Sunteți pe pagina 1din 64

File de jurnal

FILE DE JURNAL

Page 1
File de jurnal

CUPRINS

1 Buila Vanturarita 24.06.2014 . 4

2 Hunedoara, Prislop, Petrosani, Tg.Jiu 27.06.2013 ... 5

3 Iezerul Mare 20.07.2013 . 7

4 Tinovul Mohos, Lacul Sfanta Ana, Balvanyos, Tusnad 30.07.2013 9

5 Valea Rea partea 1 10.08.2013 ... 11

6 Cascada Bigr 22.08.2013 13

7 File de Jurnal - Bulgaria 31.08.2013 . 15

8 ROMANIA! 08.09.2013 .. 19

9 Brasov, Tampa 17.09.2013 21

10 Salina Turda 24.09.2014 . 23

11 Platoul Bucegi, Babele, Sfinxul, Crucea Caraiman 14.01.2014 25

12 Rnca, Tg.Jiu (Poarta Sarutului, Masa Tacerii si Coloana Infinitului)


19.02.2014 .. 27
13 Special Day 18.03.2014 ... 29

14 Dealul Sasului, Cheile Dmbovicioarei, Brusturet 02.04.2014 31

15 Rpa Roie, Petera Scrioara, Cetatea Alba Carolina 09.04.2014 33

Page 2
File de jurnal

16 Vulcanii Noroiosi (Pclele Mici i Mari ale Buzului), Barajul Siriu


24.04.2014 .. 36
17 Cheile Sohodolului, Podul lui Dumnezeu, Lacul Zaton, Valea Cernei, Cheile
Corcoaia 08.05.2014 ... 38
18 Cascada Vlul Miresei, Cluj Napoca 31.05.2014 40

19 Lacul Rou, Cheile Bicazului 17.06.2014 .. 42

20 Piatra Dragoslavelor (varful Vartoapele) 29.06.2014 ... 44

21 Transfgran, Lacul Capra, Cascada Blea 15.07.2014 ... 46

22 Vf. Moldoveanu (Valea Rea - Epilog) 21.07.2014 . 48

23 Canionul Sapte Scari, Cabana Piatra Mare, Vf. Piatra Mare 05.08.2014 51

24 Vf. Mytikas (Naul) Acoperisul Greciei - 2917 m 15.08.2014 ... 53

25 Vf. Musala () Acoperisul Bulgariei 23.08.20142925 m 55

26 Iai, Bucovina, Romania! 05.09.2014 58

27 File de jurnal Aniversar! 02.11.2014 .. 61

Page 3
File de jurnal

1. BUILA VANTURARITA
June 24, 2013

In primele 2 randuri, buna seara. M am hotarat de comun acord cu mine, ca de acum inainte cand exista in plan o
excursie sau plimbare care merita sa fie facuta publica (prin poze, idei, etc), o voi face prin intermediul unor mici
jurnale. Am ajuns la concluzia ca multi dintre noi (fara sa exagerez), habar n avem ce tara frumoasa avem. Vrem
sa vizitam Paris, Londra, Barcelona, dar nu stim unde e Deva. Nu am negat niciodata frumusetea altor locuri, dar
as prefera sa le vad pe ale noastre mai intai. De asemenea, fac aceste jurnale pentru prietenii nostri care sunt
plecati prin alte parti si pozele sunt singurul mod in care si mai amintesc de casa, macar pentru o perioada.

In alta ordine de idei, ca sa trec la subiectul de azi, prin intermediul unor oameni deosebiti, domn' profesor Emil
Fieroiu si Codrut Dumitrescu, care imi impartasesc pasiunea pentru plimbari, am ajuns intr o zona, nu departe
de Ramnicu Valcea, care se intituleaza Buila Vanturarita. Mi a luat ceva numai sa invat denumirea, dar am reusit
pana la urma.

Zona predominant montana, este la aproximativ 25-30 de km de orasul Valcea si din ceea ce am vazut, este
preferabil transportul cu o masina de teren. Merge si cu altceva, da' mai greu.

Intrucat nu stiu exact pozitia a ceea ce urmeaza sa descriu in cateva cuvinte, am sa plasez strategic un link care sa
faca legatura cu locatia in sine, daca e cazul: http://www.buila.ro/

Intr o zi, care trebuie sa inceapa cat mai de dimineata, am reusit sa cuprindem 3 locatii importante: schiturile
Iezer, Pahomie si Patrunsa + cantonul Cheia. Sunt convins cu posibilitate de aproape sigur, ca nu s multi care stiu
de existenta acestor locuri. Eu eram printre ei. Daca sunteti pasionati de fotografie, trebuie sa va planuiti cu
atentie timpul, intrucat sunt o sumedenie de peisaje deosebite, care merita imortalizate.

Dintre cele 3 locatii, m a impresionat schitul Pahomie, care este construit intr o stanca. Peisajul este memorabil.
La 50 de metri, este si o mini cascada, care intregeste oaza de liniste si de verdeata. Cred ca cel mai bine ar fi sa
trec la lucruri serioase, care inseamna poze. O poza face cat mai multe zeci de cuvinte sau ceva. Enjoy!

Page 4
File de jurnal

2. HUNEDOARA, PRISLOP,
PETROSANI, TG.JIU
June 27, 2013

Am inceput sa scriu despre locatiile care merita atentie si acum continui cu una dintre cele mai frumoase zone
de pe la noi. Imi doream de multa vreme sa ajung la castelul Huniazilor din Hunedoara si tot faceam planuri,
strategii, trasee, cu ceva timp inainte sa se si intample. Bineinteles ca nimic din tot ceea ce am facut nu s a
respectat. Nici timpul, nici persoanele, nici traseu, nici nimic. Dar tot raul spre bine. Lucrurile programate au
tendinta sa iasa aiurea cam in 40% din cazuri (cel putin in cazul meu).

Asadar si prin urmare, impreuna cu 2 oameni de baza ai acestei societati, am hotarat ca este timpul sa iesim
din "normal" si sa ocolim tara intr o zi. Ca sa faci asta, iti trebe masina (minim o bucata), bani (benzina,
gaz, kerosen), minim 3 personaje care sa dea culoare drumului, un sofer apt pentru drum lung (preferabil 2, daca
se poate) si plecat de dimineata. Ca sa pleci din Pitesti si sa ajungi la Hunedoara, ai mai multe posibilitati,
probabil 2. Ori te duci pe Tg. Jiu ori nu. Daca alegi sa nu si faci ca noi, o sa te trezesti pe Dealu' Negru, Dedulesti
(mici, alea alea), Calimanesti, Valea Oltului (care este absolut superba, daca nu te calca vreun camion - multi nfs
isti pe acolo), la alegere treci prin Sibiu sau il ocolesti pe varianta, te indrepti catre Sebes si apoi tii drumul catre
Deva vreo minim 60 de km. Daca nu stii traseul si e prima data cand mergi, o sa NU vezi vreun panou care sa
spuna in ce directie e Hunedoara. Deva in sus, Deva in jos..inclinam sa credem ca a disparut. In timp ce vezi cel
putin 2 autostrazi in constructie (ambele incepute de pe vremea lui Mihai Viteazul), te apropii de Deva si incep sa
apara primele semne ca esti unde trebuie. Masini cu nr. HD (nu high definition) si IN SFARSIT, un panou imens
pe care scrie orasul mult cautat. Un Gps care sa aiba vocea unui barbat divortat recent, te poate ajuta sa te
orientezi (repet, pentru nestiutori). Ajunsi acolo, nu e greu sa gasesti castelul Huniazilor sau Corvinilor. E
singurul din oras.

Pozele or sa va spuna mai multe despre locatie in sine, decat orice as scrie aici. Inainte sa plecati, ma gandesc ca
poate vreti sa mancati ceva si ce am gasit noi, a fost si bun si ieftin: restaurant Rustic. Noi suntem de parere ca
merita. E la 7 minute de castel. Am ales sa mergem catre Prislop si dupa un drum ghidat de indicatoare si gps, l
am gasit. Aici este mormantul Sfantului Arsenie Boca. Un loc deosebit. O gramada de lume, o gramada de viespi
(si nu ma refer la Doamnele de acolo), manastirea + 3, 4 cladiri pe care din pacate nu le am vizitat din simplul
motiv ca nu eram imbracati corespunzator. Trebe o conduita aparte ca sa faci parte din peisaj si ca sa nu te certe
nimeni. In afara de asta, gasesti mormantul ceva mai sus de Manastire; iti dai seama dupa coada. Acolo este un
mic cimitir, foarte ingrijit. Mormantul Sfantului este plin cu/de flori. N ai cum sa l ratezi. Dupa ce te reculezi,
(daca consideri ca e cazul), mai sus, trecand printr o mica padure, este pestera Sfantului Ioan, unul
dintre oamenii marcanti ai vremii sale si facator de minuni. Din pacate, el a fost impuscat de un vanator, care l a
confundat cu un animal salbatic. Ai posibilitate sa te reculegi in curte, unde sunt cateva bancute, poti sa bei apa
proaspata de izvor si cel mai important pt unii, exista un mic lac unde atunci banuti si iti pui o dorinta. Cred ca
erau multi care ar fi vrut sa castige la loto pe acolo.

Page 5
File de jurnal

De aici noi am plecat catre Tg. Jiu, cu traseu prin Hateg, unde sunt niste case imperiale (daca treci pe acolo, o sa
intelegi de ce zic asta), si am ajuns in Petrosani, in prima faza. Aici la intrarea dinspre Hunedoara, e o
locomotiva parcata, parca asteptand sa o bage si pe ea cineva in seama. Mai jos in centrul orasului, e un avion
parcat si el strategic + cateva mine: Petrila, Lupeni, Uricani, etc. Urmeaza defileul Jiului, o combinatie intre
Valea Oltului, Transfagarasan, Voineasa. Foarte frumos peisaj. Munti in toate partile, cale ferata in munte, apa
in dreapta sau stanga, in functie de pozitie. Mult verde. Deocamdata..

Am ajuns pana la urma spre Tg.Jiu, unde bineinteles, cautam parcul Brancusi. Am intrebat niste oameni si ne au
zis sa tinem drumul drept si ajungem sigur. Daca am fi facut asta, am fi ajuns la Craiova sigur si precis. Am mai
intrebat o grup de omuleti: Brancusi..?..aaa...cine?! Constantin Brancusi, masa, columna, ceva..orice?!..ah..da..pe
acolo. E ciudat sa locuiesti acolo si sa nu stii cine e simbolul orasului. Am gasit si parcul pana la urma. Verde
mult, o faleza gen Mamaia, cu apa pe o parte (as vrea sa spun ca stiu ce apa e, dar nu vreau sa mint), Masa
Tacerii si Poarta Sarutului sunt prezente. Multa populatie, cu precadere familii pline de copilasi veseli. Undeva
spre iesirea din oras este si Coloana Infinitului. Impresionat, as mai adauga. Unul dintre distinsii prieteni care au
fost prezenti, spunea ca s a inceput lucrarea de sus in jos..banuiesc ca n o sa stim niciodata asta. Gata cu vorba.
Poze din partea casei!

Page 6
File de jurnal

3. IEZERUL MARE
July 20, 2013

Cu putina intarziere, mi am amintit sa mi aduc aminte ca trebuia sa scriu o idee, doua, treispe despre un loc
deosebit. Asa cum am deja stabilit, la fiecare iesire mai serioasa, incerc sa dau ponturi si altor persoane care sunt
dispuse sa calatoreasca, sa viziteze, sa se informeze asupra locurilor deosebite pe care le are Mama patrie. Pe
sistemul: "Tati, unde sunt Carpatii Meridionali?..nu stiu, intreab'o pe ma'ta, ea a facut curat in camera ta..",
astazi o sa scriu despre o parte a muntilor Iezer Papusa.

Spre deosebire de alte grupuri, avem norocul si privilegiul de a avea printre noi un Domn care are o pasiune
pentru munte (pe care de ceva timp o impartasesc), pentru locuri frumoase si cel mai important, are cunostintele
necesare despre locatii, echipament necesar, ce trebuie facut in situatii deosebite si te mai miri ce. Ma refer la D'l
Emil Fieroiu, cel fara de care acest jurnal nu ar fi existat. De asemenea, ma simt norocos (asa cum le am spus si
dansilor - pentru ca sunt mai multe persoane importante in acest mic grup de forta) sa cunosc oameni carora le
place frumosul, care sa fie disponibili pentru lucruri pe care altii le vad numai la tv si foarte important, sa aiba
simtul umorului dezvoltat spre dereglat iremediabil si irevocabil

Ca sa n o mai lalai, am sa trec direct la subiect: Varful Iezerul Mare. Pentru a ajunge aici tre' sa ai o masina de
teren. Merge si cu una mai mica, da' nu prea. De ce spun asta? Pentru ca e un teren foarte accidentat, este mult
de urcat, iar daca mai si ploua, riscati sa ramaneti blocati. Primul popas important pentru orice crestin caruia i
plac dulciurile, este Iepurasul (top 3 cofetarii pe care le stiu), din C lung Muscel. Apoi drumul continua prin
Leresti inspre Cabana Voina. Cu vreo 15 km inainte de Cabana propriu zisa, tre' sa faceti stanga la barajul
Rausor. E ditamai podul, pe partea stanga in sensul de mers catre inainte cu Dumnezeu. Acolo e frumos d'o poza,
douazeci. Cand mergi cu cineva care nu te aduce inapoi pe acelasi drum, la intrebarea facem poze acum sau cand
ne intoarcem, raspunsul va fi mereu ACUM!

Ceea ce urmeaza este un drum foaarte bombardat, cu stanci in stanga, apa in dreapta, o gramada de locatii
pentru campat si peisaje deosebite. Farmecul locului este amplificat (daca ma intrebi) de vreme inchisa. Cred cu
tarie ca se potriveste mai bine decat soare. Timp de un ceas si ceva urci catre ceea ce la un moment dat, se va
transforma in munte veritabil. Nimic fals! Foarte frumos e cand te uiti de jur imprejur si vezi o gramada campii,
dealuri, verdeata cat cuprinde si cu cat urci mai mult cu atat peisajele devin absolut minunate!

Am intalnit o gramada de oi pe traseu, care bineinteles sunt inconjurate de cainii ciobanesti, am trecut prin cald,
caldut, racoare, si mai racoare, frigut, frig, cald, nori, soare, ceata, nori, cateva lacuri ratacite, dar care
completeaza peisajele asa cum greu poate fi povestit. Dupa vreo 3 ceasuri am ajuns la Crucea
Ateneului deasuora lacului Iezer, unde se poate ajunge cam in 20 de minute (daca nu e iarna, bineinteles);
accesul se poate face prin Valea Jepilor, Piciorul Iezerului sau Culmea Vacarea (depinde din ce parte

Page 7
File de jurnal

veniti). Langa lac este un refugiu de piatra, bine izolat care poate sa adaposteasca in jur de 30 de persoane
ingramadite. S ar putea sa n aiba WI FI. Nesansa!

De aici si pana la Vf. Iezer, mai sunt vreo 45 de minute de mers de a lungul muntelui (ma gandesc ca daca
ajungeti pana acolo, gasiti si varful propriu zis). Peisajul este ametitor la propriu, dar nu poate fi descris in
cuvinte. Imi imaginez cum e iarna..Dupa vreo 4 ore de calatorie, am ajuns la cel mai inalt punct (pe care l gasiti
cu un steag tricolor atasat) si timp de jumatate de ceas, ne am simtit ca la noi acasa, da' cu 2463 de m mai
sus. Unul dintre farmecele drumetiilor noastre, este ca niciodata nu ne intoarcem pe unde am venit. De data asta,
dupa vreo 2 ore ne am trezit la Berevoiesti. Auzisem ca exista, da' nu vazusem niciodata efectiv locul. Frumos!
Partea nasoala a problemei este ca avem multa padure care dispare incet, sigur si precis. Pacat!

In speranta ca v am fost cat de cat de ajutor, las pozele sa spuna ceea ce nu a reusit Je.

Page 8
File de jurnal

4. TINOVUL MOHOS, LACUL


SFANTA ANA,
BALVANYOS, TUSNAD
July 30, 2013

Traitiii. Bine ati revenit la programul nostru Travel, Jurnal si Poze. Am fost dojenit in public pentru faptul ca am
ramas in urma cu filele de jurnal. I'm truly, madly, deeply sorry. Acum vreo saptamana jumatate, ne gandeam ce
am putea sa mai vizitam, ce am putea sa mai vedem si n a mai fost deja in program pentru niciunul dintre noi. Si
geniul unui distins, respectiv d'l Florin Dumitru, s a gandit ca ar fi o idee buna sa vedem Lacul Sf. Ana. Ca sa fiu
drept, sincer si uneori corect, nici nu stiam ca exista asa ceva. Un ignorant, ati putea spune. Recunosc!

Ne am discutat si am decis de comun acord ca merita o explorare in teritoriul inamic, mai exact la vreo 220 de km
de Pitesti. Ca de obicei, am plecat duminica dimineata, cu norii cenusii gata sa ne atace din toate unghiurile.
Traseul incepe cu celebrul deja Campulung Muscel, continua cu aleile inguste din Rucar (care este minunat cand
are nori cu posibilitate de ploaie), trece prin Bran (pentru ca asta e drumu') si mai apoi spre Kronstadt (printre
cele mai frumoase orase de la noi). Cand ajungi pe centura Brasovului e bine sa fii atent/a la indicatoare pentru
ca au facut niste imbarligaturi si e posibil sa ajungi la Sibiu in loc de Sfantu' Gheorghe. Ah, da. Am uitat..Sf.
Gheorghe este urmatorul oras dupa Kronstadt. Cand ai ajuns aici, deja esti in alta lume, alta viata. Un lucru este
sigur: mult mai mult bun simt am descoperit decat ceea ce am auzit si vazut pana sa ajungem efectiv acolo.
Oamenii pe care i am intalnit, desi nu vorbeau toti romana bine, au fost civilizati.

