Sunteți pe pagina 1din 9

2.

Ciclul de viata al resurselor neregencrabile

2.1 Filiera carbune

Formarea carbunelui
A avut loc cu aproximativ 280 - 300 milioane de ani in urma, in era paleozoica cand suprafata
Pamantului era acoperita de suprafete intinse de paduri ce au favorizat depunerile de resturi
vegetale. Se cunosc doua posibilitati de formare a carbunelui:
Resturile vegetale antrenate de cursurile de apa s-au depus sub forma de sedimente ~i
au fost acoperite cu un strat de minerale;
Resturile vegetale s-au acumulat in depresiuni ale terenurilor formate din gresii sau
argile. Mi~carile tectonice ale scoartei Pamantului vor acoperi aceste suprafete
permitand unei noi vegetatii sa acopere ceea ce se va constitui in baza zacamintelor
de carbune [2].
Calculele recente demonstreaza ca acumularea materialului necesar formarii unui strat de
huila de 30 cm grosime, are loc intr-un interval de 150 ani.

Compozifia $i clasificarea carbunelui


Cu toate ca originea carbunelui este una vegetala. nu toate zacamintele de acest gen s-
au format in acela~i timp, in aceea~i epoca ~i in conditii similare. Exista, deci. mai multe tipuri
de carbune, in functie de materia vegetala din care s-au constituit, de procesul actiunii
bacteriene, de presiunea ~i temperatura la care au fost expuse rocile sedimentare. precum ~i de
mi~carile tectonice ulterioare ale scoartei Pamantului. Altfel spus, dupa gradul de fosilizare la
care a ajuns, se deosebesc urmatoarele tipuri de carbune:
grafitul, fiind o forma cristalina de carbune, nu contine substantc volatile ~i nu are
structura fibroasa ;

antracitul are o putere calorifica ridicata ( Qnr = 33 - 35 M.!fag) ~i un continut ridicat


de carbon = 89,5 - 92.5 % ). Este folosit. in special, in industria chimica ~i in
(c
marile centrale termoelectrice. Exploatarea se face din mari bazine carbonifere ale
lumii: Donbass (Ucraina), Ruhr (Germania), Appalachian (S.U.A.);
huila are putcrca calorifica inferioara destul de ridicata ( Qinr = 29 - 33.5 M.!fag) ~i un
continut de carbon = 75 - 90 % ) . Sc utilizeaza, in principal. in industria cocsului ~i
(C'
in produqia de gaze. Este raspandit in bazine de rnari proportii din Rusia (Kansk
J\cinsk, Kuzbass), Ucraina (Donbass), Kazahstan (Karaganda, Ekibastuz), S.U.A.
(Appalachian, Middle West, Muntii Stanco~i), Franta (Lorena, Nord-Pas de Calais,
Centre-Midi). Polonia (Silczia superioarii, Silczia infcrioara. Lublin). etc. I luila,
impreuna cu antracitul. constituic cca 75 % din rczcrvclc mondialc de carbunc;
carbuncle brun arc putcrca calorifica infcrioara rclativ ridicatiI
( Uinl = 17 - 29 M(kg) ~i un continut de carbon (< '' = 65 75 Yo ).
1
Estc folosit

lndcoscbi in industria chimidt ~i In tcnnoccntralc, iar In urma unor prclucrftri spccialc.


la ohtincrca cocsului. l:stc rftspfmdit in special in ( icnnania. Polonia. Cchia, Rusia ~i
S.lJ.A;
lignitul arc putcrca calorificft in!Crioar{1 ({!Ill, - 11 17 \l'ji,"-:) ~i un con\inut mult

rnai sGl/.ul de carbon (< '' -- :rn (i5 (Y<i). Lstc considcrat principala smsa de cf1rhunc
energetic. Se afla in faza initiala a exploatarii, apreciindu-se ca ar exista mari rezerve
in Europa, Asia, America de Nord ~i Africa;
turba, considerata fie biomasa cu o mare vechime, fie carbune foarte tanar, avand o
putere calorifica inferioara de 12,5 MJ/kg. In prezent este utilizata rar pe plan mondial,
fiind exploatata in principal in Rusia, Irlanda ~i Finlanda.

