Principiile Fundamentale ale Democratiei

- Suveranitatea poporului.
- Guvernul alcatuit cu acordul celor guvernati.
- Domnia majoritatii.
- Drepturile minoritatilor.
- Garantarea drepturilor fundamentale ale omului (un raport just intre drepturi si libertati,
intre obligatii si indatoriri, intre libertate si responsabilitate).
- Existenta unui cadru legislativ (in care sa fie prevazute drepturile si libertatile
fundamentale ale omului, sa se prevada egalitatea in drepturi a tuturor cetatenilor de a gandi
si de a se organiza in mod liber, de a-si manifesta liber pozitiile fata de conducatori).
- Alegeri libere si echitabile (existenta unui mecanism politic care sa asigure conditiile
pentru exercitarea libera de catre toti cetatenii a dreptului de a alege si de a fi alesi: vot
universal direct si secret).
- Respectarea procedurilor legale.
- Limitarea constitutionala a puterii guvernantilor.
- Pluralism social, economic si politic ca conditie sine-qua-non a democratiei.
- Separatia puterilor in stat (puterea legislativa, puterea executiva si puterea judecatoreasca)
fiind o necesitate si o garantie impotriva instaurarii totalitarismului.
- Respectarea valorilor de toleranta, pragmatism, cooperare si compromis.
- Dreptul de organizare profesionala si politica libere.
- Existenta mijloacelor de informare in masa care sa se manifeste liber (unii politologi
considera presa scrisa ca fiind "a patra putere in stat").
- Organizarea si conducerea democratica a societatii sa cuprinda toate sferele vietii sociale.

Conceptul de democratie este indisolubil legat de notiunea de pluralism. Ea isi gaseste

concretizarea in multitudinea de partide si organizatii politice, sindicale, religioase etc,
exprimand diversitatea conceptiilor si organizatiilor care se interpun intre individ si stat.
Pluralismul politic este un principiu dupa care functionarea democratica a societatii,
garantarea drepturilor si libertatilor cetatenesti sunt conditionate de existenta si actiunea mai
multor forte politice si sociale aflate in competitie. Prin instituirea pluralismului politic drept
camp de manifestare a democratiei, puterea politica nu mai troneaza deasupra societatii, ci se
intersecteaza cu toate segmentele structurii sociale intr-un mecanism chemat sa functioneze
pe baza legitimitatii, a libertatii. Aristotel spunea ca libertatea este "principiul fundamental al
guvernamantului democratic."
In faza revolutiilor burgheze, cand s-a facut trecerea la suveranitatea nationala, s-au conturat,
pe fundalul recunoasterii omului ca fiinta concreta, nu abstracta, anumite drepturi si libertati.
Ele se vor proclama sub denumirea de "declaratii ale drepturilor omului si ale cetateanului".
Pentru a fi indeplinite, poporul trebuie sa-si exercite puterea pe principiul libertatii. Toate
democratiile occidentale au recunoscut drepturile omului, printre care amintim:
- dreptul la libertate
- dreptul la libertatea de exprimare
- dreptul la libertatea de gandire
- dreptul la libertatea presei
- dreptul la viata
- dreptul la proprietate
 - dreptul la securitate
- dreptul la intrunire si la asociere
- dreptul la aparare egala din partea legii
- dreptul la o judecata prompta si dreapta
- dreptul la libertatea credintei si a constiintei
Acestea sunt drepturi ce nu pot fi abrogate de nici o putere, sunt asa numitele drepturi
inalienabile. Ele decurg din suveranitatea poporului. Rolul drepturilor este de a proteja
individul asupra abuzurilor venite din partea autoritatilor.
"Fiecare epoca si generatie trebuie sa fie la fel de libera sa actioneze pentru sine, in toate
cazurile, ca epocile si generatiile care au precedat-oOmul nu are nici un fel de proprietate
asupra omului si nici o generatie nu are vreo proprietate asupra generatiilor care urmeaza."
T. Paine, "Drepturile omului"
Democratia reprezentativa s-a format in jurul parlamentelor. Parlamentul este cel care
legitimeaza guvernamantul democratic. Functia lui esentiala este de a face legi si de a
sustine si controla puterea executiva (adica Guvernul). In Romania Parlamentul este
bicameral: Senatul si Camera Deputatilor, ambele alese prin vot direct si secret de catre
guvernati, o data la patru ani.
Democratia s-a dezvoltat si se dezvolta numai in masura in care relatia dintre conducatori si
condusi (guvernanti si guvernati) se inclina in favoarea celor din urma, cand condusii impun
conducatorilor, prin modalitati si mijloace variate, respectarea drepturilor fundamentale ale
individului.

