Sclava

DENISE ROBINS
Sclava
Traducerea [i adaptarea \n limba romn` de
ILEANA DINU
ALCRIS
Romance
Capitolul 1
|mi doresc, zise doamna Royter, s` nu fi venit \n acest loc.

Janet Royter, c`reia cunoscu]ii \i spuneau Jan, cl`tin` din
cap auzind spusele soacrei sale.
Mie mi se pare \ncnt`tor! zise ea.
Nici vorb`! Abia a[tept s` plec`m de aici.
Asta nu era o noutate pentru Jan. Soacra ei nu era niciodat`
de acord cu ea. De aceea, cnd avuseser` nenorocul s`-[i
petreac` vacan]a \mpreun`, Jan \ncercase s` se tempereze
spunndu-[i c` datoria fa]` de soacr` trebuia s` fie pe primul
loc. Doamna Royter \[i revenea dup` o lung` suferin]`, iar
doctorul care o \ngrijea o prevenise c` o iarn` grea petrecut`
\n Anglia i-ar putea fi fatal`.
De aceea se duseser` \n Maroc. So]ul lui Jan, Guy, sugerase
Tangerul, pentru clima blnd` [i le trimisese pe cele dou` s`-[i
petreac` o vreme acolo. Iar Jan realizase curnd c` era o
vacan]` nu pentru propria-i pl`cere, ci pentru a avea grij` de
6 DENISE ROBINS
b`trna doamn` Royter. Mama lui Guy avea \ntietate. Jan

constatase asta chiar de la \nceputul c`sniciei, cu doi ani \n
urm`. La \nceput, se opusese cu obstina]ie, dar apoi, \ncetul
cu \ncetul, nu-i mai p`sase de nimic din ce avea leg`tur` cu
Guy. {tia doar c` a gre[it c`s`torindu-se cu el, iar acum, se
str`duia pe ct posibil, s` respecte pactul \ncheiat \n grab`.
Era cea de a doua zi la Tanger, iar pentru Jan o surs`
continu` de \ncntare. Uitase c` era un fel de sclav` a acelei
enervante [i obositoare doamne, care nu vedea nimic frumos
\n jur. Jan, o mare iubitoare de frumos, g`sise surse de
\ncntare la fiecare pas, de cum sosise la Tanger.
A[ezat` \ntr-un fotoliu de pai, pe terasa hotelului
Continental, doamna Royter se plngea c` soarele este prea
fierbinte. Cu o zi \n urm` se vìtase c` b`tea vntul. Nimic nu
i se p`rea bun! Dar Jan era fascinat` de priveli[tea care se
deschidea privirii din locul \n care se aflau. Era prima ei
c`l`torie \n strìn`tate, iar Africa de Nord era extrem de
incitant`.
|n fa]a lor se afla portul cu apele calde sc`ldate de lumina
soarelui.
La stnga, \ncepea partea maur` a ora[ului, cu cl`diri albe,
palmieri \nal]i, care \ntrerupeau monotonia albului, cu cteva
vile de culoarea l`mii [i acoperi[uri viu colorate.
Dar acele terase ale Tangerului, minaretele [i mozaicurile,
aleile foarte \nguste, treptele care urcau pn` cine [tie unde,
toate acestea p`reau de cret`, fiind permanent arse de soare.
Nu se mai s`tura de acest ora[. I se p`rea desprins din O
mie [i una de nop]i. Ar fi putut s` urm`reasc` ore \n [ir arabii
SCLAVA 7
care i se p`reau interesan]i, femeile lor cu v`luri, cu ochii lor

negri, misterio[i; b`rba]ii cu b`rbile lungi. Ici [i colo cte o
figur` ciocolatie; un ghid insolent cu un fes colorat pe cap; un
spaniol sau algerian, poate, cu pielea m`slinie; b`rba]i de
toate na]ionalit`]ile, care treb`luiau prin ora[ul acela care
p`rea de cret`.
Doamna Royter decisese deja c` locul era plin de boli. Era
sigur` c` v`rsatul de vnt f`cea ravagii printre locuitori, la fel
[i febra tifoid`.
Jan [tiuse c` va avea probleme cu soacra, dar faptul c`
aterizase la Tanger, ora[ul pe care [i-l dorise dintotdeauna, o
ajutase s` treac` peste capriciile b`trnei doamne. Nici m`car
vìc`relile acesteia, nu-i domoliser` entuziasmul.
|i fusese recunosc`toare acelui spaniol foarte atent, [eful
poli]iei, care le verificase pa[apoartele cnd sosiser` dinspre
Gibraltar.
{i mai era un doctor, un englez care locuia la acela[i hotel.
Doamna Royter, care avea o sl`biciune pentru doctori, \nce-
puse imediat s`-i enumere nenum`ratele ei suferin]e.
Lui Jan nu-i p`ru rù, pentru c` Dacre Cheniston le vorbi
mult despre Maroc. Era un turist experimentat, iar Jan \l pl`cu
imediat. Dar doamnei Royter nu-i p`sa de farmecul lui, ci
numai de faptul c` era un chirurg oftalmolog de renume, la
acea dat`. Nu \mplinise, \nc`, treizeci de ani.
O invitase pe Jan s` fac` o plimbare prin ora[ cu el, dar
doamna Royter, care era egoist`, insistase ca Jan s` r`mn`
cu ea, a[a c` nu avusese de ales [i \l refuzase pe tn`rul
doctor.
8 DENISE ROBINS
De aceea, fu chiar fericit` cnd soacra ei se hot`r\ s` se

odihneasc` pu]in \nainte de ceai [i profit` de ocazie s` se
plimbe singur`.
De[i era luna ianuarie, cnd \n Anglia sufla un vnt tìos, la
Tanger era var`. Jan ie[i \ntr-o rochi]` de bumbac, cu o
centur` violet` [i p`l`rioar` de aceea[i culoare.
Soarele o b`tea exact \n cre[tet dar ei \i pl`cea. Suporta
u[or c`ldura. O porni pe str`du]a pietruit` care ducea de la
hotel spre strada principal`. Se trezi deodat` \ntr-un loc intens
populat: ]igani mauri care-[i duceau poverile pe spate, arabi,
spanioli, englezi [i americani, o mul]ime viu colorat`.
Jan privea fascinat` \n jur. Aflase c` arabilor le place s` se
uite la turi[ti, ca ni[te copii, dar atta tot; erau inofensivi.
Doamna Royter \i spusese s` nu se abat` de pe strada princi-
pal`, convins` c` primejdia pndea pe fiecare alee, sau sub
acele arcade unde se puteau vedea arabi solitari fumnd.
Dar Jan, care nu se temea de nimic [i era foarte curioas` o
lu` pe alei [i bine\n]eles se pierdu. Se afla acum \n zona arab`
a ora[ului. Era murdar` [i avea miros nepl`cut. Sim]i nevoia
dintr-o dat` s` se \ntoarc` la hotel, dar nu [tia s` \ntrebe cum
putea ajunge. Nici unul dintre cei care-i ie[iser` \n cale nu
vorbeau engleza sau franceza.
Dup` ctva timp, \n care r`t`ci cu inima strns`, v`zu o figur`
cunoscut`, \mbr`cat` \n costum european \ndreptndu-se spre
ea. Era Dacre!
P`rea att de proasp`t, [i foarte tn`r, u[or bronzat.
O, domnule Cheniston! |mi pare att de bine c` v-am
\ntlnit! Nu [tiam s` m` \ntorc la hotel, recunoscu ea.
Dacre Cheniston \[i scoase p`l`ria.
SCLAVA 9
Miss Royter, nu m` a[teptam s` v` \ntlnesc \n acest loc!

De fapt, m-am r`t`cit, dar este fascinant!
A[a este, \n special atunci cnd \i cuno[ti pe ace[ti
oameni, a[a cum \i cunosc eu. Am trìt doi ani \n Egipt, le
cunosc limba.
Sun` interesant, zise Jan. Te po]i \n]elege cu ei cnd te
asalteaz` oferindu-te s`-]i fie ghizi.
S` v` conduc la hotel? se oferi el. Sau a]i vrea s` vede]i Kasbah?
Este palatul sultanului, un monument al arhitecturii maure.
Ar fi extraordinar! exclam` ea.
V-a]i l`sat mama la hotel?
Jan ro[i.
Doamna Royter este soacra mea.
Dacre Cheniston \[i ceru scuze, nu f`r` a sim]i un u[or
regret. Desigur, f`cuse o prostie s` o considere pe Jan
nec`s`torit`. Nu observase inelul de pe mna ei. Singurul
lucru pe care-l observase fuseser` minile ei frumoase, expre-
sive, cu unghiile \ngrijite. Era \ntotdeauna atent la minile
unei femei.
A[adar, Jan era c`s`torit`! {i p`rea un copil! Era cam greu
s` apreciezi vrsta unei femei, se gndi el. Dar cea din fa]a lui
p`rea foarte tn`r` [i, desigur, foarte frumoas`. Era o femeie
deosebit`, cu ochii aceia negri, mari, cu gene lungi, cu buzele
pline, care l`sau s` se vad` ni[te din]i superbi.
So]ul meu m-a trimis s` am grij` de mama lui, care se
reface dup` o boal` lung`, \i explic` Jan.
Cred c` este mai mult \nchipuit` dect bolnav`, zise el.
Capitolul 2
Dup` cteva minute, Jan se trezi povestindu-i despre Guy

[i via]a pe care o ducea cu el.
Dacre o ascult` [i o \n]elese. De fapt, f`cea parte din
meseria lui s` le asculte pe femei [i s` le \n]eleag`.
Era una din multele tragedii pe care le cunoscue. O fat`
frumoas`, pl`cut`, care nu avusese noroc... crescuse \ntr-o
suburbie londonez`... tat`l ei era func]ionar [i nu-i putuse
oferi [ansa de a vedea lumea, de a cunoa[te oameni... a[a c`
sfr[ise, inevitabil, \ntr-o c`s`torie nepotrivit`.
Jan era o femeie loial` [i nu vorbea urt despre so]ul ei,
care era contabil, nici despre apartamentul din Gloucester, pe
care trebuia s`-l \mpart` cu aceast` imposibil` soacr`. Era evi-
dent pentru Dacre c` nu se afla \n fa]a unei femei fericite.
Nu-i lu` mult s` constate profunzimile ochilor ei, pasiunea
din acei ochi minuna]i. |[i imagin` cum Guy, un contabil lip-
sit de imagina]ie, cu zece ani mai b`trn ca Jan, se bucura de
aceast` copil`, care nu se putea bucura de ceea ce [i-ar fi dorit.
SCLAVA 11
Prin minile lui Cheniston trecuser` zeci de femei, la

spitalul de ochi, ca [i \n cabinetul sù particular; [i pentru c`
era tn`r [i atr`g`tor, multe din ele erau dispuse s`-l accepte
ca amant.
Dar pn` \n acest moment el se interesase mai mult de
munca sa. |i pl`ceau femeile \n general, dar nici una nu-i
re]inuse aten]ia \n mod deosebit.
Nu [tia nici el de ce aceast` fat`, cu ochii negri, mari,
care p`rea att de lipsit` de experien]`, att de entuziasmat`
de tot ce vedea, era att de r`bd`toare cu femeia aceea
b`trn` [i obositoare. Nu [tia nici de ce se sim]ea brusc
atras de ea.
{i dac` el voia s` fie \ncnt`tor nimeni nu-l \ntrecea; de
aceea, nu se mir` cnd sim]i c` Jan \i r`spunde la fel. Ea uit`
c` timpul trecea, c` doamna Royter o a[tepta la ceai: uit`
totul, l`sndu-se fascinat` de palatul acela maur pe care i-l
prezenta tn`rul doctor.
V`zu \nc`peri misterioase, \n care nu p`trunsese vreodat`
lumina soarelui, care mai purtau un miros vag de parfum de
santal. V`zu mozaicurile viu colorate, covoarele, l`mpile
maure verzi albastre, care atrnau de lan]uri de aur; divane
cu perne de m`tase, trecur` prin harem ajungnd spre
acoperi[.
Trecuser` prin holuri \nsorite, cu palmieri [i flori, \ntre
pere]ii c`rora femeile haremului ie[eau la aer. Era o atmosfer`
ciudat`, un amestec straniu de lux, cruzime [i aventur`.
Cheniston [tia totul, putea s`-i spun` istoria acestui palat.
|n cele din urm` o aduse la Poarta Pedepsei.
12 DENISE ROBINS
Aici, zise Dacre, se auzeau gemetele sclavilor care erau

pedepsi]i cu cruzime, pentru fapte pe care, poate, nici nu le
s`vr[iser`.
Jan se \nfior`.
Asta se \ntmpla cu treizeci de ani \n urm`, \i spuse el.
Dar sclavia exist` \nc`.
El \i ar`t` o tn`r` mic` de statur`, cu pielea m`slinie, cu o
basma colorat` pe cap, care trecea prin dreptul lor, ducnd un
ulcior. Jan o urm`ri cum str`b`tea locul cu picioarele goale.
Prive[te fata asta! Nu are mai mult de paisprezece ani, dar
poart` acel inel mare pe care-l vezi. Este semnul sclaviei.
Apar]ine trup [i suflet vreunei brute de maur.
Biata fat`! exclam` Jan.
Nu suntem cu to]ii mai mult sau mai pu]in sclavi? Sunt
sute de fete de care ar trebui s`-]i fie mil` a[a cum \]i este
de ea.
Jan oft` \nc` o dat`. |[i aminti brusc de apartamentul \n
care locuia; treburile pe care le f`cea zilnic; via]a monoton` pe
care o ducea, \ncercnd s`-i fie pe plac doamnei Royter, sau
lui Guy. Nu era [i ea tot o sclav`?
Guy era un tip plictisitor. Se purtase frumos cu ea pn` se
c`s`toriser`, dar acum, dup` doi ani \ncepuse s` cheleasc`, \[i
pusese ochelari. {i c`p`tase un aer \ngrijorat. Nu era un
b`rbat de succes, nici m`car \n meseria pe care [i-o sim]ea
permanent amenin]at`.
Jan trebuia s` aib` grij` de el, s`-l bine dispun` mereu.
|ncepuse s` aib` chiar [i ie[iri violente. Jan le puse pe seama
accidentului pe care-l suferise \nainte de c`s`torie. Pe atunci,
SCLAVA 13
obi[nuia s` mearg` pe motociclet`, dar \ntr-o zi, suferise o

lovitur` puternic` la cap, care se vindecase aparent f`r`
urm`ri. Cu timpul, \ncepuse s` aib` ie[iri violente pe care
mama lui le punea pe seama acelui accident.
De la \nceput, soacra \i spusese lui Jan c` va trebui s` fie
foarte atent` cu fiul ei cnd era prost dispus. Dac` fiul ei avea
febr`, sau suferea de lumbago, doamna Royter f`cea mare caz
de asta.
Jan era sigur` de dragostea lui; era o dragoste ciudat`, mai
degrab` posesiv`. Dar el nu era un tip romantic, [i imediat ce
se sfr[i luna de miere nu mai pretinse c` este \ndr`gostit de
ea. Era doar so]ul ei.
Aflat` pe treptele Por]ii Pedepselor, Jan privea \n jos la
apele m`rii, casele albe [i palmierii de la Tanger, [i-[i dori s`
r`mn` aici pe vecie. Dar Cheniston avea dreptate. Erau cu
to]ii sclavi, poate \ntr-o manier` mai civilizat` dect acele
ar`boaice, dar tot sclavi erau.
Ea \ncerc` s` vad` partea umoristic` a lucrurilor [i se
imagin` purtnd acel cercel mare \ntr-o ureche, apar]inndu-i
trup [i suflet lui Guy.
Cheniston observ` schimbarea de pe figura ei.
Dau un ban pentru gndurile tale.
Jan ro[i.
Tocmai m` gndeam la ce mi-ai spus.
Despre sclavie?
Da.
Eu, de pild`, sunt sclavul telefonului. De fiecare dat`
cnd sun` \nseamn` c` am de lucru acas`.
14 DENISE ROBINS
Jan observ` c` Dacre avea mini frumoase, expresive, cu

degetele lungi. |[i imagin` aceste mini examinnd un
pacient, sau operndu-l. Sim]ise toat` dup`-amiaza puterea
degajat` de acest b`rbat [i nu se mai mir` de ce \l adorau
pacientele... de ce atta lume i se \ncredin]a cu opera]ii foarte
complicate, la ochi.
Apoi privirea ei se opri asupra ceasului lui Dacre [i
exclam`:
Dumnezeule! Era cinci [i cinci, or` la care trebuia s` ia
ceaiul cu doamna Royters. Nici n-am [tiut cnd a trecut timpul!
Deci e[ti [i mai sclav` ca mine! glumi el.
M` tem c` da.
Dacre o lu` de bra] [i o conduse pe treptele de la palatul
sultanului printr-un labirint de alei \ntortochiate, pline de
miresme, apoi ie[ir` de acolo \n strada principal`. La intrarea
hotelului, Jan se opri s`-i mul]umeasc` pentru acea dup`-
amiaz` minunat`.
{i mie mi-a f`cut mare pl`cere s` te conduc prin palat,
zise el. Va trebui s` m` la[i s`-]i ar`t mai mult din acest ora[.
Este minunat! exclam` Jan.
Ea se gr`bi s` intre. El o urm`ri cu privirea, \[i aprinse o
]igar` pe care o fum` cu gndul la Jan.
Poate c` tn`ra aceasta trebuia mai mult comp`timit`,
dect orice sclav` arab`. Cea de a doua fusese n`scut` \n
sclavie, [i creierul ei needucat nu cunoscuse binele. Dar Jan
era produsul unei civiliza]ii. Era o tn`r` inteligent`, cu
imagina]ie, dornic` s` cunoasc` tot mai mult. |[i imagin` ct
de asuprit` era o astfel de femeie \n via]a de zi cu zi. Nu era
SCLAVA 15
fericit`, de[i nu era o femeie egoist`, preocupat` numai de

sine, a[a cum era majoritatea femeilor pe care le cunoscuse.
Jan trebui s` pl`teasc` pentru dup` amiaza aceea pl`cut`.
O g`si furioas` pe doamna Royter, ocazie cu care descoperi c`
de la ea mo[tenise so]ul ei acel temperament exploziv. Aceasta
nu putea s-o ierte c` \ntrziase o or` la ceai.
Fu \mbufnat` tot restul serii. Nu uit` s` insinueze c` lui
Guy nu i-ar fi pl`cut s` aud` c` ie[ise cu b`rba]i strìni.
Dar domnul Kensington ne-a fost prezentat asear`, nu
este chiar un strìn, replicase Jan.
Chiar a[a nu v`d de ce a trebuit s` ie[i cu el, \n timp ce
bietul meu fiu munce[te la birou sau acas` [i nu cred c` este
\ntr-o stare prea bun`.
{i tot a[a, pn` cnd Jan ced` nervos [i-i r`spunse, lucru care
se \ntmpla foarte rar, pentru c`-[i promisese chiar de la \nceput,
s` fac` totul pentru a nu avea probleme cu dificila ei soacr`.
Nu \n]eleg care este problema, domnul Cheniston m-a
condus prin palatul sultanului, atta tot.
Doamna Royter p`li, \[i puse lornieta pentru a o privi \n
semn de total` dezaprobare.
Po]i face ce dore[ti, Jan, eu nu sunt paznicul tù, dar te
rog ca atta vreme ct e[ti plecat` cu mine de acas` s` nu faci
nimic pentru a-l afecta pe fiul meu.
Jan se retrase \n camera sa, iar pl`cerea acelei prime zile se
risipi. O, acea scitoare b`trn` care nu se gndea toat` ziua
dect la fiul ei! Sim]i c` era foarte aproape de a-l ur\ pe Guy.
De parc` ar fi fost o crim` s` vad` acel palat cu domnul
Cheniston!
16 DENISE ROBINS
Soacra \i stricase bucuria acelor ore. Dar gndindu-se la

ceea ce va urma, ajunse la concluzia c` [i Guy ar fi obiectat la
fel de vehement ca mama sa. Guy nu numai c` nu-i acorda
aten]ia necesar`, dar mai era [i gelos.
Uneori se \ntreba cum \i va trece via]a al`turi de acest
b`rbat. Avea doar dou`zeci [i trei de ani [i ar fi vrut s` fac`
multe, dar nu va putea din p`cate s` fac` nimic, fiind so]ia lui
Guy. |i pl`cea s` citeasc`, \i pl`cea muzica, mai ales discu]iile
cu cei care erau interesa]i [i de altceva \n afar` de afaceri, sau
colec]ii de ceasuri.
Ceasurile vechi erau pasiunea lui Guy [i singurul lucru la
care se pricepea. Apartamentul lor era plin de ceasuri din
toate timpurile pe care Guy le \ngrijea cu mult` aten]ie [i
r`bdare [i care pe ea o c`lcau pe nervi.
Se \ntreb` dac`-l iubise vreodat` pe Guy. |[i aminti, totu[i,
c` el era cu totul altfel \n zilele acelea cnd \ncepuse s`-i fac`
vizite acas`, prezentat de fratele ei, care \i era coleg de servi-
ciu. La vremea respectiv`, Guy era fermec`tor [i, mai ales,
p`rea foarte \ndr`gostit de ea.
Jan se \ntreb` dac` to]i b`rba]ii \ncercau s` fac` impresie
bun` \nainte de c`s`torie, iar apoi nu f`ceau nici un efort
pentru a p`stra dragostea femeii. A[a f`cuse Guy. Nu se
\ntrebase niciodat` \n ace[ti doi ani dac` ea era sau nu
fericit`.
Descoperi c` gndurile \i zburau spre Dacre Cheniston, dar
se str`dui s` [i-l alunge din minte, de parc` ar fi comis o infi-
delitate [i \ncerc` s`-[i aminteasc` de calit`]ile lui Guy [i
\ncepu s`-i scrie.
Capitolul 3
B`trna doamn` Royter, avu motive \n plus s` se

vìc`reasc` zilele urm`toare, pentru c` fiind sezonul ploios,
soarele nu mai str`lucea tot timpul pe cer. Cu toate acestea,
era destul de cald [i cu toate bodog`nelile doamnei Royter,
Jan adora Tangerul, acoperit de o mantie de ploaie. Era ca [i
cum cineva ar fi aruncat un strat de [ifon perlat peste ora[ul
maur prin care minaretele [i acoperi[urile caselor str`luceau
misterios, conferindu-i un farmec aparte. Lui Jan \i pl`cu
Tangerul chiar [i pe ploaie.
|ncerc` s` nu se arate prea bucuroas` cnd b`trna
doamn` r`ci [i r`mase \n pat, o zi sau dou`. Desigur, o solicit`
din plin pe Jan, cerndu-i sticle cu ap` fierbinte, ceaiuri, de
fapt, serviciile unei asistente. Dar Jan mai putea s` [i scape de
ea cteva ore, pe care s` le petreac` a[a cum dorea.
Cnd Dacre o v`zu singur` la mas` se oferi s`-i ]in`
companie, iar ea nu-l refuz`, indiferent ce avea s` spun`
doamna Royter.
18 DENISE ROBINS
Dacre Cheniston era un companion fermec`tor. {i Jan se

gr`bi s` accepte invita]ia lui de a vedea mai mult din Tangier,
al`turi de el.
|ntr-o dup` amiaz`, la ora cinci, se \ndreptar` spre un loc
de unde se vedea foarte bine apusul, [i puteau urm`ri b`rcile
care veneau de la Algecira.
N-am v`zut un loc mai frumos ca acesta, m`rturisi Jan.
Un arab \mbr`cat \n costumul tradi]ional [i un algerian cu
dish-dasha alb`, cu fes rubiniu pe cre[tet, se a[ezar` lng` ei.
Prive[te cerul, o \ndemn` Cheniston.
Se \ntuneca [i se f`cuse rece. Marea avea culoarea
metalului; dar deodat` dou` raze de soare str`punser`
suprafa]a apei ca un pumnal str`lucitor. Marea p`ru dintr-o
dat` garnisit` cu aur. La distan]`, mun]ii Riff p`reau
\ntuneca]i, chiar sini[tri, pe fondul acela metalic.
Este superb! exclam` Jan.
Ea se uita la cer, Cheniston se uita la ea, [i v`zu deodat` c`
tn`ra aceea frumoas` de lng` el, avea ochii plini de lacrimi.
Acest lucru \l impresion` teribil. O prinse de mn` cu un gest
prietenesc.
De ce e[ti deprimat`, feti]o?
Feti]`! exclam` ea. Ui]i c` sunt o femeie m`ritat`?
Da, uneori a[ vrea s` uit.
Jan avu un sentiment ciudat. |[i eliber` bra]ul de parc` ar
fi devenit brusc con[tient` de efectele atingerii lui.
Trebuie s` m` \ntorc la hotel, soacra m` a[teapt` de
mult.
Cheniston f`cu o grimas`.
SCLAVA 19
Chiar este bolnav`?

Nu, este doar o r`ceal` obi[nuit`, dar voia s` te cheme
s-o consul]i.
Nici vorb`! Spune-i c` sunt oftalmolog, nu m` pricep la
r`celi.
Jan zmbea din nou cnd ajunser` din nou pe dealul pe
care se afla hotelul cu terasele sale pline de flori. Dacre
Cheniston avea o influen]` uimitoare asupra ei, o f`cea s` uite
de tot [i de toate.
Dar chiar [i dup` ce se desp`r]ir`, el \[i aminti lacrimile pe
care i le v`zuse \n ochi.
{tia c` tn`ra fusese impresionat` de frumuse]ea apusului
de soare, iar felul \n care reac]ionase \i \nt`rise convingerea c`
era tot ce-[i dorea el de la o femeie. Nu putea nega totu[i c`
era u[or de r`nit. Tinerele moderne erau mai dure ca ea. Dar Jan
va avea de primit multe lovituri dure. Nu vorbea niciodat` despre
so]ul ei. Aceasta era o dovad` c` nu avea o c`s`torie bun`.
Trebuie s` renun], s` nu m` mai gndesc la ea, chiar dac`
nu este fericit` \n c`snicie, \[i spuse Dacre Cheniston.
{i \n seara aceea, el cin` la El Minza cu prietenii, iar Jan
mnc` singur` pe terasa hotelului. Absen]a lui o f`cu s`
realizeze c`-i lipsea. Se rezum` la a-[i petrece seara cu doamna
Royter [i la a-i scrie so]ului ei.
I se p`ru chiar c`, \n zilele urm`toare, Dacre o evit` [i-[i
spuse c` nu trebuia s`-i pese. Cu toate acestea, sim]i c`-i
lipse[te compania lui. Se temea c`-l sup`rase cu ceva. Cnd se
\ntlnir` din nou, dup` aceast` pauz`, el \i zmbi \n treac`t,
sub pretext c` este foarte ocupat.
20 DENISE ROBINS
Doamna Royter se ridic` din pat [i-[i relu` repro[urile. Jan

realiz` c` se terminase cu acele ore libere \n care putea s`
r`t`ceasc` prin zona maur` a ora[ului. Se limita acum la scurte
plimb`ri cu soacra sa, care nu contenea cu vìc`relile,
amenin]nd c` imediat ce vremea se va \mbun`t`]i va pleca
acas`.
Iar cnd vremea se schimb` \ntr-adev`r, [i ap`ru soarele,
pretext` c` era prea puternic pentru ea. Jan era la cap`tul
r`bd`rilor, ne[tiind cum s-o mai mul]umeasc`, fiind [i trist`
pentru c` Dacre r`mnea foarte retras.
Atunci sosi o scrisoare de la Guy:
mama se plnge c` ie[i mereu la plimbare cu un doctor
din hotel. Nu pot spune ct m` deranjeaz` comportamentul
tù, Jan! N-am cheltuit at]ia bani ca tu s` te plimbi cu
altcineva [i s-o la[i singur` pe mama
Acest paragraf o f`cu s`-[i piard` controlul. A[adar, b`trna

\i raporta fiului sù orice mi[care a ei! Ei nu-i mai repro[ase
nimic, dar \i scrisese fiului sù.
Jan, care era o fire deschis`, se duse direct la soacra sa cu
scrisoarea \n mn`.
Am f`cut tot ce am putut pentru a avea grij` de dum-
neavoastr` [i nu v`d ce motiv a]i avut s` v` plnge]i lui Guy!
Doamna Royter ridic` din sprncene, cu o expresie de
satisfac]ie pe chip. Nu \n]elegea felul de a fi al nurorii sale, fap-
tul c` iubea natura, via]a, c` voia s` cunoasc` totul \n jur.
Niciodat` n-o considerase demn` de pre]iosul sù fiu.
SCLAVA 21
Nu accept s` mi se spun` ce trebuie sau nu s`-i scriu

fiului meu! exclam` aceasta indignat`. Iar cineva din hotel
mi-a spus c` ]i-ai petrecut tot timpul ct am fost bolnav` cu
doctorul Cheniston!
Chiar trebuie s` g`si]i ceva de obiectat \n tot ce fac? o
\ntrebase Jan, cu lacrimi \n ochi.
Doamna Royter se \ntoarse indignat` [i p`r`si \nc`perea.
Jan tocmai terminase de scris o lung` scrisoare c`tre so]ul ei,
plin` de afec]iune, iar el \i r`spunsese dojenind-o. Ce voiau s`
insinueze cei doi? Nu vorbise de cteva zile cu Dacre!
Jan \[i sim]i fa]` br`zdat` de lacrimi. Se sim]ea mizerabil
pentru c` amici]ia cu acel chirurg se terminase brusc. O, ce
grea era via]a, ce greu era s`-]i canalizezi emo]iile [i
sentimentele \n direc]ia dorit`!
Tocmai \n momentul acela intr` Dacre \n holul hotelului.
Ea \l v`zu printre lacrimi. Era tn`r, atr`g`tor, cu statur`
atletic`. Jan se \ntoarse [i plec` \nainte ca Dacre s` poat`
ajunge la ea. El r`mase privind dup` tn`ra aceea trist`, care
disp`ruse brusc la apari]ia lui.
Probabil se sim]ise neglijat`, pentru c` o evitase \n ultimul
timp, dar ce putea face? Era so]ia altuia. Nu avea rost ca \ntre
ei s` se \nfiripeze ceva. Era con[tient c` tn`ra asta cu ochii
negri, vis`tori, sensibil`, care abia dep`[ise vrsta copil`riei, \l
tulburase a[a cum nu f`cuse nici o alt` femeie. Dar ea \nsemna
primejdia; [i el se temea de primejdii. Poate c` unii \l credeau
la[. Dar nu era a[a! |i trebuia mai mult curaj s` stea departe de
ea, dect s-o a[tepte \n fiecare zi.
22 DENISE ROBINS
La naiba! \[i spuse el aprinzndu-[i o ]igar`, gndindu-se

la evenimentele zilei.
Ajuns` \n camera ei, Jan reu[ise s` se controleze. Dar cu
toate acestea nu putea suporta \n seara asta compania soacrei.
Va pretexta o durere de cap pentru a r`mne \n camer`, unde,
cel pu]in, se putea bucura de singur`tate.
Dar soarta nu voia ca Jan [i Dacre s` stea desp`r]i]i. Un
u[or accident \l aduse aproape de ea, \n efortul de a o ajuta.
Jan se tìe la mn`. Tocmai deschidea o cutie de lapte
condensat pentru doamna Royter, care refuza s` bea laptele
oferit de hotel sub pretext c` nu este bine fiert.
Mna lui Jan alunec` [i-[i tìe dou` degete. Indiferent ce ar
fi f`cut, nu putea opri sngerarea. Doamna Royter se afla \n
holul hotelului, unde g`sise alte trei doamne \n vrst`, cu care
s` joace bridge, a[a c` Jan trebui s` se descurce singur`. Leg`
cele dou` degete tìate [i se duse la recep]ie s` roage s` i se
trimit` un dezinfectant [i pansamente, care s`-i opreasc`
sngerarea.
Pe sc`ri se \ntlni \ns` cu Dacre, care urca s` se schimbe
pentru cin`. El v`zu imediat petele de snge care str`b`tuser`
prin batist`.
Ce s-a \ntmplat? o \ntreb` el dup` ce o salut`.
Jan ro[i.
Mi-am tìat mna \ntr-o cutie cu lapte condensat [i v`d c`
nu se opre[te sngerarea.
Nu este prea bine, a[ putea s` v`d rana?
Dar nu este domeniul tù!
}ine totu[i, de chirurgie. Vino, s` v`d ce se poate face.
SCLAVA 23
Jan nu-l refuz`. Nu se sim]ea prea bine, capul o durea

cumplit [i avea ame]eli. Cnd Dacre desf`cu batista \n camera
ei, ea \nchise ochii, [tiind c` atingerea lui va fi foarte u[oar`.
|l auzi spunnd:
Tìeturile la cutiile de conserve pot crea probleme mari.
Te rog s` a[tep]i s` aduc din camera mea cteva lucruri de
prim ajutor pentru astfel de cazuri. Vom opri imediat
sngerarea.
Jan \ncuviin]` cu un gest al capului. Se a[ez` pe marginea
patului [i \ncerc` s` se adune. Era ridicol s` reac]ioneze astfel
din cauza unei tìeturi.
Cheniston se \ntoarse cu o valiz` mic`, de piele. Scoase de
acolo o sticlu]` [i o bucat` de vat` pe care o \nmuie \ntr-un lichid.
Te va ustura pu]in, o preveni el.
Nu-i nimic, \ncerc` Jan s` se \ncurajeze.
Durerea nu fu chiar a[a cum crezuse [i imediat Dacre o
bandaj`.
F`cu un efort s`-i zmbeasc`.
Ai fost att de amabil, tu un chirurg oculist de renume, ai
ajuns s` rezolvi zgrieturi...
Dar imediat se opri. Se trezi tremurnd din cap pn` \n
picioare. Iar Dacre Cheniston o privea cu curiozitate evident`.
Pe moment, privirile li se \ntlnir`. Pentru o clip`, Cheniston
evalu` dimensiunile dezastrului pe care voise s`-l evite. Ar fi
vrut s` ia acea mn` mic` \n palmele sale, apoi s` s`rute acele
gene lungi, s`-i spun` lui Jan c` era cea mai frumoas` femeie
pe care o cunoscuse.
Cu un efort, se control` [i se ridic`.
24 DENISE ROBINS
Nu vor mai fi probleme, de acum, zise el. Voi veni mine

s` v`d cum evolueaz` rana, vreau s` m` conving c` este
septic`.
{i plec`.
Jan se a[ez` din nou pe pat cu fa]a \n pern` respirnd greu,
de parc` ar fi terminat o curs` lung`.
Nu mai era acum so]ia lui Guy, care lupta cu instinctele ei
naturale. Era o nou` Jan... o Jan plin` de vivacitate, con[tient`
de pasiunea pentru un b`rbat, care nu era so]ul ei.
Minutele petrecute \n compania lui Dacre fuseser` o
revela]ie. Privise \n ochii lui [i g`sise acolo un r`spuns... ceva
care o captivase. Dar nu putea analiza sentimentele [i emo]iile
lui Dacre. {tia doar c` se \ndr`gostise de el. Era pierdut`.
Nici nu trebuie s` m` gndesc la asta, \[i spuse ea
disperat`.
Cu un efort, se ridic` de pe pat, se duse spre m`su]a de
toalet` privind fotografia so]ului ei... a[a cum era \nainte de
c`s`torie, cnd \nc` nu-[i ar`tase adev`ratul chip. Jan sim]i c`
face apel la fotografie pentru ajutor, pentru curaj, de[i nu avea
cum s` primeasc` nici una nici alta de la el. |ncerc` s`-[i ima-
gineze ce-ar spune el [i mama lui dac` ar afla gndurile ei.
Doamna Royter intr` \n \nc`pere \ntr-o stare de spirit mai
bun` pentru c` avusese noroc [i c[tigase la bridge. Cnd o
v`zu pe Jan palid`, \ntins` pe pat, ea exclam`:
Ce s-a \ntmplat?!
Jan \i explic`. B`trna era \ngrijorat`, dar nu pentru starea
nurorii sale, ci pentru faptul c` acesteia \i va fi greu s-o
serveasc`. Dar o \ntreb` imediat:
SCLAVA 25
Cine te-a bandajat?