Principalii constituenti ai carbunelui sunt prezentati in tabelul 2.1

Tabel 2.1 Principalii constituenti ai carbunelui utilizat drept combustibil in tarile U .E [2]
Substanta Procentaj masic [%]
Substante carbonate (C) 70-90
Apa (H20) --1-
0-7
Azot (N) 1 -2
Sulf (S) 0.5 - 2.5
Alti constituenti 5-20

Ciclul de viata al carbunelui

Extracfia

Se <listing doua moduri de extractie: minele de suprafata ~i minele de adancime.


Minele de suprafata livreaza 1/3 din produqia mondiala de carbune. Zacamintele sunt u~or
exploatabile iar rocile sedimentare sunt dispuse orizontal la adancimi mici. Acest tip de
exploatare a carbunelui prezinta drept avantaje:
Conditii relativ bune de lucru ~i extraqie;
Inalta cota de recuperare (90% fata de 40% in cazul exploatarilor mm1ere in
subteran);
Durata de viata a carierei este de minimum 10 ani (fata de 5 ani pentru o mina de
adancime);
Un cost de revenire mai bun.
Cand cantitatea de steril devine foarte mare sc inchide exploatarea miniera. Acest tip de
cariera este foarte intalnita in Marea Britanie ce a inch is o mare parte dintre ele in anii 80 ai
sccolului trecut.
Minele subterane (de adancime) sunt rcsponsabile de restul de 2/3 din productia mondiala de
carbune. Doua puturi verticale permit extragerca carbunelui ~i asigurarea circulatici aerului.
Instalatiile de suprafata sunt situate in jurul puturilor in timp cc golurile orizontale fac
legatura intrc puturile verticale. Daca sc gasqtc un nou filon de carbunc, o noua galcrie va ft
sapata in imediata vccinatate a acestuia.
Exploatarca la mare adancime neccsitr1 rezolvari tehniec impuse de presiunca rocilor,
temperatura ~i umiditatea in spatiile de munca precum ~i aflucnta de mctan, conducand in
final la investitii mari. Emisiilc de mctan sunt in medic de 13 kg CI ]4/t de carbune extras ~i se
constituie ca un pcricol de accidente in minele de carbunc. In cazul exploatarilor minierc in
subtcran sunt frecvent intalnite a~a numitek boli profcsionalc pcntru personalul din cariera,
cum ar fi silicoza.

franspor/ 11/
Transportul d1rbunelui se realizeaza cu ajutorul cailor l'eratc. a transportului rutier ~i fluvial
cat ~i cu carboductul. J\cesta din urmf1 presupune amcstecul cfirbunelui pulverizat cu mari
cantitflti de apft, transform{indu-sc astlCI In n{unol care va Ii pornpat p<lna la dcstinatic ~i apoi
dezhidradat. Aceasta metoda este foarte putin utilizata, un rol primordial jucandu-1 transportul
pe calea ferata.

Stocarea

Se realizeaza pe suprafete special amenajate fie in apropierea minelor de carbune sau la locul
de combustie ~i poate conduce la aparitia levigatelor poluante ce pot ajunge la panza de apa
freatica ~i respectiv la emisiile de praf in atmosfera.
in medie in cazul operatiunilor de transport ~i stocare a carbunelui, o cantitate de pana la I%
din carbunele extras practic este pierduta.

Combustia [3J

Caracteristicile combustiei carbunelui sunt urmatoarele:


Combustia unei tone de carbune produce in medie 2.7 t C0 2;
Sulful este oxidat in S02; daca, carbunelc contine I% sulf, combustia unei tone de
carbune genercaza 20 kg S02;
Azotul din aerul de combustie cat ~i eel din fractia de azot organic continut in
carbune, sunt transformate in NOx; cantitatea de NOx produsa depinde de conditiile
de combustie. Aceasta cantitate de NOx poate fi de 5 kg in cazul arderii carbunelui
intr-un cazan cu gratar ~i de peste 20 kg intr-un cazan prevazut cu focar ciclon;
Gazele de combustie contin compu~i chimici ce provin din oxidarea incompleta (CO
~i respectiv COY); I tona de carbune produce in cazul cazanelor cu gratar: 0.3 kg de
CO ~i 0.04 kg de COY in timp ce pentru cazanele prevazute cu focar ciclon
cantitatile sunt mult mai insemnate: 5.5 kg CO ~i 0.7 kg COY;
Zgura rezultata in urma procesului de combustic a carbunelui se situeaza intre 15 ~..
20 % din masa initiala a carbunelui.
Un bilant materie ~ energie a ciclului de viata al carbunelui este prezentat in Cap. 4 din carte.

