Avem de-a face aici cu 0 cerinta greu de definit, in
care intra deopotriva dorinta de a comunica cu "cei-
lalti", cu "necunoscutii", ~i aceea de a imparta~i dramele
~i sperantele lor, precum ~i nevoia de a afla ceea ce
s-a putut petrece. S-ar putea cu greu concepe 0 fiinta.
umana care sa nu fie fascinata de "povestire", de nara-
tiunea evenimentelor semnificative, de ce s-a l:ntimplat
un or oameni inzestrati cu "indoita realitate" a persona-
jelor liter are (care oglindesc deopotriva realitatea isto-
rica ~i psihologica a membrilor unei societati moderne
~i dispun de puterea magica a creatiilor imaginatiei.
Dar "ie~irea din timp" realizata prin lectura - l:n-
deosebi prin lectura romanelor - e ceea ce apropie cel
mai mult funqia literaturii de aceea a mitologiilor.
Timpul pe care-l "traim" citind un roman nu este,
tara indoiala, acela pe care-l reintegram, l:ntr-o socie-
tate traditionala, ascultl:nd un mil. Dar ~i intr-un caz,
~i intr-altul, "ie~im" din timpul istoric ~i personal ~i ne
cufundam intr-un timp fabulos, transistoric. CititoruI
e pus in fata unui timp strain, imaginar, ale dirui rit-
muri variaza la infinit, caci fiecare povestire i~i are
propriul ei timp, specific ~i exclusiv. Romanul are
acces la timpul primordial al miturilor dar, in masura
179
in care poveste~te 0 ist:)r~e verosimila, romancierul fo-
lose~te un timp [n aparcn;a istoric, dilatat sau conden-
sat lnsa, un timp care dispune a~adar de toate liber-
ta~ile proprii lumilor imaginare.
Surprindem In literatura, lntr-un mod mai viguros
dedt In celelalte <lrte, 0 revolta lmpotriva timpului is-
toric, dorin~a de a J junge la alte ritmuri temporale de-
cIt cele In care slntem sili~i sa traim ~i sa muncim.
Ne lntrebam daca aceasta dorin~a de a transcende pro-
priul nostru timp, personal ~i istoric, ~i de a ne cu-
funda lntr-un timp "strain", fie el extatic sau imaginal',
va fi vreodata extirpata. Clt timp dainuie~te aceasta
dorin~a, putem spune ca omul modern mai pastreaza,
Inca, macar anumite rama~i~e ale unei "componari
mitologice". Urmele unei astfel de componari mito-
logice se descopera ~i In dorin~a de a regasi intensitatea
eu care am trait, sau cunoscut, un lucru pent1'u prima
oara; de a recupera trecutul lndepanat, epoca beati-
fica a ,,1nceputurilor".
Dupa cum trebuia sa ne a~teptam, ayem de-a face cu
aceea~i lupta Impotriva Timpului, cu aceea~i speran~a
de a ne scutura povara "Timpului mon", a Timpului
care strive~te ~i ucide.
Anexa I
MITURILE SI POVESTILE CU ZINE 1

JAN DE VRIES A PUBLICAT RECENT 0 CARTE


mica despre pove~tile cu zlne (Jan de Vries, Betrachtun-
gen zum Marcben, besonders in seinem Verhaltnis zu
Heldensage und Mythos, Helsinki, 1954). Dupa cum
arata titlul, refleqiile sale au mai ales drept obiect ra-
porturile dintre povestirile populare, saga eroica ~i mit.
Subiect imens ~i spinos cu care nimeni nu era mai cali-
ficat sa se masoare decit eminentul germanist ~i fol-
clorist olandez. Aceasta modesta lucrare nu are preten-
tia sa epuizeze .toate aspectele problemei In cele 180
de pagini ale ei. Ea nu constituie nicidecum un manuaL
Autorul a urmarit sa Intocmeasca bilantul provizoriu al
unui secol de cercetari ~i, mai ales, sa indice perspecti-
vele noi, deschise de cUrlnd specialistului In materie de
basme populare. Se ~tie ca interpretarea acestora a iuat
111 timpul din urma un mare avlnt. Pe de 0 parte,
folclori~tii au tras foloase de pe urma progreselor rea-
lizate de etnologie, de istoria religiilor, de psihologia abi-
sala, pe de aha, In~i~i speciali~tii In materie de basme
populare au Hkut un efort apreciabil pentru a impune
o metoda mai riguroasa cercetarilor lor; dovada, stu-
diile patrunzatoare ale unui Andre Jolles sau ale unui
Max Luthi.