Continui drumul, treci printr o localitate care se cheama Olteni (tre' sa recunosc ca mi s a parut amuzant sa pui
asemenea nume intr un loc unde gasesti orice mai putin olteni) si cu ajutorul unui GPS si al Lui Dumnezeu,
ajungi pe un camp cu un asfalt putin accidentat, apoi intr o padure si mai apoi la o intersectie (simplu, nu?) unde
vezi un mic panou care iti spune, intr o limba straina mie, ca e domeniu privat si ca ai ajuns unde ai plecat. Dupa
ce mai parcurgi vreo 2-3 km, ajungi intr un pct unde sunt niste neni imbracati in costume de camuflaj care ti vor
spune ca daca mergi cu masina (asta presupunand ca n ai venit pe jos) pana la juma' de drum te costa 10 lei, daca
ti e lene si vrei sa parchezi direct la cap de linie (adica la inca circa 2 km), 20 ron. The choice is yours!

Noi am ales prima varianta pentru ca la juma' este Tinovul Mohos, o rezervatie naturala (plina cu si de ursi
imaginari) foarte frumoasa, care zic eu, merita atentie. Asadar si prin urmare, am parcat intr un mic camping,
am gasit un lacas in care este un ghid (simpatic omulet, ce e drept), care vorbeste mai multe limbi straine, printre
care si romana. Daca vrei sa vizitezi zona, te mai costa 5 ron, se fac vizite cam din ora in 2 ore din ce imi dau eu
seama, in grupuri de cati s aduna. Asa am facut si noi. 2-30 de poze si am plecat impreuna cu ghidul, un grup de
romani si altul de alta natie spre in colo. Am facut vreo 3 popasuri (2 bancute + 2 lacuri foarte frumoase), in care
ne a fost prezentata zona, cam ce misca pe acolo (insecte cu multe picioruse, serpi, plante care ti mananca palmele
si nu in ultimul rand ursuleti). n craterul secund din masivul Ciomatu s-a format un alt lac cu dimensiunea de
trei ori mai mare dect cel al lacului Sf. Ana. Pozele or sa spuna mai multe decat mine despre asta. De aici am
coborat pana la Lacul Sf. Ana (care e mai jos putin), unde am gasit turisti (nu prea multi romani), care faceau
plaja, unii care erau deja in apa si o zona foarte frumoasa. Despre lac in sine nu sunt multe de spus. E inconjurat

Page 9
File de jurnal

de padure din toate partile si e imens. Format n craterul mai mic al masivului Ciomatu, lacul Sfnta Ana
reprezint singurul lac vulcanic din Europa de Est.

Apa lacului este curat, se apropie de puritatea apei distilate (asta pana sa faca baie in ea turistii). Nu este
oxigenat, motiv pentru care nu triete nici o vietate aici. Lng lac se afl o capel romanocatolic cu hramul
Sfintei Ana.

Dupa vreo 20 de minute de filmat, pozat si analizat, ne am retras catre o zona care se numeste Balvanyos. Aici e
un hotel de 4 stele si mai sus la deal e un munte. Ce ai inteles? Reformulez: la 20 de minute de mers acceptabil
(orice ar insemna asta) exista o mina de sulf inchisa. Ca sa ajungi acolo tre' sa urci oleak printr o mica padure
care are un miros patrunzator de..sulf. Daca ar mirosi asa pe Trivale, nu cre' ca s ar mai duce nimeni. Este cea
mai mare mofet (este o emanaie de gaz degajat) natural din Europa i cea mai mare scurgere de gaze cu bioxid
de carbon. Emanaiile postvulcanice de gaze se dovedesc a fi factori curativi naturali pentru cei suferinzi de
afeciuni de cord i afeciuni ale sistemului vascular. Motiv pentru care erau niste oameni inauntru. Am inteles ca
daca stai prea mult, risti sa nu mai iesi (gen 10 minute). Oamenii aia pareau ca sunt acolo de multi ani.

Dupa vreo 15 minute de respirat aer sulfurat (afara), am plecat catre Tusnad, acolo unde am gasit 2 izvoare de\cu
apa minerala benefica pentru diverse boli. Pentru fiecare in parte scrie ca tre' sa consulti un medic in prealabil si
mai apoi o sa urmezi o cura.

Cand am reusit sa plecam spre casa, am prins un apus fantastic pe traseul Brasov-Bran-Rucar. Asa ceva..mai des.
Multumesc pentru atentie si rabdare. Acum, poze!

Page 10
File de jurnal

5. VALEA REA PARTEA 1


August 10, 2013

La multi ani tuturor. Pentru ce? Pentru ca e o alta zi frumoasa si pentru ca suntem sanatosi, macar mintal si
pentru ca asa vreau eu! Ei comedie..Dar sa trecem la lucruri serioase, orice ar insemna asta. Pentru ca am ramas
din nou in urma cu un jurnal, posibil 2, tre' sa reiau ideile despre plecari.

Recunosc cu mana pe taste ca atunci cand l am auzit pe Emi prima data despre Valea Rea, m am gandit la o fosta
iubita. Nu stiu de ce. Asa am simtit eu. Trecand si peste asta, tot discutam ca o sa mergem in partea aia, ca e un
drum anevoios, ca e mult de mers si alte chestii, dar de data asta n a fost chiar asa. A fost mult mai rau..in sensul
bun al cuvantului. Asa ca, ne am reorganizat si am plecat la drum, fara sa stim ce urma sa se intample. De multe
ori ma intreb ce as face daca as avea o vaga idee despre ceea ce va sa fie si de cele mai multe ori nu gasesc niciun
raspuns.

Dimineata, ca de obicei, ne am facut curaj si am plecat la drum cu speranta ca o sa descoperim ceva nou, ceva
frumos. Dupa un mic popas prin Mioveni, unde am gasit destul de multa miscare pentru o duminica dimineata, o
catedrala imensa si frumoasa, ce e drept (n am inteles niciodata de ce atat de mare, dar probabil ca nu eu trebuie
sa inteleg), ne am indreptat timid inspre obiectivul fixat. Ca sa ajungi acolo, tre' sa treci prin Cosesti (n am vazut
de multa vreme atatea case mari pe metru patrat - nu e rau sa fie bine), Domnesti (unde era targ sau ceva, oricum
multa agitatie), Corbi (unde am vazut fugitiv o manastire in stanca - tre' sa analizam cu atentie aceasta zona pe
viitor), treci pe langa Tabara Nucsoara, ajungi intr o localitate numita Slatina (la un pct am vrut sa intrebam pe
cineva daca e drumul bun catre destinatie si am zis mai mult in gluma sa intrebe careva si unde e Slatina, fara sa
am idee ca exista una si la noi in judet..ce chestie, ce treaba, ce haos) si apoi tii drumul drept pana nu mai ce sa tii
pentru ca se infunda fix in Valea Rea. De notat este faptul ca drumul este mai mult decat bun, desi este forestier.
Am aflat ca este chiar reabilitat pentru ca asa e la noi. Cand faci ceva bun scrie peste tot. Cand e ceva gresit, nu
mai zice nimeni nimic.

Drumul in sine pana acolo e foarte frumos, in sensul ca peisajele pline de verde te fac sa uiti pe unde esti, pe o
parte curge un rau de munte (vara e un sentiment fanatstic sa vezi cum straluceste soarele si cat de limpede e -
inclin sa cred ca e raul Doamnei), apoi sunt turistii la cort, din cand in cand se mai face cate un drum, ba la
dreapta, ba la stanga care duc nu se stie unde (daca ai timp si chef, poti sa le iei la rand - dar cu o masina mai de
teren, preferabil) si nu in ultimul rand am vazut barajul Vasalatu, care ofera o priveliste minunata. Astea toate la
dus. Cand ajungi la cap de linie, te dai jos (sus nu), gasesti un catel, 2, le dai sa manance ceva (asa e crestineste),
apoi alegi ce vrei sa faci. Te intorci pentru ca tu vrut sa vezi doar nimic, te duci pana unde am fost noi adica la
prima cascada serioasa care iti iese in cale (35 de minute de mers pe jos, cu 2 maxim 3 pauze) sau te duci pana sus
de tot si incerci sa ti faci curaj ca sa ajungi pe Moldoveanu, varful cel mai inalt din Romania.

Page 11
File de jurnal

Asta e motivul pt care am scris partea 1. As vrea ca partea a 2 a a jurnalului sa fie chiar varful in sine. Ca sa ne
revenim, tre' sa spun ca peisajul este minunat. Orice zgomot, orice murmur, orice insecta, orice ce vrei tu are
rostul si sensul lui. Fantastic! Cand am ajuns la cascada dintre Muntele Rou i Hrtopul Ursului. Frumos, dar
periculos daca nu esti atent pe unde calci. Dupa vreo ora de facut diverse activitati gen poze, filmari, te urzici si ce
mai poti face intre 2 munti, ne am intors la masini si am plecat spre casa. Gresit. Aventura nu s a oprit aici..

La un pct pe care nu l por defini, pt ca nu stiu exact locatia, cand te intorci din Valea Rea, e un pod de beton pe
partea stanga care te duce in Valea Zarnei. E un panou care iti spune exact cand treci podul, unde te regasesti. De
aici am tinut drumul vreo 30-40 de minute (pe drum vezi cateva asezamanite parasite, multa padure - atat cat
mai e si uneori fiinte vii, gen oameni) pana la un pct cand s a infundat..la propriu. De aici am plecat pe jos prin
jungla. Nu e nicio exagerare. Exact asa m am simtit. Am avut 5 cumpene pe traseul ala. E ok pana la un pct, in
sensul ca desi curge raul pe jumatate, mai e loc pe dreapta ori pe stanga sa te echilibrezi si sa te sprijini in orice.
Problema e ca la un moment dat incepe sa se ingusteze si ramane doar raul..apoi daca reusesti sa treci fara sa pici
in apa, asa cum am patit unii dintre noi, fara sa te zgarii de pietre, fara sa aluneci, fara sa te "muste" vreo planta
sinucigasa sau urzicile, jungla continua catre nu stiu unde. Un lucru e clar: daca mergi numai prin apa e relativ
simplu, dar asta presupune sa ai incaltari rezistente la farmecul tau personal, la apa si la ceva care poate sa ti le
taie, gen stanci. Sau daca iti place aventura, te echipezi corespunzator junglei combinate cu muntele, si te descurci
cum poti.

Oricum, foarte misto sentiment sa vezi cum te afunzi intre 2 pereti stancosi cu apa limpede pe jumatate si cu
posibilitatea de a fi mancat de natura, de animale salbatice (nimeni n a zis ca nu sunt) sau de prieteni in cazul in
care te ratacesti. La a 4 a cumpana, cand era sa ma duc cu totu' in apa, mi au trecut prin fata ochilor multe
momente, da' niciunu' nu implica scris de jurnale pe Facebook. Momentan atat, pt ca deja e prea mult.

Ca idee informativa: eu nu sunt specialist in trasee montane, motiv pt care evit sa dau nume de rauri, baraje,
munti acolo unde nu stiu. Poze, va rog!

Page 12
File de jurnal

6. CASCADA BIGR
August 22, 2013

Buna seara! Ce faaacetti? S a dus si vara asta, s a dus si vacanta..se duce si anu', probabil. N are nimic, nu e ca si
cum am putea schimba ceva. Cu toate astea, putem din cand in gand, sa ne simtem bine, dupa posibilitati. Unii
dintre noi am ales ca metoda de relaxare si de ce nu, distractie, plimbarile pe diverse trasee, momentan din tara.
De ce momentan? Pentru ca sper intr un viitor sa fie si peste mari si tari. Dar pana atunci sa mi revin la subiect.

Pana acum vreo 3 saptamani, habar nu stiam ca avem in tara o cascada foarte frumoasa si, culmea, cunoscuta
in toata lumea, mai putin aici (e drept ca o stiu cunoscatorii de specialitate si pasionatii, dar chiar si asa, nu s mult
romani care sa fi auzit de ea. am testat). Totul a plecat de la o emisiune de pe Realitatea tv, in care erau
prezentate cele mai frumoase 10 locuri de vizitat (in viziunea lor) si printre ele era acest deosebit locsor.

Site-ul The World Geography a alctuit n anul 2013 o list cu cele mai impresionante cascade din lume. Pe
primul loc se afl Cascada Bigr din Cara-Severin. Si mi am zis ca daca avem asa ceva aicisa si nu mergem pana
acolo, inseamna ca e ceva suspect si putred in Romania! Ca de obicei, cu 2-3-7 zile inainte am inceput sa facem
planuri, strategii, sa calculam km, sa vedem care suntem, de ce am vrea sa facem asta si pana ne am dat seama,
intr o frumoasa zi de luni dimineata (zi de concediu..ce vremuri), am plecat la drum in jurul orelor 07.15 ale
diminetii.

Avand in vedere ca plecam din Pitesti, cel mai accesibil drum era catre Slatina. Dupa vreo ora de mers, am
ajuns aici, unde mi s a parut a fi duminica dimineata. Ma simteam ca n Grecia..aud ca acolo oamenii sunt f
comozi. Nimic rau in asta, doar ca e putin ciudat. Trecand peste acest moment, am continuat spre Craiova, unde
eu am fost prima data in istorie. Spre deosebire de alte persoane ale caror nume nu le dam, nu am avut niciun fel
de relatie in zona respectiva. Frumos oras, dupa 15 minute de ghicit, ne am dat seama si unde e aeroportul..de vis,
ce sa mai. Ce n am vazut, insa, este inchisoarea celebra Alcapraz..dar asta e alta poveste.

Am continuat pe un drum relativ bun catre Isalnita, Filiasi, Strehaia (foarte interesant loc, ce sa zic - la
arhitectura, ma refer, bineinteles), DTS (adica Drobeta Turnu Severin) unde ne am oprit pentru alimentare cu
voie buna si apa. Cand e f cald, cu apa mai e cum mai e, dar daca n ai voie buna, s a terminat! Sau cand e drum
lung? Nu mai stiu. De aici incepe un drum foarte frumos cu Dunarea pe stanga, cu Portile de Fier 2 tot asa (la
dus), frontiera catre Serbia, la un pct, dar cel mai frumos ni s a parut un loc care se numeste Taverna Sarbului.

De aici mergi prin Orsova si tii drumul pana ti se ia. Iti trebuie o comuna care se intituleaza Bozovici. De atatea
ori a spus GPS ul 50 de km, 18 km, 35 km, inca 25 de km..incat am crezut ca s a stricat la un moment dat. Ideea e
ca fara un GPS o sa va fie greu. Pana acolo sunt multe peisaje verzi, case vopsite ciudat (mozaic style) dar frumos
si vreo 6 ore cu posibilitate de 7. Cel putin atat am facut noi. Cred cu tarie ca merita deranjul. O sa vedeti in poze
de ce.
Page 13
File de jurnal

Partea buna este ca locul e la strada. N ai cum sa treci pe langa. Aglomeratie nu era prea mare. In afara de
cascada propriu zisa (care este deosebita din toate pct de vedere - asta nu inseamna ca tre' sa va asteptati la
Niagara, dar chiar si asa), mai sus e o pestera (mare atentie daca urcati acolo..e un gaura care nu stiu exact unde
duce; nu e chiar o pestera obisnuita), e un munte care iti ofera o priveliste numai buna pentru poze si e apa foarte
rece (dupa ce am bagat capul in ea, mi au trecut prin fata ochilor multe momente din viata) si potabila de a
lungul muntelui. Pozele va vor spune lucrurile pe care nu le pot cuprinde aici.

Dupa sedintele foto\filmari, care au durat in jur de 2 ore si un mic dejun (dupa sapte ore aproximativ), ne am intors
pe acelasi drum, dar cu un popas prin Baile Herculane care e relativ in drum. Aici am gasit un munte (altu' - e
plina tara asta de munti), o gramada de pensiuni, vile, hoteluri. propice pentru tratament. N am inteles ce trateaza
inca locul, dar sunt sigur ca e ceva coerent. Dupa alta sesiune foto, ne am intors cu un mic popas la Orsova si, din
nou, la Taverna Sarbului. Lasand la o parte ca se mananca bine, are o "panarama" foarte frumoasa catre Dunare.
Daca mai prinzi si un apus acolo, poti sa te declari fericit. Dupa un drum lung si obositor, ce e drept, ramane o
amintire frumoasa cu un loc pe care l recomand cu caldura tuturor celor care apreciaza frumosul. Stimati prieteni,
poze!

Page 14
File de jurnal

7. BULGARIA
August 31, 2013

Salutari la toata lumea care ma cunoaste au ba. Eram dator cu un jurnal si cred ca acum a venit momentul sa ma
implic putin. Desi se numeste Bulgaria, astazi va scriu despre Sunny Beach si Nessebar. Incerc sa cuprind cat mai
multa informatie in speranta ca nu va pierdeti timpul citind si de ce nu, intr o zi sa va convingeti dvs daca am
avut sau nu dreptate.

Toata treaba asta a inceput acum cateva luni cand ai mei prieteni Mada si Florin au gasit un loc strategic in tara
vecina. In orice alt moment m as fi gandit de 7 ori inainte, dar acum n am zabovit prea mult cand mi au explicat
in ce consta expeditia de vara. Si bine am facut. Dupa o perioada de organizare, care a presupus eforturi din
partea dumnealor, disponibilitate din partea noastra, ceva banuti, asigurare medicala si speranta ca totul va fi
bine (daca urmaresti stirile, nu mai pleci nicaieri) a venit ziua urmatoare noptii de dinainte, respectiv 10 spre 11
august 2013, cand am plecat din localitate spre Bucuresti, in jurul orei 4 dimineata. Dupa vreo juma' de ora de
plimbat printr o Capitala linistita, am ajuns in Piata Constitutiei langa Casa Poporului (cine a fost pe luna in ziua
respectiva, ne a vazut sigur).