2.2 Filiera petrol

Formarea petrolului
Spre deosebire de carbune, petrolul este un combustibil fosil de origine animala. In urma cu
cinci sutc de milioane de ani, suprafata Pamantului era acoperita in cea mai mare parte de ape
in care traiau miliarde de pqti, molu~te, crustaccc, mamifcrc acvatice gigantice precum ~i
mari cantitati de plancton. Disparitia acestor intinderi de apa a provocat moartea acestor
vietuitoare care in absenta acrului ~i sub aqiunea conjugata a presiunii, caldurii ~i a bacteriilor
au dus la formarea hidrocarhurilor lichide (titei) ~i a celor gazoasc. ;\ccasta tcorie de origine
organica a petrolului a fost verificata de chimistul german ENGLER care a reu~it in secolul
xx sa fabrice petrol din sinteza ulciului de pqte [4J.

( 'ompozi(ia pelro/ului

Exista In mornentul de fata difcrite varieta\i de petrol in funqie de culoare, rniros, densitate
precurn ~i compozitie chimica.
In tahelul 2.2 sunt prez.entati principalii constituenti ai pctrolului.
Tabelul 2.2 Principalii constituenti ai petrolului [2)
Element chimic Procentul masic (%)
c 80- 87
H 10 - 14
N 0-1 --
s
,...______--~-
0.2-5 --
0 0-1

Extracfia

Extractia petrolului se face fie cu ajutorul puturilor terestre pana la adancimi de 6000 m sau
cu platforme marine. Nivelul de recuperare a petrolului din zacamant atinge valori de 40 -
50%. Cantitatea de petrol pierduta in timpul extractiei datorita eruptiilor ~i refuzurilor la
nivelul puturilor petroliere este estimata la 0.01 - 0.02% din produqia totala de petrol.
Odata cu extractia de petrol sunt extrase ~i mari cantitati de saramura sub forma de emulsie.
Saramura este separata de petrol fie cu ajutorul agentilor chimici sau cu ajutorul metodei
electrostatice. Aceasta saramura este in general reinjectata in puturilc de petrol de mare
adancime in timp ce o mica cantitate este evacuata in apele de suprafata limitrofe zonei de
extractie. Saramura ce insote~te petrolul extras cu ajutorul platformelor marine este reinjectata
in mari ~i oceane, daca concentratia sa in petrol nu depa~e~te 50 ppm; evacuarea saramurii
poate avea efecte nedorite asupra calitatii apci ~i a mediului acvatic.

Transport

Transportul petrolului se face pe distante mari datorita faptului ca zona de produqie a acestuia
nu corespunde nici pe departe cu zona de tratare ~i de utilizare a acestuia.
Transportul maritim -- este eel mai cunoscut mijloc de transport al petrolului ~i se realizeaza
pe distante mari cu ajutorul petrolierelor. Transportul naval al petrolului a ajuns sa reprezinte
o pondere de pcste 50% din intregul comert maritim international ~i cste asigurat de o flota
considerabila, a carei capacitate reprezinta aproximativ 40 % din tonajul flotei comerciale
mondiale. in schimb petrolierele constituie unul din cele mai mari pericole - ,,marea neagra'
asupra mediului inconjurator. Cantitatea de petrol ce este dcversata anual in apa marilor ~i
occanelor este cstimata la pestc 400 000 tone [2).
Conducte - transportul petrolului prin conducte pozate fie pe fundul marilor sau pc suprafata
solului pune mai putine probleme de impact asupra mediului inconjurator decat transportul
maritim. lungimea totala a conductelor depa~e~te 300 mii km 121.