Jan trase aer \n piept.
Doctorul Cheniston.
Doamna Royter lu` un aer dispre]uitor.
De ce nu m-ai chemat pe mine? Nu te-ai l`sat pn` n-ai
folosit acest prilej pentru a fi cu doctorul, nu este de mirare
c` Guy...
Dar Jan o \ntrerupse. Era pe punctul de a izbucni, fiind
mereu h`r]uit` de aceast` soacr` imposibil`.
V` rog s` nu mai scoate]i o vorb`! izbucni ea. Ie[i]i din
camer` [i l`sa]i-m` \n pace!
Doamna Royter avu impresia c` nu aude bine la \nceput.
Se \nro[i, apoi \i spuse:
Ct` insolen]`! Dac` bìatul meu ar fi aici s`-]i spun` ce
crede despre tine... dac`-mi vorbe[ti a[a!
V` implor s` m` l`sa]i singur`! murmur` Jan.
Doamna Royter pufni dispre]uitor [i ie[i. Jan se \ntinse pe
pat cu fa]a \n palme.
Capitolul 4
Jan se culc` devreme \n seara aceea, dar \i fu imposibil s`

adoarm`. O dureau degetele tìate [i locul \ncepuse s`
zvcneasc`. Dar mai tare o dureau gndurile negre, pe care [i
le f`cea. La ora zece, disperat` fiind, se \mbr`c` lu` un pulov`r
mai gros [i ie[i pe terasa hotelului.
Lumina lunii f`cea ca Tangerul s` arate ca ora[ul visurilor
oric`rei femei. Minaretele, turnurile, palmierii, p`reau c` se
reflect` pe cer. Marea era ca un lac de argint f`r` un val. La dis-
tan]`, se puteau auzi flaute, voci. Era o s`rb`toare maur` pe
care localnicii o celebrau cu mare fast, cu cntece [i dansuri.
Frumuse]ea nop]ii \i accentu` disperarea. Nu putea suporta
prea mult` frumuse]e pentru c` via]a o r`nise prea mult.
St`tu a[a, o vreme, aplecat` peste balustrad` privind
\nainte. {i atunci de parc` ar fi fost chemat de gndurile ei,
ap`ru Cheniston. F`cuse o plimbare \n aceast` noapte
minunat`.
SCLAVA 27
V`zu acea f`ptur` sub]iric`, de copil printre palmieri. Jan,

cu fa]a luminat` de lun`, cu ochii ei negri, minuna]i, ridica]i
spre cer. {i atunci, parc` tot focul zilei se stinse. Arunc` ]igara
[i veni spre ea.
Jan se \ntoarse spre el exclamnd uimit`:
M-ai speriat! Nu te-am auzit venind!
Probabil te gndeai departe, sau te uitai la stele.
Ea \ncepu s` rd`, spernd ca Dacre s` nu vad` c` era
\ndurerat`. Dumnezeule! Era o nebunie s` simt` astfel pentru
un b`rbat pe care abia \l cunoscuse.
De fapt, m-am culcat devreme dar n-am putut dormi.
Te doare mna?
Pu]in.
Nici m`car n-ai mncat \n seara asta, observ` el.
Nu mi-a fost foame.
Trebuia s` m`nnci ceva u[or.
Acum, noaptea? N-am putut...
Ce te sup`r`, Jan?
N..nimic.
Privirile li se \ntlnir`, iar ea nu putu s`-l mint`. Guy n-ar fi
\ntrebat-o niciodat` dac` a mncat.
Te-a sup`rat din nou b`trna doamn`? o \ntreb` el.
Ea... nu-mi prea face via]a u[oar`.
Proverbiala mam` soacr`... zise Cheniston.
Numai dac` m-ar l`sa \n pace!
Lui Dacre i se p`ru c` vede ochii unei p`s`ri captive \ntr-o
cu[c`. |n]elese c` ea se referea att la mam` ct [i la fiu.
28 DENISE ROBINS
Biat` sclav`, murmur` el.

Jan \[i mu[c` buzele.
S` nu-]i fie mil` pentru mine!
De fapt, \mi este mil` pentru amndoi, pentru c`...
Dar nu-[i termin` propozi]ia. Deveni brusc con[tient c`
lumina lunii [i o femeie frumoas` nu trebuia s`-l fac` s`
coboare garda. Nu trebuia s` lase o femeie, orict de fru-
moas` s` se interpun` \ntre el [i munca sa. Nu era cinstit fa]`
de ea, nici fa]` de so]ul ei, indiferent ce catr era acesta. Iar
el ar fi fost un catr [i mai mare dac` ar fi f`cut via]a acestei
copile din fa]a sa mizerabil`. Ea nu merita dect frumuse]e [i
fericire.
Bate un vnt cam rece, ar fi bine s` intri, zise el brusc.
Cu trupul [i mintea \n tumult ea porni al`turi de el. Dar
u[a spre teras` refuza s` se deschid`. Dacre mai \ncerc` o dat`
[i, f`r` s` vrea, lovi mna ei bandajat`. O auzi exclamnd u[or
[i se \ntoarse repede spre ea:
Draga mea, te-am atins la ran`?
Ea nu-i r`spunse. |ncerc` s`-i zmbeasc`. Dar nu v`zu
dect flama din ochii lui frumo[i. {i \n clipa urm`toare,
Cheniston nu mai [tiu cum se \ntmpl`, o prinse repede \n
bra]e.
Dumnezeule, exclam` el, te iubesc!
Ea nu f`cu nici o mi[care, r`mase la pieptul lui, dar ochii ei
\i spuser` tot ce voia s` [tie. |[i aplec` \ncet capul [i gura ei ca
o floare de catifea se deschise sub s`rutul lui. Erau dou`
trupuri unite \ntr-un s`rut pasional, sub lumina lunii.
SCLAVA 29
Jan \nchise ochii [i nu mai v`zu nici cerul, nici stelele.

Nu vedea dect o buc`]ic` din ceea ce i se p`ru c` era
raiul.
{tiu atunci c` tot ce i se \ntmplase pn` acum \n via]`
nu \nsemna nimic, cu excep]ia lui Dacre. {tiu c` n-a trìt,
nici n-a iubit, pn` la el. {tiu c` nu l-a iubit niciodat` pe
Guy.
Dacre Cheniston \i d`du drumul. Era palid.
Draga mea, iart`-m`! N-ar fi trebuit s` se \ntmple asta!
Jan ar fi vrut ca s`rutul s` nu se opreasc`.
N-ar trebui... dac` ai [ti..
Ce? C` nu-]i pas` de mine? Da [tiu, dar mie \mi pas` tare
mult... dar totul se va termina aici, Jan, trebuie s` m` ier]i c`
am s`rutat o femeie c`s`torit`.
Presupun c` ar trebui s`-mi fie ru[ine, zise ea cu glas
tremurat. Dar nu-mi este. Nu-l iubesc pe Guy.
Nu, ai f`cut o gre[eal`. Din p`cate, ne-am cunoscut
\ntr-un ceas rù. De[i am \ncercat s` te evit, mi-era team` de
ce s-ar putea \ntmpla.
Ea \l privi uimit`.
Nu m-am gndit c` te-a[ putea interesa.
Jan, e[ti cel mai frumos lucru care mi s-a \ntmplat
vreodat`, mi-a[ da ani din via]` s` [tiu c` e[ti liber`, c` te-a[
putea cere de so]ie.
Nu te voi uita niciodat`, Dacre. Jan se opri timid` c`-i
pronun]ase numele de botez.
El \i prinse mna r`nit` [i o duse la buze.
30 DENISE ROBINS
Draga mea, nu te voi uita ct voi trì. A[ vrea s` te [tiu

fericit`, a[ face orice s` te ajut. Nu-l cunosc pe so]ul tù, dar
b`nuiesc c` este con[tient de femeia pe care o are al`turi.
O, nu sunt att de valoroas`!
Pentru mine e[ti totul! Dar nu trebuie s` ne mai vedem.
Ea \l privi cu ochii plini de durere.
Da, presupun c` nu trebuie!
Vezi, draga mea tu e[ti c`s`torit`, iar eu... sunt o figur`
public`, sunt medic; [tii, noi trebuie s` fi foarte aten]i cu
reputa]a noastr`...
{tiu [i n-a[ vrea s`-]i afectez cariera \n vreun fel.
Micu]a mea, Jan! Ce mult mi-a[ dori s` fii so]ia mea,
mi-a[ da pentru asta [i reputa]ia de chirurg.
Dar este mai important` dect mine, replic` ea.
N-am realizat pn` acum ce mult \nsemni, n-am mai iubit
o femeie ca pe tine, Jan...te voi iubi toat` via]a...
Asta m` face foarte mndr` de mine, [i chiar dac` nu ne
vom mai vedea, [i eu te voi iubi mereu...
O, iubita mea! exclam` el prinznd-o \n bra]e. Apoi, o
strnse la piept.
Iubita mea, `sta este s`rutul de desp`r]ire!
S`rutul lung care urm`, le spuse c` era mai mult dect
tandre]e [i pasiune, ambele \n`bu[ite de am`r`ciune, pentru
c` se desp`r]eau imediat ce se cunoscuser`.
Doamna Royter asist` doar la acea \mbr`]i[are. Una din
doamnele cu care jucase bridge, c`reia \i pl`ceau brfele [i s`
spioneze oamenii, o anun]ase c` tn`ra doamn` Royter se afla
\n bra]ele doctorului.
Doamna Royter [tia c` Jan se culcase.
SCLAVA 31
Ceea ce v`zu pe teras` o umplu de mnie; o surprinsese pe

nora ei \ntr-o postur` care nu l`sa loc de interpret`ri. Abia
a[tepta s`-[i informeze fiul!
U[a se deschise cu u[urin]` de pe partea pe care se afla
doamna Royter. Cheniston [i Jan se desp`r]ir` repede, dar era
prea trziu.
N-am crezut vreodat` c` voi asista la o astfel de scen`!
strig` ea. Domnule Cheniston, m` surprinde c` un b`rbat ca
dumneata, cu o astfel de profesie..., c` tu, Janet...
Jan o privi mut`, incapabil` sa fac` vreun gest. Dacre gemu
\ncet. Situa]ia era dezastruoas`. Dar \nainte s` poat` scoate o
vorb`, doamna Royter continu`:
Consider c` este cazul s`-i scriu fiului meu, s` [tie exact
ce s-a \ntmplat!
Dup` care se \ntoarse [i porni cu capul sus, demn`, spre
hotel.
Capitolul 5
Jan se \ntoarse spre Cheniston.

A fost o situa]ie nefericit`, zise el.
Nefericit`? repet` Jan. Eu i-a[ spune chiar catastrofic`. Eu
[tiu de ce este \n stare femeia asta.
De ce o fi ales chiar momentul acela?
Situa]ia mea nu mai conteaz`, spuse ea, m` tem pentru
reputa]ia ta.
{i a ta este la fel de important`, draga mea.
{i de fapt, ne luam r`mas bun, zise Jan, cu jum`tate de
glas.
Chiar crezi c`-i va scrie fiului ei, va introduce discordia
\ntre voi?
Va avea o satisfac]ie deosebit`, chiar. M` ur`[te.
Cteodat`, am impresia c` vrea s` m` despart` de fiul ei.
Cheniston vru s-o urmeze pe doamna Royter, dar Jan \l
opri.
SCLAVA 33
Te rog, n-o face. Nu [tii ce fel de femeie este! Te poate

insulta.
{i eu pot face acela[i lucru, zise Dacre furios. Apoi
adùg`: nu te voi folosi drept scut, iubita mea.
Este mai bine s` nu-i spui nimic, las`-m` s` rezolv
problema \n felul meu. Iar cnd \i va spune lui Guy, o s`-i
explic c` n-a fost nimic... doar o nebunie de moment.
Da, poate a fost o nebunie, dar va dura mai mult, sunt
sigur.
Chiar m` iube[ti? \l \ntreb` ea.
S` nu te \ndoie[ti de asta, draga mea.
Ochii lui Jan \[i rec`p`taser` lumina [i acum str`luceau ca
stelele.
Asta m` va ajuta s` trìesc \n continuare, s` nu pun la
suflet momentele grele care vor veni.
Numai dac` te-a[ putea ajuta! Dar vezi tu, va trebui s`
pl`tim pentru incidentul din seara asta... cred c` singurul
lucru bun pe care l-a[ mai putea face, ar fi s` p`r`sesc hotelul,
chiar \n seara asta.
Da, cred c` da, zise ea cu jum`tate de glas.
Dac` vor fi probleme, dac` vei avea nevoie de mine \n
situa]ia \n care so]ul tù va cere o explica]ie, trimite imediat
dup` mine [i voi veni. Sunt de mult timp \n Tanger, a[a c` voi
pleca acas` imediat. M` vei g`si \n cartea de telefon, cabinetul
meu este \n strada Great Court.
Jan \ncerc` s` se ab]in` s` nu dea fru liber lacrimilor, la
gndul c`-l pierdea pentru totdeauna. Por]ile paradisului care
34 DENISE ROBINS
se deschiseser` o clip` pentru ea, se \nchideau din nou. Nu

voia ca Dacre s` sufere din cauza situa]iei create. Numele lui
trebuia s` ias` curat din toate astea.
Nu va fi nici un scandal, Dacre, voi avea grij` de asta,
nu-]i face probleme.
Dar \mi voi face probleme, Jan, pentru tine.
Orice s-ar \ntmpla, nu ne pot lua gndurile.
Te voi p`stra \n inima [i sufletul meu pentru tot restul
vie]ii mele, zise el. Nu voi uita lacrimile tale la vederea
apusului de soare.
Jan sim]i c` era mai bine s` dispar`, pentru a nu pufni \n
plns.
La revedere, Dacre, \i spuse ea cu glasul \n`bu[it.
El vru s-o prind` din nou \n bra]e [i s-o s`rute, dar ea
p`stra distan]a, pentru binele lor, al amndurora.
La revedere, iubita mea. Nu cred c` ne vom mai \ntlni
vreodat`. Dar pentru Dumnezeu, dac` vei avea nevoie de
ceva, dac` vei avea probleme dup` acest incident, te rog s` m`
cau]i.
Ea \ncuviin]`, apoi intr` \n hotel. Tremura. Nu crezuse c`
este posibil s` te \ndr`goste[ti cu disperare de un b`rbat, cu
trup, cu suflet, cu toate gndurile.
Se sim]i ca [i cum ar fi murit pu]in, p`r`sindu-l; iar cnd se
va \ntoarce la Guy sufletul ei va muri definitiv. Va muri zi [i
noapte, amintindu-[i de aceast` iubire interzis`. De ce oare se
c`s`torise cu Guy?
Pentru alt` femeie, incidentul cu Dacre ar fi constituit o
surs` trec`toare de amuzament. Dar pentru ea, o femeie loial`
SCLAVA 35
[i rezervat`, \nsemnase foarte mult. Aflat` \n bra]ele lui,

realizase ce \nsemna fericirea pentru ea. Poate c` nu-l va mai
vedea vreodat`, dar \l va iubi toat` via]a. Se \nfior` la gndul
c` el se comportase ca un cavaler gata s`-i fie de ajutor. |[i
risca [i cariera pentru ea!
Dar nu va l`sa s` se \ntmple asta. Numele lui, minunatul
lui nume, trebuia s` r`mn` nep`tat.
Se hot`r\ s-o abordeze pe soacr` \n problema lui Dacre,
chiar dac` era trziu.
O g`si \n camera sa, aproape gata de culcare, era palid`,
respira]ia \i era \ntretìat`, dar ]inea capul sus.
A[ vrea s` v` explic... \ncepu ea.
Privirea doamnei Royter o sfredeli.
Ar fi mai bine s` p`r`se[ti camera asta, Jan, nu am nimic
s`-]i spun, [i nici tu nu po]i justifica acest comportament
incalificabil...
Dar nu \n]elege]i...
Nu sunt idioat`, Jan! exclam` doamna Royter. Ce s` mai
\n]eleg? Erai \n bra]ele acelui b`rbat, v` s`ruta]i. Tu, so]ia fiu-
lui meu. Bietul meu bìat! Mi se rupe sufletul c` a avut
\ncredere \ntr-o fiin]` de ultim` spe]`...
O, v` rog, o \ntrerupse Jan, v` rog, asculta]i-m` un
moment.
Nu vreau s` te ascult!
Dar da]i prea mult` importan]` acestui fapt...
Doamna Royter \[i cùta lornieta; o g`si, [i o privi pe Jan
sfidnd-o.
36 DENISE ROBINS
Poate pentru tine nu are importan]`, feti]o, dar eu am

idee de ceea ce \nseamn` institu]ia c`s`toriei [i ct este de
sacr`.
{i eu simt la fel. Dar face]i ca totul s` sune peiorativ,
cnd, de fapt, n-a fost dect un s`rut, v` jur.
Nu vreau s`-mi juri, vei da explica]iile necesare fiului
meu. Dar eu nu te cred, Jan. Te-ai comportat ciudat de cnd
am venit la Tangier [i ai \nceput s`-i faci ochi dulci lui
Cheniston. Te-ai furi[at noaptea, ca s` te \ntlne[ti cu el.
Nici vorb` ! s`ri Jan. Am ie[it pentru c` m` durea
mna.
Frumos comportament pentru un medic! continu`
doamna Royter. N-am crezut c` se va preta la o rela]ie cu o
femeie m`ritat`, un b`rbat cu situa]ia lui! {tiu ce va spune
Guy despre asta. Chiar ieri o prieten` a mea [i-a trimis fiica
la acest medic pentru ochelari. O voi aviza, s` [tie la ce s` se
a[tepte.
Jan sim]i c` nu are aer. O privea pe doamna Royter,
neputnd s` cread` c` era att de rea. Sim]i lacrimile care-i
br`zdau obrazul, dar nu pentru ea se temea, ci pentru
Dacre.
Mam`, zise ea, un cuvnt pe care-l folosea foarte rar cu
doamna Royter, v` implor nu face]i asta! Dac` vre]i, spune]i-i
lui Guy, dar nu [i prietenei dumneavoastr`, nu-i strica]i
reputa]ia! N-a f`cut nimic!
Cum nimic? Dar ce am v`zut, eu ce-a fost? F`cea dragoste
cu tine!
SCLAVA 37
V` jur c` nu era adev`rat! \ncepu Jan, disperat`. A fost

vina mea. Pute]i crede ce este mai rù despre mine, c` am
flirtat cu el... c` l-am f`cut s` m` s`rute... a fost vina mea, nu
trebuie s` spune]i o vorb` despre el.
***
Doamna Royters se \ntoarse cu spatele spre ea [i \ncepu

s`-[i scoat` rochia neagr` cu care era \mbr`cat`. V`zut` a[a,
cum era cu p`rul zburlit, sem`na tot mai mult cu o vr`jitoare
b`trn`. Niciodat` n-o urse ca \n seara asta. {i [tia c` Guy \i
va lua ap`rarea. O vor sci tot timpul, \l vor blama pe Dacre.
Dup` o vreme, doamna Royter se \ntoarse spre ea.
Sunt gata s` cred c` a fost vina ta, nu a lui Cheniston, zise
ea \n]epat`. Nu am de gnd s`-l blamez, te asigur, dar cu Guy
voi discuta.
Jan fu nevoit` s` se mul]umeasc` [i cu att.
Foarte bine. Pot r`spunde \n fa]a lui Guy, dar n-a[ vrea c`
doctorul Cheniston s` fie afectat \n vreun fel.
Doamna Royter p`li.
Te rog s` nu-mi spui tu ce am de f`cut!
Jan p`r`si \nc`perea.
Nimeni nu-mi va lua amintirea lui Dacre din inim`...
Lacrimile \ncepur` s`-i curg` pe obraji.
Capitolul 6
Dup` dou` zile, cnd Jan intr` \n camera soacrei sale, o

g`si stnd \n pat cu o telegram` \n mn` [i acel zmbet
mali]ios, pe care Jan \l ura din toat` inima.
Am ve[ti de la Guy, zise ea. I-am trimis ieri o telegram` [i
iat` r`spunsul lui.
Jan ro[i, lu` telegrama [i o citi. Era foarte scurt`, ca orice
telegram`.
A[ vrea ca Jan s` se \ntoarc` imediat
Jan \[i privi soacra. Nu-i putea spune ce simte. Era cea mai
josnic`, cea mai de dispre]uit femeie din lume.
Dacre plecase... chiar a doua zi diminea]`, f`r` s-o mai
vad`. Numai buchetul frumos de garoafe ro[ii care-i fusese
adus de o camerist` \i mai amintea de el.
Nu se a[tepta s`-l mai vad` vreodat`. Iar doamna Royter era
hot`rt` s` aprind` un foc mai greu de stins.
SCLAVA 39
A[ putea [ti ce i-a]i spus lui Guy? \ntreb` Jan cu glas tremurat.
Asta nu te prive[te, s`ri b`trna doamn`. I-am spus ce
trebuia s` afle.
{tiu c` m` ur]i, zise Jan. Dar m` \ntreb dac` [i pe Guy \l
iubi]i, din moment ce a]i vrut cu tot dinadinsul s`-l face]i
nefericit; [i astea toate, pentru nimic!
Doamna Royter l`s` capul pe spate, cu un gest foarte rapid
de care Jan n-ar fi crezut-o capabil`, pentru c` tot timpul se
plngea de spondiloz`.
Poate pentru tine, este nimic!
V` rog, s` nu mai deschidem aceea[i discu]ie, explod`
Jan. Nu cred c` este cazul s` ne spunem tot ce gndim una
despre alta; dac` Guy vrea s` m` \ntorc, o voi face.
Da, i-am spus c` nu mai am nevoie de tine, m` pot
descurca [i singur`.
Jan \nchise ochii. Acum nu-i mai p`sa dac` pleca, sau
r`mnea \n Maroc. Acum, cnd Dacre nu mai era, soarele acela
superb [i magia locurilor nu mai \nsemnau nimic. Era mai
bine dac` pleca departe de acest [arpe veninos, care ar fi r`nit-o
\n continuare.
Cu toate acestea, nu-i fu \ng`duit` nici pl`cerea de a fi
singur` pe drumul de \ntoarcere pentru c` vipera adùg`:
M` voi \ntoarce cu tine. M-am s`turat de Maroc, este mai
bine s` am grij` de tine. E[ti \nc` so]ia fiului meu [i cele trei
zile pe vapor...
V` rog, nu continua]i! strig` Jan disperat`. Lumea care v`
aude ar putea s` cread` c` am f`cut cine [tie ce lucru
reprobabil, iar eu n-am f`cut nimic!
40 DENISE ROBINS
Ar fi mai bine s` \mpachetezi, Janet; nu vom mai relua

acest subiect. |l voi l`sa pe Guy s` decid`.
Jan \ncerc` s` se controleze. Nu era u[or, dar cu fiecare zi
care trecea, \nv`]a s` fie mai r`bd`toare, s` nu dea glas gn-
durilor sale. Cei doi ani de c`snicie, sarcasmul, indiferen]a lui
Guy, tirania soacrei, o schimbaser`.
Se \ntreb` ce-i pusese b`trna fiului sù. Desigur, \ndea-
juns pentru a-l face gelos, din moment ce-i cerea s` se
\ntoarc`. Dac` ar fi fost singur` cu el cteva zile, ar fi reu[it s`-l
fac` s` \n]eleag`... s` salveze ceva, dac` se mai putea. Poate
l-ar fi reg`sit pe acel Guy cu care se c`s`torise. Pe cel pe
care-l pl`cuse, dar care se transformase \ntr-un b`rbat ar]`gos,
preocupat doar de colec]ia de ceasuri [i munca sa.
Dar doamna Royter nu voia s`-i dea [ansa de a fi fericit`.
Era geloas` pe fiul ei pentru bruma de aten]ie pe care i-o
acorda nevestei sale.
|nfrnt`, Jan se \ntoarse \n camera sa [i \ncepu s` \mpa-
cheteze. Acea scurt` vacan]`, mult prea scurt`, se terminase
foarte urt. Cu toate c` o a[teptau probleme mari, nu regre-
tase aceast` vacan]` pentru c` \l cunoscuse pe Dacre [i fusese
iubit` de el.
Se opri din \mpachetat, pentru c` privirea \i c`zuse pe
garoafele trimise de el.
O, Dacre, suspin` ea, nu cred c` ne vom mai vedea
vreodat`!
La opt diminea]a, se aflau pe vasul care p`r`sea Tangerul.
Cu cteva zile \n urm`, st`tuse acolo la apus cu Dacre, acolo
SCLAVA 41
el \i spusese c-o iubea. Era att de greu s`-l uite, s` se \ntoarc`

la Guy, mai ales dup` problemele inutile pe care le crease
doamna Royter.
Voiajul spre cas` fu nepl`cut pentru Jan. Doamna Royter o
ignor`, cu excep]ia cazurilor \n care \i cerea s`-i aduc`
lucrurile strict necesare. Pe m`sur` ce se apropiau de Anglia
soarele era tot mai dep`rtat, cerul \nnorat.
Degetele tìate i se vindecar` repede, a[a c` scoase
bandajul lui Dacre, \l sp`l` [i-l p`str`; se sim]ea ca o [col`ri]`
sentimental`, dar nu-l putea arunca.
Doamna Royter, \n ciuda nenum`ratelor boli de care
suferea era puternic`. Suport` mai bine ca Jan c`l`toria.
Jan era mai slab`, palid`, cu o privire ciudat`.
Primul gnd al ei cnd coborr` la Tilburry, fu la Dacre.
El era la Londra; de[i nu-l va vedea, se va sim]i foarte bine
la gndul c` nu era departe de ea. Acum mai avea doar s`
\nn`bu[e \n fa[`, rùl pe care voia s` i-l fac` scorpia.
Ajunser` la Londra \ntr-o diminea]` rece de februarie; Jan
tremura mai mult din cauza nervilor dect a frigului, cnd
intr` \n sufragerie [i-l g`si pe Guy. |ncerc` s` se comporte ca [i
cum nu s-ar fi \ntmplat nimic, dar el o opri cu ambele mini.
Ce faci, dragul meu? zise ea.
El \i r`spunse rece.
Bine, Jan...
Ea rse nervos [i \ncerc` s` nu observe c` el n-o s`rutase.
Nici nu voia s` fie s`rutat`, de fapt.
42 DENISE ROBINS
Este att de frig aici, dup` soarele din Maroc, zise ea.
|n clipa aceea, doamna Royter d`du buzna, plin` de
importan]`.
Fiule! exclam` ea.
Guy o s`rut` afectuos.
Biata mama! Cum te sim]i? M` tem c` nu ]i-a priit concediul!
Ei, m-am descurcat, zise doamna Royter.
Jan \i urm`ri pe cei doi. |[i scoase apoi p`l`ria, netezindu-[i
p`rul. Toate bunele ei inten]ii de a se purta frumos se n`ruiser`.
Se sim]i o strìn`, pentru c` mama [i fiul \ncepur` s`-[i
\mp`rt`[easc` imediat impresiile de c`l`torie, amndoi ostili.
Privi \n jur cu am`r`ciune. Era o \nc`pere mare, frumoas`.
V`zu [i micile schimb`ri pe care le adusese ea; ni[te draperii
noi, un gramofon... mobila era stil victorian, deprimant` [i
greoaie. Ea dorise s`-[i mobileze casa cu ceva care s`-i fie pe
plac, dar Guy insistase s` ia vechea mobil` a mamei sale,
pentru ca s` n-o supere pe aceasta, f`cnd astfel [i economii.
De multe ori \[i dorise s`-[i ia o slujb`, s` fie independent`
de Guy [i mama acestuia, s` nu mai stea att acas`.
Deodat`, prin fa]a ochilor \i trecu acea sclav` de la Tanger,
din palatul sultanului.
|n sfr[it, doamna Royter plec` \n camera sa; Guy \nchise
u[a [i se \ndrept` spre Jan.
Ei bine, Jan, ce ai de spus?
Ea observ` c` acesta chelise [i mai mult de la plecarea ei. Era
u[or trecut de treizeci de ani dar p`rea mult mai b`trn dect Dacre.
Se uit` la mnile lui, erau inexpresive, reci, iar el avea un
aer de om egoist.
SCLAVA 43
Ce ai de spus? repet` el.