In jurul orei 7, dupa ceva timp de asteptat sa vina ghid + sofer (n au intarziat ei, am venit noi mai devreme),
dupa ce am facut oleak de misto (pt ca asta facem noi cel mai bine) si dupa ce am constatat ca autocarul are WI
FI (triplu oau), ne am inceput deplasarea catre vama din Giurgiu.

Dupa ce am trecut prin Calugareni (iti da un sentiment ciudat locul asta, daca te gandesti la trecutul glorios),
Giurgiu,apoi peste Podul Prieteniei Giurgiu-Ruse (care ofera o "panarama" deosebita a Dunarii), inca vreo 15
minute prin vama unde tre' sa ai buletin, preferabil care sa nu fi expirat, am continuat traseul prin Ruse (n am
reusit sa mi fac o parere coerenta despre oras in sine) si in jurul orei 9 fara ceva am facut un prim popas. Deci pe
scurt, Bucuresti - Ruse, vreo 2 ore (in functie de aglomeratia vama si mijlocul de transport pe care l folositi).
Dupa un drum lung si oarecum plictisitor, pentru ca multe lucruri nu prea poti sa vezi, in jurul orei 14 am ajuns
la destinatie. In sfarsit mare, apa, camera de hotel..Bulgaria!

Contrar a multe lucruri pe care le am auzit, conditiile de la hotel au fost deosebite. Pe parte de mancare cred ca
se putea mai bine, dar sa ma ierte Dumnezeu, cu banii pe care i dai acolo, la noi stai decat 3 zile si mananci pe
unde apuci. Fiecare hotel are o piscina minim, dar vb lu' Cata, cand ai marea la 15 m, tre' sa fii putin diferit ca sa
faci baie in piscina. Un mare plus, fata de ceea ce e la noi, cand am calcat prima data pe nisip, m am speriat. Nici
la bazinele private n am vazut nisip mai fin si curat. Fantastic! Si n am auzit pe nimeni care sa vrea sa ne dea
porumb sau bilete la nush ce concert. Plaja curata, preturile asemanatoare cu ale noastre (moneda nationala -
LEVA),

Despre Sunny Beach sunt multe de spus si probabil ca n as avea loc aci. Notabile sunt urmatoarele: locul este
cam cat Mamaia ca si lungime (sau cel putin asa mi s a parut), in plin sezon gasesti tot felul de nationalitati, cu
precadere rusi si romani, o gramada intreaga de hoteluri, baruri, terase (in fata multor localuri sunt diversi care
te invita si iti explica ca ei au oferte la jumate' daca iei nush ce si ca e super promotie si d'astea), galagie maxima,

Page 15
File de jurnal

Mc Donalds uri deschise non stop, muuulte magazine cu suveniruri si si si siiii foarte important Irish Pub. Din pct
unora dintre noi, cel mai frumos pub din locatie. Fara Aurora Band, care ne a incantat aproape in fiecare seara
cu muzica live, locul n ar fi acelasi. Cu ocazia asta vreau sa le multumesc pentru dedicatia de ziua mea, chiar daca
ei nu vor citi niciodata ce am scris aici.

Diferenta intre Mamaia si Sunny Beach sunt preturile si cluburile de noapte. La noi sunt cu 2 clase peste ce e
acolo. Am fost intr un "club" cu fratele Catalin si, fara sa exagerez, atatia pusti ametiti pe metru patrat n am
vazut in viata mea. Daca s ar fi facut o statistica dupa varsta, noi 2 cre' ca eram in top 5 varstnici ai locului. Eu
scriu despre ce e acolo, ca si cand la noi ar fi altfel...Ideea e ca daca vrei sa agati acolo si te duci pentru asta
special, posibilitati este kklau, dar ideal ar fi sa consulti un buletin inainte..nu, nu unul meteo. Parerea mea. Am
gasit aici ceea ce numeau unii localnici "sex tourism" sau "alcoolic tourism".

Am cunoscut multi straini cuminti: danezi, nemti, germani, cehi, ucrainieni, francezi care vorbeau italiana (cine
ar fi crezut?), bulgari, scotieni, un turc cuminte (care avea o fetita nemaipomenita), irlandezi, englezi, polonezi,
suedeza, olandezi, romani (da, unii se poarta de parca am fi straini unuii de altii). Despre italieni am auzit ca ar fi
pe acolo, da' n am vazut efectiv niciunu'. Daca vrei sa te distrezi ai de unde alege: Dance Club Mania, Disco
Orange, Disco Lazur, Iceberg, The Flying Dutchman (daca iti place foarte, dar foarte mult Olanda) si multe alte
chestii. Oricum, este o viata de noapte foarte activa, care se termina foaarte de dimineata.

Intr o discutie cu d'soara Cosmina Rosu, careia i multumesc cu aceasta ocazie, am aflat de existenta unui loc
care se intituleaza Nessebar.A vorbit atat de frumos, incat la un pct am crezut ca e al ei. Am primit o sugestie pe
care am analizat o la fata locului si a fost printre cele mai bune decizii. Ca sa intelegeti mai bine, acest loc este cel
mai vechi din Bulgaria si printre cele mai antic din Europa (aproape 3000 de ani). In afara de noi, pe aici au mai
trecut grecii, romanii (care au avut o garnizoana puternica multa vreme), cruciatii condui de Amde al VI-lea de
Savoie si pana la urma a ajuns la turci. n Nessebar au existat peste 40 de biserici. n prezent exist ns date certe
doar pentru 26 dintre ele.

Auzisem atat de multe, incat atunci cand am ajuns, nici nu stiam ce sa facem mai intai. Aici se poate ajunge ori
cu masina in vreo 15 minute din Sunny Beach, cu autobuzul vreo 25 de minute sau 40 daca nimeresti ruta
ocolioare, ori cu Sea Taxi, dar despre asta mai tarziu putin. Fiecare dintre noi a fost de cel putin 2 ori intr o
saptamana. Atat de mult ne a placut. Orasul in sine, peisajele, plajele pline de perspective panaramice sau
panoramice, vapoarele din departare, micile ambarcatiuni, ce a mai ramas din cladirile vechi, restaurantele
asezate strategic cu vizibilitate catre mare, chiar si pescarusii, iti ofera un sentiment de bine si frumos in acelasi
timp. Recomandam la randul nostru, oricui vrea sa vada si "altceva", sa mearga acolo in vizita. Fantastic!

Am scris despre orice, mai putin despre grupul de oameni care mi a fost alaturi o saptamana, care pentru mine
cel putin, a fost cel mai frumos concediu ever.

O sa incep cu al meu coleg de camera, d'l Catalin Toma, care mi a fost alaturi la bine ori la greu si care
primeste gradul de explorator de baruri, cluburi si pub uri al grupului. Tot dansul este si cel care a acceptat sa
facem o poza deosebita in 2 costume de ale lui Napoleon. Am petrecut momente frumoase, cu precadere la Irish
Pub, unde era cartierul general. Si a asumat si rolul de supozitor al unei mese la un pct, dar I a trecut repede:)).
Multumesc, domne pentru ca m ai suportat eroic o saptamana intreaga, chiar si atunci cand mi ai cerut hanorac
si ti am adus pantaloni. Ah si multumesc pt steagul tricolor. L am purtat cu mandrie prin Nessebar, Sunny Beach
si cam peste tot. Cat despre momente memorabile, unul dintre ele este acela in care I a oferit unui flacau din
Irlanda ceva de baut si respectivul a zis will ya buy this one? si dupa ce a primit raspuns afirmativ..a continuat:
alright then..fantastic, mate..cheers!

Page 16
File de jurnal

Urmatorii pe lista sunt Mada si Florin, care m au pacalit intr un mod barbar sa merg intr un loc necunoscut si
plin de pericole feminine. Multumesc pt ca v ati gandit si la mine. Mada a fost cea care a depus un
efort considerabil impreuna cu stimata d'na Roxana pentru a organiza cat mai bine locul, conditii de cazare,
tot. Tot ea a fost legatura noastra cu prietenii si familiile, a fost cea care a postat poze pe Facebook din cele mai
fierbinti momente si din cele mai frumoase locatii (unde era semnal wi fi, era si Mada) si nu ultimul rand a fost
cea care de ziua mea a pus la descrierea unor poze aniversare "ziua Marinei". E ca si cum te ai duce la nunta
unui prieten si pui titlu: "la cina cu prietenii.."Ah si sa nu uit, Mada este cea care mi a facut o dedicatie frumoasa
pe vapor atunci cand a avut o cumpana in mijlocul marii. Raluca cred ca are si acum urme pe mana stanga. N am
vazut pe nimeni care sa tina atat de strans o fiinta umana si vie.

Florin a fost unul dintre cei 4 fotografi activi si a fost cel care a facut baie cel mai mult...in hotel. De asemenea,
este partenerul meu de la karaoke, cu piesa "Can't Help Falling in Love", Elvis Presley. 2 zile am iesit cu capul
plecat din hotel. Mai ales ca baiatul care punea muzica si care nu era Mario, a zis "the boys from Rumenia". Cu
putin noroc nimeni nu va vedea vreodata filmarea.

Mai departe, avem pe Artistul Codrut Dumitrescu. Este primul fotograf experimentat din grup, motiv pt care
primeste titlul onorofic de "master fotografer of za excursie". Avem diferite amintiri frumoase, dar subliniez cu
litere de aur desi aici apar inchise la culoare, 3 momente: primul, cand am explorat Nessebarul de la un capat la
altul si ne am intors in acelasi punct, cu poze, filmari si nu in ultimul calatoria cu vaporasul, care nu este Maria ci
Sea Taxi de la Nessebar la Sunny Beach. Extraordinar moment. Am avut norocul sa gasim un vaporas care a
inconjurat peninsula si am prins o in toata frumusetea ei. Am incercat si noaptea dar nu se compara. Al 2 lea
moment memorabil este in seara de Sfanta Marie, cand am sarbatorit pe plaja. Ce s a intamplat pe o plaja din
Sunny Beach noaptea tarziu, ramane acolo. Promit sa nu postez nici filmarea aia. Pentru ca tot veni vb despre
filmari, ceam sa ti multumesc pt ca ai fost, din nou, cameramanul meu si ca drept rasplata n am sa postez nici
momentul in care ai cantat la Karaoke. Asta a fost al 3 lea moment pe care n o sa l uiti. N ai cum.

Continui cu Cosmin si Roxana. Primul este cel care s a ocupat de partea transport Pitesti Bucuresti dus intors si
cel care s a bucurat in masura egala cu Cristi, fratele dumnealui, de bancurile si porcariile pe care le am debitat.
Desi au fost vecinii nostri de palier, mai exact usa langa usa, nu ne am intalnit in camere decat la venire si plecare.
M am simtit ca la mine pe scara. Cosmin, nu stiu daca citesti aici, dar te salut din mers cu respectul cuvenit.
Apreciez faptul ca mi ai pus o manea frumoasa de ziua mea. Nu se intampla mereu. Despre Roxana, numai de
bine:)) oricat ar fi de amuzante intamplarile ei, nu le pot scrie aici. 2 lucruri sunt clare: a fost cea mai ghinionista
membra a echipei (ultima zi va ramane in analele Bulgariei) si a intrat in mare mult mai des decat Florin, caruia i
a placut mai mult apa din hotel. Si nu o sa te uit cand ne am intalnit in seara aia pe plaja, atunci cadn veneati de
la petrecerea la care Catalin si je n am ajuns. Stiu ca nu ti amintesti ce s a intamplat, dar stim noi:))) te pup!

Pe lista mea este si domnul Cristi impreuna cu a sa fata, Mihaela. N o sa va uit niciodata, chiar daca n am
petrecut f mult timp impreuna. Veti ramane in aminrirea acestei excursii ca fiind cei mai bronzati oameni de pe
plaja care au stat la soare zilnic. Sunteti eroii mei. Daca as fi stat atat, ori ma topeam, ori nu ma mai primea
Dorina acasa (maica mea) pentru ca nu stia ce am facut cu baiatu' ei. Sper ca v ati simtit la fel de bine pe cat ne
am simtit noi. Cu respect, je!

La un pct spre final, au venit printre noi si DOMNISOARELE Raluca + Alina. Nu va asteptau prea multi, dar
sigur s au bucurat cand v au vazut. Ma bucur ca ati ales sa va petreceti cu noi parte din concediu. La multi ani
Raluca pentru ziua ta! Am impartit diverse momente impreuna (nu multe, ce e drept) si sper ca pe viitor cand
mai plecam pe undeva (si sigur se va mai intampla asta) sa ne organizam gramada de la inceput. Va salut si pe
dvs!

Ultimul dar nu cel din urma este Severica. El a fost one man show. Incepand de la dansul din fata hotelului in fata
multor spectatori, pana la palaria care a facut senzatie pe toate drumurile, continuand cu pozele in compania

Page 17
File de jurnal

multor dsoare (asa e cand esti popular) si ajung sa pupe pe frunte o fetita din Ukraina, careia I a marturisit intr
un moment de sinceritate, ca si doreste ca Iulia Timoenko sa fie libera. Nu vezi asa ceva zilnic.

In ceea ce ma priveste, lasand la o parte faptul ca am prins doar un mic dejun din 7 si asta pentru ca n am dormit
toata noaptea ca sa prind cel mai frumos rasarit din ultimii mei 30 de ani, lasand la o parte faptul ca in dimineata
respectiva erau nori si toata lumea de la hotel ma incuraja: stai linistit, poate maine va fi mai bine.. si lasand la
o parte ca m am distrat mai mult decat ma asteptam, la un moment dat m am intalnit cu tipe din Scotia. Cand am
intrebat de unde sunt si mi a raspuns una Stland, m am uitat putin lung. Cand in sfarsit am prins ideea, am
facut greseala de a I spune ca sunt un mare fan al filmului Braveheart si ca l am vazut de 24 de ori si ca mereu se
termina la fel, lucru care ma enerveaza negativ, am pus intrebarea sincera: is the story of William Wallace
true? si ca un copil mic asteptam ceva frumos, ceva care sa ma faca sa mi amintesc momentul peste multi ani,
ceea ce s a si intamplat: NO! .scurt si la obiect. Dur raspuns! Probabil din multitudinea de turisti, am fost
printre sg care a socializat cu personalul de la Hotel. I salut pe toti de acolo incepand cu Ivan, singurul care stie
romana mai bine decat multi romani, Zlatko, Vasilen si toti ceilalti. Cu ocazia asta, unii dintre ei au invatat ce e
cu shaorma. Le dea Dumnezeu sanatate. Si noua la fel.

Al 2 lea pct, este acela cand de ziua mea, formatia noastra preferata Aurora Band mi a dedicat piesa Sweet Home
Alabama, dar a cantat Sweet Home Romania, intr un pub plin cu multe alte nationalitati. Atunci m am simtit cu
adevarat deosebit. Sunt convins ca si ceilalti ai nostri au avut un sentiment de nedescris.

Am descoperit o Bulgarie pe care nu o anticipasem, am descoperit un loc frumos care este Nessebarul, am
descoperit ca desi avem aceeasi Mare Neagra, unii care nu suntem noi, stiu ce sa faca cu ea si am descoperit
grupul pentru vacante perfecte. Va pupa prietenul vostru si pentru ca vorba multa bogatia omului, poze!

Page 18
File de jurnal

8. ROMANIA!
September 8, 2013

Roooomaaaniaaaa, Romaaaaaniaaaaa..ups..ma scuzati. Sunt inca euforic dupa frumoasa victorie a echipei
nationale. Ne bucuram atat de rar in tara asta, incat orice prilej serios presupune veselie ca n povesti, 3 zile si 3
nopti (batem si Turcia cu 2-1) si continuam pana la o saptamana. Azi scriu despre memorabilul meci ROMANIA-
Ungaria: 3-0!

In ultima vreme numai despre meciul ROMANIA - Ungaria s a vorbit. Atat de multe presupuneri, atat de multe
pronosticuri (prima data in viata cand ma bucur mult pt ca nu mi a iesit un scor corect, 2-0), discutii
interminabile, vesnicii pesimisti din tara asta (pe care nu i mai am la inima:"pierdem sigur, n avem nicio
sansa"..si alte rahaturi d'astea - e plina tara de specialisti; frate, eu unde nu stiu, nu ma bag), presiune pe oamenii
aia care au jucat (de ambele parti) si nu in ultimul rand o chestie de mandrie nationala (toata lumea stie de ce).

Dar sa incep cu inceputul. Trecand peste momentul introductiv, ne am adunat ca sa ne strangem mai multi
oameni in speranta ca nu batem drumu' degeaba pana la Capitala. De multa vreme n am mai plecat atat de
optimist la un meci. Si nu doar eu. Lasand la o parte drumul pe autostrada, care e relativ ok, cand intri in
Bucuresti intr o zi asemanatoare celei de vineri (06.09.2013) cand e meci important, incepi sa simti ce simt
crestinii aia care stau acolo zi de zi: aglomeratie, nervi, masini bara la bara, criza de timp, alti nervi, semafoare
care au NUMAI culoarea rosie (si nu 1 minut) si pe scurt, o nebunie. Norocul nostru este ca n masina am avut un
distins domn care a intrebat juma' dintre cei care locuiesc in Bucuresti, din masina, ce scor cred ei ca va fi la
meci. Si 3 sferturi au spus: 2-0. A fost nebunia lui Salam cu 2-0 asta. Niciodata n am auzit atata lume care sa
spuna acelasi scor la un sg meci intr un timp atat de scurt. Un sg nene mai in varsta a spus 3-0 si a anticipat ceea
ce urma sa fie, respectiv scandal. Probabil era la curent cu ceea ce facusera fratii unguri prin Centrul Vechi,
Gara de nOrd si cam peste tot pe unde au trecut.