1 Studiu publicar initial in N ollvelle Revile Fram;aise, mai 1956.

181

_~~~~ .':>.J
Jan de Vries ~i-a propus sa prezinte toata aceasta
mi~care mai inainte de a expune propriile sale vederi
asupra raporturilor dintre mit, saga ~i basmul popular.
Discu~ia incepe, fire~te, cu cercetarea ,,~colii finlandeze".
Meritele acesteia sint prea cunoscute ca sa mai revenim
asupra lor. Savantii scandinavi au depus un efort pre-
cis ~i uria~: ei au Inregistrat ~i clasat toate varianrele
unui basm, au incercat sa reconstituie caile difuzarii
lor. Dar aceste cercetari formale ~i statistice n-au rezol-
vat nici 0 problema esentiala. $coala finlandeza a cre-
zut ca poate ajunge la "forma primordiala" (Urtorm)
a unui basm prill studiul minu~ios al variantelor. Din
pacate, aceasta nu era decl't 0 iluzie : In cele mai multe
cazuri, aceasta Urform nu este decl't una din multiplele
"preforme" transmise pina In zilele noastre. Aceasta
faimoasa "forma primordiala" - care a obsedat 0
Intreaga generarie de cercetatori - nu avea declt 0
existenta ipotetica (Jan de Vries, p. 20).
Amorul se ocupa apoi de folcloristul francez Paul
Saint yves ~i de teoria lui ritualista. Principala carte a
lui Saint yves, Les contes de Perrault et les recits paraL-
Wes (1923) mai este citita ~i azi cu interes ~i folos, In
-ciuda lacunelor informa~iei ~i a confuziilor sale meto-
dologice. T rebuie sa recunoa~tem ca alegerea lui n-a
fost fericita. Povestirile lui Perrault nu constituie In-
totdeauna un dosar valabil pentm studiul comparativ.
Povestirea Motanul tnca/tat, de pilda, nu este atestata
nici In Scandinavia, nici In Germania; In aceasta din
urma ~ar;:t, ea apare destul de tirziu ~i sub Inrlurirea lui
Perrault. Totu~i, Saint yves a avut marele merit de a
recunoa~te In povestirile lui motive rituale care mai su-
pravie~uiesc ~i azi In institutiile religioase ale popoarelor
primitive. In schimb, el a gre~it categoric clnd a des-
coperit In basm "textul" care Inso~e~te ritul (J. de
Vries, p. 30). Intr-o carte care, din nefericire, a sca-
pat aten~iei lui Jan de Vries Istoriceskie komi vol~eb-
noi skaski (Radacinile istorice ale basmului fantastic),
Leningrad, .1946, folcloristul sovietic V. 1. Propp a re-
182
luat ~i dezvoltat ipoteza ritualista a lui Saint yves. Propp
vede in basmele populare amintirea riturilor totemice de
initiere. Structura initiatica a basmelor este evidenta
~i vom reveni asupra ei mai departe. Dar singura. pro-
blema consta in a ~ti daca basmul descrie un sistem de
rituri apartinind unui stadiu precis de cultura - sau
daca scenariul sau de initiere este "imaginar", in sensul
canu e legat de un context istorico-cultural, ci exprima
mai degraba 0 comportare anistorica, arhetipica, a su-
fletului. Ca sa ne marginim la un exemplu, Propp vor-
be~te de initieri totem ice : acest tip de initiere era rigu-
