Sunteți pe pagina 1din 156

DENISE ROBINS

Sclava
Traducerea [i adaptarea \n limba romn` de

ILEANA DINU

ALCRIS
Romance
Capitolul 1

|mi doresc, zise doamna Royter, s` nu fi venit \n acest loc.


Janet Royter, c`reia cunoscu]ii \i spuneau Jan, cl`tin` din
cap auzind spusele soacrei sale.
Mie mi se pare \ncnt`tor! zise ea.
Nici vorb`! Abia a[tept s` plec`m de aici.
Asta nu era o noutate pentru Jan. Soacra ei nu era niciodat`
de acord cu ea. De aceea, cnd avuseser` nenorocul s`-[i
petreac` vacan]a \mpreun`, Jan \ncercase s` se tempereze
spunndu-[i c` datoria fa]` de soacr` trebuia s` fie pe primul
loc. Doamna Royter \[i revenea dup` o lung` suferin]`, iar
doctorul care o \ngrijea o prevenise c` o iarn` grea petrecut`
\n Anglia i-ar putea fi fatal`.
De aceea se duseser` \n Maroc. So]ul lui Jan, Guy, sugerase
Tangerul, pentru clima blnd` [i le trimisese pe cele dou` s`-[i
petreac` o vreme acolo. Iar Jan realizase curnd c` era o
vacan]` nu pentru propria-i pl`cere, ci pentru a avea grij` de
6 DENISE ROBINS

b`trna doamn` Royter. Mama lui Guy avea \ntietate. Jan


constatase asta chiar de la \nceputul c`sniciei, cu doi ani \n
urm`. La \nceput, se opusese cu obstina]ie, dar apoi, \ncetul
cu \ncetul, nu-i mai p`sase de nimic din ce avea leg`tur` cu
Guy. {tia doar c` a gre[it c`s`torindu-se cu el, iar acum, se
str`duia pe ct posibil, s` respecte pactul \ncheiat \n grab`.
Era cea de a doua zi la Tanger, iar pentru Jan o surs`
continu` de \ncntare. Uitase c` era un fel de sclav` a acelei
enervante [i obositoare doamne, care nu vedea nimic frumos
\n jur. Jan, o mare iubitoare de frumos, g`sise surse de
\ncntare la fiecare pas, de cum sosise la Tanger.
A[ezat` \ntr-un fotoliu de pai, pe terasa hotelului
Continental, doamna Royter se plngea c` soarele este prea
fierbinte. Cu o zi \n urm` se v`itase c` b`tea vntul. Nimic nu
i se p`rea bun! Dar Jan era fascinat` de priveli[tea care se
deschidea privirii din locul \n care se aflau. Era prima ei
c`l`torie \n str`in`tate, iar Africa de Nord era extrem de
incitant`.
|n fa]a lor se afla portul cu apele calde sc`ldate de lumina
soarelui.
La stnga, \ncepea partea maur` a ora[ului, cu cl`diri albe,
palmieri \nal]i, care \ntrerupeau monotonia albului, cu cteva
vile de culoarea l`mii [i acoperi[uri viu colorate.
Dar acele terase ale Tangerului, minaretele [i mozaicurile,
aleile foarte \nguste, treptele care urcau pn` cine [tie unde,
toate acestea p`reau de cret`, fiind permanent arse de soare.
Nu se mai s`tura de acest ora[. I se p`rea desprins din O
mie [i una de nop]i. Ar fi putut s` urm`reasc` ore \n [ir arabii
SCLAVA 7

care i se p`reau interesan]i, femeile lor cu v`luri, cu ochii lor


negri, misterio[i; b`rba]ii cu b`rbile lungi. Ici [i colo cte o
figur` ciocolatie; un ghid insolent cu un fes colorat pe cap; un
spaniol sau algerian, poate, cu pielea m`slinie; b`rba]i de
toate na]ionalit`]ile, care treb`luiau prin ora[ul acela care
p`rea de cret`.
Doamna Royter decisese deja c` locul era plin de boli. Era
sigur` c` v`rsatul de vnt f`cea ravagii printre locuitori, la fel
[i febra tifoid`.
Jan [tiuse c` va avea probleme cu soacra, dar faptul c`
aterizase la Tanger, ora[ul pe care [i-l dorise dintotdeauna, o
ajutase s` treac` peste capriciile b`trnei doamne. Nici m`car
v`ic`relile acesteia, nu-i domoliser` entuziasmul.
|i fusese recunosc`toare acelui spaniol foarte atent, [eful
poli]iei, care le verificase pa[apoartele cnd sosiser` dinspre
Gibraltar.
{i mai era un doctor, un englez care locuia la acela[i hotel.
Doamna Royter, care avea o sl`biciune pentru doctori, \nce-
puse imediat s`-i enumere nenum`ratele ei suferin]e.
Lui Jan nu-i p`ru r`u, pentru c` Dacre Cheniston le vorbi
mult despre Maroc. Era un turist experimentat, iar Jan \l pl`cu
imediat. Dar doamnei Royter nu-i p`sa de farmecul lui, ci
numai de faptul c` era un chirurg oftalmolog de renume, la
acea dat`. Nu \mplinise, \nc`, treizeci de ani.
O invitase pe Jan s` fac` o plimbare prin ora[ cu el, dar
doamna Royter, care era egoist`, insistase ca Jan s` r`mn`
cu ea, a[a c` nu avusese de ales [i \l refuzase pe tn`rul
doctor.
8 DENISE ROBINS

De aceea, fu chiar fericit` cnd soacra ei se hot`r\ s` se


odihneasc` pu]in \nainte de ceai [i profit` de ocazie s` se
plimbe singur`.
De[i era luna ianuarie, cnd \n Anglia sufla un vnt t`ios, la
Tanger era var`. Jan ie[i \ntr-o rochi]` de bumbac, cu o
centur` violet` [i p`l`rioar` de aceea[i culoare.
Soarele o b`tea exact \n cre[tet dar ei \i pl`cea. Suporta
u[or c`ldura. O porni pe str`du]a pietruit` care ducea de la
hotel spre strada principal`. Se trezi deodat` \ntr-un loc intens
populat: ]igani mauri care-[i duceau poverile pe spate, arabi,
spanioli, englezi [i americani, o mul]ime viu colorat`.
Jan privea fascinat` \n jur. Aflase c` arabilor le place s` se
uite la turi[ti, ca ni[te copii, dar atta tot; erau inofensivi.
Doamna Royter \i spusese s` nu se abat` de pe strada princi-
pal`, convins` c` primejdia pndea pe fiecare alee, sau sub
acele arcade unde se puteau vedea arabi solitari fumnd.
Dar Jan, care nu se temea de nimic [i era foarte curioas` o
lu` pe alei [i bine\n]eles se pierdu. Se afla acum \n zona arab`
a ora[ului. Era murdar` [i avea miros nepl`cut. Sim]i nevoia
dintr-o dat` s` se \ntoarc` la hotel, dar nu [tia s` \ntrebe cum
putea ajunge. Nici unul dintre cei care-i ie[iser` \n cale nu
vorbeau engleza sau franceza.
Dup` ctva timp, \n care r`t`ci cu inima strns`, v`zu o figur`
cunoscut`, \mbr`cat` \n costum european \ndreptndu-se spre
ea. Era Dacre!
P`rea att de proasp`t, [i foarte tn`r, u[or bronzat.
O, domnule Cheniston! |mi pare att de bine c` v-am
\ntlnit! Nu [tiam s` m` \ntorc la hotel, recunoscu ea.
Dacre Cheniston \[i scoase p`l`ria.
SCLAVA 9

Miss Royter, nu m` a[teptam s` v` \ntlnesc \n acest loc!


De fapt, m-am r`t`cit, dar este fascinant!
A[a este, \n special atunci cnd \i cuno[ti pe ace[ti
oameni, a[a cum \i cunosc eu. Am tr`it doi ani \n Egipt, le
cunosc limba.
Sun` interesant, zise Jan. Te po]i \n]elege cu ei cnd te
asalteaz` oferindu-te s`-]i fie ghizi.
S` v` conduc la hotel? se oferi el. Sau a]i vrea s` vede]i Kasbah?
Este palatul sultanului, un monument al arhitecturii maure.
Ar fi extraordinar! exclam` ea.
V-a]i l`sat mama la hotel?
Jan ro[i.
Doamna Royter este soacra mea.
Dacre Cheniston \[i ceru scuze, nu f`r` a sim]i un u[or
regret. Desigur, f`cuse o prostie s` o considere pe Jan
nec`s`torit`. Nu observase inelul de pe mna ei. Singurul
lucru pe care-l observase fuseser` minile ei frumoase, expre-
sive, cu unghiile \ngrijite. Era \ntotdeauna atent la minile
unei femei.
A[adar, Jan era c`s`torit`! {i p`rea un copil! Era cam greu
s` apreciezi vrsta unei femei, se gndi el. Dar cea din fa]a lui
p`rea foarte tn`r` [i, desigur, foarte frumoas`. Era o femeie
deosebit`, cu ochii aceia negri, mari, cu gene lungi, cu buzele
pline, care l`sau s` se vad` ni[te din]i superbi.
So]ul meu m-a trimis s` am grij` de mama lui, care se
reface dup` o boal` lung`, \i explic` Jan.
Cred c` este mai mult \nchipuit` dect bolnav`, zise el.
Capitolul 2

Dup` cteva minute, Jan se trezi povestindu-i despre Guy


[i via]a pe care o ducea cu el.
Dacre o ascult` [i o \n]elese. De fapt, f`cea parte din
meseria lui s` le asculte pe femei [i s` le \n]eleag`.
Era una din multele tragedii pe care le cunoscue. O fat`
frumoas`, pl`cut`, care nu avusese noroc... crescuse \ntr-o
suburbie londonez`... tat`l ei era func]ionar [i nu-i putuse
oferi [ansa de a vedea lumea, de a cunoa[te oameni... a[a c`
sfr[ise, inevitabil, \ntr-o c`s`torie nepotrivit`.
Jan era o femeie loial` [i nu vorbea urt despre so]ul ei,
care era contabil, nici despre apartamentul din Gloucester, pe
care trebuia s`-l \mpart` cu aceast` imposibil` soacr`. Era evi-
dent pentru Dacre c` nu se afla \n fa]a unei femei fericite.
Nu-i lu` mult s` constate profunzimile ochilor ei, pasiunea
din acei ochi minuna]i. |[i imagin` cum Guy, un contabil lip-
sit de imagina]ie, cu zece ani mai b`trn ca Jan, se bucura de
aceast` copil`, care nu se putea bucura de ceea ce [i-ar fi dorit.
SCLAVA 11

Prin minile lui Cheniston trecuser` zeci de femei, la


spitalul de ochi, ca [i \n cabinetul s`u particular; [i pentru c`
era tn`r [i atr`g`tor, multe din ele erau dispuse s`-l accepte
ca amant.
Dar pn` \n acest moment el se interesase mai mult de
munca sa. |i pl`ceau femeile \n general, dar nici una nu-i
re]inuse aten]ia \n mod deosebit.
Nu [tia nici el de ce aceast` fat`, cu ochii negri, mari,
care p`rea att de lipsit` de experien]`, att de entuziasmat`
de tot ce vedea, era att de r`bd`toare cu femeia aceea
b`trn` [i obositoare. Nu [tia nici de ce se sim]ea brusc
atras de ea.
{i dac` el voia s` fie \ncnt`tor nimeni nu-l \ntrecea; de
aceea, nu se mir` cnd sim]i c` Jan \i r`spunde la fel. Ea uit`
c` timpul trecea, c` doamna Royter o a[tepta la ceai: uit`
totul, l`sndu-se fascinat` de palatul acela maur pe care i-l
prezenta tn`rul doctor.
V`zu \nc`peri misterioase, \n care nu p`trunsese vreodat`
lumina soarelui, care mai purtau un miros vag de parfum de
santal. V`zu mozaicurile viu colorate, covoarele, l`mpile
maure verzi albastre, care atrnau de lan]uri de aur; divane
cu perne de m`tase, trecur` prin harem ajungnd spre
acoperi[.
Trecuser` prin holuri \nsorite, cu palmieri [i flori, \ntre
pere]ii c`rora femeile haremului ie[eau la aer. Era o atmosfer`
ciudat`, un amestec straniu de lux, cruzime [i aventur`.
Cheniston [tia totul, putea s`-i spun` istoria acestui palat.
|n cele din urm` o aduse la Poarta Pedepsei.
12 DENISE ROBINS

Aici, zise Dacre, se auzeau gemetele sclavilor care erau


pedepsi]i cu cruzime, pentru fapte pe care, poate, nici nu le
s`vr[iser`.
Jan se \nfior`.
Asta se \ntmpla cu treizeci de ani \n urm`, \i spuse el.
Dar sclavia exist` \nc`.
El \i ar`t` o tn`r` mic` de statur`, cu pielea m`slinie, cu o
basma colorat` pe cap, care trecea prin dreptul lor, ducnd un
ulcior. Jan o urm`ri cum str`b`tea locul cu picioarele goale.
Prive[te fata asta! Nu are mai mult de paisprezece ani, dar
poart` acel inel mare pe care-l vezi. Este semnul sclaviei.
Apar]ine trup [i suflet vreunei brute de maur.
Biata fat`! exclam` Jan.
Nu suntem cu to]ii mai mult sau mai pu]in sclavi? Sunt
sute de fete de care ar trebui s`-]i fie mil` a[a cum \]i este
de ea.
Jan oft` \nc` o dat`. |[i aminti brusc de apartamentul \n
care locuia; treburile pe care le f`cea zilnic; via]a monoton` pe
care o ducea, \ncercnd s`-i fie pe plac doamnei Royter, sau
lui Guy. Nu era [i ea tot o sclav`?
Guy era un tip plictisitor. Se purtase frumos cu ea pn` se
c`s`toriser`, dar acum, dup` doi ani \ncepuse s` cheleasc`, \[i
pusese ochelari. {i c`p`tase un aer \ngrijorat. Nu era un
b`rbat de succes, nici m`car \n meseria pe care [i-o sim]ea
permanent amenin]at`.
Jan trebuia s` aib` grij` de el, s`-l bine dispun` mereu.
|ncepuse s` aib` chiar [i ie[iri violente. Jan le puse pe seama
accidentului pe care-l suferise \nainte de c`s`torie. Pe atunci,
SCLAVA 13

obi[nuia s` mearg` pe motociclet`, dar \ntr-o zi, suferise o


lovitur` puternic` la cap, care se vindecase aparent f`r`
urm`ri. Cu timpul, \ncepuse s` aib` ie[iri violente pe care
mama lui le punea pe seama acelui accident.
De la \nceput, soacra \i spusese lui Jan c` va trebui s` fie
foarte atent` cu fiul ei cnd era prost dispus. Dac` fiul ei avea
febr`, sau suferea de lumbago, doamna Royter f`cea mare caz
de asta.
Jan era sigur` de dragostea lui; era o dragoste ciudat`, mai
degrab` posesiv`. Dar el nu era un tip romantic, [i imediat ce
se sfr[i luna de miere nu mai pretinse c` este \ndr`gostit de
ea. Era doar so]ul ei.
Aflat` pe treptele Por]ii Pedepselor, Jan privea \n jos la
apele m`rii, casele albe [i palmierii de la Tanger, [i-[i dori s`
r`mn` aici pe vecie. Dar Cheniston avea dreptate. Erau cu
to]ii sclavi, poate \ntr-o manier` mai civilizat` dect acele
ar`boaice, dar tot sclavi erau.
Ea \ncerc` s` vad` partea umoristic` a lucrurilor [i se
imagin` purtnd acel cercel mare \ntr-o ureche, apar]inndu-i
trup [i suflet lui Guy.
Cheniston observ` schimbarea de pe figura ei.
Dau un ban pentru gndurile tale.
Jan ro[i.
Tocmai m` gndeam la ce mi-ai spus.
Despre sclavie?
Da.
Eu, de pild`, sunt sclavul telefonului. De fiecare dat`
cnd sun` \nseamn` c` am de lucru acas`.
14 DENISE ROBINS

Jan observ` c` Dacre avea mini frumoase, expresive, cu


degetele lungi. |[i imagin` aceste mini examinnd un
pacient, sau operndu-l. Sim]ise toat` dup`-amiaza puterea
degajat` de acest b`rbat [i nu se mai mir` de ce \l adorau
pacientele... de ce atta lume i se \ncredin]a cu opera]ii foarte
complicate, la ochi.
Apoi privirea ei se opri asupra ceasului lui Dacre [i
exclam`:
Dumnezeule! Era cinci [i cinci, or` la care trebuia s` ia
ceaiul cu doamna Royters. Nici n-am [tiut cnd a trecut timpul!
Deci e[ti [i mai sclav` ca mine! glumi el.
M` tem c` da.
Dacre o lu` de bra] [i o conduse pe treptele de la palatul
sultanului printr-un labirint de alei \ntortochiate, pline de
miresme, apoi ie[ir` de acolo \n strada principal`. La intrarea
hotelului, Jan se opri s`-i mul]umeasc` pentru acea dup`-
amiaz` minunat`.
{i mie mi-a f`cut mare pl`cere s` te conduc prin palat,
zise el. Va trebui s` m` la[i s`-]i ar`t mai mult din acest ora[.
Este minunat! exclam` Jan.
Ea se gr`bi s` intre. El o urm`ri cu privirea, \[i aprinse o
]igar` pe care o fum` cu gndul la Jan.
Poate c` tn`ra aceasta trebuia mai mult comp`timit`,
dect orice sclav` arab`. Cea de a doua fusese n`scut` \n
sclavie, [i creierul ei needucat nu cunoscuse binele. Dar Jan
era produsul unei civiliza]ii. Era o tn`r` inteligent`, cu
imagina]ie, dornic` s` cunoasc` tot mai mult. |[i imagin` ct
de asuprit` era o astfel de femeie \n via]a de zi cu zi. Nu era
SCLAVA 15

fericit`, de[i nu era o femeie egoist`, preocupat` numai de


sine, a[a cum era majoritatea femeilor pe care le cunoscuse.
Jan trebui s` pl`teasc` pentru dup` amiaza aceea pl`cut`.
O g`si furioas` pe doamna Royter, ocazie cu care descoperi c`
de la ea mo[tenise so]ul ei acel temperament exploziv. Aceasta
nu putea s-o ierte c` \ntrziase o or` la ceai.
Fu \mbufnat` tot restul serii. Nu uit` s` insinueze c` lui
Guy nu i-ar fi pl`cut s` aud` c` ie[ise cu b`rba]i str`ini.
Dar domnul Kensington ne-a fost prezentat asear`, nu
este chiar un str`in, replicase Jan.
Chiar a[a nu v`d de ce a trebuit s` ie[i cu el, \n timp ce
bietul meu fiu munce[te la birou sau acas` [i nu cred c` este
\ntr-o stare prea bun`.
{i tot a[a, pn` cnd Jan ced` nervos [i-i r`spunse, lucru care
se \ntmpla foarte rar, pentru c`-[i promisese chiar de la \nceput,
s` fac` totul pentru a nu avea probleme cu dificila ei soacr`.
Nu \n]eleg care este problema, domnul Cheniston m-a
condus prin palatul sultanului, atta tot.
Doamna Royter p`li, \[i puse lornieta pentru a o privi \n
semn de total` dezaprobare.
Po]i face ce dore[ti, Jan, eu nu sunt paznicul t`u, dar te
rog ca atta vreme ct e[ti plecat` cu mine de acas` s` nu faci
nimic pentru a-l afecta pe fiul meu.
Jan se retrase \n camera sa, iar pl`cerea acelei prime zile se
risipi. O, acea scitoare b`trn` care nu se gndea toat` ziua
dect la fiul ei! Sim]i c` era foarte aproape de a-l ur\ pe Guy.
De parc` ar fi fost o crim` s` vad` acel palat cu domnul
Cheniston!
16 DENISE ROBINS

Soacra \i stricase bucuria acelor ore. Dar gndindu-se la


ceea ce va urma, ajunse la concluzia c` [i Guy ar fi obiectat la
fel de vehement ca mama sa. Guy nu numai c` nu-i acorda
aten]ia necesar`, dar mai era [i gelos.
Uneori se \ntreba cum \i va trece via]a al`turi de acest
b`rbat. Avea doar dou`zeci [i trei de ani [i ar fi vrut s` fac`
multe, dar nu va putea din p`cate s` fac` nimic, fiind so]ia lui
Guy. |i pl`cea s` citeasc`, \i pl`cea muzica, mai ales discu]iile
cu cei care erau interesa]i [i de altceva \n afar` de afaceri, sau
colec]ii de ceasuri.
Ceasurile vechi erau pasiunea lui Guy [i singurul lucru la
care se pricepea. Apartamentul lor era plin de ceasuri din
toate timpurile pe care Guy le \ngrijea cu mult` aten]ie [i
r`bdare [i care pe ea o c`lcau pe nervi.
Se \ntreb` dac`-l iubise vreodat` pe Guy. |[i aminti, totu[i,
c` el era cu totul altfel \n zilele acelea cnd \ncepuse s`-i fac`
vizite acas`, prezentat de fratele ei, care \i era coleg de servi-
ciu. La vremea respectiv`, Guy era fermec`tor [i, mai ales,
p`rea foarte \ndr`gostit de ea.
Jan se \ntreb` dac` to]i b`rba]ii \ncercau s` fac` impresie
bun` \nainte de c`s`torie, iar apoi nu f`ceau nici un efort
pentru a p`stra dragostea femeii. A[a f`cuse Guy. Nu se
\ntrebase niciodat` \n ace[ti doi ani dac` ea era sau nu
fericit`.
Descoperi c` gndurile \i zburau spre Dacre Cheniston, dar
se str`dui s` [i-l alunge din minte, de parc` ar fi comis o infi-
delitate [i \ncerc` s`-[i aminteasc` de calit`]ile lui Guy [i
\ncepu s`-i scrie.
Capitolul 3

B`trna doamn` Royter, avu motive \n plus s` se


v`ic`reasc` zilele urm`toare, pentru c` fiind sezonul ploios,
soarele nu mai str`lucea tot timpul pe cer. Cu toate acestea,
era destul de cald [i cu toate bodog`nelile doamnei Royter,
Jan adora Tangerul, acoperit de o mantie de ploaie. Era ca [i
cum cineva ar fi aruncat un strat de [ifon perlat peste ora[ul
maur prin care minaretele [i acoperi[urile caselor str`luceau
misterios, conferindu-i un farmec aparte. Lui Jan \i pl`cu
Tangerul chiar [i pe ploaie.
|ncerc` s` nu se arate prea bucuroas` cnd b`trna
doamn` r`ci [i r`mase \n pat, o zi sau dou`. Desigur, o solicit`
din plin pe Jan, cerndu-i sticle cu ap` fierbinte, ceaiuri, de
fapt, serviciile unei asistente. Dar Jan mai putea s` [i scape de
ea cteva ore, pe care s` le petreac` a[a cum dorea.
Cnd Dacre o v`zu singur` la mas` se oferi s`-i ]in`
companie, iar ea nu-l refuz`, indiferent ce avea s` spun`
doamna Royter.
18 DENISE ROBINS

Dacre Cheniston era un companion fermec`tor. {i Jan se


gr`bi s` accepte invita]ia lui de a vedea mai mult din Tangier,
al`turi de el.
|ntr-o dup` amiaz`, la ora cinci, se \ndreptar` spre un loc
de unde se vedea foarte bine apusul, [i puteau urm`ri b`rcile
care veneau de la Algecira.
N-am v`zut un loc mai frumos ca acesta, m`rturisi Jan.
Un arab \mbr`cat \n costumul tradi]ional [i un algerian cu
dish-dasha alb`, cu fes rubiniu pe cre[tet, se a[ezar` lng` ei.
Prive[te cerul, o \ndemn` Cheniston.
Se \ntuneca [i se f`cuse rece. Marea avea culoarea
metalului; dar deodat` dou` raze de soare str`punser`
suprafa]a apei ca un pumnal str`lucitor. Marea p`ru dintr-o
dat` garnisit` cu aur. La distan]`, mun]ii Riff p`reau
\ntuneca]i, chiar sini[tri, pe fondul acela metalic.
Este superb! exclam` Jan.
Ea se uita la cer, Cheniston se uita la ea, [i v`zu deodat` c`
tn`ra aceea frumoas` de lng` el, avea ochii plini de lacrimi.
Acest lucru \l impresion` teribil. O prinse de mn` cu un gest
prietenesc.
De ce e[ti deprimat`, feti]o?
Feti]`! exclam` ea. Ui]i c` sunt o femeie m`ritat`?
Da, uneori a[ vrea s` uit.
Jan avu un sentiment ciudat. |[i eliber` bra]ul de parc` ar
fi devenit brusc con[tient` de efectele atingerii lui.
Trebuie s` m` \ntorc la hotel, soacra m` a[teapt` de
mult.
Cheniston f`cu o grimas`.
SCLAVA 19

Chiar este bolnav`?


Nu, este doar o r`ceal` obi[nuit`, dar voia s` te cheme
s-o consul]i.
Nici vorb`! Spune-i c` sunt oftalmolog, nu m` pricep la
r`celi.
Jan zmbea din nou cnd ajunser` din nou pe dealul pe
care se afla hotelul cu terasele sale pline de flori. Dacre
Cheniston avea o influen]` uimitoare asupra ei, o f`cea s` uite
de tot [i de toate.
Dar chiar [i dup` ce se desp`r]ir`, el \[i aminti lacrimile pe
care i le v`zuse \n ochi.
{tia c` tn`ra fusese impresionat` de frumuse]ea apusului
de soare, iar felul \n care reac]ionase \i \nt`rise convingerea c`
era tot ce-[i dorea el de la o femeie. Nu putea nega totu[i c`
era u[or de r`nit. Tinerele moderne erau mai dure ca ea. Dar Jan
va avea de primit multe lovituri dure. Nu vorbea niciodat` despre
so]ul ei. Aceasta era o dovad` c` nu avea o c`s`torie bun`.
Trebuie s` renun], s` nu m` mai gndesc la ea, chiar dac`
nu este fericit` \n c`snicie, \[i spuse Dacre Cheniston.
{i \n seara aceea, el cin` la El Minza cu prietenii, iar Jan
mnc` singur` pe terasa hotelului. Absen]a lui o f`cu s`
realizeze c`-i lipsea. Se rezum` la a-[i petrece seara cu doamna
Royter [i la a-i scrie so]ului ei.
I se p`ru chiar c`, \n zilele urm`toare, Dacre o evit` [i-[i
spuse c` nu trebuia s`-i pese. Cu toate acestea, sim]i c`-i
lipse[te compania lui. Se temea c`-l sup`rase cu ceva. Cnd se
\ntlnir` din nou, dup` aceast` pauz`, el \i zmbi \n treac`t,
sub pretext c` este foarte ocupat.
20 DENISE ROBINS

Doamna Royter se ridic` din pat [i-[i relu` repro[urile. Jan


realiz` c` se terminase cu acele ore libere \n care putea s`
r`t`ceasc` prin zona maur` a ora[ului. Se limita acum la scurte
plimb`ri cu soacra sa, care nu contenea cu v`ic`relile,
amenin]nd c` imediat ce vremea se va \mbun`t`]i va pleca
acas`.
Iar cnd vremea se schimb` \ntr-adev`r, [i ap`ru soarele,
pretext` c` era prea puternic pentru ea. Jan era la cap`tul
r`bd`rilor, ne[tiind cum s-o mai mul]umeasc`, fiind [i trist`
pentru c` Dacre r`mnea foarte retras.
Atunci sosi o scrisoare de la Guy:
mama se plnge c` ie[i mereu la plimbare cu un doctor
din hotel. Nu pot spune ct m` deranjeaz` comportamentul
t`u, Jan! N-am cheltuit at]ia bani ca tu s` te plimbi cu
altcineva [i s-o la[i singur` pe mama

Acest paragraf o f`cu s`-[i piard` controlul. A[adar, b`trna


\i raporta fiului s`u orice mi[care a ei! Ei nu-i mai repro[ase
nimic, dar \i scrisese fiului s`u.
Jan, care era o fire deschis`, se duse direct la soacra sa cu
scrisoarea \n mn`.
Am f`cut tot ce am putut pentru a avea grij` de dum-
neavoastr` [i nu v`d ce motiv a]i avut s` v` plnge]i lui Guy!
Doamna Royter ridic` din sprncene, cu o expresie de
satisfac]ie pe chip. Nu \n]elegea felul de a fi al nurorii sale, fap-
tul c` iubea natura, via]a, c` voia s` cunoasc` totul \n jur.
Niciodat` n-o considerase demn` de pre]iosul s`u fiu.
SCLAVA 21

Nu accept s` mi se spun` ce trebuie sau nu s`-i scriu


fiului meu! exclam` aceasta indignat`. Iar cineva din hotel
mi-a spus c` ]i-ai petrecut tot timpul ct am fost bolnav` cu
doctorul Cheniston!
Chiar trebuie s` g`si]i ceva de obiectat \n tot ce fac? o
\ntrebase Jan, cu lacrimi \n ochi.
Doamna Royter se \ntoarse indignat` [i p`r`si \nc`perea.
Jan tocmai terminase de scris o lung` scrisoare c`tre so]ul ei,
plin` de afec]iune, iar el \i r`spunsese dojenind-o. Ce voiau s`
insinueze cei doi? Nu vorbise de cteva zile cu Dacre!
Jan \[i sim]i fa]` br`zdat` de lacrimi. Se sim]ea mizerabil
pentru c` amici]ia cu acel chirurg se terminase brusc. O, ce
grea era via]a, ce greu era s`-]i canalizezi emo]iile [i
sentimentele \n direc]ia dorit`!
Tocmai \n momentul acela intr` Dacre \n holul hotelului.
Ea \l v`zu printre lacrimi. Era tn`r, atr`g`tor, cu statur`
atletic`. Jan se \ntoarse [i plec` \nainte ca Dacre s` poat`
ajunge la ea. El r`mase privind dup` tn`ra aceea trist`, care
disp`ruse brusc la apari]ia lui.
Probabil se sim]ise neglijat`, pentru c` o evitase \n ultimul
timp, dar ce putea face? Era so]ia altuia. Nu avea rost ca \ntre
ei s` se \nfiripeze ceva. Era con[tient c` tn`ra asta cu ochii
negri, vis`tori, sensibil`, care abia dep`[ise vrsta copil`riei, \l
tulburase a[a cum nu f`cuse nici o alt` femeie. Dar ea \nsemna
primejdia; [i el se temea de primejdii. Poate c` unii \l credeau
la[. Dar nu era a[a! |i trebuia mai mult curaj s` stea departe de
ea, dect s-o a[tepte \n fiecare zi.
22 DENISE ROBINS

La naiba! \[i spuse el aprinzndu-[i o ]igar`, gndindu-se


la evenimentele zilei.
Ajuns` \n camera ei, Jan reu[ise s` se controleze. Dar cu
toate acestea nu putea suporta \n seara asta compania soacrei.
Va pretexta o durere de cap pentru a r`mne \n camer`, unde,
cel pu]in, se putea bucura de singur`tate.
Dar soarta nu voia ca Jan [i Dacre s` stea desp`r]i]i. Un
u[or accident \l aduse aproape de ea, \n efortul de a o ajuta.
Jan se t`ie la mn`. Tocmai deschidea o cutie de lapte
condensat pentru doamna Royter, care refuza s` bea laptele
oferit de hotel sub pretext c` nu este bine fiert.
Mna lui Jan alunec` [i-[i t`ie dou` degete. Indiferent ce ar
fi f`cut, nu putea opri sngerarea. Doamna Royter se afla \n
holul hotelului, unde g`sise alte trei doamne \n vrst`, cu care
s` joace bridge, a[a c` Jan trebui s` se descurce singur`. Leg`
cele dou` degete t`iate [i se duse la recep]ie s` roage s` i se
trimit` un dezinfectant [i pansamente, care s`-i opreasc`
sngerarea.
Pe sc`ri se \ntlni \ns` cu Dacre, care urca s` se schimbe
pentru cin`. El v`zu imediat petele de snge care str`b`tuser`
prin batist`.
Ce s-a \ntmplat? o \ntreb` el dup` ce o salut`.
Jan ro[i.
Mi-am t`iat mna \ntr-o cutie cu lapte condensat [i v`d c`
nu se opre[te sngerarea.
Nu este prea bine, a[ putea s` v`d rana?
Dar nu este domeniul t`u!
}ine totu[i, de chirurgie. Vino, s` v`d ce se poate face.
SCLAVA 23

Jan nu-l refuz`. Nu se sim]ea prea bine, capul o durea


cumplit [i avea ame]eli. Cnd Dacre desf`cu batista \n camera
ei, ea \nchise ochii, [tiind c` atingerea lui va fi foarte u[oar`.
|l auzi spunnd:
T`ieturile la cutiile de conserve pot crea probleme mari.
Te rog s` a[tep]i s` aduc din camera mea cteva lucruri de
prim ajutor pentru astfel de cazuri. Vom opri imediat
sngerarea.
Jan \ncuviin]` cu un gest al capului. Se a[ez` pe marginea
patului [i \ncerc` s` se adune. Era ridicol s` reac]ioneze astfel
din cauza unei t`ieturi.
Cheniston se \ntoarse cu o valiz` mic`, de piele. Scoase de
acolo o sticlu]` [i o bucat` de vat` pe care o \nmuie \ntr-un lichid.
Te va ustura pu]in, o preveni el.
Nu-i nimic, \ncerc` Jan s` se \ncurajeze.
Durerea nu fu chiar a[a cum crezuse [i imediat Dacre o
bandaj`.
F`cu un efort s`-i zmbeasc`.
Ai fost att de amabil, tu un chirurg oculist de renume, ai
ajuns s` rezolvi zgrieturi...
Dar imediat se opri. Se trezi tremurnd din cap pn` \n
picioare. Iar Dacre Cheniston o privea cu curiozitate evident`.
Pe moment, privirile li se \ntlnir`. Pentru o clip`, Cheniston
evalu` dimensiunile dezastrului pe care voise s`-l evite. Ar fi
vrut s` ia acea mn` mic` \n palmele sale, apoi s` s`rute acele
gene lungi, s`-i spun` lui Jan c` era cea mai frumoas` femeie
pe care o cunoscuse.
Cu un efort, se control` [i se ridic`.
24 DENISE ROBINS

Nu vor mai fi probleme, de acum, zise el. Voi veni mine


s` v`d cum evolueaz` rana, vreau s` m` conving c` este
septic`.
{i plec`.
Jan se a[ez` din nou pe pat cu fa]a \n pern` respirnd greu,
de parc` ar fi terminat o curs` lung`.
Nu mai era acum so]ia lui Guy, care lupta cu instinctele ei
naturale. Era o nou` Jan... o Jan plin` de vivacitate, con[tient`
de pasiunea pentru un b`rbat, care nu era so]ul ei.
Minutele petrecute \n compania lui Dacre fuseser` o
revela]ie. Privise \n ochii lui [i g`sise acolo un r`spuns... ceva
care o captivase. Dar nu putea analiza sentimentele [i emo]iile
lui Dacre. {tia doar c` se \ndr`gostise de el. Era pierdut`.
Nici nu trebuie s` m` gndesc la asta, \[i spuse ea
disperat`.
Cu un efort, se ridic` de pe pat, se duse spre m`su]a de
toalet` privind fotografia so]ului ei... a[a cum era \nainte de
c`s`torie, cnd \nc` nu-[i ar`tase adev`ratul chip. Jan sim]i c`
face apel la fotografie pentru ajutor, pentru curaj, de[i nu avea
cum s` primeasc` nici una nici alta de la el. |ncerc` s`-[i ima-
gineze ce-ar spune el [i mama lui dac` ar afla gndurile ei.
Doamna Royter intr` \n \nc`pere \ntr-o stare de spirit mai
bun` pentru c` avusese noroc [i c[tigase la bridge. Cnd o
v`zu pe Jan palid`, \ntins` pe pat, ea exclam`:
Ce s-a \ntmplat?!
Jan \i explic`. B`trna era \ngrijorat`, dar nu pentru starea
nurorii sale, ci pentru faptul c` acesteia \i va fi greu s-o
serveasc`. Dar o \ntreb` imediat:
SCLAVA 25

Cine te-a bandajat?