Rafinarea petro/ului

Scopul rafinarii petrolului cstc de a transforma prin procedee fizicc ~i chimice produsul initial
in produse de badt. in special pcntru petrochimie, in: carburanti. lubrifianti. combustibili ~i
bitum (benzine, kcroscn, gazul ~i pacura).

Ir<!_nsformari_~lecncrgic
J)intrc varietatca produ~ilor cncrgctici rczultati in urma ralinarii pctrolului, nc oprim numai
asupra a doua tipuri de transformfiri de cncrgic: combustia pftcurii ~i rcspcctiv a
combustihilului lichid u~or (Cl .l I).
Caractcristicilc pficurii ~i a rc:;iduurilor rc:;ultatc din combusti<1 sa sunt ur111[1toarelc:
Compo:1.itia medic: C (86.4'Yri). 11 (9.4%), S (2.8%), N (0.<i%). 0 (0.3%):
PCI \7(i00 Id/kg:
Volumul gazelor arse (15% exces de aer) = 11.3 Nm 3/kg;
Emisii in aer: S0 2 (1700 mg/Nm\ NOx (800 mg/Nm\ praf (40 - 70 mg/Nm\ HC
3
(200 mg/Nm\ CO (50 ppm), C02 (1.6 Nm /kg);
De~euri solide produse: 5% din masa combustibilului care se stocheaza in depozite
controlate.
Caracteristicile combustibilului lichid u~or ( CLU) ~i a reziduurilor rezultate din combustia
acestuia sunt urmatoarele:
Compozitie medie: C (87.2%), H (11.5%), S (0.3%), N (0.8%), 0 (0.2%);
PCI = 41500 kJ/kg;
Volumul gazelor arse (exces de aer 15%) = 12.2 Nm 3/kg;
Emisii in aer: S02 (330 mg/Nm\ NOx (200 mg/Nm\ praf (5 mg/Nm\ HC (20
3
mg/Nm\ CO (50 ppm), C0 2 (1.6 Nm /kg);
in Cap. 4 este prezentat un bilant materie - energie al filierei de petrol.

2.3 Filiera gaz natural

Formarea gazului natural

Cu milioane de ani in urma, organismele microscopice in suspens1e ~in apa marilor,


planctonul s-au depus pe fundul oceanelor in apropierea continentelor. In timp, straturi
succesive de resturi ale acestor organisme amestecate cu portiuni de roci s-au constituit intr-o
masa solida a~a numita roca mama, ce au favorizat formarea petrolului ~i a gazului natural. La
partea superioara a acestor zacaminte se gasqte gazul natural care este mai u~or, la mijloc,
intalnirn petrolul in tirnp ce la baza, intalnim apa sarata.
Gazelc naturale se extrag, in principal, din zacaminte asociate cu petroluL precum ~i din
zacarninte proprii. Folosirea gazelor naturale pe scara larga ca sursa de energie este relativ
recenta; incepand cu anul 1960 putem vorbi de o exploatare pe scara larga a gazelor naturale
ce vor ajunge sa inlocuiasca pacura ~i sa acopere la nivelul anului 2005, 19.2 % din necesarul
de encrgie in lume [1 ].

Compozi(ia gaze/or naturale

Gazul natural este o hidrocarbura de ongme orgamca. In general avem de-a face cu un
amestec de hidrocarburi acompaniate sau nu de substante azotate sau sulfurate.
Constituentii gazelor naturale:
Metan (CH+) in proportie de 80 - 90%;
Propan (C3Hs):
Butan (C4II 10);
lJrme de alte hidrocarburi;
Azot (N2);
Bioxid de carbon (C0 2 );
Compu~i sulfurati. in principal 1'2S.
Jn tabelul 2.3 sunt prezentate caracteristicilc a doua zacarnintc de gaz natural: Lacq (Franta) ~i
Groniquc (Olanda).

