Protocol institutional

. '

. omunicare C)ro
cursuri universitare
 Capitolul I
lnstitufia protocolului - aparifie, evolufie.
lnstitufionalizarea protocolului la romani

1. lstoricul aparitiei ~i al codificarii normelor de protocol.

Evolutia ,n timp a acestora

Dupa cum reiese din studierea celor rnai vechi marturii arheologice, epigrafice ~i a altor
documente privind trecutul omenirii, la stramo~ii no~tri, chiar ~i la cei din preistorie, erau
cunoscute ~i practicate diferite forme de ceremonial. Initial, acestea se manifestau prin ritualuri
de solicitare a bunavointei ~i protectiei unor forte supranaturale, evoluand, cu timpul, spre
ritualuri de cult religios.
Odata cu dezvoltarea societatii, practicile de ceremonial s-au extins ~i la domeniul
activitatilor profane, respectiv exprimarea respectului fata de acei membri ai comunitatii care
erau mai curajo~i, mai puternici, a supunerii fata de cei care deveneau conducatori ori stapani.
Atat in cazurile de ceremonii religioase, cat ~i in cele cu caracter laic, se apela la o sim-
bolistica specifica, precum oferirea de jertfe sau alte ofrande, intonarea de imnuri, prosternarea,
ingenuncherea, sarutarea palo~ului, a mainii, a varfului cizmei ~i altele.
Aceste practici, statornicite istorice~te, se transmiteau, prin exemplu ~i viu grai, din generatie
in generatie, ca traditii ale unei comunitati, traditii recunoscute ~i respectate de membrii acesteia.
Sporirea ~i diversificarea ceremoniilor a fa.cut necesara stabilirea unor reguli pentru buna
desfa~urare a acestora, ceea ce a condus la crearea institutiei protocolului, cu menirea de a
reuni ~i asigura cuno~terea temeinica a tuturor regulilor dupa care sa se conduca ceremoniile
~i sa se vegheze respectarea lor.
. Institutionalizarea activitatilor de protocol s-a manifestat initial prin desemnarea unor per-
soane anume care sa se ocupe de organizarea ceremoniilor, urmata, dupa un timp, de codifi-
carea, sub forma unor indreptare scrise, a tuturor normelor de protocol.
Conform opiniei unor speciali~ti in materie, cele mai vechi marturii scrise cuprinzand norme
de comportare in diferite imprejurari protocolare apaqin egiptenilor. Ptahhotep, vizir al farao-
nului Isesi din a V-a dinastie, care a domnit in jurul anului 2450 i.H., a lasat posteritatii o
lucrare cunoscuta sub titlul ,,Intelepciunile lui Ptahhotep", care continea sfaturi pentru fiul
sau asupra uzantelor de care sa se tina seama la manifestari oficiale ~i in alte ocazii. (Peter
Townsend, pp. 466--467, ~i Grande Larousse, p. 2530).
0 alta marturie care atesta preocuparea manifestata, din cele mai vechi timpuri, pentru
institutionaJizarea normelor de protocol o constitui~ pr~;zenta, in cuprinsul uneia dintre cele
t
mai vechi culegeri de legi din lume - ,,Codul lui Hammurabi" (rege al Babilonului -
1793-1750 i.H.) - a unor prevederi exprese referitoare la protocol.
 12 Protocol institutional

Astfel, pe langa descrierea minutioasa a ceremonialului de incoronare a regilor Babilo-

nului, codul indica ordinea de precadere, la toate nivelurile grupurilor sociale babiloniene,

I precadere la baza careia, printre alte criterii, statea eel al vechimii, luat in consideratie ~i in
zilele noastre. Totodata, sunt formulate cerinte exprese la adresa celor insarcinati cu activitatea
de protocol, privind modul atent, respectuos, in care trebuie sa-~i indeplineasca atributiile,
intrucat, aplicand astfel normele in materie, ,,contribuie la pacea ~i fericirea tuturor supu~ilor".
(Jose Antonio de Urbina, pp. 28-29).
Codificari foarte vechi ale uzantelor de ceremonial ne parvin ~i din China.
Dintr-un volum pe tema ceremonialului din China antica, al dr. Ana-Eva Budura, cunoscut
sinolog roman, retinem ca preocup'area pentru ceremonial, eticheta, curtoazie ~i bune maniere
in raporturile interumane ~i interstatale, atentia fata de actiunile protocolare de primire a
oaspetilor, de oferire de cadouri ~i alte forme de politete fata de ace~tia, s-a impus, in China,
de timpuriu, ca o conditie sine qua non a organizarii sale sociale.
,,La inceputul secolului al XI-lea i.Hr. - scrie A.-E. Budura - practicile acestea au fost
cuprinse in lucrarea <Zhou Lz> (,,Ceremonialul Zhou"), de catre unul din fiii regelui ctitor
al dinastiei Zhou (1122-225 i.Hr.). Aceasta scriere, una din cele mai vechi carti de ceremonial
din lume, a devenit o opera clasica a civilizatiei chineze, o lucrare de capatai ~i de referinta
pentru Confucius ~i alti filosofi chinezi, in efortul lor .de a formula teorii cu privire la
organizarea statala, relatiile interuni:ane ~i ierarhia sociaU(importanta acordata ceremonialului
~i etichetei (<Lz>) in acea epoca timpurie se reflecta ~i in organizarea <Libu> (,,Cancelariei
ceremonialului"), precum ~i in introducerea, la loc de frunte in programa ~colilor, a
obligativitatii insu~irii ritualurilor ~i regulilor de comportament. Ambele practlCi au operat;
fara intrerupere, pana la proclamarea Republicii China, in 1912".
Marele invatat Confucius, unul dintre cei mai straluciti filosofi ai omenirii, care a trait intre
anii 551-479 i. Hr., a reunit in lucrarea sa ,Lijt' (,,Insemnari cu privire la c~remonial") conceptele,
normele ~i preceptele cu privire la ceremonial, elaborate de-a hingul vietii sale. A.-E. Budura
releva ca fiind semnificativ faptul ca aceasta opera este cea mai voluminoasa dintre cele ,,Cinci
Caqi Clasice" (,,Wu Jing") atribuite filosofului, insumand 99.020 de ideograme. Ea cuprinde
descrierea a 112 ceremonii grupate in cinci categorii: cerenionii pentru prezentarea ofrandelor
~i sacrificiilor, ceremonii funerare, ceremonii militare, ceremonii pentru prirriirea ~i cinstirea
oaspetilor, ceremonii complexe legate de evenimente 1mportante in viat:a oamenilor.
Ceremoniile, normele de comportament in societate ~i familie, eticheta, preceptele morale
elaborate de Confucius au ramas in vigoare de-a lungul secolelor, pana in epoca modema. Ele
sunt prezente ~i azi in con~tiinta natiunii chineze, manifestandu-se ca trasaturi distinde ale aces-
teia, se arata in studiul amintit al sinologului nostru.
In Grecia Antica, initial, ceremonialul era in atentie mai ales la organizarea de evenimente
cu caracte~ieligios, in viata social-politica optandu-se pentru un protocol mai putin incarcat.
lnsa dupt cucerirea de catre Alexandro eel Mare (3 56-3 23 i.H.) a unor re gate asiatice, somptu-
ozitatea ~i :solemnitatea ceremoniilor practicate de catre conducatorii acelor state sunt preluate
~i incorporate in modul de desfa~urare a manifestarilor oficiale din Grecia.
Este de remarcat faptul ca unul dintre cei mai de seama ganditor1 ai antichitatii, filozoful
grec Platon (427 -347 i.H.) se ocupa in scrierile sale ~i de problemele de protocol ~icer~monial
ale Atenei: Astfel, el descrie categoriile de oaspeti straini ~i modalitatile de primire a acestora.
Se ocupa in mod expres de atributiile ~i privilegiile ambasadorilor, Grecia din perioada sa
fiind o tara in care inviolabilitatea ambasadorilor era riguros respectata.
Jfional lnstitutia protocolului - apantie, evolufie. lnstitutionalizarea protocolului la romani 13

tbilo- ~i discipolul sau, filozoful Aristotel (3 84 - 322 i.H. ), evoca in operele sale diferite aspecte
t1ene, ale ceremonialului ~i curtoaziei timpului sau, apreciind in mod critic faptul ca au fost adoptate
~i in ,,de la barbari . .. plecaciunile ~i cedarea locului", onoruri pe care el le considera inadecvate
itatea democratiei grece~ti (Maria Teresa Otero Alvarado, p.38).
Ltiile, Spre deosebire de Grecia, unde preocuparea pentru ceremonii in viata publica nu a cunoscut
ilor". o mare amploare, in Roma Antica rigorile protocolare ~i ceremoniile sunt considerate esentiale
la toate nivelurile societatii.
Romanii erauJoarte s<;nsibili la onoruri ~i ierarhii, mandrindu-se cu rangul lor ori de cate
::>scut ori apareau in public: A$a, de pilda, nu numai la manifestari oficiale care aveau loc in Senat
mere sau la re~edinta ~e:fului statului, ci ~i la spectacole organizate in teatre ~i amfiteatre, a~ezarea
ire a participantilor se facea tinandu-se seama de pozitia sociala a acestora, conform unor regle-
hina, mentari stabilite prin lege.
Odata devenita imperiu, Roma a sporit atentia acordata imaginii suveranilor. Aparitiile in
. fost public ale acestora erau minutios pregatite, desfa~urandu-se dupa un ceremonial menit sa
~ti tor impresioneze prin amploare ~i splendoare, scopul principal urmarit fiind evidentierea, fata
:mial de supu~i ~i de eventuali oaspeti straini, a maretiei ~i puterii imparatului. Speciali~ti in istoria
rinta Romei consemneaza dificultatile de acces la imparatul Diocletian (284--305), datorate compli-
re la catului ceremonial impus de acest monarh, mare iubitor de solemnitati.
1ului In ceea ce prive~te institutionalizarea protocolului la romani, este de remarcat atentia acordata
ane1 acestei chestiuni de imparatul Constantin eel Mare (306--337); pe langa autorizarea liberei
)r, a practici a cre~tinismului, el se inscrie in istoria Romei ~i ca suveran care a consolidat caracterul
erat, centralizat al imperiului, bazat pe o societate bine ierarhizata. in acestcontext este de evocat
patemitatea atribuita lui Constantin eel Mare a documentului intitulat ,,Nota Dignitatum" care
intre stabile~te masuri de perfectionare a ordinii de precadere a functiilor in stat ~i a celor de la palatul
,tele, imperial. Legat de acest ultim aspect, documentul introduce formule distincte de adresare, tifland
dura seama de rang, pentru toti demnitarii Romei, cum ar fi: illuster, spectabilis, honoratus,
:inci clarissimus, perfectissimus, egregius etc. (Luis Rodriguez Ennes, p. 224).
inde Constantin eel Mare este eel care a ri:mtat capitala imperiului la Bizant, ora~ caruia, in 330,
lelor ii schimba numele in Constantinopol.
tirea in anul 395, la moartea imparatului Teodosiu I eel Mare, imperiul roman este impaqit intre
cei doi fii ai sai - Honoriu ~i Arcadiu - in doua formatiuni statale distincte: Imperiul Roman
,rale
de Apus, cu capitala in ora~ul Ravenna, respectiv Imperiul Roman de Rasarit, cu capitala la
. Ele
Constantinopol. La scurt timp dupa aceasta, in 476; in urma cuceririi Romei de catre barbari,
.ces-
Imperiul Roman de A pus i~i inceteaza existen, iar .eel de Rasarit, sub denumirea de lmperiul
Bizantin, fiinteaza pana in anul 1453, cand este ocupat de turci.
ente
Navalirea barbarilor in Europa Occidentala ~i caderea Imperiului Roman de Apus,
~cat.
evenimente care au reprezentat sfar~itul lumii antice 1?i intrarea in Evul Mediu, au avut con-
ptu-
secinte nefaste pentru evolutia protocolului 1?i a ceremonialului pe continentul nostru.
uate
Caracterizand des~urarea acestor activitati in perioada sus-amintita, respectiv secolele VI-XI,
un expert spaniol in materie aprecia ca ;,protocolul care se na1?te in acele timpuri este
oful
,nial rudimentar,;primitiv, diferit in fiecare din tarile ce apar, ca o .c onsecinta a izolarii" fata de
Ora. alte paqi -alelumii acelor timpuri (Jose Antonio de Urbina, p. 31).
a sa Cu totul alta era situatia in Imperiul Bizantin. Aici, la curtea imparatului Justinian
(527- 565), maestrul de cereinonii' al acestuia, pe nume J.>etrus Patrikios; consemneaza peritru
14 Protocol institutional