Jan trase aer \n piept.
Doctorul Cheniston.
Doamna Royter lu` un aer dispre]uitor.
De ce nu m-ai chemat pe mine? Nu te-ai l`sat pn` n-ai
folosit acest prilej pentru a fi cu doctorul, nu este de mirare
c` Guy...
Dar Jan o \ntrerupse. Era pe punctul de a izbucni, fiind
mereu h`r]uit` de aceast` soacr` imposibil`.
V` rog s` nu mai scoate]i o vorb`! izbucni ea. Ie[i]i din
camer` [i l`sa]i-m` \n pace!
Doamna Royter avu impresia c` nu aude bine la \nceput.
Se \nro[i, apoi \i spuse:
Ct` insolen]`! Dac` b`iatul meu ar fi aici s`-]i spun` ce
crede despre tine... dac`-mi vorbe[ti a[a!
V` implor s` m` l`sa]i singur`! murmur` Jan.
Doamna Royter pufni dispre]uitor [i ie[i. Jan se \ntinse pe
pat cu fa]a \n palme.
Capitolul 4

Jan se culc` devreme \n seara aceea, dar \i fu imposibil s`


adoarm`. O dureau degetele t`iate [i locul \ncepuse s`
zvcneasc`. Dar mai tare o dureau gndurile negre, pe care [i
le f`cea. La ora zece, disperat` fiind, se \mbr`c` lu` un pulov`r
mai gros [i ie[i pe terasa hotelului.
Lumina lunii f`cea ca Tangerul s` arate ca ora[ul visurilor
oric`rei femei. Minaretele, turnurile, palmierii, p`reau c` se
reflect` pe cer. Marea era ca un lac de argint f`r` un val. La dis-
tan]`, se puteau auzi flaute, voci. Era o s`rb`toare maur` pe
care localnicii o celebrau cu mare fast, cu cntece [i dansuri.
Frumuse]ea nop]ii \i accentu` disperarea. Nu putea suporta
prea mult` frumuse]e pentru c` via]a o r`nise prea mult.
St`tu a[a, o vreme, aplecat` peste balustrad` privind
\nainte. {i atunci de parc` ar fi fost chemat de gndurile ei,
ap`ru Cheniston. F`cuse o plimbare \n aceast` noapte
minunat`.
SCLAVA 27

V`zu acea f`ptur` sub]iric`, de copil printre palmieri. Jan,


cu fa]a luminat` de lun`, cu ochii ei negri, minuna]i, ridica]i
spre cer. {i atunci, parc` tot focul zilei se stinse. Arunc` ]igara
[i veni spre ea.
Jan se \ntoarse spre el exclamnd uimit`:
M-ai speriat! Nu te-am auzit venind!
Probabil te gndeai departe, sau te uitai la stele.
Ea \ncepu s` rd`, spernd ca Dacre s` nu vad` c` era
\ndurerat`. Dumnezeule! Era o nebunie s` simt` astfel pentru
un b`rbat pe care abia \l cunoscuse.
De fapt, m-am culcat devreme dar n-am putut dormi.
Te doare mna?
Pu]in.
Nici m`car n-ai mncat \n seara asta, observ` el.
Nu mi-a fost foame.
Trebuia s` m`nnci ceva u[or.
Acum, noaptea? N-am putut...
Ce te sup`r`, Jan?
N..nimic.
Privirile li se \ntlnir`, iar ea nu putu s`-l mint`. Guy n-ar fi
\ntrebat-o niciodat` dac` a mncat.
Te-a sup`rat din nou b`trna doamn`? o \ntreb` el.
Ea... nu-mi prea face via]a u[oar`.
Proverbiala mam` soacr`... zise Cheniston.
Numai dac` m-ar l`sa \n pace!
Lui Dacre i se p`ru c` vede ochii unei p`s`ri captive \ntr-o
cu[c`. |n]elese c` ea se referea att la mam` ct [i la fiu.
28 DENISE ROBINS

Biat` sclav`, murmur` el.


Jan \[i mu[c` buzele.
S` nu-]i fie mil` pentru mine!
De fapt, \mi este mil` pentru amndoi, pentru c`...
Dar nu-[i termin` propozi]ia. Deveni brusc con[tient c`
lumina lunii [i o femeie frumoas` nu trebuia s`-l fac` s`
coboare garda. Nu trebuia s` lase o femeie, orict de fru-
moas` s` se interpun` \ntre el [i munca sa. Nu era cinstit fa]`
de ea, nici fa]` de so]ul ei, indiferent ce catr era acesta. Iar
el ar fi fost un catr [i mai mare dac` ar fi f`cut via]a acestei
copile din fa]a sa mizerabil`. Ea nu merita dect frumuse]e [i
fericire.
Bate un vnt cam rece, ar fi bine s` intri, zise el brusc.
Cu trupul [i mintea \n tumult ea porni al`turi de el. Dar
u[a spre teras` refuza s` se deschid`. Dacre mai \ncerc` o dat`
[i, f`r` s` vrea, lovi mna ei bandajat`. O auzi exclamnd u[or
[i se \ntoarse repede spre ea:
Draga mea, te-am atins la ran`?
Ea nu-i r`spunse. |ncerc` s`-i zmbeasc`. Dar nu v`zu
dect flama din ochii lui frumo[i. {i \n clipa urm`toare,
Cheniston nu mai [tiu cum se \ntmpl`, o prinse repede \n
bra]e.
Dumnezeule, exclam` el, te iubesc!
Ea nu f`cu nici o mi[care, r`mase la pieptul lui, dar ochii ei
\i spuser` tot ce voia s` [tie. |[i aplec` \ncet capul [i gura ei ca
o floare de catifea se deschise sub s`rutul lui. Erau dou`
trupuri unite \ntr-un s`rut pasional, sub lumina lunii.
SCLAVA 29

Jan \nchise ochii [i nu mai v`zu nici cerul, nici stelele.


Nu vedea dect o buc`]ic` din ceea ce i se p`ru c` era
raiul.
{tiu atunci c` tot ce i se \ntmplase pn` acum \n via]`
nu \nsemna nimic, cu excep]ia lui Dacre. {tiu c` n-a tr`it,
nici n-a iubit, pn` la el. {tiu c` nu l-a iubit niciodat` pe
Guy.
Dacre Cheniston \i d`du drumul. Era palid.
Draga mea, iart`-m`! N-ar fi trebuit s` se \ntmple asta!
Jan ar fi vrut ca s`rutul s` nu se opreasc`.
N-ar trebui... dac` ai [ti..
Ce? C` nu-]i pas` de mine? Da [tiu, dar mie \mi pas` tare
mult... dar totul se va termina aici, Jan, trebuie s` m` ier]i c`
am s`rutat o femeie c`s`torit`.
Presupun c` ar trebui s`-mi fie ru[ine, zise ea cu glas
tremurat. Dar nu-mi este. Nu-l iubesc pe Guy.
Nu, ai f`cut o gre[eal`. Din p`cate, ne-am cunoscut
\ntr-un ceas r`u. De[i am \ncercat s` te evit, mi-era team` de
ce s-ar putea \ntmpla.
Ea \l privi uimit`.
Nu m-am gndit c` te-a[ putea interesa.
Jan, e[ti cel mai frumos lucru care mi s-a \ntmplat
vreodat`, mi-a[ da ani din via]` s` [tiu c` e[ti liber`, c` te-a[
putea cere de so]ie.
Nu te voi uita niciodat`, Dacre. Jan se opri timid` c`-i
pronun]ase numele de botez.
El \i prinse mna r`nit` [i o duse la buze.
30 DENISE ROBINS

Draga mea, nu te voi uita ct voi tr`i. A[ vrea s` te [tiu


fericit`, a[ face orice s` te ajut. Nu-l cunosc pe so]ul t`u, dar
b`nuiesc c` este con[tient de femeia pe care o are al`turi.
O, nu sunt att de valoroas`!
Pentru mine e[ti totul! Dar nu trebuie s` ne mai vedem.
Ea \l privi cu ochii plini de durere.
Da, presupun c` nu trebuie!
Vezi, draga mea tu e[ti c`s`torit`, iar eu... sunt o figur`
public`, sunt medic; [tii, noi trebuie s` fi foarte aten]i cu
reputa]a noastr`...
{tiu [i n-a[ vrea s`-]i afectez cariera \n vreun fel.
Micu]a mea, Jan! Ce mult mi-a[ dori s` fii so]ia mea,
mi-a[ da pentru asta [i reputa]ia de chirurg.
Dar este mai important` dect mine, replic` ea.
N-am realizat pn` acum ce mult \nsemni, n-am mai iubit
o femeie ca pe tine, Jan...te voi iubi toat` via]a...
Asta m` face foarte mndr` de mine, [i chiar dac` nu ne
vom mai vedea, [i eu te voi iubi mereu...
O, iubita mea! exclam` el prinznd-o \n bra]e. Apoi, o
strnse la piept.
Iubita mea, `sta este s`rutul de desp`r]ire!
S`rutul lung care urm`, le spuse c` era mai mult dect
tandre]e [i pasiune, ambele \n`bu[ite de am`r`ciune, pentru
c` se desp`r]eau imediat ce se cunoscuser`.
Doamna Royter asist` doar la acea \mbr`]i[are. Una din
doamnele cu care jucase bridge, c`reia \i pl`ceau brfele [i s`
spioneze oamenii, o anun]ase c` tn`ra doamn` Royter se afla
\n bra]ele doctorului.
Doamna Royter [tia c` Jan se culcase.
SCLAVA 31

Ceea ce v`zu pe teras` o umplu de mnie; o surprinsese pe


nora ei \ntr-o postur` care nu l`sa loc de interpret`ri. Abia
a[tepta s`-[i informeze fiul!
U[a se deschise cu u[urin]` de pe partea pe care se afla
doamna Royter. Cheniston [i Jan se desp`r]ir` repede, dar era
prea trziu.
N-am crezut vreodat` c` voi asista la o astfel de scen`!
strig` ea. Domnule Cheniston, m` surprinde c` un b`rbat ca
dumneata, cu o astfel de profesie..., c` tu, Janet...
Jan o privi mut`, incapabil` sa fac` vreun gest. Dacre gemu
\ncet. Situa]ia era dezastruoas`. Dar \nainte s` poat` scoate o
vorb`, doamna Royter continu`:
Consider c` este cazul s`-i scriu fiului meu, s` [tie exact
ce s-a \ntmplat!
Dup` care se \ntoarse [i porni cu capul sus, demn`, spre
hotel.
Capitolul 5

Jan se \ntoarse spre Cheniston.


A fost o situa]ie nefericit`, zise el.
Nefericit`? repet` Jan. Eu i-a[ spune chiar catastrofic`. Eu
[tiu de ce este \n stare femeia asta.
De ce o fi ales chiar momentul acela?
Situa]ia mea nu mai conteaz`, spuse ea, m` tem pentru
reputa]ia ta.
{i a ta este la fel de important`, draga mea.
{i de fapt, ne luam r`mas bun, zise Jan, cu jum`tate de
glas.
Chiar crezi c`-i va scrie fiului ei, va introduce discordia
\ntre voi?
Va avea o satisfac]ie deosebit`, chiar. M` ur`[te.
Cteodat`, am impresia c` vrea s` m` despart` de fiul ei.
Cheniston vru s-o urmeze pe doamna Royter, dar Jan \l
opri.
SCLAVA 33

Te rog, n-o face. Nu [tii ce fel de femeie este! Te poate


insulta.
{i eu pot face acela[i lucru, zise Dacre furios. Apoi
ad`ug`: nu te voi folosi drept scut, iubita mea.
Este mai bine s` nu-i spui nimic, las`-m` s` rezolv
problema \n felul meu. Iar cnd \i va spune lui Guy, o s`-i
explic c` n-a fost nimic... doar o nebunie de moment.
Da, poate a fost o nebunie, dar va dura mai mult, sunt
sigur.
Chiar m` iube[ti? \l \ntreb` ea.
S` nu te \ndoie[ti de asta, draga mea.
Ochii lui Jan \[i rec`p`taser` lumina [i acum str`luceau ca
stelele.
Asta m` va ajuta s` tr`iesc \n continuare, s` nu pun la
suflet momentele grele care vor veni.
Numai dac` te-a[ putea ajuta! Dar vezi tu, va trebui s`
pl`tim pentru incidentul din seara asta... cred c` singurul
lucru bun pe care l-a[ mai putea face, ar fi s` p`r`sesc hotelul,
chiar \n seara asta.
Da, cred c` da, zise ea cu jum`tate de glas.
Dac` vor fi probleme, dac` vei avea nevoie de mine \n
situa]ia \n care so]ul t`u va cere o explica]ie, trimite imediat
dup` mine [i voi veni. Sunt de mult timp \n Tanger, a[a c` voi
pleca acas` imediat. M` vei g`si \n cartea de telefon, cabinetul
meu este \n strada Great Court.
Jan \ncerc` s` se ab]in` s` nu dea fru liber lacrimilor, la
gndul c`-l pierdea pentru totdeauna. Por]ile paradisului care
34 DENISE ROBINS

se deschiseser` o clip` pentru ea, se \nchideau din nou. Nu


voia ca Dacre s` sufere din cauza situa]iei create. Numele lui
trebuia s` ias` curat din toate astea.
Nu va fi nici un scandal, Dacre, voi avea grij` de asta,
nu-]i face probleme.
Dar \mi voi face probleme, Jan, pentru tine.
Orice s-ar \ntmpla, nu ne pot lua gndurile.
Te voi p`stra \n inima [i sufletul meu pentru tot restul
vie]ii mele, zise el. Nu voi uita lacrimile tale la vederea
apusului de soare.
Jan sim]i c` era mai bine s` dispar`, pentru a nu pufni \n
plns.
La revedere, Dacre, \i spuse ea cu glasul \n`bu[it.
El vru s-o prind` din nou \n bra]e [i s-o s`rute, dar ea
p`stra distan]a, pentru binele lor, al amndurora.
La revedere, iubita mea. Nu cred c` ne vom mai \ntlni
vreodat`. Dar pentru Dumnezeu, dac` vei avea nevoie de
ceva, dac` vei avea probleme dup` acest incident, te rog s` m`
cau]i.
Ea \ncuviin]`, apoi intr` \n hotel. Tremura. Nu crezuse c`
este posibil s` te \ndr`goste[ti cu disperare de un b`rbat, cu
trup, cu suflet, cu toate gndurile.
Se sim]i ca [i cum ar fi murit pu]in, p`r`sindu-l; iar cnd se
va \ntoarce la Guy sufletul ei va muri definitiv. Va muri zi [i
noapte, amintindu-[i de aceast` iubire interzis`. De ce oare se
c`s`torise cu Guy?
Pentru alt` femeie, incidentul cu Dacre ar fi constituit o
surs` trec`toare de amuzament. Dar pentru ea, o femeie loial`
SCLAVA 35

[i rezervat`, \nsemnase foarte mult. Aflat` \n bra]ele lui,


realizase ce \nsemna fericirea pentru ea. Poate c` nu-l va mai
vedea vreodat`, dar \l va iubi toat` via]a. Se \nfior` la gndul
c` el se comportase ca un cavaler gata s`-i fie de ajutor. |[i
risca [i cariera pentru ea!
Dar nu va l`sa s` se \ntmple asta. Numele lui, minunatul
lui nume, trebuia s` r`mn` nep`tat.
Se hot`r\ s-o abordeze pe soacr` \n problema lui Dacre,
chiar dac` era trziu.
O g`si \n camera sa, aproape gata de culcare, era palid`,
respira]ia \i era \ntret`iat`, dar ]inea capul sus.
A[ vrea s` v` explic... \ncepu ea.
Privirea doamnei Royter o sfredeli.
Ar fi mai bine s` p`r`se[ti camera asta, Jan, nu am nimic
s`-]i spun, [i nici tu nu po]i justifica acest comportament
incalificabil...
Dar nu \n]elege]i...
Nu sunt idioat`, Jan! exclam` doamna Royter. Ce s` mai
\n]eleg? Erai \n bra]ele acelui b`rbat, v` s`ruta]i. Tu, so]ia fiu-
lui meu. Bietul meu b`iat! Mi se rupe sufletul c` a avut
\ncredere \ntr-o fiin]` de ultim` spe]`...
O, v` rog, o \ntrerupse Jan, v` rog, asculta]i-m` un
moment.
Nu vreau s` te ascult!
Dar da]i prea mult` importan]` acestui fapt...
Doamna Royter \[i c`uta lornieta; o g`si, [i o privi pe Jan
sfidnd-o.
36 DENISE ROBINS

Poate pentru tine nu are importan]`, feti]o, dar eu am


idee de ceea ce \nseamn` institu]ia c`s`toriei [i ct este de
sacr`.
Jan trase aer \n piept.
{i eu simt la fel. Dar face]i ca totul s` sune peiorativ,
cnd, de fapt, n-a fost dect un s`rut, v` jur.
Nu vreau s`-mi juri, vei da explica]iile necesare fiului
meu. Dar eu nu te cred, Jan. Te-ai comportat ciudat de cnd
am venit la Tangier [i ai \nceput s`-i faci ochi dulci lui
Cheniston. Te-ai furi[at noaptea, ca s` te \ntlne[ti cu el.
Nici vorb` ! s`ri Jan. Am ie[it pentru c` m` durea
mna.
Frumos comportament pentru un medic! continu`
doamna Royter. N-am crezut c` se va preta la o rela]ie cu o
femeie m`ritat`, un b`rbat cu situa]ia lui! {tiu ce va spune
Guy despre asta. Chiar ieri o prieten` a mea [i-a trimis fiica
la acest medic pentru ochelari. O voi aviza, s` [tie la ce s` se
a[tepte.
Jan sim]i c` nu are aer. O privea pe doamna Royter,
neputnd s` cread` c` era att de rea. Sim]i lacrimile care-i
br`zdau obrazul, dar nu pentru ea se temea, ci pentru
Dacre.
Mam`, zise ea, un cuvnt pe care-l folosea foarte rar cu
doamna Royter, v` implor nu face]i asta! Dac` vre]i, spune]i-i
lui Guy, dar nu [i prietenei dumneavoastr`, nu-i strica]i
reputa]ia! N-a f`cut nimic!
Cum nimic? Dar ce am v`zut, eu ce-a fost? F`cea dragoste
cu tine!
SCLAVA 37

V` jur c` nu era adev`rat! \ncepu Jan, disperat`. A fost


vina mea. Pute]i crede ce este mai r`u despre mine, c` am
flirtat cu el... c` l-am f`cut s` m` s`rute... a fost vina mea, nu
trebuie s` spune]i o vorb` despre el.

***

Doamna Royters se \ntoarse cu spatele spre ea [i \ncepu


s`-[i scoat` rochia neagr` cu care era \mbr`cat`. V`zut` a[a,
cum era cu p`rul zburlit, sem`na tot mai mult cu o vr`jitoare
b`trn`. Niciodat` n-o urse ca \n seara asta. {i [tia c` Guy \i
va lua ap`rarea. O vor sci tot timpul, \l vor blama pe Dacre.
Dup` o vreme, doamna Royter se \ntoarse spre ea.
Sunt gata s` cred c` a fost vina ta, nu a lui Cheniston, zise
ea \n]epat`. Nu am de gnd s`-l blamez, te asigur, dar cu Guy
voi discuta.
Jan fu nevoit` s` se mul]umeasc` [i cu att.
Foarte bine. Pot r`spunde \n fa]a lui Guy, dar n-a[ vrea c`
doctorul Cheniston s` fie afectat \n vreun fel.
Doamna Royter p`li.
Te rog s` nu-mi spui tu ce am de f`cut!
Jan p`r`si \nc`perea.
Nimeni nu-mi va lua amintirea lui Dacre din inim`...
Lacrimile \ncepur` s`-i curg` pe obraji.
Capitolul 6

Dup` dou` zile, cnd Jan intr` \n camera soacrei sale, o


g`si stnd \n pat cu o telegram` \n mn` [i acel zmbet
mali]ios, pe care Jan \l ura din toat` inima.
Am ve[ti de la Guy, zise ea. I-am trimis ieri o telegram` [i
iat` r`spunsul lui.
Jan ro[i, lu` telegrama [i o citi. Era foarte scurt`, ca orice
telegram`.

A[ vrea ca Jan s` se \ntoarc` imediat

Jan \[i privi soacra. Nu-i putea spune ce simte. Era cea mai
josnic`, cea mai de dispre]uit femeie din lume.
Dacre plecase... chiar a doua zi diminea]`, f`r` s-o mai
vad`. Numai buchetul frumos de garoafe ro[ii care-i fusese
adus de o camerist` \i mai amintea de el.
Nu se a[tepta s`-l mai vad` vreodat`. Iar doamna Royter era
hot`rt` s` aprind` un foc mai greu de stins.
SCLAVA 39

A[ putea [ti ce i-a]i spus lui Guy? \ntreb` Jan cu glas tremurat.
Asta nu te prive[te, s`ri b`trna doamn`. I-am spus ce
trebuia s` afle.
{tiu c` m` ur]i, zise Jan. Dar m` \ntreb dac` [i pe Guy \l
iubi]i, din moment ce a]i vrut cu tot dinadinsul s`-l face]i
nefericit; [i astea toate, pentru nimic!
Doamna Royter l`s` capul pe spate, cu un gest foarte rapid
de care Jan n-ar fi crezut-o capabil`, pentru c` tot timpul se
plngea de spondiloz`.
Poate pentru tine, este nimic!
V` rog, s` nu mai deschidem aceea[i discu]ie, explod`
Jan. Nu cred c` este cazul s` ne spunem tot ce gndim una
despre alta; dac` Guy vrea s` m` \ntorc, o voi face.
Da, i-am spus c` nu mai am nevoie de tine, m` pot
descurca [i singur`.
Jan \nchise ochii. Acum nu-i mai p`sa dac` pleca, sau
r`mnea \n Maroc. Acum, cnd Dacre nu mai era, soarele acela
superb [i magia locurilor nu mai \nsemnau nimic. Era mai
bine dac` pleca departe de acest [arpe veninos, care ar fi r`nit-o
\n continuare.
Cu toate acestea, nu-i fu \ng`duit` nici pl`cerea de a fi
singur` pe drumul de \ntoarcere pentru c` vipera ad`ug`:
M` voi \ntoarce cu tine. M-am s`turat de Maroc, este mai
bine s` am grij` de tine. E[ti \nc` so]ia fiului meu [i cele trei
zile pe vapor...
V` rog, nu continua]i! strig` Jan disperat`. Lumea care v`
aude ar putea s` cread` c` am f`cut cine [tie ce lucru
reprobabil, iar eu n-am f`cut nimic!
40 DENISE ROBINS

Ar fi mai bine s` \mpachetezi, Janet; nu vom mai relua


acest subiect. |l voi l`sa pe Guy s` decid`.
Jan \ncerc` s` se controleze. Nu era u[or, dar cu fiecare zi
care trecea, \nv`]a s` fie mai r`bd`toare, s` nu dea glas gn-
durilor sale. Cei doi ani de c`snicie, sarcasmul, indiferen]a lui
Guy, tirania soacrei, o schimbaser`.
Se \ntreb` ce-i pusese b`trna fiului s`u. Desigur, \ndea-
juns pentru a-l face gelos, din moment ce-i cerea s` se
\ntoarc`. Dac` ar fi fost singur` cu el cteva zile, ar fi reu[it s`-l
fac` s` \n]eleag`... s` salveze ceva, dac` se mai putea. Poate
l-ar fi reg`sit pe acel Guy cu care se c`s`torise. Pe cel pe
care-l pl`cuse, dar care se transformase \ntr-un b`rbat ar]`gos,
preocupat doar de colec]ia de ceasuri [i munca sa.
Dar doamna Royter nu voia s`-i dea [ansa de a fi fericit`.
Era geloas` pe fiul ei pentru bruma de aten]ie pe care i-o
acorda nevestei sale.
|nfrnt`, Jan se \ntoarse \n camera sa [i \ncepu s` \mpa-
cheteze. Acea scurt` vacan]`, mult prea scurt`, se terminase
foarte urt. Cu toate c` o a[teptau probleme mari, nu regre-
tase aceast` vacan]` pentru c` \l cunoscuse pe Dacre [i fusese
iubit` de el.
Se opri din \mpachetat, pentru c` privirea \i c`zuse pe
garoafele trimise de el.
O, Dacre, suspin` ea, nu cred c` ne vom mai vedea
vreodat`!
La opt diminea]a, se aflau pe vasul care p`r`sea Tangerul.
Cu cteva zile \n urm`, st`tuse acolo la apus cu Dacre, acolo
SCLAVA 41

el \i spusese c-o iubea. Era att de greu s`-l uite, s` se \ntoarc`


la Guy, mai ales dup` problemele inutile pe care le crease
doamna Royter.
Voiajul spre cas` fu nepl`cut pentru Jan. Doamna Royter o
ignor`, cu excep]ia cazurilor \n care \i cerea s`-i aduc`
lucrurile strict necesare. Pe m`sur` ce se apropiau de Anglia
soarele era tot mai dep`rtat, cerul \nnorat.
Degetele t`iate i se vindecar` repede, a[a c` scoase
bandajul lui Dacre, \l sp`l` [i-l p`str`; se sim]ea ca o [col`ri]`
sentimental`, dar nu-l putea arunca.
Doamna Royter, \n ciuda nenum`ratelor boli de care
suferea era puternic`. Suport` mai bine ca Jan c`l`toria.
Jan era mai slab`, palid`, cu o privire ciudat`.
Primul gnd al ei cnd coborr` la Tilburry, fu la Dacre.
El era la Londra; de[i nu-l va vedea, se va sim]i foarte bine
la gndul c` nu era departe de ea. Acum mai avea doar s`
\nn`bu[e \n fa[`, r`ul pe care voia s` i-l fac` scorpia.
Ajunser` la Londra \ntr-o diminea]` rece de februarie; Jan
tremura mai mult din cauza nervilor dect a frigului, cnd
intr` \n sufragerie [i-l g`si pe Guy. |ncerc` s` se comporte ca [i
cum nu s-ar fi \ntmplat nimic, dar el o opri cu ambele mini.
Ce faci, dragul meu? zise ea.
El \i r`spunse rece.
Bine, Jan...
Ea rse nervos [i \ncerc` s` nu observe c` el n-o s`rutase.
Nici nu voia s` fie s`rutat`, de fapt.
42 DENISE ROBINS

Este att de frig aici, dup` soarele din Maroc, zise ea.
|n clipa aceea, doamna Royter d`du buzna, plin` de
importan]`.
Fiule! exclam` ea.
Guy o s`rut` afectuos.
Biata mama! Cum te sim]i? M` tem c` nu ]i-a priit concediul!
Ei, m-am descurcat, zise doamna Royter.
Jan \i urm`ri pe cei doi. |[i scoase apoi p`l`ria, netezindu-[i
p`rul. Toate bunele ei inten]ii de a se purta frumos se n`ruiser`.
Se sim]i o str`in`, pentru c` mama [i fiul \ncepur` s`-[i
\mp`rt`[easc` imediat impresiile de c`l`torie, amndoi ostili.
Privi \n jur cu am`r`ciune. Era o \nc`pere mare, frumoas`.
V`zu [i micile schimb`ri pe care le adusese ea; ni[te draperii
noi, un gramofon... mobila era stil victorian, deprimant` [i
greoaie. Ea dorise s`-[i mobileze casa cu ceva care s`-i fie pe
plac, dar Guy insistase s` ia vechea mobil` a mamei sale,
pentru ca s` n-o supere pe aceasta, f`cnd astfel [i economii.
De multe ori \[i dorise s`-[i ia o slujb`, s` fie independent`
de Guy [i mama acestuia, s` nu mai stea att acas`.
Deodat`, prin fa]a ochilor \i trecu acea sclav` de la Tanger,
din palatul sultanului.
|n sfr[it, doamna Royter plec` \n camera sa; Guy \nchise
u[a [i se \ndrept` spre Jan.
Ei bine, Jan, ce ai de spus?
Ea observ` c` acesta chelise [i mai mult de la plecarea ei. Era
u[or trecut de treizeci de ani dar p`rea mult mai b`trn dect Dacre.
Se uit` la mnile lui, erau inexpresive, reci, iar el avea un
aer de om egoist.
SCLAVA 43

Ce ai de spus? repet` el.