Tabel 2.3 Caracteristici ale zacamintelor de gaze naturalc 121


--- --1lh~ti1ti-de-~1-a~1~;-a Lacq (Franta) - (_i_r(H1]~1-uc (Olanta)
Rczcrvc ini\ialc __ 0iliardc rn ___ -~QQ__ __ 2000
;\d{mcimca minimf1 111 3300 :HlOO
lrn1pcraturn la "(' 140 70
- ---
adancime
--
Presiunea la bar 670 296
adancime ~
--
Metan (CH4) - % 69.2 -
81.3 --
% .) ..)
') ')
Etan (C2H6) 2.9
Propan (C3Hs) % 1.0 0.4
J3utan (C4H10) % 0.6 0.2 --
Hidrogen sulfurat % 15.2 -
(H2S) --

Azot (N2) % 0.6 14.3 --


Bioxid de carbon % 9.6 0.9
(C02) -- --

Derivati ai carbonului % 0.5 -


PCI kJ/Nmj 39000 43000

Ciclul de viata al gazului natural

Extrac{ia ~i tratarea

Procesul de cxtractie a gazului natural este similar cu eel al petrolului. In acest scop se
utilizeaza sondele de exploatare la adancimi de pana la 6000 m sau in unele cazuri chiar mai
mult.
Legislatia privind transportul ~i utilizarea gazelor naturale obliga producatorii sa trateze gazul
brut. Din gazul natural trebuie eliminate toate urmcle de apa, bioxidul de carbon (C0 2), azotul
(N 2) precum ~i urmele de sulf acolo unde este cazul.
In Europa, zacamintele de gaz natural au o concentratie foarte redusa de sulf (< 100 ppm) dar
pentru tarile din Oricntul Mijlociu este necesara opera\ia de desulfurare ce va face in final sa
avem concentratii maxime admisibile de sulf mai mici de 0.1 ppm.
Aceasta operatiune de desulfurare are doua etape.
In prima ctapa: compu~ii de sulf, sulfura de carbonil (COS) ~i mercaptanii (RSH) sunt
transformati in hidrogcn sulfurat (H2S) in urma rcactiei cu hidrogenul ~i in prezenta unor
catalizatori [2 ].

R,\'/ / + ( '( ).'') + I I) -IOOO( - ( (//(//1:(1/U/ + I I! s (2.1)

Reactia arc loc la temperaturi de 350 - 400 ( . av<lnd drcpt catalizatori: molihdenuL cobaltul
sau nichelul.
A doua etapa o rcprezinta fixarea hidrogcnului sulfurat (I '2S) la tempcraturi cuprinsl' intre 380
~i 400 C.

I I, S + /11( J - > /nS t I I,( J (2.2)

l'rchuic mcn\ionat foptul cit gazul natural cstc inodoL a~a lndt l1wintc de distribu\ic cl cstc
odorizat din rnotivc de sccuritatc prin adi1ugarca unui produs chirnic: tctrahidrotiofcn (I I IT).
Transportul
Odata extras ~i epurat gazul natural este transportat prin gazoductc sau nave mantJme
(metantancuri). Gazoductele sunt construite din tuburi de otel sudate unele de altele a caror
diametru variaza intre 20 cm ~i 1.40 m. Pentru a da gazului natural o viteza de transport
suficienta, sunt necesare presiuni medii de 70 bari ce se realizeaza prin instalarea la distante
de 80 km a unor statii de comprimare pe traseul gazoductelor. Reteaua de transport a gazului
natural nu inccteaza sa se dezvolte ~i atingea la sfar~itul secolului XX 450 000 km in SUA,
peste 200 000 km in Rusia ~i peste 26 000 km in Franta (ce transporta peste 70 % din
canti tat ea total a de gaz natural) [2].
Pentru transportul gazului natural cu metantancurile este necesara lichefierea acestora la o
temperatura de - 160 C, ce are ca efect o reducere de 600 de ori a volumului fata de faza
gazoasa. Ultimele metantancuri construite au o capacitate de peste 130 000 m 3 ~i asigura la
nivel mondial 20 % din transportul gazului natural.