ros interzis femeilor; ei bine, personajul principal al
basmelor slave e tocmai 0 femeie: BatrIna Vrajitoare,
Baba Iaga. Altfel zis, nu vom regasi niciodata ill basm
amintirea exacta a unui anumit stadiu de cultura: in
bas me, stilurile culturale, ciclurile istorice sint conto-
pite. Nu subzista in ele decit structurile unei compor-
tari exemplare, adica susceptibila de a fi traita intr-o
sumedenie de cicluri culturale ~i de momente istorice.
Ipoteza lui W. E. Peuckert, stralucit discutata de
Jan de Vries (p. 30 ~i urm.), se love~te de dificultati
similare. Dupa acest savant, basmele s-ar fi constituit
in regiunea Mediteranei orientale, de-a lungul epocii
neolitice: ele ar mai pastra inca structura unui com-
plex social-cultural care inglobeaza matriarhatul, initie-
rea ~i ritualurile disatoriei, caracteristice populatiilor
agricole. Peuckert asemuie~te incercarile la care este su-
pus eroul unui anumit tip de basm spre a se putea casa-
tori cu fiica demonului, cu clatinile matrimoniale in vi-
goare la agricultori: ca sa-~i obtina sotia, pretendentul
trebuie sa secere un cimp, sa cladeascao casa etc. Dar,
dupa cum observa J an de Vries, incercarile orlnduite in
vederea casatoriei sint atestate ~i in epopee (de pilda,
Ramayana) ~i in saga eroica. Dar e greu de integrat
saga, poezie aristocratica prin esenta,in orizontul cul-
tural al cultivatorilor. A~adar raportul genetic: incer-
c~lrile matrimoniale de tipul basm-taranesc nu se impune.
Pe de alta parte, Peuckert cauta "originea" basmelor
183
in Orientul Apropiat protoistoric, data fiind extraordi-
nara sa bogatie economica ~i Inflorirea faxa precedent
pe care au cunoscut-o acolo cultele fecunditatii ~i sim-
bolismul sexual j analizele lui Max Luthi au aratat di
erotica nu joaca, dimpotriva, nici un rol In basme.
Jan de Vries discuta pe larg ipoteza lui C. W. yon
Sydow asupra originei indo~europene a povestirilor mi-
nun ate (pp. 47 ~i urm., pp. 60 ~i urm.). Dificultatile
inerente unei asemenea ipoteze sint atlt de evidente In-
dt ne scutesc sa mai insistam, ~i Insu~i yon Sydow a
fost nevoit sa-~i modifice conceptiile. El Inclina acum
sa Impinga "na~terea" basmelor $i mai departe Inapoi
in trecut, ~i anume, In cultura megalitica pre-indo-euro-
peana. Intr-un studiu recent, M'drchen und Megalithre-
ligion (In Paideuma, V, 1950), Otto Huth ~i-a Insu~it
acest punct de vedere, ~i e regretabil ca Jan de Vries
n-a socotit necesar sa examineze acest studiu. Dupa Otto
Huth, cele doua motive dominante ale basmelor, ca-
latoria In lumea cealalta ~i casatoriile de tip regesc ar
apartine "religiei megalitice". Speciali~tii sint In genere
de acord In a localiza centrul originar al culturii mega-
litice In Spania ~i In Nordul Africii Occidentale; de
acolo, valurile megalitice ar fi ajuns plna In Indone-