Nu [tiu ce vrei s` spui, [i nici nu \n]eleg de ce a fost
nevoie s` m` \ntorc \n a[a grab`. Cred c` mama ta ]i-a scris
cine [tie ce...
Mi-a scris o scrisoare plin` de patetism, draga de ea, era
foarte \ngrijorat` pentru mine, \ncercnd s` mu[amalizeze
lucrurile...
Ce s` mu[amalizeze?
Guy o privi \ntr-o manier` pe care ea o consider` o insult`.
Cum \ndr`zne[ti s` m` prive[ti a[a! izbucni ea.
Drag` Jan, \ncepu el. Cred c` nu realizezi gravitatea celor
petrecute.
Ea \ncerc` s` se controleze.
Te rog, spune-mi ce ]i-a scris mama ta, Guy! A vrut s`
introduc` suspiciunea \ntre noi [i v`d c` a reu[it.
Mama [i-a f`cut datoria. |i sunt recunosc`tor c` se
gnde[te la fericirea mea.
Jan ro[i.
Ce ]i-a spus?
C` ai avut o idil` cu un individ Cheniston, care este
ceva... oftalmolog, cred.
Ceea ce nu este chiar adev`rat.
De ce mi-ar fi spus mama ceva neadev`rat?
Pentru c` vrea s` ne despart`.
Nu te prostii, Jan, este ultimul lucru pe care-l dore[te.
Iar tu ai crezut-o!
Jan \[i mu[c` buzele. Ct \i era de greu s` se bucure de
simpatie [i \n]elegere din partea lui!
44 DENISE ROBINS

Ascult`, Guy, zise ea, \]i voi spune exact ce s-a \ntmplat,
[i te rog s` faci un efort s` m` crezi pe mine, nu pe mama ta.
Mama nu minte!
Dar eu te-am min]it vreodat`?
N-a[ fi a[a de sigur...
E[ti foarte nedrept!
Negi c` ai v`zut Tangerul cu acel individ?
Neg doar c` am avut o rela]ie cu el.
|n noaptea \n care mama a v`zut cu ochii ei cum v-a]i
s`rutat, te aflai \n bra]ele acelui b`rbat, dup` ce ai pretins c`
nu te sim]i bine [i c` te retragi devreme. Negi asta?
Jan \[i duse o mn` la gt.
Nu, nu neg; l-am s`rutat o dat`. A fost un flirt
ne\nsemnat. N-a fost vina lui...
Guy pufni \n rs.
Flirt? |nceput de tine? Nu pot s` cred! Mama \ntotdeauna
\mi spune c` nu m` iube[ti. Acest doctor este mai vinovat
dect tine.
Nu! s`ri Jan. Este absurd! }i-am spus, mi-am pierdut
capul, iar el m-a s`rutat mai mult sub imperiul momentului.
|l voi face r`spunz`tor pentru asta, zise Guy.
El nu are nici o vin`!
Voi avea o discu]ie cu acest Cheniston, care va regreta
ziua \n care te-a cunoscut!
Guy!
Jan \l v`zu ridicnd receptorul. Se ag`]` de bra]ul lui.
Capitolul 7

Guy, nu po]i face asta! strig` Jan disperat`.


De ce nu?
Pentru c` este un medic cunoscut, [i numele lui nu
trebuie legat de nici un scandal!
|n acest caz, ar trebui s` lase \n pace nevestele altora!
Jan \nchise ochii [i se gndi: dac` acest om va trebui s`
pl`teasc` pentru un s`rut nevinovat, nu-mi voi ierta asta toat`
via]a!
|ncerc` s` salveze situa]ia cu ultimele puteri. Se arunc` de
gtul lui Guy:
Dragul meu, nu fi absurd! Mama ta a interpretat gre[it.
Nu-mi pas` de Dacre Cheniston. Era un b`rbat interesant,
cuno[tea Tangerul, vorbea araba [i mi-a spus multe lucruri
interesante, dar acel s`rut n-a \nsemnat nimic! Nu are rost s`
ne cert`m pentru asta!
Guy Royter ezit` o clip`. Atingerea lui Jan, apelativul
dragul meupe care nu-l mai auzise de multe luni de la ea, \l
46 DENISE ROBINS

descump`nir`. N-o \n]elegea. Dar era destul de atras fizic de


ea [i nu putea r`mne insensibil la farmecele ei. O prinse [i el
\n bra]e.
Jan profit` de ocazie. |[i ascunse fa]a la pieptul lui, pentru
ca el s` nu-i vad` ochii.
Ce prostu] e[ti, Guy! Ai f`cut atta scandal pentru un flirt
nevinovat! Sper c` nu ai idei victoriene, ca mama ta! Mi-ai
p`rut o persoan` modern`, sensibil`.
Sigur c` am idei moderne...
Nu este cazul s` discu]i cu Cheniston, s` te pui \ntr-o
postur` ridicol`.
Guy ridic` din sprncene. Ultimul lucru pe care [i-l dorea
era s` devin` ridicol.
Dac` juri c` n-a fost nimic vinovat, voi \ncerca s` trec cu
vederea... Jan, zise el.
Ea r`sufl` u[urat`. Era gata de orice sacrificiu, numai ca
Dacre s` nu sufere.
|]i jur c` n-a fost nimic, Guy, c` nu-l voi mai vedea
vreodat` pe Cheniston.
El o s`rut` cu pasiune.
Jan \ndur` \mbr`]i[area lui. {tia c` va fi a[a, acum cnd \l
iubea pe Dacre, cnd buzele lui Dacre o f`cuser` s` afle ce
este dragostea... dar acum \[i f`cea datoaria, iar dragostea
pentru Dacre era un p`cat pentru care trebuia s` pl`teasc`
acum.
S` \ncerc`m s` fim ferici]i din nou, Guy, \ndr`zni ea, a[a
cum eram o dat`...
SCLAVA 47

Da, draga mea; dar s` nu mai aud de flirturi!


Te asigur c` a[a va fi!
Ai sup`rat-o pe mama!
|mi pare r`u acum, zise ea supus`.
El o privi. Era foarte dr`gu]` aceast` so]ie a lui [i cnd
r`mase singur cu ea fu mai tentat s-o ierte.
O prinse \n bra]e.
S`rut`-m`, Jan!
Ea se supuse.
Doamna Royter intr` \n \nc`pere [i se opri \n prag,
v`zndu-i pe cei doi \mbr`]i[a]i.
S` iau ceaiul \n camera mea? zise ea dispre]uitor.
Imediat, Guy se \ndrept` spre ea.
Cum se poate, mam`! Vino lng` foc!
Doamna Royter \i arunc` o privi ucig`toare lui Jan.
Ct de iert`tor e[ti, fiule... \ncepu ea.
Jan \[i mu[c` buzele pentru a nu-[i pierde controlul.
I-am explicat c` a]i interpretat gre[it cele petrecute la
Tanger, mam`.
Doamna Royter o privi crunt, ]inndu-[i \n poal` minile-i
usc`]ive, pline de inele.
{i el te-a crezut?
Jan ridic` mndr` capul.
Da, m-a crezut! Nu-i a[a, Guy?
El tu[i, [i-[i [terse ochelarii, un gest pe care-l f`cea cnd era
\ncurcat. Ar fi vrut s` se \mpace cu Jan, dar \i era team` de
mama sa, care l-ar fi tachinat c` este prea slab. De aceea zise:
Ei bine, \ncerc s` cred ceea ce este mai bine, dar sunt
\nc` foarte sup`rat din acest motiv.
48 DENISE ROBINS

Este firesc! exclam` soacra.


De dragul lui Dacre, Jan trebuia s` suporte orice. |ncerc`
s` fie fermec`toare cu so]ul ei tot restul serii, la fel [i cu soacra
care era furioas` c` nu asistase la o ceart` de propor]ii \ntre ei.
|n seara aceea, dup` ce Guy adormi, ea r`mase cu ochii
deschi[i, \ncordat`. O costase mult s`-l conving` pe Guy de
fidelitatea ei. Nu avea nici m`car propria sa \nc`pere \n care s`
fie singur`, s` poat` plnge \n lini[te pentru dragostea pier-
dut` a lui Dacre. Guy avea un somn foarte u[or [i se trezea la
cel mai mic zgomot. Nu \ndr`znea s` plng`.
Se gndi la ceea ce o a[tepta de acum. Era \nc` foarte
tn`r`, voia attea... f`cuse o mare gre[eal` c`s`torindu-se att
de devreme. Nu avea posibilitatea s` \ntoarc` timpul \napoi.
|nainte de a-l fi cunoscut pe Guy.
Se \ntreb` cum ar reac]iona Dacre dac` ar [ti prin ce trecuse
pentru a-i salva reputa]ia.
|[i acoperi gura cu mna pentru a nu izbucni \n plns.
{i pe cnd se \ntreba dac` Dacre \[i va aminti de ea... dac`
ea fusese doar un flirt oarecare... dac` nu cumva sim]ea mai
mult mil` dect dragoste pentru ea...
Poate c` ar fi fost consolat` dac` l-ar fi v`zut pe Dacre
tocmai cnd gndea toate astea despre el!
Cheniston lucrase din greu toat` ziua la unul din spitalele
de oftalmologie, apoi fusese solicitat s` opereze la o or` trzie
din noapte. Se \ntorsese spre diminea]` acas`, epuizat [i
deprimat.
Dacre Cheniston lua via]a a[a cum era, dar gndul la
Jan Royter nu-l p`r`sea nici o clip`. Cnd opera, reu[ea
SCLAVA 49

s-o dea uit`rii, dar \ntre opera]ii nu se gndea dect la ea.


Nu putea s-o uite, s`-i uite frumuse]ea sau triste]ea.
Era pentru prima oar` \n via]` \ndr`gostit de o femeie a
c`rei c`s`torie o f`cea intangibil`.
Era prins \nc` de amintirea pu]inelor clipe petrecute
\mpreun`, de acei ochi negri tri[ti. Era \ngrijorat din cauza ei.
Se \ntreb` dac` acea imposibil` soacr` \i f`cuse probleme. Se
\ntreb` dac` se \ntorsese \n Anglia, dac` se certase cu so]ul ei.
Apoi se mai \ntreb` dac` Jan avea nevoie de el.
De multe ori \ntinsese mna spre receptor s`-i telefoneze.
G`sise numele [i adresa ei \n cartea de telefon [i-i [tia
num`rul. Dar rezist` impulsului.
Nu considerase acea scurt` idil` cu Jan ceva trec`tor. Fusese
ceva de importan]` vital` pentru c` abia atunci cunoscuse
dragostea... marea dragoste care poate \nflori \ntre un b`rbat [i
o femeie \ntr-o singur` clip`, pentru a dura toat` via]a.
Cheniston locuia singur, \ntr-un apartament situat
deasupra cabinetului. Era un apartament frumos [i luxos,
frumos decorat.
Cheniston era permanent felicitat c` ajunsese la un astfel
de renume la o vrst` la care al]i medici abia \ncep s`
deslu[easc` tainele meseriei. Dar \n seara asta abia intr` \n
cabinet s` vad` dac` avea vreun mesaj [i sim]i pentru prima
oar` c` via]a sa era cumplit de goal`, f`r` iubire.
Visa s` se trezeasc`, s` fie cu Jan [i s` aib` un post umil de
medic chiar [i undeva \n provincie. Luxul \n care tr`ia, ono-
rariile exorbitante care i se pl`teau, via]a sa de distins chirurg
oculist erau nimic f`r` femeia iubit`.
50 DENISE ROBINS

Pe birou avea \ntotdeauna flori. Nu cump`rate de el, ci


trimise de pacien]i. Nu-i pl`cea publicitatea, pentru el puterea
de a reda vederea pierdut`, de a ajuta pacientul s` nu mai
simt` durere, erau totul.
Cu o zi \n urm`, unul dintre colegii de la spital \l b`tuse pe
um`r, felicitndu-l pentru c` o renumit` frumuse]e monden`
alesese clinica lui pentru o opera]ie la pleoape.
Rela]ia cu femeile era stresant` pentru el. Era foarte greu s`
le fac` s` \n]eleag` c` \l interesa doar munca sa.
G`si un mesaj: miss Fairday a sunat de dou` ori, [i va mai
suna de diminea]`.
Rupse bucata de hrtie [i o arunc` \n co[. Era obosit, mai
ales de femei ca Sonia Fairday.
Era tn`r`, avea un tat` cu bani. Era [i frumoas` pentru
unii, dar foarte r`sf`]at` [i prost crescut`. Suferea de astigma-
tism la ochiul drept. Dacre o tratase corect, dar apoi regretase
asta. Sonia f`cuse o fixa]ie pentru el. Locuia cu tat`l ei nu
departe de cabinetul lui Dacre [i nu-l mai sl`bea de atunci
f`cndu-i vizite la cele mai ciudate ore.
Dacre nu era interesat de ea, ba chiar o dispre]uia, pentru
c` era dispus` s` se vnd` att de u[or. |n cele din urm` \i
recomandase s` caute alt oculist.
Amintirea lui Jan nu-i d`dea pace. Draga Jan! Ap`ruse ca o
floare proasp`t`, de prim`var`.{i primele ei cuvinte fuseser`:
Nu te gndi la mine. Conteaz` doar reputa]ia ta
Draga , draga mea, Jan, ce n-a[ da s` te pot vedea din nou!
Capitolul 8

Dup` o lun`, prin martie, Guy Royter \i telefon` so]iei sale


de la birou.
Ai vrea s` dans`m \n seara asta, Jan?
Jan fu att de surprins`, \nct aproape c` sc`p` receptorul.
Niciodat` \n cei doi ani de c`snicie, so]ul ei nu-i f`cuse o astfel de
invita]ie, nici m`car nu se gndise s-o duc` vreodat` unde ar fi pe
placul ei. Mai mergeau cteodat` la cinema, [i de dou` ori \l
\nso]ise la un dineu de afaceri, care pentru ea fusese plictisitor.
Jan iubea muzica, dansul, a[a c` r`spunse cu mult entuziasm.
Mi-ar face mare pl`cere. Unde... de ce?
Dar imediat ce rosti aceste \ntreb`ri nu mai sim]i nici o
pl`cere pentru ce o a[tepta; Guy [i mama lui reu[iser` s-o fac`
s` nu-i mai plac` nimic, s` nu simt` dect nevoia de odihn`.
Iar de cnd se \ntorseser`, doamna Royter o alergase tot tim-
pul, vrnd s` se r`zbune pe ea, vnndu-i fiecare gre[eal`. Era
o sclav` \n ochii ei.
Guy \i d`du explica]ii despre locul \n care mergeau:
52 DENISE ROBINS

George Fairday mi-a telefonat... el [i fiica lui sunt invita]i la


un bal, la Wembley, \n seara asta. Este o ac]iune de binefacere,
se vor aduna fondurile necesare unui spital din East End.
Jan zmbi. Acum \n]elegea de ce voia Guy s-o duc` la dans.
Fairday era cel mai important client al lui, iar cu Sonia, fiica
acestuia, Guy avusese o scurt` aventur`, dar aceasta \l p`r`sise
imediat pentru alt b`rbat.
Dar de[i afl` toate acestea, Jan nu voia s` renun]e la
petrecere. Orice era mai bun dect s` stea acas`, \n
binecunoscutul trio.
Cump`r`-]i o rochie nou`, draga mea, vreau s` ar`]i
decent.
Mul]umesc, Guy, \i r`spunse ea.
Vezi dac` am c`ma[` curat`, ad`ugase el.
Cu acestea, Jan \nchise telefonul.
Doamna Royter, care tricota lng` [emineu, o privi peste
ochelari, cu aceea[i figur` acr`.
Jan \i spuse ce aflase de la Guy.
Poate a[a \]i vei da seama ce so] bun ai!
Jan nu putu dect s-o aprobe.
Imediat ce Jan ie[i din \nc`pere, soacra \ncepu s`
bodog`ne \n urma ei:
Ce noroc au stricatele! apoi se \ntoarse la fularul pe
care-l tricota pentru fiul ei.
Jan avu o zi plin`. Preg`ti c`ma[a lui Guy, \[i cump`r`
rochia, att de necesar`. Nu c` Guy ar fi fost meschin, dar
afacerile nu-i merser` prea bine \n ultimul timp. Fusese nevoit
s` fac` economii, iar Jan acceptase tacit s` se sacrifice [i ea. Cu
SCLAVA 53

toate acestea, Guy fusese nevoit s-o trimit` la Tanger, pentru


ca mama sa s` se \ns`n`to[easc` grabnic. Era mai bine s`
nu-[i aminteasc` de Tanger... Nu-[i putea aminti de acel loc
f`r` a-[i aminti de Dacre.
Dar bucuria ei fu de scurt` durat`. Guy se \ntoarse prost
dispus de la serviciu, pentru c` r`cise, iar ea [tia ce \nseamn`
ca so]ul ei s` nu se simt` bine. Se f`cea atta caz din asta!
Desigur, doamna Royter \l [i enerv`, [i toate astea se reflec-
tar`, ca de obicei, asupra lui Jan. Cnd se urcar` \n taxiul care
\i ducea \n Wembley, nici unul nu mai avea putere s` vor-
beasc`. Acesta este farmecul c`s`toriei \[i spuse Jan, cu un
zmbet amar.
Guy nu observ` c`-[i cump`rase o rochie nou`. Desigur,
doamna Royter comentase c` era prea decoltat`...
Dar oglinda \i confirm` lui Jan c` nu avea de ce se teme.
Cump`rase o rochie de satin roz cu corsaj [i mneca lung`, la
care \mbr`c` o cap` de blan` cam veche.
Guy \[i mai reveni doar cnd ajunser` la Wembley [i
George Fairday \l b`tu pe spate felicitndu-l c` so]ia lui era cea
mai frumoas` femeie din sal`.
Sonia Fairday ap`ru \n sala de bal p`rnd un fluture uria[,
care zbura din b`rbat \n b`rbat. Era o tn`r` platinat` cu ochi
alba[tri, cu o gur` senzual`, vopsit` violent.
Mul]i b`rba]i o g`seau irezistibil`. Lui Jan nu-i pl`cu de loc.
Ar`ta [i se comporta ca o femeie u[oar`.
Ce mult` lume s-a adunat! exclam` ea fericit`,
adresndu-li-se lui Guy [i Jan. Sunt ner`bd`toare pentru c`
preferatul meu va fi aici, \n seara asta!
54 DENISE ROBINS

La cine te referi, Sonia? \ntreb` Guy.


La un mare oculist. }i-l voi prezenta, Jan, zise ea. Este
devastator! Are un zmbet divin, toate frumoasele Londrei \[i
pierd capul dup` el!
Despre cine vorbe[ti, Sonia? \ntreb` [i Jan.
Dar Sonia tocmai \l v`zuse pe Dacre.
Iat`-l! O s`-l aduc aici!
Guy Royter \ntreb`, ]inndu-[i cu minile \n buzunare:
M` mir cine o mai fi oculistul Soniei! Are gusturi foarte
ciudate!
Jan p`li, gndindu-se ce catastrof` avea de \nfruntat: nu
mai voia s`-l \ntlneasc` pe Dacre [i totu[i...
Sonia, care-l adusese aproape cu for]a la locul \n care se
aflau Guy [i Jan, f`cu prezent`rile:
Vi-l prezint pe minunatul doctor Cheniston... dac` ave]i
probleme oculare, la el s` apela]i...
Cheniston se \nclin` \n t`cere. Nu-[i \nchipuise c-o va
vedea pe Jan \n seara asta, aici...
Jan era cu so]ul ei, un individ palid, cu ochelari, cu
maxilarele prea dezvoltate. Iar Jan era att de frumoas`, cu
toate c` \n ochii ei mari se citea team`...
Privirile li se \ntlnir`, [i pe moment, se sim]ir` singuri \n
toat` lumea aceea.
Dar \nainte ca Jan s` poat` spune ceva, Guy vorbi:
Sunte]i doctorul Cheniston, pe care l-a cunoscut so]ia
mea \n Maroc, nu?
Capitolul 9

Dacre Cheniston se \nclin`.


Ce face]i, domnule Royter? Apoi ad`ug`: am avut
pl`cerea de a v` cunoa[te att so]ia ct [i mama.
Mda, am auzit, zise Guy, cu acela[i zmbet nepl`cut.
Jan ro[i [i strnse cu putere bra]ul so]ului ei. Apoi rse nervos.
Ce curios, zise ea, c` ne-am \ntlnit to]i \n seara asta!
Nu voise dect s` ocupe cu vorbele ei acel moment \n care,
probabil, Guy ar fi f`cut o scen`.
Domnul Cheniston a avut amabilitatea s`-mi arate
adev`ratul Tanger, ad`ug` ea, cu alt rs nervos. Privirea ei se
mut` rapid de la Cheniston la Guy, apoi din nou la Cheniston.
Privirea lui \i transmise un mesaj, prin care el \i spunea c`
\n]elege dificultatea momentului [i-i d`dea curaj. Continu` s`
vorbeasc` volubil. Domnul Cheniston cuno[tea Marocul foarte
bine, vorbea araba [i spaniola. Nu v`zuse un loc att de
minunat, de inedit precum palatul sultanului, Hashbah. |ntr-o zi
va merge [i cu Guy la Tanger, \i va pl`cea arhitectura maur`...
56 DENISE ROBINS

Cheniston o urm`rea plin e compasiune, dar [i de mnie.


Biata, draga lui, Jan! Era evident c` se temea de acel so]
insipid! |ncerca s` atrag` aten]ia tuturor vorbind ne\ncetat.
Lui Dacre nu-i pl`cu Guy Royter. Era un tip insensibil,
grosolan, genul de b`rbat pe care el \l ignora cu orice ocazie.
Dar de dragul lui Jan \ncerc` s` par` agreabil.
Da, Tangerul merit` v`zut. Va trebui s` mergi cu so]ia
dumitale, Royter. Eu prefer adev`ratul Maroc. |n special
cartierele arabe.
Sonia Fairday, care-i sorbea cuvintele fluturnd din genele
\nc`rcate de rimel, oft`:
Ce interesant c` te-ai \ntlnit cu doamnele Royter
acolo!
Lumea este mic`, interveni [i George Fairday.
Se l`s` t`cerea peste tot grupul. Jan \l ]inea pe Guy de bra],
ne[tiind cum va reac]iona. Observ` c` Guy nu-[i lua ochii de
la Dacre. Dar primejdia trecuse. Dac` Guy \ncercase s` se
manifeste, Cheniston nu mar[ase la vorbele lui. Sonia \l prinse
pe Cheniston de bra].
Vreau s` dansez cu tine, ador melodia asta...
Cheniston \i arunc` o privire plictisit`; tn`ra asta \l asalta
cu insisten]ele ei.
N-o sc`pa din priviri pe Jan, care ar`ta teribil \n rochia
aceea de culoarea trandafirului, cu ochii ei mari; era mai fru-
moas` ca la Tanger. Dar nu suporta nefericirea care i se citea
pe chip. O privi pe Sonia [i zise:
SCLAVA 57

Nu m` pasioneaz` dansul, dar dac` vrei s` dansezi... \i


\ntinse bra]ul. Ea \l prinse cu aviditate. Dacre se \ntoarse spre
Jan, [optindu-i cteva vorbe: va trebui s` mai discut`m despre
Maroc, m` bucur c` v-am rev`zut...
Apoi, plec` cu Sonia. Jan \l urm`ri cum prinse de mijloc
fata aceea \nalt`, avntndu-se \n vrtejul dansului.
O pereche grozav`, remarc` Fairday.
Erau un cuplu care atr`gea privirile, fiind amndoi
foarte \nal]i; Sonia, cu p`rul ei platinat lipit de pieptul lui
Dacre.
Jan avea ochi doar pentru el. |i ocupase toate gndurile zi
[i noapte, de cnd se \ntorsese. |i era greu s`-l vad` acum
cteva minute apoi s` se despart` din nou de el. Se \ntoarse
spre so]ul ei, cu un zmbet:
Nu m` invi]i la dans?
El o privi plictisit.
~sta era celebrul t`u prieten de la Tanger!
Este ciudat c` ne-am \ntlnit to]i \n seara asta, nu?
|i voi spune ce gndesc despre el, \ncepu Guy.
Am crezut c-am renun]at la discu]ia aceea stupid`, \l
potoli Jan.
Am v`zut cum v-a]i privit.
Jan ro[i furioas`.
Nu fi absurd, Guy!
Ce se \ntmpl` cu voi? \ntreb` Fairday, care se
apropiase de ei.
58 DENISE ROBINS

Tocmai \i spuneam so]ului meu ce ciudat este c` ne-am


\ntlnit cu domnul Cheniston \n seara asta, zise Jan gr`bit`.
A]i fost \n Maroc \n aceea[i perioad`? \ntreb` Fairday.
Da, cu mama soacr`.
Este un foarte bun oculist, cel mai bun a[ zice. I-a salvat
vederea Soniei. |mi place teribil.
Mie, nu, zise Guy.
Jan trase aer \n piept.
O, Guy, te rog, \ncepu Jan.
Nu-mi place c` umbl` dup` nevestele altora,
morm`i Guy.
Sonia a pus ochii pe el, \i inform` Fairday.
Da, femeile cad ca mu[tele \n fa]a lui, ad`ug` Guy.
Jan p`li. Era furioas` pe Guy pentru vorbele pe care el
spunea despre Dacre. Era con[tient` c` nici o brf` nu trebuia
s` \ntineze numele lui [i ar fi vrut s`-l apere cu toate puterile
dar nu \ndr`znea s-o fac`. O astfel de atitudine ar fi justificat
acuza]iile lui Guy c` era \ndr`gostit` de el.
N-am [tiut c` doctorul este afemeiat, zise Fairday. Tu [tii
mai multe, Guy? Trebuie s`-i spun Soniei.
Jan \l trase pe Guy deoparte.
Te rog, Guy, s` dans`m!
E[ti un tip norocos, Guy, s` ai o nevast` att de frumoas`
care te mai [i roag` s-o invi]i la dans! Merge]i, dansa]i, sim]i]i-v`
bine, le spuse el.
SCLAVA 59

Dac` voia s` aib` lini[te acas`, Jan [tia c` trebuia s`-l fac`
pe Guy s` se simt` unic. Dar mai era [i teribila ei soacr`! Bine
c` nu fusese [i doamna Royter cu ei! Cu deosebitul ei talent
de a crea probleme, ea ar fi precipitat situa]ia, din care Dacre
ar fi avut de pierdut.
Jan \[i aminti brusc de sclava din Tanger [i de vorbele lui
Dacre: oare nu suntem to]i sclavi \ntr-un fel sau altul?
Auzea [i acum vorbele lui Dacre. |[i mu[c` buzele pentru a
nu mai tremura. Sim]i degradarea de care era probabil
con[tient` [i sclava aceea. Ea trebuia s`-i zmbeasc` b`rbatul
lui cu toate c` ar fi sim]i nevoia s`-l strng` de gt. Dar de ce
\i permitea s` fac` toate astea? De ce nu-i spunea ce gndea
despre el, apoi s` plece? Nu putea face asta, nu \n seara asta,
de dragul lui Dacre... pentru a elimina suspiciunile.
Guy nu venise la acest bal \ntr-o form` bun`. |i stric` lui Jan
petrecerea chiar de la \nceput. Se uit` cu triste]e la ceilal]i
dansatori. Se \ntreb` cte din femeile care dansau erau fericite
cu adev`rat? Cte era sclave? Unele poate, erau.
Solistul forma]iei \ncepu s` cnte:

S` ne \ndr`gostim \n seara asta.


De ce n-am face-o?
Inimile noastre a[teapt` asta,
s` profit`m de ocazie.
De ce ne-ar fi team`?
60 DENISE ROBINS

Ciudate cuvinte! {i totu[i, ea [i Dacre nu puteau profita de


seara asta! |l c`ut` \n mul]ime [i-l z`ri. Sonia era \n al nou`lea
cer. Se abandonase \n bra]ele lui Dacre privindu-l printre
gene, tr`ind momentul.
Jan nu putu s` nu fie geloas`. Sonia era liber`, Dacre la
fel...
Bine, hai s` dans`m, zise Guy, dac` insi[ti att de mult...
Jan ar fi pufnit \n rs, dac` n-ar fi [tiut ce o a[teapt`. Nu
sim]i nici un fel de pl`cere din acel dans. Guy o c`lc` pe
pantofii de satin, se \mpiedic` de cteva ori. Apoi se plnse c`
nu-i place muzica, era prea lent`, voia ceva mai ritmat. Jan
suport` o list` de nemul]umiri, dar o f`cu cu stoicism, pentru
c` astfel \i ab`tuse aten]ia de la Dacre. Dar dansul se termin`
[i Guy \i spuse:
Trebuie s-o previn pe Sonia, care este o veche prieten` a
mea, s` nu se lase prostit` de Cheniston.
Jan sim]i c` inima \i f`cea probleme.
N-ar fi mai bine s`-i la[i \n pace?
Nici el nu mi-a l`sat nevasta, cnd eu n-am fost de
fa]`.
Chiar trebuie s` persi[ti \n aceast` idee, Guy? }i-am mai
spus de o sut` de ori c` n-a fost nimic \ntre noi.
M` \ndoiesc, zise el, c`lcnd-o din nou pe picior. Jan nu
sim]i durerea.
Trebuie s-o previn pe Sonia, insist` el.
Jan strnse din din]i.
SCLAVA 61

Nu ai pentru ce s-o previi, mama ta a amplificat lucrurile.