Drepturile si libertatile fundamentale ale omului si cetateanului sunt nu numai o realitate,

ci si finalitate intregii activitati umane, bineinteles a aceleia progresiste si democratice. De multe
ori, s-au definit drepturile, fundamentale ca simple drepturi subiective, fara a evidentia ceea ce
este specific, pentru acestea. Acestea sunt:

Drepturi subiective;

drepturi esentiale pentru cetateni;

datorita importantei lor, sunt inscrise in acte deosebite, cum ar fi declaratii de

drepturi, legi fundamentale.

Drepturile fundamentale sunt drepturi esentiale pentru cetateni, pentru viata, pentru
libertatea, pentru personalitatea lor. Caracterul de drepturi esentiale il capata in raport cu
conditiile concrete de existenta ale unei societati date. Datorita importantei lor, drepturile
fundamentale sunt inscrise in acte deosebite, cum ar fi declaratii de drepturi, legi fundamentale.

In concluzie, drepturile fundamentale sunt acele drepturi subiective apartinand

cetatenilor, esentiale pentru viata, libertatea si demnitatea acestora, indispensabile pentru libera
dezvoltare a personalitatii umane, drepturi stabilite prin Constitutie si garantate prin Constitutie
si legi.
 In sistemul constitutional roman, institutia juridica a drepturilor si a indatoririlor
fundamentale ale cetatenilor a fost consfintita pentru prima data intr-o conceptie moderna in
Constitutia din 1866.

Constituantul din 1866 a cuprins drepturile si libertatile cetatenesti intr-o conceptie

politico-juridica proprie gandirii filozofice si politice a Europei Occidentale din prima jumatate a
secolului al XIX-lea. Aceasta conceptie era inraurita, la randul ei, de spiritul Declaratiei
Drepturilor Omului si Cetateanului, adoptata de Adunarea Nationala a Frantei in 1789.

Constitutia din 1923 a preluat drepturile proclamate in Asezamantul fundamental din

1866. Pe langa acestea, a consfintit votul universal si contenciosul administrativ. Altor drepturi
cetatenesti proclamate in Constitutia din 1866, Legiuitorul constituant din 1923 Ie-a dat o
redactare mai clara. Exercittarea drepturilor cetatenesti sub imperiul Constitutiei din 1938 si al
legislatiei adoptate in timpul guvernarii maresalului Ion Antonescu a purtat amprenta celor doua
regimuri politice autoritare.

Chiar in conditiile suspendarii Constitutiei din 1938 prin actele din septembrie 1940,
drepturile cetatenesti au fost, in general, respectate. Cu exceptia perioadei septembrie 1940-
ianuarie 1941, nu se poate vorbi de violari masive si grave ale drepturilor si libertatilor
cetatenesti

Caracterul drepturilor si libertatilor cetatenesti proclamate in Constitutiile din 1948, 1952,

1965, a reflectat natura Regimului politic Socialist in diferitele sale perioade. In perioada 1948-
1964, caracterul represiv al guvernarii nu poate fi contestat. Constitutia din 1965 a consacrat o
anumita tendinta de liberalizare a institutiei juridice, a drepturilor cetatenesti atat cat putea
permite natura sistemului politic socialist.

Guvernul socialist a pus accentul, indeosebi, pe drepturile social - economice (mai putin
dreptul Ia greva, dreptul la un nivel de trai decent). Este ,insa adevarat ca datorita garantarii lor
insuficiente, populatia nu a beneficiat in mod satisfacator de cadrul constitutional al proclamarii
acestora

In ceea ce priveste drepturile si libertatile civile si politice consacrate in Constitutia din

1965, acestea au capatat in practica sociala un preponderent caracter formal.