La vreo 4 ore de cand am plecat de acasa, am reusit sa ajungem in zona stadionului, unde este foarte greu sa
gasesti un loc de parcare daca n ai motocicleta sau bicicleta. De data asta am avut noroc sa gasim un loc intr un
pct relativ apropiat, nu inainte sa ne punem intrebarea: "oare or sa ne ridice astia masina de aici?". Am ajuns la
stadion printr o mare de oameni, am trecut printr un filtru (sunt foarte suparat pentru ca mai aveam 3 gumitze
intr un pachetel si m a pus un nene sa le las la intrare in stadion..probabil faceam zgomot cu baloane - da' e ok,
cine a avut petarde a intrat linistit) si ne am gasit locurile fix in mijlocul actiunii.

De ce asa? Pentru ca am avut parte de o experienta pe care niciunu' din noi nu o va uita prea curand. A avut loc
o mica "incaierare" intre niste oameni de buna credinta, care au simtit nevoia asta fix in ziua in care NU trebuia.
Aveam oaspeti de gala si asta nu se intampla mereu. Ideea pe scurt e ca ma incearca un sentiment ciudat acum
gandindu ma la momentele respective: bataie cu orice se nimereste in mana, injuraturi, sange pe te miri
unde, provocari, sentiment de teama pentru integritatea fizica, nedumerire asupra motivelor, jandarmi bine
echipati, dar carora le a luat ceva sa elibereze un sector cu probleme (mai bine mai tz decat deloc) si nu in ultimul
rand faptul ca din prima repriza n am vazut decat golurile. E greu sa te concentrezi cand sar scaune pe deasupra
capului (jandarmii aveau casti, noi aveam steaguri).

Page 19
File de jurnal

Trecand peste incidente, trebuie sa recunosc ca atmosfera din a 2 a repriza, in mod special, a fost cea mai
frumoasa pe care am trait o vreodata la un meci al echipei nationale. S a cantat imnul de 3 ori (cand vreodata..?!),
s au cantat cantece patriotice, s au scandat diverse chestii amabile la adresa vecinilor, s au facut valuri, s a strigat
OLEeee la pasele alor nostri..minunat, ce sa va mai mint!

Tot ce s a intamplat, inversunarea maxima si ambitia s au datorat acestor minunati vecini pe care i avem si a
arogantei pe care o afiseaza ori de cate ori au posibilitatea, ca si cum am fi vinovati pentru ca locuim la noi in
tara. Incepand de la mizeriile pe care le au facut prin Bucuresti, declaratiile de dinainte cum ca ei fac si dreg (altii
care au cupe mondiale nu au fost asa, desi erau mai indreptatiti) si culminand cu faptul ca in timpul intonarii
imnului nostru national s au intors cu spatele (probabil anticipand ceea ce urma sa se intample pe teren), lectia pe
care au primit o ieri, n o vor uita prea curand.

Plecand de la ideea: "sarmanii unguri...de la jandarmi si-au luat-o, la fotbal si-au luat-o. Dupa meci au fost cuminti.
Maidanezii erau totusi pe pozitii, pentru orice eventualitate...", as dori sa felicit pe baietii de la Jandarmeria Romana,
care si au facut datoria de la un cap la altul in ceea ce i priveste pe oaspetii nostri (mai ales in stadion). Intr un
final, in care echipa a castigat mai mult decat convingator, am plecat spre casa cu mai multe sentimente
contradictorii, dar pana la urma a ramas unul pe care l resimt din ce in ce mai mult: MANDRU SA FIU
ROMAN!

De obicei scriu jurnale pe alte teme ori locatii, dar acum am simtit nevoia sa adaug pe lista momentul acesta,
care pentru mine cel putin, e de referinta.

Cu ocazia asta, salut pe Cristi fara de care n am fi avut bilete, pe Alin fara de care n am fi avut cu ce sa mergem,
pe Alin al 2 lea, pe Adi, Iulian, pe domnul primar din localitate Edi, Vali, Doru si toti ceilalti care au fost cu noi.
De asemenea, multumesc celor de acasa care mi au purtat de grija: Florin D. care mi a urat tarana usoara inainte
sa ajung la meci, vazand razboiul civil la tv:))), Aurel S. care a zis ca vine sa ma ajute daca am vreo pb, unei si
anume locuitoare din Iasi care a suferit cu mine la bine si la greu (n am inteles de ce si la bine) si celor care mi ati
umplut telefonul de\cu mesaje la ora meciului.

O experienta minunata (cu de toate), o zi de neuitat, bravo baieti si in speranta ca ne calificam la Mondialele din
2014: HAI ROMANIA!

Page 20
File de jurnal

9. BRASOV, TAMPA
September 17, 2013

Sa traiasca toti numai noi sa nu murim ! Adevaru' e ca nu ma mai asteptam sa scriu atat de repede o alta fila de
jurnal cu si despre calatorii. S au schimbat niste modificari in ultima vreme, natura deja incepe sa si urmeze
cursul oarecum normal si optimismul personal se cam ducea usor spre nicaieri. Dar, cum nimic nu e intamplator
pe lumea asta, intr o discutie cu prietena noastra a tuturor romanilor, d'soara Simina, am pus intrebarea logica:
"noi and ne plimbam?" si raspunsul a fost pe masura: "oricand". De aici si pana la aducerea in echipa a d'soarei
Haula cu H (Koala, pentru mine) si a d'lui Alex zis Gogu' de la gara, au mai fost doar 55, 4 pasi (TVA inclus).
Acest jurnal NU este despre vreo fosta iubita care e tampa. Este vb despre un MUNTE!

Ca sa fiu drept, sincer si rareori corect, daca era dupa mine am fi facut alt traseu. Ceva mai complex, ceva mai
lung. Din diferite motive organizatorice s a ales de comun acord ca destinatie pentru o sambata, cu posibilitate de
ploaie si frig, orasul BRasov. Daca spui cuiva ca te duci acolo, in 89% din cazuri ai sanse sa ti se spuna: "ah..am
mai fost..!". Posibil, dar n ai mai fost cu noi. Si mai mult, daca preferi sa iesi la vesnicul "suc", unde oricum
cheltui niste bani si, in general, faci cam aceleasi lucruri, adica butonat telefon, plictiseala si speranta ca sa gasesti
ceva mai nou de facut care sa fie "altceva", n am nimic impotriva. Unora dintre noi ne place sa vedem locuri PE
CARE nu le am vazut decat la tv si poate nici acolo, sa ne distram, sa petrecem un timp de calitate impreuna cu
oameni deosebiti si intr un final sa ramanem cu niste amintiri deosebite.

Trecand peste partea introductiva, ca de obicei la plecari, ne am reorganizat intalnindu ne (intr o formula noua
si inedita, de data asta) si am plecat dimineata catre inainte cu ce urma sa se intample. Dupa ce l am pescuit pe d'l
Alex din drum, care urmarea cu pasiune viata unor vaci (nu ma refer la nicio femeie), la 8 dimineata intr o
sambata racoroasa, ne am trezit in Campulung, unde altundeva decat la Iepurasul? Dupa un mic dejun
consistent, adica mai nimic, am continuat prin Mateias si mai apoi in Rucar, unde la echivalentul etajului 7 cand
urci, este un loc numai bun pt poze si popas. Acolo am gasit cativa caini, dar cel mai important un catel care m a
fascinat efectiv! S a asezat pe o piatra si nu s a miscat de acolo pana n am terminat de facut vreo 9 poze cu el.
Parca stia ca nu vreau sa i fac rau si cu atat mai mult m am bucurat pentru ca pozele sunt foarte sugestive. Era
un fel de: "hai, tata, c'avem treaba..baga, baga..baga poze si lasa ma sa imi castig existenta".

Dupa o filmare si niste multe fotografii SI cu noi, ne am continuat drumul catre Bran si mai apoi catre
destinatia finala. Undeva pe drum a iesit si capodopera din masina - Drumurile noastre (exista un video pe aici pe
undeva), care descrie exact starea noastra de spirit.

Odata ajunsi in Brasov, ne am chinuit pret de vreo juma' de h sa gasim un loc de parcare si cand in sfarsit am
reusit, a trebuit sa ne gasim modalitatea de plata: ba cu sms, ba cu fise intr un aparat, unde sigur nu castigai
nimic (mi era asa dor de oamenii aia care vin si ti dau o chitanta dupa ce in prealabil le spui ca stai 2 ore, desi nu
misti masina de acolo 3 zile), apoi sa ne gandim cum ar fi sa ne o ridice careva (e plin orasul de semne cu
masinuta aia care ridica alte masinute..Simi stie!)..Pana la urma am parcat intr un loc sigur, ferit si platit.

Page 21
File de jurnal

Dupa toate astea, urmatorul obiectiv era sa ajungem pe muntele Tampa. Primisem o recomandare, din nou de
la d'soara Rosu Cosmina (multumim) si era, cel putin pt noi, loc virgin. Am intrebat in dreapta, in stanga si in
lateral cum se poate ajunge acolo, pe unde ..nu pot sa reproduc expresia fetei unei d'soare cand am intrebat o
unde este telegondola..TeleFERICUL, este paralel cu Piata Sfatului. Daca te uiti inspre padure si munte (unde
scrie mare CARACAL..adica BRASOV), vezi o carare. Acolo e!

Am platit vreo 16 lei dus intors, desi se putea cobori si prin padure (acum stim), ne am invartit putin prin zona
unde am gasit: un restaurant (10 minute pot trece greu, prietenii stiu de ce), un steag care flutura in bataia
vantului ca si cum ar fi vrut sa plece undeva departe, am gasit literele alea mari care alcatuiesc B R A S O V, ne
am facut poze, ne am filmat, am avut prima cumpana (adica era sa ma pic intr o prapastie de circa 900 de m.
Multumesc Alex pt ca daca nu erai tu, nici n aveam cumpana, dar nici nu cred ca mai eram viu si multumesc
fetelor pentru ca s au speriat in cor), am facut cateva filmari, ne am bucurat de aerul curat, de priveliste si intr un
final de momnet in sine. POate din afara nu pare cine stie, dar daca stii cum sa traiesti, orice clipa poate fi ceva
magic. Si asa a fost! Imi place sa cred ca nu doar pentru mine.

Dupa vreo cateva ore, ne am hotarat sa revenim cu picioarele pe pamant, mai exact in Piata Sfatului, unde erau
pregatiri intense pentru MTV premii ceva, am analizat putin formatiile, n am inteles nimic, ne au evacuat niste
crestini pentru ca pregateau focuri de artificii (fara sa stie sau sa le pese, ca noi nu o sa fim acolo sa ne bucuram
de ele - efort in zadar, din pct asta de vedere), dupa care ne am indreptat pe strada timid catre masina. Aici, din
nou o cumpana, era sa ma calce un nene..el se uita dupa femei, eu la fel..daar Alex a intervenit salvator si a zis,
citez: "treci, ba dr***u' incoa". Cuminte om. MI a salvat viata de 2 ori in aceeasi zi. Si nu, nu exagerez.
Multumesc!

Plecand de acolo, in loc sa facem prima la dreapta, am facut a 3 a si ne am trezit in drum spre Poiana Brasov
(pe drum ne am oprit intr o padure si am dansat in mijlocul drumului, cu precadere d'soara Haula, care a oferit
un spectacol pe cinste atat noua, cat si pomilor, insectelor si nu in ultimul rand celor plus sau minus 9 masini care
au trecut prin zona). Am ajuns in Poiana (unii dintre noi pt prima data), am mers ca si cum drumul ar fi dus
undeva, dar n am facut decat sa vedem toata zona, (pentru ca e cat 2 cartiere de la noi) si cand s a infundat, ne am
intors catre Rasnov, mai exact catre cetatea de acolo. Bineinteles ca era inchis, bineinteles ca Huala a fost
accidentata in timpul filmarilor pe una dintre multele unghii de la piciorul drept sau stang, bineinteles ca Simina
a fost pt, nu se stie a cata oara in viata ei, cameraman si nu pot scrie aici ce a filmat, bineinteles ca am mai avut
inca o cumpana..acum era sa cad pe scarile cetatii, m a salvat Haula (multumesc si tie), bineinteles ca Alex era cel
mai bine dispus, desi nu stiu de ce inca si bineinteles ca la final a mai fost un episod pe care nu l pot reproduce aici
*tot ce scriu, poate si cu siguranta va fi folosit impotriva noastra:D).

Am reusit sa plecam si spre casa, drumul a fost aproape ok, chiar frumos pe Rucar unde a si plouat putin.
Trebuie sa recunosc calitatile de sofer ale d'soarei Simina, care s a purtat exemplaristic, trebuie sa recunosc ca
am o parere mai buna despre Toyota decat aveam pana acu', sunt recunoscator si prietenilor Haula si Alex
pentru companie si ce a mai fost si sper sa repetam experientele frumoase cat mai curand, dar in alte locatii. Ca
de obicei, poze!

Page 22
File de jurnal

10. SALINA TURDA


September 24, 2013

Iata ne din nou in direct si aproape in exclusivitate cu o noua peripetie. A trecut doar o saptamana de cand am
scris ultima fila si cu ajutorul Lui Dumnezeu si a unor d'soare deosebite, care nu sunt eu, am reusit sa mai vedem
ceva ce pana acu' 5 zile nici n aveam idee ca exista (cel putin eu - sunt un mic ignorant, dar ma tratez). A trebuit
sa ne reorientam asupra unui traseu, asupra investitiei (timp, bani, energie, emotie, pasiune, fara de care nu iese
nimic bine), asupra personalului de la bord si asupra zilei de plecare. Am avut ceva dificultati, dar pana la urma i
am dat de cap. Nu stiu altii cum sunt, dar eu cel putin, cand imi propun ceva nu ma las pana nu duc la bun sfarsit.
Poti sa i spui ambitie sau orgoliu. Rezultatul e cel care ramane, se vede si conteaza. Acum ca stim tot ce nu
intereseaza pe nimeni altcineva, sa trecem la chestiuni mai serioase. Motor, actiune!

Spre deosebire de ultima plimbare, am ramas 3 temerari. Din pacate, prietenul nostru Alex Eroul n a putut fi
prezent, dar l am avut aproape tot drumul cu precadere in telefon. Ne ai lipsit, domne'. Dimineata dupa nu multe
ore de somn, ne am reunit in grup compact dupa cum urmeaza: d'soara Siminea (driver sef), d'soara Koala (vrea
ea muzica de pe cd..radio nu mai e bun!) si subsemnatul si am plecat spre inainte cu Dumnezeu. Traseul: Salina
Turda, adica 300 de km intregi. Dealu' Negru (numai sofer sa nu fii pe aici), popas scurt la Manastirea
Cozia Valea Oltului ( am prins o vreme minunata, adica ploaie - vb serios cu minunata!), am trecut pe langa
Sibiu, Sebes, Alba Iulia, Aiud, Turda - la 30 km de Cluj.

Ca sa inteleaga vreuna populatie care e jmecheria, tre' sa spun esentialul. Inainte de a fi ajuns la Salina, am avut
proasta inspiratie sa nu mancam. Nici nu conteaza de ce. Nici n am luat cine stie ce merinde la noi. In 89% din
plimbari, am luat micul dejun prin diverse locatii. Spre deosebire de toate datile, am ales sa servim ceva in Alba
Iulia. Era in jur de 11 juma' dimineata si cand am coborat din masina, eram cei mai optimisti oameni. Dupa ce
am dat o tura de centru oras si dupa ce am intrebat cateva persoane UNDE se poate manca bine, am primit
cateva indicatii vagi si colac pe sub pupaza, la intrebarea KFC ori MC, raspunsul a venit prompt: NU! N a fost
prea interesant.

Nu vreau sa fac o reclama negativa orasului. Locul in sine este cochet, de bun simt, curat. N ai ce sa ceri. Mai
curat decat aici la prima vedere. Dar spre deosebire de noi, unde gasesti shaormarii, kebabarii, covrigarii, Mc,
KFC, nspe mii de terase unde poti manca o pizza, un mic, o chestie, acolo n a fost asa. Poate n am nimerit in zona
care trebuia, poate era sambata dimineata. Multi de poate. Cert e ne am hotarat sa ne caram spre inainte. Cand
am ajuns la Turda, dupa un mic tur de oras, am descoperit Salina. Langa, o pizzerie. Doamne, multumim, a fost
primul lucru. In sfarsit, mancare. Gresit! Era inchis si acolo. Am intrebat o doamna unde se poate manca si a zis
ca n oras. N a zis si in care. Nu era vina uimanui pana la urma ca n am mancat noi (in afara de persoanele in
cauza), dar e ciudat sa vrei sa imbuci ceva si sa nu gasesti un loc care sa para macar decent si mai rau de atat, sa
nu gasesti pe cineva care sa ti dea o informatie clara si la obiect.

Am inteles ca foamea nu mai conteaza, asa ca ne am achitat intrarea (20 lei adulti - ori 10 pt studenti) si la 5
metri am vazut o usa din lemn care ducea undeva. Cand am deschis o, primul lucru care mi a venit in cap a fost:
The Green Mile (daca n ai vazut filmu', n are rost sa incerci sa intelegi). De ce? Pentru ca e un culoar care se duce

Page 23
File de jurnal

pana nu se stie unde, daca esti claustrofob ar putea fi dificil, temperatura e de vreo 10 grade si mergi vreo 10-15
minute, pana incep sa apara indicatii ca la aeroport. De aici te descurci cum poti.

Noi am nimerit in Sala Ecourilor, unde am vb incet, ca sa nu deranjam spiritele. La vreo 5 minute a venit un
grup de pseudo romani, si unu' din ei pe un accent asemanator celui pe care l auzi la iesirea din iasi, a inceput sa
urle:"Cristiiiiii...baaaa".... .... adevaru' e ca s auzea misto. Ma gandesc c ca de asta i zice Sala Ecourilor..nu ca sa
vorbesti incet. Dupa ce am iesit de aici, am mai trecut prin 2 sali care nu prezinta un farmec deosebit, in schimb
peretii sunt pe alocuri inghetati, posibil plini cu si de sare. Dupa ce am gasit inca o usa (deja am trecut la Harry
Prompter si Camera Secretelor ), am gasit ceea ce se numeste mina Rudolf.