Nu-mi critica mama, te rog!
Jan se lupt` s`-[i p`streze controlul.
Nici nu inten]ionam, dar n-a[ vrea s` vorbe[ti cu Sonia;
ea poate s` se p`zeasc` singur`!
Oricum, o voi avertiza, se \nc`p`]n` el.
Dar de unde [tii, poate Cheniston este interesat de ea!
\ncerc` Jan. Le-ai putea strica idila.
Guy o privi printe gene.
Asta ar fi o situa]ie diferit`. Eu vreau doar s` m` conving
c` acest Cheniston nu se va mai uita la so]ia mea!
Jan r`mase nefericit` [i tensionat` al`turi de so]ul ei
urm`rind lumea care se retr`gea de pe ringul de dans.
Sonia [i tat`l ei se apropiar`. Dacre nu mai era cu ei, iar
Sonia era cam \mbufnat`.
O, Sonia voiam s` te v`d, zise Guy.
Jan \[i \ncle[t` minile disperat`. A[adar, nu renun]ase la
campania de def`imare a lui Dacre!
Capitolul 10

Guy Royter se a[ez` la o mas` cu Sonia. Ea se afla la al


treilea pahar de whisky. |l ceru [i pe al patrulea, pentru c` nu
era prea bine dispus`, dup` cum se justific`. Guy ceru o
limonad` de l`mie pentru el. Nu ceru alcool pentru c` nu
suporta s` cheltuie prea mul]i bani [i pentru c` alcoolul nu-i
f`cea bine la digestie.
Sonia, care ap`ruse str`lucitoare la petrecere, se afla acum
\ntr-o stare asem`n`toare cu a lui Guy. Nimic nu-i mai conve-
nea, iar Guy, ascultnd-o, ajunse la concluzia c` aveau acela[i
motiv: Dacre Cheniston. Acesta, o condusese pe Sonia la tat`l
ei dup` dans, apoi se scuzase c` pleac` pe motiv c` a doua zi
diminea]` avea o opera]ie dificil`.
Ea [tia prea bine c` se folosise de acest pretext pentru c` o
evita.
Iar acum, Guy [i Sonia amndoi neferici]i din cauza lui
Dacre, st`teau \mpreun` la aceea[i mas`, Sonia \necndu-[i
SCLAVA 63

amarul \n b`utur`, cu chipul total transformat. V`zut` acum, cu


machiajul stricat, era chiar urt`. Este att de pu]in \ntre pasiune
[i ur`, iar acum Sonia nu mai [tia care dintre cele dou` prevala.
{tia c` este pl`cut`, curtat`, c` avea mul]i bani [i din acest motiv
nu \n]elegea de ce Dacre nu-[i pierdea min]ile dup` ea.
Guy \i spuse:
Nu \n]eleg ce vede]i voi femeile, la acest Cheniston.
Sonia \i arunc` o privie ciudat`.
Nu fi prost, Guy! Arat` extraordinar, este inteligent, are
succese profesionale! Ce naiba mi-a[ mai putea dori?
Da, dar umbl` dup` nevestele altora!
Sonia intr` brusc \n alert`.
Dup` a ta?
Da, s-au cunoscut la Tanger, [tii doar!
Ei [i? Doar nu insinuezi c`...
Nu, fac mai mult de att. Afirm c-a s`rutat-o sub ochii
mamei mele!
Pe Jan?
Sonia rosti numele \n [oapt`. |[i aminti imediat de so]ia lui
Guy; era dr`gu]`, desigur, ca un [oricel t`cut, inofensiv... nu
era genul de femeie care s` atrag` un b`rbat ca Dacre. Era o
bomb`! Sonia t`cu o vreme, s` digere informa]ia. Nu era prea
pl`cut pentru ea s` afle c` exista o femeie care s` suscite
interesul lui Dacre. Alta dect ea.
{i unde s-a ajuns? Chiar au avut o aventur`?
Jan sus]ine c` a fost doar un flirt.
Dacre nu este genul care s` se \ncurce cu flirturi.
Guy zmbi atot[tiutor.
64 DENISE ROBINS

Eu n-a[ b`ga mna \n foc...


Eu \l cunosc bine; mai precis, \l iubesc de cteva luni.
{i el?
Sonia ro[i.
Presupun c` nu.
{i ai da orice s`-l faci s` te iubeasc`?
Da, orice.
Ei bine, te voi ajuta, Sonia. Vreau s` te [tiu fericit`, tot a[a
cum vreau s`-mi [tiu nevasta numai a mea. Cred c`-]i pierzi
vremea cu el, dar dac`-l vrei, te voi ajuta s` te m`ri]i cu el.
Cum? \l \ntreb` Sonia, brusc interesat`. Dar apoi \l privi
ciudat pentru c` nu punea pre] pe acest Guy Royter, fostul ei
amic. Era un individ care nu str`lucea prin nimic [i tocmai de
aceea nu vedea ce putea face unul ca el.
De ce nu-i for]ezi mna? \i [opti Guy, aplecndu-se peste
mas`. Are o pozi]ie social`, nu-[i poate permite un scandal.
Dac` o pacient` reclam` c` i-a f`cut curte, Consiliul Medical \l
poate exclude.
Sonia pufni \n rs.
Se vede c` n-ai prea mult` minte, Guy!
Sonia, \l vrei sau nu pe acest individ? o \ntreb` Guy.
Da, sunt nebun` dup` el.
|n alt` parte a s`lii, Jan bea cafea cu b`trnul Fairday.
Acesta o plictisea cu complimente ridicole, care devin [i mai
ridicole cnd sunt adresate de un b`rbat \n vrst` unei femei
tinere.
Dar era un b`trnel afabil, vorbea \ntr-una, f`cea glume [i
n-o l`sa pe ea s` vorbeasc`.
SCLAVA 65

Oricum, \i f`cuse bine s` scape de Guy cteva minute.


Putea astfel s` se gndeasc` la Dacre l`sndu-l pe Fairday s`
vorbeasc` singur. Se \ntreba unde plecase dup` ce se
desp`r]ise de Sonia.
Fairday vorbea \ncontinuu:
Nici n-am [tiut c` Royter are o nevast` att de frumoas`...
pari att de tn`r`, aproape un copil... nu ave]i copii? Nu?
P`cat, Guy este un tip de treab`...
Ea r`spundea monosilabic.
Deodat`, inima \ncepu s`-i bat` cu disperare. Un b`rbat
\nalt, bronzat cu o alur` care f`cea imposibil s` fie confundat,
venea dinspre bar.
George Fairday \ntinse minile spre el.
Doctore, vino s` bem ceva [i s-o cuno[ti pe tn`ra
doamn` Royter.
Cheniston se opri. Vorbea cu tat`l Soniei dar o devora din
priviri pe Jan, care ro[ise.
Mul]umesc pentru invita]ie, dar nu pot bea, am mine o
opera]ie grea, la prima or`. Acum tocmai plecam...
Dar seara abia \ncepe, constat` Fairday.
De altfel, m` [i a[teapt` un pacient.
Prostii! exclam` Fairday. Cine are nevoie de ochelari
acum, noaptea? Sonia va fi nefericit` dac` pleci, [i poate mul]i
al]ii. Ce zici, doamn` Royter?
Dacre \[i mu[c` buzele. Acest prost mai scosese o perl`! Sonia,
fiica lui, \l c`lca pe nervi cu insisten]ele ei. Ce palid` era biata Jan!
Ce mult ar fi vrut s-o prind` \n bra]e s-o strng` la pieptul s`u!
Fairday insist`.
66 DENISE ROBINS

Cred c-ar fi bine s` dansezi cu micu]a doamn` Royter;


hai, doctore, nu-]i refuza [ansa asta. So]ul ei st` de vorb` cu
fata mea. Ce zici de un dans?
Jan se ridic`. |ncerca s`-l ajute pe Dacre s` scape din
situa]ia dificil` \n care se afla. Dacre continua s` refuze, iar
Fairday s` insiste.
Danseaz` cu aceast` doamn` frumoas`, doctore. Dac`
n-ar fi fost guta asta, a[ fi dansat [i eu...
Acum ar fi fost nepoliticos s` refuze. Cheniston o privi pe
Jan:
Dac` dori]i s` dansa]i...
Ea abia murmur`:
Da, mul]umesc.
Se trezi \nso]indu-l pe ringul de dans. Dacre \i spuse:
A[ fi preferat s` st`m de vorb` undeva...
Nu, nici vorb`, Guy este foarte gelos. N-ar trebui s`
dansez cu tine.
Nici un so] nu poate obiecta la un dans...
Nu-l cuno[ti pe Guy.
Ar fi mai bine s` plec chiar acum? o \ntreb` el.
O, nu, te rog, zise Jan fericit` c` se afla \n bra]ele lui.
El \i zmbi [i se avntar` \n vrtejul dansului. Jan constat`
c` era teribil de \ndr`gostit` de el. |[i aminti o zical` care
spunea; via]a este f`cut` din pu]ine momente pl`cute, de care
trebuie s` profit`m. Abia acum putea \n]elege aceste vorbe cu
adev`rat.
Era convins` c` [i-ar da [i via]a pentru cteva clipe cu
Dacre.
SCLAVA 67

|ntre ei se sim]eau acelea[i emo]ii puternice, pe care le


tr`iser` la Tanger, sub lumina lunii, \ntr-un cadru perfect
pentru \ndr`gosti]i. Dar acum se aflau \n mijlocul unui bal de
caritate.
Guy putea s` fac` orice acum, se gndi Jan.
Cum te mai sim]i, draga mea? o \ntreb` Dacre.
Bine \ng`im` ea. Dar tu? N-am crezut c` ne vom mai
\ntlni!
A fost [i pentru mine o mare surpriz`. Eu nu prea merg
la baluri, dar \n seara asta fiind un bal de caritate, a trebuit s`
reprezint clinica.
N-am [tiut c`-i cuno[ti pe Fairday.
Figura lui exprim` dintr-o dat` dezgust.
Nu suntem prieteni, i-am prescris ochelari domni[oarei
Sonia, doar.
Fairday este clientul lui Guy. Iar Sonia o mare
admiratoare a ta!
Da, [tiu, zise el strngnd-o \n bra]e. |[i aminti de prima
lor \ntlnire, din Maroc. I se p`ru c` trecuser` ani de atunci.
M-am gndit ne\ncetat la tine, Jan, [opti el.
Adev`rat? murmur` ea fericit`. {i eu m-am gndit la tine
\n fiecare clip`.
Dar te sim]i bine? Nu ai probleme? Degetele bolnave
te-au mai deranjat?
Nu, zise ea amintindu-[i de bandajul pus de el pe care-l
p`stra acas`.
Mi se pare c` ai sl`bit, prea mult.
{i tu pari obosit.
68 DENISE ROBINS

Muncesc foarte mult, Jan. Dar \mi place ceea ce fac, a[a
c` nu m` plng.
Jan nu mai zise nimic. Cu ochii \nchi[i, dansa \n bra]ele
lui; Dacre era un dansator perfect a[a c` era o pl`cere s` se
abandoneze bra]elor lui. Orchestra cnta melodia ei
preferat`:
Nu spune nim`nui c` ne iubim
Nu spune nim`nui,
Las`-i s` afle singuri,
Despre visurile noastre, care se vor \mplini curnd..

Pentru a doua oar` \n aceea[i sear` Jan se gndi ce bine se


potriveau aceste cuvinte banale cu situa]ia ei. Dar speran]e c`
visurile li se vor \mplini, nu erau...
Tocmai plecam cnd m-a oprit Fairday, \l auzi pe Dacre.
Ar fi fost mai bine s` nu ne \ntlnim, de[i nu [tii ct de fericit
sunt c` te-am ]inut \n bra]e.
{i eu sunt la fel de fericit`...
S` \n]eleg c` so]ul t`u discut` cu miss Fairday?
M` tem c` se va sup`ra c` am dansat cu tine, fu
r`spunsul ei.
Dacre se \ncrunt`.
Este absurd...
}i-am spus de la Tanger c` lucrurile sunt complicate; ca
s` nu vorbesc de soacra mea c`reia \i place s` le accentueze.
Voi \ncerca s` le rezolv, \i spuse Dacre.
Toat` pl`cerea dansului se risipi pentru Jan.
SCLAVA 69

Ce are so]ul t`u \mpotriva mea, mai precis?


Jan ro[i.
Mama lui i-a spus ce-a v`zut atunci, pe terasa
hotelului. Iar Guy este teribil de gelos. Se sup`r` imediat;
uneori cred c`...
Ce, Jan?
C` are probleme de gndire. A avut un accident care i-ar
putea justifica ie[irile... iar mama lui \l \ncurajeaz` \n totul.
Biata de tine! Nu [tiu cum a[ putea s` te ajut! De[i tocmai
din cauza asta n-am luat leg`tura cu tine.
{tiu, zise Jan, dar a[ vrea s` cred c` dac` se va ivi ocazia,
o vei face.
Iar acum trebuie s` m` duc la Guy.
Vrei s` te \nso]esc?
Ar fi mai bine s` n-o faci. Cred c` m` \n]elegi.
Dacre sim]i pentru a nu [tiu cta oar` dorin]a de a o prinde
\n bra]e [i de a fugi cu ea undeva unde s` fie doar ei doi.
Sigur c` \n]eleg, Jan. Crezi c` vei avea probleme?
O s` m` descurc, mai zise ea [i plec`.
Dacre o prinse de mn` la plecare, cu disperare. Buzele lui
nu mai apucar` s` rosteasc` nici una din cuvintele de
dragoste, pe care ar fi vrut s` i le spun`. |[i aprinse trist o
]igar`. Biata Jan! Era \nsp`imntat` de individul acela insipid
care \i era so]!
Se sim]i dintr-o dat` inutil [i neajutorat, ne[tiind ce ar
putea s` fac` pentru ea. Dintr-o dat` realiz` c` profesia,
munca lui de chirurg, renumele, succesul [i banii nu aveau
nici o importan]`. Era un triumf \n van, f`r` Jan.
Capitolul 11

Jan se \ndrept` spre locul \n care [tia c`-l va g`si pe Guy.


Imediat ce-l v`zu, avu o strngere de inim` [tiind c` va avea
probleme. Guy \[i sufla nasul ro[u cu putere [i p`rea livid.
Sonia o privi \n treac`t cu dispre] a[a cum i se p`ru ei apoi
plec`.
Jan \ncerc` s` pretind` c` n-a observat nimic.
Guy, mai dans`m?
El o privi urt.
Ia-]i haina, plec`m numaidect.
Jan \ncerc` s` mai c[tige timp.
Deja? Dar Guy...
Nu \ncerca s` pari vreo inocent`, Jan, explod` el, [i-[i
\nfipse unghiile \n mna ei strngnd-o cu putere. Te-am
v`zut dansnd cu Cheniston. Ar fi trebuit s` ai m`car pu]in`
decen]`!
Jan p`li, dar ]inu capul sus.
SCLAVA 71

Guy, nu accept s` mi se vorbeasc` astfel. Nu ai dreptul


s-o faci. De ce nu trebuia s` dansez cu domnul Cheniston?
Fairday a insistat!
Eu cred c` lucrurile stau cu totul altfel, iar Sonia m`
aprob`. |i pare r`u c` am o asemenea nevast`!
Guy, te \n[eli \n privin]a lui Cheniston.
N-am de gnd s` mai discut aici cu tine. M` \ntreb c]i
pacien]i va mai avea cnd se va afla cine este!
Guy, nu fi absurd! Ce este r`u \ntr-un dans?
Refuz s` discut, ia-]i hainele [i s` mergem acas`.
Se \ntoarser` \napoi, f`r` ca vreunul din ei s` scoat` o
vorb` tot drumul.
Era doar unsprezece [i jum`tate; nu mai b`tea vntul, dar
continua s` plou`. Jan se ghemui \ntr-un col] al taxiului,
sim]indu-se mizerabil. T`cerea lui Guy nu prevestea nimic
bun.
Apogeul fu atins cnd ajunser` \n apartament.
Doamna Royter, care pretindea c` doarme, auzind vocea
mnioas` a fiului ei, li se al`tur`.
Ce s-a mai \ntmplat? \ntreb` ea. Guy, ar`]i oribil, nu te
sim]i bine?
El \[i scoase ochelarii [i \ncepu s`-i [tearg`. Tremura de
mnie.
Nu merge nimic, [i nu m` refer doar la r`ceala care m-a
cuprins! Nu suport infidelitatea so]iei mele.
72 DENISE ROBINS

Doamna Royter a[tepta nout`]ile cu gura c`scat`, trup [i


suflet al`turi de fiul ei.
Guy se pr`v`li \ntr-un scaun [i \ncepu acuza]iile. |i v`zuse
sorbindu-se din priviri, apoi imediat ce el disp`ruse cteva
minute, \ncepuser` s` danseze. Apoi, el [i Sonia remarcaser`
cum dansau, cum se ]ineau \n bra]e. Jan era o ipocrit`, dac`
sus]inea \n continuare c` nu era nimic \ntre ea [i Cheniston.
A, din nou acel b`rbat! exclam` doamna Royter. Asta este
r`splata c` ai dus-o la dans?
Jan se \ntoarse spre ea.
Am dansat un singur dans cu el.... cred c` exagera]i... [i
nu v`d de ce ar trebui s` interveni]i...
Nu fi obraznic`, Jan! Tocmai cu mama ! Ar trebui s`-]i fie
ru[ine!
Nu conteaz` asta! interveni doamna Royter, ci faptul c`
\]i stric` reputa]ia, fiule.
Jan sim]ea c`-[i pierde cump`tul. |[i plimb` privirea de la
mam` la fiu.
Nu ave]i dreptul s`-mi face]i toate astea, zise ea.
{tiu eu ce-ar trebui s` fac cu tine dac` ]i-a[ fi so], preciz`
doamna Royter. }i-a[ da o b`taie bun`, feti]o.
Mama are dreptate, ]i-ar trebui un so] care s` te bat`
bine.
Jan ro[i pn` \n vrful urechilor. Pe moment, avu impresia
c` Guy o va lovi. Iar b`trna o privea cu ochii ei de cucuvea,
\ncurajndu-[i fiul la cruzime.
SCLAVA 73

Sim]i dintr-o dat` team` fa]` de b`rbatul cu care se


c`s`torise, dar [i de mama lui. |[i smuci bra]ul eliberndu-se,
[i fugi din \nc`pere. |l auzi strignd:
|ntoarce-te, Jan! Imediat!
Auzi apoi glasul doamnei Royter.
Las-o \n pace! C`l`torie sprncenat`!
Jan trnti u[a de la intrare, fugind afar` \n frig [i ploaie,
f`r` s` [tie unde avea s` se duc`. Nu [tia dect c` trebuia s`
fug` din casa asta, departe de so]ul ei [i de acea b`trn`
scitoare.
Era prima oar` c` Guy o amenin]a.
Porni tremurnd prin ploaie, gndindu-se la Dacre. Tot
necazul \ncepuse pentru c`-l cunoscuse [i-i d`ruise dragostea
ei. O dragoste inocent`, la care renun]aser` amndoi pentru a
salva c`snicia ei.
Jan era o femeie obi[nuit`, care se temea de violen]`. |[i
aminti c` Dacre o invitase s`-i cear` ajutorul, dac` avea nevoie
de el. Iar \n noaptea asta, era singurul la care putea apela. Nu
avea prieteni, cel pu]in nu prieteni intimi c`rora s` le
dezv`luie secretul s`u, iar casa p`rin]ilor s`i era \n Purley,
unde nu putea ajunge prea u[or. Iar acolo nu avea cine s-o
\n]eleag`; mama ei era o femeie simpl`, f`r` prea mult` minte,
cu concep]ii rigide \n privin]a c`s`toriei. F`cea parte din cate-
goria so]iilor care socoteau c` femeia are datoria s` suporte
orice din partea b`rbatului. Iar fratele ei, care lucra de mul]i
ani cu Guy, i-ar ]ine partea acestuia, desigur.
74 DENISE ROBINS

Iar tat`l s`u era un biet func]ionar la o banc` [i avea attea


probleme \n a-[i \ntre]ine familia, \nct nu mai avea nevoie de
problemele fiicei sale. Considera c` fiica sa f`cuse o alegere
bun`, lundu-l pe Guy Royter.
O lu` pe strada Cromwell, pustie, la aceast` or` din
noapte. Cu gndurile risipite, ajunse chiar f`r` s` [tie, pe
Great Court, aproape de casa lui Dacre. Urc` treptele de la
intrare privind placa pe care sta scris numele lui.
Numai atunci deveni con[tient` de ceea ce f`cea. Se certase
cu Guy din cauza acestui b`rbat. Iar acum, de[i era trecut de
miezul nop]ii, voia s` intre \n casa acestuia. Era sigur` c` va
primi ajutor din partea lui. Dar cu ce drept recurgea acum la
ajutorul lui? |[i duse o mn` la frunte, realiznd c` f`cuse o
impruden]` s` vin` tocmai aici. Astfel \i strica reputa]ia lui
Dacre pentru totdeauna. Indiferent ct de team` \i era de
so]ul ei [i mama acestuia, ct de nefericit` era, nu trebuia s`
vin` acas` la Dacre.
Deschise ochii [i mai citi o dat` numele lui Dacre
Cheniston [i tocmai atunci v`zu o lumin` la etaj. Poate era
dormitorul lui! Era dureros s` fie att de aproape de el [i s`
trebuiasc` s` plece.
Dacre se afla dincolo de acele draperii. Dac` l-ar fi putut
vedea, Jan ar fi [tiut c` tocmai citea un referat pe care-l f`cuse
pentru o sesiune de comunic`ri pe teme medicale.
Jan \[i spuse cu durere \n suflet c` trebuia s` plece ct mai
repede de acolo pentru a nu-l afecta pe Dacre.
SCLAVA 75

Un Rolls Bentley ap`ru chiar atunci pe strad`, condus de o


femeie cu p`rul blond, cu cap` de blan`. Lng` ea un b`rbat
\n vrst` care fuma.
Sonia Fairday o v`zu \n trecere pe Jan \n fa]a casei lui Dacre
Cheniston. |ncetini tocmai pentru a se convinge c` ea era.
Dumnezeule, era so]ia lui Guy! Iese din casa lui
Cheniston! Pentru ce o fi fost aici?
Jan cobora sc`rile. B`trnul Fairday \ntreb`:
Ce spuneai, fata mea?
Nimic care s` te intereseze, r`spunse Sonia, iar ma[ina
disp`ru \n \ntuneric, \nainte ca Jan s` apuce s` vad` cine era
\n ea.
Porni ab`tut` [i disperat` pe drumul de \ntoarcere spre
strada Gloucester.
Capitolul 12

Jan se \ntreb` cte mile mersese \n noaptea aceea. Pantofii


ei de sear`, de culoare argintie erau rup]i [i [chip`ta r`u cnd
ajunse \n strada Gloucester. N-ar fi putut s` ia un taxi pentru
c` se n`pustise \n strad`, f`r` nici un ban.
Iar acum cnd urca la etajul al doilea al casei, [i ajunse \n
fa]a u[ii se sim]ea att de sfr[it` \nct nu mai putea face nici
un pas. Sim]ea nevoia s` se a[eze chiar la intrarea apartamen-
tului. Se vedea o lumin` slab` r`zb`tnd din interior. Asta
\nsemna c` Guy [i mama lui nu se culcaser`.
|ncepu s` se \ntrebe cum va fi primit`, sau dac`-i vor da
drumul \n`untru. Poate, doamna Royter reu[ise s`-[i conving`
fiul c` era mai bine f`r` nevast`.
Deja nu-i mai p`sa de ce avea s` se \ntmple, a[a c` sun` la
u[`, iar Guy \i deschise imediat. Privindu-l, realiz` c` nu mai
avea de ce se teme. Guy era spectacolul lamentabil al unui
b`rbat bolnav, \n pijama, cu papuci [i compres` la gt, ochii \i
erau injecta]i, nasul \i curgea.
SCLAVA 77

A, te-ai \ntors! exclam` el .


Jan sim]i dintr-o dat` mil` pentru el, era doar o victim` a
mamei sale, ca [i ea, de altfel.
|mi pare r`u c` am plecat astfel... \ncepu ea.
El pufni de cteva ori.
Nu m-am culcat pn` acum, \ntrebndu-m` unde naiba
ai plecat la miezul nop]ii! Ai lipsit mult!
M-am plimbat, \ndr`zni ea.
Guy o privi printre batiste [i fulare. Rochia \i era ud`, haina
la fel, pantofii rup]i. F`cu un gest de dispre].
Ce idioat` e[ti, Jan! Poate ai f`cut vreo punemonie.
Mama mi-a spus s` nu stau s` te a[tept.
Nu m` a[teptam ca mama ta s` m` \n]eleag`.
Oricum, nu trebuie s` pleci a[a pe o vreme ca asta.
Indiferent ct de egoist era Guy Royter ]inea la nevasta sa.
|n nici un caz nu voia s-o lase altui b`rbat.
Vino s`-]i dau ceva de b`ut, s` te \nc`lze[ti, morm`i el.
Jan pufni \n plns, iar el o duse \n dormitor.
Soba ardea [i era foarte cald, dup` frigul pe care-l
\ndurase pe str`zi. Ura camera aceasta pentru c` era locul \n
care trebuia s`-l suporte pe acest b`rbat, pe care nu-l iubea.
Dar de cum intr`, i se p`ru raiul pe p`mnt, dup` frigul de
afar`. Oft` nefericit`, uitndu-se la paturile lor lipite, la pija-
maua ei cu flori pe care [i-o f`cuse singur`, [i la paharul cu
ap` de orz pe care-l bea Guy \n fiecare diminea]` aflat pe
noptier`.
78 DENISE ROBINS

O pendul` veche tic`ia de pe una din noptiere; era unul


din ceasurile pe care-[i cheltuia Guy to]i banii.
Scoate mai repede hainele astea ude de pe tine; te vei
\mboln`vi, Jan.
Ea \ncuviin]` printr-un gest din cap [i \ncepu s` se
dezbrace; era att de obosit`, \nct abia \[i mi[ca bra]ele.
Continua s` suspine.
Doamna Royter intr` [i \n dormitor dup` ei.
Nu te-ai culcat, Guy? N-ar fi trebuit s` mai cobori din pat
dup` ce ]i-am f`cut frec]ie. O, a[adar te-ai \ntors, Jan! Este
ora unu deja [i se pare c` nu voi putea dormi \n noaptea
asta.
Jan o auzi, dar nu se obosi s-o priveasc`. N-o mai afecta
nimic din ce f`cea sau spunea b`trna doamn`. Aceasta insist`
s-o ajute la dezbr`cat, \i aduse o sticl` cu ap` fierbinte pe care
i-o puse \n pat, apoi ap`ru [i cu o can` cu lapte fierbinte.
Jan se a[ez` \n pat, cu lacrimile curgndu-i \nc` pe obraji.
Doamna Royter o privea mali]ios.
Bine c` ]i-a venit mintea la cap! Nu [tiu dac` alt so] te-ar
mai fi primit dup` plecarea din seara asta.
Guy, aflat \n propriul s`u pat, \ncepu s` str`nute.
Las-o \n pace, mam`, nu are rost s` discut`m la ora asta.
O vom face diminea]`.
Fiule, e[ti un so] minunat, [i cred c` nici de mine Jan nu
are de ce se plnge. Sper c` nu va r`ci dup` plimbarea asta
prin frig [i ploaie.
SCLAVA 79

De[i epuizat`, sim]indu-se mizerabil, Jan [tia ce voia soacra


sa. Dup` ce-i ar`tase un gr`unte de aten]ie, se a[tepta la un
munte de mul]umiri.
Mul]umesc, mam` scoacr`, murmur` ea.
|n cele din urm`, doamna Royter ie[i din \nc`pere.
Noapte bun`, draga mea, \i spuse Guy.
Noapte bun`, Guy, [opti ea.
Dar capul o durea prea tare pentru a putea s` doarm`. Tot
trupul parc` \i luase foc. |[i aminti dansul cu Dacre, sim]ea [i
acum bra]ul lui pe trupul ei, ochii lui alba[tri privind-o cu
dragoste. Cum ar fi vrut s` se afle acum \n bra]ele lui iar el
s-o p`streze acolo!
Guy \ncepu s` sfor`ie.
Diminea]a, Jan se trezi cu durere \n gt, febr`, ochii
umfla]i. Guy \i \ntinse termometrul, vrnd s` se asigure c` nu
avea cumva grip`, pentru ca s` se mute din camer`.
Jan nu avu \ncotro [i se l`s` pe minile doamnei Royter,
care nu contenea s` repete c` dac` Jan era bolnav` era doar
vina ei, [i nu s-ar fi \ntmplat nimic dac` nu s-ar fi comportat
scandalos la dans.
Guy era prea gr`bit pentru a mai prezida disputa.
B`iatul meu nu este cu nimic mai r`u dect tine, Jan, \i
spuse ea, f`cndu-i frec]ie. Dar sunt sigur` c` nu va ceda.
Jan \mbujorat` de febr` \i r`spunse:
V` asigur c` a[ prefera s` m` pot ridica singur`, s` nu v`
mai fac attea probleme!
80 DENISE ROBINS

O, nu te-a[ l`sa s` r`spnde[ti microbii prin toat` casa;


stai aici unde te afli, fata mea.
Jan nu mai zise nimic, iar doamna Royter nu se l`s` pn`
nu mai spuse o r`utate:vom chema doctorul dac` nu te sim]i
mai bine, dar oricum, nu pe oftalmolog!
Jan zmbi trist. Mama lui Guy nu voia s-o lase s`-[i uite
necazurile.
Ce bine ar fi fost s` poat` [terge amintirea lui Dacre din
sufletul [i inima ei!
Din fericire, temperatura sc`zu [i nu mai fu nevoie de
medic. Cnd se \ntoarse Guy ea putea deja s` citeasc`. Era
hot`rt` s`-i zmbeasc` so]ului ei cnd va intra pe u[`.
Dar acesta era furios, \ntunecat, iar ea, care-l cuno[tea
bine, [tia c` i se \ntmplase ceva. Nu-i adres` nici o vorb` [i se
dus` s` ia masa cu mama lui \n sufragerie.
Ai aflat ceva, Guy? \ntreb` b`trna.
Da, am aflat unde a fost Jan noaptea trecut`.
Sper c` nu la acel b`rbat!
Ba da.
Doamna Royter \[i mu[c` buzele.
Asta dep`[e[te orice!
Iar nou` ne-a spus c` a umblat prin ploaie...
Tu ai idealizat-o, fiule...
Da, mam` este so]ia mea, [i o iubesc foarte mult. Asta
face lucrurile [i mai grele.
SCLAVA 81

Bietul meu, Guy!


Sonia mi-a spus unde a fost Jan. M-a sunat diminea]` la
birou [i mi-a spus c-a v`zut-o ie[ind azi-noapte din casa doc-
torului. Sonia [i tat`l ei treceau prin fa]a casei doctorului,
plecnd de la petrecere.
A[adar, Jan ie[ea de la doctor.
Eu nu-i voi spune ce am aflat.
Doamna Royter \l privi dezam`git`.
De ce nu? Ar trebui s` [tie!
Am alte planuri, zise Guy.
Ce ai de gnd s` faci? \l iscodi doamna Royter.
Nu am de gnd s` m` cert cu ea din nou. O voi
supraveghea foarte atent [i cred c`-l voi aduce pe doctor cu
picioarele pe p`mnt.
Guy mai f`cu o aluzie sinistr` privind felul \n care va proceda
cu doctorul Cheniston, apoi nu mai spuse nimic. Doar spre
sfr[itul mesei, doamna Royter declar` c` nu s-ar fi a[teptat ca
fiul ei s` nu-i cear` socoteal` lui Cheniston pentru faptele sale.
Nu, nu voi face asta, iar dac` l-a[ \ntlni, probabil i-a[
zmbi. Nu am o dovad` concret` pentru a-l acuza; oricum, voi
consulta un avocat \nainte de a face un pas.
Dar ai dovada c` a fost la el, noaptea trecut`; Sonia poate
fi martor.
Nu [tiu ct a stat acolo pentru c` s-a \ntors foarte repede.
El ar putea dovedi c` n-au fost singuri. Trebuie s` am o dovad`
concret` \nainte de a ac]iona, mam`!
82 DENISE ROBINS

Doamna Royter nu se ab]inu s` remarce c` avea un fiu


foarte de[tept, care [tia s` ias` bine din orice situa]ie. Sun`
dup` Milly. Cei doi intrar` \n dormitorul \n care se afla Jan.
A[a cum st`tea \n vrful patului p`reau un copil speriat, care
parc` cer[ea \n]elegere. |ncerc` s` fie politicoas`.
Sper c` te sim]i mai bine, Guy drag`. Eu i-am creat
probleme mamei tale, ast`zi. A fost foarte bun` cu mine.
Sunt sigur c` a[a a fost, replic` el t`ios.
Sper c` \ntotdeauna mi-am f`cut datoria, zise [i doamna
Royter \n]epat`.
Am \n]eles c` nu mai ai temperatur`, zise Guy, dar voi
dormi \n camera de oaspe]i.
Jan \i r`spunse:
Cum vrei tu, Guy, spernd ca acesta s` nu fi observat
lic`rul de bucurie din ochii ei.
El o privi lung, spunndu-i:
Apropo Jan, nu mi-ai spus pe unde ai fost noaptea
trecut`... Nu cred c` ai fost o or` prin ploaie.
Jan ro[i, lucru care nu sc`p` neobservat doamnei Royer [i
fiului acesteia, care \l \nregistrar` ca pe o dovad` de
vinov`]ie.
Ei bine, insist` Guy, unde ai fost?
Jan ezit`. Ar fi vrut s`-i spun` adev`rul, c` pa[ii o purtaser`
spre locuin]a lui Cheniston. Dar la ce bun? Adev`rul n-ar fi
ridicat-o \n ochii celor doi. A[a c` min]i.
SCLAVA 83

Nic`ieri. M-am plimbat prin parc [i m-am \ntors.