zia ~i In Polinezia. Aceasta difuziune de-a lungul ~i de-a
latul a trei continente ar explica, dupa parerea lui Huth,
uria~a circulatie a basmelor. Din pacate, aceasta noua
ipoteza e cu adt mai putin convingatoare cu elt igno-
r~~ aproape totul despre "religia megalitidt" protoisto-
nca.
Profesorul de Vries trece destul de repede asupra ex-
plicatiilor propuse de psihologi, subliniind mai ales
contributia lui Jung (pp. 34 ~i urm.). E1 admite con-
ceptul arhetipu1ui elaborat de Jung drept structura
incon~tientului co1ectiv ; reaminte~te Insa, pe buna drep-
tate, ca basmu1 nu este 0 creatie imediata $i spontana a
incon~tientu1ui (ca, de pilda, visu1), el este lnainte de
orice 0 "forma literara", ca romanul ~i drama. Psiho-
logul neg1ijeaza istoria motive1or fo1clorice $i evo1upa
184
temelor literare populare; el este tentat sa opereze Cll
scheme abstracte. Aceste repro~uri sint Intemeiate. Evi-
dent, cu condi1;ia de a nu uita ca psihologul abisal fo-
lose~te 0 scara care-i este proprie, ~i noi ~tim "ca scara
e aceea care creeaza fenomenul". Tot ceea ce un fol-
clorist Ii poate obiecta unui psiholog e ca rezultatele
ob1;inute de el nu rezolva problema; ele Ii servesc doar
ca sa-i sugereze noi cai de cercetare.
Cea de-a doua parte a car1;ii e consacrata vederilor
personale ale lui Jan de Vries. 0 serie de analize izbu-
tite (pp. 38 ~i urm.)demonstreaza ca explica1;ia a~a-
ziselor saga (aceea a Argonau1;ilor, aceea a lui Siegfried)
nu se gase~te In basme, ci In mituri. Problema ridicata
de poemul lui Siegfried nu e de a ~ti cum s-a nascut
din frinturile de legende ~i de "motive" folclorice, ci
de a ~ti cum dintr-un prototip istoric s-a putut na~te
o biografie fabuloasa. Autorul reaminte~te foarte opor-
tun ca 0 saga nu este un conglomerat format dintr-o
puzderie de "motive" ; via1;a eroului constituie un tot,
de la na~tere ~i plna la moartea sa tragica (p. 125).
Epopeea eroica nu apar1;ine tradi1;iei populare; ea este
o forma poetica creata In mediile aristocratice. Univer-
suI ei este 0 lume ideala, situata Intr-o virsta de aur,
identica cu lumea zeilor. Saga se Inrude~te indeaproape
cu mitul, iar nu cu basmul. E adesea greu de hotarlt
daca saga poveste~te via1;a stilizata la modul eroic a
vreunui personaj istoric sau, dimpotriva, poveste~te un
mit laicizat. Desigur, acelea~i arhetipuri - adica ace-
lea~i figuri ~i situa1;ii exemplare - revin fara deosebire,
in mituri, In -saga ~i In basme. Dar in timp ce eroul
a~a-ziselor saga sf1qe~te intotdeauna in chip tra-
gic, basmul cunoa~te intotdeauna un deznodamlnt
fericit (p. 156).
Autorul staruie de asemeni asupra unei alte deose-
biri, care i se pare capitala, dintre basme ~i saga: aceasta
din urma mai accepta lumea mitica, In vreme ce bas-
mulse deta~eaza de ea (p. 175). In saga eroul se si-
tueaza intr-o lUlle guvernatade zei ~i de destin. Dim-