Cuvantul e simplu: SPECTACULOS! Ma simteam ca intr o nava spatiala plina cu martieni gri. Pozele or sa va
arate ceva mai multe. Ca si idee, "panarama" este deosebita. Se poate merge pe dreapta ori stanga cam 100 de m,
timp in care puteti privi in jos o gramada de pct mici si negre care se misca constant. Ca sa ajungeti jos, trebe ori
cu liftu', unde se fac cozi (are si el o limita, ca si mine), ori pe scari - NUMAI 13 etaje. Daca optati pt varianta
scari, aveti grija pt ca sunt f inguste. La coborat nu e greu asa, da' la urcat e chiar antrenant.Cand in sfarsit am
ajuns la "parter", am gasit amenajate: o mini sala de bowling, 2 mese de biliard, un loc de joaca pt copii, un fel de
tiribomba (nonfunctionala), o incapere amenajata pentru ping pong (aici deja il vedeam pe Forrest Gump), un
mic amfiteatru (gen Arenele Romane,da' in miniatura) si undeva mai jos cu vreo 5 etaje..apaaaa, barcute si
intrebarea: "ne dam si noi?". Dupa celebra deja sedinta foto, am descins la apaaaa. Ne am uitat ca curca in
coceni vreo 5 minute cum se procedeaza, ce tre' sa facem, etc. Atata emotie n am avut de cand s a nascut ultimul
copil alb intr o familie de culoare. Pana la urma ne a explicat cineva pe acolo ce trebuie facut, bineinteles ca n am
inteles nimic. Eram mai concentrat la ceea ce faceau altii. Pana la urma am urcat..ce s a intamplat, e pe video prin
profilele noastre.

Dupa experienta cu barca, nemancati si obositi dupa un drum de vreo 6 ore juma', ne am hotarat sa iesim. La
intoarcerea pe acelasi culoar, sg intrebare logica care mi a venit in creier si pe care am impartasit o cu ale mele
insotitoare de bord, a fost "ce ar fi daca s ar lua curentu'?". N as vrea sa aflu vreodata raspunsul la aceasta
intrebare. Atat de aproape de Cluj si tot n am ajuns. Merde!

Ne am intors cu speranta ca vom manca pana la urma. Pe drum am cantat (Lenuta, deja e mare hit), am
inventat diverse, am facut cateva filmari care vor ramane in istoria noastra, am prins niscai cadre si pana la
urma, am gasit mancare la Sibiu. Cand am ajuns la Mc, am dat navala ca tatarii. Al 2 lea rand, a fost la Dedulesti.
Nu poti trece nepasator pe acolo.

Notabil: cateva accidente, motiv pt care va recomand sa aveti mare grija pe Valea Oltului si pe Dealu' Negru,
Salina Turda este ceea ce spaniolii numesc un MUST SEE, d'soara Simina a condus exceptional, motiv pt care i
multumesc, d'soara Koala ne a facut niste filmari top class, iar vremea a fost rezonabila. Fara ea, nu ieseau asa
bine peisajele pe care le am fotografiat. Pana data aviatoare, poze!

Page 24
File de jurnal

11. PLATOUL BUCEGI,


BABELE, SFINXUL,
CRUCEA CARAIMAN
January 14, 2014

Buna seara, stimati spectatori, fideli cititori si dragi melomani. Ne am intors! Nu stiu altii cum sunt, dar pentru
mine plecarile, iesirile, plimbarile sunt o metoda foarte buna de a scapa de stress, de a uita grijile, problemele
cotidiene si un prilej excelent de a vedea frumusetile patriei si, speram noi, sa ajungem si prin alte tari, gen
Maramures. Te asteptai la altceva?! Parca am vb ca nu e bine sa ai asteptari.. Gata cu introducerea. Ce e prea
mult strica, ce e putin n'ajunge.

De ceva timp, impreuna cu Artistul Codrut, planuiam plecam pe undeva..din nou. Cei care ati urmarit de a
lungul timpului excursiile noastre, stiti deja ca filele de jurnal nu sunt pentru a ne lauda, ci pentru a va arata ca
tara asta e chiar frumoasa si ca, uneori in limita posibilitatilor, ar fi frumos sa mai iesiti din "normalitatea
zilnica". Revenind la subiect, zilele trecute pe Pro Tv a fost o stire despre Crucea Caraiman. De aici si pana la
organizare n a mai fost cale lunga.

3 din 4 ne am adunat in orasul ai caror fii suntem, dupa care ne am indreptat catre Capitala pentru a completa
echipa. Imi place sambata dimineata in Bucuresti pentru ca nu e aglomeratie. Dupa ce am reusit sa dam de al 4
lea membru, am ajuns la concluzia ca tre' sa mancam ceva. Cineva, sa nu dam nume, s a gandit ca ar fi o idee
buna sa incercam la Ikea. Ar fi multe de spus pe tema asta, dar nu e loc aici. Ceea ce trebuie mentionat este ca trei
sferturi din drum, personajul vesnic nemultumit Isubsemnatul) a avut ceva de comentat, adaugat, completat din
diverse rationamente. In jurul orei 10 ne am indreptate catre destinatie N am fost niciodata pe traseul: Bucuresti,
Saftica, Snagov, treci pe langa rafinaria Petrobrazi, pe langa Ploiesti, Campina, Breaza, Comarnic ca mai apoi sa
ajungi pe Valea Prahovei si mai apoi Busteni. Circa 250 de km din Pitesti.

Acolo trebuie reperata strada Telecabinei, unde gasesti multi neni amabili care iti ofera transport 4x4=16 catre
diverse trasee care n au nicio legatura cu ceea ce cautam noi, din simplu motiv ca pana acolo nu se poate ajunge
cu masina. E un sentiment minunat sa fii acostat de multe persoane care au grija de tine, de bunastarea ta, de
banii tai..am rude care nu sunt atat de amabile. Ideea e ca de fiecare data cand cineva prezenta un traseu nou,
spuneam decat "Crucea Caraiman" si se facea liniste. Spun ca au avut grija pentru ca la un pct ne au dat si carti
de vizita, in caz ca pierdem ultima coborare, respectiv 15.45. E bine sa ai variante..in viata nu se stie niciodata.

In jurul orei 12.20, urcam usor catre cei 2202 m, pe care urma sa i aprofundam. Calatoria cu telegondola (70 de
lei dus - intors), cum i zic eu, dureaza circa 10 minute si daca ai un aparat foto de bun simt, e pacat sa nu l
folosesti. E un sentiment frumos si ciudat in acelasi timp. Odata ajunsi la etaj, esti avertizat civilizat ca ultima
plecare e la 15.45 si ca daca nu esti acolo la acea ora, s ar putea sa dormi la Babe acasa, sa suni un prieten care sa
te ia de la Piatra Arsa, care e mai jos putin sau sa incerci sa te duci pe jos, ceea ce ar insemna sa fii putin nebun si
foarte echipat.

Page 25
File de jurnal

Babele sunt la 5 minute de unde te lasa taxiul, iar mai sus putin la inca 10 minute de mers pe jos, este Sfinxul.
Peisajul este absolut deosebit. Am avut norocul de a prinde vreme buna, ceea ce a ajutat la sedintele foto
ulterioare si la deplasare in sine. Mare lucru nu e de spus despre Babe si Sfinx. Pozele or sa va spuna tot ce
trebuie sa stiti. Un lucru e clar: in viata, tre' sa le vedeti macar o data.

Din momentul in care am ajuns la Sfinx si pana la Cruce, aveam 3 ore in care sa ne incadram. Problema cu
timpul pe munte, este putin diferita de cea cu timpul, sa zicem la birou sau in oras. De ce? Pentru ca sunt conditii
meteo pe care nu le poti evita ascunzandu te intr o cafenea, pentru ca mai sunt palcuri de zapada, pentru ca
POATE nu ai echipament de munte complet si risti sa te dai cu rotile in sus prin diverse parti, pentru ca nu esti
obisnuit cu indicatoarele catre locatii, etc. Multi factori pe care nu i ai putea intelege, decat daca i simti pe propria
ti piele. Am uitat de vantul puternic? Mda..Acesti multi factori fac cumva ca timpul sa treaca putin mai
rpd..atunci cand ai vrea sa NU.

Iti trebuie indicatorul ROSU pentru a calatori catre Crucea Caraiman. Drumul nu e foarte greu, DACA
nimeresti conditiile pe care le am gasit noi: soare, vant slab cu posibilitate de moderat si puternic pe alocuri,
niciun McDonalds ori KFC in care sa zabovesti, putina zapada si ceva namol. Dupa multe opriri pentru poze (n ai
cum altfel), am ajuns intr un final de sfarsit in locul pentru care batusem atata drum.

Ce sa va spun..impresionant peisajul, locul in sine, munca celor care au facut posibil asa ceva si cam tot platoul
Bucegi. Crucea Eroilor Neamului e la 2291 de m si recent a intrat in Cartea Recordurilor ca fiind cea mai inalta
cruce din lume amplasata pe un varf montan. Are 28 de m inaltime si 2 brate de cate 7 m, care lumineaza
noaptea. Eu n am stiut treaba asta. Cat traiesti, inveti. Dupa alta sedinta video\foto, ne am dat seama ca mai avem
o ora pana sa ne intoarcem..un sfat: urmati drumul pe care ati venit. Parte din noi n am reusit si am avut vreo 2
cumpene. E mult pana jos..poate prea mult, mai ales daca ai rau de inaltime. Noi n avem, dar tinem la
integritatea corporala.

La intoarcere, ne am dus si la cascada Urlatoare, Galagioasa sau Recalcitranta. Spre deosebire de ultima data,
prin mai anul trecut, am vazut multe afise cu "ATENIE URSI". Am avut in grup si o persoana care spera sa
ramanem blocati pe te miri unde, sa pierdem transportul catre pamant, sa ne intalnim cu ursii, sa aparem la stiri.
E foarte incurajator sa vorbesti lucruri de genu' asta intr o padure, cand e lumina stinsa si poate sa sara pe tine
vreun urs nervos oricand.

Dupa aproximativ 17 km parcursi pe jos in vreo 5 ore si ceva, ne am revergorat cu un vin cald (mai putin
domnul sofer, care a servit ceva fara alcool, respectiv o salata) si mai apoi ne am intors catre casa cu amintirea
unei zile, pe care sunt convins ca n o vom uita prea curand. Inainte sa dau drumu' la poze, recomand cu caldura
sa mergeti acolo macar o data in viata, dar mare grija la echipament, conditii meteo, ora la care pleaca ultimul
transport cu telegondola de sus si la ursi daca mergeti la cascada Agitata.

Page 26
File de jurnal

12. RNCA, TG.JIU


(POARTA
(POARTA SARUTULUI,
MASA TACERII SI
COLOANA INFINITULUI)
February 19, 2014

Buna seara si bine ne am regasit dupa o mica pauza. Nu puteam trece nepasator peste o plimbare, chiar daca
spre deosebire de alte dati a fost ceva mai scurta. Zic asta pentru ca ne am obisnuit sa cuprindem cat mai mult
teren pe parcursul unei singure zile, ceea ce am reusit cu succes pana acu'. Nu e usor, dar cred cu tarie ca se
merita. Asta e motivul pt care am cautat sa mergem in cat mai multe locatii "necunoscute" noua. Care noua? Eh,
asta e alta poveste.

Ca de obicei, pentru o plecare, iti trebuie masina si un minim de pasageri, oameni de bun simt, oameni care sa
nu se uite la ceas din 10 in 15 minute si sa intrebe "acasa cand mergem", oameni carora sa le placa plimbarile,
fotografia, experiente inedite, s.a.m.d. De asemenea, iti trebuie un traseu, ceva bani de drum (mereu am optat pt
varianta low cost - benzina si ceva de mancare; daca vrei sa te intinzi, nu se supara nimeni..daca iti permiti).
Traseul l am stabilit duminica tarziu in noapte. Al 3 lea pasager, d'soara Simina, de asemenea, a fost chemata la
lot tarziu in dimineata. Adevaru' e ca nu ma asteptam sa mearga, dar dintr un motiv care inca ma depaseste, s a
sacrificat alaturi de noi pentru echipa. Ma bucur, ce sa zic. Al 2 lea pasager, care de fapt a fost si sofer, d'soara
Diana, noua printre noi la drumetii, si care s a descurcat exemplaristic printr un trafic cel putin nebun, cu
precadere pe Dealul Negru. Primul drum lung, prima experienta cu noi, primul mic dejun servit in noapte la
Dedulesti. Bine ne ati gasit!

Cum spuneam, ca sa pleci spre Valcea, iti trebuie masina, sofer atent, calm, rabdare si noroc sa nu dai peste
vreun nebun grabit. Multi NFS isti pe acolo. E frumos si asa, dar e periculos. Nu mi aduc aminte sa fi trecut pe
acolo fara sa fi vazut un accident..din pacate, nici acu' n a fost altfel. Doamne fereste de mai rau. Cand eram in
drum spre Tg. Jiu, ne am dat seama ca putem sa dam putin pe la Ranca, care nu e departe de drumul national
(circa 20 de km), dar n aveam o idee clara despre zapada. Asa ca l am sunat pe d'l Alex Spataru (caruia i
multumesc cu ocazia asta), care ne a spus exact ce voiam sa auzim: the road is clear! Asadar si prin urmare, dupa
ce treci de Valcea, Horezu si Novaci, ajungi la Ranca.

Drumul curat pana sus, asfaltat, zapada cat cuprinde, vant puternic, inca se schia si nu prea multa populatie.
Una peste alta, peisajul face toti banii. Fiecare sezon are farmecul lui. E frumos vara, da' nici iarna nu mi e
rusine. Dupa un mic popas si cateva poze, ne am intors la sosea si am plecat catre inainte, tot sperand ca vom
prinde vreme buna si lumina destula.

De la Ranca pana la Tg. Jiu sunt vreo 65 de km. Ceea ce pot spune este ca am depasit 2 biciclisti, 3 carute, din
care 1 era stationata, 2 camioane si un tractor care n a mai suportat sa stam in spatele lui si a tras pe dreapta in
partea stanga. Am simtit nevoia sa punctez treaba asta. De asemenea, dintr un motiv pe care nu l am inteles inca,
Simina era putin palida la un moment dat..cre' ca era obosita sau ceva..Sunt putin rautacios, dar per ansamblu
d'soara Diana ne a dus si ne a adus in conditii foarte bune. Multumim!

Page 27
File de jurnal

La intrare in oras, undeva pe dreapta e Coloana Infinitului intr un parc foarte verde. Noi am ales sa vedem intai
parcul national Constantin Brancusi si sa ne intoarcem la urma. Daca tii drumul drept, te duc indicatoarele pana
acolo. Sg problema poate fi locul de parcare daca nu te duci cu trenul, autocar sau maxi taxi.

Odata ajunsi acolo, am gasit relativ repede Poarta Sarutului si dupa ce am facut cateva poze si am constatat ca
are o culoare putin diferita fata de ceea ce vazuseram in vara anului trecut. Cre' ca in aceeasi zi au venit si
specialistii strainezi sa constate evidentul. Poarta Sarutului si Masa Tacerii sunt unite de Aleea Scaunelor. Sa zic
vreo 50 de m..Daca n ai fost niciodata, merita efortul. E totusi patrimoniu national, e arta, e ceva ce nu vezi pe
fiecare zi (presupunand ca nu esti din localitate). Nu ai de ce sa zabovesti prea mult (in maxim 20 de minute le
poti analiza pe ambele fara probleme), motiv pt care te mai poti invarti prin parcul in care se afla. E un fel de
Trivale de al nostru. Diferenta e ca acolo e si Oltul, care iti ofera un peisaj deosebit. Cand am fost prima data am
zis ca e Dunarea. Stiam eu ceva. Tot cu apa era. Pozele or sa vorbeasca de la sine. Mai jos putin e Parcul Insulita,
un loc in care poti ajunge traversand un pod metalic, unde de asemenea, e un peisaj deosebit pentru poze si nu
numai.

La intoarcere, ne am oprit putin la Coloana. Aici e un alt parc, plin cu si de verde, e opera de arta pe care n ai
voie sa o atingi (e un nene politist acolo care iti va spune ca nu e bine) si cam atat. Pozele vorbesc mai bine decat
mine in cazul acesta.

Drumul catre casa a fost cel putin obositor si cu atat mai mult e de apreciat soferul. Nu e usor sa conduci 450 de
km intr o zi. De asemenea, as vrea sa le multumesc fetelor, implicit Siminei, pentru colaborarea de la filmari (nu
exista plimbare fara un filmulet, 2, 5), sa le multumesc pt ca m au suportat, pt ca au acceptat "provocarea",
pentru ca m au oprit la Dedulesti (ai sanse sa nu fii roman daca nu servesti ceva acolo macar o data in viata) si
pentru o zi superba. La multi ani Diana! A fost ziua ei, fix atunci. Imi place sa cred ca n o sa uite la anu' ce a facut
anu' trecut. Poze!

Page 28
File de jurnal

13. SPECIAL DAY


March 18, 2014

Va salut pe aceia dintre dvs care nu aveti nimic mai bun de facut decat sa va clatiti ochisorii peste ceea ce debitez
ocazional, din cand in cand in cand (minus cand) si pe aceia carora va plac locurile frumoase si oamenii frumosi
(si nu, nu ma refer doar la femei). Astazi o sa scriu despre..despre ce? Da..exact! Sa inceapa distractia.