Pe moment, Guy o privi foare urt, deschiznd gura s`
spun` ceva dar se r`zgndi [i o \nchise la loc brusc. Se uit`
peste ramele ochelarilor la mama sa, care \nclin` din cap de
parc` ar fi vrut s` spun`; ei vezi, ce-]i spuneam eu!
Nu vrei s` stai pu]in aici s` discut`m? \l invit` Jan.
Nu, am de lucru, noapte bun`.
Jan \i \ntinse mna. El o ignor` [i ie[i din \nc`pere, cu
doamna Royter dup` el. Jan se uit` lung dup` ei cu inima
b`tnd puternic. Acum ce mai era? De ce se mai f`cea vino-
vat`? Nu-i trecu prin minte c-o v`zuse cineva pe treptele lui
Dacre.
Realiz` c` Guy n-o iubea, c` era doar un b`rbat posesiv,
gelos, care nu avea dect pasiune fizic` pentru ea, f`r` s`-i
pese de fericirea ei.
Doamna Royter turn` gaz pe foc \n camera al`turat`.
Ai mai auzit o astfel de minciun` sfruntat`?
Nu, [i o voi face s` pl`teasc` pentru asta. Dar mai trebuie
a[teptat pu]in. Nu va putea s` m` lase pentru acest Cheniston.
|l voi face eu s` nu mai umble dup` nevestele altora.
Doamna Royter murea de curiozitate.
Capitolul 13

|n cele dou` s`pt`mni care urmar`, nu se \ntmpl`


nimic deosebit. Jan \[i reveni din gripa pe care o avusese
relundu-[i via]a obi[nuit`, con[tient` c` se afla \n diz-
gra]ie. Era ca atunci cnd o trimiseser` la internat. Soacra
ei se comporta ca directoarea internatului adresndu-i-se
doar cnd nu se putea altfel, pentru a o dezaproba sau
tachina.
Guy era rece [i imperturbabil [i o l`sa mereu singur`. Jan
f`cea eforturi vizibile de a-i vorbi, dar se lovea mereu de
acela[i perete de sticl`. De fapt, se sim]ea mai bine singur` cu
gndurile sale, cu dragostea pentru Dacre.
Cu toate acestea, nu putea s` nu simt` c` este
nemul]umit` de via]a pe care o duce.
Sosi [i luna aprilie cu zile frumoase, iar prim`vara schimb`
\n mod miraculos Londra. Era ca [i cum un v`l cenu[iu fu ridi-
cat brusc de o pal` de vnt, dnd la iveal` copacii \mboboci]i
SCLAVA 85

[i florile din parcuri. Se termin` cu noroiul de pe str`zi, iar


\ndr`gosti]ii \ncepur` s` stea mn` \n mn` pe b`nci, s` se
plimbe prin parcuri.
Jan se bucura teribil de imaginea pe care o oferea Londra
prim`vara. |i pl`cea s` se plimbe pe malul Tamisei, prin pia]a
Trafalgar, s` urm`reasc` porumbeii care veneau acolo pentru
hran`. Dar \n prim`vara, asta frumuse]ea ora[ului o afecta, [i
nu mai suporta s` se plimbe singur`; totul era f`r` ie[ire. Nu-l
putea vedea pe Dacre, nici afla ve[ti despre el. Uneori sim]ea
nevoia s` se abat` pe strada lui, s` sune la u[`.
Acas`, soacra o punea s`-i relateze fiecare pas f`cut \n afar`.
Jan sim]ea c` Guy [i mama lui nu aveau \ncredere \n ea,
uneori sim]ea chiar c` este urm`rit`.
I se plnse lui Guy \ntr-o sear`.
De ce trebuie s`-i raportez mamei tale fiecare pas pe
care-l fac? De parc` a[ fi avut vreo aventur`!
Numai tu e[ti de vin` c` eu [i mama nu avem \ncredere
\n tine, r`spunse Guy.
Jan ar fi putut protesta, dar asta ar fi dus la argumente
inutile, iar el [i-ar fi pierdut r`bdarea.
Pierduse bronzul acela frumos, c`p`tat \n Maroc. Era acum
foarte palid` [i ochii parc` i se m`riser`.
Singura persoan` cu care mai putea schimba o vorb` f`r` a
sim]i ostilitate era o fost` coleg` de [coal`, Sally Loman, care
se m`ritase cu un ofi]er [i urma s` plece la Singapore. Aceasta
o sun` de la hotel, spunndu-i c` voia s-o vad` imediat.
86 DENISE ROBINS

Ce mult m` bucur s` te rev`d, Jan! exclam` Sally.


Nu [tii ce mare bucurie este pentru mine! r`spunse Jan.
|nainte de c`s`toria lui Sally cu c`pitanul Loman, cele dou`
fuseser` bune prietene [i se vedeau destul de des. Aveau o
pasiune comun`: dragostea pentru muzic`, pictur` [i citit.
Sally \i povesti despre apropiata ei plecare, iar Jan \ncepu s`
se \ntrebe dac` ar fi fericit` s` scape de soacr`, s` plece
undeva departe, doar cu Guy. Se \ntreb` dac` via]a lor ar fi
mai bun` atunci. Nu-l vedea pe Guy bucurndu-se de o
asemenea deplasare, departe de ]ar`: din contr`, ar fi \nceput
s` se plng` de ]n]ari, tifoid`, din cauza apei infestate,
c`ldur`, sau de prea multa hran` conservat`.
Sally continua s`-i povesteasc` despre pasiunile lui Jack,
dansul, c`l`ria [i Jan \[i imagin` ce ferici]i erau. Acest hotel,
sau orice alt loc \n care se aflau, era paradisul lor.
Jan, ce se \ntmpl` cu tine? o \ntreb` Sally deodat`.
Nu-mi place cum ar`]i, dar mai precis nu-mi place starea ta de
spirit.
Jan privea \n gol. Sally nu mai insist` s` afle ce era cu fosta
ei coleg`, dar Jan sim]ea nevoia s` vorbeasc`, s` se dest`inuie
cuiva.
Sally, nimic nu merge bine. {tiu acum c` am gre[it
m`ritndu-m` cu Guy, f`r` s`-l iubesc. Cred c` via]a de femeie
c`s`torit` este cu totul altfel cnd iube[ti [i e[ti iubit. Iar dac`
\ntlne[ti iubirea \n afara c`s`toriei... cazul meu, ce po]i face,
e[ti [i mai nefericit`. El este chirurg oftalmolog [i n-a[ vrea
SCLAVA 87

s`-i fie afectat` reputa]ia \n vreun fel. Am decis s` ne


desp`r]im tocmai din acest motiv. Ne-am s`rutat o dat` [i
atunci ne-a surprins soacra mea... \]i imaginezi ce-a ie[it...
{tiu, nu mi-a pl`cut de cnd am v`zut-o la nunta ta. Am
[tiut c` nu va ie[i nimic bun dintr-un menaj \n trei.
Guy mi-a cerut asta pentru c` nu-[i putea l`sa mama
singur`.
Nu avea dreptul s`-]i cear` s`-i supor]i [i mama [i este
vina lui c` lucrurile nu merg bine.
B`nuiesc c` am [i eu o parte de vin`. Nu-l \n]eleg pe Guy,
mai precis nu-l \n]eleg de loc, tot a[a cum nici el nu m`
\n]elege pe mine. Este ciudat [i rece, iar dup` accidentul de
motociclet` se manifest` foarte violent, uneori. Oricum, nu ne
putem \n]elege atta vreme ct o suport`m pe mama lui \n
apartament.
De ce nu-i ceri s-o trimit` undeva, s` \ncerca]i s` lua]i
lucrurile de la cap`t?
I-am sugerat asta de multe ori, dar nu vrea. Tot ce spune
mama lui este bun, tot ce face... iar acum, este prea trziu,
nu-l pot uita pe cel`lalt...
Biata mea, Jan! Ce soart` trist`! De ce nu ]i-a fost h`r`zit`
[i ]ie pu]in` fericire?
Nu mai sper la a[a ceva!
De ce nu pleci cu acel b`rbat?
Nu vreau s` for]ez lucrurile, este o persoan` public`, i-a[
strica reputa]ia [i tocmai asta vreau s` evit.
88 DENISE ROBINS

De ce merg lucrurile att de r`u cu tine, Jan? Cunosc


attea cupluri nefericite....
Seara, cnd so]ul ei se \ntoarse acas`, \i povesti tragedia
prietenei sale, apoi \i spuse:
Haide s` mergem la ei [i s-o scoatem pe Jan undeva, s`
se simt` bine cu noi. Este att de nefericit`! P`cat c` n-a
\ntlnit b`rbatul potrivit.
C`pitanul Loman era mai circumspect dect so]ia sa.
Nu putem lansa invita]ia doar pentru Jan.
Doar nu d`m o petrecere s` trebuiasc` s` invit`m [i
mama [i fiul!
Bine, o s`-i sun`m, s` vedem ce r`spuns primim...
Sally era urm`rit` de amintirea ochilor tri[ti ai prietenei
sale, de nefericirea ei. Se decise s` cumpere bilete la o pies`
de teatru [i s` invite familia Royter, desigur, f`r` soacr`.
Jan se ar`t` entuziasmat` de invita]ia la o scurt` cin`,
\nainte de teatru; Guy vru s` refuze, dar Sally nu-i d`du [ansa
nici m`car s` vorbeasc`.
|l ur`sc pe b`rbatul acesta; nu [tiu de ce l-a luat Jan,
m`rturisi ea so]ului ei.
Jan uit` c` era \n dizgra]ie acas` [i \ncepu s` se preg`teasc`
pentru sear`, iar cnd Guy se \ntoarse de la birou \l a[teptau
[i lucrurile lui gata preg`tite. Dar acesta \i spulber` orice
speran]` c` vor petrece o sear` pl`cut`.
Nu pot merge \n seara asta la teatru, \ncepu el. Trebuie
s` m`nnc repede ceva, apoi s` plec la Richmond cu probleme
de serviciu.
SCLAVA 89

La Richmond! exclam` doamna Royter.


El le explic` despre problemele sale cu unul dintre clien]ii
s`i, care avea nevoie urgent` de ajutor.
Privind-o pe Jan, Guy spuse, cu un zmbet mali]ios:
Jan, sun-o pe Sally [i spune-i c` \n locul meu va merge
mama. Nu-i a[a, mam`?
Desigur, mi-ar face foarte mare pl`cere, de[i nu [tiu dac`
sunt binevenit`.
De ce nu? insist` Guy. Este p`cat s` se piard` un bilet.
Jan sim]i c` i se n`ruiesc toate speran]ele. Era destul de
greu s`-l suporte pe Guy, ct despre mama lui... cu toate aces-
tea nu putea s` se \mpotriveasc`. O sun` pe Sally [i-i spuse
vestea...
Doamna Royter \mbr`c` o rochie veche de peste dou`zeci
de ani, din satin stacojiu, pe care o p`stra pentru rarele cere-
monii la care lua parte. Peste rochie \[i puse o scurt` de blan`
care era mai mult petice, iar la gt, un medalion de aur cu
chipul lui Guy, la cteva luni. Cu acestea, se declar` gata de
plecare.
Capitolul 14

Jan [i soacra luar` un taxi spre Berkeley Buttery. Pe drum,


p`strar` aceea[i t`cere \n care tr`iau \n ultimul timp. Dar Jan
\[i spuse c` n-o va l`sa pe b`trna doamn` s`-i strice seara [i
va \ncerca s` se simt` bine \n pofida prezen]ei acesteia. Iar
Sally, care n-o \nghi]ea pe doamna Royter, n-o va l`sa s` le
tulbure acea sear` pe care o voiau frumoas`. Jack Loman,
instruit de so]ia sa, se purt` foarte atent cu doamna Royter,
f`cnd-o s` se simt` \n centrul aten]iei. B`trna agree
glumele lui Jack [i ale lui Sally, evitnd-o \n acest timp pe
Jan.
Cred c` ne duce]i \n eroare pe to]i, doamn` Royter, o
flat` Jack, nu sunte]i soacra lui Jan, ci sora ei mai mare...
La care b`trna r`spunse:
Ei bine, p`str`m totul \n familie...
Sally [i Jan schimbar` priviri, iar Jan murmur` \n a[a fel
\nct s` fie auzit` doar de Sally:
SCLAVA 91

A[ fi vrut s` nu fi avut urma[i femeia asta...


Totul merse foarte bine pn` ajunser` la teatru. Jan chiar
uit` c` se afla [i soacra ei de fa]`, mai ales c` datorit` lui Jack,
se purta foarte amabil. Cu toate acestea, la teatru o a[tepta
un [oc.
Loja din fa]a lor era liber`; cu cteva minute \nainte de
ridicarea cortinei, o ocupar` patru persoane, doi b`rba]i [i
dou` femei. Jan, care r`sfoia absent` programul, ridic`
privirea [i imediat tot sngele \ncepu s`-i pulseze cu disperare,
apoi ro[i. Privirea ei se opri asupra unui dintre b`rba]i, un
tn`r \nalt [i atr`g`tor, \nso]it de o doamn` cu p`rul alb.
Lui Dacre \i lu` un minut s` observe tn`ra \mbr`cat` \n
binecunoscuta rochie roz, aflat` \n loja vecin`. Imediat,
cortina se ridic` [i sala se cufund` \n \ntuneric. Dacre [i Jan
nu-[i puteau dezlipi privirile, de[i nu se vedeau. Nici unul nu
auzi un cuvnt din primul act al piesei. Erau amndoi n`p`di]i
de amintiri, gndind c` soarta nu voise s`-i lase prea mult timp
f`r` s` se vad`. O ciudat` coinciden]` \i scotea mereu unul \n
calea celuilalt. Dacre era invitat la aceast` pies` de o distins`
doctori]`, Mary Corfield.
Sally se uit` la Jan [i observ` c` era fermecat` de b`rbatul
din loja de lng` ei. |ntinse o mn` spre prietena ei care
tremura.
S-a \ntmplat ceva, Jan?
Da, ceva teribil... {tii c` ]i-am vorbit de un b`rbat...
este cel din loja de lng` noi...o, Sally, nici c` se putea ceva
mai r`u!
92 DENISE ROBINS

Ce vezi r`u \n faptul c` v-a]i \ntlnt aici?


Soacra mea va crede c` am venit aici special pentru el.
Jan nu-[i putea lua ochii de la el. Se \ntreba ce se va \ntm-
pla cnd se vor aprinde luminile [i cnd \l va observa [i soacra
ei pe Dacre.
Primul act al comediei lu` sfr[it.
Jan [i Dacre se puteau vedea acum. El o salut` discret, cu
o u[oar` \nclinare a capului. Ea \i zmbi nervoas`. O invidia
din toat` inima pe femeia care se afla lng` el, care-i putea
vorbi liber f`r` a se sim]i prizonier`, sclava so]ului, care nu
putea ridica ochii la alt b`rbat.
Cei din loja lui Dacre se ridicar`, \ndreptndu-se spre
foaier.
Sally puse imediat ceva la cale, pentru a-i oferi o mic`
bucurie prietenei sale.
Eu voi sta aici cu doamna Royter, i se adres` ea lui Jack,
tu ia-o pe Jan s` fuma]i.
Nu, \ncepu Jan.
Sally insist`.
Du-te, prostu]o, b`trna nu l-a v`zut, poate ve]i schimba
cteva vorbe...
Ie[ir` [i Jack Loman \i oferi o ]igar`. Dacre se \ndrept` spre
ei. Ajuns \n dreptul lor o \ntreb`:
Ce faci, Jan?
Sunt aici cu prietena mea, Sally Loman [i so]ul ei. Jack [i
Dacre \[i \ntinser` minile.
Apoi Jack se oferi s`-i aduc` lui Jan o b`utur` l`sndu-i sin-
guri. Pentru ea [i Dacre nu se mai afla nimeni, \n tot foaierul
SCLAVA 93

acela plin de lume... Dup` zilele de purgatoriu cu Guy [i


mama lui se sim]ea deja transportat` \n paradis.
Jan, pari sl`bit` [i trist`...
{i tu foarte obosit.
Se pare c` am \nceput s` obosesc, [i nu mai am puterea
de alt`dat`, m`rturisi Dacre. Spune-mi, Jan, ai avut probleme
dup` acel dans?
Da, o ceart` teribil`.
Jan, dar este absurd!
Guy este de o gelozie boln`vicioas`; de aceea [i-a trimis
mama cu mine \n seara asta. {tii, Dacre, \n seara balului am
venit acas` la tine, dar f`r` s` intru...
Tu? Ai f`cut asta? Mna cu care ducea ]igara la gur`
\ncepu s`-i tremure. Doar Jan, femeia pe care o iubea, avea
acest efect asupra lui. {i de fapt, nu aveau prea multe amintiri.
Se cunoscuser` din \ntmplare \n Maroc, se s`rutaser` o
dat`... erau doi oameni destina]i s` fie \mpreun`... se sim]ea
atra[i ca de un magnet... ce ciudat era c` trebuia s`-[i \nn`bu[e
sentimentele...
Iubita mea! exclam` el, de ce n-am [tiut c-ai venit? De ce
n-ai intrat?
Pentru c` am [tiut c` va fi fatal, r`spunse Jan.
Ai dreptate, nu te-a[ mai fi l`sat s` pleci.
Tocmai asta am vrut s` evit; scandalul legat de numele t`u.
E[ti o femeie minunat`, Jan...
Nu pot s` m` gndesc dect la tine...
Iar eu mi te imaginez ca pacient`, Jan.. [tii, uneori \mi
pare r`u, de[i \mi iubesc la nebunie meseria, c` nu sunt un
94 DENISE ROBINS

func]ionar oarecare, pentru ca s` te pot lua cu mine. Adeseori,


m` gndesc la suferin]ele tale, la umilin]ele pe care trebuie s`
le \nduri pentru a p`stra aceast` c`s`torie imposibil`. Simt
atunci nevoia s` vin la so]ul t`u, s`-i m`rturisesc ce simt.
Promite-mi c` nu vei face asta niciodat`, \l opri Jan. N-a[
putea fi fericit` dac` a[ [tii c` ]i-am ruinat cariera.
}i-a[ promite orice altceva, Jan, numai asta, nu.
|n clipa aceea, ea \ntoarse capul, sim]ind parc`, primejdia.
{i nu se \n[ela. V`zu printre al]ii figura prea colorat` a soacrei
sale, al`turi de a lui Sally, c`reia \i cam c`zuser` tr`s`turile
realiznd c` f`cuse o gaf`. Sally \ncercase s-o ]in` de vorb` pe
doamna Royter, s`-i povesteasc` tot felul de lucruri, dar
aceasta, la un moment dat, devenise de nest`pnit, se ridicase
[i pornise spre foaier...
Privirea ager` a doamnei Royter \[i detect` imediat nora [i
un zmbet triumf`tor i se instal` pe figur`. Porni spre ea ca un
uliu \n picaj. Sally nu mai avu ocazia s` intervin` nici Jan s` se
dep`rteze de Dacre.
A, aici fumai tu cu c`pitanul Loman! Mi-am \nchipuit eu
c` este ceva ciudat! Ct despre dumneata, domnule
Cheniston, a[ vrea s` \ncetezi orice rela]ie cu nora mea!
Capitolul 15

Cheniston din instinct, se apropie de Jan. El \i r`spunse la


fel de t`ios doamnei Royter.
Asta numai Jan poate decide.
Doamna Royter vru s`-i r`spund`, dar Jan interveni.
V` rog, s` nu discut`m aici... trebuie s`-mi cer
scuze...domnule Cheniston... soacra mea se \n[eal`....
Nu, nu m` \n[el! s`ri doamna Royter. {i ar fi spus mai
multe, dar se \ntorsese Jack Loman cu un pahar de whisky [i o
limonad` pentru Jan. El privi scena f`r` s` \n]eleag` prea mult.
|mi cer scuze c-am \ntrziat prea mult, era mult` lume la
bar... uite limonada ta, Jan.
Jan \l privi pe Dacre, care nu putu dect s` se \ncline, apoi
s` plece. O, acea b`trn` imposibil`! Ce putea face? I-ar fi
\nr`ut`]it situa]ia lui Jan dac` ar fi insistat. Cum s-o apere de
propria ei soacr`?
Jan fu nevoit` s` suporte r`ut`]ile soacrei care spumega
de mnie.
96 DENISE ROBINS

Nu suport oamenii care te \n[eal` la fiecare pas! [uier`


b`trna doamn`. S` nu-mi spui c` n-ai [tiut de prezen]a
doctorului aici!
De unde s` [tiu! exclam` Jan. Suntem invitatele familiei
Loman, iar Cheniston...
Chiar dac` n-ai [tiut c` este aici, nu aveai dreptul s`
vorbe[ti cu el, o \ntrerupse doamna Royter.
Este absurd!
Te voi spune lui Guy!
Sunt sigur c-o ve]i face! zise Jan cu am`r`ciue.
Luminile se stinser` din nou, iar cortina se ridic` la al
doilea act al comediei. Jan nu mai auzea nici nu vedea nimic
din spectacol, con[tient` c` Dacre se afla att de aproape, dar
temndu-se [i de ceea ce o a[tepta acas`.
A[ vrea s`-]i promit totul \i spusese el.
|n pauza urm`toare, ea nu mai ie[i s` fumeze. La sfr[itul
spectacolului, se mai v`zur` un moment la garderob`. Sally o
prinse pe Jan de bra].
Curaj, Jan nu suport s` te v`d astfel! A[ vrea s` te pot
ajuta; mi-a pl`cut teribil oftalmologul t`u.
Cui nu-i place? fu r`spunsul lui Jan.
La desp`r]ire, cele dou` prietene \[i promiser` s` se mai
vad` \nainte de plecare.
Jan se trezi singur` \n taxi mergnd spre cas` cu soacra ei,
care p`str` o t`cere des`vr[it` pe tot drumul spre cas`. Cnd
ajunser`, aceasta spuse:
Sper c` e[ti satisf`cut` c` mi-ai stricat seara!
Jan ar fi pufnit \n rs dac` nu s-ar fi sim]it mizerabil.
SCLAVA 97

|mi pare r`u dac` sus]ine]i c-am f`cut-o inten]ionat.


Nu te a[teptai s` m` amuze comportamentul imoral al
so]iei fiului meu!
Cred c` exagera]i. N-am f`cut altceva dect s` schimb
cteva cuvinte cu doctorul Cheniston.
Refuz s` discut problema cu tine!
Jan nu mai zise nimic. Era inutil s` discute \n contradicto-
riu cu soacra sa; iar dac` o a[teptau noi necazuri, atunci s`
vin`, le va \nfrunta!
Nu v` a[teptam att de devreme! exclam` Guy cnd le v`zu.
Am avut motivele mele s` doresc s` vin imediat acas`,
zise doamna Royter. Tu ce faci, b`iatul meu, lucrezi [i acum?
Duci o via]` grea [i nu are cine s`-]i mul]umeasc` pentru
str`danii.
Cu aceste vorbe, ea se \ndrept` spre dormitor.
Jan se repezi spre so]ul ei:
Guy, trebuie s` [tii c` domnul Cheniston era la teatru.
Am discutat cteva minute dup` primul act, iar mama ta con-
sider` c` totul a fost pus la cale de mine. |n realitate, el era
acolo cu ni[te prieteni, a[a cum eu eram invitata familiei
Loman.Te rog s` crezi c` n-a fost nimic premeditat.
Dup` ce termin` tirada, Jan r`mase f`r` suflare. Dac` se
a[tepta ca Guy s` reac]ioneze violent, se \n[el`.
Sper c` [tii vechiul proverb fran]uzesc Jan, qui sexcuse
saccuse.
Ce \nseamn` asta? interveni doamna Royter, care
probabil, tr`sese cu urechea.
Jan ro[i apoi se \ntoarse spre soacra sa.
98 DENISE ROBINS

Guy vrea s` spun` c` \ncerc s`-mi g`sesc scuze, dar nu


este a[a. V` spun acum c` era imposibil s` fi aranjat o \ntlnire
cu doctorul Cheniston.
Jan, te rog s` te duci la culcare, zise Guy.
Cu un gest de dezn`dejde, ea porni spre dormitor. Nu avea
rost s` mai \ncerce s` c[tige simpatia lui Guy.
R`mas` singur` cu fiul s`u, doamna Royter \ncepu s`
cotcod`ceasc`:
Nici nu [tii ct de aproape erau; se mncau din priviri,
Guy. Au aranjat \ntlnirea asta, este evident. {i prietena ei a
avut cea mai mare contribu]ie. Eu mi-am luat inima \n din]i [i
i-am spus lui Cheniston c` nu e[ti de acord cu prietenia lor,
iar el mi-a r`spuns cu impertinen]`. Bietul meu b`iat, tu te
spete[ti muncind iar nevasta te \n[eal` cu prima ocazie.
Mam`, va veni momentul \n care acest doctor va regreta
rela]ia cu Jan, ca [i felul \n care ]i-a r`spuns.
Consiliul General al Medicilor ar trebui s` afle despre
asta! declar` doamna Royter.
Poate c` vor afla, peste ctva timp.
Cum vei proceda?
Nu-]i pot spune prea multe \n seara asta; Sonia va face
totul, este pacienta lui.
Capitolul 16

O s`pt`mn` mai trziu, \ntr-o frumoas` sear` de mai, cnd


Londra str`lucea datorit` miilor de becuri aprinse peste tot,
Sonia Fairday se plimba nervoas` prin apartamentul luxos de
pe strada Quayne Court, pe care tat`l ei \l cump`rase cu doi
ani \n urm`, pentru a-i face o bucurie fiicei sale. Fairday
prefera s` locuiasc` la ]ar`, dar luase acest apartament pentru
fiica sa, c`reia \i satisf`cea toate cerin]ele, mai ales de cnd
murise mama ei.
Sonia nu avea un caracter puternic. Era extravagant` \n
totul, \n felul \n care se \ndr`gostea, ura, se \mbr`ca. Obi[nuia
s` calce \n picioare pe oricine, numai pentru a-[i atinge
scopurile.
Iar acum, \l voia pe Dacre Cheniston. Iar dac` el nu voia
s-o ia de nevast` \l voia m`car ca amant.
|n copil`rie, Sonia fusese greu de controlat, iar acum era
de necontrolat ca femeie, ceea ce era mai periculos. Iar pentru
100 DENISE ROBINS

Dacre Cheniston era dispus` s` fac` orice ca s`-l aib`. Felul \n


care o trata el, cu bun`voin]` dar f`r` a o \ncuraja, nu f`cea
dect s-o a]]e. Dac` Dacre ar fi iubit-o, Sonia ar fi fost capa-
bil` dac` era nevoie, s` se retrag` cu el pe vreo insul` p`r`sit`,
s` sufere \n t`cere al`turi de el. Nu suporta s` vad` c` acorda
aten]ie altei femei.
Iar \n seara asta frumoas` de mai, Sonia era foarte
nelini[tit`. Asta pentru c` nu avea nimic de f`cut. Tat`l ei era
plecat cu afacerile; b`rbatul cu care trebuia s` cineze contra-
mandase totul pentru c` avea grip`... |l sunase pe Dacre de
patru ori dup` amiaz` [i servitoarea acestuia \i spusese c` era
plecat; dar ea nu credea. Era convins` c` Dacre se afla \n sala
de consulta]ii, dar refuza s` vorbeasc`.
Guy Royter \i spusese c` Dacre Cheniston era foarte intere-
sat de so]ia lui. Sonia strnse din din]i amintindu-[i figura lui
Jan, care \l captivase pe b`rbatul cu reputa]ie de misogin. Se
\ntlniser` [i la teatru unde Jan fusese \nso]it` de soacra ei.
Guy voia s` intervin` cumva, s` pun` cap`t acestei rela]ii.
Cheniston trebuie oprit, \i spusese Guy; n-o pot face
dect punnd cap`t activit`]ii lui.
Las`-m` pe mine, Guy, spusese ea, hot`rt` s`-l fac` pe
Cheniston s` pl`teasc`. |i va mai da o singur` [ans`, apoi \l va
face s` pl`teasc` pentru c` o considera pe Jan superioar` ei.
A[ vrea s`-i fac o vizit` acestui Cheniston, ad`ugase Guy.
Cred c`-l vei g`si dup` nou` [i jum`tate. {tii, m-am
folosit de o minciun`; i-am spus c` tata are nevoie de o
consulta]ie, astfel am aflat la ce or` se \ntoarce.
SCLAVA 101

Iar acum, Sonia a[tepta nelini[tit`, str`b`tnd \nc`perea


cu pa[i mari. Dacre va trebui s` cedeze \n seara asta; tre-
buia s` se gndeasc` la reputa]ia sa, lucru cel mai impor-
tant pentru el. Sonia nici nu mnc`; era prea nervoas` [i
devastat` de pasiunea pentru b`rbatul care o consultase o
dat` [i nu manifestase altceva dect interes profesional
pentru ea, lucru care pe ea o incitase teribil. |n cele din
urm`, se lini[ti privind ceasul de pe perete, care indica ora
nou` [i un sfert.
Se mai privi o dat` \n oglind`, con[tient` c` ar`ta perfect.
|mbr`c` o rochie de sear` nou`, care i se mula perfect pe trup,
cu spatele gol. |[i puse perle la urechi, mai ad`ug` o pic`tur`
de Vol de Nuit [i se mai privi o dat`, con[tient` c` ar`ta de
parc` ar fi ie[it din paginile revistei Vogue.
Ea [i Guy vor avea grij` s`-l fac` pe Dacre s` cedeze \n
seara asta. Nici nu ajunse bine acas` la el c` servitorul,
care ap`ru imediat, \i spuse c` domnul Cheniston nu era
acas`.
{tiu prea bine c` este, zise Sonia \n]epat` [i intr`, \ndrep-
tndu-se spre biroul lui Dacre. {i el era acolo. Sonia \l
p`c`lise. Intr` [i se rezem` de perete.
Cred c` este o gre[eal`, murmur` el.
Ai fost teribil de amabil s` stai acas` pentru mine!
Consulta]ia era pentru tat`l t`u, Sonia!
Nici vorb`, tata este plecat cu afaceri. Programarea este
pentru mine, \i r`spunse ea zmbind.
102 DENISE ROBINS

Dac` Dacre ar fi pl`cut-o m`car un pic, ar fi apreciat felul


\n care ar`ta Sonia \n seara asta. Dar nu-i pl`cea Sonia [i nu
avea \ncredere \n ea. Nu sim]ea nimic dect iritare la vederea
ei. Sonia se \ndrept` spre biroul lui.
Ce-ai f`cut cu acele superbe garoafe pe care ]i le-am
trimis de diminea]`? \l \ntreb` ea.
Le-am trimis la spital, a[a cum fac cu toate florile.
Nu te por]i prea frumos cu mine... \ncepu Sonia
dezam`git`.
Nu vreau s` m` port frumos, tot a[a cum nu vreau ca nici
tu s` faci acest lucru; ne purt`m civilizat, doar. Nu avem nimic
\n comun, nici nu vom fi prieteni vreodat`, a[a c` nu vreau s`
ne mai vedem, i-o retez` Dacre.
Te compor]i proste[te, murmur` Sonia. Nu v`d de ce nu
ne-am \n]elege. Cnd am venit aici prima oar`, te-ai purtat
foarte frumos.
Domni[oar`, atunci ai venit pentru un consult.
Sonia \l privi pe sub genele \nc`rcate de rimel.
Ce simpatic e[ti! continu` Sonia. Nici un b`rbat nu mi-a
mai spus c` este interesat de s`n`tatea ochilor mei [i nu de
mine.
Ei bine, asta este situa]ia, eu nu sunt interesat absolut de
loc de tine, \i explic` Dacre.