185
potriva, personajul basmelor apare emancipat de sub
tutela Zeilor ; ocrotitorii ~i tovara~ii sai ii sint de ajuns
ca sa repurteze victoria. Aceasta deta~are, aproape iro-
nica, de lumea zeilor e lnsotita de 0 absenta tatala a
oricarei problematici. In basme, lumea e simpla ~i trans-
parenta. Dar, observa Jan de Vries, viata reala nn e
nici simpla, nici transparenta - si el se intreaba in ce
moment istoric existenta nu era inca simtita ca 0 ca-
tastrofa. EI se ginde~te la lumea lui Bomer, la acel timp
In care omul incepea deja sa se deta~eze de divinitatile
tradition ale, fara a cauta inca refugiu in religiile mis-
terelor. Intr-oastfel de lume - sau in alte civilizatii
aflate Intr-o situatie spirituala analoga :....-inclina pro-
fesorul de Vries sa vada terenul propice pentru na~-
terea basmelor (p. 174). Basmul este ~i el 0 expresie a
existentei aristocratice ~i, In aceasta calitate, se apropie
de saga. Direqiile lor sint insa divergente: basmul se
detaseaza de universul mitic ~i divin, si "cade" in popor
de In data ce aristocratia descopera ca existenta este 0
problema ~i 0 tragedie (p. 178).
o discutie adecvata a tuturor acestar chestiuni ne-ar
duce prea departe. Anumite rezultate ale lui Jan de
Vries se impun, de pilda: solidaritatea de structura
dintre mit, saga ~i basm, opozitia dintre pesimismul
caracteristic celor mai multe saga ~i optimismul basme-
lor: progresiva desacralizare a lumii mitice. Ci't des-
pre problema "originii" basmelor, complexitatea ei ne
interzice s-o abordam aici. Principala dificultate rezida
in caracterul echivoc al termenilor Insi~i de "origine" ~i
de "na~tere". Pentru folclorist, "na~terea" unui basm se
confunda cu aparitia unei piese literare orale. E un
fapt istoric ce trebuie studiat ca atare. Speciali~tii lite-
raturilor orale au a~adar dreptate sa neglijeze "preisto-
ria" documentelor lor. Ei dispun de "texte" orale, in-
tocmai a~a cum colegii lor, istorici, ai literaturii, dispun
de texte scrise. Le studiaza ~i Ie compara, reconstituie
difuzarea ~i influentele lor reciproce, aproximativ a~a
cum fac istoricii literaturii. Hermeneutica lor urmare~te
186
sa inteleaga ~i sa infati~eze universul spiritual al basme-
lo~ .fara a se preocupa prea mul! de antecedentele sale
ffiltlCe.
Pentru etnolog ~i pentru cerced:torul istoriei religiilor,
dimpotriva, "na~terea" unui basm, in masura in care
constituie un text literar autonom, reprezinta 0 pro-
blema secundara. In primul rind, la nivelul culturilor
"primitive", distanta care desparte miturile de basme
e mai putin evidenta dedt in culturile in care exista
o adevarata prapastie intre clasa "oamenilor cu carte"
~i "popor" (a~a cum a fost cazul in antichitate, in
Orientul Apropiat antic, in Grecia sau de-a lungul
evului mediu european). Adesea miturile se amesteca
cu basmele (~i, aproape intotdeauna, in aceasta stare
ni Ie infati~eaza etnologii), sau se intimpla ca ceea ce
la un trib este investit cu prestigiul mitului, la cel vecin
sa nu fie dedt un simplu basm. Ceea ce-l intereseaza
insa pe etnolog ~i pe istoricul religiiIor e comportarea
omului fata de ceea ce este sacru, a~a cum reiese ea
din toata aceasta masa de texte orale. Dar, nu e in-
totdeauna adevarat ca basmul vade~te 0 "desacralizare"
a lumii mitice. S-ar putea mai curind vorbi despre un
camuflaj al motivelor ~i al personajelor mitice; ~i in
loc de "desaaalizare", ar fi mai bine sa spunem "de-
gradare a ceea ce e sacru". Caci Jan de Vries a aratat
foarte bine acest lucru: nu exista 0 solutie de continui-
tate intre scenariile miturilor, ale a~a-numitelor saga
~i ale povestirilor minunate. Pe linga aceasta, de~i in
basme zeii nQ mai intervin sub adevaratul lor nume,
profilurile lor se mai deosebesc inca in figurile ocroti-
torilor, ale adversarilor ~i ale tovara~ilor eroului. Ei sint
camuflati sau, daca preferati, "decazuti" - dar con-
tinua sa-~i indeplineasca funqiunile.
Coexistenta, contemporaneitatea miturilor ~i a basme-
lor in societatile tradition ale pune 0 problema delicata,
de~i nu insolubila. Ne gindim. la societa~ile din Occi-
dentul medieval, in care misticii autentici se pierd in