Nu [tiu ce vrei s` spui, [i nici nu \n]eleg de ce a fost
nevoie s` m` \ntorc \n a[a grab`. Cred c` mama ta ]i-a scris
cine [tie ce...
Mi-a scris o scrisoare plin` de patetism, draga de ea, era
foarte \ngrijorat` pentru mine, \ncercnd s` mu[amalizeze
lucrurile...
Ce s` mu[amalizeze?
Guy o privi \ntr-o manier` pe care ea o consider` o insult`.
Cum \ndr`zne[ti s` m` prive[ti a[a! izbucni ea.
Drag` Jan, \ncepu el. Cred c` nu realizezi gravitatea celor
petrecute.
Ea \ncerc` s` se controleze.
Te rog, spune-mi ce ]i-a scris mama ta, Guy! A vrut s`
introduc` suspiciunea \ntre noi [i v`d c` a reu[it.
Mama [i-a f`cut datoria. |i sunt recunosc`tor c` se
gnde[te la fericirea mea.
Jan ro[i.
Ce ]i-a spus?
C` ai avut o idil` cu un individ Cheniston, care este
ceva... oftalmolog, cred.
Ceea ce nu este chiar adev`rat.
De ce mi-ar fi spus mama ceva neadev`rat?
Pentru c` vrea s` ne despart`.
Nu te prostii, Jan, este ultimul lucru pe care-l dore[te.
Iar tu ai crezut-o!
Jan \[i mu[c` buzele. Ct \i era de greu s` se bucure de
simpatie [i \n]elegere din partea lui!
44 DENISE ROBINS
Ascult`, Guy, zise ea, \]i voi spune exact ce s-a \ntmplat,
[i te rog s` faci un efort s` m` crezi pe mine, nu pe mama ta.
Mama nu minte!
Dar eu te-am min]it vreodat`?
N-a[ fi a[a de sigur...
E[ti foarte nedrept!
Negi c` ai v`zut Tangerul cu acel individ?
Neg doar c` am avut o rela]ie cu el.
|n noaptea \n care mama a v`zut cu ochii ei cum v-a]i
s`rutat, te aflai \n bra]ele acelui b`rbat, dup` ce ai pretins c`
nu te sim]i bine [i c` te retragi devreme. Negi asta?
Jan \[i duse o mn` la gt.
Nu, nu neg; l-am s`rutat o dat`. A fost un flirt
ne\nsemnat. N-a fost vina lui...
Guy pufni \n rs.
Flirt? |nceput de tine? Nu pot s` cred! Mama \ntotdeauna
\mi spune c` nu m` iube[ti. Acest doctor este mai vinovat
dect tine.
Nu! s`ri Jan. Este absurd! }i-am spus, mi-am pierdut
capul, iar el m-a s`rutat mai mult sub imperiul momentului.
|l voi face r`spunz`tor pentru asta, zise Guy.
El nu are nici o vin`!
Voi avea o discu]ie cu acest Cheniston, care va regreta
ziua \n care te-a cunoscut!
Guy!
Jan \l v`zu ridicnd receptorul. Se ag`]` de bra]ul lui.
Capitolul 7
Guy, nu po]i face asta! strig` Jan disperat`.

De ce nu?
Pentru c` este un medic cunoscut, [i numele lui nu
trebuie legat de nici un scandal!
|n acest caz, ar trebui s` lase \n pace nevestele altora!
Jan \nchise ochii [i se gndi: dac` acest om va trebui s`
pl`teasc` pentru un s`rut nevinovat, nu-mi voi ierta asta toat`
via]a!
|ncerc` s` salveze situa]ia cu ultimele puteri. Se arunc` de
gtul lui Guy:
Dragul meu, nu fi absurd! Mama ta a interpretat gre[it.
Nu-mi pas` de Dacre Cheniston. Era un b`rbat interesant,
cuno[tea Tangerul, vorbea araba [i mi-a spus multe lucruri
interesante, dar acel s`rut n-a \nsemnat nimic! Nu are rost s`
ne cert`m pentru asta!
Guy Royter ezit` o clip`. Atingerea lui Jan, apelativul
dragul meupe care nu-l mai auzise de multe luni de la ea, \l
46 DENISE ROBINS
descump`nir`. N-o \n]elegea. Dar era destul de atras fizic de

ea [i nu putea r`mne insensibil la farmecele ei. O prinse [i el
\n bra]e.
Jan profit` de ocazie. |[i ascunse fa]a la pieptul lui, pentru
ca el s` nu-i vad` ochii.
Ce prostu] e[ti, Guy! Ai f`cut atta scandal pentru un flirt
nevinovat! Sper c` nu ai idei victoriene, ca mama ta! Mi-ai
p`rut o persoan` modern`, sensibil`.
Sigur c` am idei moderne...
Nu este cazul s` discu]i cu Cheniston, s` te pui \ntr-o
postur` ridicol`.
Guy ridic` din sprncene. Ultimul lucru pe care [i-l dorea
era s` devin` ridicol.
Dac` juri c` n-a fost nimic vinovat, voi \ncerca s` trec cu
vederea... Jan, zise el.
Ea r`sufl` u[urat`. Era gata de orice sacrificiu, numai ca
Dacre s` nu sufere.
|]i jur c` n-a fost nimic, Guy, c` nu-l voi mai vedea
vreodat` pe Cheniston.
El o s`rut` cu pasiune.
Jan \ndur` \mbr`]i[area lui. {tia c` va fi a[a, acum cnd \l
iubea pe Dacre, cnd buzele lui Dacre o f`cuser` s` afle ce
este dragostea... dar acum \[i f`cea datoaria, iar dragostea
pentru Dacre era un p`cat pentru care trebuia s` pl`teasc`
acum.
S` \ncerc`m s` fim ferici]i din nou, Guy, \ndr`zni ea, a[a
cum eram o dat`...
SCLAVA 47
Da, draga mea; dar s` nu mai aud de flirturi!

Te asigur c` a[a va fi!
Ai sup`rat-o pe mama!
|mi pare rù acum, zise ea supus`.
El o privi. Era foarte dr`gu]` aceast` so]ie a lui [i cnd
r`mase singur cu ea fu mai tentat s-o ierte.
O prinse \n bra]e.
S`rut`-m`, Jan!
Ea se supuse.
Doamna Royter intr` \n \nc`pere [i se opri \n prag,
v`zndu-i pe cei doi \mbr`]i[a]i.
S` iau ceaiul \n camera mea? zise ea dispre]uitor.
Imediat, Guy se \ndrept` spre ea.
Cum se poate, mam`! Vino lng` foc!
Doamna Royter \i arunc` o privi ucig`toare lui Jan.
Ct de iert`tor e[ti, fiule... \ncepu ea.
Jan \[i mu[c` buzele pentru a nu-[i pierde controlul.
I-am explicat c` a]i interpretat gre[it cele petrecute la
Tanger, mam`.
Doamna Royter o privi crunt, ]inndu-[i \n poal` minile-i
usc`]ive, pline de inele.
{i el te-a crezut?
Jan ridic` mndr` capul.
Da, m-a crezut! Nu-i a[a, Guy?
El tu[i, [i-[i [terse ochelarii, un gest pe care-l f`cea cnd era
\ncurcat. Ar fi vrut s` se \mpace cu Jan, dar \i era team` de
mama sa, care l-ar fi tachinat c` este prea slab. De aceea zise:
Ei bine, \ncerc s` cred ceea ce este mai bine, dar sunt
\nc` foarte sup`rat din acest motiv.
48 DENISE ROBINS
Este firesc! exclam` soacra.

De dragul lui Dacre, Jan trebuia s` suporte orice. |ncerc`
s` fie fermec`toare cu so]ul ei tot restul serii, la fel [i cu soacra
care era furioas` c` nu asistase la o ceart` de propor]ii \ntre ei.
|n seara aceea, dup` ce Guy adormi, ea r`mase cu ochii
deschi[i, \ncordat`. O costase mult s`-l conving` pe Guy de
fidelitatea ei. Nu avea nici m`car propria sa \nc`pere \n care s`
fie singur`, s` poat` plnge \n lini[te pentru dragostea pier-
dut` a lui Dacre. Guy avea un somn foarte u[or [i se trezea la
cel mai mic zgomot. Nu \ndr`znea s` plng`.
Se gndi la ceea ce o a[tepta de acum. Era \nc` foarte
tn`r`, voia attea... f`cuse o mare gre[eal` c`s`torindu-se att
de devreme. Nu avea posibilitatea s` \ntoarc` timpul \napoi.
|nainte de a-l fi cunoscut pe Guy.
Se \ntreb` cum ar reac]iona Dacre dac` ar [ti prin ce trecuse
pentru a-i salva reputa]ia.
|[i acoperi gura cu mna pentru a nu izbucni \n plns.
{i pe cnd se \ntreba dac` Dacre \[i va aminti de ea... dac`
ea fusese doar un flirt oarecare... dac` nu cumva sim]ea mai
mult mil` dect dragoste pentru ea...
Poate c` ar fi fost consolat` dac` l-ar fi v`zut pe Dacre
tocmai cnd gndea toate astea despre el!
Cheniston lucrase din greu toat` ziua la unul din spitalele
de oftalmologie, apoi fusese solicitat s` opereze la o or` trzie
din noapte. Se \ntorsese spre diminea]` acas`, epuizat [i
deprimat.
Dacre Cheniston lua via]a a[a cum era, dar gndul la
Jan Royter nu-l p`r`sea nici o clip`. Cnd opera, reu[ea
SCLAVA 49
s-o dea uit`rii, dar \ntre opera]ii nu se gndea dect la ea.

Nu putea s-o uite, s`-i uite frumuse]ea sau triste]ea.
Era pentru prima oar` \n via]` \ndr`gostit de o femeie a
c`rei c`s`torie o f`cea intangibil`.
Era prins \nc` de amintirea pu]inelor clipe petrecute
\mpreun`, de acei ochi negri tri[ti. Era \ngrijorat din cauza ei.
Se \ntreb` dac` acea imposibil` soacr` \i f`cuse probleme. Se
\ntreb` dac` se \ntorsese \n Anglia, dac` se certase cu so]ul ei.
Apoi se mai \ntreb` dac` Jan avea nevoie de el.
De multe ori \ntinsese mna spre receptor s`-i telefoneze.
G`sise numele [i adresa ei \n cartea de telefon [i-i [tia
num`rul. Dar rezist` impulsului.
Nu considerase acea scurt` idil` cu Jan ceva trec`tor. Fusese
ceva de importan]` vital` pentru c` abia atunci cunoscuse
dragostea... marea dragoste care poate \nflori \ntre un b`rbat [i
o femeie \ntr-o singur` clip`, pentru a dura toat` via]a.
Cheniston locuia singur, \ntr-un apartament situat
deasupra cabinetului. Era un apartament frumos [i luxos,
frumos decorat.
Cheniston era permanent felicitat c` ajunsese la un astfel
de renume la o vrst` la care al]i medici abia \ncep s`
deslu[easc` tainele meseriei. Dar \n seara asta abia intr` \n
cabinet s` vad` dac` avea vreun mesaj [i sim]i pentru prima
oar` c` via]a sa era cumplit de goal`, f`r` iubire.
Visa s` se trezeasc`, s` fie cu Jan [i s` aib` un post umil de
medic chiar [i undeva \n provincie. Luxul \n care trìa, ono-
rariile exorbitante care i se pl`teau, via]a sa de distins chirurg
oculist erau nimic f`r` femeia iubit`.
50 DENISE ROBINS
Pe birou avea \ntotdeauna flori. Nu cump`rate de el, ci

trimise de pacien]i. Nu-i pl`cea publicitatea, pentru el puterea
de a reda vederea pierdut`, de a ajuta pacientul s` nu mai
simt` durere, erau totul.
Cu o zi \n urm`, unul dintre colegii de la spital \l b`tuse pe
um`r, felicitndu-l pentru c` o renumit` frumuse]e monden`
alesese clinica lui pentru o opera]ie la pleoape.
Rela]ia cu femeile era stresant` pentru el. Era foarte greu s`
le fac` s` \n]eleag` c` \l interesa doar munca sa.
G`si un mesaj: miss Fairday a sunat de dou` ori, [i va mai
suna de diminea]`.
Rupse bucata de hrtie [i o arunc` \n co[. Era obosit, mai
ales de femei ca Sonia Fairday.
Era tn`r`, avea un tat` cu bani. Era [i frumoas` pentru
unii, dar foarte r`sf`]at` [i prost crescut`. Suferea de astigma-
tism la ochiul drept. Dacre o tratase corect, dar apoi regretase
asta. Sonia f`cuse o fixa]ie pentru el. Locuia cu tat`l ei nu
departe de cabinetul lui Dacre [i nu-l mai sl`bea de atunci
f`cndu-i vizite la cele mai ciudate ore.
Dacre nu era interesat de ea, ba chiar o dispre]uia, pentru
c` era dispus` s` se vnd` att de u[or. |n cele din urm` \i
recomandase s` caute alt oculist.
Amintirea lui Jan nu-i d`dea pace. Draga Jan! Ap`ruse ca o
floare proasp`t`, de prim`var`.{i primele ei cuvinte fuseser`:
Nu te gndi la mine. Conteaz` doar reputa]ia ta
Draga , draga mea, Jan, ce n-a[ da s` te pot vedea din nou!
Capitolul 8
Dup` o lun`, prin martie, Guy Royter \i telefon` so]iei sale

de la birou.
Ai vrea s` dans`m \n seara asta, Jan?
Jan fu att de surprins`, \nct aproape c` sc`p` receptorul.
Niciodat` \n cei doi ani de c`snicie, so]ul ei nu-i f`cuse o astfel de
invita]ie, nici m`car nu se gndise s-o duc` vreodat` unde ar fi pe
placul ei. Mai mergeau cteodat` la cinema, [i de dou` ori \l
\nso]ise la un dineu de afaceri, care pentru ea fusese plictisitor.
Jan iubea muzica, dansul, a[a c` r`spunse cu mult entuziasm.
Mi-ar face mare pl`cere. Unde... de ce?
Dar imediat ce rosti aceste \ntreb`ri nu mai sim]i nici o
pl`cere pentru ce o a[tepta; Guy [i mama lui reu[iser` s-o fac`
s` nu-i mai plac` nimic, s` nu simt` dect nevoia de odihn`.
Iar de cnd se \ntorseser`, doamna Royter o alergase tot tim-
pul, vrnd s` se r`zbune pe ea, vnndu-i fiecare gre[eal`. Era
o sclav` \n ochii ei.
Guy \i d`du explica]ii despre locul \n care mergeau:
52 DENISE ROBINS
George Fairday mi-a telefonat... el [i fiica lui sunt invita]i la

un bal, la Wembley, \n seara asta. Este o ac]iune de binefacere,
se vor aduna fondurile necesare unui spital din East End.
Jan zmbi. Acum \n]elegea de ce voia Guy s-o duc` la dans.
Fairday era cel mai important client al lui, iar cu Sonia, fiica
acestuia, Guy avusese o scurt` aventur`, dar aceasta \l p`r`sise
imediat pentru alt b`rbat.
Dar de[i afl` toate acestea, Jan nu voia s` renun]e la
petrecere. Orice era mai bun dect s` stea acas`, \n
binecunoscutul trio.
Cump`r`-]i o rochie nou`, draga mea, vreau s` ar`]i
decent.
Mul]umesc, Guy, \i r`spunse ea.
Vezi dac` am c`ma[` curat`, adùgase el.
Cu acestea, Jan \nchise telefonul.
Doamna Royter, care tricota lng` [emineu, o privi peste
ochelari, cu aceea[i figur` acr`.
Jan \i spuse ce aflase de la Guy.
Poate a[a \]i vei da seama ce so] bun ai!
Jan nu putu dect s-o aprobe.
Imediat ce Jan ie[i din \nc`pere, soacra \ncepu s`
bodog`ne \n urma ei:
Ce noroc au stricatele! apoi se \ntoarse la fularul pe
care-l tricota pentru fiul ei.
Jan avu o zi plin`. Preg`ti c`ma[a lui Guy, \[i cump`r`
rochia, att de necesar`. Nu c` Guy ar fi fost meschin, dar
afacerile nu-i merser` prea bine \n ultimul timp. Fusese nevoit
s` fac` economii, iar Jan acceptase tacit s` se sacrifice [i ea. Cu
SCLAVA 53
toate acestea, Guy fusese nevoit s-o trimit` la Tanger, pentru

ca mama sa s` se \ns`n`to[easc` grabnic. Era mai bine s`
nu-[i aminteasc` de Tanger... Nu-[i putea aminti de acel loc
f`r` a-[i aminti de Dacre.
Dar bucuria ei fu de scurt` durat`. Guy se \ntoarse prost
dispus de la serviciu, pentru c` r`cise, iar ea [tia ce \nseamn`
ca so]ul ei s` nu se simt` bine. Se f`cea atta caz din asta!
Desigur, doamna Royter \l [i enerv`, [i toate astea se reflec-
tar`, ca de obicei, asupra lui Jan. Cnd se urcar` \n taxiul care
\i ducea \n Wembley, nici unul nu mai avea putere s` vor-
beasc`. Acesta este farmecul c`s`toriei \[i spuse Jan, cu un
zmbet amar.
Guy nu observ` c`-[i cump`rase o rochie nou`. Desigur,
doamna Royter comentase c` era prea decoltat`...
Dar oglinda \i confirm` lui Jan c` nu avea de ce se teme.
Cump`rase o rochie de satin roz cu corsaj [i mneca lung`, la
care \mbr`c` o cap` de blan` cam veche.
Guy \[i mai reveni doar cnd ajunser` la Wembley [i
George Fairday \l b`tu pe spate felicitndu-l c` so]ia lui era cea
mai frumoas` femeie din sal`.
Sonia Fairday ap`ru \n sala de bal p`rnd un fluture uria[,
care zbura din b`rbat \n b`rbat. Era o tn`r` platinat` cu ochi
alba[tri, cu o gur` senzual`, vopsit` violent.
Mul]i b`rba]i o g`seau irezistibil`. Lui Jan nu-i pl`cu de loc.
Ar`ta [i se comporta ca o femeie u[oar`.
Ce mult` lume s-a adunat! exclam` ea fericit`,
adresndu-li-se lui Guy [i Jan. Sunt ner`bd`toare pentru c`
preferatul meu va fi aici, \n seara asta!
54 DENISE ROBINS
La cine te referi, Sonia? \ntreb` Guy.

La un mare oculist. }i-l voi prezenta, Jan, zise ea. Este
devastator! Are un zmbet divin, toate frumoasele Londrei \[i
pierd capul dup` el!
Despre cine vorbe[ti, Sonia? \ntreb` [i Jan.
Dar Sonia tocmai \l v`zuse pe Dacre.
Iat`-l! O s`-l aduc aici!
Guy Royter \ntreb`, ]inndu-[i cu minile \n buzunare:
M` mir cine o mai fi oculistul Soniei! Are gusturi foarte
ciudate!
Jan p`li, gndindu-se ce catastrof` avea de \nfruntat: nu
mai voia s`-l \ntlneasc` pe Dacre [i totu[i...
Sonia, care-l adusese aproape cu for]a la locul \n care se
aflau Guy [i Jan, f`cu prezent`rile:
Vi-l prezint pe minunatul doctor Cheniston... dac` ave]i
probleme oculare, la el s` apela]i...
Cheniston se \nclin` \n t`cere. Nu-[i \nchipuise c-o va
vedea pe Jan \n seara asta, aici...
Jan era cu so]ul ei, un individ palid, cu ochelari, cu
maxilarele prea dezvoltate. Iar Jan era att de frumoas`, cu
toate c` \n ochii ei mari se citea team`...
Privirile li se \ntlnir`, [i pe moment, se sim]ir` singuri \n
toat` lumea aceea.
Dar \nainte ca Jan s` poat` spune ceva, Guy vorbi:
Sunte]i doctorul Cheniston, pe care l-a cunoscut so]ia
mea \n Maroc, nu?
Capitolul 9
Dacre Cheniston se \nclin`.

Ce face]i, domnule Royter? Apoi adùg`: am avut
pl`cerea de a v` cunoa[te att so]ia ct [i mama.
Mda, am auzit, zise Guy, cu acela[i zmbet nepl`cut.
Jan ro[i [i strnse cu putere bra]ul so]ului ei. Apoi rse nervos.
Ce curios, zise ea, c` ne-am \ntlnit to]i \n seara asta!
Nu voise dect s` ocupe cu vorbele ei acel moment \n care,
probabil, Guy ar fi f`cut o scen`.
Domnul Cheniston a avut amabilitatea s`-mi arate
adev`ratul Tanger, adùg` ea, cu alt rs nervos. Privirea ei se
mut` rapid de la Cheniston la Guy, apoi din nou la Cheniston.
Privirea lui \i transmise un mesaj, prin care el \i spunea c`
\n]elege dificultatea momentului [i-i d`dea curaj. Continu` s`
vorbeasc` volubil. Domnul Cheniston cuno[tea Marocul foarte
bine, vorbea araba [i spaniola. Nu v`zuse un loc att de
minunat, de inedit precum palatul sultanului, Hashbah. |ntr-o zi
va merge [i cu Guy la Tanger, \i va pl`cea arhitectura maur`...
56 DENISE ROBINS
Cheniston o urm`rea plin e compasiune, dar [i de mnie.

Biata, draga lui, Jan! Era evident c` se temea de acel so]
insipid! |ncerca s` atrag` aten]ia tuturor vorbind ne\ncetat.
Lui Dacre nu-i pl`cu Guy Royter. Era un tip insensibil,
grosolan, genul de b`rbat pe care el \l ignora cu orice ocazie.
Dar de dragul lui Jan \ncerc` s` par` agreabil.
Da, Tangerul merit` v`zut. Va trebui s` mergi cu so]ia
dumitale, Royter. Eu prefer adev`ratul Maroc. |n special
cartierele arabe.
Sonia Fairday, care-i sorbea cuvintele fluturnd din genele
\nc`rcate de rimel, oft`:
Ce interesant c` te-ai \ntlnit cu doamnele Royter
acolo!
Lumea este mic`, interveni [i George Fairday.
Se l`s` t`cerea peste tot grupul. Jan \l ]inea pe Guy de bra],
ne[tiind cum va reac]iona. Observ` c` Guy nu-[i lua ochii de
la Dacre. Dar primejdia trecuse. Dac` Guy \ncercase s` se
manifeste, Cheniston nu mar[ase la vorbele lui. Sonia \l prinse
pe Cheniston de bra].
Vreau s` dansez cu tine, ador melodia asta...
Cheniston \i arunc` o privire plictisit`; tn`ra asta \l asalta
cu insisten]ele ei.
N-o sc`pa din priviri pe Jan, care ar`ta teribil \n rochia
aceea de culoarea trandafirului, cu ochii ei mari; era mai fru-
moas` ca la Tanger. Dar nu suporta nefericirea care i se citea
pe chip. O privi pe Sonia [i zise:
SCLAVA 57
Nu m` pasioneaz` dansul, dar dac` vrei s` dansezi... \i

\ntinse bra]ul. Ea \l prinse cu aviditate. Dacre se \ntoarse spre
Jan, [optindu-i cteva vorbe: va trebui s` mai discut`m despre
Maroc, m` bucur c` v-am rev`zut...
Apoi, plec` cu Sonia. Jan \l urm`ri cum prinse de mijloc
fata aceea \nalt`, avntndu-se \n vrtejul dansului.
O pereche grozav`, remarc` Fairday.
Erau un cuplu care atr`gea privirile, fiind amndoi
foarte \nal]i; Sonia, cu p`rul ei platinat lipit de pieptul lui
Dacre.
Jan avea ochi doar pentru el. |i ocupase toate gndurile zi
[i noapte, de cnd se \ntorsese. |i era greu s`-l vad` acum
cteva minute apoi s` se despart` din nou de el. Se \ntoarse
spre so]ul ei, cu un zmbet:
Nu m` invi]i la dans?
El o privi plictisit.
~sta era celebrul tù prieten de la Tanger!
Este ciudat c` ne-am \ntlnit to]i \n seara asta, nu?
|i voi spune ce gndesc despre el, \ncepu Guy.
Am crezut c-am renun]at la discu]ia aceea stupid`, \l
potoli Jan.
Am v`zut cum v-a]i privit.
Jan ro[i furioas`.
Nu fi absurd, Guy!
Ce se \ntmpl` cu voi? \ntreb` Fairday, care se
apropiase de ei.
58 DENISE ROBINS
Tocmai \i spuneam so]ului meu ce ciudat este c` ne-am

\ntlnit cu domnul Cheniston \n seara asta, zise Jan gr`bit`.
A]i fost \n Maroc \n aceea[i perioad`? \ntreb` Fairday.
Da, cu mama soacr`.
Este un foarte bun oculist, cel mai bun a[ zice. I-a salvat
vederea Soniei. |mi place teribil.
Mie, nu, zise Guy.
O, Guy, te rog, \ncepu Jan.
Nu-mi place c` umbl` dup` nevestele altora,
mormì Guy.
Sonia a pus ochii pe el, \i inform` Fairday.
Da, femeile cad ca mu[tele \n fa]a lui, adùg` Guy.
Jan p`li. Era furioas` pe Guy pentru vorbele pe care el
spunea despre Dacre. Era con[tient` c` nici o brf` nu trebuia
s` \ntineze numele lui [i ar fi vrut s`-l apere cu toate puterile
dar nu \ndr`znea s-o fac`. O astfel de atitudine ar fi justificat
acuza]iile lui Guy c` era \ndr`gostit` de el.
N-am [tiut c` doctorul este afemeiat, zise Fairday. Tu [tii
mai multe, Guy? Trebuie s`-i spun Soniei.
Jan \l trase pe Guy deoparte.
Te rog, Guy, s` dans`m!
E[ti un tip norocos, Guy, s` ai o nevast` att de frumoas`
care te mai [i roag` s-o invi]i la dans! Merge]i, dansa]i, sim]i]i-v`
bine, le spuse el.
SCLAVA 59
Dac` voia s` aib` lini[te acas`, Jan [tia c` trebuia s`-l fac`
pe Guy s` se simt` unic. Dar mai era [i teribila ei soacr`! Bine
c` nu fusese [i doamna Royter cu ei! Cu deosebitul ei talent
de a crea probleme, ea ar fi precipitat situa]ia, din care Dacre
ar fi avut de pierdut.
Jan \[i aminti brusc de sclava din Tanger [i de vorbele lui
Dacre: oare nu suntem to]i sclavi \ntr-un fel sau altul?
Auzea [i acum vorbele lui Dacre. |[i mu[c` buzele pentru a
nu mai tremura. Sim]i degradarea de care era probabil
con[tient` [i sclava aceea. Ea trebuia s`-i zmbeasc` b`rbatul
lui cu toate c` ar fi sim]i nevoia s`-l strng` de gt. Dar de ce
\i permitea s` fac` toate astea? De ce nu-i spunea ce gndea
despre el, apoi s` plece? Nu putea face asta, nu \n seara asta,
de dragul lui Dacre... pentru a elimina suspiciunile.
Guy nu venise la acest bal \ntr-o form` bun`. |i stric` lui Jan
petrecerea chiar de la \nceput. Se uit` cu triste]e la ceilal]i
dansatori. Se \ntreb` cte din femeile care dansau erau fericite
cu adev`rat? Cte era sclave? Unele poate, erau.
Solistul forma]iei \ncepu s` cnte:
S` ne \ndr`gostim \n seara asta.

De ce n-am face-o?
Inimile noastre a[teapt` asta,
s` profit`m de ocazie.
De ce ne-ar fi team`?
60 DENISE ROBINS
Ciudate cuvinte! {i totu[i, ea [i Dacre nu puteau profita de

seara asta! |l cùt` \n mul]ime [i-l z`ri. Sonia era \n al nou`lea
cer. Se abandonase \n bra]ele lui Dacre privindu-l printre
gene, trìnd momentul.
Jan nu putu s` nu fie geloas`. Sonia era liber`, Dacre la
fel...
Bine, hai s` dans`m, zise Guy, dac` insi[ti att de mult...
Jan ar fi pufnit \n rs, dac` n-ar fi [tiut ce o a[teapt`. Nu
sim]i nici un fel de pl`cere din acel dans. Guy o c`lc` pe
pantofii de satin, se \mpiedic` de cteva ori. Apoi se plnse c`
nu-i place muzica, era prea lent`, voia ceva mai ritmat. Jan
suport` o list` de nemul]umiri, dar o f`cu cu stoicism, pentru
c` astfel \i ab`tuse aten]ia de la Dacre. Dar dansul se termin`
[i Guy \i spuse:
Trebuie s-o previn pe Sonia, care este o veche prieten` a
mea, s` nu se lase prostit` de Cheniston.
Jan sim]i c` inima \i f`cea probleme.
N-ar fi mai bine s`-i la[i \n pace?
Nici el nu mi-a l`sat nevasta, cnd eu n-am fost de
fa]`.
Chiar trebuie s` persi[ti \n aceast` idee, Guy? }i-am mai
spus de o sut` de ori c` n-a fost nimic \ntre noi.
M` \ndoiesc, zise el, c`lcnd-o din nou pe picior. Jan nu
sim]i durerea.
Trebuie s-o previn pe Sonia, insist` el.
Jan strnse din din]i.
SCLAVA 61
Nu ai pentru ce s-o previi, mama ta a amplificat lucrurile.

Nu-mi critica mama, te rog!
Jan se lupt` s`-[i p`streze controlul.
Nici nu inten]ionam, dar n-a[ vrea s` vorbe[ti cu Sonia;
ea poate s` se p`zeasc` singur`!
Oricum, o voi avertiza, se \nc`p`]n` el.
Dar de unde [tii, poate Cheniston este interesat de ea!
\ncerc` Jan. Le-ai putea strica idila.
Guy o privi printe gene.
Asta ar fi o situa]ie diferit`. Eu vreau doar s` m` conving
c` acest Cheniston nu se va mai uita la so]ia mea!
Jan r`mase nefericit` [i tensionat` al`turi de so]ul ei
urm`rind lumea care se retr`gea de pe ringul de dans.
Sonia [i tat`l ei se apropiar`. Dacre nu mai era cu ei, iar
Sonia era cam \mbufnat`.
O, Sonia voiam s` te v`d, zise Guy.
Jan \[i \ncle[t` minile disperat`. A[adar, nu renun]ase la
campania de defìmare a lui Dacre!
Capitolul 10
Guy Royter se a[ez` la o mas` cu Sonia. Ea se afla la al

treilea pahar de whisky. |l ceru [i pe al patrulea, pentru c` nu
era prea bine dispus`, dup` cum se justific`. Guy ceru o
limonad` de l`mie pentru el. Nu ceru alcool pentru c` nu
suporta s` cheltuie prea mul]i bani [i pentru c` alcoolul nu-i
f`cea bine la digestie.
Sonia, care ap`ruse str`lucitoare la petrecere, se afla acum
\ntr-o stare asem`n`toare cu a lui Guy. Nimic nu-i mai conve-
nea, iar Guy, ascultnd-o, ajunse la concluzia c` aveau acela[i
motiv: Dacre Cheniston. Acesta, o condusese pe Sonia la tat`l
ei dup` dans, apoi se scuzase c` pleac` pe motiv c` a doua zi
diminea]` avea o opera]ie dificil`.
Ea [tia prea bine c` se folosise de acest pretext pentru c` o
evita.
Iar acum, Guy [i Sonia amndoi neferici]i din cauza lui
Dacre, st`teau \mpreun` la aceea[i mas`, Sonia \necndu-[i
SCLAVA 63
amarul \n bùtur`, cu chipul total transformat. V`zut` acum, cu

machiajul stricat, era chiar urt`. Este att de pu]in \ntre pasiune
[i ur`, iar acum Sonia nu mai [tia care dintre cele dou` prevala.
{tia c` este pl`cut`, curtat`, c` avea mul]i bani [i din acest motiv
nu \n]elegea de ce Dacre nu-[i pierdea min]ile dup` ea.
Guy \i spuse:
Nu \n]eleg ce vede]i voi femeile, la acest Cheniston.
Sonia \i arunc` o privie ciudat`.
Nu fi prost, Guy! Arat` extraordinar, este inteligent, are
succese profesionale! Ce naiba mi-a[ mai putea dori?
Da, dar umbl` dup` nevestele altora!
Sonia intr` brusc \n alert`.
Dup` a ta?
Da, s-au cunoscut la Tanger, [tii doar!
Ei [i? Doar nu insinuezi c`...
Nu, fac mai mult de att. Afirm c-a s`rutat-o sub ochii
mamei mele!
Pe Jan?
Sonia rosti numele \n [oapt`. |[i aminti imediat de so]ia lui
Guy; era dr`gu]`, desigur, ca un [oricel t`cut, inofensiv... nu
era genul de femeie care s` atrag` un b`rbat ca Dacre. Era o
bomb`! Sonia t`cu o vreme, s` digere informa]ia. Nu era prea
pl`cut pentru ea s` afle c` exista o femeie care s` suscite
interesul lui Dacre. Alta dect ea.
{i unde s-a ajuns? Chiar au avut o aventur`?
Jan sus]ine c` a fost doar un flirt.
Dacre nu este genul care s` se \ncurce cu flirturi.
Guy zmbi atot[tiutor.
64 DENISE ROBINS
Eu n-a[ b`ga mna \n foc...