***
SCLAVA 103

Trebuia s` fie brutal cu ea, pentru c` prin delicate]e nu


reu[ise s` scape de ea. Era o femeie periculoas`, nevrotic` [i
trebuia s-o opreasc` \n vreun fel.
Dar nici brutalitatea nu duse la nimic bun. Ba poate, chiar
aprinse flac`ra pasiunii care \ncepu s` str`luceasc` \n ochii ei
\nc`rca]i de rimel.
Dacre, \i puse ea cu o voce plin` de pasiune, de ce repe]i
c` nu poate fi nimic \ntre noi doi?
|i voi spune tat`lui t`u despre pretextul cu care ai venit
\n seara asta \n casa mea.
Ai fi un prost dac` ai face-o, zise Sonia. Tata nu te va
crede; [tie c` de obicei eu sunt cea asaltat` de b`rba]i. De ce
ar crede c` e[ti o excep]ie?
Repet, Sonia, \ntre noi nu poate fi nimic, nici m`car
prietenie.
De ce? Nu-]i plac?
|mi pare r`u, dar nu m` atragi defel.
Aceste vorbe erau prea brutale chiar [i pentru o femeie ca Sonia.
Oh! exclam` ea.
Tu m-ai obligat s`-]i adresez astfel de vorbe. Iar acum,
te-a[ ruga s` pleci.
Sonia \[i mu[c` buzele.
Acelea[i vorbe i le-ai spus [i so]iei lui Royter, pe care am
v`zut-o ie[ind de aici noaptea? Probabil ai favorite, domnule
Cheniston, [i Jan este una din ele!
Dacre p`li, la auzul numelui lui Jan. |n cele din urm` reu[i
s` spun`:
104 DENISE ROBINS

Nu [tiu la ce te referi.
Guy Royter este un vechi prieten al meu, care mi-a spus
c` i-ai tulburat via]a de familie. Se pare c` ai fost mai dispus s`-i
deschizi u[a casei tale so]iei lui, la miezul nop]ii, dect mie.
Te rog s` p`r`se[ti aceast` cas`, domni[oar` Fairday!
Refuz s` discut problema doamnei Royter cu tine.
Sonia \[i pierdu controlul cnd \l v`zu pe Dacre \ntinznd
mna spre clopo]elul de pe birou.
Doar n-o s` suni!
N-o s-o fac, dac` p`r`se[ti imediat aceast` \nc`pere!
A[a se vorbe[te cu o femeie?
Numai a[a se poate vorbi cu o femeie ca tine!
A, deci lui Jan \i spui alte lucruri!
Vrei s` \ncetezi s` men]ionezi numele doamnei Royter aici?
Sonia se apropie [i mai mult [i deodat` se arunc` la pieptul
lui.
O, ct te iubesc, suspin` ea.
Dacre \ncerc` s`-i descle[teze minile, dar Sonia era o
femeie foarte puternic` [i disperat`. Dacre reu[i \n cele din
urm` s`-i prind` minile, strngnd-o [i l`sndu-i urme \n
carnea alb`. Sonia se lupt` cu el. Dacre nu putu s`-i desfac`
minile de dup` gtul s`u.
|n acel moment u[a se deschise [i servitorul \l l`s` s` intre
pe Guy.
Acesta v`zu cum Sonia, aparent, se lupta \n bra]ele lui
Cheniston. El \l apuc` imediat pe majordom de bra].
SCLAVA 105

Vei fi martor, ai v`zut cum doamna se zbate \n bra]ele


st`pnului dumitale.
Sonia care-l v`zuse pe Guy se \ndrept` spre el disperat`.
O, Guy, bine c-ai venit!
Draga mea Sonia, ce naiba se \ntmpl` aici? exclam` Guy.
Ea \l indic` pe Dacre.
|ntreab`-l!
Guy \l privi pe Dacre care era ciufulit, cu hainele \n dezor-
dine, dup` lupta cu Sonia. El scoase o batist` [i-[i [terse rujul
Soniei de pe fa]`.
Nu [tiu de ce ai venit aici, Royter, zise Dacre; a[ vrea
s-o conduci acas` pe miss Fairday. Mi-a spus c` e[ti un vechi
prieten.
Sunt un vechi prieten al tat`lui Soniei. Dar \mi po]i
explica, domnule Cheniston, ce se \ntmpla aici? A[a te por]i
cu toate pacientele?
Ce josnic era acest so] al lui Jan! Biata de ea!
Nu vrei s`-i explici domnului Royter ce se \ntmpla aici?
o \ntreb` Dacre pe Sonia.
Nu este nevoie! exclam` Guy. Sonia se lupta s`-]i scape
din bra]e, nu este a[a?
Este o mare minciun`, [i cred c` pe drumul spre cas`,
miss Fairday \]i va spune adev`rul, Royter.
Sonia, care realizase c` nu mai avea nici o speran]` cu
Dacre, se hot`r\ s` se r`zbune cum va putea mai bine.
106 DENISE ROBINS

Este adev`rat ce spui, Guy, zise ea. Am venit la


consulta]ie \n seara asta, pentru c` am dureri puternice de cap
din cauza ochelarilor, iar domnul Cheniston a \nceput s` m`
s`rute. O, bine c-ai ap`rut, altfel nu [tiu ce s-ar fi \ntmplat!
Dacre o privea de parc` atunci o vedea prima oar`.
Cum po]i face astfel de afirma]ii, miss Fairday, [tii bine c`
lucrurile au stat tocmai invers!
Adic` o femeie te-a atacat, domnule Cheniston... zise Guy
batjocoritor.
Incredibil, dar acesta este adev`rul.
Ce lipsit de ru[ine e[ti, domnule Cheniston! Mai \nti
so]ia mea, acum Sonia, un medic al c`rui reputa]ie ar trebui s`
fie ne[tirbit`... vei regreta aceste lucruri, domnule Cheniston.
El se \ndrept` spre scaunul \n care Sonia suspina.
Vino, Sonia, te voi duce acas`.
Cnd ajunser` la u[` Guy se \ntoarse.
Voi merge mine \n numele Soniei, domnule Cheniston,
la Consiliul General al Medicilor [i voi depune plngere.
Capitolul 17

Jan era singur` \n camera de zi, \n acea sear` cnd Guy se


\ntoarse pe la unsprezece [i jum`tate. Tocmai se \ndeletnicea
cu ceva destul de nepl`cut, mai precis cu crpitul ciorapilor
lui Guy. F`cea acest lucru de o or` [i o cam dureau ochii.
Guy nu venise nici la mas`, o sunase de la birou s`-i spun`
c` va \ntrzia. Doamna Royter avea zi de bridge cu prietenele
sale, a[a c` o l`sase singur`. Jan [i le imagina pe b`trnele
doamne, cotcod`cind [i brfind \n timp ce jucau, [i mul]umi
lui Dumnezeu c` r`m`sese singur`.
S`pt`mna care trecuse de la \ntlnirea cu Dacre i se
p`ruse un an. Guy avea acela[i comportament ciudat [i foarte
rezervat din ultimul timp, dar oricum, numele lui Cheniston
nu mai fusese pronun]at \n casa lor. De aceea, spera c` poate,
lucrurile vor reveni la normal \n casa lor. Normalul nu era
nimic pl`cut pentru ea. Dar acea atmosfer` glacial`, boicotul
permanent \ntre soacr` [i so] reu[ise s`-i am`rasc` existen]a.
108 DENISE ROBINS

Sally [i Jack p`r`siser` Londra cu dou` zile \n urm`. Draga


de Sally, care avea o c`snicie fericit` iar acum se \ndrepta spre
Singapore plin` de speran]e cu so]ul ei! Dup` plecarea ei Jan
\ncepu s` se simt` cu adev`rat singur`.
Auzi cheia \n yal` [i se ridic` s`-l \ntmpine.
Ai lucrat pn` trziu, \i spuse ea.
Pentru prima oar` dup` atta timp, Guy \i \ntoarse zmbe-
tul. Jan observ` c` era \mbujorat, c` p`rea fericit, ca omul care
avusese o reu[it`.
Ei, nu este prea trziu, zise el, frecndu-[i minile
mul]umit. Vrei s`-mi aduci ceva de b`ut pn` m` dezbrac?
Jan aduse sticla de whisky [i paharul, gndindu-se c`
probabil, Guy f`cuse bani; alt motiv de mul]umire, nu vedea.
Sim]eam nevoia unei b`uturi, \i spuse el.
Ce s-a \ntmplat, Guy? \l \ntreb` ea a[ezndu-se pe sofa.
El o privi peste ramele ochelarilor.
De ce m` \ntrebi?
Pari foarte mul]umit de ceva anume.
A[a sunt.
Presupun c` ai reu[it s` c[tigi ni[te bani!
O, nu draga mea, noi contabilii nu avem aceast` posibi-
litate. Dar seara asta a pus cap`t multor luni de fr`mntare.
Jan se \ncrunt`.
Dragul meu, la ce te referi?
Chiar vrei s` [tii?
Sigur c` da.
Nu [tiu dac` te va amuza la fel ca pe mine... bine, o s`-]i
spun. Ar trebui s` afli, oricum. {tiu c` \l admiri teribil pe
SCLAVA 109

oftalmologul t`u, Cheniston. Ar trebui s` afli ce fel de b`rbat


este [i s` realizezi c` tu, din fericire, ai un so] foarte decent.
Jan \[i ]inu respira]ia. Sngele \i n`v`li \n obraji; a[adar, la
Dacre se referea! Mine, continu` Guy, voi face o reclama]ie la
Consiliul Medicilor, \n numele domni[oarei Sonia Fairday,
\mpotriva lui Cheniston al t`u. Este acuzat de \ncercare de viol
asupra acestei paciente care a venit \n sala lui de consulta]ii la
ora zece, cu dureri mari de ochi. Astfel, Cheniston va fi elimi-
nat din Registrul Medical. Cariera lui este terminat`. M-ai
auzit, Jan?
Jan \l privea \ngrozit`, de parc` nici una din vorbele lui
n-ar fi ajuns pn` la ea. Nu se putea mi[ca, sau vorbi. A[a c`
Guy repet` totul, ad`ugnd detalii, de data asta. |i relat` totul
savurnd vorbele, pn` cnd ea o [i v`zu pe Sonia Fairday \n
bra]ele lui Dacre \ncercnd s`-i opun` rezisten]`. Cnd v`zu
c` Jan continu` s`-l priveasc`, f`r` a da semne c` \n]elege
ceva, relu` a treia oar` povestirea.
V`d c` refuzi s` \n]elegi ce-a f`cut acest individ, draga
mea, [i mai ales ce i se va \ntmpla. |]i repet pentru ultima
oar`: cnd am deschis u[a...
Dar nu mai apuc` s` continue pentru c` Jan s`ri \n
picioare.
Guy, nu continua, nu pot s` cred... Dacre nu este capabil
de a[a ceva. Refuz s` cred ce-mi spui!
Po]i s`-i iei ap`rarea ct vrei, draga mea, dar nu-l va ajuta
cu nimic. Tot ce ]i-am spus este adev`rat. Sonia a f`cut
plngerea, iar eu voi avea satisfac]ia de a o \nainta Consiliului
Medicilor.
110 DENISE ROBINS

Nu poate fi adev`rat!
De ce nu? N-ar fi primul c`ruia i se interzice s`
profeseze!
Guy, Dacre nu este genul de b`rbat care s` fac` a[a ceva!
strig` Jan disperat`.
Vei afla [i din ziare ce s-a \ntmplat. Voi avea grij` s` fie
pe prima pagin`!
Jan \ncepu s` tremure. Nici nu mai putea s` respire.
Nu pot s` cred! Refuz s` cred! repeta ea.
|]i ar`t declara]ia Soniei dac` vrei!
N-o cred pe Sonia!
A, \l crezi pe el!
Jan \nchise ochii. Ar fi vrut s` cread` ce-i spunea Guy, dar
nu putea; [i asta nu pentru c` Dacre o iubea pe ea. Nu se
putea a[tepta la fidelitate din partea lui, era liber s` aib` rela]ii
cu cine voia. Dar nu [i-l imagina asaltnd o tn`r` care venise
la el la consulta]ie.
Nu m` po]i face s` cred c` Dacre a asaltat-o pe Sonia!
Slav` Domnului, poate avea singur` grij` de ea! De fapt, ea
afirmat \ntotdeauna c` este nebun` dup` el. L-a prezentat la
bal ca pe iubitul ei.
Guy f`cu o grimas`.
Da, nu poate fi acuzat chiar de viol. Sigur c` Sonia \[i
poate purta singur` de grij`. {i ea afirm` c` i-a pl`cut
Cheniston [i c`-l admira. Dar el a mers prea dparte, \n loc s`
r`mn` doctorul ei, a vrut s`-i devin` iubit, ceea ce ea a
refuzat. Asta este destul pentru a pune cap`t carierei unui
oftalmolog.
SCLAVA 111

{i tu ce c`utai acolo? strig` Jan cu ochii ie[i]i din orbite.


Chiar \n acel moment?
Ce naiba vrei s` insinuezi? r`cni Guy.
Cred c` te-ai aflat acolo la momentul oportun pentru c`
aveai ceva \mpotriva lui Cheniston. Tu [i mama ta, iar acum,
te suspectez c` ai ajutat-o cumva pe Sonia... Jan se opri.
Guy \[i ie[ise din min]i. O privea cu ochii sco[i din orbite,
apoi se \ntmpl` ceea ce nu-[i \nchipuise c` se va \ntmpla
vreodat`: Guy o lovi. Lovitura nea[teptat` o f`cu s` se dea un
pas \napoi; o durea obrazul [i urechea din cauza loviturii, dar
se sim]ea [i foarte umilit`. Asta era prea mult. Doar ea nu era
sclava din Maroc; era Jan Royter, membra unei comunit`]i
civilizate, iar acest tratament nu-i putea fi aplicat ei.
Guy se calm` dup` ce o lovi [i vru s` se apropie de ea.
|mi pare r`u, Jan. N-am vrut...
Nu! strig` ea cu toate puterile. Nu mai spune nimic. S-a
terminat totul \ntre noi. Plec chiar acum la Dacre. Vreau s`-mi
spun` el care este versiunea asupra celor \ntmplate acolo.
Cred c` ai f`cut cel mai josnic lucru din via]`, Guy. |n seara
asta ai mers prea departe; nu am de gnd s` te mai suport pe
tine, sau pe mama ta!
}i-am spus Jan, \ncepu el, \mi pare r`u, \mi cer scuze c`
te-am lovit... De ce \i iei ap`rarea? Vei vedea care va fi decizia
Consiliului medicilor! Uite, Jan, sunt gata s` dau uit`rii
incidentul...
S` dai uit`rii incidentul? repet` ea. S` uit c` ai pus totul
la cale cu Sonia pentru a discredita un om? Pentru a-l pune \n
imposibilitatea de a-[i exercita profesia care \nseamn` totul
112 DENISE ROBINS

pentru el? Dup` toate lucrurile minunate pe care le-a f`cut


pentru to]i pacien]ii? Nu voi putea uita asta niciodat`! M` duc
la el. |l voi ap`ra eu, dac` n-o va face altcineva.
}i-ai pierdut min]ile, Jan! exclam` Guy, p`mntiu la fa]`.
Nu [tii ce faci! {i s` nu \ndr`zne[ti s` afirmi c` eu [i Sonia am
pus totul la cale!
Nu cred o iot`, pn` nu aflu adev`rul de la Dacre!
Jan se n`pusti spre u[`. Doamna Royter tocmai voia s`
intre. O privi pe Jan suspicioas`, ca \ntotdeauna.
Unde te gr`be[ti a[a?
|ntreab`-]i fiul! Va povesti toate lucrurile minunate pe
care le-a pus la cale \n seara asta. Le va relata de zeci de ori,
bucurndu-se de fiecare dat`, ad`ugnd detalii. Iar totul ]i se
datoreaz`, doamn` Royter, este rezultatul minciunilor dumi-
tale despre Dacre Cheniston. E[ti o femeie demn` de tot
dispre]ul!
Doamna Royter clipea des, incapabil` s` scoat` o vorb`.
N-o lua \n seam` mam`, zise Guy, [i-a pierdut min]ile.
Las-o s` plece, Cheniston nu poate s-o ]in` acolo. I-ar
complica [i mai tare situa]ia. Se va \ntoarce imediat.
Capitolul 18

Pentru a doua oar`, Jan se trezi fugind spre casa lui Dacre,
\n miez de noapte. Prima oar` cnd se trezise \n fa]a por]ii, se
r`zgndise \n ultimul moment, pentru a nu-i afecta reputa]ia.
|n seara asta nu mai ezit`. Sim]ea c` Dacre era nevinovat [i c`
Guy manevrase situa]ia \n a[a fel \nct s` ias` prost. Se gr`bea
spre Dacre, sim]ind c`, poate, vorbele ei \l vor ajuta cumva,
redndu-i speran]a.
Nu mai era nervoas`, nu mai tremura cnd se trezi \n fa]a
por]ii lui [i sun` lung de dou` ori. |l iubea pe acest b`rbat, [i
voia s`-l ajute din toat` inima. Teama de so], de soacr`, de
reputa]ia ei nu mai aveau importan]` acum.
Chiar el \i deschise u[a. Majordomul plecase, imediat dup`
ce plecaser` Sonia [i Guy Royter. De atunci nu f`cuse dect s`
str`bat` sala de consulta]ii cu pa[i mari, fumnd ne\ncetat.
{tia c` se confrunta cu cea mai grea situa]ie din via]`, c` era
victima unei femei a c`rei pasiune degenerase.
114 DENISE ROBINS

De aceea, nu fu surprins s-o vad` pe Jan pe treptele casei


sale. Sim]ise ca va veni. Sigur c` ea aflase imediat de la cele-
brul ei so], care f`cuse totul \mpotriva lui [i a ei. Dar Jan nu va
suferi \n nici un fel, draga de ea!
O singur` privire fu de ajuns s` vad` c` era disperat`.
|[i f`cuse multe probleme, nesigur de viitorul s`u, \nainte
de sosirea ei. Dar de cum o v`zuse, toat` sup`rarea \i
disp`ruse. |ntinse minile spre ea:
Draga mea, Jan! O prinse \n bra]e [i o ]inu la pieptul s`u
cteva clipe. Apoi, o lu` \ncet de mini [i o conduse \n cas`. O
duse \n sala de consulta]ii, unde nu ardea dect o lamp` cu
lumina verzuie.
Jan nu mai fusese \n cabinetul lui, dar acum nu vedea
nimic \n jur, \n afar` de omul din fa]a ei. |l privea, \i cuno[tea
toate detaliile, toate tr`s`turile, ochii de culoarea gen]ianei,
fruntea \nalt`. Cu toate acestea, Jan \l privea de parc` ar fi vrut
s`-[i \ntip`reasc` \n memorie chipul lui drag. |l iubise din
toat` inima, de cum \l v`zuse prima oar`.
Apoi, Jan f`cu primul gest. |[i eliber` minile, \[i scoase
p`l`ria [i-[i scutur` buclele. |i str`luceau ochii \n lumina
l`mpii, obrajii \i erau aprin[i. Ar`ta chiar mai tn`r` ca acea
Jan care fugise din Gloucester Square.
Am sim]it nevoia s` vin, \ncepu ea.
Iar eu te-am a[teptat.
Am aflat de la Guy ce s-a \ntmplat asear`, c` ai \ncercat
s` profi]i de inocen]a Soniei Fairday. N-am crezut o iot`.
SCLAVA 115

Asta este cel mai important; nu m` intereseaz` ce crede


so]ul t`u. Poate s`-mi aduc` orice acuza]ii, poate s` provoace
scandal, nu m` afecteaz`. Important este ce crezi tu.
Privirea lui o f`cu s`-i bat` inima frenetic. |nchise ochii
murmurnd:
Dacre! Dacre!
Nu [tiu dac` realizezi ct te iubesc!
Ea scutur` din cap, continund s` ]in` ochii \nchi[i, de
parc` n-ar fi avut curaj s`-l priveasc`.
Am trecut prin iad \n timpul `sta iubindu-te, f`r`
speran]a de a te mai vedea vreodat`!
{i pentru mine a fost un chin!
Scumpa mea, Jan!
Dacre o ajut` s`-[i scoat` haina, observnd c` era
\mbr`cat` \ntr-o rochie de cas` cu flori, f`r` mneci, ceea ce
o f`cea s` arate ca un copil. Era att de slab`! Dar catifeaua
ochilor ei [i gura ei cu contururi generoase \i p`reau cele
mai frumoase lucruri din lume. Sim]ea nevoia s-o strng` la
piept.
Draga mea Jan, [opti el, te iubesc att de mult!
Ea nu mai fusese luat` \n bra]e de Dacre din acea sear` de
pe terasa hotelului din Maroc; i se p`rea o eternitate!
|l prinse \n bra]e, \l strnse la piept, \l s`rut` cu grij`, de
parc` s-ar fi temut c` \n orice clip` cineva putea deschide u[a
pentru a-i r`pi aceast` fericire.
Dacre o s`rut` cu pasiune. Durerea [i extazul se uneau pe
buzele lor, \n inimile lor.
116 DENISE ROBINS

|nc`perea era foarte lini[tit`, se auzea doar tic`itul ceasului


de pe biroul lui, sau fo[netul draperiilor strnit de vntul care
str`b`tea.
Jan se sim]ea ca [i cum ar fi fost tras` prin por]ile unei exis-
ten]e [i proiectat` de vortexul unei alteia \n momentele care
se scurseser` \ntre sosirea ei aici [i aceste clipe, cnd st`tea \n
bra]ele lui Dacre. Aveau attea s`-[i spun`!
{tia c` vei veni, \i spuse Dacre, de[i nu cred c` este bine
ce ai f`cut, draga mea.
Nu mai pot gndi normal, Dacre, nu mai vreau, m` simt
extraordinar a[a cum sunt acum.
Dar tr`im \ntr-o lume care nu ne las` prea mult timp s`
vedem cerul, iubito.
|]i pare bine c-am venit?
Sigur c` sunt fericit, Jan!
Dacre, munca ta \nseamn` foarte mult pentru mine.
Altfel te-a[ fi convins s` la[i totul \n urm` [i s` vii cu mine.
Iar acum, so]ul t`u \ncerc` s` distrug` tot ce am reu[it s`
cl`desc \n anii ace[tia.
Nu cred c` va putea... nu trebuie s` poat`... este de
neconceput!
M-am gndit c` nu are ce face, dar dup` felul \n care au
pus la cale totul \n seara asta am \nceput s` m` \ndoiesc. Este
contabilul lui Fairday [i nici unul din ei nu are scrupule. Eu
trebuie s` dovedesc c` totul a fost o \nscenare, dar cum? Crezi
c` mi se va da mie crezare? Va fi cuvntul lor \mpotriva
cuvntului meu!
SCLAVA 117

Dar majordomul t`u [tie c` nu voiai s-o vezi pe miss


Fairday!
Da, dar cnd a deschis u[a a v`zut-o ag`]at` de gtul
meu, iar so]ul t`u i-a cerut s` fie martor.
Este incredibil c` la acest Consiliu al Medicilor se va lua
hot`rrea de a te elimina dup` munca pe care ai depus-o,
rezultatele pe care le-ai ob]inut.
S-au mai v`zut cazuri de medici, cu o reputa]ie mai bun`
dect a mea. Regulile sunt foarte stricte, iar dac` so]ul t`u
dovede[te c` am \ncercat s` fac dragoste cu miss Fairday
\mpotriva voin]ei acesteia, sunt terminat. Mai este [i celebra ta
soacr`. Va fi gata oricnd s` jure c` am profitat de tine la
Tanger. Aceasta nu este o acuza]ie prea grav`, \ntruct nu e[ti
pacienta mea, dar este totu[i o acuza]ie.
Dar eu voi spune adev`rul!
Iubita mea, lumea nu mai pre]uie[te inocen]a. Odat`
strnit, scandalul nu va mai putea fi oprit.
Da, tu [tii mai bine.
Eu am observat c` aceast` Sonia este periculoas`, dar nu
mi-am imaginat c` este [i lipsit` de scrupule.
Vechea problem`, Dacre, femeia c`reia nu i se d` aten]ie.
Dar dac` voia s` se c`s`toreasc` tocmai cu tine?
Da, mi-a oferit \n seara asta aceast` posibilitate de
sc`pare, dar am refuzat-o categoric. Nu i-am l`sat nici cea mai
mic` speran]`; singura femeie cu care vreau s` m` c`s`toresc
e[ti tu, iubita mea.
Jan \i repet` fiecare vorb` rostit` de Guy ; Dacre \ncepu s`
str`bat` \nc`perea cu pa[i mari.
118 DENISE ROBINS

Este evident, zise el, c` a fost o \nscenare. Va declara c`


a sosit aici s`-[i caute so]ia [i m-a g`sit asaltnd-o pe Sonia
Fairday.
Jan sim]ea c` obrajii \ncep s`-i ard`.
Este cea mai urt` mr[`vie! exclam` ea. |mi este ru[ine,
Dacre, [i nu vreau ca numele [i reputa]ia ta s` fie p`tate.
Iubita mea, nu trebuie s`-]i fie ru[ine. E[ti m`ritat` cu
acel individ, nu ai ce face! Ce mult mi-a[ dori ca lucrurile s`
stea altfel! Nu am ce face; voi a[tepta pn` mine [i voi
suporta rigorile.
Dar reputa]ia, munca ta de pn` acum! Nu se poate
[terge cu buretele!
Voi \ncerca desigur s` m` ap`r.
{i dac` totu[i vor c[tiga?
Va fi sfr[tiul carierei mele de medic. Nu voi putea
practica meseria pe care o iubesc.
Jan p`li.
Dacre, asta nu se poate \ntmpla!
Munca era totul pentru mine; desigur, pn` te-am \ntlnit.
Nu-mi pot imagina cum va fi s` fii lipsit de munca pe care
o iube[ti.
Dacre \ncerc` s`-[i imagineze [i sim]i un gust amar. |[i
plimb` privirea spre laborator... locul pe care-l iubea cel mai
mult, \n care-[i desf`[ura cercet`rile. Revedea fiecare pahar
fiecare sticlu]` etichetat`, microscoapele, aparatele cu raze X,
tot instrumentarul.
Se gndi apoi la spitalul de oftalmologie \n care opera de
trei ori pe s`pt`mn`. Acolo d`ruia ce avea mai bun. Gndul
SCLAVA 119

\i zbur` apoi spre clinica din strada Manchester unde \[i


interna pacien]ii opera]i, care-i d`deau telefoane zilnic,
spunndu-i despre progresele lor. Numele de Cheniston
\nsemna ceva. Era cariera lui.
Dar [i dragostea acestei femei era important`. Dragostea
unei femei ca Jan. Cnd o ]inea \n bra]e uita de tot [i toate.
Pasiunea pentru ea era ca un drog de care avea nevoie acum.
Ea, singura femeie din din via]a lui, avea puterea de a-i dis-
trage gndul de la cariera sa aflat` \n pericol. Ce mai \nsemna
pierderea renumelui [i periclitarea carierei dac` o avea pe Jan?
O dorea cu mai mult` intensitate dect dorise orice alt`
femeie din via]a sa. Se \ndrept` spre ea:
Jan, iubirea mea... e[ti att de tn`r` [i frumoas`... te
iubesc mai mult dect orice pe lume...
Dacre [i eu te iubesc cu disperare, dar ce se va \ntmpla?
Nu [tiu, nu \ntrez`resc nici o speran]`.
Iar eu consider c` nu este cinstit ce ]i-am f`cut! N-ar fi tre-
buit s` vin aici, mai ales att de trziu. Trebuia s` m` gndesc
la tine implicat \n acest scandal.
Iubita mea, nu m` vor \nvinge att de u[or!
Iar eu nu trebuie s`-]i \ngreunez situa]ia cu prezen]a
mea. Trebuie s` plec, s` plec, repeta ea, tremurnd \n
bra]ele lui.
Nu, Dumnezeule, unde vrei s` te duci? Vrei s` te \ntorci
la acel individ? N-ai suferit destul? Jan, nu te pot l`sa s` pleci!
Ai venit la mine pentru c` aveai nevoie de mine. De ce s` nu
fim \mpreun`?
Ea \l privi cu ochii ei mari str`lucitori.
120 DENISE ROBINS

Sunt attea motive pentru care n-o pot face... numele t`u
reputa]ia, cariera...
Ce conteaz` asta, iubito? Te iubesc din tot sufletul, nu
vreau s` te las s` te \ntorci la bruta aceea!
Ea tremur` la pieptul lui. Din toat` inima \[i dorea s`
r`mn` cu el. Era nemaipomenit s` [tie c` el o iubea, c-o voia
aproape.
Nu, Dacre nu pot r`mne... gnde[te-te la binele t`u...
Jan, este mai mult dect pot suporta s` te trimit \napoi la
so]ul t`u. Nu mai sunt un doctor care lupt` pentru reputa]ia
sa, ci un b`rbat \ndr`gostit, nu pot suporta s` te pierd din
nou.
Nu voi pleca ... dac` ai nevoie de mine. Te iubesc din
toat` inima!
Dragostea mea, vom pleca \n str`in`tate, chiar \n Maroc,
dac` vrei. De ce s`-l mai supor]i pe Royter? Iar cariera mea este
nimic f`r` tine, Jan.
Ea nu mai spuse nimic pe moment. |i sim]i buzele, sim]i
c`ldura lui, pasiunea lui care i se transmitea ca un torent.
El nu voia s-o lase s` se \ntoarc` la Guy. Nu voia ca ea s`
mai sufere. Dar poate dac` ea ar r`mne, a doua zi, Dacre ar
regreta c-o oprise [i ea n-ar putea \ndura asta. Dragostea lui
era prea important` pentru ea ca s-o piard`!
Nu, Dacre, este o nebunie, nu pot r`mne, trebuie s` plec.
De ce, Jan?
Cuno[ti toate motivele, la fel de bine ca mine. Dac` voi
r`mne aici, toat` lumea va crede c` Guy a avut dreptate, mai
degrab` a[ muri dect s` fiu cauza destituirii tale.
SCLAVA 121

El t`cu o clip`. O privi cu ochi obosi]i, dintr-o dat`


descurajat, f`r` argumente.
Dacre [tia c` Jan are dreptate; era o nebunie s` afirme c`
nu conta dect dragostea. Iar cnd va disp`rea pasiunea, c`ci
indiferent de intensitatea iubirii dintre un b`rbat [i o femeie,
apare [i momentul \n care se ajunge la sa]ietate, atunci el,
invariabil, va dori s` lucreze din nou.
Dacre, spune-mi ceva, \n]elegi c` vreau s` plec acum
tocmai pentru c` te iubesc?
Iubito, \n]eleg de ce nu vrei s` r`mi. Pentru c` e[ti cea
mai minunat` [i lipsit` de egoism femeie din lume. M` faci
s`-mi fie ru[ine..
De ce?
Pentru c` nu sunt nici pe jum`tate la fel de curajos sau
puternic...
{tii c` mi-a[ da [i via]a pentru a fi a ta, Dacre.
Iar eu mi-a[ da via]a pentru ca s` te pot p`stra!
Dar asta ar \nsemna sfr[itul carierei tale!
Prespun c` da.
Iar eu nu te pot ajuta, Dacre; nici m`car nu pot depune
m`rturie \mpotriva so]ului meu s` dovedesc \nscenarea.
Va trebui s` la[i asta \n seama mea, m` voi descurca \n
felul meu.
Se s`rutar` din nou cu pasiune, con[tien]i c` timpul trecea,
c` vor urma momente [i desp`r]iri dureroase.
Iubita mea, ce-a[ putea s`-]i spun? Cum s` te fac s`
\n]elegi ce mult \nseamn` dragostea ta pentru mine? C` te [tiu
al`turi de mine?
122 DENISE ROBINS

Te iubesc, asta este tot ce-]i pot spune.