Pana ieri, 16.03.2014, nu ajunsesem niciodata la Ploiesti. Asemenea multora, o mare perioada de timp am avut
pretentia sa vad Parisul, dar habar n aveam unde e Calafat sau Cascada Bigar (despre care nu stie multa lume si
cre' ca e pacat). Prin intermediul a 2 oameni deosebiti si cu ajutorul altor 3, am reusit sa ne organizam
exemplaristic acum vreo cateva saptamani pentru ceea ce avea sa fie, macar din pct meu de vedere, o zi deosebita.
Ideea de baza era sa ajungem la Ploiesti, sa vedem un meci frumos, sa mai iesim din "normal", sa ne plimbam, sa
vizitam orice se poate, despre care nu stim deja, si sa ne simtem bine, pentru ca in definitiv si la urma urmei, si
pentru asta existam.

Ca sa ajungi intr o deplasare de genu' asta, iti trebe niste masina, niste banuti si o locatie pe care sa o vizitezi.
Plecand de la ideea principala, ne am indreptat cu pasi usor, inceti si grabiti catre destinatie. Pitesti, Topoloveni,
Gaesti, Targoviste si dupa vreo 2 ore cu opriri, trafic & s**t, am ajuns cu bine. De notat ca n drum, e plin de
radare si ceea ce nu stiam, dar am aflat, este ca ditamai uzina, Combinatul de oteluri speciale din Targoviste, este
intr o stare dezolanta. Ti se rupe sufletu' sa vezi cum arata ditamai baraca..si in ce stadiu e. Sa nu ne intristam.

Odata ajunsi acolo, ne am indreptat cu ajutorul indicatoarelor din oras catre stadionul Ilie Oana, pe care l am
gasit relativ repede. Am avut onoarea, privilegiul si norocul sa facem un tur al stadionului inaintea
meciului. Daca ma intrebati, cred ca oamenii de acolo, chiar daca nu sunt microbisti, pot sa se mandreasca cu
locul in sine. Este construit recent si lucrul asta se vede. Este ceea ce numesc, fara sa exagerez, o investitie facuta
cu cap. Nu zici ca esti Romania. Superb! Nu o sa bat campii prea mult, pt ca exista poze care fac cat 1000 de
cuvinte.

Dupa ce am petrecut circa, in jur de, aproximativ 45 de minute minunandu ne, mai mult eu, de stadionul Ilie
Oana, am plecat catre al 2 lea obiectiv al zilei si anume "Doroftei Pub". PArerea mea e ca daca te opresti prin
acest oras si nu bei o bere la barul Mosului, ai venit degeaba. (vorbesc la modul vizitat). Cand am reusit sa ne
dam seama care e mersu', ne am asezat strategic si ne am comandat cate ceva, moment in care unul dintre
distinsii prieteni au sesizat ca la o masa alaturata este marele nostru campion la box Leonard Dorin Doroftei.

Nu stiu altii cum sunt, da' eu cand vad astfel de oameni ma ia cu emotie. Asa ca ne am organizat intr o echipa
mixta de 2 si l am rugat pe om sa faca o poza cu noi. Dupa privire, ma asteptam sa fiu batut de un campion, dar 5
secunde mai tz, a zambit si a zis ca nu e nicio pb. Dupa sedinta foto, am stat putin de vb (vreo 15 minute) cu un tip
foarte jovial, pus pe glume, un tip simplu si totusi complicat.

Page 29
File de jurnal

Rareori mi se intampla sa ma impresioneze cineva in felul asta. Mi a placut foarte mult faptul ca nu a fost
arogant, cu nasul pe sus, ci dimpotriva. Si mai mult, n a dat nici macar 1 minut senzatia ca ar vrea sa scape de
noi. Chiar si cand i a sunat telefonul, s a scuzat si apoi a revenit cu povesti pe care nu le auzi nicaieri altundeva.
Povestile ca povestile, dar cand il vezi si cum vorbeste, deja atentia e captata 100%. La un pct il intrebam fascinat
diverse chestii si i vorbeam cu "dvs", moment in care s a oprit si zice: "ma cheama Doru'"..am facut cunostinta,
pt ca asa e civilizat si am continuat ca si cand ne am fi cunoscut de ani. Un moment memorabil a fost cand a venit
sa ne intrebe daca poate schimba postul tv la un meci al Barcelonei (noi ne uitam la ceva din Germania) si un
prieten bun zice: "NU, mai sunt 15 minute din meciul asta"..adevaru' e ca s ar putea sa fii roman daca te duci in
barul unui campion mondial la box si cand acesta te roaga sa schimbi postul tu i spui ca nu..Ma asteptam sa
reactioneze, dar bunul simt de care a dat dovada a fost cel putin exemplar. Din pct meu de vedere, daca omul asta
n ar fi existat, ar fi trebuit inventat. Sunt mandru sa fiu conational cu el. Si cred ca nu exagerez daca vorbesc in
numele multora dintre dvs si a prietenilor mei care au fost de fata si pot confirma cele scrise.

Desi a trecut o zi, inca am o stare de bine pe care n o pot descrie in cuvinte. Dupa experienta cu Mosu', ne am
indreptat catre meciul Petrolul Ploiesti - Astra Giorgiu (1-1). Ce pot sa spun este ca m a impresionat atmosfera de
acolo. Eu tin cu Fc Arges (Dumnezeu s o ierte) de cand ma stiu, dar asta nu inseamna ca nu pot aprecia lucruri
deosebite cand le vad. Si ceea ce e la Ploiesti, nu vezi in multe locuri din tara asta. Poate erau candva, dar acum s
a mai dus. Jos palaria in fata celor de acolo pentru felul in care traiesc, pentru felul in care te fac sa te simti cand
participi la un astfel de eveniment, daca vii din alta parte. La final, desi am asteptat putin, in speranta unei poze
cu 2- 3 personalitati din fotbal, ne am ales cu poze intre noi. Cum, de ce, cu cine..irelefant.

Una peste alta, a fost o experienta de neuitat si as vrea sa multumesc domnilor care m au insotit si
domnului Marius Nicolae, managerul sportiv de la Petrolul Ploiesti. Ma bucur ca dupa multi ani de cand ne
cunoastem, nu s a schimbat si ca a ramas acelasi om deosebit. Bravo! De asemenea, multumim frumos d'lui
Doroftei pentru tot! Si acum poze.

Ps 1: niciunul din cei care apar in poze nu s au dezis vreo secunda de echipele lor de suflet;

Ps 2: Doroftei Pub este plin ci si de cupe, medalii, poze cu sportivi, s.a.m.d. Foarte frumos, de altfel.

Page 30
File de jurnal

14. DEALUL SASULUI,


CHEILE DMBOVICIOAREI,
BRUSTURET
April 2, 2014

Va salut cu deosebit respect! De vreo 3 zile imi caut cuvintele pentru o aprofundare a ultimei iesiri si cred ca am
gasit momentul ideal sa scriu. Astazi o sa incerc o descriere succinta a unui loc, care desi era relativ aproape, mi a
scapat pana acum. Fie din ignoranta ori comoditate, niciodata pana zilele trecute nu fusesem la Cheile
Dmbovicioarei. Dar pe sistemul mai bine mai tarziu decat niciodata, je ne regrette rien. Imi place sa cred ca si
cei 3 Muschetari care m au insotit in calatorie, au aceeasi parere. Dar sa trecem la lucruri serioase..

Acum ceva timp, prietena mea veche, d'soara Raluca Busioc, mi a propus sa vizitez zona Dmbovicioara intrucat
voi gasi locuri foarte frumoase. Mai mult, a postat pe ale dumneai pagini de FB o gramada de lucruri interesante
si "stimulante" in acelasi timp, gen mancare (nici nu pot sa descriu ce am vazut in anumite poze - numai de
bine!!!), port popular al zonei, peisaje minunate, tot ca sa fie bine sa nu fie rau.

In acest context, la invitatia dumneai am zis da, da si nu, nu a fost..pana duminica trecuta. Daca vrei o
recomandare de pensiune, de mancare, de odihna, de vizita a zonei Rucar - Dambovicioara, ea este cea mai
potrivita persoana care te poate ajuta. Stie tot!

Ne am organizat, ca de obicei, intr un mic grup select si ne am indreptat catre locatie intr o duminica dimineata
racoroasa, cu o ora de vara data total inainte si nu inapoi. Primul popas, Iepurasul. E inuman sa treci prin
Campulung si sa nu servesti ceva acolo. Al 2 lea pct strategic, Mausoleul de la Mateia. Dupa ce ne am facut
anuntata vizita, in prealabil, am ajuns la pensiunea Dealul Sasului. Am avut o revedere cel putin intersanta cu
"Micuta", asa cum o alintam noi pe vremuri, dupa muuulti ani, care a cuprins poze, discutii, mistouri,
recomandari diverse de turism si cazare + o filmare pe care nu m a lasat sa o postez. Credeai ca uit?

Prima recomandare pentru un peisaj superb a fost chiar pe dealul din spatele pensiunii. Aici am gasit nu doar
splendoarea de natura, ci si un prieten nou. Un catel pe nume Tarzan, care ne a urmat atat la plimbare, cat si la
poze ca si cum am fi fost colegi cu el de liceu. Am avut placerea sa vedem un peisaj pe care nu l am anticipat (cel
putin eu), sa aflam o gramada de informatii despre zona, sa facem o serie de poze si de filmari (pe unele deja le
am facut publice) si, cel mai important, am avut placerea sa o revad pe cea care mi a mancat sufletul cand eram
tanar fecior. In timpul interviului, am zis ca o sa recomand mai departe pensiunea, la al carei bun mers dumneai
pune ambii umeri, si a bombanit ca d'aia nu creste iarba si d'aia nu vin turistii pt ca nu recomand eu...incredibil
om!

Dupa ce ne am promis ca ne revedem in urmatorii 30 de ani, am plecat catre urmatoarea destinatie si anume,
celebrele deja Chei ale Dmbovicioarei. Daca gasiti Rucar, o sa gasiti si Cheile, Situate in arealul montan al
Muntilor Piatra Craiului, au o lungime de 2 km. Inainte sa intrati in zona propriu zisa, trebuie platita o taxa de 2

Page 31
File de jurnal

lei\persoana. Ce sa zic, prima data fiind, a trebuit m am bucurat foarte mult sa vad un peisaj absolut minunat.
Pozele vor spune mult mai multe decat as scrie. Dupa vreo 15 minute de mers, am ajuns la Petera
Dmbovicioara. Ceea ce mi a placut in mod special aici este faptul ca pe post de "ghid" sunt niste copii. Intra cu
tine, iti explica una alta, te atentioneaza sa nu dai cu capu', sa nu aluneci, sa nu cazi, te asteapta cand vrei sa faci
poze si la final iti spun ca daca ti a placut felul in care te au "ghidat", poti sa le dai si lor un banut. Foarte tare!

Mai mult de 20 de minute adunate, n ai de ce sa stai aici. Dupa o mica sesiune foto, ne am indreptat catre inainte
ca si cand am fi stiut unde mergem. Glumesc, cand spun adevarul. Eu am auzit doar: "e un peisaj frumos mai
inainte". Si da, asa a fost. Am ajuns la Brusturet, unde trebuie ceva mai mult de un ceas pentru a vedea zona in
toata frumusetea ei. Dupa ce am aflat ca de fapt toata ziua nu am fost in partea asta de tara, ci la Caciulata (nici
acu' n am inteles cum s a ajuns la ideea asta), am repornit la drum catre Curtea de Arges. Am zis ca daca tot ne
plimbam si daca tot s a marit ziua, macar sa profitam cat mai mult. In drum ne am oprit la Manastirea
Robaia din comuna Musatesti. Citind putin ulterior, am aflat ca numele de Robaia provine de la un atac al
turcilor care au intrat in aceasta biserica si au luat oamenii robi in noaptea de inviere. E un loc special, care
merita vizitat, preferabil pe zi.

Nu as putea cuprinde aici tot ceea ce am vazut si felul in care am trait emotia acestei zile, dar cred ca pot sa ajut
putin cu un set de poze, care sunt din 3 perspective diferite, motiv pentru care unele peisaje se vor
repeta. Incercam sa alegem ce e mai frumos. Una peste alta, a fost inca o plimbare reusita, alaturi de oameni
deosebiti si as vrea sa multumesc inca o data prietenei Raluca pentru deranj, recomandari si ceai!

Un mic detaliu mare: singurul lucru deranjant in toata plimbarea din weekend a fost ca in 3 sferturi de locatii
verzi, sunt pet uri, hartii si in general mizerie. Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar suntem cu ani lumina in urma
altora din cauza lipsei de civilizatie. Pacat!

Page 32
File de jurnal

15. RPA ROIE, PETERA


TERA
SCRIOARA, CETATEA
ALBA CAROLINA
April 9, 2014

Sanatate la toata lumea. Introducerea e cea mai grea pentru mine. Niciodata nu mi am gasit cuvintele potrivite ca
sa pot scrie ceva atat de interesant incat sa mi placa chiar si mie! Trecand peste asta, ne am regasit intr o formula
noua pentru a incerca sa descoperim o alta parte din frumusetile patriei. Nu pot spune ca a fost usor din vreun
punct de vedere, dar pana la urma rezultatul este acela care conteaza si ramane.

Cand ne am dat seama ca s ar putea sa plecam undeva, era miercuri. Cand ne am hotarat ca vrem, intr
adevar, sa plecam undeva, era joi. Cand ne am dat seama si unde, era deja vineri seara. Cand am reusit, intr un
final. sa ne si deplasam, era sambata dimineata. N a fost usor sa alegem traseul, intrucat ceea ce am vrut,
respectiv sa cuprindem cat mai mult teritoriu intr o singura zi, pentru unii ar parea grea, obositor si neindicat.
Nu si pentru noi. Nu mult, oricum. Sa inceapa petrecerea!

Sambata dimineata la orele 07 si ceva, ne am adunat ca sa ne strangem in formula aproape completa pana ne am
dat seama ca Andreea nu e (am recuperat o ulterior), si ne am indreptat catre inainte cu scopul de a ajunge intr
un timp cat mai scurt pe Varful Cozia, primul obiectiv al zilei. Din pacate, intrucat se tot anuntau niste multe
ploi, undeva pe parcurs ne am dat seama ca s ar putea sa nu fie chiar o idee buna (momentan), asa ca in loc sa
facem prima la dreapta cand ajungi la Calimanesti, am facut a 2 a si ne am trezit pe insula Ostrov, langa
Manastirea cu acelasi nume. Multa lume nu stie despre locul acesta, asa cum nici eu nu stiam pana acu' vreo 2
ani. E absolut superb, mai ales daca prindeti si vreme buna. Peisajul e frumos in orice conditii. Daca ajungeti la
Manastire, recomand o imbracaminte de bun simt si nu prea multa galagie. Noi n am ajuns de data asta. Nu e
timpul pierdut.

Dupa o mica analiza a locului si 2, 13 poze, am continuat catre obiectivul secund, si anume Rpa Roie. Ca sa
ajungi aici nu e chiar usor. In 1 rand, tre' sa ajungi la Sebes. Asta inseamna sa treci (daca vii dinspre Pitesti) prin
Valea Oltului, prin\pe langa Sibiu si mai apoi sa intri in Sebe. Vara merge si combinat cu Transalpina daca aveti
timp, banuti si imaginatie. Sa ne revenim la subiect, mai mult eu. Treaba e ca noi n am reusit sa i dam de cap din
prima, motiv pentru care am intrebat un localnic. Omu' ne a explicat, in mare, ca tre' sa ajungem undeva langa
Daia Romana, asa ca am setat GPS intr acolo. Am reusit sa intram in Sebe, sa si iesim, dar daca n am mai fi
intrebat inca o data, am reale dubii ca am fi gasit cararea potrivita. Andreea a vazut un indicator, dar era cu "s
ar putea", "nu se stie", "posibil". Dupa ce am mai mers vreo 2 km, ne am hotarat sa intrebam din nou.
Bineinteles ca trecuseram pe langa. Pe scurt: Rezervaia Natural Rpa Roie este situat la doar 3 km de oraul
Sebe, pe drumul ce leag aceast localitatea de satul Daia Romana, n partea de nord. Dupa ce am gasit poteca,
care e langa un pod si care merge de a lungul lui, am mers si am mers si iar am mers in speranta ca va duce
undeva, mai ales ca muntele deja nu se mai vedea si totul era foaarte verde. Un lucru e clar: daca e masina mai
mica, trebuie mers very incet si atent, intrucat e putin accidentat. Pana la urma am ajuns intr o poienita si ne am
linistit dupa ce am vazut in departare ceva rosu si am auzit un grup de copii, care cantau "un elefantel se

Page 33
File de jurnal

balanganea pe o paaaanza de paianjen..". E foarte posibil sa fi fost "se legana"..imi amintesc vag. Cert e ca am
plecat la pas de unde AM CREZUT noi ca se termina drumul (ulterior am vazut ca daca te chinui putin, poti
ajunge mult mai aproape cu masina) si usor, incet a inceput mirarea. Multe nu spun, pentru ca pozele vorbesc de
la sine. Un lucru e clar: e "altceva", mai ales ca noi am prins si vreme buna (chiar si cu putin vant). E un
sentiment pe care nu stiu cum sa l descriu . Si cand te gandesti ca inainte cu o zi, habar n aveam ca exista asa ceva
la noi in tara..ignorant style. Mai bine mai tz decat deloc.

Dupa o vreme petrecuta intr o mirare continua (cel putin eu), cateva poze si, bineinteles, interviurile zilei, ne am
intors la masina (Steluta) pe care am gasit o inconjurata de multe, multe oi. Lasand la o parte faptul ca era sa ne
manance niste catei, peisajul a fost, fara doar si poate, de neuitat.