contemporani ~i urma~i, in lucrarea sa ,,Despre oranduirea politica", normele de protocol de

care trebuie sa se tina seama in imperiu, descriind, in detaliu, diferitele ceremonii de la palat
(Dan Simionescu, pp. 12-13).
Intrucat, in Bizant, se acorda o atentie deosebita protocolului ~i ceremoniilor, unul dintre
imparatii bizantini din secolul al X-lea, Constantin al VII-lea Porfirogenetul (913.:_959), s-a
ocupat, personal, de institutionalizarea acestor activitati, rod al amintitei preocupari fiind
lucrarea sa ,,Descrierea cerernpnialului cuqii imperiale". In paginile ei sunt prezentate, in
detaliu, toate tipurile de ceremonii-ijiprimiri de la palat, precum ~i manifestari din afara acestuia
la care participa suveranul. Se fac referiri pana ~i la imprejurari ca prezenta imparatului la
desfa~urarea curselor de cai ~i ceremonia acordarii de catre acesta a premiilor. cuvenite
ca~tigatorilor. Sunt tratate ~i aspecte protocolare legate de numirile in diferite demnitati,
descrierea obiectelor ~i a hainelor folosite la ceremoniile de la palat etc.
0 expresie a importantei atribuite de catre imparat activitatilor de protocol este faptul ca,
la curte, a fost creat un departament special insarcinat cu ceremonialul ~i protocolul, avand
misiunea de a se ocupa, in primul rand, de primirea emisarilor straini ~i de organizarea in a~a
fel a ~ederii lor in Bizant, incat sa plece impresionati de maretia ~i puterea acestuia, in conditiile
unei stricte, dar discrete supravegheri a contactelor oaspetilor cu autohtonii sau, eventual, cu
alti straini din Bizant. Ca urmare, la sosirea lor, oaspetii erau cazati in cladiri ale statului anume
destinate acestui scop, ceea ce permitea gazdelor sa cunoasca toate mi~carile celor veniti, chiar
sa le intercepteze ~i cerceteze corespondenta.
Ceremonia de primire la imparat excela prin fast ~i unele procedee de ,,scenografie" menite
sa uimeasca solii sau ambasadorii in cauza. A~a, de pilda, prin mecanisme deosebit de ingenioase
pentru acele timpuri, leii de aur, ce flancau de ambele paqi tronul suveranului, scoteau la un
moment dat ragete putemice, iar tronul - ca ~i cum s-ar fi aflat pe un ascensor - se inalta, ca
prin miracol, ~a incat, dupa protocolara prostemare, oaspetele, ridicand capul, constata ca
imparatul il prive~te de undeva de sus. Tot pentru a da imptesia ca suveranul este mai presus
de cei din jur, in prima audienta, strainului nu i se permitea sa se adreseze direct imparatului,
toate formulele uzuale de salut pentru astfel de evenimente fiind transmise prin intermediul
unui inalt demnitar de la curte, anume prezent la audienta,. (Harold Nicolson, pp. 23-24).
Inrati~area puterii militare se facea prin introducerea in programele oaspetilor veniti la
Bizant a unor lungi parade, anume organizate, la care strainii erau invitati sa asiste. Aceia~i
soldati, intrand pe o poarta ~i ie~ind pe alta, reveneau in fata acestora, purtand de fiecare data
alte haine ~i alte arme, pentru a da impresia ca imparatul dispune de o armata numeroasa -
manipulare ce reu~ea sa impresioneze asistenta straina.
Explicand ratiunea implicarii sale in elaborarea sus-amintitei lucrari consacrate ceremo-
nialului, Constantin al VII-lea Porfirogenetul scrie ca opera sa urmare~te ,,sa arate demnitatea
imperiului intr-o lumina mai stralucitore, sa o ridice la o glorie mai mare, pentru a fi obiect de
admiratie nu numai pentru straini, dar ~i pentru cetatenii bizantini." (Dan Simonescu, p. 17).
0 alta lucrare bizantina despre ceremonial, aparuta cateva secole mai tarziu, este cea a
lui Pseudo-Codinos (Georges Codinos), cunoscuta sub titlul ,,De officiis". In ea erau prezentate
oficialitatile civile, militare ~i religioase de la palatul imperial, cu descrierea atributiiloqi a
hainelor ce le purta fiecare demnitar, precum ~i ceremonialul diferitelor manifestarireligioase
~i al celor laice, care priveau persoana imparatului. Aceasta lucrare a fost cunoscuta ~i in tara
noastra ~i a constituit o sursa de inspiratie pentru ceremoniile de la cuqile 4omne~ti. ~i alte
1tional lnstitutia protocolului - aparitie, evolutie. lnstitutionalizarea protocolului la romani 15

ol de popoare din regiune, precum bulgarii ~i sarbii, au preluat practicile de protocol bizantine.
palat Referindu-se la aceasta, Dan Simonescu citeaza drept exemplu ceremonialul incoronarii ca tar
a lui ~tefan Du~an (1331-1355), des:fa~urat conform tipicului bizantin, precum ~i preluarea
lintre de la aceea~i sursa, de catre demnitarul sarb, nu numai a denumirilor functiilor la curtea sa, ci
), s-a ~i a insemnelor demnitatilor din Bizant. Tot dupa exemplu1 Bizantului, ~tefan Du~an intro-
fiind I. duce ceremoriialul sarutarii de catre boierii sarbi a genunchiului rului, ca mod de a saluta pe
:e, In i suveran, In locul traditionalei imbrati~ari ~i sarutari pe obraz practicate de predecesorii sai.
l
:stuia In Europa Ocddentala; textele atestand existenta institutionalizarii unor norme de protocol
lui la sunt cunoscute cu irl,ctpere din secolul al XII-lea. Istoricul italian Cristiano Grottanelli evoca
enite
Lita.ti,

11 ca,
I manuscrisele irlandeze ,,Lebor Laignech" (Book of Leinster), din secolul al XII-lea, ,,Lebor
Buide" (Yellow Book ofLecan) datand din secolul al XV-lea ~i lucratea ,,Crith Gablach", care
contin descrieri ale ceremonialului banchetelor des:fa~urate in casa regala de la Tara, capitala
unui regat irlandez unificat, cu indicarea locurilor de a~ezare In sala, Intr-o ierarhie precis
vand stabilita, a diferitelor persoane ~i grupuri ale societatii irlandeze, precum ~i a bucatilor de came
n a~a atribuite fiecaruia, corespunzator locului sau In ierarhia sociala. Astfel, regelui i se oferea un
litiile file, reginei, un mu~chi, doctorului acestora doar capul, impaqirea camii animalului sacrificat
11, cu fiind :facuta in 11 categorii de calitate, atribuite participantilor la banchet dupa importanta
mme fiecaruia dintre ace~tia.
chiar De remarcat ca, In acele timpuri, normele protocolare ale curtilor regale ~i princiare, con-
semnate ~i in alte pa.qi ale Europei, se refereau, In buna masura, tot la modul de organizare ~i
.enite servire a meselor, caci, alaturi de participarea la vanatori, acestea erau, atunci, principalele
ioase activitati protocolare la respectivele cuqi. in texte specifice ca ,,Ordinaciones" din 1344 ~i ,,Leges
la un Palatinae", elaborate la ordinul regelui Pedro al IV-lea al Aragonului, ,,Liber Niger Domus Regis
ta, ca Angliae", din anii de domnie ai lui Eduard al IV-lea (1461~1483), ,,Estat de la Maison du due
ta ca Charles de Bourgogne" (1467-1477) ~i altele, In cadrul regulilor de functionare a cuqilor in
resus cauza, este prezentat sistemul precaderilor ~i, pe aceasta baza, ordinea servirii la mese, precum
tului, ~i diferentierea :facuta intre comeseni in ce prive~te calitatea ~i cantitatea bucatelor ce li se ofereau
ediul - forma de marcare a diferentelor de rang dintre ace~tia; (Cristiano Grottanelli, pp. 126--129)
). Episcopul Agostino Patrizi Piccolomini, maestru de ceremonii al Vaticanului pe timpul Papei
.iti la Innocentiu al VIII-lea, remite la Roma, la 1 martie 1488, suveramilui pontif o lucrare Intitulata
:ern~1 ,,Ceremonialae romanum". Intr-o prezentare, :facuta de autor sus-amintitei lucrari, se arata ca
: data ,,noul cod prive~te toate ceremoniile, fie ele divine sau omene~ti". (Amedeo Quondam, p. 148)
asa- Preocuparea pentru elaborarea de ,,normative" in materie de protocol ~i ceremonial se
manifesta ~i pe alte meleaguri ale continentului nostru, ra europeana In care regulile de
emo- protocol s-au bucurat de multa atentie fiind Fran. Aici, inceputurile codificarii acestor reguli
ttatea au fost :facute de regele Francisc I (1515-1547), care a stabilit o prima ordine de precadere
:ct de a nobililor, onorurile ~i privilegiile ce le puteau pretinde ace~tia ~i alte reguli tie mare importanta
17). pentru via de la curte (Marie-France Lecherbonnier, p. 6). Urma~ul sau, Henrie al II-lea
~ea a (1547-1559), printr-un edict din aprilie 1557, statornice~te reguli precise de ceremonial, acesta
:ntate fiind considerat eel mai vechi document in materie de pe continent, care s..:a pastrat pana fo
r ~i a zilele noastre. (,,Ceremonial officiel.:. ", p. 9)
ioase Un pas Inainte In institutionalizarea normelor de protocol este :facut in anii de domnie ai
1 tara regelui Henrie al III-lea (1574-1589), care, apreciind importanta deosebita a urmaririi aplica-
i alte rii acestora, creeaza, la 2 ianuarie 1585, functia de ,,mare maestru de ceremonii" al cuqii regale
16 Protocol institutional