Stocarea ~i distribu(ia

Pentru a face fata cererii mereu crescande ~i a avea o continuitate in alimentarea cu gaz
natural, acesta se stocheaza in cantitati mari, fie in fostele exploatari de gaze (SUA) sau in
rezervoare subterane acvifere.
Gazul natural este injectat sub presiune intr-o roca poroasa permeabila, saturata de apa ~i
situat sub un strat impermeabil. Gazul natural va lua locul apei ~i se va gasii retinut intre
stratul de argila de deasupra ~i stratul de apa de dedesubt.
in ceea ce privqte distributia gazului natural, accasta se realizeaza cu un sistem de conductc
de otel, fonta ~i de polietilena cu un diametru cuprins intre 35 - 1000 mm. In acestc retele de
distributie, gazul metan are o presiune medie cuprinsa intre 20 - 50 mbar.

Transfhrmare de energie

Gazul natural este utilizat frecvent pentru producerea pe scara larga de energie electrica ~i
tcrmica. Caracteristicile combustiei gazului natural ~i a rcziduurilor rczultate din acesta sunt
urmatoarelc:
3
Volumul gaze arse (3 % 02) = 10.4 Nm gaz natural;
3
PCI = 36000 kJ/Nm ;
3
Emisii in aer: NOx (40 ppm), praf (5 mg/Nm\ CO (50 ppm), C0 2 (1 Nrn /Nm gaz
natural);
in capitolul 4 cstc prczcntat un cxcmplu de bilant matcric - cncrgie pcntru gazul natural.

2.4 Energia nuclcara


Jn ultimii 40 de ani s-a constatat un adnt inscmnat pcntru cncrgia nuclcar[1 cc produce pcstc 6
1
Yo din intrcaga cantitatc de cncrgie clectrica la nivcl mondial. Cc au condus la accast[1
dczvoltare a encrgeticii nuclcarc au fost: prctul de cost rclativ scazut in comparatie cu
cclclalte lilicrc de comhustihili fosili_ siguranta in funqionarc, impactul rclativ scazut asupra
mecliului inconjurator prccum ~i nu In ultimul n1nd indcpendcnta cncrgetica asigurata tarilor
cc optcaza pcntru aceasta forma de encrgic. Tara cu ccle mai mari rcalizari in acest domcniu
de v<1rf cstc Franta care producca la nivclul anului 2007 pcste 565 TWh din care 82 % de
originc nuclcara 151.
Combustibilul nuclear f 6J

Termenul de combustibil nuclear este impropriu in masura in care energia produsa de


centralele nucleare nu provine dintr-o reactie de combustie cum este cazul centralelor termice
clasice ci in urma reaqiilor de fisiune nucleara ce au loc in reactoarele nucleare. Acest tip de
reactie produce cantitati de energie de 10 000 de ori superioare la masa egala cu cele degajate
din combustia materiilor fosile.
Filierele de reactoare nucleare care s-au dezvoltat de-a lungul timpului pana in prezent
utilizeaza trei tipuri de combustibili: uraniu, plutoniu ~i toriu. Nucleele utilizate in aceste
reactoare sunt:
Izotopul 235 uraniu (235U);
Izotopul 239 de plutoniu (239Pu);
lzotopul 233 de uraniu (233U);
Izotopul 235 de uraniu (235U) este prezent in proportie de 0.7 % in uraniul natural. Ceilalti
izotopi: 239Pu ~i respectiv 233U sunt izotopi artificiali care nu exista in stare naturala.
Rezervele mondiale de uraniu sunt estimate la 2.2 Mt ~i se repartizeaza astfel [6]: 29 %
Kazakhstan, 12 % Canada. 9 % Africa de Sud, 7 % Brazilia. 5 % SUA ~i 0.7 % Franta.
in medie, produqia anuala de uraniu a depa~it 50 000 t ~i se constata o aplatisare a cererii de
uraniu pe plan mondial. In urma evenimentelor de la centrala nucleara Fukusima (Japonia) din
primavara anului 2011, se preconizeaza chiar o scadere a produqiei de uraniu in perioada
imediat urmatoare.