Eu \l cunosc bine; mai precis, \l iubesc de cteva luni.
{i el?
Sonia ro[i.
Presupun c` nu.
{i ai da orice s`-l faci s` te iubeasc`?
Da, orice.
Ei bine, te voi ajuta, Sonia. Vreau s` te [tiu fericit`, tot a[a
cum vreau s`-mi [tiu nevasta numai a mea. Cred c`-]i pierzi
vremea cu el, dar dac`-l vrei, te voi ajuta s` te m`ri]i cu el.
Cum? \l \ntreb` Sonia, brusc interesat`. Dar apoi \l privi
ciudat pentru c` nu punea pre] pe acest Guy Royter, fostul ei
amic. Era un individ care nu str`lucea prin nimic [i tocmai de
aceea nu vedea ce putea face unul ca el.
De ce nu-i for]ezi mna? \i [opti Guy, aplecndu-se peste
mas`. Are o pozi]ie social`, nu-[i poate permite un scandal.
Dac` o pacient` reclam` c` i-a f`cut curte, Consiliul Medical \l
poate exclude.
Sonia pufni \n rs.
Se vede c` n-ai prea mult` minte, Guy!
Sonia, \l vrei sau nu pe acest individ? o \ntreb` Guy.
Da, sunt nebun` dup` el.
|n alt` parte a s`lii, Jan bea cafea cu b`trnul Fairday.
Acesta o plictisea cu complimente ridicole, care devin [i mai
ridicole cnd sunt adresate de un b`rbat \n vrst` unei femei
tinere.
Dar era un b`trnel afabil, vorbea \ntr-una, f`cea glume [i
n-o l`sa pe ea s` vorbeasc`.
SCLAVA 65
Oricum, \i f`cuse bine s` scape de Guy cteva minute.

Putea astfel s` se gndeasc` la Dacre l`sndu-l pe Fairday s`
vorbeasc` singur. Se \ntreba unde plecase dup` ce se
desp`r]ise de Sonia.
Fairday vorbea \ncontinuu:
Nici n-am [tiut c` Royter are o nevast` att de frumoas`...
pari att de tn`r`, aproape un copil... nu ave]i copii? Nu?
P`cat, Guy este un tip de treab`...
Ea r`spundea monosilabic.
Deodat`, inima \ncepu s`-i bat` cu disperare. Un b`rbat
\nalt, bronzat cu o alur` care f`cea imposibil s` fie confundat,
venea dinspre bar.
George Fairday \ntinse minile spre el.
Doctore, vino s` bem ceva [i s-o cuno[ti pe tn`ra
doamn` Royter.
Cheniston se opri. Vorbea cu tat`l Soniei dar o devora din
priviri pe Jan, care ro[ise.
Mul]umesc pentru invita]ie, dar nu pot bea, am mine o
opera]ie grea, la prima or`. Acum tocmai plecam...
Dar seara abia \ncepe, constat` Fairday.
De altfel, m` [i a[teapt` un pacient.
Prostii! exclam` Fairday. Cine are nevoie de ochelari
acum, noaptea? Sonia va fi nefericit` dac` pleci, [i poate mul]i
al]ii. Ce zici, doamn` Royter?
Dacre \[i mu[c` buzele. Acest prost mai scosese o perl`! Sonia,
fiica lui, \l c`lca pe nervi cu insisten]ele ei. Ce palid` era biata Jan!
Ce mult ar fi vrut s-o prind` \n bra]e s-o strng` la pieptul sù!
Fairday insist`.
66 DENISE ROBINS
Cred c-ar fi bine s` dansezi cu micu]a doamn` Royter;

hai, doctore, nu-]i refuza [ansa asta. So]ul ei st` de vorb` cu
fata mea. Ce zici de un dans?
Jan se ridic`. |ncerca s`-l ajute pe Dacre s` scape din
situa]ia dificil` \n care se afla. Dacre continua s` refuze, iar
Fairday s` insiste.
Danseaz` cu aceast` doamn` frumoas`, doctore. Dac`
n-ar fi fost guta asta, a[ fi dansat [i eu...
Acum ar fi fost nepoliticos s` refuze. Cheniston o privi pe
Jan:
Dac` dori]i s` dansa]i...
Ea abia murmur`:
Da, mul]umesc.
Se trezi \nso]indu-l pe ringul de dans. Dacre \i spuse:
A[ fi preferat s` st`m de vorb` undeva...
Nu, nici vorb`, Guy este foarte gelos. N-ar trebui s`
dansez cu tine.
Nici un so] nu poate obiecta la un dans...
Nu-l cuno[ti pe Guy.
Ar fi mai bine s` plec chiar acum? o \ntreb` el.
O, nu, te rog, zise Jan fericit` c` se afla \n bra]ele lui.
El \i zmbi [i se avntar` \n vrtejul dansului. Jan constat`
c` era teribil de \ndr`gostit` de el. |[i aminti o zical` care
spunea; via]a este f`cut` din pu]ine momente pl`cute, de care
trebuie s` profit`m. Abia acum putea \n]elege aceste vorbe cu
adev`rat.
Era convins` c` [i-ar da [i via]a pentru cteva clipe cu
Dacre.
SCLAVA 67
|ntre ei se sim]eau acelea[i emo]ii puternice, pe care le

trìser` la Tanger, sub lumina lunii, \ntr-un cadru perfect
pentru \ndr`gosti]i. Dar acum se aflau \n mijlocul unui bal de
caritate.
Guy putea s` fac` orice acum, se gndi Jan.
Cum te mai sim]i, draga mea? o \ntreb` Dacre.
Bine \ngìm` ea. Dar tu? N-am crezut c` ne vom mai
\ntlni!
A fost [i pentru mine o mare surpriz`. Eu nu prea merg
la baluri, dar \n seara asta fiind un bal de caritate, a trebuit s`
reprezint clinica.
N-am [tiut c`-i cuno[ti pe Fairday.
Figura lui exprim` dintr-o dat` dezgust.
Nu suntem prieteni, i-am prescris ochelari domni[oarei
Sonia, doar.
Fairday este clientul lui Guy. Iar Sonia o mare
admiratoare a ta!
Da, [tiu, zise el strngnd-o \n bra]e. |[i aminti de prima
lor \ntlnire, din Maroc. I se p`ru c` trecuser` ani de atunci.
M-am gndit ne\ncetat la tine, Jan, [opti el.
Adev`rat? murmur` ea fericit`. {i eu m-am gndit la tine
\n fiecare clip`.
Dar te sim]i bine? Nu ai probleme? Degetele bolnave
te-au mai deranjat?
Nu, zise ea amintindu-[i de bandajul pus de el pe care-l
p`stra acas`.
Mi se pare c` ai sl`bit, prea mult.
{i tu pari obosit.
68 DENISE ROBINS
Muncesc foarte mult, Jan. Dar \mi place ceea ce fac, a[a
c` nu m` plng.
Jan nu mai zise nimic. Cu ochii \nchi[i, dansa \n bra]ele
lui; Dacre era un dansator perfect a[a c` era o pl`cere s` se
abandoneze bra]elor lui. Orchestra cnta melodia ei
preferat`:
Nu spune nim`nui c` ne iubim
Nu spune nim`nui,
Las`-i s` afle singuri,
Despre visurile noastre, care se vor \mplini curnd..
Pentru a doua oar` \n aceea[i sear` Jan se gndi ce bine se

potriveau aceste cuvinte banale cu situa]ia ei. Dar speran]e c`
visurile li se vor \mplini, nu erau...
Tocmai plecam cnd m-a oprit Fairday, \l auzi pe Dacre.
Ar fi fost mai bine s` nu ne \ntlnim, de[i nu [tii ct de fericit
sunt c` te-am ]inut \n bra]e.
{i eu sunt la fel de fericit`...
S` \n]eleg c` so]ul tù discut` cu miss Fairday?
M` tem c` se va sup`ra c` am dansat cu tine, fu
r`spunsul ei.
Dacre se \ncrunt`.
Este absurd...
}i-am spus de la Tanger c` lucrurile sunt complicate; ca
s` nu vorbesc de soacra mea c`reia \i place s` le accentueze.
Voi \ncerca s` le rezolv, \i spuse Dacre.
Toat` pl`cerea dansului se risipi pentru Jan.
SCLAVA 69
Ce are so]ul tù \mpotriva mea, mai precis?

Jan ro[i.
Mama lui i-a spus ce-a v`zut atunci, pe terasa
hotelului. Iar Guy este teribil de gelos. Se sup`r` imediat;
uneori cred c`...
Ce, Jan?
C` are probleme de gndire. A avut un accident care i-ar
putea justifica ie[irile... iar mama lui \l \ncurajeaz` \n totul.
Biata de tine! Nu [tiu cum a[ putea s` te ajut! De[i tocmai
din cauza asta n-am luat leg`tura cu tine.
{tiu, zise Jan, dar a[ vrea s` cred c` dac` se va ivi ocazia,
o vei face.
Iar acum trebuie s` m` duc la Guy.
Vrei s` te \nso]esc?
Ar fi mai bine s` n-o faci. Cred c` m` \n]elegi.
Dacre sim]i pentru a nu [tiu cta oar` dorin]a de a o prinde
\n bra]e [i de a fugi cu ea undeva unde s` fie doar ei doi.
Sigur c` \n]eleg, Jan. Crezi c` vei avea probleme?
O s` m` descurc, mai zise ea [i plec`.
Dacre o prinse de mn` la plecare, cu disperare. Buzele lui
nu mai apucar` s` rosteasc` nici una din cuvintele de
dragoste, pe care ar fi vrut s` i le spun`. |[i aprinse trist o
]igar`. Biata Jan! Era \nspìmntat` de individul acela insipid
care \i era so]!
Se sim]i dintr-o dat` inutil [i neajutorat, ne[tiind ce ar
putea s` fac` pentru ea. Dintr-o dat` realiz` c` profesia,
munca lui de chirurg, renumele, succesul [i banii nu aveau
nici o importan]`. Era un triumf \n van, f`r` Jan.
Capitolul 11
Jan se \ndrept` spre locul \n care [tia c`-l va g`si pe Guy.

Imediat ce-l v`zu, avu o strngere de inim` [tiind c` va avea
probleme. Guy \[i sufla nasul ro[u cu putere [i p`rea livid.
Sonia o privi \n treac`t cu dispre] a[a cum i se p`ru ei apoi
plec`.
Jan \ncerc` s` pretind` c` n-a observat nimic.
Guy, mai dans`m?
El o privi urt.
Ia-]i haina, plec`m numaidect.
Jan \ncerc` s` mai c[tige timp.
Deja? Dar Guy...
Nu \ncerca s` pari vreo inocent`, Jan, explod` el, [i-[i
\nfipse unghiile \n mna ei strngnd-o cu putere. Te-am
v`zut dansnd cu Cheniston. Ar fi trebuit s` ai m`car pu]in`
decen]`!
Jan p`li, dar ]inu capul sus.
SCLAVA 71
Guy, nu accept s` mi se vorbeasc` astfel. Nu ai dreptul

s-o faci. De ce nu trebuia s` dansez cu domnul Cheniston?
Fairday a insistat!
Eu cred c` lucrurile stau cu totul altfel, iar Sonia m`
aprob`. |i pare rù c` am o asemenea nevast`!
Guy, te \n[eli \n privin]a lui Cheniston.
N-am de gnd s` mai discut aici cu tine. M` \ntreb c]i
pacien]i va mai avea cnd se va afla cine este!
Guy, nu fi absurd! Ce este rù \ntr-un dans?
Refuz s` discut, ia-]i hainele [i s` mergem acas`.
Se \ntoarser` \napoi, f`r` ca vreunul din ei s` scoat` o
vorb` tot drumul.
Era doar unsprezece [i jum`tate; nu mai b`tea vntul, dar
continua s` plou`. Jan se ghemui \ntr-un col] al taxiului,
sim]indu-se mizerabil. T`cerea lui Guy nu prevestea nimic
bun.
Apogeul fu atins cnd ajunser` \n apartament.
Doamna Royter, care pretindea c` doarme, auzind vocea
mnioas` a fiului ei, li se al`tur`.
Ce s-a mai \ntmplat? \ntreb` ea. Guy, ar`]i oribil, nu te
sim]i bine?
El \[i scoase ochelarii [i \ncepu s`-i [tearg`. Tremura de
mnie.
Nu merge nimic, [i nu m` refer doar la r`ceala care m-a
cuprins! Nu suport infidelitatea so]iei mele.
72 DENISE ROBINS
Doamna Royter a[tepta nout`]ile cu gura c`scat`, trup [i

suflet al`turi de fiul ei.
Guy se pr`v`li \ntr-un scaun [i \ncepu acuza]iile. |i v`zuse
sorbindu-se din priviri, apoi imediat ce el disp`ruse cteva
minute, \ncepuser` s` danseze. Apoi, el [i Sonia remarcaser`
cum dansau, cum se ]ineau \n bra]e. Jan era o ipocrit`, dac`
sus]inea \n continuare c` nu era nimic \ntre ea [i Cheniston.
A, din nou acel b`rbat! exclam` doamna Royter. Asta este
r`splata c` ai dus-o la dans?
Jan se \ntoarse spre ea.
Am dansat un singur dans cu el.... cred c` exagera]i... [i
nu v`d de ce ar trebui s` interveni]i...
Nu fi obraznic`, Jan! Tocmai cu mama ! Ar trebui s`-]i fie
ru[ine!
Nu conteaz` asta! interveni doamna Royter, ci faptul c`
\]i stric` reputa]ia, fiule.
Jan sim]ea c`-[i pierde cump`tul. |[i plimb` privirea de la
mam` la fiu.
Nu ave]i dreptul s`-mi face]i toate astea, zise ea.
{tiu eu ce-ar trebui s` fac cu tine dac` ]i-a[ fi so], preciz`
doamna Royter. }i-a[ da o b`taie bun`, feti]o.
Mama are dreptate, ]i-ar trebui un so] care s` te bat`
bine.
Jan ro[i pn` \n vrful urechilor. Pe moment, avu impresia
c` Guy o va lovi. Iar b`trna o privea cu ochii ei de cucuvea,
\ncurajndu-[i fiul la cruzime.
SCLAVA 73
Sim]i dintr-o dat` team` fa]` de b`rbatul cu care se

c`s`torise, dar [i de mama lui. |[i smuci bra]ul eliberndu-se,
[i fugi din \nc`pere. |l auzi strignd:
|ntoarce-te, Jan! Imediat!
Auzi apoi glasul doamnei Royter.
Las-o \n pace! C`l`torie sprncenat`!
Jan trnti u[a de la intrare, fugind afar` \n frig [i ploaie,
f`r` s` [tie unde avea s` se duc`. Nu [tia dect c` trebuia s`
fug` din casa asta, departe de so]ul ei [i de acea b`trn`
scitoare.
Era prima oar` c` Guy o amenin]a.
Porni tremurnd prin ploaie, gndindu-se la Dacre. Tot
necazul \ncepuse pentru c`-l cunoscuse [i-i d`ruise dragostea
ei. O dragoste inocent`, la care renun]aser` amndoi pentru a
salva c`snicia ei.
Jan era o femeie obi[nuit`, care se temea de violen]`. |[i
aminti c` Dacre o invitase s`-i cear` ajutorul, dac` avea nevoie
de el. Iar \n noaptea asta, era singurul la care putea apela. Nu
avea prieteni, cel pu]in nu prieteni intimi c`rora s` le
dezv`luie secretul sù, iar casa p`rin]ilor sì era \n Purley,
unde nu putea ajunge prea u[or. Iar acolo nu avea cine s-o
\n]eleag`; mama ei era o femeie simpl`, f`r` prea mult` minte,
cu concep]ii rigide \n privin]a c`s`toriei. F`cea parte din cate-
goria so]iilor care socoteau c` femeia are datoria s` suporte
orice din partea b`rbatului. Iar fratele ei, care lucra de mul]i
ani cu Guy, i-ar ]ine partea acestuia, desigur.
74 DENISE ROBINS
Iar tat`l sù era un biet func]ionar la o banc` [i avea attea

probleme \n a-[i \ntre]ine familia, \nct nu mai avea nevoie de
problemele fiicei sale. Considera c` fiica sa f`cuse o alegere
bun`, lundu-l pe Guy Royter.
O lu` pe strada Cromwell, pustie, la aceast` or` din
noapte. Cu gndurile risipite, ajunse chiar f`r` s` [tie, pe
Great Court, aproape de casa lui Dacre. Urc` treptele de la
intrare privind placa pe care sta scris numele lui.
Numai atunci deveni con[tient` de ceea ce f`cea. Se certase
cu Guy din cauza acestui b`rbat. Iar acum, de[i era trecut de
miezul nop]ii, voia s` intre \n casa acestuia. Era sigur` c` va
primi ajutor din partea lui. Dar cu ce drept recurgea acum la
ajutorul lui? |[i duse o mn` la frunte, realiznd c` f`cuse o
impruden]` s` vin` tocmai aici. Astfel \i strica reputa]ia lui
Dacre pentru totdeauna. Indiferent ct de team` \i era de
so]ul ei [i mama acestuia, ct de nefericit` era, nu trebuia s`
vin` acas` la Dacre.
Deschise ochii [i mai citi o dat` numele lui Dacre
Cheniston [i tocmai atunci v`zu o lumin` la etaj. Poate era
dormitorul lui! Era dureros s` fie att de aproape de el [i s`
trebuiasc` s` plece.
Dacre se afla dincolo de acele draperii. Dac` l-ar fi putut
vedea, Jan ar fi [tiut c` tocmai citea un referat pe care-l f`cuse
pentru o sesiune de comunic`ri pe teme medicale.
Jan \[i spuse cu durere \n suflet c` trebuia s` plece ct mai
repede de acolo pentru a nu-l afecta pe Dacre.
SCLAVA 75
Un Rolls Bentley ap`ru chiar atunci pe strad`, condus de o

femeie cu p`rul blond, cu cap` de blan`. Lng` ea un b`rbat
\n vrst` care fuma.
Sonia Fairday o v`zu \n trecere pe Jan \n fa]a casei lui Dacre
Cheniston. |ncetini tocmai pentru a se convinge c` ea era.
Dumnezeule, era so]ia lui Guy! Iese din casa lui
Cheniston! Pentru ce o fi fost aici?
Jan cobora sc`rile. B`trnul Fairday \ntreb`:
Ce spuneai, fata mea?
Nimic care s` te intereseze, r`spunse Sonia, iar ma[ina
disp`ru \n \ntuneric, \nainte ca Jan s` apuce s` vad` cine era
\n ea.
Porni ab`tut` [i disperat` pe drumul de \ntoarcere spre
strada Gloucester.
Capitolul 12
Jan se \ntreb` cte mile mersese \n noaptea aceea. Pantofii

ei de sear`, de culoare argintie erau rup]i [i [chip`ta rù cnd
ajunse \n strada Gloucester. N-ar fi putut s` ia un taxi pentru
c` se n`pustise \n strad`, f`r` nici un ban.
Iar acum cnd urca la etajul al doilea al casei, [i ajunse \n
fa]a u[ii se sim]ea att de sfr[it` \nct nu mai putea face nici
un pas. Sim]ea nevoia s` se a[eze chiar la intrarea apartamen-
tului. Se vedea o lumin` slab` r`zb`tnd din interior. Asta
\nsemna c` Guy [i mama lui nu se culcaser`.
|ncepu s` se \ntrebe cum va fi primit`, sau dac`-i vor da
drumul \nùntru. Poate, doamna Royter reu[ise s`-[i conving`
fiul c` era mai bine f`r` nevast`.
Deja nu-i mai p`sa de ce avea s` se \ntmple, a[a c` sun` la
u[`, iar Guy \i deschise imediat. Privindu-l, realiz` c` nu mai
avea de ce se teme. Guy era spectacolul lamentabil al unui
b`rbat bolnav, \n pijama, cu papuci [i compres` la gt, ochii \i
erau injecta]i, nasul \i curgea.
SCLAVA 77
A, te-ai \ntors! exclam` el .

Jan sim]i dintr-o dat` mil` pentru el, era doar o victim` a
mamei sale, ca [i ea, de altfel.
|mi pare rù c` am plecat astfel... \ncepu ea.
El pufni de cteva ori.
Nu m-am culcat pn` acum, \ntrebndu-m` unde naiba
ai plecat la miezul nop]ii! Ai lipsit mult!
M-am plimbat, \ndr`zni ea.
Guy o privi printre batiste [i fulare. Rochia \i era ud`, haina
la fel, pantofii rup]i. F`cu un gest de dispre].
Ce idioat` e[ti, Jan! Poate ai f`cut vreo punemonie.
Mama mi-a spus s` nu stau s` te a[tept.
Nu m` a[teptam ca mama ta s` m` \n]eleag`.
Oricum, nu trebuie s` pleci a[a pe o vreme ca asta.
Indiferent ct de egoist era Guy Royter ]inea la nevasta sa.
|n nici un caz nu voia s-o lase altui b`rbat.
Vino s`-]i dau ceva de bùt, s` te \nc`lze[ti, mormì el.
Jan pufni \n plns, iar el o duse \n dormitor.
Soba ardea [i era foarte cald, dup` frigul pe care-l
\ndurase pe str`zi. Ura camera aceasta pentru c` era locul \n
care trebuia s`-l suporte pe acest b`rbat, pe care nu-l iubea.
Dar de cum intr`, i se p`ru raiul pe p`mnt, dup` frigul de
afar`. Oft` nefericit`, uitndu-se la paturile lor lipite, la pija-
maua ei cu flori pe care [i-o f`cuse singur`, [i la paharul cu
ap` de orz pe care-l bea Guy \n fiecare diminea]` aflat pe
noptier`.
78 DENISE ROBINS
O pendul` veche ticìa de pe una din noptiere; era unul

din ceasurile pe care-[i cheltuia Guy to]i banii.
Scoate mai repede hainele astea ude de pe tine; te vei
\mboln`vi, Jan.
Ea \ncuviin]` printr-un gest din cap [i \ncepu s` se
dezbrace; era att de obosit`, \nct abia \[i mi[ca bra]ele.
Continua s` suspine.
Doamna Royter intr` [i \n dormitor dup` ei.
Nu te-ai culcat, Guy? N-ar fi trebuit s` mai cobori din pat
dup` ce ]i-am f`cut frec]ie. O, a[adar te-ai \ntors, Jan! Este
ora unu deja [i se pare c` nu voi putea dormi \n noaptea
asta.
Jan o auzi, dar nu se obosi s-o priveasc`. N-o mai afecta
nimic din ce f`cea sau spunea b`trna doamn`. Aceasta insist`
s-o ajute la dezbr`cat, \i aduse o sticl` cu ap` fierbinte pe care
i-o puse \n pat, apoi ap`ru [i cu o can` cu lapte fierbinte.
Jan se a[ez` \n pat, cu lacrimile curgndu-i \nc` pe obraji.
Doamna Royter o privea mali]ios.
Bine c` ]i-a venit mintea la cap! Nu [tiu dac` alt so] te-ar
mai fi primit dup` plecarea din seara asta.
Guy, aflat \n propriul sù pat, \ncepu s` str`nute.
Las-o \n pace, mam`, nu are rost s` discut`m la ora asta.
O vom face diminea]`.
Fiule, e[ti un so] minunat, [i cred c` nici de mine Jan nu
are de ce se plnge. Sper c` nu va r`ci dup` plimbarea asta
prin frig [i ploaie.
SCLAVA 79
De[i epuizat`, sim]indu-se mizerabil, Jan [tia ce voia soacra

sa. Dup` ce-i ar`tase un grùnte de aten]ie, se a[tepta la un
munte de mul]umiri.
Mul]umesc, mam` scoacr`, murmur` ea.
|n cele din urm`, doamna Royter ie[i din \nc`pere.
Noapte bun`, draga mea, \i spuse Guy.
Noapte bun`, Guy, [opti ea.
Dar capul o durea prea tare pentru a putea s` doarm`. Tot
trupul parc` \i luase foc. |[i aminti dansul cu Dacre, sim]ea [i
acum bra]ul lui pe trupul ei, ochii lui alba[tri privind-o cu
dragoste. Cum ar fi vrut s` se afle acum \n bra]ele lui iar el
s-o p`streze acolo!
Guy \ncepu s` sforìe.
Diminea]a, Jan se trezi cu durere \n gt, febr`, ochii
umfla]i. Guy \i \ntinse termometrul, vrnd s` se asigure c` nu
avea cumva grip`, pentru ca s` se mute din camer`.
Jan nu avu \ncotro [i se l`s` pe minile doamnei Royter,
care nu contenea s` repete c` dac` Jan era bolnav` era doar
vina ei, [i nu s-ar fi \ntmplat nimic dac` nu s-ar fi comportat
scandalos la dans.
Guy era prea gr`bit pentru a mai prezida disputa.
Bìatul meu nu este cu nimic mai rù dect tine, Jan, \i
spuse ea, f`cndu-i frec]ie. Dar sunt sigur` c` nu va ceda.
Jan \mbujorat` de febr` \i r`spunse:
V` asigur c` a[ prefera s` m` pot ridica singur`, s` nu v`
mai fac attea probleme!
80 DENISE ROBINS
O, nu te-a[ l`sa s` r`spnde[ti microbii prin toat` casa;

stai aici unde te afli, fata mea.
Jan nu mai zise nimic, iar doamna Royter nu se l`s` pn`
nu mai spuse o rùtate:vom chema doctorul dac` nu te sim]i
mai bine, dar oricum, nu pe oftalmolog!
Jan zmbi trist. Mama lui Guy nu voia s-o lase s`-[i uite
necazurile.
Ce bine ar fi fost s` poat` [terge amintirea lui Dacre din
sufletul [i inima ei!
Din fericire, temperatura sc`zu [i nu mai fu nevoie de
medic. Cnd se \ntoarse Guy ea putea deja s` citeasc`. Era
hot`rt` s`-i zmbeasc` so]ului ei cnd va intra pe u[`.
Dar acesta era furios, \ntunecat, iar ea, care-l cuno[tea
bine, [tia c` i se \ntmplase ceva. Nu-i adres` nici o vorb` [i se
dus` s` ia masa cu mama lui \n sufragerie.
Ai aflat ceva, Guy? \ntreb` b`trna.
Da, am aflat unde a fost Jan noaptea trecut`.
Sper c` nu la acel b`rbat!
Ba da.
Doamna Royter \[i mu[c` buzele.
Asta dep`[e[te orice!
Iar nou` ne-a spus c` a umblat prin ploaie...
Tu ai idealizat-o, fiule...
Da, mam` este so]ia mea, [i o iubesc foarte mult. Asta
face lucrurile [i mai grele.
SCLAVA 81
Bietul meu, Guy!

Sonia mi-a spus unde a fost Jan. M-a sunat diminea]` la
birou [i mi-a spus c-a v`zut-o ie[ind azi-noapte din casa doc-
torului. Sonia [i tat`l ei treceau prin fa]a casei doctorului,
plecnd de la petrecere.
A[adar, Jan ie[ea de la doctor.
Eu nu-i voi spune ce am aflat.
Doamna Royter \l privi dezam`git`.
De ce nu? Ar trebui s` [tie!
Am alte planuri, zise Guy.
Ce ai de gnd s` faci? \l iscodi doamna Royter.
Nu am de gnd s` m` cert cu ea din nou. O voi
supraveghea foarte atent [i cred c`-l voi aduce pe doctor cu
picioarele pe p`mnt.
Guy mai f`cu o aluzie sinistr` privind felul \n care va proceda
cu doctorul Cheniston, apoi nu mai spuse nimic. Doar spre
sfr[itul mesei, doamna Royter declar` c` nu s-ar fi a[teptat ca
fiul ei s` nu-i cear` socoteal` lui Cheniston pentru faptele sale.
Nu, nu voi face asta, iar dac` l-a[ \ntlni, probabil i-a[
zmbi. Nu am o dovad` concret` pentru a-l acuza; oricum, voi
consulta un avocat \nainte de a face un pas.
Dar ai dovada c` a fost la el, noaptea trecut`; Sonia poate
fi martor.
Nu [tiu ct a stat acolo pentru c` s-a \ntors foarte repede.
El ar putea dovedi c` n-au fost singuri. Trebuie s` am o dovad`
concret` \nainte de a ac]iona, mam`!
82 DENISE ROBINS
Doamna Royter nu se ab]inu s` remarce c` avea un fiu

foarte de[tept, care [tia s` ias` bine din orice situa]ie. Sun`
dup` Milly. Cei doi intrar` \n dormitorul \n care se afla Jan.
A[a cum st`tea \n vrful patului p`reau un copil speriat, care
parc` cer[ea \n]elegere. |ncerc` s` fie politicoas`.
Sper c` te sim]i mai bine, Guy drag`. Eu i-am creat
probleme mamei tale, ast`zi. A fost foarte bun` cu mine.
Sunt sigur c` a[a a fost, replic` el tìos.
Sper c` \ntotdeauna mi-am f`cut datoria, zise [i doamna
Royter \n]epat`.
Am \n]eles c` nu mai ai temperatur`, zise Guy, dar voi
dormi \n camera de oaspe]i.
Jan \i r`spunse:
Cum vrei tu, Guy, spernd ca acesta s` nu fi observat
lic`rul de bucurie din ochii ei.
El o privi lung, spunndu-i:
Apropo Jan, nu mi-ai spus pe unde ai fost noaptea
trecut`... Nu cred c` ai fost o or` prin ploaie.
Jan ro[i, lucru care nu sc`p` neobservat doamnei Royer [i
fiului acesteia, care \l \nregistrar` ca pe o dovad` de
vinov`]ie.
Ei bine, insist` Guy, unde ai fost?
Jan ezit`. Ar fi vrut s`-i spun` adev`rul, c` pa[ii o purtaser`
spre locuin]a lui Cheniston. Dar la ce bun? Adev`rul n-ar fi
ridicat-o \n ochii celor doi. A[a c` min]i.
SCLAVA 83
Nicìeri. M-am plimbat prin parc [i m-am \ntors.