~i nume~te in aceasta calitate un nobil de prim rang, Guillome Pot. in sarcina titularului noii
demnitati intra organizarea tuturor activitatilor la care participau suveranul ~i membrii familiei
regale, fie ca acestpa aveau loc la palat, fie in afara, inclusiv in laca~urile de cult. in edictul
prin care s-a creat sus-amintita functie, se arata ca suveranul dore~te ,,ca de acum inainte toate
treburile de la curte sa fie conduse ~i mentinute intr-o ordine desavar~ita, pentru a face
recunoscuta demnitatea ~i splendoarea cuvenite maretiei sale regale". (Marcel Marion, p. 222)
in acela~i an, sus-amintitul suveran infiinteaza ~i functia de ,,introducator de ambasadori
~i printi straini", primul caruia i s;eincrediilteaza aceasta misiune fiind nobilul Jerome de Gondi.
Ulterior, respectiva activitate este. data in grija a doua persoane, ,,introducatorul" avand un
ajutor care avea titulatura de ,,Jecretar al conducerii ambasadorilor". Aceste functii sunt
mentinute la curtea regilor Frantei pana la Revolutia din 1789.
in timpul lui Ludovic al XIV-lea (1643-1715), protocolul a cunoscut o mare dezvoltare,
luand in atentie o multitudine de activitati de la curtea regala ~i stabilind norme riguroase in
organizarea acestora, toate reunite intr-un impresionant volum insumand peste 200-0 de file,
intitulat ,,Ceremonialul francez", aparut in anul 1649 (Jacques Gandouin II, p. 195). in aceasta
lucrare erau indicate, in detaliu, uzantele de ceremonial ce trebuiau respectate la incoronari,
na~teri ~i casatorii ale suveranilor, la primirea de catre ace~tia a papei sau a unor imparati ori
regi, a membrilor guvemului ~i a ambasadorilor straini, ceremoniile de intrare a regelui in
ora~ele Frantei, de participare a acestuia la serviciile religioase, la solemnitatile de prestare
a juramantului de credinta de catre nobili ~i altele.
Pentru a explica utilitatea masurilor adoptate in sus-mentionatul domeniu, Ludovic al XIV-lea
arata in ,,Memoriile" sale: ,,Se in~ala amamic cei care i~i imagineaza ca acestea sunt doar treburi
de ceremonial. Popoarele peste care noi guvemam, neputand patrunde in fondul lucrurilor, i~i
orienteaza, de obicei, ju.decatile dupa ceea ce vad ele pe dinafara ~i, mai ales, i~i dimensioneaza
respectul ~i supunerea, dupa ordinea de precadere ~i ranguri". (Idem, p. 222)
Este de remarcat ca, pe tema precaderii la diferite manifestari publice, existau dispute
aprige, cu vechime de secole, atat intre nobili, cat ~i intre ace~tia ~i inaltii ierarhi ai bisericii
catolice. Ducele de Brissac, referindu-se la aceasta chestiune, intr-o lucrare aparuta in zilele
noastre, arata ca problema precaderilor provoaca griji inca de pe vremea lui Carol eel Mare,
rege al Frantei (768- 814) ~i imparat al Occidentului, facandu-1 pe suveran ,,sa dicteze scribilor
sai ordonante peste ordonante pentru a reglementa, in provincie, raporturile dintre episcopi
~i conti, ace~tia fiind un fel de prefecti, in acea epoca". (Jacques Gandouin I, p. 13)
Sub domnia urma~ilor lui Ludovic al XIV-lea, rigorile excesive in materie de ceremonial
~i eticheta, impuse de acesta, sunt treptat atenuate, astfel ca ele devin mai u~or de suportat.
Aplicarea lor dureaza pana la Revolutia din 1789, cand sunt total abolite.
0 resuscitare a atentiei fata de aceste activitati are loc sub imparatul Napoleon I (1804-1814);
care a fost eel mai mare legiuitor al Frantei ~i in materie de protocol. Printr-un d~cret _din 13
iulie.1804, el stabile~te reguli detaliate de ceremonial ~i protocol civil ~i militar, precwn ~i or-
dinea .de precadere, practic pentru toate domeniile ~i pentru toate nivelurile de autoritate centrala
~i locala. De la Napoleon a fost introdusa in Franta ~i preluata apoi de alte tan regula protocolara
potrivit careia ceremoniile militare se fac numai de la rasaritul ~i pana la apusul soarelui, deci
nu in timpul noptii. Atat de bine au fost concepute toate aceste reglementari, indi.t, de~i pe
parcursul anilor au intervenit schimbari fundamentale in viata ~i regimul politic al Frantei, ele
au ramas in vigoare pana in secolul al XX-lea.
,nal lnstitutia protocolului - aparitie, evolutie. lnstitutionalizarea protocolului la romani 17

1011 La 16 iunie 1907, printr-un decret supus spre semnare pre~edintelui Frantei, Armand
liei Fallieres (1906- 1913), de catre premierul Georges Clemenceau, textul napoleonean este
:tul adaptat noii perioade institutionale, elementul esential nou introdus fiind laicizarea ordinii
ate de precadere stabilite prin decretul imperial din 1804. In unna separarii, in 1905, a bisericii
:I.Ce de stat, noul act normativ elaborat de Clemenceau consacra definitiv, in Franta, ,,suprematia
22) puterii civile", imed1at dupa ~eful statului urmand acum, in locul printilor ~i carciinalilor, pre-
ion ~edintii Senatului ~i Camerei Deputatilor, pre~edintele Consiliului de Mini~tri, membrii guver-
1di. nului $.a.m.d. (p. 17):;TotJn. sensul sporirii prestigiului autoritatilor civile, acestora din urma
un li se acorda intaietate fata de cele militare, atat la nivel central, cat ~i local. Astfel, spre deosebire
.!
unt de situatia de pana in f:907, cand un prefect nou numit, la sosirea sa in regiunea ce ii era incre-
dintata spre administrare, era obligat sa faca vizite de prezentare comandantilor de armata,
tre, de corp de armata ~i de divizie din respectivul teritoriu ~i sa primeasca doar vizitele ~efilor
! In militari de grade mai mici, urmare noului decret, toti comandantii militari erau obligati sa
ile, faca ei vizite de prezentare prefectului nou sosit la post. (Georges Clenienceau, p. 4274)
LSta In 1958, cand pre~edintele Rene Coty i1 solicita pe generalul Charles de Gaulle sa revina
ari, la viata politica ~i sa preia conducerea guvemului francez, ca o recunoa~tere a exceptionalei
on personalitati a generalului, are loc o modificare a decretului sus-amintit, in ce prive~te ordinea
i in de precadere, acordandu-se locul al doilea in stat primului-ministru, pre~edintii forurilor legis-
:are lative trecand pe locurile trei ~i patru. Totodata, sunt incluse in listele protocolare noi functii,
aparute intre timp, precum cele de pre~edinte al Consiliului Constitutional, de pre~edinte al
-lea Consiliului Economic ~i Social ~.a.m.d. (p. 17). Dupa cum se ~tie, la doar cateva luni petretute
)Ufl in fruntea guvemului, Charles de Gaulle devine, la 8 ianuarie 1959, pre~edinte al Frantei.
Ii~i Abia prin decretul din 13 septembrie 1989, elaborat sub pre~edintia lui Frarn;:ois Mitterrand
aza (1981- 1995), Franta a fost dotata cu_un nou protocol in ceea ce prive~te ceremoniile publice,
precaderile ~i onorurile civile ~i militare. 0 remarca speciala in legatura cu respectivul decret
,ute este introducerea in ordinea de precadere protocolara a fo~tilor pre~edinti ai Frantei ~i a fo~tilor
"lCll prim-mini~tri ai rii, acestora acordandu-li-se locurile cinci, respectiv ~apte in ierarhia de
lele stat. La 21 septembrie 1995, acest decret sufetea o u~oara modificare, ameliorandu-se intre
are, altele pozitia magistratilor, in ordinea de precadere in stat (p. 17).
ilor Seriozitatea cu care a fost privita, in Franta, activitatea de protocol, nu numai in perioada
:op1 monarhica, dar ~i in anii republicii, _a fost excelent sintetizata de catre generalul Charles de
Gaulle, prei;;edintele tarii in anii 1959- 1969, care a apreciat ca ,,Protocolul este expresia ordinii
nial in Republica". (Marie France Lecherbonniere, p. 7)
:tat. Se poate afirma, :fara teama de a gre~i, ca, inca din anii Rena~terii ~i pana in epoca modema,
protocolul francez a fost sursa de inspiratie pentru multe tari din Europa occidentala, fiind
14), considerat drept un exemplu de urmat. In secolul al XIX-lea ~i inceputul celui de-al XX-lea
t 13 se ajunge la o mare apropiere a practicilor protocolare pe continentul nostru, putandu-se vorbi
. Or- de aparitia-unui protocol european. In cadrul acestei ,,unitati", fire~te, exista,unele diferente,
rala de deta.lii formale, conseciiWi a traditiilor ~i a uzantelor protocolare locale, insa temelia
Iara protocolului de stat ~i a' celui social, in tarile Europei, este astazi aceea~i.
ieci Protocolul european a fost sursa de inspiratie pentru protocolul rilor din America de Nord,
t pe America de Sud, Australia, precum ~i pentru rile foste colonii din Africa. Referindu-se la
, ele cele de mai sus, reputatul specialist spaniol in materie de protocol, Jose Antonio de Urbina,
~rata ca,, rezultatul a fost intai imitarea ~i mai apoi adoptarea formelor protocolare europene,
 18 Protocol institutional

din care s-a nascut un protocol de baza, unic ~i universal, numit protocolul international, avand
ca sursa de inspiratie - in proportie de 90% -protocolul european" (Jose Antonio de Urbina,
pp. 31-32).