Ciclul de viatii al energiei nucleare

Extrac{ia

In momentul de fata se extrag minerale ce contin 0.3% uraniu in compozitia !or din mine de
suprafata ~i de adancime. Tinand cont de continutul scazut de uraniu prezent in minereuri,
trebuie extrase mari cantitati din acestea pentru buna functionare a unei centrale nuclearo-
electrice.
In studiul efectuat de EDF (Electricite de France) s-a stabilit ca pentru alimentarca unei CNE
cu 1 GWe/an este nevoie de I 650 000 tone minereu (cu 0.2 1Yo U238) [2].
In cadrul acestei etape avem de-a face cu urmiitoarele tipuri de impacturi asupra mediului
in conj urator:
Impacturi asupra omului - lucratorii din extraqia minereului de uraniu sunt expu~i
radiatiilor provenite de la dczintegrarea U238 ~i U235 cat ~i radonului ce se fixeaza
pc praful provcnit de la cxtraqie. De asemcnea populatia locala din apropierca
carierclor minierc este expus[1 la aqiunea rodonului chiar in conditiilc in care acestc
exploatiiri sunt inchise;
Poluare atmosfcrica - particulclc transportate de acr prccurn celc de rodon. praful
provcnind de la activitatile de extractie precum ~i ernisiile datoratc concasarii ~i
calciniirii sunt tot aUitia factori cc conduc la o poluarc a atmosfcrci.
Poluarca apclor - dlucntii lichizi din zona de extraqic prczint[1 o poluarc rnai mic{i
sau rnai mare in funqic de conccntratia uraniului in mincrcurilc cxtrasc;
Dqcuri solidc cantitiitilc mari de mincralc cxtrasc din cariere conduce la inscmnatc
cantitati de dqcuri cc urmcaz.a a fi stocatc corcspunzfitor.
l Irani ul natural cstc 11n amcstcc de doi iz.otopi: l J 23) ~i l 123 8. Si nguru I prcz.cnt in
rcaqiilc de fisiunc 11uclcar[1 cstc l 1215 lntrudl cl SL' poatc spargc sub impactul unui
neutron. dq~aj;\nd crildura ~i cmi\fmd noi ncutroni cc pot intrc(inc astfcl rcaqia 111 Ian\.
In efluentii lichizi ai uzinelor de imbogatire a uraniului se regasesc urmatorii izotopi ai
uraniului: U234, U235, U236 ~i U238. De asemenea, se intalnesc in efluentii uzinelor de
imbogatire ~i toriu 234.
Solutia de imbogatire a uraniului conduce apoi la fabricarea pastilelor de oxid de uraniu
ce sunt introduse in tuburi de zirconiu a~a numitele teci ce asigura astfel formarea
elementului combustibil.
Se estimeaza la 2.6 % pierderile totale de combustibil de la extraqie ~i pana la eliminarea
combustibilului nuclear, din care 0.2 % se datoreaza operatiunii de imbogatire a
uraniului.

Tran~formarea de energie

Randamentul de producere a energiei electrice in cadrul CNE este de 33 %.


De~eurile produse la o centrala nucleara nu pot fi distruse ~i se recomanda stocarea
acestora. Se <listing trei categorii de dqeuri:
Categoria A: dqeuri de slaba ~i medie activitatc, emitente de radiatii beta ~i
gama ~i a caror perioada de injumatatire este mai mica de 30 de ani. Sunt
de~eurile provenite din exploatarea ~i de la demolarea centralei;
Categoria B: de~euri de medie activitate cu o perioada lunga de injumatatire,
emitente de radiatii alfa in proportii semnificative;
Categoria C: de~euri de inalta activitate cu o perioada foarte lunga de
injumatatire de ordinul sutelor ~i miilor de ani, emitente de radiatii beta ~i gama.
Stocarea dqeurilor de tip A se poate face la adancimi foarte mici ~i mici cum ar fi in
fostelc mine de sare. Dqeurile de tip B ~i C pun probleme in privinta sigurantei modului de
stocare. 0 solutie considerata ca sigura o reprezinta stocarca la adancime (500 - 1000 m) in
cadrul formatiunilor geologice stabile. Pentru siguranta, aceste de~euri pot fi in prealabil
valorificate. Industria nucleara franceza produce aproximativ 1 kg dqeuri/locuitor/an (900 g
categoria A, 95 g categoria B ~i 5 g categoria C) fata de celelalte tipuri de dqeuri: urbane ~i
industriale, ce sunt de ordinul I 0 tone dqeu/locuitor/an [5 J.