Pe moment, Guy o privi foare urt, deschiznd gura s`
spun` ceva dar se r`zgndi [i o \nchise la loc brusc. Se uit`
peste ramele ochelarilor la mama sa, care \nclin` din cap de
parc` ar fi vrut s` spun`; ei vezi, ce-]i spuneam eu!
Nu vrei s` stai pu]in aici s` discut`m? \l invit` Jan.
Nu, am de lucru, noapte bun`.
Jan \i \ntinse mna. El o ignor` [i ie[i din \nc`pere, cu
doamna Royter dup` el. Jan se uit` lung dup` ei cu inima
b`tnd puternic. Acum ce mai era? De ce se mai f`cea vino-
vat`? Nu-i trecu prin minte c-o v`zuse cineva pe treptele lui
Dacre.
Realiz` c` Guy n-o iubea, c` era doar un b`rbat posesiv,
gelos, care nu avea dect pasiune fizic` pentru ea, f`r` s`-i
pese de fericirea ei.
Doamna Royter turn` gaz pe foc \n camera al`turat`.
Ai mai auzit o astfel de minciun` sfruntat`?
Nu, [i o voi face s` pl`teasc` pentru asta. Dar mai trebuie
a[teptat pu]in. Nu va putea s` m` lase pentru acest Cheniston.
|l voi face eu s` nu mai umble dup` nevestele altora.
Doamna Royter murea de curiozitate.
Capitolul 13
|n cele dou` s`pt`mni care urmar`, nu se \ntmpl`

nimic deosebit. Jan \[i reveni din gripa pe care o avusese
relundu-[i via]a obi[nuit`, con[tient` c` se afla \n diz-
gra]ie. Era ca atunci cnd o trimiseser` la internat. Soacra
ei se comporta ca directoarea internatului adresndu-i-se
doar cnd nu se putea altfel, pentru a o dezaproba sau
tachina.
Guy era rece [i imperturbabil [i o l`sa mereu singur`. Jan
f`cea eforturi vizibile de a-i vorbi, dar se lovea mereu de
acela[i perete de sticl`. De fapt, se sim]ea mai bine singur` cu
gndurile sale, cu dragostea pentru Dacre.
Cu toate acestea, nu putea s` nu simt` c` este
nemul]umit` de via]a pe care o duce.
Sosi [i luna aprilie cu zile frumoase, iar prim`vara schimb`
\n mod miraculos Londra. Era ca [i cum un v`l cenu[iu fu ridi-
cat brusc de o pal` de vnt, dnd la iveal` copacii \mboboci]i
SCLAVA 85
[i florile din parcuri. Se termin` cu noroiul de pe str`zi, iar

\ndr`gosti]ii \ncepur` s` stea mn` \n mn` pe b`nci, s` se
plimbe prin parcuri.
Jan se bucura teribil de imaginea pe care o oferea Londra
prim`vara. |i pl`cea s` se plimbe pe malul Tamisei, prin pia]a
Trafalgar, s` urm`reasc` porumbeii care veneau acolo pentru
hran`. Dar \n prim`vara, asta frumuse]ea ora[ului o afecta, [i
nu mai suporta s` se plimbe singur`; totul era f`r` ie[ire. Nu-l
putea vedea pe Dacre, nici afla ve[ti despre el. Uneori sim]ea
nevoia s` se abat` pe strada lui, s` sune la u[`.
Acas`, soacra o punea s`-i relateze fiecare pas f`cut \n afar`.
Jan sim]ea c` Guy [i mama lui nu aveau \ncredere \n ea,
uneori sim]ea chiar c` este urm`rit`.
I se plnse lui Guy \ntr-o sear`.
De ce trebuie s`-i raportez mamei tale fiecare pas pe
care-l fac? De parc` a[ fi avut vreo aventur`!
Numai tu e[ti de vin` c` eu [i mama nu avem \ncredere
\n tine, r`spunse Guy.
Jan ar fi putut protesta, dar asta ar fi dus la argumente
inutile, iar el [i-ar fi pierdut r`bdarea.
Pierduse bronzul acela frumos, c`p`tat \n Maroc. Era acum
foarte palid` [i ochii parc` i se m`riser`.
Singura persoan` cu care mai putea schimba o vorb` f`r` a
sim]i ostilitate era o fost` coleg` de [coal`, Sally Loman, care
se m`ritase cu un ofi]er [i urma s` plece la Singapore. Aceasta
o sun` de la hotel, spunndu-i c` voia s-o vad` imediat.
86 DENISE ROBINS
Ce mult m` bucur s` te rev`d, Jan! exclam` Sally.

Nu [tii ce mare bucurie este pentru mine! r`spunse Jan.
|nainte de c`s`toria lui Sally cu c`pitanul Loman, cele dou`
fuseser` bune prietene [i se vedeau destul de des. Aveau o
pasiune comun`: dragostea pentru muzic`, pictur` [i citit.
Sally \i povesti despre apropiata ei plecare, iar Jan \ncepu s`
se \ntrebe dac` ar fi fericit` s` scape de soacr`, s` plece
undeva departe, doar cu Guy. Se \ntreb` dac` via]a lor ar fi
mai bun` atunci. Nu-l vedea pe Guy bucurndu-se de o
asemenea deplasare, departe de ]ar`: din contr`, ar fi \nceput
s` se plng` de ]n]ari, tifoid`, din cauza apei infestate,
c`ldur`, sau de prea multa hran` conservat`.
Sally continua s`-i povesteasc` despre pasiunile lui Jack,
dansul, c`l`ria [i Jan \[i imagin` ce ferici]i erau. Acest hotel,
sau orice alt loc \n care se aflau, era paradisul lor.
Jan, ce se \ntmpl` cu tine? o \ntreb` Sally deodat`.
Nu-mi place cum ar`]i, dar mai precis nu-mi place starea ta de
spirit.
Jan privea \n gol. Sally nu mai insist` s` afle ce era cu fosta
ei coleg`, dar Jan sim]ea nevoia s` vorbeasc`, s` se destìnuie
cuiva.
Sally, nimic nu merge bine. {tiu acum c` am gre[it
m`ritndu-m` cu Guy, f`r` s`-l iubesc. Cred c` via]a de femeie
c`s`torit` este cu totul altfel cnd iube[ti [i e[ti iubit. Iar dac`
\ntlne[ti iubirea \n afara c`s`toriei... cazul meu, ce po]i face,
e[ti [i mai nefericit`. El este chirurg oftalmolog [i n-a[ vrea
SCLAVA 87
s`-i fie afectat` reputa]ia \n vreun fel. Am decis s` ne

desp`r]im tocmai din acest motiv. Ne-am s`rutat o dat` [i
atunci ne-a surprins soacra mea... \]i imaginezi ce-a ie[it...
{tiu, nu mi-a pl`cut de cnd am v`zut-o la nunta ta. Am
[tiut c` nu va ie[i nimic bun dintr-un menaj \n trei.
Guy mi-a cerut asta pentru c` nu-[i putea l`sa mama
singur`.
Nu avea dreptul s`-]i cear` s`-i supor]i [i mama [i este
vina lui c` lucrurile nu merg bine.
B`nuiesc c` am [i eu o parte de vin`. Nu-l \n]eleg pe Guy,
mai precis nu-l \n]eleg de loc, tot a[a cum nici el nu m`
\n]elege pe mine. Este ciudat [i rece, iar dup` accidentul de
motociclet` se manifest` foarte violent, uneori. Oricum, nu ne
putem \n]elege atta vreme ct o suport`m pe mama lui \n
apartament.
De ce nu-i ceri s-o trimit` undeva, s` \ncerca]i s` lua]i
lucrurile de la cap`t?
I-am sugerat asta de multe ori, dar nu vrea. Tot ce spune
mama lui este bun, tot ce face... iar acum, este prea trziu,
nu-l pot uita pe cel`lalt...
Biata mea, Jan! Ce soart` trist`! De ce nu ]i-a fost h`r`zit`
[i ]ie pu]in` fericire?
Nu mai sper la a[a ceva!
De ce nu pleci cu acel b`rbat?
Nu vreau s` for]ez lucrurile, este o persoan` public`, i-a[
strica reputa]ia [i tocmai asta vreau s` evit.
88 DENISE ROBINS
De ce merg lucrurile att de rù cu tine, Jan? Cunosc

attea cupluri nefericite....
Seara, cnd so]ul ei se \ntoarse acas`, \i povesti tragedia
prietenei sale, apoi \i spuse:
Haide s` mergem la ei [i s-o scoatem pe Jan undeva, s`
se simt` bine cu noi. Este att de nefericit`! P`cat c` n-a
\ntlnit b`rbatul potrivit.
C`pitanul Loman era mai circumspect dect so]ia sa.
Nu putem lansa invita]ia doar pentru Jan.
Doar nu d`m o petrecere s` trebuiasc` s` invit`m [i
mama [i fiul!
Bine, o s`-i sun`m, s` vedem ce r`spuns primim...
Sally era urm`rit` de amintirea ochilor tri[ti ai prietenei
sale, de nefericirea ei. Se decise s` cumpere bilete la o pies`
de teatru [i s` invite familia Royter, desigur, f`r` soacr`.
Jan se ar`t` entuziasmat` de invita]ia la o scurt` cin`,
\nainte de teatru; Guy vru s` refuze, dar Sally nu-i d`du [ansa
nici m`car s` vorbeasc`.
|l ur`sc pe b`rbatul acesta; nu [tiu de ce l-a luat Jan,
m`rturisi ea so]ului ei.
Jan uit` c` era \n dizgra]ie acas` [i \ncepu s` se preg`teasc`
pentru sear`, iar cnd Guy se \ntoarse de la birou \l a[teptau
[i lucrurile lui gata preg`tite. Dar acesta \i spulber` orice
speran]` c` vor petrece o sear` pl`cut`.
Nu pot merge \n seara asta la teatru, \ncepu el. Trebuie
s` m`nnc repede ceva, apoi s` plec la Richmond cu probleme
de serviciu.
SCLAVA 89
La Richmond! exclam` doamna Royter.

El le explic` despre problemele sale cu unul dintre clien]ii
sì, care avea nevoie urgent` de ajutor.
Privind-o pe Jan, Guy spuse, cu un zmbet mali]ios:
Jan, sun-o pe Sally [i spune-i c` \n locul meu va merge
mama. Nu-i a[a, mam`?
Desigur, mi-ar face foarte mare pl`cere, de[i nu [tiu dac`
sunt binevenit`.
De ce nu? insist` Guy. Este p`cat s` se piard` un bilet.
Jan sim]i c` i se n`ruiesc toate speran]ele. Era destul de
greu s`-l suporte pe Guy, ct despre mama lui... cu toate aces-
tea nu putea s` se \mpotriveasc`. O sun` pe Sally [i-i spuse
vestea...
Doamna Royter \mbr`c` o rochie veche de peste dou`zeci
de ani, din satin stacojiu, pe care o p`stra pentru rarele cere-
monii la care lua parte. Peste rochie \[i puse o scurt` de blan`
care era mai mult petice, iar la gt, un medalion de aur cu
chipul lui Guy, la cteva luni. Cu acestea, se declar` gata de
plecare.
Capitolul 14
Jan [i soacra luar` un taxi spre Berkeley Buttery. Pe drum,

p`strar` aceea[i t`cere \n care trìau \n ultimul timp. Dar Jan
\[i spuse c` n-o va l`sa pe b`trna doamn` s`-i strice seara [i
va \ncerca s` se simt` bine \n pofida prezen]ei acesteia. Iar
Sally, care n-o \nghi]ea pe doamna Royter, n-o va l`sa s` le
tulbure acea sear` pe care o voiau frumoas`. Jack Loman,
instruit de so]ia sa, se purt` foarte atent cu doamna Royter,
f`cnd-o s` se simt` \n centrul aten]iei. B`trna agree
glumele lui Jack [i ale lui Sally, evitnd-o \n acest timp pe
Jan.
Cred c` ne duce]i \n eroare pe to]i, doamn` Royter, o
flat` Jack, nu sunte]i soacra lui Jan, ci sora ei mai mare...
La care b`trna r`spunse:
Ei bine, p`str`m totul \n familie...
Sally [i Jan schimbar` priviri, iar Jan murmur` \n a[a fel
\nct s` fie auzit` doar de Sally:
SCLAVA 91
A[ fi vrut s` nu fi avut urma[i femeia asta...

Totul merse foarte bine pn` ajunser` la teatru. Jan chiar
uit` c` se afla [i soacra ei de fa]`, mai ales c` datorit` lui Jack,
se purta foarte amabil. Cu toate acestea, la teatru o a[tepta
un [oc.
Loja din fa]a lor era liber`; cu cteva minute \nainte de
ridicarea cortinei, o ocupar` patru persoane, doi b`rba]i [i
dou` femei. Jan, care r`sfoia absent` programul, ridic`
privirea [i imediat tot sngele \ncepu s`-i pulseze cu disperare,
apoi ro[i. Privirea ei se opri asupra unui dintre b`rba]i, un
tn`r \nalt [i atr`g`tor, \nso]it de o doamn` cu p`rul alb.
Lui Dacre \i lu` un minut s` observe tn`ra \mbr`cat` \n
binecunoscuta rochie roz, aflat` \n loja vecin`. Imediat,
cortina se ridic` [i sala se cufund` \n \ntuneric. Dacre [i Jan
nu-[i puteau dezlipi privirile, de[i nu se vedeau. Nici unul nu
auzi un cuvnt din primul act al piesei. Erau amndoi n`p`di]i
de amintiri, gndind c` soarta nu voise s`-i lase prea mult timp
f`r` s` se vad`. O ciudat` coinciden]` \i scotea mereu unul \n
calea celuilalt. Dacre era invitat la aceast` pies` de o distins`
doctori]`, Mary Corfield.
Sally se uit` la Jan [i observ` c` era fermecat` de b`rbatul
din loja de lng` ei. |ntinse o mn` spre prietena ei care
tremura.
S-a \ntmplat ceva, Jan?
Da, ceva teribil... {tii c` ]i-am vorbit de un b`rbat...
este cel din loja de lng` noi...o, Sally, nici c` se putea ceva
mai rù!
92 DENISE ROBINS
Ce vezi rù \n faptul c` v-a]i \ntlnt aici?

Soacra mea va crede c` am venit aici special pentru el.
Jan nu-[i putea lua ochii de la el. Se \ntreba ce se va \ntm-
pla cnd se vor aprinde luminile [i cnd \l va observa [i soacra
ei pe Dacre.
Primul act al comediei lu` sfr[it.
Jan [i Dacre se puteau vedea acum. El o salut` discret, cu
o u[oar` \nclinare a capului. Ea \i zmbi nervoas`. O invidia
din toat` inima pe femeia care se afla lng` el, care-i putea
vorbi liber f`r` a se sim]i prizonier`, sclava so]ului, care nu
putea ridica ochii la alt b`rbat.
Cei din loja lui Dacre se ridicar`, \ndreptndu-se spre
foaier.
Sally puse imediat ceva la cale, pentru a-i oferi o mic`
bucurie prietenei sale.
Eu voi sta aici cu doamna Royter, i se adres` ea lui Jack,
tu ia-o pe Jan s` fuma]i.
Nu, \ncepu Jan.
Sally insist`.
Du-te, prostu]o, b`trna nu l-a v`zut, poate ve]i schimba
cteva vorbe...
Ie[ir` [i Jack Loman \i oferi o ]igar`. Dacre se \ndrept` spre
ei. Ajuns \n dreptul lor o \ntreb`:
Ce faci, Jan?
Sunt aici cu prietena mea, Sally Loman [i so]ul ei. Jack [i
Dacre \[i \ntinser` minile.
Apoi Jack se oferi s`-i aduc` lui Jan o bùtur` l`sndu-i sin-
guri. Pentru ea [i Dacre nu se mai afla nimeni, \n tot foaierul
SCLAVA 93
acela plin de lume... Dup` zilele de purgatoriu cu Guy [i

mama lui se sim]ea deja transportat` \n paradis.
Jan, pari sl`bit` [i trist`...
{i tu foarte obosit.
Se pare c` am \nceput s` obosesc, [i nu mai am puterea
de alt`dat`, m`rturisi Dacre. Spune-mi, Jan, ai avut probleme
dup` acel dans?
Da, o ceart` teribil`.
Jan, dar este absurd!
Guy este de o gelozie boln`vicioas`; de aceea [i-a trimis
mama cu mine \n seara asta. {tii, Dacre, \n seara balului am
venit acas` la tine, dar f`r` s` intru...
Tu? Ai f`cut asta? Mna cu care ducea ]igara la gur`
\ncepu s`-i tremure. Doar Jan, femeia pe care o iubea, avea
acest efect asupra lui. {i de fapt, nu aveau prea multe amintiri.
Se cunoscuser` din \ntmplare \n Maroc, se s`rutaser` o
dat`... erau doi oameni destina]i s` fie \mpreun`... se sim]ea
atra[i ca de un magnet... ce ciudat era c` trebuia s`-[i \nn`bu[e
sentimentele...
Iubita mea! exclam` el, de ce n-am [tiut c-ai venit? De ce
n-ai intrat?
Pentru c` am [tiut c` va fi fatal, r`spunse Jan.
Ai dreptate, nu te-a[ mai fi l`sat s` pleci.
Tocmai asta am vrut s` evit; scandalul legat de numele tù.
E[ti o femeie minunat`, Jan...
Nu pot s` m` gndesc dect la tine...
Iar eu mi te imaginez ca pacient`, Jan.. [tii, uneori \mi
pare rù, de[i \mi iubesc la nebunie meseria, c` nu sunt un
94 DENISE ROBINS
func]ionar oarecare, pentru ca s` te pot lua cu mine. Adeseori,

m` gndesc la suferin]ele tale, la umilin]ele pe care trebuie s`
le \nduri pentru a p`stra aceast` c`s`torie imposibil`. Simt
atunci nevoia s` vin la so]ul tù, s`-i m`rturisesc ce simt.
Promite-mi c` nu vei face asta niciodat`, \l opri Jan. N-a[
putea fi fericit` dac` a[ [tii c` ]i-am ruinat cariera.
}i-a[ promite orice altceva, Jan, numai asta, nu.
|n clipa aceea, ea \ntoarse capul, sim]ind parc`, primejdia.
{i nu se \n[ela. V`zu printre al]ii figura prea colorat` a soacrei
sale, al`turi de a lui Sally, c`reia \i cam c`zuser` tr`s`turile
realiznd c` f`cuse o gaf`. Sally \ncercase s-o ]in` de vorb` pe
doamna Royter, s`-i povesteasc` tot felul de lucruri, dar
aceasta, la un moment dat, devenise de nest`pnit, se ridicase
[i pornise spre foaier...
Privirea ager` a doamnei Royter \[i detect` imediat nora [i
un zmbet triumf`tor i se instal` pe figur`. Porni spre ea ca un
uliu \n picaj. Sally nu mai avu ocazia s` intervin` nici Jan s` se
dep`rteze de Dacre.
A, aici fumai tu cu c`pitanul Loman! Mi-am \nchipuit eu
c` este ceva ciudat! Ct despre dumneata, domnule
Cheniston, a[ vrea s` \ncetezi orice rela]ie cu nora mea!
Capitolul 15
Cheniston din instinct, se apropie de Jan. El \i r`spunse la

fel de tìos doamnei Royter.
Asta numai Jan poate decide.
Doamna Royter vru s`-i r`spund`, dar Jan interveni.
V` rog, s` nu discut`m aici... trebuie s`-mi cer
scuze...domnule Cheniston... soacra mea se \n[eal`....
Nu, nu m` \n[el! s`ri doamna Royter. {i ar fi spus mai
multe, dar se \ntorsese Jack Loman cu un pahar de whisky [i o
limonad` pentru Jan. El privi scena f`r` s` \n]eleag` prea mult.
|mi cer scuze c-am \ntrziat prea mult, era mult` lume la
bar... uite limonada ta, Jan.
Jan \l privi pe Dacre, care nu putu dect s` se \ncline, apoi
s` plece. O, acea b`trn` imposibil`! Ce putea face? I-ar fi
\nrùt`]it situa]ia lui Jan dac` ar fi insistat. Cum s-o apere de
propria ei soacr`?
Jan fu nevoit` s` suporte rùt`]ile soacrei care spumega
de mnie.
96 DENISE ROBINS
Nu suport oamenii care te \n[eal` la fiecare pas! [uier`

b`trna doamn`. S` nu-mi spui c` n-ai [tiut de prezen]a
doctorului aici!
De unde s` [tiu! exclam` Jan. Suntem invitatele familiei
Loman, iar Cheniston...
Chiar dac` n-ai [tiut c` este aici, nu aveai dreptul s`
vorbe[ti cu el, o \ntrerupse doamna Royter.
Este absurd!
Te voi spune lui Guy!
Sunt sigur c-o ve]i face! zise Jan cu am`r`ciue.
Luminile se stinser` din nou, iar cortina se ridic` la al
doilea act al comediei. Jan nu mai auzea nici nu vedea nimic
din spectacol, con[tient` c` Dacre se afla att de aproape, dar
temndu-se [i de ceea ce o a[tepta acas`.
A[ vrea s`-]i promit totul \i spusese el.
|n pauza urm`toare, ea nu mai ie[i s` fumeze. La sfr[itul
spectacolului, se mai v`zur` un moment la garderob`. Sally o
prinse pe Jan de bra].
Curaj, Jan nu suport s` te v`d astfel! A[ vrea s` te pot
ajuta; mi-a pl`cut teribil oftalmologul tù.
Cui nu-i place? fu r`spunsul lui Jan.
La desp`r]ire, cele dou` prietene \[i promiser` s` se mai
vad` \nainte de plecare.
Jan se trezi singur` \n taxi mergnd spre cas` cu soacra ei,
care p`str` o t`cere des`vr[it` pe tot drumul spre cas`. Cnd
ajunser`, aceasta spuse:
Sper c` e[ti satisf`cut` c` mi-ai stricat seara!
Jan ar fi pufnit \n rs dac` nu s-ar fi sim]it mizerabil.
SCLAVA 97
|mi pare rù dac` sus]ine]i c-am f`cut-o inten]ionat.

Nu te a[teptai s` m` amuze comportamentul imoral al
so]iei fiului meu!
Cred c` exagera]i. N-am f`cut altceva dect s` schimb
cteva cuvinte cu doctorul Cheniston.
Refuz s` discut problema cu tine!
Jan nu mai zise nimic. Era inutil s` discute \n contradicto-
riu cu soacra sa; iar dac` o a[teptau noi necazuri, atunci s`
vin`, le va \nfrunta!
Nu v` a[teptam att de devreme! exclam` Guy cnd le v`zu.
Am avut motivele mele s` doresc s` vin imediat acas`,
zise doamna Royter. Tu ce faci, bìatul meu, lucrezi [i acum?
Duci o via]` grea [i nu are cine s`-]i mul]umeasc` pentru
str`danii.
Cu aceste vorbe, ea se \ndrept` spre dormitor.
Jan se repezi spre so]ul ei:
Guy, trebuie s` [tii c` domnul Cheniston era la teatru.
Am discutat cteva minute dup` primul act, iar mama ta con-
sider` c` totul a fost pus la cale de mine. |n realitate, el era
acolo cu ni[te prieteni, a[a cum eu eram invitata familiei
Loman.Te rog s` crezi c` n-a fost nimic premeditat.
Dup` ce termin` tirada, Jan r`mase f`r` suflare. Dac` se
a[tepta ca Guy s` reac]ioneze violent, se \n[el`.
Sper c` [tii vechiul proverb fran]uzesc Jan, qui sexcuse
saccuse.
Ce \nseamn` asta? interveni doamna Royter, care
probabil, tr`sese cu urechea.
Jan ro[i apoi se \ntoarse spre soacra sa.
98 DENISE ROBINS
Guy vrea s` spun` c` \ncerc s`-mi g`sesc scuze, dar nu

este a[a. V` spun acum c` era imposibil s` fi aranjat o \ntlnire
cu doctorul Cheniston.
Jan, te rog s` te duci la culcare, zise Guy.
Cu un gest de dezn`dejde, ea porni spre dormitor. Nu avea
rost s` mai \ncerce s` c[tige simpatia lui Guy.
R`mas` singur` cu fiul sù, doamna Royter \ncepu s`
cotcod`ceasc`:
Nici nu [tii ct de aproape erau; se mncau din priviri,
Guy. Au aranjat \ntlnirea asta, este evident. {i prietena ei a
avut cea mai mare contribu]ie. Eu mi-am luat inima \n din]i [i
i-am spus lui Cheniston c` nu e[ti de acord cu prietenia lor,
iar el mi-a r`spuns cu impertinen]`. Bietul meu bìat, tu te
spete[ti muncind iar nevasta te \n[eal` cu prima ocazie.
Mam`, va veni momentul \n care acest doctor va regreta
rela]ia cu Jan, ca [i felul \n care ]i-a r`spuns.
Consiliul General al Medicilor ar trebui s` afle despre
asta! declar` doamna Royter.
Poate c` vor afla, peste ctva timp.
Cum vei proceda?
Nu-]i pot spune prea multe \n seara asta; Sonia va face
totul, este pacienta lui.
Capitolul 16
O s`pt`mn` mai trziu, \ntr-o frumoas` sear` de mai, cnd

Londra str`lucea datorit` miilor de becuri aprinse peste tot,
Sonia Fairday se plimba nervoas` prin apartamentul luxos de
pe strada Quayne Court, pe care tat`l ei \l cump`rase cu doi
ani \n urm`, pentru a-i face o bucurie fiicei sale. Fairday
prefera s` locuiasc` la ]ar`, dar luase acest apartament pentru
fiica sa, c`reia \i satisf`cea toate cerin]ele, mai ales de cnd
murise mama ei.
Sonia nu avea un caracter puternic. Era extravagant` \n
totul, \n felul \n care se \ndr`gostea, ura, se \mbr`ca. Obi[nuia
s` calce \n picioare pe oricine, numai pentru a-[i atinge
scopurile.
Iar acum, \l voia pe Dacre Cheniston. Iar dac` el nu voia
s-o ia de nevast` \l voia m`car ca amant.
|n copil`rie, Sonia fusese greu de controlat, iar acum era
de necontrolat ca femeie, ceea ce era mai periculos. Iar pentru
100 DENISE ROBINS
Dacre Cheniston era dispus` s` fac` orice ca s`-l aib`. Felul \n

care o trata el, cu bun`voin]` dar f`r` a o \ncuraja, nu f`cea
dect s-o a]]e. Dac` Dacre ar fi iubit-o, Sonia ar fi fost capa-
bil` dac` era nevoie, s` se retrag` cu el pe vreo insul` p`r`sit`,
s` sufere \n t`cere al`turi de el. Nu suporta s` vad` c` acorda
aten]ie altei femei.
Iar \n seara asta frumoas` de mai, Sonia era foarte
nelini[tit`. Asta pentru c` nu avea nimic de f`cut. Tat`l ei era
plecat cu afacerile; b`rbatul cu care trebuia s` cineze contra-
mandase totul pentru c` avea grip`... |l sunase pe Dacre de
patru ori dup` amiaz` [i servitoarea acestuia \i spusese c` era
plecat; dar ea nu credea. Era convins` c` Dacre se afla \n sala
de consulta]ii, dar refuza s` vorbeasc`.
Guy Royter \i spusese c` Dacre Cheniston era foarte intere-
sat de so]ia lui. Sonia strnse din din]i amintindu-[i figura lui
Jan, care \l captivase pe b`rbatul cu reputa]ie de misogin. Se
\ntlniser` [i la teatru unde Jan fusese \nso]it` de soacra ei.
Guy voia s` intervin` cumva, s` pun` cap`t acestei rela]ii.
Cheniston trebuie oprit, \i spusese Guy; n-o pot face
dect punnd cap`t activit`]ii lui.
Las`-m` pe mine, Guy, spusese ea, hot`rt` s`-l fac` pe
Cheniston s` pl`teasc`. |i va mai da o singur` [ans`, apoi \l va
face s` pl`teasc` pentru c` o considera pe Jan superioar` ei.
A[ vrea s`-i fac o vizit` acestui Cheniston, adùgase Guy.
Cred c`-l vei g`si dup` nou` [i jum`tate. {tii, m-am
folosit de o minciun`; i-am spus c` tata are nevoie de o
consulta]ie, astfel am aflat la ce or` se \ntoarce.
SCLAVA 101
Iar acum, Sonia a[tepta nelini[tit`, str`b`tnd \nc`perea

cu pa[i mari. Dacre va trebui s` cedeze \n seara asta; tre-
buia s` se gndeasc` la reputa]ia sa, lucru cel mai impor-
tant pentru el. Sonia nici nu mnc`; era prea nervoas` [i
devastat` de pasiunea pentru b`rbatul care o consultase o
dat` [i nu manifestase altceva dect interes profesional
pentru ea, lucru care pe ea o incitase teribil. |n cele din
urm`, se lini[ti privind ceasul de pe perete, care indica ora
nou` [i un sfert.
Se mai privi o dat` \n oglind`, con[tient` c` ar`ta perfect.
|mbr`c` o rochie de sear` nou`, care i se mula perfect pe trup,
cu spatele gol. |[i puse perle la urechi, mai adùg` o pic`tur`
de Vol de Nuit [i se mai privi o dat`, con[tient` c` ar`ta de
parc` ar fi ie[it din paginile revistei Vogue.
Ea [i Guy vor avea grij` s`-l fac` pe Dacre s` cedeze \n
seara asta. Nici nu ajunse bine acas` la el c` servitorul,
care ap`ru imediat, \i spuse c` domnul Cheniston nu era
acas`.
{tiu prea bine c` este, zise Sonia \n]epat` [i intr`, \ndrep-
tndu-se spre biroul lui Dacre. {i el era acolo. Sonia \l
p`c`lise. Intr` [i se rezem` de perete.
Cred c` este o gre[eal`, murmur` el.
Ai fost teribil de amabil s` stai acas` pentru mine!
Consulta]ia era pentru tat`l tù, Sonia!
Nici vorb`, tata este plecat cu afaceri. Programarea este
pentru mine, \i r`spunse ea zmbind.
102 DENISE ROBINS
Dac` Dacre ar fi pl`cut-o m`car un pic, ar fi apreciat felul