2. Nofiuni cu care se opereaza, in mod frecvent,

in activitatea de protocol

Pentru a se evita confuzia car~ s f 'fac-e, uneori, in vorbirea curenta, atunci cand se fac referiri
.I la protocol ~i la auxiliarii acesttii,a.care sunt ceremonialul, eticheta, curtoazia ~i precaderea,
este de retinut:
- Protocolul, a~a cum am mentionat deja, denumit in mod sugestiv de catre Charles de
Gaulle ,,expresia ordinii in Republica", este eel ce stabile~te ansamblul regulilor, al normelor
pentru manifestarile oficiale, indicand, totodata, uzantele ce trebui"e respectate ~i in viata
sociala, in relatiile interpersonale.
In functie de aria sa de aplicabilitate, protocolul poate fi national sau international; primul
se aplica in interiorul unei entitati statale, iar eel de-al doilea - in relatiile dintre state suverane.
La randul sau, protocolul national poate fi ~i el de doua feluri: protocol de stat - denumit
~i protocol insitutional - ~i protocol social.
Prin protocol institutional se intelege un ansamblu de norme ~i dispozitii legale in vigoare
care, impreuna cu uzantele, cutumele ~i traditiile popoarelor, guvemeaza realizarea aqiunilor
oficiale.
Protocolul social reune~te reguli, uzante ce trebuie respectate in general in viata sociala,
in organizarea unor manifestari in mediul privat, in relatiile interpersonale.
La actiunile organizate in mediul privat, gazda este cea care stabile~te care reguli ale
protocolului social trebuie aplicate. Daca la respectivele activitati participa ~i reprezentanti
ai autoritatilor centrale sau locale, luarea in consideratie a normelor protocolului institutional,
fa de respectivele personalitati, este obligatorie.
In ce prive~te protocolul international, o parte a acestuia, care se concentreaza asupra
diplomatiei, codificand totalitatea regulilor, unanim acceptate pe plan mondial, referitoare la
relatiile dintre diplomati ~i autoritatile tarilor in care sunt acreditati, precum ~i cele dintre
misiunile diplomatice ~i personalul lor dintr-o capitala, se nume~te protocol diplomatic.
Evocand, intr-un studiu, protocolul international, un specialist irlandez in materie il califica
drept ,,lubrifiantul diplomatiei ~i cimentul stabilitatii intemationale", subliniind ca ,,nu trebuie
neglijata niciodata importanta sa in relatiile intre state". (T.F. Sullivan, p. 382). In acela~i spirit
este apreciat protocolul international ~i in literatura franceza, care il denume~te ,,codul politetii
internationale". (Nouveau Larousse Illustre, vol. VII, p. 61)
Tot Jose Antonio de Urbina, mai sus citat, este eel care releva, in scrierile sale, ca in cea
de-a treia parte a: secolului XX, odata cu globalizarea economiei, ia na~tere o noua categorie
de protocol - protocolul de afaceri.
Aparitia acestui nou tip de protocol s-a datorat faptului ca marile companii nationale ~i
multinationale, care 9p~reaza traversand frontierele nationale, au simtit necesitatea cunoa~terii
o
~i a utilizarii ~i in sfera lor de preocupari a tehnicilor specifice de protocol, pentru mai buna
promovare .a imaginii ~i a intereselor lor, in relatiile cu partenerii de afaceri, care deveneau
din ce in ce mai diver~i ~i mai putin cunoscuti.
ional lnstitutia protocolului - aparitie, evolutie. lnstitutionalizarea protocolului la romani 19

rand - Ceremonialul este eel care indica succesiunea actelor unei solemnitati civile, militare
nna, sau religioase ~i determina formele exterioare, creeaza cadrul ~i atmosfera in care urmeaza
sa se desfa~oare acestea ~i arata ceea ce trebuie sa faca eel sau cei care prezideaza sau conduc
o ceremome.
- Precaderea este mtaietatea/prioritatea acordata unei persoane participante la o activitate
pluripersonala, fata de un alt participant, tinand seama de improtanta fiecareia in sanul
societatii, respectiv de rangul in ierarhia de stat~ de gradul ~i vechimea in functia ce o inde-
enn pline~te, de varsta.
:rea, Precaderea este frn ,sistem de ordonare a celor care iau parte la o manifestare oficiala sau
privata, de stabilire a ,;cine trece inaintea cui", de indicare a locului ce se cuvine fiecaruia m
s de timpul desfa~urarii etenimentului in cauza.
.elor - Eticheta reune~te regulile conventionale de comportare politicoasa m viata de toate zilele,
riata in societate ~i in contexul vietii publice.
Intrucat se pun, deseori, intrebari in legatura cu originea acestui termen, vom aminti aici
mul opinia specialistului canadian in probleme de protocol, L. Dussault, conform careia acest
ane. termen a aparut pe la inceputul secolului al XV-lea, cand activitatile desfa~urate la cuqile
1mit suveranilor vremii erau anuntate, m scris, pe ni~te foi denumite ,,etichete", informandu-se astfel
asupra a ,,ceea ce se petrecea la curte". La cele de mai sus, vom adauga ca, pe parcurs, eticheta
oare a capatat sensul unui pachet de norme riguroase de comportare la curte, cu menirea sa
reaminteasca ,,demnitatea autodtatii, atat celui care o exercita, cat ~i celui care i se supune"
1ilor
( Ceremonial o.fficiel, p. 9), menire ce s-a mentinut la cuqile monarhice.
La acestea este de adaugat curtoazia, a carei definitie, larg raspandita, este cea de ,,atitudine
iala,
de politete rafinata, amestecata cu eleganta ~i generozitate", iar in cazul curtoaziei interna-
tionale - ,,ansamblu de reguli care, fara a fi obligatorii din punct de vedere juridic, concura
ale
la mentinerea de bune relatii intrestate". (Grand Larousse, 1998 II, p. 799)
:anti
inal,
Evolutia ordinii de precadere in Franta, in perioada 1907-1995
1pra
Decret din 1907 Decret din 1958
~e la
ntre 1. le president de la Republique 1. le president de la Republique
2. le president du Senat 2. le Premier ministre
3. le president de la Chambre des deputes 3. le president du Senat
:fica
4. le president du Conseil des ministres, les ministres et les 4. le president de la Chambre des deputes
:mie sous-secretaires d'Efat
pirit 5. le vice-president du Conseil d'Etat 5. le guvernement

tetii 6. le grand chancelier de la Legion d'Honneur 6. le president du Conseil Constitutionnel

7. le premier.president de la Cour de cassation et le 7. le vice-president du Conseil d'Etat
procureur general pres cette cour
cea {:_ /
orie 8. le premier president de la Cour des comptes et le 8. le president du Conseil economique et social
procurer general pres cette cour
9. le prefet de la Seine et le P,refet de police 9. le grand chancelier de la Legion d'Honneur
le ~i
10. le_president du conseil municipal de Paris 10. le chancelier de l'ordre de la Liberation
terii
11. le president du conseil general de la Seine 11. le premier president de la Cour de cassation et le
,una
teau
( 12. le gouverneur militaire de Paris et le general de division
procureur general pres cette cour
12. le premier president de la Cour des comptes et le
commandant le corps d'armee des troupes coloniales procureur general pres cette cour
 20
Decret din 1907
13. le premier president de la Gour d'appel et le procureur
general pres cette cour
14. le general de division commandant superieur de la
defence de Paris
15. le vice-recteur de l'Academie de Paris
16. les secretaires generaux des prefectures de la Seine et de
police et le president du conseil de prefecture de la Seine
17 .. le president du Tribunal civil de la Seine et le procureur
general pres cette cour
. '
18. le president du Tribunal de commerce , .- , ,
19. le president de la Ghambre de commerce
20. le general de brigade commandant le departement de la
Seine
Decret din 1989
1. le President de la Republique
2. le Premier ministre
3. le president du Senat
4. le president de l'Assamblee Nationale
5. les anciens presidents de la Republique
6. le gouvernement
7. les anciens presidents du Gonseil et les anciens premiers 7. les anciens presidents du conseil et les anciens premiers
ministres
8. le president du Gonseil Gonstitutionnel
9. le vice-president du Gonseil d'Etat
10. le president du Gonseil economique et social
11 . les deputes
12. les senateurs
13. le grand chancelier de la Legion d'Honneur, le
chancelier de l'ordre national et les membres des
conseils de ce ordres
14. le chancelier de l'ordre de la Liberation et les membres
du conseil de cet ordre
15. le premier president de la Gour de cassation et le
procureur general pres cette cour
16. le premier president de la Gour de comptes et le
procureur general pres cette cour
17. le chef d'etat-major des armees
18. le Mediateur de la Republique
19. le prefet de la region d'lle-de-France, le prefet de Paris
20. le prefet de police, le prefet de la zone de defence de
Paris
21. le maire de Paris
22. le president du conseil regional
Protocol institutional
Decret din 1958
13. le prefet de la region lie-de-France, le prefet de Paris et
le prefet de police
14. le maire de Paris
15. le gouverneur militaire de Paris
16. le premier president de la Gour d'Appel et le procureur
general pres cette cour
17. le general de division commandant superieur de la
defence de Paris
18. le recteur de l'Academie de Paris
19. les secretaires generaux des prefectures de police et de
Paris
20. le president du Tribunal de grande instance de Paris J
I
Decret din 1995
1. le President de la Republique
ll
2. le Premier ministre
3. le president du Sena!
4. le president de l'Assamblee Nationale
5. les anciens presidents de la Republique dans l'ordre de
preseance determine par l'anciennete de leur prise de
fonction
6. le gouvernement dans l'ordre de preseance arrete par le
President de la Republique
ministres dans l'ordre de preseance determine par
l'anciennete de leur prise de fonction
8. le president du Gonseil constitutionnel
9. le vice-president du Gonseil d'Etat
10. le president du Gonseil economique et social
11. les deputes
12. les senateurs
13. l'autorite judiciaire representee par le premier president
de la Gour de cassation et le procureur general pres
cette cour
14. le premier president de la Gour des comptes et le
procureur general pres cette cour
15. le grand chancelier de la Legion d'Honneur, le chancelie
de l'ordre national de Merite et les membres des
conseils de ces ordres
16. le chancelier de l'ordre de la Liberation et les membres
du conseil de l'ordre
17. le chef d'etat-major des arme.es
18. le Mediateur de la Republique
19. le prefet de la region d'lle-de-Frarice, le prefet du Paris
20. le prefet de police, le prefe~ de la zone de defence de
Paris
 lnstitutia protocolului - aparitie, evolutie. lnstitutionalizarea protocolului la romani 21