Schimbarea regimului politic dupa 22 decembrie 1989 a atras cu sine o noua conceptie a
legiuitorului roman asupra rolului statului in ceea ce priveste proclamarea si garantarea reala a
drepturilor, si libertatilor cetatenesti. Noile structuri de putere, constituite pe cale revolutionara in
decembrie 1989 si, ulterior, pe baze reprezentative rezultate din alegerile parlamentare si
prezidentiale din 1990 au 'promovat si sustinut racordarea Romaniei la standardele internationale
in domeniul drepturilor omului.

Romania a aderat la Conventiile internationale privind ocrotirea anumitor drepturi

cetatenesti, la care nu era parte, dar si-a retras rezervele la alte acorduri in materie.
 Legiuitorul Constituant din 1991 a inclus in Constitutia Romaniei intreaga gama de
drepturi si libertati fundamentale ale omului, consacrate in documentele internationale de
referinta in acest domeniu. Constitutia Romaniei abordeaza problematica drepturilor si
libertatilor fundamentale intr-o viziune sistemica, globala si, totodata, integrala.

Caracterul sistemic al viziunii Constituantului are in vedere drepturile si libertatile ca un

ansamblu coerent de unitati intre care exista raporturi de interferenta si de conditionare reciproca.
La randul sau, intregul ansamblu de drepturi se raporteaza la stat, conferindu-i acestuia,
impreuna cu alti factori, caracterul democratic, precum si caracterul de stat de drept.

Caracterul global al abordarii drepturilor si libertatilor fundamentale consta in faptul ca

Legiuitorul Constituant le priveste ca o entitate atotcuprinzatoare, exercitarea fiecaruia dintre
drepturi fiind o conditie a exercitarii celorlalte.

Caracterul integral al abordarii constitutionale a drepturilor pune in evidenta faptul ca

drepturile sunt consacrate si garantate in mod deplin, apartin in totalitate tuturor cetatenilor, sunt
ocrotite in mod egal de catre stat.

De asemenea, Constitutia marcheaza si universalitatea drepturilor si indatoririlor

fundamentale sub un dublu aspect:

fiecare cetatean are vocatia de a beneficia in mod direct de libertatile si drepturile

constitutionale;

cetatenii se bucura de toate drepturile si libertatile fara exceptii1.

In ceea ce priveste raporturile statului roman cu cetatenii straini si apatrizii rezidenti in

Romania, Constitutia prevede ca acestia se bucura de protectia generala a persoanelor si a
averilor, prevazuta in legislatia interna, articolul 18 aliniat (1).

Dreptul de azil se acorda si se retrage in conditiile legii, cu respectarea tratatelor si a

conventiilor internationale la care Romania este parte. In ceea ce priveste extradarea cetatenilor
straini si a apatrizilor, acestia pot fi extradati numai in baza unei conventii internationale sau in
conditii de reciprocitate, articolul 19, aliniat (3).

Expulzarea sau extradarea se hotaraste de justitie.

Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si

aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele isi cu celelalte
tratate, la care Romania este parte (art. 20, aliniat (1). Daca exista neconcordante intre pactele si
tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau
legile interne contin dispozitii mai favorabile.

Conform Declaratiei Universale a Drepturilor Omului in articolul (1) sunt stipulate

urmatoarele: Toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi. Ele sunt
inzestrate cu ratiune si constiinta si trebuie sa se comporte unele fata de celelalte in spiritul
fraternitatii'.

Fiecare se poate prevala de toate drepturile si de toate libertatile proclamate in

Declaratia Universala a Drepturilor Omului, fara nici o deosebire in special de rasa, de

culoare, de sex, de limba, de religie, de opinie politica sau de orice alta opinie, de origine
nationala sau sociala, de avere, de nastere sau decurgand din orice alte situatii. in Pactul
International cu privire la drepturile civile si politice si protocoalele sale aditionale, in articolul
18 sunt prevazute urmatoarele: Orice persoana are drept la libertatea gandirii, constiintei si
religiei; acest drept implica libertatea de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la
alegerea sa, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea, individual sau in
comun, atat in public, cat si in particular, prin cult si indeplinirea riturilor, prin practici si prin
invatamant.

Alaturi de drepturi, membrii unei colectivitati umane au si indatoriri in societatea in care

traiesc. indatoririle fundamentale mobilizeaza oamenii la realizarea scopurilor societatii,
constituind, in acelasi timp, garantii printre alte garantii, ca drepturile fundamentale se pot realiza
efectiv.