\n care ar`ta Sonia \n seara asta. Dar nu-i pl`cea Sonia [i nu
avea \ncredere \n ea. Nu sim]ea nimic dect iritare la vederea
ei. Sonia se \ndrept` spre biroul lui.
Ce-ai f`cut cu acele superbe garoafe pe care ]i le-am
trimis de diminea]`? \l \ntreb` ea.
Le-am trimis la spital, a[a cum fac cu toate florile.
Nu te por]i prea frumos cu mine... \ncepu Sonia
dezam`git`.
Nu vreau s` m` port frumos, tot a[a cum nu vreau ca nici
tu s` faci acest lucru; ne purt`m civilizat, doar. Nu avem nimic
\n comun, nici nu vom fi prieteni vreodat`, a[a c` nu vreau s`
ne mai vedem, i-o retez` Dacre.
Te compor]i proste[te, murmur` Sonia. Nu v`d de ce nu
ne-am \n]elege. Cnd am venit aici prima oar`, te-ai purtat
foarte frumos.
Domni[oar`, atunci ai venit pentru un consult.
Sonia \l privi pe sub genele \nc`rcate de rimel.
Ce simpatic e[ti! continu` Sonia. Nici un b`rbat nu mi-a
mai spus c` este interesat de s`n`tatea ochilor mei [i nu de
mine.
Ei bine, asta este situa]ia, eu nu sunt interesat absolut de
loc de tine, \i explic` Dacre.
***
SCLAVA 103
Trebuia s` fie brutal cu ea, pentru c` prin delicate]e nu

reu[ise s` scape de ea. Era o femeie periculoas`, nevrotic` [i
trebuia s-o opreasc` \n vreun fel.
Dar nici brutalitatea nu duse la nimic bun. Ba poate, chiar
aprinse flac`ra pasiunii care \ncepu s` str`luceasc` \n ochii ei
\nc`rca]i de rimel.
Dacre, \i puse ea cu o voce plin` de pasiune, de ce repe]i
c` nu poate fi nimic \ntre noi doi?
|i voi spune tat`lui tù despre pretextul cu care ai venit
\n seara asta \n casa mea.
Ai fi un prost dac` ai face-o, zise Sonia. Tata nu te va
crede; [tie c` de obicei eu sunt cea asaltat` de b`rba]i. De ce
ar crede c` e[ti o excep]ie?
Repet, Sonia, \ntre noi nu poate fi nimic, nici m`car
prietenie.
De ce? Nu-]i plac?
|mi pare rù, dar nu m` atragi defel.
Aceste vorbe erau prea brutale chiar [i pentru o femeie ca Sonia.
Oh! exclam` ea.
Tu m-ai obligat s`-]i adresez astfel de vorbe. Iar acum,
te-a[ ruga s` pleci.
Sonia \[i mu[c` buzele.
Acelea[i vorbe i le-ai spus [i so]iei lui Royter, pe care am
v`zut-o ie[ind de aici noaptea? Probabil ai favorite, domnule
Cheniston, [i Jan este una din ele!
Dacre p`li, la auzul numelui lui Jan. |n cele din urm` reu[i
s` spun`:
104 DENISE ROBINS
Nu [tiu la ce te referi.
Guy Royter este un vechi prieten al meu, care mi-a spus
c` i-ai tulburat via]a de familie. Se pare c` ai fost mai dispus s`-i
deschizi u[a casei tale so]iei lui, la miezul nop]ii, dect mie.
Te rog s` p`r`se[ti aceast` cas`, domni[oar` Fairday!
Refuz s` discut problema doamnei Royter cu tine.
Sonia \[i pierdu controlul cnd \l v`zu pe Dacre \ntinznd
mna spre clopo]elul de pe birou.
Doar n-o s` suni!
N-o s-o fac, dac` p`r`se[ti imediat aceast` \nc`pere!
A[a se vorbe[te cu o femeie?
Numai a[a se poate vorbi cu o femeie ca tine!
A, deci lui Jan \i spui alte lucruri!
Vrei s` \ncetezi s` men]ionezi numele doamnei Royter aici?
Sonia se apropie [i mai mult [i deodat` se arunc` la pieptul
lui.
O, ct te iubesc, suspin` ea.
Dacre \ncerc` s`-i descle[teze minile, dar Sonia era o
femeie foarte puternic` [i disperat`. Dacre reu[i \n cele din
urm` s`-i prind` minile, strngnd-o [i l`sndu-i urme \n
carnea alb`. Sonia se lupt` cu el. Dacre nu putu s`-i desfac`
minile de dup` gtul sù.
|n acel moment u[a se deschise [i servitorul \l l`s` s` intre
pe Guy.
Acesta v`zu cum Sonia, aparent, se lupta \n bra]ele lui
Cheniston. El \l apuc` imediat pe majordom de bra].
SCLAVA 105
Vei fi martor, ai v`zut cum doamna se zbate \n bra]ele

st`pnului dumitale.
Sonia care-l v`zuse pe Guy se \ndrept` spre el disperat`.
O, Guy, bine c-ai venit!
Draga mea Sonia, ce naiba se \ntmpl` aici? exclam` Guy.
Ea \l indic` pe Dacre.
|ntreab`-l!
Guy \l privi pe Dacre care era ciufulit, cu hainele \n dezor-
dine, dup` lupta cu Sonia. El scoase o batist` [i-[i [terse rujul
Soniei de pe fa]`.
Nu [tiu de ce ai venit aici, Royter, zise Dacre; a[ vrea
s-o conduci acas` pe miss Fairday. Mi-a spus c` e[ti un vechi
prieten.
Sunt un vechi prieten al tat`lui Soniei. Dar \mi po]i
explica, domnule Cheniston, ce se \ntmpla aici? A[a te por]i
cu toate pacientele?
Ce josnic era acest so] al lui Jan! Biata de ea!
Nu vrei s`-i explici domnului Royter ce se \ntmpla aici?
o \ntreb` Dacre pe Sonia.
Nu este nevoie! exclam` Guy. Sonia se lupta s`-]i scape
din bra]e, nu este a[a?
Este o mare minciun`, [i cred c` pe drumul spre cas`,
miss Fairday \]i va spune adev`rul, Royter.
Sonia, care realizase c` nu mai avea nici o speran]` cu
Dacre, se hot`r\ s` se r`zbune cum va putea mai bine.
106 DENISE ROBINS
Este adev`rat ce spui, Guy, zise ea. Am venit la

consulta]ie \n seara asta, pentru c` am dureri puternice de cap
din cauza ochelarilor, iar domnul Cheniston a \nceput s` m`
s`rute. O, bine c-ai ap`rut, altfel nu [tiu ce s-ar fi \ntmplat!
Dacre o privea de parc` atunci o vedea prima oar`.
Cum po]i face astfel de afirma]ii, miss Fairday, [tii bine c`
lucrurile au stat tocmai invers!
Adic` o femeie te-a atacat, domnule Cheniston... zise Guy
batjocoritor.
Incredibil, dar acesta este adev`rul.
Ce lipsit de ru[ine e[ti, domnule Cheniston! Mai \nti
so]ia mea, acum Sonia, un medic al c`rui reputa]ie ar trebui s`
fie ne[tirbit`... vei regreta aceste lucruri, domnule Cheniston.
El se \ndrept` spre scaunul \n care Sonia suspina.
Vino, Sonia, te voi duce acas`.
Cnd ajunser` la u[` Guy se \ntoarse.
Voi merge mine \n numele Soniei, domnule Cheniston,
la Consiliul General al Medicilor [i voi depune plngere.
Capitolul 17
Jan era singur` \n camera de zi, \n acea sear` cnd Guy se

\ntoarse pe la unsprezece [i jum`tate. Tocmai se \ndeletnicea
cu ceva destul de nepl`cut, mai precis cu crpitul ciorapilor
lui Guy. F`cea acest lucru de o or` [i o cam dureau ochii.
Guy nu venise nici la mas`, o sunase de la birou s`-i spun`
c` va \ntrzia. Doamna Royter avea zi de bridge cu prietenele
sale, a[a c` o l`sase singur`. Jan [i le imagina pe b`trnele
doamne, cotcod`cind [i brfind \n timp ce jucau, [i mul]umi
lui Dumnezeu c` r`m`sese singur`.
S`pt`mna care trecuse de la \ntlnirea cu Dacre i se
p`ruse un an. Guy avea acela[i comportament ciudat [i foarte
rezervat din ultimul timp, dar oricum, numele lui Cheniston
nu mai fusese pronun]at \n casa lor. De aceea, spera c` poate,
lucrurile vor reveni la normal \n casa lor. Normalul nu era
nimic pl`cut pentru ea. Dar acea atmosfer` glacial`, boicotul
permanent \ntre soacr` [i so] reu[ise s`-i am`rasc` existen]a.
108 DENISE ROBINS
Sally [i Jack p`r`siser` Londra cu dou` zile \n urm`. Draga

de Sally, care avea o c`snicie fericit` iar acum se \ndrepta spre
Singapore plin` de speran]e cu so]ul ei! Dup` plecarea ei Jan
\ncepu s` se simt` cu adev`rat singur`.
Auzi cheia \n yal` [i se ridic` s`-l \ntmpine.
Ai lucrat pn` trziu, \i spuse ea.
Pentru prima oar` dup` atta timp, Guy \i \ntoarse zmbe-
tul. Jan observ` c` era \mbujorat, c` p`rea fericit, ca omul care
avusese o reu[it`.
Ei, nu este prea trziu, zise el, frecndu-[i minile
mul]umit. Vrei s`-mi aduci ceva de bùt pn` m` dezbrac?
Jan aduse sticla de whisky [i paharul, gndindu-se c`
probabil, Guy f`cuse bani; alt motiv de mul]umire, nu vedea.
Sim]eam nevoia unei bùturi, \i spuse el.
Ce s-a \ntmplat, Guy? \l \ntreb` ea a[ezndu-se pe sofa.
El o privi peste ramele ochelarilor.
De ce m` \ntrebi?
Pari foarte mul]umit de ceva anume.
A[a sunt.
Presupun c` ai reu[it s` c[tigi ni[te bani!
O, nu draga mea, noi contabilii nu avem aceast` posibi-
litate. Dar seara asta a pus cap`t multor luni de fr`mntare.
Jan se \ncrunt`.
Dragul meu, la ce te referi?
Chiar vrei s` [tii?
Sigur c` da.
Nu [tiu dac` te va amuza la fel ca pe mine... bine, o s`-]i
spun. Ar trebui s` afli, oricum. {tiu c` \l admiri teribil pe
SCLAVA 109
oftalmologul tù, Cheniston. Ar trebui s` afli ce fel de b`rbat

este [i s` realizezi c` tu, din fericire, ai un so] foarte decent.
Jan \[i ]inu respira]ia. Sngele \i n`v`li \n obraji; a[adar, la
Dacre se referea! Mine, continu` Guy, voi face o reclama]ie la
Consiliul Medicilor, \n numele domni[oarei Sonia Fairday,
\mpotriva lui Cheniston al tù. Este acuzat de \ncercare de viol
asupra acestei paciente care a venit \n sala lui de consulta]ii la
ora zece, cu dureri mari de ochi. Astfel, Cheniston va fi elimi-
nat din Registrul Medical. Cariera lui este terminat`. M-ai
auzit, Jan?
Jan \l privea \ngrozit`, de parc` nici una din vorbele lui
n-ar fi ajuns pn` la ea. Nu se putea mi[ca, sau vorbi. A[a c`
Guy repet` totul, adùgnd detalii, de data asta. |i relat` totul
savurnd vorbele, pn` cnd ea o [i v`zu pe Sonia Fairday \n
bra]ele lui Dacre \ncercnd s`-i opun` rezisten]`. Cnd v`zu
c` Jan continu` s`-l priveasc`, f`r` a da semne c` \n]elege
ceva, relu` a treia oar` povestirea.
V`d c` refuzi s` \n]elegi ce-a f`cut acest individ, draga
mea, [i mai ales ce i se va \ntmpla. |]i repet pentru ultima
oar`: cnd am deschis u[a...
Dar nu mai apuc` s` continue pentru c` Jan s`ri \n
picioare.
Guy, nu continua, nu pot s` cred... Dacre nu este capabil
de a[a ceva. Refuz s` cred ce-mi spui!
Po]i s`-i iei ap`rarea ct vrei, draga mea, dar nu-l va ajuta
cu nimic. Tot ce ]i-am spus este adev`rat. Sonia a f`cut
plngerea, iar eu voi avea satisfac]ia de a o \nainta Consiliului
Medicilor.
110 DENISE ROBINS
Nu poate fi adev`rat!
De ce nu? N-ar fi primul c`ruia i se interzice s`
profeseze!
Guy, Dacre nu este genul de b`rbat care s` fac` a[a ceva!
strig` Jan disperat`.
Vei afla [i din ziare ce s-a \ntmplat. Voi avea grij` s` fie
pe prima pagin`!
Jan \ncepu s` tremure. Nici nu mai putea s` respire.
Nu pot s` cred! Refuz s` cred! repeta ea.
|]i ar`t declara]ia Soniei dac` vrei!
N-o cred pe Sonia!
A, \l crezi pe el!
Jan \nchise ochii. Ar fi vrut s` cread` ce-i spunea Guy, dar
nu putea; [i asta nu pentru c` Dacre o iubea pe ea. Nu se
putea a[tepta la fidelitate din partea lui, era liber s` aib` rela]ii
cu cine voia. Dar nu [i-l imagina asaltnd o tn`r` care venise
la el la consulta]ie.
Nu m` po]i face s` cred c` Dacre a asaltat-o pe Sonia!
Slav` Domnului, poate avea singur` grij` de ea! De fapt, ea
afirmat \ntotdeauna c` este nebun` dup` el. L-a prezentat la
bal ca pe iubitul ei.
Guy f`cu o grimas`.
Da, nu poate fi acuzat chiar de viol. Sigur c` Sonia \[i
poate purta singur` de grij`. {i ea afirm` c` i-a pl`cut
Cheniston [i c`-l admira. Dar el a mers prea dparte, \n loc s`
r`mn` doctorul ei, a vrut s`-i devin` iubit, ceea ce ea a
refuzat. Asta este destul pentru a pune cap`t carierei unui
oftalmolog.
SCLAVA 111
{i tu ce cùtai acolo? strig` Jan cu ochii ie[i]i din orbite.

Chiar \n acel moment?
Ce naiba vrei s` insinuezi? r`cni Guy.
Cred c` te-ai aflat acolo la momentul oportun pentru c`
aveai ceva \mpotriva lui Cheniston. Tu [i mama ta, iar acum,
te suspectez c` ai ajutat-o cumva pe Sonia... Jan se opri.
Guy \[i ie[ise din min]i. O privea cu ochii sco[i din orbite,
apoi se \ntmpl` ceea ce nu-[i \nchipuise c` se va \ntmpla
vreodat`: Guy o lovi. Lovitura nea[teptat` o f`cu s` se dea un
pas \napoi; o durea obrazul [i urechea din cauza loviturii, dar
se sim]ea [i foarte umilit`. Asta era prea mult. Doar ea nu era
sclava din Maroc; era Jan Royter, membra unei comunit`]i
civilizate, iar acest tratament nu-i putea fi aplicat ei.
Guy se calm` dup` ce o lovi [i vru s` se apropie de ea.
|mi pare rù, Jan. N-am vrut...
Nu! strig` ea cu toate puterile. Nu mai spune nimic. S-a
terminat totul \ntre noi. Plec chiar acum la Dacre. Vreau s`-mi
spun` el care este versiunea asupra celor \ntmplate acolo.
Cred c` ai f`cut cel mai josnic lucru din via]`, Guy. |n seara
asta ai mers prea departe; nu am de gnd s` te mai suport pe
tine, sau pe mama ta!
}i-am spus Jan, \ncepu el, \mi pare rù, \mi cer scuze c`
te-am lovit... De ce \i iei ap`rarea? Vei vedea care va fi decizia
Consiliului medicilor! Uite, Jan, sunt gata s` dau uit`rii
incidentul...
S` dai uit`rii incidentul? repet` ea. S` uit c` ai pus totul
la cale cu Sonia pentru a discredita un om? Pentru a-l pune \n
imposibilitatea de a-[i exercita profesia care \nseamn` totul
112 DENISE ROBINS
pentru el? Dup` toate lucrurile minunate pe care le-a f`cut

pentru to]i pacien]ii? Nu voi putea uita asta niciodat`! M` duc
la el. |l voi ap`ra eu, dac` n-o va face altcineva.
}i-ai pierdut min]ile, Jan! exclam` Guy, p`mntiu la fa]`.
Nu [tii ce faci! {i s` nu \ndr`zne[ti s` afirmi c` eu [i Sonia am
pus totul la cale!
Nu cred o iot`, pn` nu aflu adev`rul de la Dacre!
Jan se n`pusti spre u[`. Doamna Royter tocmai voia s`
intre. O privi pe Jan suspicioas`, ca \ntotdeauna.
Unde te gr`be[ti a[a?
|ntreab`-]i fiul! Va povesti toate lucrurile minunate pe
care le-a pus la cale \n seara asta. Le va relata de zeci de ori,
bucurndu-se de fiecare dat`, adùgnd detalii. Iar totul ]i se
datoreaz`, doamn` Royter, este rezultatul minciunilor dumi-
tale despre Dacre Cheniston. E[ti o femeie demn` de tot
dispre]ul!
Doamna Royter clipea des, incapabil` s` scoat` o vorb`.
N-o lua \n seam` mam`, zise Guy, [i-a pierdut min]ile.
Las-o s` plece, Cheniston nu poate s-o ]in` acolo. I-ar
complica [i mai tare situa]ia. Se va \ntoarce imediat.
Capitolul 18
Pentru a doua oar`, Jan se trezi fugind spre casa lui Dacre,
\n miez de noapte. Prima oar` cnd se trezise \n fa]a por]ii, se
r`zgndise \n ultimul moment, pentru a nu-i afecta reputa]ia.
|n seara asta nu mai ezit`. Sim]ea c` Dacre era nevinovat [i c`
Guy manevrase situa]ia \n a[a fel \nct s` ias` prost. Se gr`bea
spre Dacre, sim]ind c`, poate, vorbele ei \l vor ajuta cumva,
redndu-i speran]a.
Nu mai era nervoas`, nu mai tremura cnd se trezi \n fa]a
por]ii lui [i sun` lung de dou` ori. |l iubea pe acest b`rbat, [i
voia s`-l ajute din toat` inima. Teama de so], de soacr`, de
reputa]ia ei nu mai aveau importan]` acum.
Chiar el \i deschise u[a. Majordomul plecase, imediat dup`
ce plecaser` Sonia [i Guy Royter. De atunci nu f`cuse dect s`
str`bat` sala de consulta]ii cu pa[i mari, fumnd ne\ncetat.
{tia c` se confrunta cu cea mai grea situa]ie din via]`, c` era
victima unei femei a c`rei pasiune degenerase.
114 DENISE ROBINS
De aceea, nu fu surprins s-o vad` pe Jan pe treptele casei

sale. Sim]ise ca va veni. Sigur c` ea aflase imediat de la cele-
brul ei so], care f`cuse totul \mpotriva lui [i a ei. Dar Jan nu va
suferi \n nici un fel, draga de ea!
O singur` privire fu de ajuns s` vad` c` era disperat`.
|[i f`cuse multe probleme, nesigur de viitorul sù, \nainte
de sosirea ei. Dar de cum o v`zuse, toat` sup`rarea \i
disp`ruse. |ntinse minile spre ea:
Draga mea, Jan! O prinse \n bra]e [i o ]inu la pieptul sù
cteva clipe. Apoi, o lu` \ncet de mini [i o conduse \n cas`. O
duse \n sala de consulta]ii, unde nu ardea dect o lamp` cu
lumina verzuie.
Jan nu mai fusese \n cabinetul lui, dar acum nu vedea
nimic \n jur, \n afar` de omul din fa]a ei. |l privea, \i cuno[tea
toate detaliile, toate tr`s`turile, ochii de culoarea gen]ianei,
fruntea \nalt`. Cu toate acestea, Jan \l privea de parc` ar fi vrut
s`-[i \ntip`reasc` \n memorie chipul lui drag. |l iubise din
toat` inima, de cum \l v`zuse prima oar`.
Apoi, Jan f`cu primul gest. |[i eliber` minile, \[i scoase
p`l`ria [i-[i scutur` buclele. |i str`luceau ochii \n lumina
l`mpii, obrajii \i erau aprin[i. Ar`ta chiar mai tn`r` ca acea
Jan care fugise din Gloucester Square.
Am sim]it nevoia s` vin, \ncepu ea.
Iar eu te-am a[teptat.
Am aflat de la Guy ce s-a \ntmplat asear`, c` ai \ncercat
s` profi]i de inocen]a Soniei Fairday. N-am crezut o iot`.
SCLAVA 115
Asta este cel mai important; nu m` intereseaz` ce crede

so]ul tù. Poate s`-mi aduc` orice acuza]ii, poate s` provoace
scandal, nu m` afecteaz`. Important este ce crezi tu.
Privirea lui o f`cu s`-i bat` inima frenetic. |nchise ochii
murmurnd:
Dacre! Dacre!
Nu [tiu dac` realizezi ct te iubesc!
Ea scutur` din cap, continund s` ]in` ochii \nchi[i, de
parc` n-ar fi avut curaj s`-l priveasc`.
Am trecut prin iad \n timpul `sta iubindu-te, f`r`
speran]a de a te mai vedea vreodat`!
{i pentru mine a fost un chin!
Scumpa mea, Jan!
Dacre o ajut` s`-[i scoat` haina, observnd c` era
\mbr`cat` \ntr-o rochie de cas` cu flori, f`r` mneci, ceea ce
o f`cea s` arate ca un copil. Era att de slab`! Dar catifeaua
ochilor ei [i gura ei cu contururi generoase \i p`reau cele
mai frumoase lucruri din lume. Sim]ea nevoia s-o strng` la
piept.
Draga mea Jan, [opti el, te iubesc att de mult!
Ea nu mai fusese luat` \n bra]e de Dacre din acea sear` de
pe terasa hotelului din Maroc; i se p`rea o eternitate!
|l prinse \n bra]e, \l strnse la piept, \l s`rut` cu grij`, de
parc` s-ar fi temut c` \n orice clip` cineva putea deschide u[a
pentru a-i r`pi aceast` fericire.
Dacre o s`rut` cu pasiune. Durerea [i extazul se uneau pe
buzele lor, \n inimile lor.
116 DENISE ROBINS
|nc`perea era foarte lini[tit`, se auzea doar ticìtul ceasului

de pe biroul lui, sau fo[netul draperiilor strnit de vntul care
str`b`tea.
Jan se sim]ea ca [i cum ar fi fost tras` prin por]ile unei exis-
ten]e [i proiectat` de vortexul unei alteia \n momentele care
se scurseser` \ntre sosirea ei aici [i aceste clipe, cnd st`tea \n
bra]ele lui Dacre. Aveau attea s`-[i spun`!
{tia c` vei veni, \i spuse Dacre, de[i nu cred c` este bine
ce ai f`cut, draga mea.
Nu mai pot gndi normal, Dacre, nu mai vreau, m` simt
extraordinar a[a cum sunt acum.
Dar trìm \ntr-o lume care nu ne las` prea mult timp s`
vedem cerul, iubito.
|]i pare bine c-am venit?
Sigur c` sunt fericit, Jan!
Dacre, munca ta \nseamn` foarte mult pentru mine.
Altfel te-a[ fi convins s` la[i totul \n urm` [i s` vii cu mine.
Iar acum, so]ul tù \ncerc` s` distrug` tot ce am reu[it s`
cl`desc \n anii ace[tia.
Nu cred c` va putea... nu trebuie s` poat`... este de
neconceput!
M-am gndit c` nu are ce face, dar dup` felul \n care au
pus la cale totul \n seara asta am \nceput s` m` \ndoiesc. Este
contabilul lui Fairday [i nici unul din ei nu are scrupule. Eu
trebuie s` dovedesc c` totul a fost o \nscenare, dar cum? Crezi
c` mi se va da mie crezare? Va fi cuvntul lor \mpotriva
cuvntului meu!
SCLAVA 117
Dar majordomul tù [tie c` nu voiai s-o vezi pe miss

Fairday!
Da, dar cnd a deschis u[a a v`zut-o ag`]at` de gtul
meu, iar so]ul tù i-a cerut s` fie martor.
Este incredibil c` la acest Consiliu al Medicilor se va lua
hot`rrea de a te elimina dup` munca pe care ai depus-o,
rezultatele pe care le-ai ob]inut.
S-au mai v`zut cazuri de medici, cu o reputa]ie mai bun`
dect a mea. Regulile sunt foarte stricte, iar dac` so]ul tù
dovede[te c` am \ncercat s` fac dragoste cu miss Fairday
\mpotriva voin]ei acesteia, sunt terminat. Mai este [i celebra ta
soacr`. Va fi gata oricnd s` jure c` am profitat de tine la
Tanger. Aceasta nu este o acuza]ie prea grav`, \ntruct nu e[ti
pacienta mea, dar este totu[i o acuza]ie.
Dar eu voi spune adev`rul!
Iubita mea, lumea nu mai pre]uie[te inocen]a. Odat`
strnit, scandalul nu va mai putea fi oprit.
Da, tu [tii mai bine.
Eu am observat c` aceast` Sonia este periculoas`, dar nu
mi-am imaginat c` este [i lipsit` de scrupule.
Vechea problem`, Dacre, femeia c`reia nu i se d` aten]ie.
Dar dac` voia s` se c`s`toreasc` tocmai cu tine?
Da, mi-a oferit \n seara asta aceast` posibilitate de
sc`pare, dar am refuzat-o categoric. Nu i-am l`sat nici cea mai
mic` speran]`; singura femeie cu care vreau s` m` c`s`toresc
e[ti tu, iubita mea.
Jan \i repet` fiecare vorb` rostit` de Guy ; Dacre \ncepu s`
str`bat` \nc`perea cu pa[i mari.
118 DENISE ROBINS
Este evident, zise el, c` a fost o \nscenare. Va declara c`

a sosit aici s`-[i caute so]ia [i m-a g`sit asaltnd-o pe Sonia
Fairday.
Jan sim]ea c` obrajii \ncep s`-i ard`.
Este cea mai urt` mr[`vie! exclam` ea. |mi este ru[ine,
Dacre, [i nu vreau ca numele [i reputa]ia ta s` fie p`tate.
Iubita mea, nu trebuie s`-]i fie ru[ine. E[ti m`ritat` cu
acel individ, nu ai ce face! Ce mult mi-a[ dori ca lucrurile s`
stea altfel! Nu am ce face; voi a[tepta pn` mine [i voi
suporta rigorile.
Dar reputa]ia, munca ta de pn` acum! Nu se poate
[terge cu buretele!
Voi \ncerca desigur s` m` ap`r.
{i dac` totu[i vor c[tiga?
Va fi sfr[tiul carierei mele de medic. Nu voi putea
practica meseria pe care o iubesc.
Jan p`li.
Dacre, asta nu se poate \ntmpla!
Munca era totul pentru mine; desigur, pn` te-am \ntlnit.
Nu-mi pot imagina cum va fi s` fii lipsit de munca pe care
o iube[ti.
Dacre \ncerc` s`-[i imagineze [i sim]i un gust amar. |[i
plimb` privirea spre laborator... locul pe care-l iubea cel mai
mult, \n care-[i desf`[ura cercet`rile. Revedea fiecare pahar
fiecare sticlu]` etichetat`, microscoapele, aparatele cu raze X,
tot instrumentarul.
Se gndi apoi la spitalul de oftalmologie \n care opera de
trei ori pe s`pt`mn`. Acolo d`ruia ce avea mai bun. Gndul
SCLAVA 119
\i zbur` apoi spre clinica din strada Manchester unde \[i

interna pacien]ii opera]i, care-i d`deau telefoane zilnic,
spunndu-i despre progresele lor. Numele de Cheniston
\nsemna ceva. Era cariera lui.
Dar [i dragostea acestei femei era important`. Dragostea
unei femei ca Jan. Cnd o ]inea \n bra]e uita de tot [i toate.
Pasiunea pentru ea era ca un drog de care avea nevoie acum.
Ea, singura femeie din din via]a lui, avea puterea de a-i dis-
trage gndul de la cariera sa aflat` \n pericol. Ce mai \nsemna
pierderea renumelui [i periclitarea carierei dac` o avea pe Jan?
O dorea cu mai mult` intensitate dect dorise orice alt`
femeie din via]a sa. Se \ndrept` spre ea:
Jan, iubirea mea... e[ti att de tn`r` [i frumoas`... te
iubesc mai mult dect orice pe lume...
Dacre [i eu te iubesc cu disperare, dar ce se va \ntmpla?
Nu [tiu, nu \ntrez`resc nici o speran]`.
Iar eu consider c` nu este cinstit ce ]i-am f`cut! N-ar fi tre-
buit s` vin aici, mai ales att de trziu. Trebuia s` m` gndesc
la tine implicat \n acest scandal.
Iubita mea, nu m` vor \nvinge att de u[or!
Iar eu nu trebuie s`-]i \ngreunez situa]ia cu prezen]a
mea. Trebuie s` plec, s` plec, repeta ea, tremurnd \n
bra]ele lui.
Nu, Dumnezeule, unde vrei s` te duci? Vrei s` te \ntorci
la acel individ? N-ai suferit destul? Jan, nu te pot l`sa s` pleci!
Ai venit la mine pentru c` aveai nevoie de mine. De ce s` nu
fim \mpreun`?
Ea \l privi cu ochii ei mari str`lucitori.
120 DENISE ROBINS
Sunt attea motive pentru care n-o pot face... numele tù
reputa]ia, cariera...
Ce conteaz` asta, iubito? Te iubesc din tot sufletul, nu
vreau s` te las s` te \ntorci la bruta aceea!
Ea tremur` la pieptul lui. Din toat` inima \[i dorea s`
r`mn` cu el. Era nemaipomenit s` [tie c` el o iubea, c-o voia
aproape.
Nu, Dacre nu pot r`mne... gnde[te-te la binele tù...
Jan, este mai mult dect pot suporta s` te trimit \napoi la
so]ul tù. Nu mai sunt un doctor care lupt` pentru reputa]ia
sa, ci un b`rbat \ndr`gostit, nu pot suporta s` te pierd din
nou.
Nu voi pleca ... dac` ai nevoie de mine. Te iubesc din
toat` inima!
Dragostea mea, vom pleca \n strìn`tate, chiar \n Maroc,
dac` vrei. De ce s`-l mai supor]i pe Royter? Iar cariera mea este
nimic f`r` tine, Jan.
Ea nu mai spuse nimic pe moment. |i sim]i buzele, sim]i
c`ldura lui, pasiunea lui care i se transmitea ca un torent.
El nu voia s-o lase s` se \ntoarc` la Guy. Nu voia ca ea s`
mai sufere. Dar poate dac` ea ar r`mne, a doua zi, Dacre ar
regreta c-o oprise [i ea n-ar putea \ndura asta. Dragostea lui
era prea important` pentru ea ca s-o piard`!
Nu, Dacre, este o nebunie, nu pot r`mne, trebuie s` plec.
De ce, Jan?
Cuno[ti toate motivele, la fel de bine ca mine. Dac` voi
r`mne aici, toat` lumea va crede c` Guy a avut dreptate, mai
degrab` a[ muri dect s` fiu cauza destituirii tale.
SCLAVA 121
El t`cu o clip`. O privi cu ochi obosi]i, dintr-o dat`

descurajat, f`r` argumente.
Dacre [tia c` Jan are dreptate; era o nebunie s` afirme c`
nu conta dect dragostea. Iar cnd va disp`rea pasiunea, c`ci
indiferent de intensitatea iubirii dintre un b`rbat [i o femeie,
apare [i momentul \n care se ajunge la sa]ietate, atunci el,
invariabil, va dori s` lucreze din nou.
Dacre, spune-mi ceva, \n]elegi c` vreau s` plec acum
tocmai pentru c` te iubesc?
Iubito, \n]eleg de ce nu vrei s` r`mi. Pentru c` e[ti cea
mai minunat` [i lipsit` de egoism femeie din lume. M` faci
s`-mi fie ru[ine..
De ce?
Pentru c` nu sunt nici pe jum`tate la fel de curajos sau
puternic...
{tii c` mi-a[ da [i via]a pentru a fi a ta, Dacre.
Iar eu mi-a[ da via]a pentru ca s` te pot p`stra!
Dar asta ar \nsemna sfr[itul carierei tale!
Prespun c` da.
Iar eu nu te pot ajuta, Dacre; nici m`car nu pot depune
m`rturie \mpotriva so]ului meu s` dovedesc \nscenarea.
Va trebui s` la[i asta \n seama mea, m` voi descurca \n
felul meu.
Se s`rutar` din nou cu pasiune, con[tien]i c` timpul trecea,
c` vor urma momente [i desp`r]iri dureroase.
Iubita mea, ce-a[ putea s`-]i spun? Cum s` te fac s`
\n]elegi ce mult \nseamn` dragostea ta pentru mine? C` te [tiu
al`turi de mine?
122 DENISE ROBINS
Te iubesc, asta este tot ce-]i pot spune.