3. Utilitatea cunoa~terii'~i a aplicarii normelor de protocol

et in zilele noastre

Normele de protocol, cele de ceremonial, precadere, eticheta ~i curtoazie au evoluat

constant, in raport cu transformarile sociale ~i politice ce au avut loc, de-a lungul timpului,
in fiecare tara; ceea ce, cu secole in urma sau chiar acum cateva decenii, era o forma de
exprimare verbala sau un gest protocolar firesc, astazi poate parea desuet ~i, probabil, a~a se
vor petrece lucrurile ~i in viitor. Insa a-ti inchipui ca, in zilele noastre, s-ar putea ignora pro-
tocolul, ceremonialurptecaderea, eticheta, curtoazia, pe considerentul ca in noua societate
democratica in care traihl ilu au ce cauta reglementari ,,restrictive" cum sunt cele cerute de
de
lI protocol, ar fi o mare Ji-oare.
., Din cele mai vechi timpuri, viata in societate a impus reguli de comportare intre membrii
comunitatii, intre ace~tia ~i institutiile statului respectiv, precum ~i intre statul in cauza ~i alte
state, reguli care, codificate de-a lungul timpului, s-au constituit in norme protocolare ce s-au
dovedit indispensabile bunuhii mers al comunicarii interumane ~i al rapoiturilor interstatale,
intrucat protocolul consolideaza statul, institutiile sale, impune respect fata de simbolurile
nationale ~i determina functionarea eficienta a aparatului de stat. In conformitate cu teoria
comunicarii, protocolul cuprinde atitudini, gesturi ~i semne care transmit interlocutorului, prin
ele insele, un anume coritinut, un anume mesaj .
e
Atat in trecut, cat ~i in prezent; a-fost -~i este necesar sa existe reglementari clare in ce pri-
ve~te desfa~urarea relatiilor intre state, o ierarhie stabilita intre institutii ~i in cadrul acestora,
le prevederi precise asupra ceremonialului diferitelor manifestari oficiale interstatale ~i natio-
nale, asupra ordinii de precadere intre personalitati publice, a rolului ~i locului fiecaruia pe
ers
scena vietii sociale.
Astazi, ca ~i alta data, este important sa se cunoasca cat mai bine cum se organizeaza ~i cum
trebuie sa se desfa~oare o reuniune oficiala sau din sfera cercurilor private, cu participare
intemationala, nationala sau lbcala; cum trebuie sa se faca primirea unui oaspete al administra-
tiei centrale sau locale, ori a unui partener de afaceri; cum sa se pregateasca un din6u, o receptie .
sau o vizita in strainatate; care trebuie sa fie tinuta pentru diferite imprejurari; cum se procedea.za
cand trebuie sa se faca prezentari cu ocazia participarii la actiuni protocolare sau cu a:lte prilejuri;
mt
care sunt forrimlefo de adresare corecta catre o personalitate civila sau religioasa; cum se
redacteaza diferite comunicari scrise; cum se prezinta felicitari, condoleante; cum' trebuie sane l
I
comportam_in diferite i~prejurari ale vietii sociale ~i ale relatiilor interperson~le. .
Atentia fata_ de cuno~terea ~i aplicarea intocmai a normelor ce pofasigura buna des~urare
:elie
a tuturor acestor activitati ~i a actiunilor specifice, in zilele noastre, nu trebuie inteleasa c~
expresie a unui formalism, ci a respectului, a consideratiei pe care le datoram altar popoare,
organismelor de stat, semenilor no~tri; tocmai acestea sunt cerintele protocolului contemporan,
prin ele urmarindu-~e buna convietuire generala.
Tot protocolul indica sa se tina seama de uzantele proprii tafilor sau localitatilor ce urmeaza a
.ris fi vizitate, de traditiile pe care le respecta un interlocutor strain, pentru a evita gre~eli care pot afecta
grav - prin necuno~tere - buna des~urare a unor acti,uni oficiale sau a unor contacte de afaceri.
e a
- _Respectarea intocmai regulilor protocolare este oricand o conditie pentru reu~ita manifes-
tarilor oficiale sau a celor private ~i lumea trebuie sa ii'e con~tienta de aceasta, indiferent de
regimul politic al tarii in care se desfa~oara respectivele manifestarL
 22 Protocol institutional

4. Din trecutul uzantelor in materie, reflectate r

in vechi scrieri romane~ti

$i in Tarile Romane~ti, din cele mai vechi timpuri, la curtile domnitorilor, erau statomicite
d
reguli de protocol care tirieau seama atat de traditiile autohtone, cat ~i de practicile in materie
p
din statele vecine ~i din altele cu care Moldova ~i Muntenia llltretineau relatii.
s
Se acorda o atentie deosebita aspectelor de ceremonial legate de persoana voievodului,
a
primirile la palat ~i deplasarile luHn-afu,ra re~edintei fiind organizate cu mult fast, urmarindu-se
i d
i I: evidentierea, astfel, a maretiei dom,nitorului, atat 1Il fata supu~ilor sai, cat ~i in fata vizita-
i I,I torilor straini. Spre a se evita nein\elegerile sau chiar conflictele llltre curteni ~i alti demnitari ~
l
j ! civili ~i militari ai tarii participanti la asemenea actiuni, pe tema locului pe care fiecare putea
d
sa-1 ocupe 1Il preajma domnitorului, erau stabilite atributiile acestora ~i ordinea lor de precadere
11
in activitatea de la curte.
C
I : Un exemplu remarcabil al atentiei ce se acorda, la noi, inca din Evul Mediu, problemelor
de protocol 11 constituie faptul ca Neagoe Basarab, domn al Tarii Romane~ti llltre anii
1512-1521, in cunoscuta sa opera ,,Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie",

I
I gase~te de cuviinta sa-i dea sfaturi urma~ului sau ~i in ce prive~te protocolul, in capitole anume
consacrate recrutarii boierilor ~i cinstirii lor, primirii_solilor, modului de a~ezare la mesele
domne~ti. Din cuprinsul ,,invataturilor" rezulta atentia ce se acorda ordinii de precadere in a
actiunile protocolare ce aveau loc la curte, grij_a pentru stabilirea, in detaliu, a ceremonialului s:
primirii solilor: cum sunt intampinati ace~tia; cum stau domnul ~i boierii in sala de primire;
cum se inmaneaza domnitorului mesajul de solie; cum se ofera mese solilor straini ~i ce daruri
trebuie sa li se ofere ,,pentru a-i impresiona".
Conform aprecierilor :facute de cercetatori ai cartilor vechi romane~ti, ,,invata_turile lui
Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie" este prima opera romaneasca, pana in prezent
cunoscuta, care trateaza, in forma scrisa, chestiuni de protocol. (Dan Simonescu, p. 31)
DeSJ)re ceremonialul practicat in Tarile Romane~ti, aflam ~i din operele cron_icarilor: in Mol-
dova ale lui Miron Costin, Nicolae Costin ~i Ion Neculce, ia,rjn Muntenia ale lui Radu Greceanu
ace~tia relatand despre ceremoniile la care asista, descriind tinuta protocolara a participantilqr,
:fara a se ocupa, in mod expres, de aspectele organizatorice ale respectivelor manifestari.
0 atentie deosebita fata de ceremonial ~i protocol, cu preocuparea vil.dita de a ccmtribui
la institutionalizarea normefor in materie, constatam la citirea celebrei opere ,,Descriptio Mol-
daviae" a lui Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei in anii 1693 ~i 1710-1711. In 12 capitole
din cele 19 cate are partea a doua a volumului amintit, intitulata ,,Pars politica'', Cantemir
I descrie, pe larg, protocolul ceremoniilor politice ~i religioase, precum ~i dregatoriile din Mol-
i' dova. Astfel, luam cuno~tinta in detaliu despre diferite aspecte protocolare privind ceremonia
i
inscaunarii domnului ~i alte activitati ale acestuia; ordinea de . a~ezare a participantilor la
manifestari oficiale ~i religioase; ordinea de precadere a boierilor, cu indicarea practi~
exhaustiva a tuturor dregatoriilor ta_rii; modul de des:fa~urare a unor actiuni de la cune ~.a.
Aflam, totodata, ca boierimea se imparte in doua categorii: boieri de sfat sau, in termenii de
I azi, consilieri ~i boieri de divan, pe care i-am putea considera un fel de asesori; la randul lor,
J.
boierii Q~ divan se impart in trei categorii: boieri mari, boieri de rangul al II-lea ~i .bdieri de
rangul al ,III-lea. Dintre elementele de eticheta evocate, retinem ca, in curtea interioara a
re~edintei domne~ti, ilimeni nu avea voie sa 1ntre calare; ca, la pianz: de obicei, do~itorul
avea invitati cativa.boieri, conducatori de o~ti sau alti militari de seama, insa la cina, nim~ni
\ ' \;
l
Jtional lnstitutia protocolului - aparitie, evolutie. lnstitutionalizarea protocolului la romani 23

nu putea lua parte, daca nu eni'inrudit cu domnul; putea:u fi facute exceptii doar in cazul unor
persoane care se bucurau de o pretuire cu totul deosebita din partea domnitorului.
Referitor la ospetele domne~ti - actiuni cu participare larga - autorul ne arata ca semnul
nicite de incheiere a acestora era punerea de catre domn, pe masa, a ~ervetului sau. Observand res-
aterie pectivul gest, marele postelnic batea in podea cu un baston de argint pe care il purta in mana,
semnal la care toti mesenii se sculau dintr-odata. Cand domnul se ridica, medelnicerul ii turna
:lului, apa sa se spele pe maini ~i ii intindea un prosop sa se ~tearga, iar mitropolitul aducea multumiri
du-se
domnului. Dupa ac~a._domnul, facandu-~i semnul crucii de trei ori, se intorcea spre boieri
izita-
~i, cu capul gol, i~i l:ua di'.nas bun de la ei. (D. Cantemir, p. 233)
nitari
Dimitrie Cantemit este primul care, in scrierile de la noi, manifesta un interes aparte fata
putea
de ceremonial, ceea ce este pus, de catre exegeti ai operei sale, pe seama faptului ca era un
adere
iubitor al ceremonialului, pe care il aplica dupa datinile traditionale ~i dupa practicile proto-
colare cunoscute de la alte curti domnitoare ale timpului,
nelor
~ anii
osie", 5. inceputurile institufionalizarii protocolului in Tarile Romane~ti
nume
1esele Cel dintai domnitor roman care se gande~te la o fixare, in scris, a modului de desfa~urare
ere in a ceremoniilor de la curte, intr-un corp unitar, este Grigore Calimachi al Moldovei, in prima
alului sa domnie (1761- 1764). Pentru indeplinirea acestei misiuni, 1-a ales pe unul dintre logofetii
1mire; sai, pe nume Gheorgachi, intrucat era eel care stabilea, la curte, toate regulile de ceremonial
:laruri ~i cuno~tea, deci, foarte bine uzantele in materie. Prin aceasta, domnitorul a tinut sa dea rigoare
protocolara organizarii sus-amintitelor manifestari. Acestea au fost impaqite in doua: cere-
tle lui monii cu caracter politic ~i ceremonii religioase, toate reunite sub titlul: ,,Condica ce are intru
:ezent sine obiceiuri vethi ~i noua a prea inaltilor Domni, scrisa de Gheorgachi, al II-lea logofat, la
l) 1762, in Ia~i, din porunca Domnitorului Grigore Calimachi". (Dan Simonescu, p. 75)
tMol- ,,Condica" cuprindea, in detaliu, toate regulile protocolare ce trebuiau respectate cu ocazia
ceanu ceremoniilor legate de instalarea domnitorului ~i la diferite activitati ale acestuia, un spatiu
ntilor, larg acordandu-se ceremonialului primirii solilor, in functie de importanta acestora. Ca un
amanunt protocolar, diferit de uzantele din zilele noastre, este de mentionat faptul ca, sub
1tribui influ.enta practicilor de la curtea sultanului, locul de onoare ce se oferea unui inalt oaspete
,Mol~ era la stanga domnitorului, nu la dreapta lui, cum este obiceiul in prezent.
pitole Aflam din lucrarea lui Gheorgachi ca, tinand seama de importanta solului sau a unei alte
ttemir personalitati straine care ne vizita sau doar tranzita ra, acesta era intampinat, la distan mai
.Mol- mare sau mai mica de capitala, de catre emisari ai domnului; oaspetii importanti erau luati
nonia in primire chiar de la granita ~i condu~i la inapoiere tot pana la frontiere, organizandu-li-se
lor la popasuri de odihna, in locuri anume pregatite. in cazuri deosebite, ca de pilda eel al hanului
,racti<;: tataresc, domnitorul insu~i ie~ea in intampinarea oaspetelui. Aceste vizite erau prilejuri pentru
te ~.a. schimburi de cadouri, care puteau consta din casete ~i vase de argint, cai de rasa, bijuterii,
nii de stofe ~i blanuri scumpe, tutun ~i altele.
ul lor, in ,,Condica" este indicata ~i ierarhia precisa a dregatoriilor detinute de boieri ~i alti slujba~i,
erj de cu atributiile, rolul ~i locul fiecaruia la diferite ceremonii, precum ~i organizarea ierarhica a
)ara a clerului, cu mentionarea, in ce prive~te participarea acestuia la ceremonii oficiale, cand anume
titorul - trebuie sa slujeasca ~i cand doar sa asiste, cand sa ia masa cu domnitorul, cand sa-i aduca
.1mem plocoane sau sa primeasca daruri de la acesta .
 24 Protocol institutional Ins