Indatoririle fundamentale sunt acele obligatii ale cetatenilor, considerate esentiale de

catre popor, pentru realizarea scopurilor societatii, inscrise in Constitutie si asigurate in
realizarea lor prin convingere sau, la nevoie, prin forta de constrangere a statului.

2 Clasificarea drepturilor si libertatilor fundamentale.

Clasificarile sunt diferite de la autor la autor, in functie de criteriul avut in vedere de

catre fiecare dintre acestia. Cea mai importanta clasificare, pentru vremea sa, este cea data de
Pellegrino Rossi, in timpul cand, in Franta se fonda invatamantul dreptului constitutional.

drepturi private

drepturi publice

drepturi politice

Profesoral Paul Negulescu impartea libertatile publice in doua categorii: in libertati

primordiale sau primare si libertati secundare sau complementare.

Alti autori de drept constitutional le clasifica in drepturi individuale si drepturi colective.

In categoria drepturilor colective sunt incluse dreptul popoarelor la auto determinare, la

eliberarea de sub jugul colonial, dreptul de asociere in sindicate, egalitatea nationala, egalitatea
intre sexe. in categoria drepturilor individuale sunt incluse dreptul de proprietate, libertatea
persoanei, libertatea presei, libertatea constiintei.
 Drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor romani se pot clasifica in mai multe
categorii. O prima categorie o formeaza inviolabilitatile, adica acele drepturi si
libertati care, prin continutul lor, asigura viata, - articolul (22) din Constitutie - posibilitatea de
miscare libera, siguranta fizica si psihica, precum si siguranta domiciliului persoanei fizice. In
aceasta categorie intra: dreptul la viata, dreptul la integritate fizica, dreptul la integritate psihica,
libertatea individuala - articolul (23), dreptul la aparare - articolul (24), dreptul la libera circulatie
- articolul (25), dreptul la viata intima, familiala si privata - articolul (26), inviolabilitatea
domiciliului - articolul (27).

A doua categorie este formata din drepturile si libertatile social-economice si culturale,

adica din acele drepturi si libertati care prin continutul lor asigura conditiile sociale si materiale
de viata, educatia si posibilitatea protectiei acestora. In aceasta categorie intra: dreptul la
invatatura - articolul (32), dreptul la ocrotirea sanatatii - articolul (34), dreptul la munca si la
protectia sociala a muncii - articolul (41), dreptul la greva - articolul (43), dreptul la proprietate
privata - articolul (44), dreptul la mostenire - articolul (46), dreptul la un nivel de trai decent -
articolul (47), dreptul de a avea familie - articolul (48), dreptul la protectia copiilor si a tinerilor -
articolul (49), protectia persoanelor cu handicap - articolul (50).

A treia categorie cuprinde drepturile exclusiv politice. In aceasta categorie intra: dreptul
de vot - articolul (36) si dreptul de a fi ales - articolul (37).

A patra categorie o formeaza drepturile si libertatile social-politice, adica acele drepturi si

libertati care prin continutul lor pot fi exercitate de catre cetateni la alegere, fir prntru rezolvarea
unor probleme sociale si spirituale, fie pentru participarea la guvernare. In aceasta categorie intra
libertatea constiintei articolul (29) , libertatea de exprimare articolul (30) dreptul la
informatie articolul (31) , libertatea intrunirilor - articolul (39), dreptul la asociere - articolul
(40), secretul corespondentei - articolul (28).

A cincia categorie este formata din drepturile garantii, adica din acele drepturi care, prin
continutul lor, joaca in principal, rolul de garantii constitutionale. In aceasta categorie intra:
dreptul de petitionare - articolul (51), dreptul persoanei vatamate de catre o autoritate publica -
articolul (52), accesul liber la Justitie - articolul (21), dreptul la aparare - articolul (24).

3. indatoririle fundamentale ale cetatenilor

Indatoririle fundamentale sunt corelative drepturilor si libertatilor fundamentale.

Caracterul corelativ al indatoririlor cetatenesti fata de drepturi este pe deplin justificat si nici o
persoana fizica sau juridica nu se poate prevala doar de drepturi, fara a-si asuma si obligatii
corespunzatoare.

Indatoririle fundamentale sunt esentiale, vitale pentru stat, in aceeasi masura in care
drepturile si libertatile sunt esentiale pentru individ.