{i eu te iubesc, dar simt c` nu trebuie s` te las s` ajungi
din nou la acel tic`los.
Nu m` poate atinge cu nimic. De fapt, \n seara asta
plecarea mea a fost un gest de revolt`. Jan \i povesti discu]ia
cu Guy, dar nu [i faptul c` fusese lovit`. De acum \ncolo, m`
voi comporta cu ei, a[a cum se comport` ei cu mine.
A[ vrea s` cred, iubita mea, c` acele dou` fiare nu te vor
\nrì [i c` vei r`mne mereu a[a.
Cred c` nu este bine s` vin s` te mai v`d.
Din p`cate, ai dreptate, dragostea mea.
Va trebui s` ne lu`m r`mas bun.
Da, iubito, dar nu m` l`sa s` te strng \n bra]e, nici s` te
s`rut la desp`r]ire. N-a[ putea s`-]i mai dau drumul.
Dar \n timp ce-i ]inea haina, Dacre sim]i parfumul ei drag,
parfumul femeii iubite, [i i se f`cu rù con[tientiznd c-o va
pierde. Vor urma momente grele pentru amndoi.
Ai avut mult` dreptate, Dacre, cnd mi-ai spus la Tanger
c` suntem cu to]ii sclavi. Este ridicol c` trebuie s` trìm \ntr-o
lume care se vrea civizilat` dar care nu ne ajut` s` ne rupem
lan]urile sclaviei.
A[a este, \nt`ri Dacre.
Privind-o [i v`znd cum lacrimile \ncep s` i se rosto-
goleasc` pe obraji, el constat` c` Jan p`rea un copil. Un copil
nefericit, care plngea neputincios. Dacre l`s` s`-i cad` haina
[i p`l`ria ei [i o prinse \n bra]e.
Capitolul 19
Urm`toarele dou` luni au fost cele mai grele din via]a lui
Jan. Mai \nti iunie, care de obicei \i aducea bucurie prin
bog`]ia [i varietatea de flori, apoi iulie cu c`ldura excesiv`.
Vara era cel mai vesel anotimp, pentru c` \nsemna mult soare
[i cntec de p`s`rele; cmpii pe care holdele \ncepeau s` se
coac`, apusuri minunate de soare.
Dar de data asta, vara r`mase ca un anotimp \ntunecat \n
amintirea lui Jan. Travers` o var` trist`, steril`, cnd dragostea
era dezolant`, \n agonie; a fost un sezon \ntunecat, dificil, \n
care \ncerc` s` trìasc` sub acela[i acoperi[ cu un b`rbat
r`spunz`tor de dezastrul celui mai grozav b`rbat pe care-l
cunoscuse vreodat`; noapte dup` noapte avea insomnii, iar
diminea]a se confrunta cu convingerea c` se \ntmplase ceva
foarte rù, care se lega de figura lui Dacre; apoi amintiri mai
mult sau mai pu]in pl`cute.
124 DENISE ROBINS
Cu dou` luni \n urm`, cnd p`r`sise casa lui Dacre

revenind la so]ul ei o f`cuse cu convingerea c` nu va mai
putea suporta mult timp. |i era aproape imposibil s` \ndure
durerea de a fi desp`r]it` de Dacre, tocmai cnd el avea mai
mult` nevoie de dragostea, apropierea [i \n]elegerea ei. Era
con[tient` c` [i el suferea din cauza desp`r]irii [i nu \ndr`znea
s`-i scrie m`car un cuvnt sau s`-i dea vreun semn c` are
nevoie de ea. Jan nu se temea c` Dacre ar fi uitat-o. Acea or`
petrecut` cu el, dragostea disperat` pe care o sim]eau unul
pentru cel`lalt, era mai puternic` dect ei doi.
Dar ei nu-i era de ajuns s`-[i spun` c` exista o astfel de
dragoste. Voia s` fie cu el, s`-i dovedeasc` dragostea ei clip`
de clip`. Iar aceast` dorin]` deveni mistuitoare cnd acuza]iile
lui Guy \mpotriva lui Dacre devenir` publice.
Nu se mai putea gndi la nimic altceva, ci numai la cele
\ntmplate dup` ce \l p`r`sise pe Dacre revenind \n casa din
Gloucester Road.
Fiind prea pasionat` [i \ndr`gostit` de Dacre, nici nu-i mai
p`sase de ce va spune so]ul ei. De fapt el nici nu coment` \n
vreun fel \ntoarcerea ei. Era obsedat de ideea r`zbun`rii. Cu
toate acestea r`sufl` u[urat cnd v`zu c` Jan s-a \ntors. Poate
se gndise vreo clip` la posibilitatea ca ea s` nu mai revin`. Iar
el o voia... poate numai pentru a n-o l`sa s` fie a lui Dacre
Cheniston.
Am [tiut eu c` Dacre nu te va opri acolo, [uier` el
satisf`cut.
SCLAVA 125
Ea se \ntoarse spre el \l privi lung [i-i spuse lucruri pe care,

cu dou` zile \n urm` n-ar fi \ndr`znit s` le rosteasc`. |l insult`,
numindu-l mincinos, la[, \l acuz` c` \nscenase totul cu
ajutorul Soniei.
Guy o l`sase s` vorbeasc`, mul]umindu-se s` ridice din
umeri din cnd \n cnd. Era convins c` Jan va obosi de vorbit
apoi se va calma [i lucrurile vor reintra pe f`ga[.
Dar Jan, care nu trìa dect pentru a-l ap`ra pe Dacre,
continu` \n aceea[i idee [i \n zilele care urmar`. Nu mai
suporta s` fie supus`, politicoas`. |i spuse cu franche]e lui
Guy c` nu va mai sta mult cu el, pentru c` voia s` aib` o via]`
separat` de a lui; c` niciodat` nu va mai fi ce a fost adic` o
sclav` civilizat`. |l ura [i \l dispre]uia pentru ce-i f`cuse lui
Dacre [i nu-l va uita ct va trì pentru asta.
N-aveai dreptul, nici justificarea s` faci asta \i repetase ea
\n urm`toarele dou` s`pt`mni. Iar el nu ]i-a f`cut nimic
pentu ca s` merite ura asta. |n afar` de incidentul cu Sonia, nu
[tiu ce justific`ri mai po]i aduce: n-a \ncercat s` m` ia de lng`
tine, iar eu am f`cut totul pentru a fi o so]ie bun`.
Guy avea mereu acela[i r`spuns:
Draga mea, te \n[eli. N-a fost o \nscenare. {i nici nu este
o vendet` personal`. Mai precis, nu este vendeta mea, ci a
Soniei. Am ac]ionat \n numele ei.
Jan consider` c` era inutil s` argumenteze. Era convins` c`
Guy nu ar fi cedat.
126 DENISE ROBINS
Fa]` de soacra sa care credea fiecare vorb` rostit` de fiul

sù, Jan p`stra o atitudine rece [i rezervat` cu care chiar [i teri-
bila ei soacr` nu se putea obi[nui. Acesteia nu i se d`dea [ansa
s-o tachineze pentru c` imediat ce deschidea gura, Jan p`r`sea
\nc`perea. |n acest fel pentru moment, att mama ct [i fiul o
l`sar` \n pace. Dar era o victorie care nu-i aducea nici o
bucurie. Nicicnd nu fusese mai nefericit`, de fapt.
Nu [tia ce se \ntmplase \n ziua \n care Dacre comp`ruse \n
fa]a Consiliului Medicilor. Tocmai de aceea lucrurile i se
p`reau [i mai complicate, mai greu de suportat.
Guy nu-i spuse nimic. Avea o pl`cere deosebit` s-o vad`
fr`mntndu-se din cauza lui Cheniston. Era evident c` Jan
suferea \n t`cere. Dar, dup` p`rerea lui, ea nu avea dreptul s`
sufere.
Jan sim]ea c` se mi[c` \n \ntuneric, \n imposibilitate de a
face ceva pentru Dacre.
Afl` din \ntmplare ziua \n care Dacre trebuia s` compar`
\n fa]a consiliului [i locul \n care se ]inea [edin]a. Se duse \n
locul acela de cteva ori \n ziua respectiv`, dar nu reu[i s`-l
z`reasc` pe Dacre, [i nici nu voia s` fie v`zut` acolo pentru a
numai turna gaz pe foc.
Apoi ap`ru primul articol \ntr-un ziar. |l v`zu dis-de-
diminea]`, \nainte ca Guy sau mama lui s` se fi trezit. Livid`,
ea parcurse rndurile despre Dacre Cheniston, care
constituia unul dintre cele mai suculente scandaluri din
ultima vreme.
SCLAVA 127
Cunoscutul oftaolmolog Dacre Cheniston nu mai poate

profesa ca urmare a viol`rii intimit`]ii unei paciente, frumoasa
miss Fairday, o bogat` mo[tenitoare....
Jan citi titlu dup` titlu... rapoarte abominabile, la care se
adùgau exager`rile ziari[tilor. Paragrafe \ntregi care
acopereau de ru[ine numele \ndr`git de ea. Dovezi crude
\mpotriva unui b`rbat care se d`ruise trup [i suflet meseriei
sale, care nu f`cuse \n via]` nimic de care s`-i fie ru[ine.
|ncepu s` tremure violent \n timp ce scana ziarele. Era
\ndurerat` pentru Dacre dar [i furioas` \mpotriv` lui Guy, care
f`cuse totul posibil. El [i Sonia Fairday. Se \ntreb` cum va
putea s` citeasc` Sonia aceste rnduri, [tiind c` s`vr[ise o
crim`. De fapt, att ea ct [i Guy erau doi criminali. Era un atac
impardonabil asupra unui om care nu le f`cuse nimic...
Dacre se ap`rase, desigur. Dar \i fusese greu s` demon-
streze c` Sonia Fairday era o sexmaniac`, o femeie isteric`. Ea
era sprijinit` de Guy Royter cu partea sa de povestire. {i chiar
[i b`trnul Fairday fu atras \n acest` poveste, lundu-i desigur
partea fiicei sale. Bietul om nu avea nimic personal cu Dacre,
ba chiar \l pl`cea.
Erau paragrafe lungi care con]ineau declara]ia Soniei [i ale
lui Guy.
Sonia cu un aer nevinovat comunic` auditoriului c` se
dusese \n seara aceea la un consult pentru c` sim]ea o durere
acut` de ochi, dup` purtarea ochelarilor prescri[i de
Cheniston. Apoi derul` povesea viol`rii intimit`]ii. Guy
128 DENISE ROBINS
confirm` spusele ei adùgnd chiar c` la Tanger, Cheniston

procedase la fel cu so]ia sa, care nu-l \ncurajase defel. Iar
mama lui \i \nt`rea spusele. Dacre continuase cu asaltul [i
dup` \ntoarcerea la Londra.
Dacre neg` totul. Dar dovezile celor doi erau prea
puternice; un medic nu avea voie s` dea fru liber pornirilor
sale. Dacre fu g`sit vinovat c` atentase la pudoarea pacientei
sale Sonia Fairday, lucru neadmis de lege. Se hot`r\ eliminarea
lui din Registrul Medical.
Jan r`mase cu fa]a ascuns` \n palme, murmurnd \ntr-una:
Doamne, nu este posibil! Nu este posibil! Nu trebuie s`
se \ntmple asta!
Tremura violent cnd Guy [i mama sa sosir` \n \nc`pere. Jan
reu[i s` se controleze, nu scoase o vorb` \n timp ce soacra [i so]ul
ei luar` micul dejun. |l privea pe Guy cu ochii arznd, con[tient`
de satisfac]ia tip`rit` pe figura lui. Ar fi vrut s`-l poat` ucide.
Guy vru s` spun` ceva despre Dacre, dar v`zndu-i figura
\mpietrit` se ab]inu.
Dar doamna Royter o privi pe Jan [i cotcod`ci:
... dragul tù doctor Cheniston, a fost eliminat din
Registrul Medical! A primit ce i se cuvenea! Nu va mai practica
medicina \n ]ara asta vreodat`... este terminat, nu-i a[a, Guy?
Ei, ar mai putea face cte ceva, ca to]i cei de teapa lui,
c`rora li s-a ridicat permisul de liber` practic`...
Aici Guy se opri. Jan s`ri de pe scaun. L`s` mncarea
neatins` [i trnti u[a dup` ea.
SCLAVA 129
{i ea a primit ce i se cuvine, spuse doamna Royter.

Guy \mpinse cea[ca de cafea din fa]a sa.
M-am s`turat de toat` porc`ria asa, murmur` el.
Ba din contr`, ar trebui s` fii mul]umit. Ai f`cut ce-ai vrut
cu Cheniston.
Guy r`mase cu ochii a]inti]i asupra unui [ervet de pe mas`.
La naiba, nu era prea pl`cut pentru el s` [tie c` Jan era
informat` de tot ce pusese el la cale.
Cu toate acestea, era mul]umit c` se r`zbunase pe
Cheniston. |l urse dintotdeauna, fusese gelos pe el, iar Sonia
fusese pionul principal.
Sonia era acum \ndr`gostit` de un alt b`rbat, un conte
italian, care-i oferise inima ca [i vilele sale din sudul
Italiei.
Guy [tia c` o femeie rea este de zece ori mai rea dect un
b`rbat [i acum avea confirmarea. Nu mai avea rost s` i se
al`ture mamei sale \n bucuria ei. De aceea, cnd aceasta
re\ncepu se ridic` [i p`r`si \nc`perea.
O g`si pe Jan \n dormitor.
Plec la birou, Jan, \i spuse el.
Ea nici m`car nu se \ntoarse s`-l priveasc`.
La revedere, \i spuse ea.
Asta este tot ce-mi spui, Jan? Nu mi-ai acordat aten]ie de
cteva s`pt`mni.
{i de ce a[ face-o? Ce-ai f`cut pentru a merita un
comportament civilizat din partea mea?
130 DENISE ROBINS
Uite ce este, Jan, nu mai tolerez situa]ia asta, e[ti so]ia mea [i...
Ct mi-a[ dori s` nu fi fost a[a! explod` ea. Mi-e ru[ine de
numele pe care-l port! Guy [tiu c` ai f`cut totul pentru ca
Dacre s` fie eliminat din Registrul Medical. {i ai reu[it. Dar nu
te mai obosi s`-mi explici c` tu [i Sonia n-a]i pus totul la cale.
A]i ruinat un om nevinovat [i m` tem c` nu ai procese de
con[tiin]`. Vei fi pedepsit cumva, cndva.
Nu vei sc`pa.
Guy, ro[u la fa]`, trecea p`l`ria dintr-o mn` \n cealalt`.
Vorbe[ti prostii, Jan, murmur` el. Consiliul l-a g`sit vinovat.
Pe baza dovezilor false, aduse de tine [i Sonia.
{i ce vei reu[i dac` vei persista \n aprecierile tale?
Eu cred \n Dacre [i el [tie asta!
Mai r`mne s` fugi cu el! o sfid` Guy. Cu un oftalmolog
care nu are dreptul s`-[i practice meseria.
Jan veni mai aproape de el, sfidndu-l:
Ascult`-m`, Guy, dac` ar fi posibil, l-a[ urma pn` la
sfr[itul lumii, indiferent dac` poate practica sau nu... a[
dori s` trìesc cu el a[a ostracizat cum va fi, dect s` r`mn
so]ia unui a[a numit cet`]ean onorabil ca tine! Dar nu voi
pleca la el numai pentru a nu justifica afirma]iile f`cute
\mpotriva lui...
{tiu c` \n timp Dacre va reu[i s` se ridice din nou; profesia
\nseamn` totul pentru el. {i pentru mine. Dar tu, o minte
\ngust` nu po]i \n]elege asta.
Jan se opri aici, izbucnind \n lacrimi.
SCLAVA 131
Jan, uite ce e...

Te rog s` pleci mai repede! Mai repede!
El plec` ridicnd indiferent din umeri. Iar ea plnse toate
lacrimile adunate de atta timp. Erau lacrimi de durere pentru
Dacre, nu pentru ea. Dacre, al c`rui nume fusese trt \n
noroi. Dacre care nu va mai putea opera vreodat`, care nu va
mai putea da consulta]ii.
|l vedea cu toat` am`r`ciunea pe figur`. Jan nu mai putu
s` \ndure. |[i puse p`l`ria [i paltonul [i se duse s`-i tele-
foneze. Trebuia m`car s`-l aud` [i nu putea folosi telefonul
din apartament.
Capitolul 20
Se \ndrept` spre sta]ia de metrou [i intr` \ntr-o cabin`

telefonic`. Dup` ce form` num`rul lui Dacre auzi semnalul
ocupat. Ap`s` pe butonul redial dar la fel se \ntmpl`.
|nchise [i-[i recuper` moneda de patru pence. Urm`ri cteva
clipe lumea care intra [i ie[ea din sta]ia de metrou; to]i se
\ndreptau spre munc`, tineri, mai pu]in tineri, s`raci, ferici]i
neferici]i, fiecare cu existen]a sa.
Jan \i privi absent` cum treceau pe lng` ea, umbre pe un
orizont pe care nu-l va mai vedea probabil niciodat`. Ca ni[te
p`pu[i ale sor]ii, trase nu se [tie de cine de sfori, f`cute s`
execute ordinele nu se [tie cui.
Se \ntreb` c]i din ace[ti oameni erau ferici]i. C]i iubeau
[i erau iubi]i la rndul lor.
O femeie b`trn` cu un co[ de flori veni lng` cabinele de
telefon [i se a[ez` pe un scaun. Jan se bucur` pentru cteva
clipe de frumuse]ea [i varietatea florilor.
SCLAVA 133
Un b`rbat \mbr`cat \ntr-un costum elegant, de afaceri, se

opri s`-[i cumpere o garoaf`. O fat`, p`rea dactilograf`,
\mbr`cat` \ntr-o rochie de bumbac cu o beret` ro[ie pe cap, se
opri s` priveasc` [i ea florile. Dar nu cump`r` nimic [i plec`
pe drumul ei. Poate c` nu avusese bani nici pentru a-[i per-
mite o floare. Jan se gndi: florile ne aduc bucurie \n via]`.
Cei mai mul]i dintre noi le privesc... le doresc... dar trec mai
departe pentru c` nu [i le pot permite.
Form` din nou num`rul lui Dacre. Ardea de dorin]a de a-i
vorbi. Oare era acolo? Chiar el vorbea la telefon?
|n clipa urm`toare auzi vocea att de drag`.
Alo? Cine este?
Jan duse receptorul la inim` lipindu-l strns.
Tu e[ti... domnule Cheniston?
Jan! exclam` el.
O, Dacre! \ncepu ea dar uit` imediat tot ce pl`nuise s`-i
spun`.
Draga mea, unde te afli?
|n sta]ia de metrou Gloucester.
M` bucur s`-]i aud vocea!
O, Dacre, am sim]it c` trebuie s`-]i telefonez. S` aflu ce
sim]i.
Nu sunt \ntr-o stare prea bun`, dup` cum po]i s`-]i
imaginezi.
O, dragul meu, cnd am citit ziarele de diminea]`....
Da, au reu[it s` fac` ceea ce [i-au promis [i au fost mai
credibili ca mine. Este abominabil! Cei de la Consiliul
Medicilor au procedat a[a cum au g`sit de cuvin]`. Cred c` au
134 DENISE ROBINS
avut [i unele \ndoieli. Dar relatarea Soniei coroborat` cu a

so]ului tù, a fost prea concludent`, iar majordomul meu nu
mi-a fost de prea mare folos. M` gndesc chiar c` a fost mituit
de Royter. Nu mi-a r`mas nici o porti]` de sc`pare.
Dacre, nu pot suporta ideea c` so]ul meu a pus la cale
mr[`via asta.
Nu-]i face probleme, tu nu e[ti implicat`. De fapt nici nu
te consider ca f`cnd parte din familia Royter. |mi apar]ii, Jan,
cred c` e[ti con[tient` de asta.
Jan \nchise ochii. Palmele i se umezir` de emo]ie. Dacre
sim]ea la fel ca ea!
O, da, rosti ea dintr-o suflare. {tii c` sunt a ta, Dacre! A[a
gndesc [i eu.
Iubita mea, nu [tiu dac` este bine c` purt`m aceast`
discu]ie, dar presupun c` nu suntem asculta]i. De fapt, ce mai
conteaz` ce se discut`? Toat` lumea m` consider` un afe-
meiat f`r` caracter, cu care o femeie decent` nu poate
r`mne singur` \n cabinet de teama de a nu fi asaltat`. Cu
toate acestea, s` [tii c` te iubesc din tot sufletul [i te voi iubi
pn` la moarte.
Iubitule, nu e[ti vinovat, eu [tiu asta [i continuu s`
cred \n tine. Dar nu trebuie s` la[i asta s` se \ntmple,
Dacre, trebuie s` lup]i \n continuare, nu [tiu cum, dar
trebuie s` lup]i.
Iubita [i loiala mea, Jan! Tu \mi insufli curajul de care am
nevoie, credin]a [i iubirea ta sunt cele mai teribile tonice de
care aveam nevoie \n aceste momente. Sunt convins c`
adev`rul va ie[i cumva la lumin`, \ntr-o zi.
SCLAVA 135
{i eu cred asta, iubitule. Tocmai din aceast` cauz` n-am

venit la tine, sunt con[tient` c` ]i-a[ face un rù [i mai mare,
cu toate c` sufletul \mi spune s` alerg \n bra]ele tale. |n]elegi
de ce nu vin?
Da, dragostea mea, \n]eleg. Dar la tine acas` cum stau
lucrurile?
Pot suporta orice acolo. Pentru tine \mi fac probleme.
Mi te amintesc \n rochia aceea \nflorat` stnd aici, lng`
biroul meu, cu ochii tì mari, str`lucitori. Spune-mi, iubita
mea, cu ce e[ti \mb`rcat` \n diminea]a asta, vreau s` mi te
imaginez...
Port o rochie verde cu un guler de organdi, cu mneci
scurte.
Tu \ntotdeauna ar`]i minunat, iubita mea.
Mai port o p`l`rioar` de pai [i...[i...
Iubita mea, nu cumva plngi? N-o face Jan, vreau ca
dragostea mea s` te fac` fericit`.
|ncerc s` nu fiu trist`, iar iubirea ta m` face cea mai
fericit` femeie din lume. Dar tu ce vei face de acum \nainte?
Nu [tiu, deocamdat`. Probabil voi \nchide casa; sunt
asaltat de reporteri c`rora nu vreau s` le dau ocazia s` m`
fotografieze prea mult!
Jan nu mai suporta aceast` conversa]ie care aducea a
discu]ie \ntre doi adolescen]i \ndr`gosti]i care nu se puteau
vedea din cauza restric]iilor ce le erau impuse. Voia s`-[i
imagineze c` erau ferici]i \mpreun`, c` toat` lumea era a lor.
Dar \l auzi pe Dacre spunnd:
136 DENISE ROBINS
Iubito, trebuie s` \nchid; sun` cineva la u[` cu disperare.

A[tept mult` lume...
|n]eleg zise ea. Ar fi vrut s`-i strige; nu te duce! se sim]ea
\ngrozitor [tiind c` o vreme nu va mai auzi glasul. R`mas
bun, iubitule, ai grij` de tine [i aminte[te-]i c` m` gndesc
numai la tine.
La revedere iubito, zise Dacre [i \nchise.
Fusese un r`mas bun formal [i Jan realiz` c` intrase cineva
\n \nc`pere.
P`r`si cabina telefonic` tremurnd. O durea capul, ochii \i
ardeau. Cùt` batista cu gesturi disperate de parc` ar fi fost
solu]ia ei de via]`.
Poate nu va mai putea s` vorbeasc` niciodat` cu el la tele-
fon. Iar el nu avea cum s` ia leg`tura cu ea. |[i \nchidea casa
[i urma s` plece, nu se [tie pentru ct` vreme. Iar ea se
\ntoarcea \n apartamentul care devenise un fel de \nchisoare
pentru ea. Ie[i din sta]ia de metrou [i privirea i se opri pe o
plancard` pe care scria: renumitul chirurg oftalmolog Dacre
Cheniston a fost eliminat din Registrul Medical.
|ncepu s` tremure [i mai tare. Sim]i nevoia s` smulg` acea
plancard` de pe perete, s-o striveasc` sub picioare. Ar fi vrut
s` adune toate ziarele care scriau despre Dacre, s` le ard` cu
mna ei... Iar pe Guy ar fi vrut s`-l fac` s` sufere a[a cum suferea
Dacre... s` r`mn` f`r` slujb`. Pe Sonia ar fi vrut s-o bat`, s-o
fac` s` realizeze rùl f`cut iubitului ei. Suferea din toat` inima
al`turi de iubitul ei Dacre pentru nedreptatea care i se f`cuse.
De cum intr` \n apartament o g`si pe soacra sa cu dou`
doamne \n salon, la ceai.
SCLAVA 137
Draga mea, spuse una din ele, ce interesant... cazul

Cheniston. Ce ini]iativ` lùdabil` a avut fiul tù s`-l
dema[te!...un astfel de medic s` abuzeze de o tn`r` venit` la
el pentru consulta]ie...
Jan o privi cu ur` pe femeia respectiv` [i ie[i din \nc`pere.
Plec` din nou pe strad` pentru c` nu mai suporta s` stea \ntre
patru pere]i cu acele b`trne crtitoare. Se duse \n Hyde Park
[i r`mase acolo pn` la apusul soarelui cu gndul la Dacre [i
dragostea lor lipsit` de speran]`. Sim]i razele soarelui, dar
c`ldura lor nu avea efect asupra ei. |n cele din urm`, se
\ndrept` spre cas` pentru c` nu mai putea r`mne \n parc; era
vremea cnd acolo se aflau doar \ndr`gosti]ii.
|l g`si pe Guy acas`. El se ar`t` foarte amabil, p`ru chiar
\ngrijorat pentru c` era prea palid` [i tras` la fa]`, ba chiar \i
aduse [i o sticl` de [ampanie. Apoi, v`znd c` n-o poate
impresiona cu nimic, o invit` s` cineze la un restaurant, lucru
pe care nu-l f`cea prea des. Apoi \i oferi un ziar de sear` [i o
invit` la un spectacol, l`snd-o pe ea s` aleag`.
Nu te mai obosi s`-mi acorzi atta aten]ie, Guy, s-ar putea
s-o superi pe mama ta.
Jan se uit` cu ur` la b`trna doamn` Royter care tricota
\nbufnat` c` fiul ei acorda atta aten]ie so]iei.
Nu fi att de urcioas`, Jan. M-am s`turat de atmosfera
ap`s`toare din cas`. S` ne \mp`c`m, s` lu`m totul de la
\nceput.
Noi doi nu vom lua nimic niciodat` de la \nceput, \l opri Jan
dar \n clipa aceea privirea \i c`zu pe un titlu de ziar care spunea:
Doctorul Cheniston p`r`se[te ora[ul.
138 DENISE ROBINS
Asta, zise ea ar`tnd spre ziar ar trebui s` te fac` s`-]i fie

ru[ine [i s` nu mai \ndr`zne[ti s`-mi vorbe[ti de un alt
\nceput, zise ea aruncndu-i ziarul \n fa]`. Apoi, se duse \n
camera sa.
Dup` o vreme, Guy veni dup` ea. Jan se culcase, dar nu
apucase s` adoarm`.
El o privi o vreme, furios c` nu r`spunsese la nici unul din
eforturile lui de a se purta frumos cu ea. {i toate astea din
cauza blestematului de oftalmolog! Observ` c` era att de
tn`r` [i fragil`, a[a cum dormea cu un bra] sub cap! Sim]i
c-o dore[te \n pofida s`pt`mnilor de separare \n care
dormise \n camera pentru oaspe]i. Dar chiar [i acum
Cheniston ie[ise \nving`tor, cu toate c` se afla \n dizgra]ie.
Jan deschise ochii [i-l v`zu.
Ce dore[ti? \ntreb` ea.
A[ vrea s`-]i vorbesc, Jan.
Este prea trziu pentru discu]ii! Aproape adormisem.
Acum cteva s`pt`mni la ora asta, abia plecai la
Cheniston.
{tii ce, Guy? Noapte bun`! Nu m` obosesc s`-]i r`spund!
O, nu, s` nu-]i imaginezi c` seara se va termina a[a! Nu
accept s` fiu tratat astfel. E[ti so]ia mea, trebuie s`-]i mai
amintesc?
Am uitat de mult cum este s` fii so]ia unui b`rbat care
[tie s` se poarte! Sau nu cumva m`mica ]i-a dat voie s` fii cu
nevasta \n seara asta?
Guy o prinse cu brutalitate de \ncheietur`.
SCLAVA 139
Te rog s`-mi dai drumul numaidect!

Jan, sim]i nevoia s` te lovesc din nou?
A[ prefera s` m` love[ti, numai s` nu m` s`ru]i!
Chiar a[a, Jan?
Guy o s`rut` cu for]a. Dar Jan nu putea suporta s` fac`
dragoste cu el, mai ales acum. Acest b`rbat care era so]ul ei,
care o posedase fizic, nu-i va putea poseda niciodat` inima [i
sufletul; acestea \i apar]ineau lui Dacre. {i chiar dac` nu se
putea duce la el s` trìasc` al`turi de el, \[i va p`stra [i trupul
tot pentru el. |i va fi credincioas` lui Dacre pn` la sfr[itul
vie]ii. Pe Guy \l va ur\ din r`sputeri pentru crima comis`
\mpotriva omului pe care \l iubea ea. |l \mpinse cu violen]` pe
Guy [i alerg` la u[`.
Dac` m` mai atingi vreodat`, m` duc \n camera mamei
tale [i stau acolo, \l amenin]` ea.
Nu ai ce cùta \n camera mamei, de ce vrei s-o nec`je[ti?
Dac` ai fi fost o so]ie bun` pentru mine...
Am fot cea mai bun` so]ie, Guy, la \nceputul c`sniciei
noastre, dar pe tine te-a interesat doar s` ai grij` de mama ta
[i s` cumperi ceasuri de mna a doua.
|mi repro[ezi [i acest hobby nevinovat?
Nu, regret doar c` ultimele tale ac]iuni n-au fost a[a de
inocente precum colec]ia de ceasuri.
Jan \l scoase afar` din \nc`pere, \ncuie u[a [i se culc` la loc.
Nu putu s` adoarm` foarte mult timp.
Nu era ceva neobi[nuit s` fie deranjat` toat` noaptea de
ticìtul sau sunetul ceasurilor din apartament. |ntre ele era o
140 DENISE ROBINS
diferen]` de un minut sau dou`, ceea ce duce la acel

ding-dong total confuz, nemuzical [i enervant. Ding-dong...
ding... dong...
Le vedea pe toate...erau cel pu]in treizeci risipite prin toate
camerele, ceasuri b`trne[ti, ceasuri cu pedestal de mahon,
de nuc, de stejar, unele erau de valoare, altele nu, dar toate
erau dovezi ale acestui hobby pe care Guy [i-l dezvoltase \n
timp. |n principiu, aceste ceasuri ar fi trebuit s` constituie
ceva prietenos, dar trìnd \n preajma lui Guy [i a mamei aces-
tuia o f`ceau s` simt` repulsie fa]` de ele. I se p`rea c` fiecare
din ele spune cam a[a: nu po]i sc`pa... nu po]i sc`pa... nu
po]i sc`pa, orict ai vrea...pentru ca toate s` sfr[easc` \ntr-un
rset diabolic.
Jan era con[tient` c` nu ceasurile erau de vin`, ci starea ei
nervoas`. |n noaptea asta sunetul ticìtul acestor ceasuri o
scotea din min]i. Parc`-l [i vedea pe Guy privind-o din spatele
acelor. Le acorda ceasurilor mai mult` aten]ie dect ei!
Jan realiz` c` nu mai putea r`mne \n acel apartament.
{i-ar fi pierdut min]ile foarte curnd. Trebuia s` scape, s` se
separe de Guy chiar numai pentru o vreme. Acum, pe lng`
faptul c` nu-l iubea, \l mai [i dispre]uia. Guy \i f`cuse rù lui
Dacre [i astfel o r`nise [i pe ea. Nu-i va mai fi posibil s` trìasc`
al`turi de el. Imediat gndul \i zbur` la Maroc. Tanger! Se va
duce acolo, unde-l cunoscuse pe Dacre. Mai r`mnea,
desigur, problema banilor; avea o sut` de lire l`sate mo[tenire
de un unchi [i-i ]inea la banc` pentru zile negre. Iar acum trìa
cele mai negre zile din via]a sa. Va face orice s` scape de Guy
[i mama sa.
SCLAVA 141
Se trezi devreme cnd nici nu se luminase de ziu`, [i

\ncepu s`-i scrie lui Dacre. Era prima scrisoare c`tre el, poate
[i ultima. |i m`rturisea dragostea ei, \i spunea c` pleac` [i c`
se va gndi la el mereu.
Nu pot veni la tine, nici face nimic pentru tine, scria ea,
dar s` [tii c` inima mea \]i apar]ine pentru totdeauna.
Scrise adresa lui Dacre [i se duse din nou \n pat pentru a-l
evita pe Guy.
Cteva ore mai trziu, \[i scotea banii de la banc` [i re]inu
un bilet pentru Maroc la vaporul care pleca peste dou` zile.
Nu voia s`-l mai vad` vreodat` pe Guy, a[a c` r`mase peste
noapte la Southampton. Peste dou`zeci [i patru de ore pleca.
Realiz` c` fugea nu numai de Guy ci [i de Dacre.
Capitolul 21
Ziua \n care i se anul` dreptul de a practica oftalmologia,

fu o zi neagr` pentru Dacre. Profesia lui ajunsese \ntr-un
punct mort, datorit` ziarelor care r`spndiser` acele teribile
minciuni lansate de Guy Royter [i Sonia Fairday.
El, Dacre Cheniston, al c`rui scop \n via]` fusese s`-[i con-
struiasc` o carier` solid` chiar de la terminarea Oxfordului.
Nu [tia ce va face acum, dar se va descurca.
Nu-i mai r`m`sese nimic \n afar` de Jan. Iar ea nu-i putea
apar]ine \n totalitate. Avea doar amintirea ei, a dragostei ei,
credin]ei ei, care s`-l ajute s` nu se \nece \n aceste ape tulburi.
Dup` o noapte f`r` somn, se scul` mai devreme ca de obi-
cei, se duse \n sala de consulta]ii unde asistenta \i l`sa scris
programul zilei. Nici una dintre orele scrise nu va fi p`strat`,
nici o programare nu se va mai respecta. Dup` ce-[i privi pro-
gramul pe ziua respectiv` rupse furios pagina. U[ile spitalelor
\i erau \nchise de acum, nimeni nu-l mai voia, nu mai avea
nevoie de el.
SCLAVA 143
Doamne cu nume r`sun`toare ca lady Angmering care-l

consultau regulat, se retr`seser` cu mult` gra]ie. {i nu le
putea \nvinui.
I se p`rea imposibil ca \n diminea]a asta s` nu porneasc`
spre spital \n Daimlerul sù decapotabil, unde s`-[i \mbrace
halatul, s`-[i pun` masca de chirurg. Cu o zi \n urm` exami-
nase o serie de pacien]i... de ast`zi nu-i va mai vedea. Altcineva
va prelua cazurile sale.
Nu scrise nici o scrisoare; nici nu avea nimic de spus
nim`nui. Sim]ea doar dorin]a de a o g`si pe Sonia Fairday pe
care s-o ucid` cu mna lui, apoi pe Guy Royter.
Consiliul f`cuse ceea ce crezuse c` era mai bine... la fel ca
to]i prietenii sì...dar f`r` folos.
Asistenta sosi pe la nou`. Era o femeie pl`cut`, care \l trata
cu mult respect. Cu toate acestea, nu se hazard` s`-i spun` c`
r`mne al`turi de el pentru c` trebuia s`-[i c[tige propria
existen]`.
Iar el o \n]elese, \i pl`ti salariul pe dou` luni [i o l`s` s`
plece.
Urm` majordomul; Dacre \l l`s` s` plece f`r` o strngere
de inim` pentru c` nu mai avea \ncredere \n el. O alt` asis-
tent` telefon` s` spun` c` nu se sim]ea bine [i ar fi preferat s`
se mute la alt` clinic`... Dacre \i spuse c`-i va trimite un cec
pentru c` \nchidea clinica.
{obolanii p`r`seau ambarca]iunea care sta s` se scufunde,
se gndi el. Cu pu]in timp \n urm`, era considerat unul dintre
cei mai buni chirurgi oftalmologi, era curtat [i cùtat de toat`
lumea. Uimitor ce repede fu dat uit`rii! Nici o mam` decent`
144 DENISE ROBINS
nu va mai permite fiicei sale s` intre \n sala lui de consulta]ii.