Gheorgachi acorda atentie, in ,,manualul" sau de protocol, organizarii meselor ~i receptiilor, En

aratand prilejurile cand domnitorul le oferea: la instalare, la primirea unor soli, la anumite de
sarbatori religioase ~.a. Intre altele, el descrie ceremonialul servirii cafelei, intrata de la turci de
in obiceiurile protocolare ale tarilor romane~ti din secolul al XVII-lea: cafeaua era servita cu 1 pa1
~erbet ~i ciubuc de fumat. Ca dovada ca, in trecut, cafeaua nu era cunoscuta la noi, se poate deJ
aminti legenda povestita de Ion Neculce, potrivit careia logo:fatul loan Tautu, trirnis de Bogdan
Yoda sa inchine tara turcilor, fiind servit de vizir cu cafea, necunoscand ce fel de bautura este Th
~i ne~tiind ca e fierbinte, a sorbit c;dntinutul ce~tii oferite dintr-o singura inghititura, rostind Bu
urarea uzuala ,,sa traiasca imparatuL$i vizirul". (Ion Neculce, p. 109)
In elaborarea operei sale, Gheorgachi s-a bazat pe experienta proprie ~i pe traditie, pe care
o cuno~tea din scriptele logofetiei, unde a lucrat, ,,Condica" constituindu-se in primul cod
unitar, din tara noastra, al diferitelor reguli protocolare ~i reprezentand marturia inceputului
I institutionalizarii protocolului in Romania.
j ii lui
i A~a cum arata Dan Simonescu, in remarcabila sa carte ,,Literatura romaneasca de cere- Ct
Ir
monial", opera lui Gheorgachi a devenit un ,,vademecum" pentru cei insarcinati cu organizarea me
ceremoniilor, sporirea importantei randuielilor protocolare in activitatea de la curte
conducand la infiintarea, in administratia intema domneasca, a unui compartiment ~i a unei pr,
functii anume, pentru conducerea acestui domeniu: logofetia ~i logofiitul de obiceiuri, ceea ur
ce a constituit o consfintire a institutionalizarii protocolului la noi. Pe baza diferitelor manu- al,
scrise studiate, el situeaza luarea acestei decizii in perioada 1795-1799, in timpul domniei, a1
in Moldova, a unui alt reprezentant al familiei Calimachi - Alexandru. tai
Intrucat, in acel s:ffir~it de secol al XVIII-lea, erau frecvente cazurile in Tarile Romane ca tu
acela~i domnitor sa fie cand pe scaunul de la Ia~i, cand pe eel de la Bucure~ti, oranduirea Zl
ceremoniilor dupa ,,Condica" lui Gheorgachi ~i instituirea logofetiei de obiceuri ajunge, la 1e
scurt timp, ~i in Muntenia. La 20 iulie 1797, printr-un hrisov al domnitorului Alexandro Ipsi- et
lanti, se infiinteaza, la Bucure~ti, logofetia de obiceiuri, in fruntea acesteia fiind numit boierul lu
Isac Ralet. Expresie a importantei acordate activitatilor de protocol, logo:fatul de obiceiuri
! ,1 devenea membru de prim rang al divanului domnesc, purta baston de arginf ~i avea in subordine
I ,
l'1 trei logofeti ~i 80 de slujba~i.
11
I
\ .,
1\
j!
In amintitul hrisov, se preciza ca titularul logofetiei de obiceiuri trebuie sa: fie de fata_ la
; l acordarea dregatoriilor ~i la des:fa~urarea ceremoniilor, ,,atat politice~ti, cat ~i biserice~ti". Tot
ii1 I'I in cuprinsul hrisovului, se mentiona constituirea, in cadrul noii logofetii, a cinci sectii, cu
i '
misiunea de a se ocupa, in cele mai mici amaminte, de diferitele aspecte protocolare de la
curte, avand la temelie cunoa~terea traditiilor istorice ale domniilor muntene ~i ale bisericii
autohtone, cat ~i practicile de la alte curti. Indreptarul pentru ceremonii intocmit de aceasta
logofetie se numea ,,Condica de obiceiuri". (Dan Simonescu, pp. 248- 249)
Din scrierile in materie cercetate de Dan Simonescu ~i analizate in ,,Literatura romaneasca
de ceremonial", rezulta ca, pana la Unirea Principatelor ~i urcarea pe tron a domnitorului
Alexandru loan Cuza, activitatile protocolare din tara noastra urmau traditiile de ceremonial
consemnate, de-a lungul timpului, la curtile domne~ti din Moldova ~i Muntenia.
In organizarea curtii sale, noul domnitor roman s-a inspirat, in mai multe privinte, dupa
modele europene occidentale, in special dupa eel francez. Astfel, in materie de protocol, sunt
adaptate, la conditiile din tara noastra, uzantele de la curtea imparatului Napoleon al III-lea,
reunite sub titlul ,,Ceremonial" ~i tiparite la Paris, in februarie 1860, la Imprimeria Imperiala.
mal lnstitutia protocolului - aparitie, evolutie. lnstitutionalizarea protocolului la romani 25 I
I .
,_.
lor, Era vorba de un cod al ceremoniilor, impaqit in 11 capitole, care se referea la o gama larga
1ite de activitati de la palat in care trebuia sa se tina seama de anumite reguli protocolare, incepand ~
lfCl de la momentul trezirii din somn a suveranului, continuand cu mesele acestuia, cu audientele,
LCU pana la primirea ambasadorilor straini, organizarea receptiilor, a paradelor, a ceremoniilor de
,ate depunere a juramantului de catre demnitari, a celor de doliu ey.a.
dan Rolul de a organiza punerea in practica a acestor norme de protocol i-a revenit generalului
~ste Theodor Cazimir, un apropiat al domnitorului eyi titular al unei noi functii, la curtea de la
:ind Bucureeyti, cea de ,,mareey<J.Lc;1Icuqii domneeyti". I
j'
~~ t

;are
V

6. lntroducerea protocolului modern in Romania

I
cod
ului Prima institutionalizare modema a protocolului in Romania are loc in anii de domnie ai
lui Carol I. Misiunea i-a revenit generalului Theodor Vacarescu, in calitatea sa de marqal al
ere- Curtii Domneeyti eyi, ulterior, al Casei Regale, documentul elaborat de acesta, intitulat ,,Cere-
:1rea monialul Cuqii Domneeyti", vazand lumina tiparului, in limba romana; in anul 1876.
urte In raportul de prezentare, catre suveran, a proiectului intocmit, Th. Vacarescu arata ca
.me1 propune statomicirea de norme pentru activitatile protocolare, ce au loc frecvent la curte,
;eea urmand ca, pentru ,,cazurile ce se prezinta mai rar, ceremonialul sa varieze" eyi ordinele speciale
mu- ale suveranului ,,sa determine chipul cum sa se urmeze". In sprijinul ideii ca o institutionalizare
1ie1, a normelor de protocol este necesara, el mentioneaza ca a studiat uzantele in materie ale unor
tari monarhice cu vechi traditii, ca Anglia eyi Franta, precum eyi pe cele din Belgia, Italia, Por-
.e ca tugalia, Olanda, Suedia, Danemarca, eyi a constatat ca ,,toate monarhiile constitutionale din
tirea zilele noastre poseda reglementari eyi dispozitii legale care determina ordinea eyi precaderea
e, la ierarhica a autoritatilor statului, onorurile ce Ii se cuvin in ceremoniile publice, precum eyi
[psi- eticheta ce se observa in reeyedinta Suveranului, inconjurand Coroana de respect eyi de stra-
ierul lucire". (Theodor Vacarescu, pp. 4-5)
eiuri In continuare, Th. Vacarescu subliniaza ca la noi ,,ceremonialul nu este ceva nou eyi necu-
dine noscut", ca, de cand exista, Moldova eyi Tara 'R.:Omaneasca ,,au avut reguli eyi obiceiuri fixe
pentru solemnitatile publice, pentru serbarile laice eyi bisericeeyti, in care figurau Domnul eyi
ta la curtea, cu oeytenii eyi demnitarii statului", chiar daca nu sunt numeroase probe eyi documente
. Tot scrise. El aminteeyte ca exemplu eyi argument in sprijinul afinnatiilor sale descrierea minutioasa,
1, cu de catre Dimitrie Cantemir, a solemnitatilor oficiale din epoca sa, a diferitelor demnitati
ie la boiereeyti, instituirea functiei de logofat de obiceiuri.
!flCll Aceea~i preocupare pentru relevarea temeiurilor autohtone ale reglementarilor propuse o
~asta gasim eyi in incheierea raportului sau, in care spune ca vrea sa ,,reinsufleteasca" cele mai bune
traditii de ceremonial eyi sa statorniceasca practicile de protocol general acceptate.
:asca Dupa cativa ani de aplicare, timp fo care autorul eyi-a imbogatit cunoeytintele irt materie
rului studiind practicile diferitelor cuqi europene prietene eyi avand in vedere proclamarea Romaniei
onial ca regat, generalul Th. Vacarescu modifica eyi completeaza lucrarea sa, noua editie a acesteia,
aparuta in 1882, fiind intitulata ,,Ceremonialul Cuqii Regale a Romaniei".
dupa In preambulul noului ,,Ceremonial", sunt reluate unele idei din raportul de prezentare a
sunt primei editii a acestuia adresat suveranului, aratandu-se ca lucrarea se compune ,,din reguli
[-lea, eyi forme stabilite prin traditie eyi obiceiuri sau prin ordine speciale ale M.S. Regelui", ca ,,cele
riala. doua paqi esentiale eyi distincte ale Ceremonialului Cuqii sunt reguli care se observa in privinta
 26 Protocol institutional

reprezentantilor straini ~i membrilor corpului diplomatic acreditati pe langa M.S. Regele ~i