masa simplilor credincio~i ~i traiesc chiar cot la cot cu
187
anumiti cre~tini la care credinta e ath de putin VIe
indt nu participa dedt din afara la cre~tinism. 0 re,..
ligie e il1totdeauna traita - sau acceptata ~i suportata -
pe mai multe registre ; dar intre aceste diferite planuri
de experienta exista echivalenta ~i asemanare. Echiva-
lenta se mentine chiar ~i dupa "banalizarea" experien-
tei religioase, dupa desacralizarea (aparel1ta) a lumii.
(Ca sa ne convingeme de ajuns sa analizam valorifi-
carile profane ~i ~tiintifice ale "Naturii" dupa Rousseau
~i filozofia luminilor.) Regasim insa astazi comporta-
rea religioasa ~i structurile sacrului - figuri divine,
gesturi exemplare etc. - la nivelurile profunde ale su-
fletului, in "incon~tient", pe planurile oniricului ~i ale
imaginarului.
Aceasta pune 0 alta problema, care nu-l mai inte-
reseaza nici pe folclorist, nici pe etnolog, dar care-l
preocupa pe istoricul religiilor ~i va sflqi prin a-I in-
teresa pe filozof, poate chiar ~i pe criticul literar, dat
fiind ca se refera deopotriva, de~i indirect, la "na~terea
literaturii". Devenit in Occident, ~i de demult, litera-
tura distractiva (pentru copii ~i tarani) sau de evaziune
(pentru ora~eni), basmul infati~eaza totu~i struetura
unei aventuri infinit de grave ~i responsabile, deoarece
el se reduce, de fapt, la un scenariu de initiere: rega-
sim intotdeauna probele de initiere (lupte cu monstrul,
piedici in aparenta de netrecut, enigme de rezolvat,
munei imposibil de indeplinit etc.), coborirea in Infern
sau lnaltarea la Cer, sau moartea ~i invierea (ceea ce
e de fapt acela~i lucru), casatoria cu 0 Principesa. E
drept ca, dupa cum a subliniat foarte just Jan de Vries,
basmul se incheie intotdeauna cu un happy end. Dar
continutul sau propriu-zis se refera la 0 realitate extrem
de serioasa: initierea, adica treeerea prin intermediul
unei morti ~i unei invieri simboliee, de la ne~tiinta ~i
nematuritate, la virsta spirituala a adultului. Difieul-
tatea eonsta in a spune dnd ~i-a inceput basmul eariera
sa de simpEl povestire minunata, deeantata de orice
responsabilitate initiatica. Nu este exclus, eel putin in
188
ceea ce prive~te anumite culturi, ca aceasta transform are
sa se fi produs in clipa in care ideologia ~i riturile tra-
ditionale de initiere erau pe cale sa cada in desuetudine
~i in care se putea "povesti" fara nici un rise ceea ce,
altadata, reclama eel mai desavlr~it secret. Dar nu e
dtu~i de putin sigur ca acest proces a fost general. In
nenumarate culturi primitive, in care riturile de ini~iere
mai sint inca vii, se povestesc de asemenea istorii cu
structura initiatica, ~i asta de multa vreme.
S-ar putea aproape spune ca basmul repeta, pe un
alt plan ~i cu alte mijloace, scenariul exemplar de ini-
tiere. Basmul reia ~i prelunge~te "initierea" la nivelul
imaginarului. El nu constituie un divertisment, sau 0
evaziune, decit pentn~ con~tiinta banalizata, ~i indeo-
seb.i pentru con~tiinta omului modern; in regiunile abi-
sale ale sufletului, scenariile de initiere i~i pastreaza
gravitatea ~i continua sa-~i transmita mesajul, sa-~i ope-
reze mutatiile. Fara sa-~i dea seama, ~i crezlnd ca se
amuza, sau ca evadeaza, omul care traie~te in societa-
tile moderne inca mai beneficiaza de aceasta initiere ima-
ginara oferita de basm. Ne-am putea intreba deci d<3:ca
basmul minunat nu cumva a devenit foarte de timpuriu
un "dublet facil" al mitului ~i al ritului de initiere,
daca nu cumva a avut acest rol de a reactualiza "pro-
bele de initiere" la nivelul imaginarului ~i al oniricului.
Un asemenea punct de vedere nu ii va surprinde dedt
pe cei care considera initierea drept 0 oomportare ex-
clusiva a omului din societatile tradition ale. Incepem
azi sa ne dam seama ca ceea ce se nume~te "initiere"
este consubstantial conditiei umane, ca orice existenta
se constituie dintr-un ~ir ndntrerupt de "probe", de
"morti" ~i de "invieri", oricare ar fi dealtminteri ter-
menii de care limbajul modern se folose~te spre a tra-
duce aceste experiente (religioase, la origine).
Anexa II
ELEMENTE DE BIBLIOGRAFIE