Sala de consulta]ii \n care petrecuse mii de ore dedicate
pacien]ilor sì.
|i mai r`m`seser` totu[i c]iva prieteni adev`ra]i. Doctori]a
Mary Corfield, sir Arnold Ellderton un alt oculist faimos, unii
dintre colegi, dar ce puteau face ace[tia? Erau o minoritate.
Unul sau dou` incidente din ziua aceea \i r`maser` \n
amintire ca dou` stele pe o bolt` \nnegurat`.
Una dintre asistentele de la spitalul de oftalmologie \i f`cu
o vizit`. Era o femeie plin` de conven]ionalisme, dar care-[i
f`cea excelent meseria [i credea \n dreptate. Credea \n Dacre
a[a cum credea \n Dumnezeu. |i spuse astea f`r` nici o
re]inere.
Am venit s`-]i spun, domnule doctor, ct de greu ne va fi
f`r` dumneata. Te vom a[tepta \n fiecare zi la spital. Noi, care
o cunoa[tem pe miss Fairday, [tim c` ea nu poate avea drep-
tate, este o ninfoman`. P`cat c` nu se poate dovedi asta.
Suntem foarte indignate toate.
Dacre \ncerc` s` zmbeasc`, dar rezultatul fu jalnic, ceea ce
pe femeie o f`cu s` plng`.
M` simt mai bine acum cnd [tiu c` nu crede]i acele
prostii, zise Dacre.
***
Jan \[i aminti spusele lui Dacre despre sclavia modern`.

Prima oprire a fost la Tetuan, unde Jan schimb` autobuzul.
Trebuia s` fie foarte atent` pentru c` \n aglomera]ie oricine
SCLAVA 145
putea s`-i fure valiza. |[i aminti ce deranjat` fusese mama lui
Guy cnd ajunseser` \n acest loc. Dar ea, la sfaturile lui Dacre
reu[i s`-i alunge pe arabii din jur care-[i ofereau serviciile cu
insisten]`.
Drumul spre Tanger dur` dou` ore, timp \n care ea privi
uimit` mun]ii ar[i de soare, care p`reau de cret`. Nu se putea
vedea nici o floare \n acest anotimp; a[adar nici o culoare nu
\ncnta ochiul, cu excep]ia celor de la \mbr`c`mintea tipic
arab` purtat` de cei care-[i duceau poverile pe spatele catrilor.
Prim`vara, Marocul era superb. Dar chiar [i acum, \n
extrasezon, Tangerul o \ntmpin` cu aceea[i prietenie. Aici
fusese att de fericit` cu Dacre. |n cele din urm`, autobuzul
opri, iar hamalii arabi care repetau Impshi se repezir` s` mai
c[tige un ban. Jan lu` un taxi care o duse la hotelul
Continental.
Ajunse acolo cu lacrimi \n ochi. Aici se plimbase cu Dacre,
aici se \ndr`gostise de el, aici aflase c` [i el o iubea.
Cineva \[i aminti de ea [i-i dori bun venit cnd cobor\ din
taxi \n fa]a hotelului. Era un b`rbat atr`g`tor, cu ochii alba[tri,
\mbr`cat \ntr-un costum elegant bleumarin
Buenos! \i spuse omul. Sunte]i englezoaic`, a]i mai fost
aici \n ianuarie, nu? Doamna Royter, parc`?
Jan \i \ntinse mna. Era [eful poli]iei din Tanger, care-i
examinase pa[aportul [i o ajutase la prima ei sosire aici, cu
doamna Royter. Omul se numea Bibi Carleton. Era spaniol,
dar avusese mam` englezoaic`.
Buenos dias, r`spunse Jan, dnd mna cu tn`rul ofi]er.
El p`rea foarte \ncntat.
146 DENISE ROBINS
V`d c` nici dumneavoastr` nu m-a]i uitat! Ce face cealalt`

doamn`, mai \n vrst`? N-a venit [i dnsa?
Nu, zise Jan.
V` rog s`-mi spune]i dac` v` pot fi de folos cu ceva, se
oferi omul.
V` mul]umesc mult, zise Jan apoi intr` \n hotel.
Acesta era ocupat doar pe jum`tate, a[a c` personalul se
ar`t` foarte \ncntat s-o primeasc`.
Jan \ncerc` s` fac` totul pentru a nu se gndi la Dacre, dar
\i era cam greu. Doar alesese acest loc tocmai pentru c` \i
amintea de el! Era o prostie s` vrea s`-l uite.
|ncepu s` despacheteze, dar ced` nervos [i pufni \n plns. Nu
avea alt` solu]ie dect s` se \ntoarc` la so]ul ei, dup` ce i se ter-
minau banii. Dar deocamdat` era liber`, era sclava care reu[ise
s` rup` lan]urile, pentru a se elibera temporar din sclavie.
Dormi pu]in dup` amiaz`, iar noaptea, pe la dou`sprezece,
se afla din nou pe terasa hotelului admirnd splendoarea
nop]ii, sim]ind cum pacea \i p`trunde \n suflet.
Tangerul era fel de minunat \n lumina lunii, cu casele \nalte
[i vilele care se conturau pe cerul de culoarea indigoului. La
distan]` se auzeau voci acompaniate de instrumente.
Jan, o figur` tn`r`, frumoas`, \n rochie de cocteil cu o
cap` pe umeri, asculta pacea nou aflat`. De parc` sim]ea c`
urma s` se \ntmple ceva. Nu [tia ce va fi; [tia doar c` nu va
mai exista mult` durere [i am`r`ciune \n inima ei.
Capitolul 23
|n soarele dimine]ii, dup` micul dejun, Jan porni pe o aleie

pietruit`, urm`rind oamenii care treceau ferici]i,
descump`ni]i sau dispera]i. Erau oameni din toate p`r]ile
Marocului, c]iva europeni, femei cu v`luri din care li se
vedeau doar ochii. }`rani de pe muntele Riff cu p`l`rii de pai.
Evrei \nal]i, cu tenul de filde[, [i b`rbi negre, m`t`soase.
Algerieni cu fesurile lor ciudate, arabi cu dish-dasha.
Janei \i pl`cea mult aceast` strad`, pe care treceau m`garii
al`turi de oameni, caprele se agitau de colo colo, animale
suprasolicitate, cu ochi tri[ti, suferinzi. Janei i se p`rea c` \n
aceast` diminea]` toat` lumea se afla \n suferin]`, iar via]a era
o lung` condamnare.
Cu toate acestea, era [i mult` frumuse]e; [tia c` o putea
g`si doar \n cartierele arabe. O lu` pe aleile misterioase, care
duceau acolo unde o g`sise Dacre [i o dusese la palatul sul-
tanului. Dacre era \mbr`cat atunci cu un costum alb, iar tenul
148 DENISE ROBINS
\i era frumos bronzat punndu-i \n eviden]` ochii alba[tri. O,

dragul meu suspin` Jan, ce minunat ar fi s` te pot avea aici cu
mine!
Cineva o atinse pe bra].
Buenos!
Jan se \ntoarse [i v`zu figura [efului poli]iei, care-i zmbea
cu din]ii sì neobi[nuit de albi.
Jan \i zmbi [i ea, r`spunzndu-i la salut.
Buenos dias, domnule Carleton.
M` \ndrept spre biroul meu de pe chei, zise el. |n
diminea]a asta m-am trezit foarte devreme, lucru neobi[nuit
pentru mine. {ti]i de ce?
De ce? \l \ntreb` ea curioas`.
Mi s-a comunicat o veste care m-a umplut de bucurie.
Cred c-a]i aflat-o deja.
Jan \l privi f`r` s` \n]eleag` nimic.
Nu, nu [tiu nimic.
Minunatul domn Cheniston este aici la Tanger! Cred c` [ti]i!
Jan ro[i pn` \n vrful urechilor [i nu mai putea s` respire.
Domnul Cheniston aici? Nu este posibil? Dar cum se
face... cnd a sosit? Unde este?
A venit de diminea]`, cu avionul de la Toulouse. Nu este
minunat? S` zbori de la Londra la Paris [i de acolo \n cteva
ore s` ajungi aici la Tanger?
{i unde se afl` acum? \ntreb` Jan.
La hotelul Continental, desigur. Nu v-a]i v`zut?
Jan scutur` din cap. Nu era posibil ca Dacre s` fi venit doar
pentru ea!
SCLAVA 149
Jan o prinse la fug`; nu se opri dect \n holul hotelului

Continental unde-l v`zu... Dacre vorbea cu b`trnul maur
care-i ducea servieta. A[adar, nu era o minciun`. Dacre se afla
acolo \n carne [i oase, \mbr`cat ca \ntotdeauna foarte elegant,
\ntr-un costum gri bine croit.
|n clipa aceea el se \ntoarse [i v`zu femeia mic` de statur`,
firav`, care-l privea cu ochii ei mari. Din doi pa[i fu lng` ea.
Dumnezeule, Jan, ce cau]i aici? Nu \n]eleg...
Nici eu! E[ti ultima persoan` pe care m` a[teptam s-o
\ntlnesc aici! {i singura pe care a[ fi vrut s-o v`d!
Am venit ieri prin Ceuta.
E[ti singur`?
Da, am fugit de acas`... nu i-am mai suportat pe cei doi...
am scos de la banc` to]i banii pe care-i aveam [i am venit aici
pentru c` este locul cu cele mai frumoase amintiri.
Nu pot s` cred! Este un miracol!
Asta am crezut [i eu cnd mi-a spus domnul Carleton c`
te-a v`zut aici la hotel.
Bibi Carleton? Este un vechi [i drag prieten. Am venit cu
avionul pentru c`, tot ca [i tine, nu mai suportam Londra; am
fost la Oxford, invitat de o bun` amic` \n casa fratelui acesteia
dar nici acolo nu mi-am g`sit locul. A[a c`, ieri m-a dus la aero-
port [i m-am \mbarcat. Voiam s` fiu singur, s` m` gndesc \n
lini[te la cele \ntmplate. Am venit aici ca [i tine pentru c` este
locul cel mai drag, unde ne-am cunoscut...Numai Dumnezeu
[tie c` soarta n-a fost bun` cu noi \n ultimul timp, dar parc`
nu mai sunt sup`rat pentru c` te am acum, aici, cu mine, Jan!
150 DENISE ROBINS
Te voi s`ruta acum, f`r` s`-mi pese c` \n holul hotelului se pot

afla persoane cunoscute. Zilele petrecute departe de tine au
fost foarte grele [i dureroase...
Dacre o prinse \n bra]e. Ea \l prinse cu bra]ele dup` gt.
Urm` un s`rut lung [i pasional.
B`trnul maur cu servieta lui Dacre, \ntoarse capul cu
discre]ie, spunndu-[i c` \n cele din urm` Allah \i trimisese
doctorului Efendi o femeie f`r` v`l, dar frumoas`, iar doctorul
Efendi o pl`cea mult, a[a c` el nu putea dect s`-i doreasc`
fericire [i mul]i fii.
Lipit` de el, Jan murmura:
Te iubesc, Doamne cum te iubesc, Dacre! A fost cumplit
f`r` tine! Am vrut s`-mi iau via]a de multe ori. Asear`, am fost
pe teras`, unde ne-am s`rutat prima oar` [i am avut un senti-
ment foarte ciudat.... c` te voi \ntlni curnd....
Slav` Domnului, c` am venit! M-am hot`rt \n ultimul
moment. Iar cnd te-am v`zut aici... Jan, nu suport s` te mai
\ntorci la so]ul tù. Jan, aici este mna destinului care le-a
aranjat pe toate \n favoarea noastr`. Am \ncercat s` facem ceea
ce trebuia; s` st`m departe unul de cel`lalt, dar acum, nu
vreau s` te mai las s` pleci. |mi e[ti destinat`, Jan.
Dacre...
Nu vezi, iubito, dac` am povesti cuiva c` ne-am \ntlnit
\ntmpl`tor nu ne-ar crede nimeni.
Da, sunt sigur` c` nu ne-ar crede, spuse Jan ro[ind.
{i nici la so]ul tù nu ne putem a[tepta s` cread` altceva.
Nu mai are sens s` ne ascundem, s` st`m separat, s`
pretindem c` nu este nimic \ntre noi. So]ul tù este sigur c-am
SCLAVA 151
plecat \mpreun`. Foarte bine, s` fac` ce va voi. Dac` vrei s` fii

a mea, nimic pe lume nu ne va desp`r]i [i m` voi c`s`tori cu
tine imediat ce vei fi liber`.
{i eu mi-a[ dori asta Dacre, dar [ti... munca ta...
Nu te mai gndi la asta iubito, ai f`cut-o destul! Vom lua
leg`tura cu Royter imediat ce vom putea [i-i voi spune totul.
|ntre timp...
|ntre timp... repet` Jan, care abia a[tepta s` aud`.
|ntre timp, s` nu ne trezim din acest vis frumos, iubito...
am obosit din cauza acestei lupte \ndelungate [i [tiu c` [i tu
sim]i la fel. Spune-mi c` vrei s` fii a mea pentru totdeauna [i
a[a va fi. Restul, las`-l pe seama mea.
Un servitor se apropie prin holul \n stil maur purtnd o
tav` pe care se afla o telegram`.
Dacre o citi:
Sosesc mine la Tanger; trebuie s` vorbim
Guy.
Jan sim]i c` totul se n`ruie dintr-o dat`.

Iubita mea, zise Dacre nu vreau s` te v`d trist`.
Iubitule, Guy, a plecat deja din Londra nu-l mai pot opri.
Foarte bine, las`-l s` vin`.
N-a[ vrea s`-l mai v`d niciodat`; m-ar face s` m` \ntorc [i
nu vreau asta.
Iubito, nu ai de ce te teme de b`rbatul acesta. Nu-mi
doresc nimic mai mult dect s` m` confrunt cu el.
152 DENISE ROBINS
Foarte bine, atunci, s` vin`, zise Jan, cam neconvins`.

Nu-]i mai poate face nici un rù, indiferent ce spune sau face!
Dar poate refuza divor]ul [i asta ar fi foarte rù!
Asta este o problem` pe care o vom rezolva ca \ntre
b`rba]i, nu te teme, iubito. Dar de unde a aflat c` e[ti aici?
Cred c` a intuit. I-am scris un bilet pe care l-am l`sat \n
apartament spunndu-i c` vreau s` ne desp`r]im o vreme, iar
al doilea de pe vasul pe care m-am \mbarcat. Dacre, sper c`
nu-l vei l`sa s` ne despart`!
Iubita mea, sigur c` nu-l voi l`sa, nimic nu ne va mai
desp`r]i de acum!
Aflat` la pieptul lui, Jan exclam`:
Cred c` nu m` mai tem de nimic!
Dar ai fost curajoas` \ntotdeauna, draga mea. Nu-]i cer
dect s` mai dai o dat` dovad` de curaj. Chiar dac` refuz`
divor]ul, vom locui \mpreun`. E[ti o femeie minunat`, iar eu
un mare prost care [i-a imaginat c` va putea trì f`r` tine! Vom
petrece \mpreun` aceast` zi, dar eu nu voi r`mne \n acest
hotel. Mine \ns` m` voi \ntoarce pentru a m` confrunta cu
so]ul tù. Apoi vom pleca \mpreun` [i nimeni nu ne va mai
desp`r]i.
Inima Janei \ncepu s` bat` tot mai tare, ca o flacar` care
topi toate \ndoielile pe care le mai avea.
Nu ne vom mai desp`r]i niciodat`, iubitule, murmur` ea.
Capitolul 24
Guy avu prima ceart` cu mama sa. Pn` \n acest moment,

el cedase mereu pentru a o face pe ea s` se simt` iubit` [i
apreciat`. |nc` din copil`rie fusese a[a.
C`s`toria cu Jan fusese primul act de nesupunere fa]` de
mama sa, care nu ezitase s`-[i exprime nemul]umirea. Iar el fusese
nevoit s`-[i aprobe mama, c` Jan nu era so]ia potrivit` pentru el.
Cnd doamna Royter auzi c` nora sa plecase de acas` [i
luase vaporul spre Maroc, se sim]ise ca nou n`scut`; tocmai
asta [i voia; s`-i separe pe cei doi... Dar \n clipa \n care fiul ei
\[i anun]` inten]ia de a se duce \n Maroc dup` so]ia sa,
doamna Royter explod`:
}i-ai pierdut min]ile! A plecat? Foarte bine! De ce mai vrei
s-o aduci aici? Pentru ca s`-]i fac` alte necazuri?
Nu suport ideea de a m` desp`r]i de Jan, mam`. Nici nu
vreau s`-i dau lui Cheniston satisfac]ia de a se \nsura cu ea. Iar
cu Jan voi rezolva eu lucrurile cumva, m` gndeam chiar la o
a doua lun` de miere la Tanger...
154 DENISE ROBINS
Doamna Royter \l privi de parc` tocmai rostise ceva abominabil.

Guy, vrei a doua lun` de miere cu acea...
Te rog s` nu te amesteci, mam`.
Te vei umili \ntr-att?
M-a[ sim]i mai umilit dac` s-ar m`rita cu Cheniston!
Foarte bine, dac` te duci dup` ea, te \nso]esc.
Nu te prosti, mam`, ce s` faci acolo? {tii c` nu te \n]elegi
cu Jan...
Din vina cui?
Poate din vina ei...
Insist s` vin cu tine.
Uite ce este, mam`...
|ndr`zne[ti s` insinuezi c` nu vrei s` vin cu tine? N-am
f`cut \ntotdeauna totul pentru tine? Nu mi-am sacrificat toat`
via]a pentru tine? N-a[ fi crezut c` voi primi atta ingratitudine
de la propriul meu fiu... Care m` face s` m` simt nedorit`...
Guy Royter, ar trebui s`-]i fie ru[ine!
Guy aproape capitul` \n fa]a mamei sale c`reia \i curgeau
lacrimile pe obraz.
Bine, nu mai plnge, nu vreau s` te sup`r. Dac` vrei s`
mergi cu mine, asta este.
Poate c` deplasarea la Tanger era deja compromis`. Jan
nu-l va ierta. |ncepu s` aib` [i el unele \ndoieli. De aceea, \n
aceea[i sear` Guy veni cu alte idei.
Nu cred c` vei putea merge cu mine, mam`, zise el.
Pentru c` partenerul meu a f`cut deja aranjamentele pentru a
pleca \n vacan]` s`pt`mna viitoare [i nu-i pot cere s` [i le
anuleze. A[a c` trebuie s` m` duc [i s` m` \ntorc foarte repede
SCLAVA 155
din Maroc. Doi, dac` m` duc cu vaporul, voi ajunge acolo

mar]ea viitoare, ceea ce este prea trziu, [i pentru tine ar fi
prea obositor. Am hot`rt s` plec mine cu avionul, cu escal`
la Paris. Am re]inut deja biletul [i-i voi telegrafia lui Jan s` m`
a[tepte.
Aha, pleci cu avionul? exclam` doamna Royter, l`snd
deoparte lucrul de mn`. Att e[ti de ner`bd`tor s` ajungi \n
bra]ele iubitei tale, Jan?Te cost` cam mult femeia asta... a[a c`
\]i la[i mama de izbeli[te, cheltui banii firmei care sunt de fapt
ai mamei tale pentru a alerga la nevasta ta.
Doar nu vrei s` mergi [i tu cu avionul, mam`?
De ce nu?
Guy oft` resemnndu-se, c`ci nu avea de ales.
Foarte bine mam`, voi rezerva \nc` un bilet [i pentru
tine!
***
Jan [i Dacre petrecur` noaptea \mpreun`, orele trecuser`

ca \n vis, un vis pe care l-ar fi vrut f`r` sfr[it. Diminea]a
\ncepu s` \mpacheteze repede, f`r` a-i trece prin minte c`
avionul care-l aducea pe Guy ar putea e[ua.
Dacre o a[tepta jos \n hol, cnd primi vestea c` Guy [i
mama sa fuseser` r`ni]i. Ajunser` \mpreun` la clinica \n care
se afla Guy, care semn` o declara]ie \n prezen]a unui medic [i
a unei asistente c` tot complotul \mpotriva lui Dacre fusese
pus la cale de el [i Sonia.
156 DENISE ROBINS
|mi pare rù, Jan, repeta el mereu.

Bine, Guy, nu te mai nec`ji acum. Nu mai po]i face
nimic...
|mi pare rù, acel avion, ce dureri groaznice... mama...
unde este mama?
Mama ta este bine, \l lini[ti Jan, punndu-i mna pe
frunte.
Jan, roag`-l pe Cheniston... s` m` ierte...
Dacre se aplec` asupra muribundului.
Sigur c` te iert, Royter... voi fi trecut din nou \n Registrul
Medical, voi da totul uit`rii.
Guy muri dup` cteva clipe, iar Jan, dup` ce v`rs` lacrimi
ie[i l`sndu-l ne\mp`cat cum trìse toat` via]a.
***
Opt luni mai trziu, Jan se \ndrepta spre micul port \n care
sosea vasul ce aducea pasagerii prin Gibraltar spre Tanger.
P`rea mai tn`r` chiar dect era atunci cnd sosise prima dat`
la Tanger. Putea trece u[or drept o tn`r` de cel mult [apte-
sprezece ani a[a cum era \mbr`cat` \n rochia galben` de
m`tase, cu p`l`rioara cu flori de cmp. Dar de ce oare era att
de \mbujorat`? Nu era o zi obi[nuit`; Dacre se \ntorcea dup`
o absen]` de opt luni. Trecuser` opt luni de la \nmormntarea
celor doi Royter, mama [i fiu.
Dup` ce o ajutase cu funeraliile, Dacre se \ntorsese la
Londra pentru a-[i rezolva reintegrarea \n Registrul Medical.
Cu toate acestea, nu reu[ise pe deplin pentru c` nu avea o
SCLAVA 157
declara]ie [i de la Sonia care, \ntre timp, se m`ritase cu un

conte italian [i p`r`sise Anglia. Dacre [i Jan conveniser` c` era
bine s` mai a[tepte pu]in, s` stea desp`r]i]i o vreme, cu
gndul doar la clipa \n care se vor re\ntlni.
Jan nu st`tuse \n Maroc tot timpul acesta. La sugestia lui
Dacre, se dusese la Singapore, la Sally [i Jack, care o primiser`
cu bra]ele deschise. Nu fusese singur` \n tot acest timp [i cu
excep]ia faptului c` tnjise dup` el, se sim]ise bine \n lunile
petrecute \n Singapore. Draga de Sally era \ns`rcinat` [i avea
desigur nevoie de cineva care s` stea cu ea tot timpul, mai ales
c` Jack lipsea mult de acas`. Cnd p`r`si Singapore, Jan era
deja na[a fiului familiei Loman.
De acolo venise direct \n Tanger pentru a-l a[tepta pe
Dacre care sosea ziua urm`toare. Peste dou` zile urma s` se
c`s`toreasc`.
Jan se \ndrept` spre marginea golfului \n care urma s`
acosteze vasul cu care venea Dacre. Unul sau doi arabi,
\mbr`ca]i \n costumele tradi]ionale, a[teptau cu lenevia
caracteristic`, apropierea vasului de ]`rm. Jan abia a[tepta;
sim]ea c` va muri de dezam`gire dac` Dacre nu va fi la
bord.
Dar el \i f`cu imediat semne cu mna, fiind primul care
cobor\ pe ]`rm. {eful poli]iei, nelipsit de la un asemenea
eveniment era desigur prezent s` verifice pa[apoartele. El se
\nclin` \n fa]a lui Jan.
Frumoas` doamn`, vi l-am adus pe doctor, a[a cum v-am
promis...
Jan \i zmbi:
158 DENISE ROBINS
Nu [tiu cum s` v` mul]umesc...

Mine sunt invitat la nunt`, nu?
Jan \ncuviin]` fericit`.
Nu vedea nimic, doar pe Dacre. El o prinse \n bra]e [i o
s`rut` cu pasiune.
Jan, iubita mea....
Dacre, iubitule...
Ce frumos te-ai bronzat! Clima de la Singapore ]i-a
priit!
Iar tu ai mare nevoie de razele soarelui, iubitule. Cred c`
te-ai cufundat din nou \n laboratorul tù...
Tu mi-ai lipsit cel mai mult, iubito...
O, Dacre, e[ti din nou al`turi de mine? Nu-mi vine s`
cred c` este adev`rat...
Se \ndreptar` spe ma[ina care-i a[tepta pentru a-i duce la
hotelul Valentina.
Dacre abia a[tepta s` aud` nout`]ile lui Jan, din ultimele
opt luni.
Eu stau la Continental, \i spuse Jan. Dar pentru tine am
rezervat o camer` la Valentina, doar pentru noaptea asta... Jan
\ncepu s` rd` [i adùg`: este un obicei ca s` fim separa]i \n
noaptea dinaintea nun]ii.
Bine, admise Dacre, dar mine vor \nceta conven]iile.
M-am cam s`turat de ele.
Jan \[i scoase p`l`ria, se \nclin` [i-i spuse:
Pe mine, doctore Cheniston.
De mine vei fi a mea [i nimeni nu ne va mai desp`r]i!
Ce grozav sun`!
SCLAVA 159
Iubita mea, sejurul din Singapore ]i-a priit, ar`]i

extraordinar! E[ti att de frumoas`!
M` bucur` s` aud c` m` vezi astfel.
Nici nu [tiu dac` este bine s` m` \nsor cu tine. E[ti sigur`
c` vrei s` intri din nou \n sclavie dup` acest an de libertate?
Va fi o sclavie liber consim]it`, iubitule. Chiar te rog s`
m` faci sclava ta....
Te rog, nu face o astfel de afirma]ie! Eu voi fi sclavul tù!
Vom pleca de aici la Marrakesh [i de acolo la Mogador, \i
spuse el vis`tor. Doctorul care a trudit un an \ntreg \[i ia o
vacan]` bine meritat`. Este luna lui de miere!
Jan nu zise nimic. Era att de emo]ionat`! I se p`ru c` nu
trìse de loc pn` \n acest moment [i c` de acum via]a ei va fi
att de frumoas`, \nct nu-i va ajunge restul ei pentru a-l trì
cu Dacre. Nu-[i mai dorea nimic altceva.
Sfr[it

Sclava

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sclava

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DENISE ROBINS

|mi doresc, zise doamna Royter, s` nu fi venit \n acest loc.

b`trna doamn` Royter. Mama lui Guy avea \ntietate. Jan

care i se p`reau interesan]i, femeile lor cu v`luri, cu ochii lor

De aceea, fu chiar fericit` cnd soacra ei se hot`r\ s` se

Miss Royter, nu m` a[teptam s` v` \ntlnesc \n acest loc!

Dup` cteva minute, Jan se trezi povestindu-i despre Guy

Prin minile lui Cheniston trecuser` zeci de femei, la

Aici, zise Dacre, se auzeau gemetele sclavilor care erau

obi[nuia s` mearg` pe motociclet`, dar \ntr-o zi, suferise o

Jan observ` c` Dacre avea mini frumoase, expresive, cu

fericit`, de[i nu era o femeie egoist`, preocupat` numai de

Soacra \i stricase bucuria acelor ore. Dar gndindu-se la

B`trna doamn` Royter, avu motive \n plus s` se

Dacre Cheniston era un companion fermec`tor. {i Jan se

Chiar este bolnav`?

Doamna Royter se ridic` din pat [i-[i relu` repro[urile. Jan

Acest paragraf o f`cu s`-[i piard` controlul. A[adar, b`trna

Nu accept s` mi se spun` ce trebuie sau nu s`-i scriu

La naiba! \[i spuse el aprinzndu-[i o ]igar`, gndindu-se

Jan nu-l refuz`. Nu se sim]ea prea bine, capul o durea

Nu vor mai fi probleme, de acum, zise el. Voi veni mine

Cine te-a bandajat?

Jan se culc` devreme \n seara aceea, dar \i fu imposibil s`

V`zu acea f`ptur` sub]iric`, de copil printre palmieri. Jan,

Biat` sclav`, murmur` el.

Jan \nchise ochii [i nu mai v`zu nici cerul, nici stelele.

Draga mea, nu te voi uita ct voi tr`i. A[ vrea s` te [tiu

Ceea ce v`zu pe teras` o umplu de mnie; o surprinsese pe

Jan se \ntoarse spre Cheniston.

Te rog, n-o face. Nu [tii ce fel de femeie este! Te poate

se deschiseser` o clip` pentru ea, se \nchideau din nou. Nu

[i rezervat`, \nsemnase foarte mult. Aflat` \n bra]ele lui,

Poate pentru tine nu are importan]`, feti]o, dar eu am

V` jur c` nu era adev`rat! \ncepu Jan, disperat`. A fost

Doamna Royters se \ntoarse cu spatele spre ea [i \ncepu

Dup` dou` zile, cnd Jan intr` \n camera soacrei sale, o

A[ vrea ca Jan s` se \ntoarc` imediat

Ar fi mai bine s` \mpachetezi, Janet; nu vom mai relua

el \i spusese c-o iubea. Era att de greu s`-l uite, s` se \ntoarc`

Ce ai de spus? repet` el.

Guy, nu po]i face asta! strig` Jan disperat`.

descump`nir`. N-o \n]elegea. Dar era destul de atras fizic de

Da, draga mea; dar s` nu mai aud de flirturi!

Este firesc! exclam` soacra.

s-o dea uit`rii, dar \ntre opera]ii nu se gndea dect la ea.

Pe birou avea \ntotdeauna flori. Nu cump`rate de el, ci

Dup` o lun`, prin martie, Guy Royter \i telefon` so]iei sale

George Fairday mi-a telefonat... el [i fiica lui sunt invita]i la

toate acestea, Guy fusese nevoit s-o trimit` la Tanger, pentru

La cine te referi, Sonia? \ntreb` Guy.

Dacre Cheniston se \nclin`.

Cheniston o urm`rea plin e compasiune, dar [i de mnie.

Nu m` pasioneaz` dansul, dar dac` vrei s` dansezi... \i

Tocmai \i spuneam so]ului meu ce ciudat este c` ne-am

S` ne \ndr`gostim \n seara asta.

Ciudate cuvinte! {i totu[i, ea [i Dacre nu puteau profita de

Nu ai pentru ce s-o previi, mama ta a amplificat lucrurile.

Guy Royter se a[ez` la o mas` cu Sonia. Ea se afla la al

amarul \n b`utur`, cu chipul total transformat. V`zut` acum, cu

Eu n-a[ b`ga mna \n foc...

Oricum, \i f`cuse bine s` scape de Guy cteva minute.

Cred c-ar fi bine s` dansezi cu micu]a doamn` Royter;