Dupa ce am iesit la strada principala din nou, am reluat drumul prin Sebe (care e un oras cochet, foarte dragut,
linistit dar cu stradute inguste, atat cat am vazut noi), catre Alba Iulia, in speranta ca o sa ajungem in timp la
Petera Scrioara. De ce spun asta? Pentru ca am citit noi undeva ca programul este de dimineata pana la 17.00.
Ceasul era 14 si un pic, GPS ul arata 2 ore si 15 pana la destinatie, deja faceam calcule ca totul va fi bine, ca n are
cum altfel. Apoi mergand pe un drum relativ liber, pe o vreme ploioasa, cu peisaje superbe de munte, trecand
prin localitati precum Zlatna, Abrud (unde este printre singurele benzinarii in care se poate alimenta cu gaz - atat
cat am vazut noi din mers), pe langa Rosia Montana (adevaru' e ca nu ma asteptam sa ajung vreodata in zona
asta si cred ca ai mei prieteni sunt in asentiment), prin Campeni si mai apoi in localitatea pe care o cautam. De
notat: drumul nu e chiar minunat, pe anumite portiuni e chiar accidentat. Compenseaza peisajul, in schimb.

Cu cat ne apropiam mai mult, cu atat trecea timpul mai repede. Petera e la 16 km mai sus de localitatea cu
acelasi nume. Si cand zic mai sus, e la propriu, intrucat e la o altitudine de 1165 m. Cand a inceput urcarea, au
inceput si emotiile, pentru ca deja ceasul era 16 si vreo 15 minute, mai erau 10 km si deja faceam scenarii: "cum
ar fi sa fi venit de la 350 de km si sa fie inchis?"..ar fi nasol cu posibilitate de trist! Cand in sfaaarsit am ajuns
langa obiectivul principal, era scris pe un panou ca mai sunt 10 minute de mers pe jos..Nici nu stiu cat era ceasu'
si sunt aproape sigur ca in momentul ala nu mai interesa pe nimeni. Dupa ce am platit o taxa de parcare de 5 lei,
am plecat mai departe. Printr o ploaie de vara, mocaneasca, la 3 minute de parcare am ajuns la o bifurcatie
(stanga NU) si am urcat in dreapta in speranta ca nu gresim drumul, MAI ALES in situatia timpului care nu se
mai ajungea. Pana la urma ne am mai linistit dupa ce am intrebat un grup de turisti daca mergem unde trebuie si
ne au raspuns pozitiv. Ca sa fie ceva deosebit, am aflat ca programul de luni pana sambata implica ora 18, in loc
de 17 cum stiam noi..Neinteresant. Duminica e pana la 17. 10 lei intrarea (7 lei pentru viitorul tarii, respectiv
studenti, elevi) si emotia descoperirii unui loc pe care l stiam de prin clasa a 8 a (de la domn profesor de
Geografie, Dumnezeu sa l ierte). E greu de spus si aici ce am trait cand am inceput coborarea catre ghetar. Cu
ploaia care ne a adus noroc, multe scari (mare atentie cand coborati, daca ajungeti aici), un peisaj care te lasa
fara cuvinte (in sensul bun) si frig cu cat cobori mai mult. Nu o sa descriu locul pentru ca exista poze. Ce pot sa
spun sunt urmatoarele: e cea mai mare peter cu ghea din Romnia, are peste 3000 de ani, 720 de m lungime,
si 105 m adancime. Exista niste reguli pe care trebuie sa le urmati si pe care le gasiti la intrare (apoi un panou
interesant legat de lilieci, pe care noi nu i am intalnit). Blocul de ghea are un volum de 75 000 m i o grosime de
peste 15 m. E impresionant, ce sa zic.

La intoarcere, nemaiavand problema timpului, am reusit sa admiram peisajul. De la 1000 si ceva de m, se vede
destul de frumos. Dupa lasarea intunericului am ajuns si la Cetate. Pe o vreme mai degraba de toamna decat de
primavara, am cuprins o mare parte dintr un loc plin de conotatii istorice. Sunt convins ca ziua ar fi fost
spectaculos, dar date fiind conditiile, drept va spun ca sunt multumit pe deplin de ceea ce am reusit sa facem intr
o singura zi.

Page 34
File de jurnal

Cu ocazia asta, le multumesc celor 3: Diana, Andreea si Artistul Codrut, pentru ca au rezistat eroic (la 3
dimineata am ajuns acasa), pentru ca au acceptat "provocarea" turului de forta PE CARE l am facut, pentru ca
au pus umarul la ceea ce va ramane o amintire speciala si cu putin noroc, sper sa ne mai organizam si cu alte
ocazii, mai ales ca lista dupa care ne am ghidat avea 10 pozitii, iar noi am cuprins doar 3..

Page 35
File de jurnal

16. VULCANII NOROIOSI


(PCLELE MICI I MARI
ALE BUZULUI),
BARAJUL SIRIU
April 24, 2014

Hristos a Inviat! A venit momentul in care trebuie sa scriu despre cateva locatii noi (cel putin pentru unii dintre
noi). Ideea cu Vulcanii e mai veche, dar nu prea i am dat importanta pentru ca fiind atat de multe locuri
frumoase in tara asta, e relativ greu sa alegi, sa te mai si organizezi, sa te ajute si vremea..Cu toate astea, cand
vrei ceva cu adevarat, se intampla. Dupa o dezbatere care a durat vreo saptamana, ne am hotarat sa plecam catre
o locatie speciala, as putea spune. Pana nu ajungi in zona, nu prea ai cum sa ti dai seama daca se merita sau nu.
Dar sa incepem cu inceputul.

In a 2 a zi de Paste, dupa vreo saptamana de ploaie, ne a dat Dumnezeu o raza de soare si posibilitatea de a ne
desfasura dupa placul inimii, motiv pentru care dimineata am plecat catre Buzau, locul in care se afla Vulcanii
Noroiosi. Am ales varianta A1 pana la podul cu Ionesti (care face legatura cu Gesti). Din pacate, pe aici drumul
nu e prea bun, motiv pentru care trebuie maxima atentie pentru cei care tin la integritatea personala si la masini.
Am continuat catre Targoviste, Ploiesti, Albesti, Mizil si Buzau. Sa fi facut vreo 3 ore cu mici opriri. Ma intreba
un prieten de radare..Erau peste tot. Au anuntat ca ies in toata tara si s au tinut de cuvant.

Odata ajunsi la Buzau ne am orientat catre Vulcani, care sunt la 36 de km de oras. Incepand din comuna Berca,
urmeaza o zona foarte verde (cel putin in perioada asta din an), o zona plina cu dealuri, un loc foarte linistit +
panouri care iti spun ca te apropii de Vulcani. Parerea mea este ca, asemenea multor locuri frumoase din tara,
zona asta nu e foarte bine promovata. Am stat de vb cu multe persoane care au vazut poze si spuneau ca nici n au
auzit macar despre asa ceva. N are nimic. Niciodata nu e prea tarziu.

2 locuri trebuie vazute: Pclele Mici unde veti gasi craterele mai mari si pe cele Mari, unde sunt, paradoxal,
cratere mai mici. Ca sa revin la poveste, cea pe care am trait o noi, prima destinatie au fost cele Mari. Am gasit
relativ repede loc de parcare, printre multe masini (nu ma asteptam sa fie atata lume), si ce mi a placut a fost ca
oamenii din zona te trateaza cu respect. E mare lucru. Biletul costa 1 leu pentru elevi, 2 pentru studenti si 4
pentru adulti. De asemenea, la intrare am mai gasit o pancart mare cu note explicative, harta rezervaiei,
chiocul cu suvenire, un panou care iti arata toate speciile de flori pe care le gasesti si rugamintea unui domn
amabil, de a nu fuma in interior.

Ceea ce trebuie sa stiti, este ca exista circa 1100 vulcani noroiosi cunoscuti. Ce se intampla de fapt? Vulcanii
noroioi reprezint formaiuni create de gazele naturale provenind de la peste 3.000 de metri adncime, care trec
printr-un sol argilos, n combinaie cu apa din pnza freatic. Gazele mping spre suprafa apa amestecat cu
argil. Nmolul format de acestea iese la suprafa i, n acele locuri, se usuc n contact cu aerul, formnd nite
structuri conice asemntoare unor vulcani. Nmolul ieit la suprafa este rece, deoarece vine din straturile de
argil (sursa Wikipedia). De asemenea, am inteles ca n ar fi chiar o idee buna sa bagi mana in noroiul ala. Nu are
sens sa vorbesc prea mult despre ceea ce am gasit, pentru ca pozele fac asta mult mai bine, iar daca vreodata
ajungeti acolo (daca n ati fost), veti ramane placut surprinsi. Singurul lucru pe care l am auzit la cineva si care m
a amuzat teribil a fost: "vezi sa nu te murdaresti..". Am nimerit dupa multe ploi si ma gandesc ca de asta era mai
Page 36
File de jurnal

"alunecos". Fiecare dintre noi a plecat putin innamolit, dar a meritat! Dupa vreo ora de analizat zona (vreo 15
ha), multe poze frumoase, ne am hotarat sa mergem mai departe. Si am ajuns la vreo 2 km la Pclele Mari. Aici, 3
lei parcarea si dupa ce urci vreo 10 minute, ajungi pe un platou (daca intorci capul sa vezi pe unde ai venit, se vad
Pclele Mici - un peisaj fantastic). Inca vreo 500 de m si gasesti locul de unde se procura bilete (din nou, la
aceleasi preturi) si contrar a tot ceea ce credeam eu, cel putin, aici sunt niste cratere mult mai mari, motiv pentru
care atunci cand tasneste noroiul argintiu, sentimentul este cel putin ciudat. Pe circa 10 ha, se intind multe cratere
"vii". Daca te apropii prea mult, risti sa fii spit. Mirosul specific metalelor e oarecum deranjant, dar daca prinzi
cum am prins noi, mult vant, n ai pb d'astea. E foarte misto ca in anumite zone urmele lasate de mergatori iti dau
senzatia ca esti pe alta planeta. Poze ceva mai tarziu pentru cei care nu le ati vazut deja. Avem fotografi, scriitori.
Tot ce trebuie pentru o prezentare cat mai ampla a oricarei locatii care merita acest efort.

Dupa ce am incheiat si aici, ne am oprit la un mic picnic si apoi am continuat catre Barajul de la Siriu. Intre
Berca si Siriu sunt vreo 70 de km. Drumul bun, peisaje frumoase, o gramada de localitati, radare, voie buna,
oboseala si speranta ca ceea ce urma avea sa fie, cel putin frumos. Si asa a fost. Se aseamana cu partea in care
gasiti Cazanele Dunarii. Peisajul este la fel de spectaculos, mult verde, zona de munte (ntre masivul Siriu i
masivul Podu Calului) si un loc pe care, cred cu tarie, ca trebuie sa l vedeti vara. Dupa un mic popas, am
continuat catre Brasov. Drumul este foarte bun, nu foarte aglomerat (cel putin cand am fost noi), cateva viaducte
si in general o "panarama" deosebita (cum zice Maica mea la panorama). La un moment dat am intrat in judetul
Covasna si prima intreare a fost: "ba, unde suntem aici? unde naiba am ajuns iar?". De asemenea, am trecut,
fara sa ne fi propus, prin localitatea Intorsura Buzaului. Mi aduc aminte de niste temperaturi foarte scazute de a
lungul timpului in zona asta.

Dupa ce am iesit si din Covasna, am trecut pe langa Brasov si am ajuns la PENSIUNEA Dealul Sasului, unde am
fost primiti cu multa amabilitate de catre d'soara Raluca B, care ne a omenit cu, probabil, cei mai buni papanasi
pe care i am mancat in ultimii multi ani. Multumim pentru amabilitatea de a ne fi primit la o ora relativ tarzie!
De asemenea, as vrea sa le multumesc celor 3 frati de drum, Artistul, d'soara Diana si\sau\dar mai ales cel care mi
a salvat viata (fara sa glumesc) in 2 randuri, d'l Alex. Pace voua, fratilor si poze pentru prietenii nostri!

Page 37
File de jurnal

17. CHEILE SOHODOLULUI,


PODUL LUI DUMNEZEU,
VALEA
LACUL ZATON, VA LEA
CERNEI, CHEILE CORCOAIA
May 8, 2014

Buna seara la toata lumea care nu sunt eu. Ca de obicei, dupa fiecare plimbare mai serioasa, avem albumul foto al d'lui
Codrut (Artistul) si jurnalul, care cuprinde detalii ce nu pot fi cuprinse in poze. Inainte de a incepe povestea unei zile
minunate, trebuie sa fac cateva specificatii. In primul rand, ideea acestei plimbari, apartine in totalitate d'lui Emil Fieroiu. Din
pct. meu de vedere orice iesire cu dansul devine mult mai palpitanta decat ar fi in mod normal. De ce? Pentru ca are o
gramada intreaga de cunostinte despre fel si fel de locatii (despre care nici n am auzit macar), despre munte, despre
echipamente, despre orice. I am spus deja, si nu ma feresc sa scriu aici, despre faptul ca sunt mandru sa am asemenea prieteni
de la care pot invata o gramada de lucruri. Multumesc, domn profesor pentru tot (a nu se intelege ca ceilalti care au fost in
plimbarea asta sunt mai prejos; fiecare cu rolul lui).

Cand am vb. prima data despre Cheile Sohodolului, n aveam nici cea mai mica idee despre existenta unui asemenea loc (sunt
ignorant, dar ma tratez). Erau si alte variante de traseu, era o avertizare de vreme rea si era 1 mai, o zi care merita mai mult
decat un gratar (in limita posibilitatilor, bineinteles). Dupa o mica sedinta telefonica, ne am hotarat sa plecam catre ceea ce
urma sa fie o zi a muncii, cel putin memorabila.

Dimineata ne am adunat ca sa ne strangem si ne am indreptat catre judetul Gorj. Cheile se afla n Munii Vlcan din
lantul Retezat-Godeanu din Carpaii Meridionali, n partea nordic a satului Runcu si mai exact, la 20 km de Targiu Jiu. Cred
ca un GPS va poate ajuta sa ajuneti la Runcu, acolo unde este intrarea in Chei. Odata ajunsi acolo, ne am orientat relativ
repede catre ceea ce se poate vedea si ca recomandare avem urmatoarele: Pestera Nrii, Inelul (Inelul Doamnei, Inelul de
Piatra sau Oglinda in viziunea unui Artist..) si Pestera Popii. Pe aceasta din urma n am reusit sa o identificam. Poate am fi gasit
o, dar nu sunt indicatoare si, din pacate, am avut nenorocul sa intalnim minim un localnic care stia ca exista, da' nu si unde.
Nu conteaza, detalii.

In alta ordine de idei, inteleg ca in perioada de vara se plateste si o taxa de intrare in Chei (noi n am avut "norocul" asta);
de asemenea, aici s au filmat mai multe scene din filmul Trandafirul Galben (Mrgelatul, Florin Piersic..), exista o sumedenie
de specii de flori, vipere (maare atentie pe unde calcati, daca ajungeti in zona), multe pesteri, oprle de cmp si un peisaj
minunat. Revenind la povestea noastra, dupa ce ne am invartit putin in zona Nrilor (pe care o gasiti doar daca mergeti
perpedes), ne am informat putin pe unde se poate urca la Inel (e la vreo 700 de m in sus!) si am inceput pregatirea drumului.
Ceea ce spuneam si intr un clip, recomandam apa si vointa. Noi am avut suc, vointa multa si putina apa. Data viitoare o sa
stim mai bine. Am inceput urcusul pe langa primul pod de la intrarea in Chei si trebuie sa recunosc ca am avut noroc de o
vreme fantastica. Unde peste tot se anuntau ploi, noi am prins peste 20 de grade. E greu cand urci, cand dai de multe portiuni
cu stanca sau piatra, dar cu cat urci mai mult, cu atat efortul se merita mai mult. Dupa vreo ora jumatate de urcat, facut poze
si admirat peisaje, am ajuns intr un final la Inel. Initial credeam ca e mult mai departe pe culme, dar nu. Desi puteam sa mai
mergem, ne am hotarat ca Pestera Popii trebuie vazuta..din pacate nu s a intamplat asta.

Locul este absolut spectaculos prin prisma Inelului si a peisajului in sine. Pozele si filmarea pe care am postat o zilele trecute
vorbesc mai mult si mai bine decat as face o aici. Dupa analiza si mirare, ne am intors pe unde am venit, in speranta ca nu o sa
ne manance nicio vietate vie si ca nu incepe vreo ploaie. O mica paranteza: cand plecam cu Emil, rareori ne intoarcem prin
aceleasi locuri. Nici acum n a fost altfel. In acest context, discutia: "stai sa fac o poza" si mi se raspunde "las' ca faci cand ne
intoarcem", NU este valabila.

Page 38
File de jurnal

Acelasi domn profesor a venit cu ideea sa vedem Podul Lui Dumnezeu (comuna Ponoarele) langa orasul Baia de Arama, dar
cu posibilitate de mers si la Tismana. Intrucat timpul nu era prietenul nostru, am hotarat sa parcurgem decat partea cu Podul
si mai apoi sa ne intoarcem pe alt traseu decat am venit. Odata ajunsi aici, am gasit un tanar (ghid) care ne a povestit cate ceva
despre zona, ne a aratat o pestera Podului (care era inundata din cauza ploilor recente - din pacate nu foarte curat. ceea ce
inca o data demonstreaza lipsa bunului simt al unor "turisti"), mai sus Lacul Zaton (daca prinzi un apus senin acolo, e
superb) si lapiezurile (forme carstice deosebite pe care apa le-a ncrustat n calcare). Doua lucruri notabile: Podul Lui
Dumnezeu este unicul pasaj natural rutier funcional de la noi, cel mai mare pod natural al rii i al doilea ca mrime din
Europa (singurul din lume deschis traficului); in zona cu lapiezuri exista din nou riscul de a va intalni cu vipere (initial am
crezut ca e vb despre vreo fosta cunostinta de a mea, dar nu. este vb de vipere cu corn, care daca se simt amenintate, probabil,
musca). Undeva langa Ponoare, era padurea de Liliac, o alta minune a naturii de pe la noi. N am ajuns acolo si asta l a afectat
puternic pe Artistul Codrut, care a aflat ulterior si ca era sarbatoarea liliacului 2 zile mai tz...Ca idee, inca mai suspina si se
intreaba de ce n am fost noi acolo sa sarbatorim...