acelea care se urmeaza in privinta corpurilor constituite ~i autoritatilor statului care vin in
raporturi cu curtea sau sunt chemate ~i se prezinta la Majestatile Lor".
In cele 173 de pagini, cat insumeaza documentul elaborat de Th. Vacarescu, sunt abordate,
practic, toate aspectele activitatii de protocol care privesc nu numai Curtea Regala, dar ~i alte
institutii ale tarii. Astfel, tratandu-se problema ordinii de precadere in stat, se arata ca, respec-
I
l,i
tandu-se traditia, inaltii ierarhi ai bisericii au intaietate fata de autoritatile civile, iar in ce
,,11:
I' prive~te acestea din urma, pr,imul. ~ste pre~edintele Senatului, urmat de pre~edintii Camerei
11. Deputatilor, Guvemului, CurW de Casatie ~i Cuqii de Conturi. Totodata, se precizeaza ca fo~tii
I ~efi ai guvemului vin in ordinea de precadere inaintea mini~trilor in functie, iar in cadrul cabi-
I
I' netelor, criteriul este fie vechimea in functia de ministru, la data actiunii protocolare, fie data
I ' intrarii fiecaruia in cabinetul aflat in activitate, precizari in materie racandu-se ~i la numeroase
I
alte functii civile ~i militare.
Sunt descrise, in amanunt, ceremoniile de primire a strainilor ~i a autoritatilor autohtone,
cu indicarea formulelor ce trebuie utilizate la redactarea informatiei ce urmeaza sa ~e publice
asupra primirii, uzantele de pe atunci prevazand obligativitatea anunrii in Monitorul Oficial,
a tuturor primirilor la rege, aparitia in presa fiind la latitudinea conducerilor de ziare. De ase-
I '
menea, sunt indicate detaliile de protocol privind organizarea ~i desra~urarea ~edintelor de
.I deschidere a Corpurilor legiuitoare, a inaugurarilor de obiective culturale, economice, socia-
I:
le, a paradelor militare, a slujbelor religioase de Craciun, de Pa~ti, de Boboteaza ~.a. cu partici-
I parea familiei regale, a calatoriilor suveranilor, a sarbatoririi zilelor lor de na~tere, a ceremoniilor
I funerare, a investirii mitropolitilor ~i episcopilor etc.
,I
'I Normele protocolare codificate in sus-mentionata lucrare, cu unele adaugiri ~i modemizari,
!1
I :; raman in vigoare la Curtea Regala a tarii noastre ~i in secolul al XX-lea.
iiIJ'
11 :,!
I I 7. Alfi determinanti ai protocolului la noi, in secolul al XX-lea

Dupa inlaturarea de catre comuni~ti a monarhiei ~iproclamarea,la 30 decembrie 1947, a

Republicii Populare Romane, activitatile de protocol au avut drept ghid practicile in materie
din Uniunea Sovietica. Astfel, la nivelul parlamentului, guvemului ~i al celorlalte institutii
centrale, au fost puse in circulatie traduceri din limba rusa ale unor indreptare privind protocolul
~i ceremonialul diferitelor manifestari oficiale, modul de aplicare, in practica, .a acestora
depinzand, in mare masura, de calitatea personalului desernnat sa o faca, recrutat, de regula,
din randul oamenilor cu ,,origine sanatoasa", care nu aveau nici un fel de notiuni asupra impor-
tantei ~i exigentelor activitatilor respective. Ca urmare, exceptand Ministerul Afacerilor Ex-
teme, unde, datorita rigorii reglementarilor intemationale obligatorii, normele protocolului
diplomatic erau in general respectate, in celelalte compartimente ale statului improvizatia ~i
nepriceperea duceau, deseori, la gre~eli care, in cazul actiunilor cu participare straina, aveau
consecinte negative considerabile.
lnceputul de ,,dezghet", ce a intervenit in intreaga Europa rasariteana dupa moartea lui Stalin,
a condus ~i in tara noastra la mai multa initiativa privind dezvoltarea relatiilor ~i cu tan din afara
,,lagarului socialist", fapt ce a determinat o sporire a atentiei guvemantilor fa de chestiunile
de protocol ~i intelegerea necesitatii de a se tine seama ~i la noi de ceea ce se practica in lume,
in acest domeniu.
litutional lnstitutia protocolului - aparitie, evolutie. lnstitutionalizarea protocolului la romani 27

:gele ~i Cao prima masura, la iceputul anului 1958, prin H.C.M. nr. 125/5.02, s-a decis consti-
vin in j tuirea, pe langa Consiliul de Mini~tri, a unui ,,organ central" al protocolului de stat, cu denu~
mirea de ,,Ceremonial de Stat al Republicii Populare Romane".
ordate, 'I in expunerea de motive a proiectului acelei hotarari, dupa ce se evoca amploarea ce au
r ~i alte I luat-o, in ultimii ani, relatiile tarii noastre cu state ,,ale celor doua sisteme sociale din lume",
respec- I se arata ca ,,instituirea acestui Ceremonial de Stat este indispensabila pentru a inlatura
Lr in ce nesiguranta ~i ~ovaiala ce se observa azi in practica protocolului actual, dus la indeplinire de
'. amerei
1 mai multe resoarte de protocol de pe langa diverse ministere ~i institutii, necorelate intre ele".
:a fo~tii
11 cabi-
fie data
I Se mentioneaia,-in;coiltinuare, ca ,,Situatia actuala duce in mod inevitabil la gre~eli frec-
vente de protocolr ce :se reflecta nefavorabil asupra prestigiului autoritatilor noastre ~i pot duce
la situatii neplacutt de relatii. Acest Ceremonial de Stat va avea sarcina sa asigure respectarea
1eroase principiilor ~i regulilor de protocol unanim recunoscute de uzantele internationale, cat ~i a
regulilor speciale locale de ceremonial intrate in practica noastra .traditionala.
ohtone, Pentru ca noua institutie a Ceremonialului de Stat al Republicii Populare Romane sa-~i
publice indeplineasca sarcinile importante ce-i revin - se spune in incheierea expunerii de motive -
Oficial, este nevoie sa se asigure o unitate de conceptie ~i executie in sectorul activitatilor de protocol,
Dease- sa se deaautoritatea necesara noului organ de stat ~i sa i se puna la dispozitie cadrul.organi-
:elor de zatoric necesar unei functionari irepro~abile".
, socia- Spre a se da autoritatea dorita noului organism creat, in comunicatul de presa care anunta
partici- evenimentul se precizeaza ca titulatura ~efului acestei institutii este cea de ,,ministru al Cere-
noniilor monialului de Stat al Republicii Populare Romane" (,,Scanteia", 8.02.1958), noua functie fiind
incredintata unui diplomat, fost ambasador.
:mizari, Concretizand ideile formulate in expunerea de motive, articolul 1 din Regulamentul de
organizare ~i functionare al institutiei in cauza prevede ca, in vederea asigurarii unitatii de
conceptie ~i executie a activitatilor de protocol din tara, Ceremonialul de Stat, pe langa ,,activi-
tatile de protocol care ii sunt proprii", coordoneaza munca organelor speciale de protocol
existente, respectiv cele ce functioneaza la Prezidiul Marii Adunari Nationale, Ministerul
1947,a Afacerilor Exteme, Ministerul Apararii Nationale ~i Ministerul Comeqului.
materie ca:
in articolele ce urmeaza, se precizeaza noul organism creat ,,va indruma munca de cere-
nstitutii monial a personalului insarcirtat cu activitatea de protocol in cadrul .sfaturilor populare
)tocolul regionale ~i a ora~elor de subordonare republicana" (art. 5), iar pentru a asigura buna pregatire
tcestora a ,,organelor de protocol" de pe langa ministere ~i celelalte institutiicentrale ~i locale, ,,Cere-
regula, monialul de Stat al Republici Populare Romane va verifica aptitudinile ~i capacitatea func-
t impor- tionarilor ce fac munca de protocol, propunand, la nevoie, institutiilor respective, masuri de
ilor Ex- 1mbunatatire ~i de instruire" (art. 6).
>colului in ce prive~te actiunile de protocol proprii, in art. 2 al Regulamentului se stipuleaza ca
izatia ~i ,,Ceremonialul de Stat al Republicii Populare Romane este unicul organ de protocol" care
i, aveau elaboreaza proiecte de actiuni protocolare ce privesc pe ~eful statului, pre~edintele ~i vicepre-
~edintii Consiliului de Mini~tri ~i pre~edintele Marii Adunari Nationale (actiuni de relatii cu
ii Stalin, reprezentanti ai unor state straine, participarea la diferite festivitati inteme), precum ~i marcarea
linafara zilei nationale a ta,rii.
!stiunile Expresie a preocuparii de a se tine seama de uzantele intemationale in materie, in cadru1 noii
in lume, institutii se cre.eaza o sectie de studii ~i documentare cu rnisiunea expresa de a studia ,,normele
de protocol ale diferitelor tari [... ] pentru o buna orientare a Ceremonialului de Stat al Republicii
 28 Protocol institutional

Populare Romane, cu ocazia organizarii;programelor vizitelor delegatiilor guvemamentale ale

Republicii Populare Romane m. strainatate ~i a vizitelor demnitarilor straini" m. tara noastra, la
invitatia ~efului statului ~i a ~efului guvemului. Tot m. sensul acestei preocupari, respectiva sectie
avea rnisiunea de a ,,tine la zi documentatia regulilor ~i uzantelor protocolare unanim recunoscute
m. relatiile intemationale ~i a celor locale, intrate in practica noastra nationala", astfel ca, ,,pe baza
acestei documentatii, sa alcatuiasca materialul necesar emiterii de acte normative pentru stabilirea
normelor de protocol ce trebuie respectate in Republica Populara Romana".
In cuprinsul Regulamentului, se gasesc enumerate, pentru prima data intr-un act normativ
aparut dupa 1947, ~i atributiiie\ :elodalte organe speciale de protocol mai sus citate. Acest
document a fost aprobat prin H~C.M.nr. 210/ 21.02.1958, insa nu a fost <lat publicitatii, fiind
difuzat doar institutiilor direct vizate.
Din cercetarea materialelor publice reflectand manifestari oficiale inteme sau de relatii
intemationale ce au avut loc dupa crearea Ceremonialului de Stat, se constata o coerenta ~i
o ordine sporite in desra~urarea acestor manifestari. Nu se observa, insa, exis!enta unor
reglementari, cu caracter permanent, pentru fiecare gen de activitate, intrucat organizarea
I
I ,,
II acestora se racea nu pe baza unor reguli statomice, ci in temeiul unor aprobari pentru fiecare
manifestare in parte, la care era prevazuta prezenta membrilor conducerii partidului ~i statului.
:I
! Privitor la ordinea de precadere, se remarca intaietatea data celor cu furictii de partid, fa de
cei cu responsabilitati numai in parlament ~i guvem.
Un pas important, pe calea institutionalizarii protocolului la noi, 1-a constituit aparitia, la 2
aprilie 1964, a Decretului nr. 147, ,,privind activitatea de protocol m. Republica Populara Romana".
Pomindu-se de la constatarea ca institutia cea mai familiarizata cu uzantele protocolare
este Ministerul Afacerilor Exteme ~i de la faptul ca s-a observat ;,un para:lelism intre Cere-
monialul de Stat ~i Ministerul Afacerilor Exteme: .. care deterrnina un volum sporit de munca",
noul act,normativ prevedea desfiintarea Ceremonialului de Stat ~i desemna Ministerul Aface-
rilor Exteme drept organ central care ,,asigura unitatea activitatii de protocol in Republica
Populara Romana" ~i ,,stabile~te reguli unitare de protocol".
Totodata, noul act normativ sporea competentele Ministerului Afac~rilor Exteme in rapor-
turile sale cu celelalte compartimente de protocol, precizand ca el ,,asigura pregatirea per-
sonalului cu atributii de protocol de la organele centrale ~i locale" ~ia,,avizeaza asupra persoanei
care raspunde de activitatea de protocol din cadrulorganelor centrale ~i locale".
I
Ca urmare, pe langa atributiile sale fire~ti m. sferaprotocolului diplomatic, MinisterulAface-
I
Ii rilor Exteme primea responsabilitatea de a elabora ~i supune aprobarii pre~edintelui
't'