NU E VORBA SA INF ATI$AM $1 SA DISCUT AM


aici diferitele interpretari ale mitului ; problema e foarte
interesanta ~i meri ta sa i se consacre 0 carte intreaga.
Caci istoria "redescoperirii" mitului in veacul al XX-lea
constituie un capitol al istoriei gindirii moderne. Se va
gasi 0 expunere critica a tuturor interpretarilor, din
antichitate ~i pina in zilele noastre, in bogatul ~i lumi-
no sui volum al lui Jan de Vries Forschungsgeschichte
der Mythologie, Karl Alber Verlag, Fribourg-Mlinchen,
1961. Cf. $i E. Buess, Geschichte des mythischen Er-
kennens, Munchen, 1953 ..
In ceea ce prive~te diferitele abordari metodologice
- de la ,,$coala astrala" ~i pina la cele mai recente
interpretari etnologice ale mitului - d. bibliografiile
inregistrate in al nostru Traite d' Histoire des Religions
pp. 370 $i urm. Cf. ~i J. Henninger, Ie My the en Eth-
nologic, in Dictionnaire de la Bible, Supplement VI,
co1. 225 $i urm.; Joseph L. Seifert, Sinndeutung des
Mythos, Mlinchen, 1954.
o analiza a actualelor teorii ale mitului se va gasi
in lucrarea J. Melville $i France S. Herskowitz, A Cross-
Cultural Approach to Myth, in Dahomean Narrative,
Evanston, 1958, pp. 81-122. In ceea ce prive~te rapor-
turile dintre mituri ~i rituri, d. Clyde Kluckhohn,
Miths and Rituals: A General Theory, in Har-
190
-vard Theological Review, XXXV, 1942, pp. 45-79 ;
:S. H. Hooke, Myth and Ritual: Past and Present, in
,culegerea Myth, Ritual and Kingship, ingrijita de
S. H. Hooke, Oxford, 1958, pp. 1-21 ; Stanley Edgar
Hyman, The Ritual View of Myth and the ivlythic,
In culegerea Myth. A Symposium, ingrijita de Thomas
A. Sebeok, Philadelphia, 1955, pp. 84-94.
In ceea ce prive~te 0 interpretare structuralist;i a mi-
tului, d. Claude Levi-Strauss, The StnfcUfral Study of
Myth, in Myth. A Symposium, pp. 50-66, ~i La Struc-
.ture des mythes, in L' Anthropologie structurale, Paris,
1958, pp. 227-254.
Un studiu critic al celor dteva teorii recente, scris
:in perspectiva a~a-numitului storicismo assoluto, in lu-
crarea lui Ernesto de Martino, Mito, scienze religiose e
civilta moderna in Nuovi Argomenti, Uf. 37, martie-
aprilie 1959, pp. 4-48.
Mai multe articole asupra mitului se gasesc in caie-
tele 4-6 ale revistei Studium Generale, VIII, 1955.
'Cf. mai ales W. F. Otto, Der Mythos, pp. 263-268 ;
Karl Kereny, Gedanken iiber die Zeitmiissigkeit einer
Darstellung der griechischen Mythologie, pp. 268-272 ;
Hildebrecht Hommel, Mythos und Logos, pp. 310-
316; K. Goldhammer, Die Entmythologisienmg des
My thus als Problemstellung der Mythologien, pp. 378-
393.
Un studiu bogat in puncte de vedere noi asupra struc-
-turii ~i funqiunii miturilor in societa~ile arhaice a fost
publicat recent de H. Baumann, Mythos in ethnolo<
gischer Sicht, in Studium Generale, XII, 1959, pp. 1-17,
583-597.
Volumul Myth and Mytmaking, New York, 1960,
publicat sub direqia lui Henry A. Murray, contine
-~aptesprezece articole asupra diferitelor aspecte ale mi-
,ului, raporturilor dintre mituri ~i folclor, mituri ~i lite-
ratura etc. Cf. ~i Joseph Campbell, The Masks of God:
Primitive Mythology, New York, 1959.
191

.- J
rr-
,

o redefinire a mitului e 1nfati~ata de Theodore H.