{i eu te iubesc, dar simt c` nu trebuie s` te las s` ajungi
din nou la acel tic`los.
Nu m` poate atinge cu nimic. De fapt, \n seara asta
plecarea mea a fost un gest de revolt`. Jan \i povesti discu]ia
cu Guy, dar nu [i faptul c` fusese lovit`. De acum \ncolo, m`
voi comporta cu ei, a[a cum se comport` ei cu mine.
A[ vrea s` cred, iubita mea, c` acele dou` fiare nu te vor
\nr`i [i c` vei r`mne mereu a[a.
Cred c` nu este bine s` vin s` te mai v`d.
Din p`cate, ai dreptate, dragostea mea.
Va trebui s` ne lu`m r`mas bun.
Da, iubito, dar nu m` l`sa s` te strng \n bra]e, nici s` te
s`rut la desp`r]ire. N-a[ putea s`-]i mai dau drumul.
Dar \n timp ce-i ]inea haina, Dacre sim]i parfumul ei drag,
parfumul femeii iubite, [i i se f`cu r`u con[tientiznd c-o va
pierde. Vor urma momente grele pentru amndoi.
Ai avut mult` dreptate, Dacre, cnd mi-ai spus la Tanger
c` suntem cu to]ii sclavi. Este ridicol c` trebuie s` tr`im \ntr-o
lume care se vrea civizilat` dar care nu ne ajut` s` ne rupem
lan]urile sclaviei.
A[a este, \nt`ri Dacre.
Privind-o [i v`znd cum lacrimile \ncep s` i se rosto-
goleasc` pe obraji, el constat` c` Jan p`rea un copil. Un copil
nefericit, care plngea neputincios. Dacre l`s` s`-i cad` haina
[i p`l`ria ei [i o prinse \n bra]e.
Capitolul 19

Urm`toarele dou` luni au fost cele mai grele din via]a lui
Jan. Mai \nti iunie, care de obicei \i aducea bucurie prin
bog`]ia [i varietatea de flori, apoi iulie cu c`ldura excesiv`.
Vara era cel mai vesel anotimp, pentru c` \nsemna mult soare
[i cntec de p`s`rele; cmpii pe care holdele \ncepeau s` se
coac`, apusuri minunate de soare.
Dar de data asta, vara r`mase ca un anotimp \ntunecat \n
amintirea lui Jan. Travers` o var` trist`, steril`, cnd dragostea
era dezolant`, \n agonie; a fost un sezon \ntunecat, dificil, \n
care \ncerc` s` tr`iasc` sub acela[i acoperi[ cu un b`rbat
r`spunz`tor de dezastrul celui mai grozav b`rbat pe care-l
cunoscuse vreodat`; noapte dup` noapte avea insomnii, iar
diminea]a se confrunta cu convingerea c` se \ntmplase ceva
foarte r`u, care se lega de figura lui Dacre; apoi amintiri mai
mult sau mai pu]in pl`cute.
124 DENISE ROBINS

Cu dou` luni \n urm`, cnd p`r`sise casa lui Dacre


revenind la so]ul ei o f`cuse cu convingerea c` nu va mai
putea suporta mult timp. |i era aproape imposibil s` \ndure
durerea de a fi desp`r]it` de Dacre, tocmai cnd el avea mai
mult` nevoie de dragostea, apropierea [i \n]elegerea ei. Era
con[tient` c` [i el suferea din cauza desp`r]irii [i nu \ndr`znea
s`-i scrie m`car un cuvnt sau s`-i dea vreun semn c` are
nevoie de ea. Jan nu se temea c` Dacre ar fi uitat-o. Acea or`
petrecut` cu el, dragostea disperat` pe care o sim]eau unul
pentru cel`lalt, era mai puternic` dect ei doi.
Dar ei nu-i era de ajuns s`-[i spun` c` exista o astfel de
dragoste. Voia s` fie cu el, s`-i dovedeasc` dragostea ei clip`
de clip`. Iar aceast` dorin]` deveni mistuitoare cnd acuza]iile
lui Guy \mpotriva lui Dacre devenir` publice.
Nu se mai putea gndi la nimic altceva, ci numai la cele
\ntmplate dup` ce \l p`r`sise pe Dacre revenind \n casa din
Gloucester Road.
Fiind prea pasionat` [i \ndr`gostit` de Dacre, nici nu-i mai
p`sase de ce va spune so]ul ei. De fapt el nici nu coment` \n
vreun fel \ntoarcerea ei. Era obsedat de ideea r`zbun`rii. Cu
toate acestea r`sufl` u[urat cnd v`zu c` Jan s-a \ntors. Poate
se gndise vreo clip` la posibilitatea ca ea s` nu mai revin`. Iar
el o voia... poate numai pentru a n-o l`sa s` fie a lui Dacre
Cheniston.
Am [tiut eu c` Dacre nu te va opri acolo, [uier` el
satisf`cut.
SCLAVA 125

Ea se \ntoarse spre el \l privi lung [i-i spuse lucruri pe care,


cu dou` zile \n urm` n-ar fi \ndr`znit s` le rosteasc`. |l insult`,
numindu-l mincinos, la[, \l acuz` c` \nscenase totul cu
ajutorul Soniei.
Guy o l`sase s` vorbeasc`, mul]umindu-se s` ridice din
umeri din cnd \n cnd. Era convins c` Jan va obosi de vorbit
apoi se va calma [i lucrurile vor reintra pe f`ga[.
Dar Jan, care nu tr`ia dect pentru a-l ap`ra pe Dacre,
continu` \n aceea[i idee [i \n zilele care urmar`. Nu mai
suporta s` fie supus`, politicoas`. |i spuse cu franche]e lui
Guy c` nu va mai sta mult cu el, pentru c` voia s` aib` o via]`
separat` de a lui; c` niciodat` nu va mai fi ce a fost adic` o
sclav` civilizat`. |l ura [i \l dispre]uia pentru ce-i f`cuse lui
Dacre [i nu-l va uita ct va tr`i pentru asta.
N-aveai dreptul, nici justificarea s` faci asta \i repetase ea
\n urm`toarele dou` s`pt`mni. Iar el nu ]i-a f`cut nimic
pentu ca s` merite ura asta. |n afar` de incidentul cu Sonia, nu
[tiu ce justific`ri mai po]i aduce: n-a \ncercat s` m` ia de lng`
tine, iar eu am f`cut totul pentru a fi o so]ie bun`.
Guy avea mereu acela[i r`spuns:
Draga mea, te \n[eli. N-a fost o \nscenare. {i nici nu este
o vendet` personal`. Mai precis, nu este vendeta mea, ci a
Soniei. Am ac]ionat \n numele ei.
Jan consider` c` era inutil s` argumenteze. Era convins` c`
Guy nu ar fi cedat.
126 DENISE ROBINS

Fa]` de soacra sa care credea fiecare vorb` rostit` de fiul


s`u, Jan p`stra o atitudine rece [i rezervat` cu care chiar [i teri-
bila ei soacr` nu se putea obi[nui. Acesteia nu i se d`dea [ansa
s-o tachineze pentru c` imediat ce deschidea gura, Jan p`r`sea
\nc`perea. |n acest fel pentru moment, att mama ct [i fiul o
l`sar` \n pace. Dar era o victorie care nu-i aducea nici o
bucurie. Nicicnd nu fusese mai nefericit`, de fapt.
Nu [tia ce se \ntmplase \n ziua \n care Dacre comp`ruse \n
fa]a Consiliului Medicilor. Tocmai de aceea lucrurile i se
p`reau [i mai complicate, mai greu de suportat.
Guy nu-i spuse nimic. Avea o pl`cere deosebit` s-o vad`
fr`mntndu-se din cauza lui Cheniston. Era evident c` Jan
suferea \n t`cere. Dar, dup` p`rerea lui, ea nu avea dreptul s`
sufere.
Jan sim]ea c` se mi[c` \n \ntuneric, \n imposibilitate de a
face ceva pentru Dacre.
Afl` din \ntmplare ziua \n care Dacre trebuia s` compar`
\n fa]a consiliului [i locul \n care se ]inea [edin]a. Se duse \n
locul acela de cteva ori \n ziua respectiv`, dar nu reu[i s`-l
z`reasc` pe Dacre, [i nici nu voia s` fie v`zut` acolo pentru a
numai turna gaz pe foc.
Apoi ap`ru primul articol \ntr-un ziar. |l v`zu dis-de-
diminea]`, \nainte ca Guy sau mama lui s` se fi trezit. Livid`,
ea parcurse rndurile despre Dacre Cheniston, care
constituia unul dintre cele mai suculente scandaluri din
ultima vreme.
SCLAVA 127

Cunoscutul oftaolmolog Dacre Cheniston nu mai poate


profesa ca urmare a viol`rii intimit`]ii unei paciente, frumoasa
miss Fairday, o bogat` mo[tenitoare....
Jan citi titlu dup` titlu... rapoarte abominabile, la care se
ad`ugau exager`rile ziari[tilor. Paragrafe \ntregi care
acopereau de ru[ine numele \ndr`git de ea. Dovezi crude
\mpotriva unui b`rbat care se d`ruise trup [i suflet meseriei
sale, care nu f`cuse \n via]` nimic de care s`-i fie ru[ine.
|ncepu s` tremure violent \n timp ce scana ziarele. Era
\ndurerat` pentru Dacre dar [i furioas` \mpotriv` lui Guy, care
f`cuse totul posibil. El [i Sonia Fairday. Se \ntreb` cum va
putea s` citeasc` Sonia aceste rnduri, [tiind c` s`vr[ise o
crim`. De fapt, att ea ct [i Guy erau doi criminali. Era un atac
impardonabil asupra unui om care nu le f`cuse nimic...
Dacre se ap`rase, desigur. Dar \i fusese greu s` demon-
streze c` Sonia Fairday era o sexmaniac`, o femeie isteric`. Ea
era sprijinit` de Guy Royter cu partea sa de povestire. {i chiar
[i b`trnul Fairday fu atras \n acest` poveste, lundu-i desigur
partea fiicei sale. Bietul om nu avea nimic personal cu Dacre,
ba chiar \l pl`cea.
Erau paragrafe lungi care con]ineau declara]ia Soniei [i ale
lui Guy.
Sonia cu un aer nevinovat comunic` auditoriului c` se
dusese \n seara aceea la un consult pentru c` sim]ea o durere
acut` de ochi, dup` purtarea ochelarilor prescri[i de
Cheniston. Apoi derul` povesea viol`rii intimit`]ii. Guy
128 DENISE ROBINS

confirm` spusele ei ad`ugnd chiar c` la Tanger, Cheniston


procedase la fel cu so]ia sa, care nu-l \ncurajase defel. Iar
mama lui \i \nt`rea spusele. Dacre continuase cu asaltul [i
dup` \ntoarcerea la Londra.
Dacre neg` totul. Dar dovezile celor doi erau prea
puternice; un medic nu avea voie s` dea fru liber pornirilor
sale. Dacre fu g`sit vinovat c` atentase la pudoarea pacientei
sale Sonia Fairday, lucru neadmis de lege. Se hot`r\ eliminarea
lui din Registrul Medical.
Jan r`mase cu fa]a ascuns` \n palme, murmurnd \ntr-una:
Doamne, nu este posibil! Nu este posibil! Nu trebuie s`
se \ntmple asta!
Tremura violent cnd Guy [i mama sa sosir` \n \nc`pere. Jan
reu[i s` se controleze, nu scoase o vorb` \n timp ce soacra [i so]ul
ei luar` micul dejun. |l privea pe Guy cu ochii arznd, con[tient`
de satisfac]ia tip`rit` pe figura lui. Ar fi vrut s`-l poat` ucide.
Guy vru s` spun` ceva despre Dacre, dar v`zndu-i figura
\mpietrit` se ab]inu.
Dar doamna Royter o privi pe Jan [i cotcod`ci:
... dragul t`u doctor Cheniston, a fost eliminat din
Registrul Medical! A primit ce i se cuvenea! Nu va mai practica
medicina \n ]ara asta vreodat`... este terminat, nu-i a[a, Guy?
Ei, ar mai putea face cte ceva, ca to]i cei de teapa lui,
c`rora li s-a ridicat permisul de liber` practic`...
Aici Guy se opri. Jan s`ri de pe scaun. L`s` mncarea
neatins` [i trnti u[a dup` ea.
SCLAVA 129

{i ea a primit ce i se cuvine, spuse doamna Royter.


Guy \mpinse cea[ca de cafea din fa]a sa.
M-am s`turat de toat` porc`ria asa, murmur` el.
Ba din contr`, ar trebui s` fii mul]umit. Ai f`cut ce-ai vrut
cu Cheniston.
Guy r`mase cu ochii a]inti]i asupra unui [ervet de pe mas`.
La naiba, nu era prea pl`cut pentru el s` [tie c` Jan era
informat` de tot ce pusese el la cale.
Cu toate acestea, era mul]umit c` se r`zbunase pe
Cheniston. |l urse dintotdeauna, fusese gelos pe el, iar Sonia
fusese pionul principal.
Sonia era acum \ndr`gostit` de un alt b`rbat, un conte
italian, care-i oferise inima ca [i vilele sale din sudul
Italiei.
Guy [tia c` o femeie rea este de zece ori mai rea dect un
b`rbat [i acum avea confirmarea. Nu mai avea rost s` i se
al`ture mamei sale \n bucuria ei. De aceea, cnd aceasta
re\ncepu se ridic` [i p`r`si \nc`perea.
O g`si pe Jan \n dormitor.
Plec la birou, Jan, \i spuse el.
Ea nici m`car nu se \ntoarse s`-l priveasc`.
La revedere, \i spuse ea.
Asta este tot ce-mi spui, Jan? Nu mi-ai acordat aten]ie de
cteva s`pt`mni.
{i de ce a[ face-o? Ce-ai f`cut pentru a merita un
comportament civilizat din partea mea?
130 DENISE ROBINS

Uite ce este, Jan, nu mai tolerez situa]ia asta, e[ti so]ia mea [i...
Ct mi-a[ dori s` nu fi fost a[a! explod` ea. Mi-e ru[ine de
numele pe care-l port! Guy [tiu c` ai f`cut totul pentru ca
Dacre s` fie eliminat din Registrul Medical. {i ai reu[it. Dar nu
te mai obosi s`-mi explici c` tu [i Sonia n-a]i pus totul la cale.
A]i ruinat un om nevinovat [i m` tem c` nu ai procese de
con[tiin]`. Vei fi pedepsit cumva, cndva.
Nu vei sc`pa.
Guy, ro[u la fa]`, trecea p`l`ria dintr-o mn` \n cealalt`.
Vorbe[ti prostii, Jan, murmur` el. Consiliul l-a g`sit vinovat.
Pe baza dovezilor false, aduse de tine [i Sonia.
{i ce vei reu[i dac` vei persista \n aprecierile tale?
Eu cred \n Dacre [i el [tie asta!
Mai r`mne s` fugi cu el! o sfid` Guy. Cu un oftalmolog
care nu are dreptul s`-[i practice meseria.
Jan veni mai aproape de el, sfidndu-l:
Ascult`-m`, Guy, dac` ar fi posibil, l-a[ urma pn` la
sfr[itul lumii, indiferent dac` poate practica sau nu... a[
dori s` tr`iesc cu el a[a ostracizat cum va fi, dect s` r`mn
so]ia unui a[a numit cet`]ean onorabil ca tine! Dar nu voi
pleca la el numai pentru a nu justifica afirma]iile f`cute
\mpotriva lui...
{tiu c` \n timp Dacre va reu[i s` se ridice din nou; profesia
\nseamn` totul pentru el. {i pentru mine. Dar tu, o minte
\ngust` nu po]i \n]elege asta.
Jan se opri aici, izbucnind \n lacrimi.
SCLAVA 131

Jan, uite ce e...


Te rog s` pleci mai repede! Mai repede!
El plec` ridicnd indiferent din umeri. Iar ea plnse toate
lacrimile adunate de atta timp. Erau lacrimi de durere pentru
Dacre, nu pentru ea. Dacre, al c`rui nume fusese trt \n
noroi. Dacre care nu va mai putea opera vreodat`, care nu va
mai putea da consulta]ii.
|l vedea cu toat` am`r`ciunea pe figur`. Jan nu mai putu
s` \ndure. |[i puse p`l`ria [i paltonul [i se duse s`-i tele-
foneze. Trebuia m`car s`-l aud` [i nu putea folosi telefonul
din apartament.
Capitolul 20

Se \ndrept` spre sta]ia de metrou [i intr` \ntr-o cabin`


telefonic`. Dup` ce form` num`rul lui Dacre auzi semnalul
ocupat. Ap`s` pe butonul redial dar la fel se \ntmpl`.
|nchise [i-[i recuper` moneda de patru pence. Urm`ri cteva
clipe lumea care intra [i ie[ea din sta]ia de metrou; to]i se
\ndreptau spre munc`, tineri, mai pu]in tineri, s`raci, ferici]i
neferici]i, fiecare cu existen]a sa.
Jan \i privi absent` cum treceau pe lng` ea, umbre pe un
orizont pe care nu-l va mai vedea probabil niciodat`. Ca ni[te
p`pu[i ale sor]ii, trase nu se [tie de cine de sfori, f`cute s`
execute ordinele nu se [tie cui.
Se \ntreb` c]i din ace[ti oameni erau ferici]i. C]i iubeau
[i erau iubi]i la rndul lor.
O femeie b`trn` cu un co[ de flori veni lng` cabinele de
telefon [i se a[ez` pe un scaun. Jan se bucur` pentru cteva
clipe de frumuse]ea [i varietatea florilor.
SCLAVA 133

Un b`rbat \mbr`cat \ntr-un costum elegant, de afaceri, se


opri s`-[i cumpere o garoaf`. O fat`, p`rea dactilograf`,
\mbr`cat` \ntr-o rochie de bumbac cu o beret` ro[ie pe cap, se
opri s` priveasc` [i ea florile. Dar nu cump`r` nimic [i plec`
pe drumul ei. Poate c` nu avusese bani nici pentru a-[i per-
mite o floare. Jan se gndi: florile ne aduc bucurie \n via]`.
Cei mai mul]i dintre noi le privesc... le doresc... dar trec mai
departe pentru c` nu [i le pot permite.
Form` din nou num`rul lui Dacre. Ardea de dorin]a de a-i
vorbi. Oare era acolo? Chiar el vorbea la telefon?
|n clipa urm`toare auzi vocea att de drag`.
Alo? Cine este?
Jan duse receptorul la inim` lipindu-l strns.
Tu e[ti... domnule Cheniston?
Jan! exclam` el.
O, Dacre! \ncepu ea dar uit` imediat tot ce pl`nuise s`-i
spun`.
Draga mea, unde te afli?
|n sta]ia de metrou Gloucester.
M` bucur s`-]i aud vocea!
O, Dacre, am sim]it c` trebuie s`-]i telefonez. S` aflu ce
sim]i.
Nu sunt \ntr-o stare prea bun`, dup` cum po]i s`-]i
imaginezi.
O, dragul meu, cnd am citit ziarele de diminea]`....
Da, au reu[it s` fac` ceea ce [i-au promis [i au fost mai
credibili ca mine. Este abominabil! Cei de la Consiliul
Medicilor au procedat a[a cum au g`sit de cuvin]`. Cred c` au
134 DENISE ROBINS

avut [i unele \ndoieli. Dar relatarea Soniei coroborat` cu a


so]ului t`u, a fost prea concludent`, iar majordomul meu nu
mi-a fost de prea mare folos. M` gndesc chiar c` a fost mituit
de Royter. Nu mi-a r`mas nici o porti]` de sc`pare.
Dacre, nu pot suporta ideea c` so]ul meu a pus la cale
mr[`via asta.
Nu-]i face probleme, tu nu e[ti implicat`. De fapt nici nu
te consider ca f`cnd parte din familia Royter. |mi apar]ii, Jan,
cred c` e[ti con[tient` de asta.
Jan \nchise ochii. Palmele i se umezir` de emo]ie. Dacre
sim]ea la fel ca ea!
O, da, rosti ea dintr-o suflare. {tii c` sunt a ta, Dacre! A[a
gndesc [i eu.
Iubita mea, nu [tiu dac` este bine c` purt`m aceast`
discu]ie, dar presupun c` nu suntem asculta]i. De fapt, ce mai
conteaz` ce se discut`? Toat` lumea m` consider` un afe-
meiat f`r` caracter, cu care o femeie decent` nu poate
r`mne singur` \n cabinet de teama de a nu fi asaltat`. Cu
toate acestea, s` [tii c` te iubesc din tot sufletul [i te voi iubi
pn` la moarte.
Iubitule, nu e[ti vinovat, eu [tiu asta [i continuu s`
cred \n tine. Dar nu trebuie s` la[i asta s` se \ntmple,
Dacre, trebuie s` lup]i \n continuare, nu [tiu cum, dar
trebuie s` lup]i.
Iubita [i loiala mea, Jan! Tu \mi insufli curajul de care am
nevoie, credin]a [i iubirea ta sunt cele mai teribile tonice de
care aveam nevoie \n aceste momente. Sunt convins c`
adev`rul va ie[i cumva la lumin`, \ntr-o zi.
SCLAVA 135

{i eu cred asta, iubitule. Tocmai din aceast` cauz` n-am


venit la tine, sunt con[tient` c` ]i-a[ face un r`u [i mai mare,
cu toate c` sufletul \mi spune s` alerg \n bra]ele tale. |n]elegi
de ce nu vin?
Da, dragostea mea, \n]eleg. Dar la tine acas` cum stau
lucrurile?
Pot suporta orice acolo. Pentru tine \mi fac probleme.
Mi te amintesc \n rochia aceea \nflorat` stnd aici, lng`
biroul meu, cu ochii t`i mari, str`lucitori. Spune-mi, iubita
mea, cu ce e[ti \mb`rcat` \n diminea]a asta, vreau s` mi te
imaginez...
Port o rochie verde cu un guler de organdi, cu mneci
scurte.
Tu \ntotdeauna ar`]i minunat, iubita mea.
Mai port o p`l`rioar` de pai [i...[i...
Iubita mea, nu cumva plngi? N-o face Jan, vreau ca
dragostea mea s` te fac` fericit`.
|ncerc s` nu fiu trist`, iar iubirea ta m` face cea mai
fericit` femeie din lume. Dar tu ce vei face de acum \nainte?
Nu [tiu, deocamdat`. Probabil voi \nchide casa; sunt
asaltat de reporteri c`rora nu vreau s` le dau ocazia s` m`
fotografieze prea mult!
Jan nu mai suporta aceast` conversa]ie care aducea a
discu]ie \ntre doi adolescen]i \ndr`gosti]i care nu se puteau
vedea din cauza restric]iilor ce le erau impuse. Voia s`-[i
imagineze c` erau ferici]i \mpreun`, c` toat` lumea era a lor.
Dar \l auzi pe Dacre spunnd:
136 DENISE ROBINS

Iubito, trebuie s` \nchid; sun` cineva la u[` cu disperare.


A[tept mult` lume...
|n]eleg zise ea. Ar fi vrut s`-i strige; nu te duce! se sim]ea
\ngrozitor [tiind c` o vreme nu va mai auzi glasul. R`mas
bun, iubitule, ai grij` de tine [i aminte[te-]i c` m` gndesc
numai la tine.
La revedere iubito, zise Dacre [i \nchise.
Fusese un r`mas bun formal [i Jan realiz` c` intrase cineva
\n \nc`pere.
P`r`si cabina telefonic` tremurnd. O durea capul, ochii \i
ardeau. C`ut` batista cu gesturi disperate de parc` ar fi fost
solu]ia ei de via]`.
Poate nu va mai putea s` vorbeasc` niciodat` cu el la tele-
fon. Iar el nu avea cum s` ia leg`tura cu ea. |[i \nchidea casa
[i urma s` plece, nu se [tie pentru ct` vreme. Iar ea se
\ntoarcea \n apartamentul care devenise un fel de \nchisoare
pentru ea. Ie[i din sta]ia de metrou [i privirea i se opri pe o
plancard` pe care scria: renumitul chirurg oftalmolog Dacre
Cheniston a fost eliminat din Registrul Medical.
|ncepu s` tremure [i mai tare. Sim]i nevoia s` smulg` acea
plancard` de pe perete, s-o striveasc` sub picioare. Ar fi vrut
s` adune toate ziarele care scriau despre Dacre, s` le ard` cu
mna ei... Iar pe Guy ar fi vrut s`-l fac` s` sufere a[a cum suferea
Dacre... s` r`mn` f`r` slujb`. Pe Sonia ar fi vrut s-o bat`, s-o
fac` s` realizeze r`ul f`cut iubitului ei. Suferea din toat` inima
al`turi de iubitul ei Dacre pentru nedreptatea care i se f`cuse.
De cum intr` \n apartament o g`si pe soacra sa cu dou`
doamne \n salon, la ceai.
SCLAVA 137

Draga mea, spuse una din ele, ce interesant... cazul


Cheniston. Ce ini]iativ` l`udabil` a avut fiul t`u s`-l
dema[te!...un astfel de medic s` abuzeze de o tn`r` venit` la
el pentru consulta]ie...
Jan o privi cu ur` pe femeia respectiv` [i ie[i din \nc`pere.
Plec` din nou pe strad` pentru c` nu mai suporta s` stea \ntre
patru pere]i cu acele b`trne crtitoare. Se duse \n Hyde Park
[i r`mase acolo pn` la apusul soarelui cu gndul la Dacre [i
dragostea lor lipsit` de speran]`. Sim]i razele soarelui, dar
c`ldura lor nu avea efect asupra ei. |n cele din urm`, se
\ndrept` spre cas` pentru c` nu mai putea r`mne \n parc; era
vremea cnd acolo se aflau doar \ndr`gosti]ii.
|l g`si pe Guy acas`. El se ar`t` foarte amabil, p`ru chiar
\ngrijorat pentru c` era prea palid` [i tras` la fa]`, ba chiar \i
aduse [i o sticl` de [ampanie. Apoi, v`znd c` n-o poate
impresiona cu nimic, o invit` s` cineze la un restaurant, lucru
pe care nu-l f`cea prea des. Apoi \i oferi un ziar de sear` [i o
invit` la un spectacol, l`snd-o pe ea s` aleag`.
Nu te mai obosi s`-mi acorzi atta aten]ie, Guy, s-ar putea
s-o superi pe mama ta.
Jan se uit` cu ur` la b`trna doamn` Royter care tricota
\nbufnat` c` fiul ei acorda atta aten]ie so]iei.
Nu fi att de urcioas`, Jan. M-am s`turat de atmosfera
ap`s`toare din cas`. S` ne \mp`c`m, s` lu`m totul de la
\nceput.
Noi doi nu vom lua nimic niciodat` de la \nceput, \l opri Jan
dar \n clipa aceea privirea \i c`zu pe un titlu de ziar care spunea:
Doctorul Cheniston p`r`se[te ora[ul.
138 DENISE ROBINS

Asta, zise ea ar`tnd spre ziar ar trebui s` te fac` s`-]i fie


ru[ine [i s` nu mai \ndr`zne[ti s`-mi vorbe[ti de un alt
\nceput, zise ea aruncndu-i ziarul \n fa]`. Apoi, se duse \n
camera sa.
Dup` o vreme, Guy veni dup` ea. Jan se culcase, dar nu
apucase s` adoarm`.
El o privi o vreme, furios c` nu r`spunsese la nici unul din
eforturile lui de a se purta frumos cu ea. {i toate astea din
cauza blestematului de oftalmolog! Observ` c` era att de
tn`r` [i fragil`, a[a cum dormea cu un bra] sub cap! Sim]i
c-o dore[te \n pofida s`pt`mnilor de separare \n care
dormise \n camera pentru oaspe]i. Dar chiar [i acum
Cheniston ie[ise \nving`tor, cu toate c` se afla \n dizgra]ie.
Jan deschise ochii [i-l v`zu.
Ce dore[ti? \ntreb` ea.
A[ vrea s`-]i vorbesc, Jan.
Este prea trziu pentru discu]ii! Aproape adormisem.
Acum cteva s`pt`mni la ora asta, abia plecai la
Cheniston.
{tii ce, Guy? Noapte bun`! Nu m` obosesc s`-]i r`spund!
O, nu, s` nu-]i imaginezi c` seara se va termina a[a! Nu
accept s` fiu tratat astfel. E[ti so]ia mea, trebuie s`-]i mai
amintesc?
Am uitat de mult cum este s` fii so]ia unui b`rbat care
[tie s` se poarte! Sau nu cumva m`mica ]i-a dat voie s` fii cu
nevasta \n seara asta?
Guy o prinse cu brutalitate de \ncheietur`.
SCLAVA 139

Te rog s`-mi dai drumul numaidect!