Consiliului de Mini~tri propunerile pentru toate actiunile de protocol care priveau persoana
,J
pre~edintelui Consiliului de Stat (~eful statului), a pre~edintelului Consiliului de Mini~tri, a
I
I pre~edintelui Marii Adunari Nationale (parlamentul rii) ~i a vicepre~edintilor acestor organe,
.! atunci cand era vorba de activitati de relatii cu strainatatea, ~i doar de a supune aprobarii actionile
!1 I protocolare propuse de celelalte organe de stat. La acestea se adaugau coordonarea ~i controlul
,, activitatilor de protocol, cat ~i pregatirea ~i avizarea persoanelor insarcinate cu cortducerea
.i
jl acestor activ-itati din toate structurile centrale ~i locale ale statului. (Buletinul Oficial nr. 4/1964).
Dupa patru ani de aplicare a respectivelor reglementari - timp in care a intervenit ~i
schimbarea la varf a conducerii statului, prin decesul liderului comunist Gheorghe Gheor-
ghiu-Dej ~i inlocuirea acestuia de catre Nicolae Ceaul?escu - are loco noua reorganizare a
activitatii de protocol.
 I
I

titutional lnstitutia protocolului - aparitie, evolutie. lnstitutionalizarea protocolului la romani 29

1tale ale Nemultumit de modul in cares-a des:fa~urat o anume activitate protocolara organizata, in

I
:tstra, la ianuarie 1968, cu ~efii misiunilor diplomatice acreditati la Bucure~ti ~i avand pe agenda, pentru
a sectie lunile imediat urmatoare, un eveniment deosebit de important - vizita in Romania a pre~e-
dintelui Frantei, generalul Charles de Gaulle - Nicolae Ceau~escu decide trecerea de la Ministe-

I
noscute
.pe baza rul Afacerilor Externe la Consiliul de Stat (al carui pre~edinte era) a activitatilor de protocol
:abilirea cu caracter national.
Prin decretul nr. 406/07.05.1968, ia fiinta, pe langa Consiliul de Stat, un nou organism, cu
)fmativ denumirea de ,,Prcitbtol'de Stat". Din cuprinsul acestui act normativ, rezulta ca institutia nou
:. Acest creata are o arie doru;.partial asemanatoare celei stabilite prin reglementarile anterioare in materie.
ii, fiind Astfel, se mentionea:za ,,atributia de a asigura unitatea de conceptie ~i de executie in activitatea
tuturor unitatilor de protocol ale organelor centrale ~i de a indeplini actiunile de protocol ce ii
e relatii sunt proprii", adica cele care vizau persoana pre~edintelui Consiliului de Stat, nu ~i aprobarea
renta ~i sau avizarea actiunilor protocolare ale altor demnitari ori asigurarea pr~gatirii personalului cu
ta unor atributii de protocol ~i avizarea persoanelor care raspund de aceasta activitate in cadrul organelor
mizarea centrale ~i locale. Decretul precizeaza ca Protocolul de Stat va functiona pe baza unui regulament
. fiecare aprobat de Consiliul de Stat ~i ca va fi condus de ,,~'eful protocolului de Stat, care are rang d~
,tatului. ambasadcir". (Buletin Oficial nr. 56/1968)
. fata de In practica, insa, in cei 21 de ani de existen, acest organism a fiintat :fara sa se fi aprobat
vreun regulament de functionare, el fiind transformat, chiar de la inceputul existentei sale, intr-un
itia, la 2 protocol personal al ~efului statului, relatiile cu celelalte compartimente de protocol din adminis-
)mana'\ tratia centrala ~i locala vizand doar activitatile la care participau Nicolae Ceau~escu ~i sotia sa.
tocolare Incercarile celor aflati, de-a lungul timpului, la conducerea Protocolului de Stat de a da
:e Cere- acestei institutii caracterul de organism central de protocol - conform prevederilor decretului
nunca", de infiintare - care sa reglementeze chestiuni protocolare de interes national, cum ar fi stabilirea
lAface- ordinii de precadere in stat, statornicirea unor norme de ceremonial cu caracter permanent,
:publica pentru anumite tipuri de manifestari ~i actiuni ~.a., s-au lovit de refuzul ~efului statului, care
prefera sa a.probe, pentru fiecare caz in part_e, ce ~i cum anume sa se faca, situatie ce s-a
nrapor- perpetuat pana la inlaturarea sa, in decemb~ii 1989.
rea per- Incertitudinile ~i reorganizarile succesive, in activitatea de protocol a Romaniei, ce au carac-
ersoane1 terizat perioada comunista, au fost depa~ite prin eforturile :facute dupa Revolutia din decembrie
1989, in cadrul procesului de construire pe baze noi, democratice ~i moderne, a intregii vieti
tlAface- social-politice ~i economice din tara noastra.
:dintelui In aceasta perioada au fost repuse in drepturi normele ~i uzantele protocolare specifice
,ersoana tarilor democratice, avand loc o aliniere la practicile internationale in materie. In consens cu
ini~tri, a evolutiile in acest domeniu in amintitele tari ~i in structurile euro-atlantice, actiunile proto-
organe, colare din tara noastra au astazi un caracter sobru, exprimand solemnitatea, curtoazia ~i nu
actiunile opulenta sau preamarirea cuiva. S-a renuntat la ceremonialele lungi, la receptiile fastuoase
:ontrolul ~i la alte genuri de manifestari care urmareau mai mult satisfacerea unor orgolii personale,
tducerea decat utilitatea reala a actiunilor. in acela~i timp, insa, in primii ani dupa Revolutie, s-au
4/1964). inregistrat unele neconcordante in special in ceea ce prive~te ceremonialele aplicate la actiuni
:venit ~i ale diferitelor structuri ale puterii de stat ~i o insuficienta rigurozitate in respectarea programelor
: Gheor- de des:fa~urare a unor activitati protocolare.
.n:izare a Ca urmare, in vederea institutionalizarii unor norme de protocol unitare in noua societate
romaneasca, printr-un act normativ guvemamental, adoptat in anul 2002, a fost infiintat
 30 Protocol institutional

Protocolul National, ,,ca structura organizatorica specializata, in cadrul Ministrerului Afacerilor

Exteme, care are ca atributie asigurarea activitatilor de protocol ~i ceremonial, precum ~i ela-
borarea de norme unitare in acest domeniu", cu mentinerea in organigrama ministerului ~i a
Directiei de Protocol existente.
Dupa cinci ani de functionare a sus-amintitei noi structuri, apreciindu-se ca exista un anurnit
paralelism intre aceasta ~i Directia cu profil similar din Ministerul Afacerilor Exteme, printr-un
alt act normativ guvem<jP,le_ntal, .s-a stabilit ca ,, ...atributiile ce revin Protocolului National,
conform legislatiei in vigoare' '$i uzantelor intemationale, sunt preluate de Directia Protocol
din M.A.E." ~

in capitolul VII sunt prezentate atributiile principalelor structuri actuale de protocol din
tara noastra.

Autoevaluare

1. Realizati o scurta prezentare a celor mai importante momente in evolutia protocolului.

'il' Care credeti ca a fost momentul decisiv in acest proces, in tara noastra?
l. I:,I
2. Prezentati continutul termenilor de protocol, ceremonial, eticheta ~i relevati daca ~i ce
I, fol de diferente sunt intre ele.
ti 3. Care este utilitatea cunoa~terii ~i a aplfcarii normelor de protocol in zilele noastre?

.1
I

i '
I .,
;:, ....
;I
I ii
Protocol institutional

Dr. Emiliari Manciur, ambasador, este t:adru didactic asociat la Facultatea de

Comunicare $i ; Rel?,tii, Publice din cadrul $colii Nationale de Studi i Politice $i
Administrative, uc de preda cursul de ,,Protocol institutional". Este licentiat '1n filosofie,
Sectia ziaristica a Universitatii Bucure$ti, $i doctor '1n $tiinte umaniste al Universitatii
din Var$ovia. Din anul 1959, intra '1n activitatea diplomatica, parcurgand toate
treptele prbfesionale, de la ata$at de presa la Var$ovia (1959-1966) la cea de
ambasador '1n diferite tari: Siria (1973-1980), Maroc {1983-1990) $i, concomitent,
ca nerezident, '1n Senegal (1986- 1990) $i Algeria {1993- 1997). Tn intervalele dintre
sus-amintitele misiuni a functionat ca '1nsarcinat cu afaceri a.i. al Ambasadei
Romaniei la Tunis (1967-1969), director '1n centrala Ministerului Afacerilor Externe
$i, deta$at ca ambasador, $ef al Protocolului Prezidential (1990- 1993). Tn perioada
2002- 2005 a fost titularul cursului de ,,Protocol $i ceremonial diplomatic" la
Academia Diplomatica. Este membru fondator al Asociatiei Romane de Politica
Externa, pre$edinte al Asociatiei Romane de Protocol, vicepre$edinte al Organi-
zatiei Internationale de Ceremonial $i Protocol (OICP) cu sediul la Madrid $i vicepre-
$edinte al Societatii de Prietenie Romania-Africa.

lnstitutia protocolului - aparitie, evolutie. lnstitutionalizarea protocolului la

romani Ceremonialul ~i protocolul in relatiile internationale Protocolul
vizitelor de stat, oficiale, de lucru sau de alta natura Eticheta in corespon-
denta Actiuni protocolare ,,intra muros". Tinute vestimentare cerute de
uzantele protocolare Aspecte protocolare ale utilizarii insemnelor de stat ale
Romaniei ~i ale sistemului national de decoratii Organizarea ~i atributiile
compartimentelor de protocol la institutiile de stat ~i in sectorul privat. Norme
generale de comportare la actiuni protocolare

ISBN 978-973-711-156-2

JLlJ lllL