Gaster, 1n studiul, sau Myth and Story, 1n Numen, I,
1954, p'p. 184-212.
Trecerea de la glndirea mitica la glndirea rationala
a fost recent studiata de Georges Gusdorf, My the et
mhaphysique, Paris, 1953. Cf. de asemeni ~i Il Pro-
blema della demitizzazione, Roma, 1962 ~i Demitizza-
zione e Immagine, 1962, publicate sub conducerea lui
Enrico Castelli; Roland Barthes, Mythologies, Paris,
1958.
CUPRINS

IV Nota asupra editiei


V PREFATA
XV CUVINT INAINTE

I STRUCTURA MITURILOR

1 Importanta "mitului viu"


4 Interesul ce-l 1nfati$eaza "mitologiile primitive"
5 lncercare de a da 0 definitie mitului
8 "Istorie adevaratii" - "Istorie falsa"
10 Ce dezvaluie miturile
14 Ce Inseamna "a cunoane miturile"
18 Structura $i funqia miturilor

21 II PRESTIGIUL MAGIC AL "ORIGINILOR"


21 Mituri de origine $i mituri cosmogonice
24 Rolul miturilor In materie de vindecari
28 Reite~-area cosmogoniei
33 lntoarcerea la "origine"
35 Prestigiul Inceputurilor

38 III MI fURl $1 RITURI ALE INNOIRII


38 lnscaunare $i cosmogonie
40 A Innoi lumea
44 Deosebiri $i asemanari
46 Anul nou $i cosmogonia In Orientul Apropiat antIc

193

~ ~
52 IV ESHATOLOGIE $1 COSMOGONIE
52 Sflr$itul lumii - rn trecut $i in viitor
58 Sflr$itul lumii in religiile orientale
62 A pocalipsuri i udeo-cre$tine
64 Milenarismul cre$tin
66 Milenarismul la "primitivi"
68 "Sflqitul lumii" in ana moderna

71 V TIMPUL POATE FI DOMINAT

71 Certitudinea ca va avea loc un nou rnceput


72 Freud $i cunoa$rerea "originii"
75 Tehnicile tradi\ionale ale "rntoarcerii rn urma"
80 Spre a te vindeca de efectele timpului ...
83 A recupera trecutul

87 VI MITOLOGIE, ONTOLOGIE, ISTORIE


87 Esen\ialul precede existen\a
88 Deus otiosus
93 Divinitatea asasinara
98 Hainuwele $i dema
102 Nu "ontologie", ci "istorie"
105 Inceputurile "demirizarii"

108 VII MITOLOG1A MEMOR1E1 $1 A UITARII


108 Crnd un yogin se indragoste$te de 0 regina
110 Simbolismul indian al uirarii $i al rememorarii
112 "Uirare" $i "memorie" in Grecia antica'
116 Memoria "primordiala" $i "memoria istorid"
119 Somnul' $i moartea
125 Gnosticismul $i filozofia indiana
127 Anamnesis $i isroriografie

131 VIII MARETIA $1 DECADEREA M1TUR1LOR


131 A face lumea sa se deschida
134 Omul $i lumea
136 1magina\ie $i creativitare

194
138 Homer
141 Teogonie ~i genealogie
142 Ra~ionali~tii ~i mitul
145 Alegorism ~i euhemerism
147 Documente scrise ~i tradir~i orale

152 IX SUPRAVIETUIRI $1 CAMUFLAJE ALE MITU-


RILOR
152 Cr~tinism ~i mitologie
154 Istorie ~i "enigme'" in Evanghelii
157 Timp istoric ~i timp liturgic
160 "Cre~tinismul cosmic"
163 Mitologia eshatologidl a evului mediu
167 Supravietuiri ale mitului eshatologic
170 "Miturile lumii moderne"
173 Mituri ~i mass-media

181 ANEXA I Mi,turile ~i pov~tile cu zlne


190 ANEXA II Elemente de bibliografie
Lector : ANGELA CISMA:;l
Tehnoredactor : NICULAE :;lERBANESCU
Ttraj : 10130 ex. bro$ate. Bun de tipar 15.12.1978
Coli tipar 13,25
Tiparul executat sub comanda
nr, 2298 la
Intreprinderea poligraficil.
,,13 Decembrie 1918"
str. Grigore Alexandrescu nr. 89-97
Bucure~ti,
Republica Socialistil. RomAnia