Jan, sim]i nevoia s` te lovesc din nou?
A[ prefera s` m` love[ti, numai s` nu m` s`ru]i!
Chiar a[a, Jan?
Guy o s`rut` cu for]a. Dar Jan nu putea suporta s` fac`
dragoste cu el, mai ales acum. Acest b`rbat care era so]ul ei,
care o posedase fizic, nu-i va putea poseda niciodat` inima [i
sufletul; acestea \i apar]ineau lui Dacre. {i chiar dac` nu se
putea duce la el s` tr`iasc` al`turi de el, \[i va p`stra [i trupul
tot pentru el. |i va fi credincioas` lui Dacre pn` la sfr[itul
vie]ii. Pe Guy \l va ur\ din r`sputeri pentru crima comis`
\mpotriva omului pe care \l iubea ea. |l \mpinse cu violen]` pe
Guy [i alerg` la u[`.
Dac` m` mai atingi vreodat`, m` duc \n camera mamei
tale [i stau acolo, \l amenin]` ea.
Nu ai ce c`uta \n camera mamei, de ce vrei s-o nec`je[ti?
Dac` ai fi fost o so]ie bun` pentru mine...
Am fot cea mai bun` so]ie, Guy, la \nceputul c`sniciei
noastre, dar pe tine te-a interesat doar s` ai grij` de mama ta
[i s` cumperi ceasuri de mna a doua.
|mi repro[ezi [i acest hobby nevinovat?
Nu, regret doar c` ultimele tale ac]iuni n-au fost a[a de
inocente precum colec]ia de ceasuri.
Jan \l scoase afar` din \nc`pere, \ncuie u[a [i se culc` la loc.
Nu putu s` adoarm` foarte mult timp.
Nu era ceva neobi[nuit s` fie deranjat` toat` noaptea de
tic`itul sau sunetul ceasurilor din apartament. |ntre ele era o
140 DENISE ROBINS

diferen]` de un minut sau dou`, ceea ce duce la acel


ding-dong total confuz, nemuzical [i enervant. Ding-dong...
ding... dong...
Le vedea pe toate...erau cel pu]in treizeci risipite prin toate
camerele, ceasuri b`trne[ti, ceasuri cu pedestal de mahon,
de nuc, de stejar, unele erau de valoare, altele nu, dar toate
erau dovezi ale acestui hobby pe care Guy [i-l dezvoltase \n
timp. |n principiu, aceste ceasuri ar fi trebuit s` constituie
ceva prietenos, dar tr`ind \n preajma lui Guy [i a mamei aces-
tuia o f`ceau s` simt` repulsie fa]` de ele. I se p`rea c` fiecare
din ele spune cam a[a: nu po]i sc`pa... nu po]i sc`pa... nu
po]i sc`pa, orict ai vrea...pentru ca toate s` sfr[easc` \ntr-un
rset diabolic.
Jan era con[tient` c` nu ceasurile erau de vin`, ci starea ei
nervoas`. |n noaptea asta sunetul tic`itul acestor ceasuri o
scotea din min]i. Parc`-l [i vedea pe Guy privind-o din spatele
acelor. Le acorda ceasurilor mai mult` aten]ie dect ei!
Jan realiz` c` nu mai putea r`mne \n acel apartament.
{i-ar fi pierdut min]ile foarte curnd. Trebuia s` scape, s` se
separe de Guy chiar numai pentru o vreme. Acum, pe lng`
faptul c` nu-l iubea, \l mai [i dispre]uia. Guy \i f`cuse r`u lui
Dacre [i astfel o r`nise [i pe ea. Nu-i va mai fi posibil s` tr`iasc`
al`turi de el. Imediat gndul \i zbur` la Maroc. Tanger! Se va
duce acolo, unde-l cunoscuse pe Dacre. Mai r`mnea,
desigur, problema banilor; avea o sut` de lire l`sate mo[tenire
de un unchi [i-i ]inea la banc` pentru zile negre. Iar acum tr`ia
cele mai negre zile din via]a sa. Va face orice s` scape de Guy
[i mama sa.
SCLAVA 141

Se trezi devreme cnd nici nu se luminase de ziu`, [i


\ncepu s`-i scrie lui Dacre. Era prima scrisoare c`tre el, poate
[i ultima. |i m`rturisea dragostea ei, \i spunea c` pleac` [i c`
se va gndi la el mereu.
Nu pot veni la tine, nici face nimic pentru tine, scria ea,
dar s` [tii c` inima mea \]i apar]ine pentru totdeauna.
Scrise adresa lui Dacre [i se duse din nou \n pat pentru a-l
evita pe Guy.
Cteva ore mai trziu, \[i scotea banii de la banc` [i re]inu
un bilet pentru Maroc la vaporul care pleca peste dou` zile.
Nu voia s`-l mai vad` vreodat` pe Guy, a[a c` r`mase peste
noapte la Southampton. Peste dou`zeci [i patru de ore pleca.
Realiz` c` fugea nu numai de Guy ci [i de Dacre.
Capitolul 21

Ziua \n care i se anul` dreptul de a practica oftalmologia,


fu o zi neagr` pentru Dacre. Profesia lui ajunsese \ntr-un
punct mort, datorit` ziarelor care r`spndiser` acele teribile
minciuni lansate de Guy Royter [i Sonia Fairday.
El, Dacre Cheniston, al c`rui scop \n via]` fusese s`-[i con-
struiasc` o carier` solid` chiar de la terminarea Oxfordului.
Nu [tia ce va face acum, dar se va descurca.
Nu-i mai r`m`sese nimic \n afar` de Jan. Iar ea nu-i putea
apar]ine \n totalitate. Avea doar amintirea ei, a dragostei ei,
credin]ei ei, care s`-l ajute s` nu se \nece \n aceste ape tulburi.
Dup` o noapte f`r` somn, se scul` mai devreme ca de obi-
cei, se duse \n sala de consulta]ii unde asistenta \i l`sa scris
programul zilei. Nici una dintre orele scrise nu va fi p`strat`,
nici o programare nu se va mai respecta. Dup` ce-[i privi pro-
gramul pe ziua respectiv` rupse furios pagina. U[ile spitalelor
\i erau \nchise de acum, nimeni nu-l mai voia, nu mai avea
nevoie de el.
SCLAVA 143

Doamne cu nume r`sun`toare ca lady Angmering care-l


consultau regulat, se retr`seser` cu mult` gra]ie. {i nu le
putea \nvinui.
I se p`rea imposibil ca \n diminea]a asta s` nu porneasc`
spre spital \n Daimlerul s`u decapotabil, unde s`-[i \mbrace
halatul, s`-[i pun` masca de chirurg. Cu o zi \n urm` exami-
nase o serie de pacien]i... de ast`zi nu-i va mai vedea. Altcineva
va prelua cazurile sale.
Nu scrise nici o scrisoare; nici nu avea nimic de spus
nim`nui. Sim]ea doar dorin]a de a o g`si pe Sonia Fairday pe
care s-o ucid` cu mna lui, apoi pe Guy Royter.
Consiliul f`cuse ceea ce crezuse c` era mai bine... la fel ca
to]i prietenii s`i...dar f`r` folos.
Asistenta sosi pe la nou`. Era o femeie pl`cut`, care \l trata
cu mult respect. Cu toate acestea, nu se hazard` s`-i spun` c`
r`mne al`turi de el pentru c` trebuia s`-[i c[tige propria
existen]`.
Iar el o \n]elese, \i pl`ti salariul pe dou` luni [i o l`s` s`
plece.
Urm` majordomul; Dacre \l l`s` s` plece f`r` o strngere
de inim` pentru c` nu mai avea \ncredere \n el. O alt` asis-
tent` telefon` s` spun` c` nu se sim]ea bine [i ar fi preferat s`
se mute la alt` clinic`... Dacre \i spuse c`-i va trimite un cec
pentru c` \nchidea clinica.
{obolanii p`r`seau ambarca]iunea care sta s` se scufunde,
se gndi el. Cu pu]in timp \n urm`, era considerat unul dintre
cei mai buni chirurgi oftalmologi, era curtat [i c`utat de toat`
lumea. Uimitor ce repede fu dat uit`rii! Nici o mam` decent`
144 DENISE ROBINS

nu va mai permite fiicei sale s` intre \n sala lui de consulta]ii.


Sala de consulta]ii \n care petrecuse mii de ore dedicate
pacien]ilor s`i.
|i mai r`m`seser` totu[i c]iva prieteni adev`ra]i. Doctori]a
Mary Corfield, sir Arnold Ellderton un alt oculist faimos, unii
dintre colegi, dar ce puteau face ace[tia? Erau o minoritate.
Unul sau dou` incidente din ziua aceea \i r`maser` \n
amintire ca dou` stele pe o bolt` \nnegurat`.
Una dintre asistentele de la spitalul de oftalmologie \i f`cu
o vizit`. Era o femeie plin` de conven]ionalisme, dar care-[i
f`cea excelent meseria [i credea \n dreptate. Credea \n Dacre
a[a cum credea \n Dumnezeu. |i spuse astea f`r` nici o
re]inere.
Am venit s`-]i spun, domnule doctor, ct de greu ne va fi
f`r` dumneata. Te vom a[tepta \n fiecare zi la spital. Noi, care
o cunoa[tem pe miss Fairday, [tim c` ea nu poate avea drep-
tate, este o ninfoman`. P`cat c` nu se poate dovedi asta.
Suntem foarte indignate toate.
Dacre \ncerc` s` zmbeasc`, dar rezultatul fu jalnic, ceea ce
pe femeie o f`cu s` plng`.
M` simt mai bine acum cnd [tiu c` nu crede]i acele
prostii, zise Dacre.

***

Jan \[i aminti spusele lui Dacre despre sclavia modern`.


Prima oprire a fost la Tetuan, unde Jan schimb` autobuzul.
Trebuia s` fie foarte atent` pentru c` \n aglomera]ie oricine
SCLAVA 145

putea s`-i fure valiza. |[i aminti ce deranjat` fusese mama lui
Guy cnd ajunseser` \n acest loc. Dar ea, la sfaturile lui Dacre
reu[i s`-i alunge pe arabii din jur care-[i ofereau serviciile cu
insisten]`.
Drumul spre Tanger dur` dou` ore, timp \n care ea privi
uimit` mun]ii ar[i de soare, care p`reau de cret`. Nu se putea
vedea nici o floare \n acest anotimp; a[adar nici o culoare nu
\ncnta ochiul, cu excep]ia celor de la \mbr`c`mintea tipic
arab` purtat` de cei care-[i duceau poverile pe spatele catrilor.
Prim`vara, Marocul era superb. Dar chiar [i acum, \n
extrasezon, Tangerul o \ntmpin` cu aceea[i prietenie. Aici
fusese att de fericit` cu Dacre. |n cele din urm`, autobuzul
opri, iar hamalii arabi care repetau Impshi se repezir` s` mai
c[tige un ban. Jan lu` un taxi care o duse la hotelul
Continental.
Ajunse acolo cu lacrimi \n ochi. Aici se plimbase cu Dacre,
aici se \ndr`gostise de el, aici aflase c` [i el o iubea.
Cineva \[i aminti de ea [i-i dori bun venit cnd cobor\ din
taxi \n fa]a hotelului. Era un b`rbat atr`g`tor, cu ochii alba[tri,
\mbr`cat \ntr-un costum elegant bleumarin
Buenos! \i spuse omul. Sunte]i englezoaic`, a]i mai fost
aici \n ianuarie, nu? Doamna Royter, parc`?
Jan \i \ntinse mna. Era [eful poli]iei din Tanger, care-i
examinase pa[aportul [i o ajutase la prima ei sosire aici, cu
doamna Royter. Omul se numea Bibi Carleton. Era spaniol,
dar avusese mam` englezoaic`.
Buenos dias, r`spunse Jan, dnd mna cu tn`rul ofi]er.
El p`rea foarte \ncntat.
146 DENISE ROBINS

V`d c` nici dumneavoastr` nu m-a]i uitat! Ce face cealalt`


doamn`, mai \n vrst`? N-a venit [i dnsa?
Nu, zise Jan.
V` rog s`-mi spune]i dac` v` pot fi de folos cu ceva, se
oferi omul.
V` mul]umesc mult, zise Jan apoi intr` \n hotel.
Acesta era ocupat doar pe jum`tate, a[a c` personalul se
ar`t` foarte \ncntat s-o primeasc`.
Jan \ncerc` s` fac` totul pentru a nu se gndi la Dacre, dar
\i era cam greu. Doar alesese acest loc tocmai pentru c` \i
amintea de el! Era o prostie s` vrea s`-l uite.
|ncepu s` despacheteze, dar ced` nervos [i pufni \n plns. Nu
avea alt` solu]ie dect s` se \ntoarc` la so]ul ei, dup` ce i se ter-
minau banii. Dar deocamdat` era liber`, era sclava care reu[ise
s` rup` lan]urile, pentru a se elibera temporar din sclavie.
Dormi pu]in dup` amiaz`, iar noaptea, pe la dou`sprezece,
se afla din nou pe terasa hotelului admirnd splendoarea
nop]ii, sim]ind cum pacea \i p`trunde \n suflet.
Tangerul era fel de minunat \n lumina lunii, cu casele \nalte
[i vilele care se conturau pe cerul de culoarea indigoului. La
distan]` se auzeau voci acompaniate de instrumente.
Jan, o figur` tn`r`, frumoas`, \n rochie de cocteil cu o
cap` pe umeri, asculta pacea nou aflat`. De parc` sim]ea c`
urma s` se \ntmple ceva. Nu [tia ce va fi; [tia doar c` nu va
mai exista mult` durere [i am`r`ciune \n inima ei.
Capitolul 23

|n soarele dimine]ii, dup` micul dejun, Jan porni pe o aleie


pietruit`, urm`rind oamenii care treceau ferici]i,
descump`ni]i sau dispera]i. Erau oameni din toate p`r]ile
Marocului, c]iva europeni, femei cu v`luri din care li se
vedeau doar ochii. }`rani de pe muntele Riff cu p`l`rii de pai.
Evrei \nal]i, cu tenul de filde[, [i b`rbi negre, m`t`soase.
Algerieni cu fesurile lor ciudate, arabi cu dish-dasha.
Janei \i pl`cea mult aceast` strad`, pe care treceau m`garii
al`turi de oameni, caprele se agitau de colo colo, animale
suprasolicitate, cu ochi tri[ti, suferinzi. Janei i se p`rea c` \n
aceast` diminea]` toat` lumea se afla \n suferin]`, iar via]a era
o lung` condamnare.
Cu toate acestea, era [i mult` frumuse]e; [tia c` o putea
g`si doar \n cartierele arabe. O lu` pe aleile misterioase, care
duceau acolo unde o g`sise Dacre [i o dusese la palatul sul-
tanului. Dacre era \mbr`cat atunci cu un costum alb, iar tenul
148 DENISE ROBINS

\i era frumos bronzat punndu-i \n eviden]` ochii alba[tri. O,


dragul meu suspin` Jan, ce minunat ar fi s` te pot avea aici cu
mine!
Cineva o atinse pe bra].
Buenos!
Jan se \ntoarse [i v`zu figura [efului poli]iei, care-i zmbea
cu din]ii s`i neobi[nuit de albi.
Jan \i zmbi [i ea, r`spunzndu-i la salut.
Buenos dias, domnule Carleton.
M` \ndrept spre biroul meu de pe chei, zise el. |n
diminea]a asta m-am trezit foarte devreme, lucru neobi[nuit
pentru mine. {ti]i de ce?
De ce? \l \ntreb` ea curioas`.
Mi s-a comunicat o veste care m-a umplut de bucurie.
Cred c-a]i aflat-o deja.
Jan \l privi f`r` s` \n]eleag` nimic.
Nu, nu [tiu nimic.
Minunatul domn Cheniston este aici la Tanger! Cred c` [ti]i!
Jan ro[i pn` \n vrful urechilor [i nu mai putea s` respire.
Domnul Cheniston aici? Nu este posibil? Dar cum se
face... cnd a sosit? Unde este?
A venit de diminea]`, cu avionul de la Toulouse. Nu este
minunat? S` zbori de la Londra la Paris [i de acolo \n cteva
ore s` ajungi aici la Tanger?
{i unde se afl` acum? \ntreb` Jan.
La hotelul Continental, desigur. Nu v-a]i v`zut?
Jan scutur` din cap. Nu era posibil ca Dacre s` fi venit doar
pentru ea!
SCLAVA 149

Jan o prinse la fug`; nu se opri dect \n holul hotelului


Continental unde-l v`zu... Dacre vorbea cu b`trnul maur
care-i ducea servieta. A[adar, nu era o minciun`. Dacre se afla
acolo \n carne [i oase, \mbr`cat ca \ntotdeauna foarte elegant,
\ntr-un costum gri bine croit.
|n clipa aceea el se \ntoarse [i v`zu femeia mic` de statur`,
firav`, care-l privea cu ochii ei mari. Din doi pa[i fu lng` ea.
Dumnezeule, Jan, ce cau]i aici? Nu \n]eleg...
Nici eu! E[ti ultima persoan` pe care m` a[teptam s-o
\ntlnesc aici! {i singura pe care a[ fi vrut s-o v`d!
Am venit ieri prin Ceuta.
E[ti singur`?
Da, am fugit de acas`... nu i-am mai suportat pe cei doi...
am scos de la banc` to]i banii pe care-i aveam [i am venit aici
pentru c` este locul cu cele mai frumoase amintiri.
Nu pot s` cred! Este un miracol!
Asta am crezut [i eu cnd mi-a spus domnul Carleton c`
te-a v`zut aici la hotel.
Bibi Carleton? Este un vechi [i drag prieten. Am venit cu
avionul pentru c`, tot ca [i tine, nu mai suportam Londra; am
fost la Oxford, invitat de o bun` amic` \n casa fratelui acesteia
dar nici acolo nu mi-am g`sit locul. A[a c`, ieri m-a dus la aero-
port [i m-am \mbarcat. Voiam s` fiu singur, s` m` gndesc \n
lini[te la cele \ntmplate. Am venit aici ca [i tine pentru c` este
locul cel mai drag, unde ne-am cunoscut...Numai Dumnezeu
[tie c` soarta n-a fost bun` cu noi \n ultimul timp, dar parc`
nu mai sunt sup`rat pentru c` te am acum, aici, cu mine, Jan!
150 DENISE ROBINS

Te voi s`ruta acum, f`r` s`-mi pese c` \n holul hotelului se pot


afla persoane cunoscute. Zilele petrecute departe de tine au
fost foarte grele [i dureroase...
Dacre o prinse \n bra]e. Ea \l prinse cu bra]ele dup` gt.
Urm` un s`rut lung [i pasional.
B`trnul maur cu servieta lui Dacre, \ntoarse capul cu
discre]ie, spunndu-[i c` \n cele din urm` Allah \i trimisese
doctorului Efendi o femeie f`r` v`l, dar frumoas`, iar doctorul
Efendi o pl`cea mult, a[a c` el nu putea dect s`-i doreasc`
fericire [i mul]i fii.
Lipit` de el, Jan murmura:
Te iubesc, Doamne cum te iubesc, Dacre! A fost cumplit
f`r` tine! Am vrut s`-mi iau via]a de multe ori. Asear`, am fost
pe teras`, unde ne-am s`rutat prima oar` [i am avut un senti-
ment foarte ciudat.... c` te voi \ntlni curnd....
Slav` Domnului, c` am venit! M-am hot`rt \n ultimul
moment. Iar cnd te-am v`zut aici... Jan, nu suport s` te mai
\ntorci la so]ul t`u. Jan, aici este mna destinului care le-a
aranjat pe toate \n favoarea noastr`. Am \ncercat s` facem ceea
ce trebuia; s` st`m departe unul de cel`lalt, dar acum, nu
vreau s` te mai las s` pleci. |mi e[ti destinat`, Jan.
Dacre...
Nu vezi, iubito, dac` am povesti cuiva c` ne-am \ntlnit
\ntmpl`tor nu ne-ar crede nimeni.
Da, sunt sigur` c` nu ne-ar crede, spuse Jan ro[ind.
{i nici la so]ul t`u nu ne putem a[tepta s` cread` altceva.
Nu mai are sens s` ne ascundem, s` st`m separat, s`
pretindem c` nu este nimic \ntre noi. So]ul t`u este sigur c-am
SCLAVA 151

plecat \mpreun`. Foarte bine, s` fac` ce va voi. Dac` vrei s` fii


a mea, nimic pe lume nu ne va desp`r]i [i m` voi c`s`tori cu
tine imediat ce vei fi liber`.
{i eu mi-a[ dori asta Dacre, dar [ti... munca ta...
Nu te mai gndi la asta iubito, ai f`cut-o destul! Vom lua
leg`tura cu Royter imediat ce vom putea [i-i voi spune totul.
|ntre timp...
|ntre timp... repet` Jan, care abia a[tepta s` aud`.
|ntre timp, s` nu ne trezim din acest vis frumos, iubito...
am obosit din cauza acestei lupte \ndelungate [i [tiu c` [i tu
sim]i la fel. Spune-mi c` vrei s` fii a mea pentru totdeauna [i
a[a va fi. Restul, las`-l pe seama mea.
Un servitor se apropie prin holul \n stil maur purtnd o
tav` pe care se afla o telegram`.
Dacre o citi:
Sosesc mine la Tanger; trebuie s` vorbim
Guy.

Jan sim]i c` totul se n`ruie dintr-o dat`.


Iubita mea, zise Dacre nu vreau s` te v`d trist`.
Iubitule, Guy, a plecat deja din Londra nu-l mai pot opri.
Foarte bine, las`-l s` vin`.
N-a[ vrea s`-l mai v`d niciodat`; m-ar face s` m` \ntorc [i
nu vreau asta.
Iubito, nu ai de ce te teme de b`rbatul acesta. Nu-mi
doresc nimic mai mult dect s` m` confrunt cu el.
152 DENISE ROBINS

Foarte bine, atunci, s` vin`, zise Jan, cam neconvins`.


Nu-]i mai poate face nici un r`u, indiferent ce spune sau face!
Dar poate refuza divor]ul [i asta ar fi foarte r`u!
Asta este o problem` pe care o vom rezolva ca \ntre
b`rba]i, nu te teme, iubito. Dar de unde a aflat c` e[ti aici?
Cred c` a intuit. I-am scris un bilet pe care l-am l`sat \n
apartament spunndu-i c` vreau s` ne desp`r]im o vreme, iar
al doilea de pe vasul pe care m-am \mbarcat. Dacre, sper c`
nu-l vei l`sa s` ne despart`!
Iubita mea, sigur c` nu-l voi l`sa, nimic nu ne va mai
desp`r]i de acum!
Aflat` la pieptul lui, Jan exclam`:
Cred c` nu m` mai tem de nimic!
Dar ai fost curajoas` \ntotdeauna, draga mea. Nu-]i cer
dect s` mai dai o dat` dovad` de curaj. Chiar dac` refuz`
divor]ul, vom locui \mpreun`. E[ti o femeie minunat`, iar eu
un mare prost care [i-a imaginat c` va putea tr`i f`r` tine! Vom
petrece \mpreun` aceast` zi, dar eu nu voi r`mne \n acest
hotel. Mine \ns` m` voi \ntoarce pentru a m` confrunta cu
so]ul t`u. Apoi vom pleca \mpreun` [i nimeni nu ne va mai
desp`r]i.
Inima Janei \ncepu s` bat` tot mai tare, ca o flacar` care
topi toate \ndoielile pe care le mai avea.
Nu ne vom mai desp`r]i niciodat`, iubitule, murmur` ea.
Capitolul 24

Guy avu prima ceart` cu mama sa. Pn` \n acest moment,


el cedase mereu pentru a o face pe ea s` se simt` iubit` [i
apreciat`. |nc` din copil`rie fusese a[a.
C`s`toria cu Jan fusese primul act de nesupunere fa]` de
mama sa, care nu ezitase s`-[i exprime nemul]umirea. Iar el fusese
nevoit s`-[i aprobe mama, c` Jan nu era so]ia potrivit` pentru el.
Cnd doamna Royter auzi c` nora sa plecase de acas` [i
luase vaporul spre Maroc, se sim]ise ca nou n`scut`; tocmai
asta [i voia; s`-i separe pe cei doi... Dar \n clipa \n care fiul ei
\[i anun]` inten]ia de a se duce \n Maroc dup` so]ia sa,
doamna Royter explod`:
}i-ai pierdut min]ile! A plecat? Foarte bine! De ce mai vrei
s-o aduci aici? Pentru ca s`-]i fac` alte necazuri?
Nu suport ideea de a m` desp`r]i de Jan, mam`. Nici nu
vreau s`-i dau lui Cheniston satisfac]ia de a se \nsura cu ea. Iar
cu Jan voi rezolva eu lucrurile cumva, m` gndeam chiar la o
a doua lun` de miere la Tanger...
154 DENISE ROBINS

Doamna Royter \l privi de parc` tocmai rostise ceva abominabil.


Guy, vrei a doua lun` de miere cu acea...
Te rog s` nu te amesteci, mam`.
Te vei umili \ntr-att?
M-a[ sim]i mai umilit dac` s-ar m`rita cu Cheniston!
Foarte bine, dac` te duci dup` ea, te \nso]esc.
Nu te prosti, mam`, ce s` faci acolo? {tii c` nu te \n]elegi
cu Jan...
Din vina cui?
Poate din vina ei...
Insist s` vin cu tine.
Uite ce este, mam`...
|ndr`zne[ti s` insinuezi c` nu vrei s` vin cu tine? N-am
f`cut \ntotdeauna totul pentru tine? Nu mi-am sacrificat toat`
via]a pentru tine? N-a[ fi crezut c` voi primi atta ingratitudine
de la propriul meu fiu... Care m` face s` m` simt nedorit`...
Guy Royter, ar trebui s`-]i fie ru[ine!
Guy aproape capitul` \n fa]a mamei sale c`reia \i curgeau
lacrimile pe obraz.
Bine, nu mai plnge, nu vreau s` te sup`r. Dac` vrei s`
mergi cu mine, asta este.
Poate c` deplasarea la Tanger era deja compromis`. Jan
nu-l va ierta. |ncepu s` aib` [i el unele \ndoieli. De aceea, \n
aceea[i sear` Guy veni cu alte idei.
Nu cred c` vei putea merge cu mine, mam`, zise el.
Pentru c` partenerul meu a f`cut deja aranjamentele pentru a
pleca \n vacan]` s`pt`mna viitoare [i nu-i pot cere s` [i le
anuleze. A[a c` trebuie s` m` duc [i s` m` \ntorc foarte repede
SCLAVA 155

din Maroc. Doi, dac` m` duc cu vaporul, voi ajunge acolo


mar]ea viitoare, ceea ce este prea trziu, [i pentru tine ar fi
prea obositor. Am hot`rt s` plec mine cu avionul, cu escal`
la Paris. Am re]inut deja biletul [i-i voi telegrafia lui Jan s` m`
a[tepte.
Aha, pleci cu avionul? exclam` doamna Royter, l`snd
deoparte lucrul de mn`. Att e[ti de ner`bd`tor s` ajungi \n
bra]ele iubitei tale, Jan?Te cost` cam mult femeia asta... a[a c`
\]i la[i mama de izbeli[te, cheltui banii firmei care sunt de fapt
ai mamei tale pentru a alerga la nevasta ta.
Doar nu vrei s` mergi [i tu cu avionul, mam`?
De ce nu?
Guy oft` resemnndu-se, c`ci nu avea de ales.
Foarte bine mam`, voi rezerva \nc` un bilet [i pentru
tine!

***

Jan [i Dacre petrecur` noaptea \mpreun`, orele trecuser`


ca \n vis, un vis pe care l-ar fi vrut f`r` sfr[it. Diminea]a
\ncepu s` \mpacheteze repede, f`r` a-i trece prin minte c`
avionul care-l aducea pe Guy ar putea e[ua.
Dacre o a[tepta jos \n hol, cnd primi vestea c` Guy [i
mama sa fuseser` r`ni]i. Ajunser` \mpreun` la clinica \n care
se afla Guy, care semn` o declara]ie \n prezen]a unui medic [i
a unei asistente c` tot complotul \mpotriva lui Dacre fusese
pus la cale de el [i Sonia.
156 DENISE ROBINS

|mi pare r`u, Jan, repeta el mereu.


Bine, Guy, nu te mai nec`ji acum. Nu mai po]i face
nimic...
|mi pare r`u, acel avion, ce dureri groaznice... mama...
unde este mama?
Mama ta este bine, \l lini[ti Jan, punndu-i mna pe
frunte.
Jan, roag`-l pe Cheniston... s` m` ierte...
Dacre se aplec` asupra muribundului.
Sigur c` te iert, Royter... voi fi trecut din nou \n Registrul
Medical, voi da totul uit`rii.
Guy muri dup` cteva clipe, iar Jan, dup` ce v`rs` lacrimi
ie[i l`sndu-l ne\mp`cat cum tr`ise toat` via]a.

***

Opt luni mai trziu, Jan se \ndrepta spre micul port \n care
sosea vasul ce aducea pasagerii prin Gibraltar spre Tanger.
P`rea mai tn`r` chiar dect era atunci cnd sosise prima dat`
la Tanger. Putea trece u[or drept o tn`r` de cel mult [apte-
sprezece ani a[a cum era \mbr`cat` \n rochia galben` de
m`tase, cu p`l`rioara cu flori de cmp. Dar de ce oare era att
de \mbujorat`? Nu era o zi obi[nuit`; Dacre se \ntorcea dup`
o absen]` de opt luni. Trecuser` opt luni de la \nmormntarea
celor doi Royter, mama [i fiu.
Dup` ce o ajutase cu funeraliile, Dacre se \ntorsese la
Londra pentru a-[i rezolva reintegrarea \n Registrul Medical.
Cu toate acestea, nu reu[ise pe deplin pentru c` nu avea o
SCLAVA 157

declara]ie [i de la Sonia care, \ntre timp, se m`ritase cu un


conte italian [i p`r`sise Anglia. Dacre [i Jan conveniser` c` era
bine s` mai a[tepte pu]in, s` stea desp`r]i]i o vreme, cu
gndul doar la clipa \n care se vor re\ntlni.
Jan nu st`tuse \n Maroc tot timpul acesta. La sugestia lui
Dacre, se dusese la Singapore, la Sally [i Jack, care o primiser`
cu bra]ele deschise. Nu fusese singur` \n tot acest timp [i cu
excep]ia faptului c` tnjise dup` el, se sim]ise bine \n lunile
petrecute \n Singapore. Draga de Sally era \ns`rcinat` [i avea
desigur nevoie de cineva care s` stea cu ea tot timpul, mai ales
c` Jack lipsea mult de acas`. Cnd p`r`si Singapore, Jan era
deja na[a fiului familiei Loman.
De acolo venise direct \n Tanger pentru a-l a[tepta pe
Dacre care sosea ziua urm`toare. Peste dou` zile urma s` se
c`s`toreasc`.
Jan se \ndrept` spre marginea golfului \n care urma s`
acosteze vasul cu care venea Dacre. Unul sau doi arabi,
\mbr`ca]i \n costumele tradi]ionale, a[teptau cu lenevia
caracteristic`, apropierea vasului de ]`rm. Jan abia a[tepta;
sim]ea c` va muri de dezam`gire dac` Dacre nu va fi la
bord.
Dar el \i f`cu imediat semne cu mna, fiind primul care
cobor\ pe ]`rm. {eful poli]iei, nelipsit de la un asemenea
eveniment era desigur prezent s` verifice pa[apoartele. El se
\nclin` \n fa]a lui Jan.
Frumoas` doamn`, vi l-am adus pe doctor, a[a cum v-am
promis...
Jan \i zmbi:
158 DENISE ROBINS

Nu [tiu cum s` v` mul]umesc...


Mine sunt invitat la nunt`, nu?
Jan \ncuviin]` fericit`.
Nu vedea nimic, doar pe Dacre. El o prinse \n bra]e [i o
s`rut` cu pasiune.
Jan, iubita mea....
Dacre, iubitule...
Ce frumos te-ai bronzat! Clima de la Singapore ]i-a
priit!
Iar tu ai mare nevoie de razele soarelui, iubitule. Cred c`
te-ai cufundat din nou \n laboratorul t`u...
Tu mi-ai lipsit cel mai mult, iubito...
O, Dacre, e[ti din nou al`turi de mine? Nu-mi vine s`
cred c` este adev`rat...
Se \ndreptar` spe ma[ina care-i a[tepta pentru a-i duce la
hotelul Valentina.
Dacre abia a[tepta s` aud` nout`]ile lui Jan, din ultimele
opt luni.
Eu stau la Continental, \i spuse Jan. Dar pentru tine am
rezervat o camer` la Valentina, doar pentru noaptea asta... Jan
\ncepu s` rd` [i ad`ug`: este un obicei ca s` fim separa]i \n
noaptea dinaintea nun]ii.
Bine, admise Dacre, dar mine vor \nceta conven]iile.
M-am cam s`turat de ele.
Jan \[i scoase p`l`ria, se \nclin` [i-i spuse:
Pe mine, doctore Cheniston.
De mine vei fi a mea [i nimeni nu ne va mai desp`r]i!
Ce grozav sun`!
SCLAVA 159

Iubita mea, sejurul din Singapore ]i-a priit, ar`]i


extraordinar! E[ti att de frumoas`!
M` bucur` s` aud c` m` vezi astfel.
Nici nu [tiu dac` este bine s` m` \nsor cu tine. E[ti sigur`
c` vrei s` intri din nou \n sclavie dup` acest an de libertate?
Va fi o sclavie liber consim]it`, iubitule. Chiar te rog s`
m` faci sclava ta....
Te rog, nu face o astfel de afirma]ie! Eu voi fi sclavul t`u!
Vom pleca de aici la Marrakesh [i de acolo la Mogador, \i
spuse el vis`tor. Doctorul care a trudit un an \ntreg \[i ia o
vacan]` bine meritat`. Este luna lui de miere!
Jan nu zise nimic. Era att de emo]ionat`! I se p`ru c` nu
tr`ise de loc pn` \n acest moment [i c` de acum via]a ei va fi
att de frumoas`, \nct nu-i va ajunge restul ei pentru a-l tr`i
cu Dacre. Nu-[i mai dorea nimic altceva.

Sfr[it