Legiuitorul constituant a prevazut doua categorii de destinatari ai indatoririlor

fundamentale, cetatenii statului roman si cetatenii straini, precum si apatrizii rezidenti in
Romania
 Cetatenilor romani li se rezerva in exclusivitate indatoriri specifice cum ar fi:

fidelitatea fata de tara - articolul (54);

indeplinirea cu buna credinta a functiilor publice incredintate;

apararea tarii - articolul (55)

contributia la cheltuielile publice, cetatenii au obligatia sa plateasca impozite si

taxe - articolul (56)

Alte indatoriri fundamentale angajeaza, deopotriva, pe cetatenii romani, ca si pe cetatenii

straini si apatrizii aflati pe teritoriul tarii.

Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este o indatorire general

obligatorie. De asemenea, exercitarea cu buna-credinta a drepturilor si libertatilor constitutionale
este o obligatie generala.

Constitutia prevede urmatoarele indatoriri fundamentale:

fidelitatea fata de tara;

respectarea Constitutiei si a legilor,

apararea tarii;

contributiile financiare;

exercitarea cu buna, credinta a drepturilor si libertatilor

Fidelitatea fata de tara (art. 54). Constitutia prevede ca fidelitatea fata de tara este sacra.
Fidelitatea decurge , in primul rand , din calitatea de cetatean al statului. Constitutia nu distinge
intre cetatenii romani si cetatenii apartinand minoritatilor nationale. Intrucat statul nu face
deosebire intre cetatenii ei, protejandu-i fara discriminare, este legitim ca el sa solicite din partea
fiecaruia dintre ei fidelitate pentru tara.

In al doilea rand, fidelitatea este, o expresie a patriotismului, o legatura psihosociala ce

leaga cetateanul roman fata de tara in care s-a nascut.

Respectarea Constitutiei si a legilor (art. 1 alin.5). In Romania, respectarea Constitutiei a

suprematiei sale si a legilor este obligatorie. Aceasta este o obligatie elementara ce revine tuturor
'persoanelor domiciliate sau rezidente in Romania indiferent daca sunt cetateni romani, straini
sau apatrizi.

Apararea tarii - articolul (55)

 Si aceasta indatorire are un caracter elementar. Legiuitorul constituant a conturat o dubla
perspectiva asupra acestei indatoriri: a) apararea tarii este un drept: b) apararea tarii este o
obligatie.

Titularii dreptului si indatoririi de aparare a tarii sunt cetatenii romani. In acest sens,
Constitutia prevede ca serviciul militar este obligatoriu pentru barbatii, cetateni romani, care au
implinit varsta de 20 de ani

Prestarea contributiilor financiare articolul (56). . 1

Conform Constitutiei, cetatenii au obligatia sa contribuie pentru plata impozitelor si

taxelor, stabilite prin lege , la cheltuielile publice. Constituantul a prevazut insa ca sistemul legal
de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale. De asemenea, orice prestatii
sunt interzise, in afara celor stabilite prin lege, in situatii exceptionale.

Exercitarea cu buna credinta a drepturilor si indatoririlor fundamentale - articolul (57).

Aceasta indatorire este o concretizare a principiului din dreptul roman potrivit caruia
titularul unui drept nu trebuie sa incalce drepturile si libertatile celorlalti.

4. Principiile constitutionale aplicabile drepturilor, libertatilor si indatoririlor

fundamentale ale cetatenilor romani

Acestea sunt:

Universalitatea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale - articolul

(15)

Neretroactivitatea legii; .

Egalitatea m drepturi a cetatenilor - articolul (16);

Protectia cetatenilor romani in strainatate si obligatiile lor - articolul (17);

Cetatenii straini si apatrizii se bucura in Romania de protectie juridica - articolul

(18);

Cetatenii romani nu pot fi extradati sau expulzati din Romania - articolul (19);

Accesul liber la justitie - articolul (21);

Prioritatea reglementarilor internationale (Tratatele internationale privind

drepturile omului) - articolul (20);

Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati - articolul (53);

 Functiile si demnitatile publice pot fi ocupate de persoanele care au cetatenia
romana si domiciliul m tara (fidelitatea fata de tara - articolul (54), apararea tarii -
articolul