Dupa vreo ora si pe aici, ne am indreptat catre casa. In drum catre Baile Herculane (pe aici ne am intors), s a gandit Emil ca
ar fi frumos sa mergem si la Cheile Corcoaia. Dupa o mica dezbatere pe subiect, la vreo 41 km de Herculane, am facut dreapta
intr un loc si dupa vreo 20 de minute de mers pe un drum relativ prost, am ajuns in Valea Cernei. Ce sa va spun...m a lasat
fara cuvinte peisajul. Mult verde, munte, raul Cerna care vine de undeva din munte si o zona cu aspect de canion. Exista un
clip pe care l am postat pentru ca am anticipat lipsa cuvintelor potrivite descrierii unui astfel de loc. Dupa un scurt popas, am
continuat catre Corcoaia (care este satul de dinaintea Cheilor) si dupa vreo inca 20 de minute de mers pe un drum foooarte
accidentat, am intrebat un localnic cat mai e de mers, mai ales ca deja se facea noapte. Ne a raspuns civilizat ca 8 km. Dupa
vreo 7-8 km parcursi, am intrebat din nou si raspunsul a venit prompt: "vreo 8 km..". Altii? Mda..Daca tot am ajuns pana aici
nu mai dam inapoi. Am reusit pana la urma sa gasim locul, care din pct meu de vedere, este ALTCEVA. Pare din alta lume.
Din pacate, am ajuns relativ tz. si era foarte umed in zona Cheilor, motiv pentru care n am putut sa ne bucuram pe deplin de
peisaj. Cu toate astea, pozele pe care am reusit sa le prindem, vor explica situatia ceva mai clar. De asemenea, am trecut prin
atatea judete, incat la un moment dat le am pierdut numarul.

Dupa vreo ora am revenit pe traseul catre Herculane, apoi Orsova, pe langa Drobeta Turnu Severin, pe langa Craiova, prin
Slatina si spre ora 3 dimineata, am ajuns sanatosi acasa. Nu putem decat sa fim recunoscatori pentru ca am prins vreme buna,
pentru ca am reusit, din nou, sa cuprindem intr o singura zi muuulte locuri frumoase, pentru amintirile care vor ramane si
pentru oamenii pe care i am avut langa noi in aceasta experienta deosebita. Si acum poze din mai multe perspective..

Page 39
File de jurnal

18. CASCADA VLUL MIRESEI,


CLUJ NAPOCA
May 31, 2014

Heelllloooo! Ne am intors pentru o noua iesire, o noua plecare, o noua plimbare, o noua experienta si o nota 10 pentru tot
ceea ce am vazut. Scriu acest jurnal, asemenea celor precedente, pentru a sublinia inca o data faptul ca avem o tara foarte
frumoasa cu o sumedenie de locuri care merita sa fie vazute. Prietenul Codrut ma intreba in gluma ce am mai vazut la tv in
ultima vreme..stie ca daca vad ceva care merita vizitat, devine obiectiv! A fost de ajuns un reportaj la tv, o mica analiza (km,
locatie, vreme) si ne am organizat. Ce s a intamplat? Pai sa vedem..

Stiam despre locul asta cu vreo doua saptamani inainte sa plecam, dar din cauza unor variabile, gen vreme, nu ne am putut
deplasa. Pe sistemul daca vrei cu adevarat, se poate, 24.05.2014 va ramane in istorie data in care o mana de oameni au plecat
dis de dimineata catre o experienta de viata, pe care niciunu' dintre ei nu cred ca o va uita vreodata. Ca sa ajungem la
cascada, trebuia sa gasim satul Rchiele din judetul Cluj, lucru care nu parea foarte dificil la inceput. Cu toate astea, pentru
ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din deplasare, dupa ce am trecut pe langa Valcea, Sibiu, Sebes, prin Alba Iulia,si
am continuat catre Turda, ideea era sa gasim un drum catre Huedin si, in loc sa facem prima la stanga intr o interesectie, am
facut putin dreapta. Ce a insemnat asta? Autostrada A3 catre Tg. Mures sau Campia Turzii (mai exact 10 km) si intors catre
Cluj (alti 42 de km). Mai concret, am reusit sa parcurgem toti cei 52 de km din A3 zona Cluj, fara sa ne fi propus asta in mod
special..

Problema nu este ca am ocolit vreo 10 km, ci ca atunci cand am ajuns in Huedin, in loc sa facem stanga undeva in jumatatea
orasului catre Rchiele, am mers inainte inca vreo 16 km. La un pct am ajuns intr o comuna numita Poieni (pentru ca GPS ul
arata asa) si intrand pe o ulita care ducea Dumnezeu stie unde, ne am gandit ca ar fi totusi o idee buna sa intrebam localnicii
daca e vreo cascada in zona. Am gasit niste domni amabili si la intrebarea "cascada Vlul Miresei..?", raspunsul a fost:
"aaaaaaaaaaaa pai sunteti depaaaarteee"........ ....... ........Mda, mdea, mdeah!

La indicatiile celor de acolo, ne am intors la strada principala, am trecut pe langa o cariera de piatra, am parcurs 3 curbe
duble si in localitatea Bologa, in sensul de mers catre Huedin, se face undeva dreapta la o bariera si incepe un drum foarte, dar
foarte accidentat catre Cascada (sa tot fie vreo 5 km de mers). Singurul aspect notabil si punct de atracie este barajul de pe
cursul Henului din localitatea Scrind-Frsinet. Ideea e ca NU pe aici trebuia sa ajungem..In principiu, daca esti cu 4X4, e ok,
dar daca nu...faci dansul pinguinului indiferent daca vrei sau nu.

Odata ajunsi in Rchiele, am gasit o parcare si un panou pe care scria ca mai sunt 5 km de mers pana la cascada. Am
intrebat pe cineva de acolo daca se poate ajunge cu masina si ni s a spus ca da. Fiind un drum forestier, se merge mai greu, dar
nu e problema (decat daca ploua rau sau ninge). Am lasat masina intr o poienita cu vreo 500 de km inainte de obiectivul
principal. Peisajul e superb. Munte de jur imprejur, multa vegetatie, un parau care se varsta dinspre cascada si multa liniste.

Dupa aproape 8 ore de mers am ajuns la ceea ce cred ca este printre cele mai frumoase cascade de la noi, impreuna cu cea de
la Bigar. Daca esti atent pe unde calci, poti ajunge exact langa locul in care se varsa, fara sa te uzi..prea mult. Nu are sens sa
incerc o desciere pentru ca e foarte greu. Pentru asta am facut poze si filmari. Dupa o vreme de minunat, pozat, analizat si o
cumpana de a mea (la modul ca era sa mi rup niste parti din corp - motiv pentru care va recomand sa aveti maare grija pe
unde calcati si cu ce va incaltati), am urcat de a lungul muntelui sa vedem ce mai e. Grote, padure, mici grupuri de turisti (mi
a placut ca desi multi nu vorbeau romana, majoritatea au salutat in romana), un refugiu al Salvamontului, o harta care iti

Page 40
File de jurnal

spune ca esti chiar ACOLO + imprejurimile, semne care te avertizeaza ca sunt si vipere in zona (nu, nici acum nu ma refer la
vreo femeie) si multe flori, pe care Codrut le a pozat in totalitate - nu i a scapat niciuna.

In jurul orei 18, sub amenintarea unei ploi de vara (un sentiment foarte frumos daca nu e cu vijelie), am plecat catre Cluj.
De data asta am facut traseul asa cum trebuia, respectiv Rchiele, Huedin (unde drumul este bun). Pana la urma am ajuns si
intr una din fostele capitale istorice ale Transilvaniei, Cluj.

Am nimerit fix de zilele orasului, motiv pentru care centrul a fost foarte aglomerat si ne am chinuit putin sa gasim un loc de
parcare. Dar cand ajungi acolo dupa muulte ore de mers, nu prea mai conteaza aceste detalii. Dupa ce am cazat masina intr o
locatie pe care ne am imaginat ca la un moment dat va trebui sa o regasim, am plecat la pas printr o mare de oameni si am
ajuns la Opera Naional Romn din localitate, unde am facut un roman fericit - Bianca. Ca o paranteza, dumneai este foarte
pasionata de arta, cultura si de aici bucuria. Bineinteles ca stia tot programul, cine canta, cand, de ce, cum..Nu e rau sa ai
pasiuni.

Dupa 50 de poze cu Mihai Eminescu si Lucian Blaga (ale caror statui sunt exact in fata Operei), ne am intors catre piata
Avram Iancu care este peste strada si care adaposteste Catedrala Ortodoxa din localitate. De aici am continuat catre Piata
Unirii, unde am gasit muulta agitatie, multe pub uri, multe magazine si un spectacol de opera. Bineinteles ca, din nou, Bianca
a fost in centrul atentiei, stiind toate piesele pe care le auzea (Figaro am stiut si noi), cine canta, s.a.m.d. Mai jos putin am
gasit si un spectacol live de jazz, unde de asemenea, era multa lume.

Spre noapte ne am impartit in ideea de a servi micul dejun si bineinteles ca dupa ce am facut asta, doi dintre noi ne am
ratacit. A fost frumos pentru ca avem ce povesti, pentru ca am descoperit diverse magazine sau cladiri pe care altfel sigur nu
le am fi vazut si cam atat. Ne am invartit in jurul Operei de 3 ori. Cu cat mergeam mai mult cu atat ni se parea ca nu stim
nicio cladire si dupa vreo 30 de minute de bananait, intr un final am reusit cu ajutorul GPS ului sa ne reunim. Despre Cluj
sunt multe de spus, dar daca nu l vizitezi, degeaba citesti prin diverse locuri. E un oras deosebit, cu oameni frumosi, cu o
gramada de istorie si mi a placut foarte mult ca spre deosebire de alte locatii, n am auzit prea mult vorbindu se alte limbi
decat romana.

La miezul noptii ne am indreptat catre casa, cu un Artist Codrut pe sistem turbat, care a condus foarte mult si caruia i
multumim pentru efort si pentru ca ne a adus intregi. Pe langa Valcea ne a apucat cantatul si voia buna (sa tot fi fost vreo 5
jumatate dimineata), iar cand am ajuns in oras am zis ca putem sa prindem un rasarit in locul pe care acelasi Artist, Codrut il
iubeste atat de mult, parcul Lunca Argesului. Dupa exact 24 de ore, ne am intors de unde am plecat, cu ceea ce va ramane mai
mult ca sigur o amintire de neuitat. Si acum, poze din 3 perspective:

Page 41
File de jurnal

19. LACUL ROU,


CHEILE BICAZULUI
June 17, 2014

Salutare, oameni buni! Ne am intors din nou, inca o data cu riscul ca deja plictisim. Asa cum spuneam in alta fila
de jurnal, ceea ce incercam este sa descoperim cat mai multe locuri frumoase din tara, sa ne bucuram de
minunatiile ei si, pe langa asta, sa incercam o prezentare pentru aceia dintre dvs. care inca n au avut posibilitatea
sa le descopere.

Acum vreun an am auzit prima data despre Lacul Rou (sunt convins ca informatia a mai circulat de a lungul
anilor, dar niciodata nu i am dat atentie..pana acum) si dupa ce ne am informat putin mai mult, am ajuns la
concluzia ca e un loc care merita atentie.

Dupa o serie nereusita de incercari, am ajuns la concluzia ca daca nici acum nu mergeam, nu mai ajungeam
niciodata. Asadar si prin urmare,am ales o echipa potrivita pentru un asemenea traseu si am plecat la drum cu
speranta ca va fi o amintire deosebita. Ce a urmat..?

Distanta dintre Pitesti si lac este de 330 de km si cuprinde traseul: Rucar Bran, Brasov (sau pe langa), Sfantu
Gheorghe, Baile Tusnad, localitatea Tusnad, Miercurea Ciuc, Gheorgheni si mai apoi Parcul Naional - Cheile
Bicazului - Hmaului. Primul popas a fost in Baile Tusnad, unde exista 44 de izvoare naturale, dintre care doar
6 sunt amenajate si folosite pentru diverse afectiuni cardiovasculare, digestive urniare sau nervoase. Mai concret,
vorbim despre o apa minerala care desi este buna pentru organism, din diverse motive care ma depasesc, dupa o
zi nu o mai poti folosi la nimic intrucat i se schimba culoarea, mirosul si gustul.

Al 2 lea lucru pe catre trebuie sa l mentionam este ca am facut aceasta plimbare in weekend ul cu Rusaliile. Ce a
insemnat asta? Orasul Miercurea Ciuc plin cu masini, multe autocare, multa politie, multi oameni si noi care ne
am ratacit pentru ca erau inchise mai multe strazi. La un moment dat am cerut indicatii ca sa gasim un drum
spre Gheorgheni si am intrebat ce se intampla. Raspunsul a venit prompt: "sarbatoarea de Rusalii de la
umuleu..e in fiecare an, a aratat si la tv..n ati auzit de ea..? Aaaa..nu..". Ulterior am aflat ca orasul era plin cu si
de credinciosi catolici (in jur de circa aproximativ 150 de mii, inclusiv presedintele Ungariei) adunati de
sarbatoarea Rusaliilor intr o procesiune care are loc anual pe pajistea dintre dealurile umuleul Mic si umuleul
Mare, fiind una dintre cele mai importante pentru catolicii din sud-estul Europei.

Pana sa ajungem la Gheorgheni, am vazut o gramada de steaguri care aveau pe alocuri galben si albastru. Ne am
mirat sa vedem suedezi pe meleagurile noastre. Mai tarziu ne am dat seama ca erau steaguri ale Tinutului
Secuiesc. Stiam noi ceva. Dupa multe ore de mers cu masina am ajuns la primul punct de atractie al zilei:
localitatea Lacu Rou.

Lasand la o parte aglomeratia si tarabele cu diverse suveniruri, cu totii ne am intrebat de ce Lacul Rou este
verde. N am reusit sa ne dam seama. Ne am orientat putin si am mai gasit un ponton de unde poti lua barca
pentru o plimbare pe lac (partial e inchis pentru ca din apa ies niste cioturi pe care le veti vedea in poze) si multe

Page 42
File de jurnal

rae care se plimbau nestingherite printre turisti. Dupa o sedinta foto si micul dejun la 3 dupa masa, ne am
hotarat de comun acord cu noi sa plecam mai departe. Am ajuns la concluzia ca, desi zona e frumoasa si merita
efortul, lacul Sfanta Ana e mai spectaculos. Apropo de asta, daca plecati dimineata foarte devreme, puteti face un
traseu Baile Tusnad - Lacul Sfanta Ana - Lacul Rou - Cheile Bicazului (si daca nu vreti\puteti sa ramaneti
nicaieri peste noapte). In felul asta puteti sa va faceti dvs. comparatiile.

De aici am plecat usor, timid catre Cheile Bicazului (Carpatii Orientali) care sunt absolut deosebite. Nu mi gasesc
cuvintele potrivite pentru a descrie aceasta zona. Ceea ce va pot spune este ca fac legatura intre Transilvania i
Moldova, ca se intind pe valea raului Bicaz pe o distanta de 8 km si ca pe parcursul lor gasiti diverse magazine cu
suveniruri. In zona mai exista si Barajul de la Bicaz si lacul artificial Izvorul Muntelui si portul turistic Bicaz,
de unde pleaca ambarcatiuni pentru plimbari de agrement.

Noi am ales sa cautam Pestera Munticelul, considerata cea mai importanta din Moldova, din punct de vedere
stiintific. Stim ca e la o altitudine de 300 de m, ca Intrarea in pestera este scunda, de aproximativ 1,5 metri, si alte
detalii interesante dar care nu ne au ajutat sa dam de ea. Ne am invartit printr un peisaj foarte verde, am gasit un
izvor de munte care e fantastic vara, am gasit chiar si un un caine frumos, niste temerari care se catarau pe un
munte, dar nicio pestera! E deja a 2 a oara cand nu reusim sa gasim o Pestera (dupa Pestera Popii de la Cheile
Sohodolului) si e semn clar ca tre' sa ne reprofilam. O sa inchei aici pentru ca daca mi s a facut mie somn scriind,
sunt convins ca dvs citind e mult mai rau.

Tin sa le multumesc celor 3 colaboratori: Artistul Codrut (pozarul de serviciu al nostru si\sau\dar mai ales al
florilor de oriunde), Dianei (cea care filmeaza chiar daca uneori isi da seama ca n a dat drumu' la camera si noi
vorbim mult crezand ca suntem filmati ca mai apoi sa ne dam seama ca nu) si d'lui Eduard, care nu necesita nicio
prezentare. Comentariile pe care le a facut de a lungul drumului si oriunde ne am oprit, au completat o zi
deosebita.

Parerea mea e ca macar o data in viata trebuie sa ajungeti la Cheile Bicazului, daca sunteti pasionati de munte. Si
acum, poze din mai multe perspective!

Page 43
File de jurnal

20. PIATRA DRAGOSLAVELOR


(VARFUL VARTOAPELE)
June 29, 2014

Sanatate maxima la toata lumea! Am ramas putin in urma cu jurnalele, motiv pentru care azi voi descrie o
locatie despre care pana acu' ceva timp habar n aveam ca exista. De vreo luna si ceva tot vorbeam cu domn
profesor Emi si ceilalti temerari din echipa, sa "cucerim" un varf din comuna Dragoslavele. Din diverse
considerente am tot amanat, pana acu' vreo saptamana (22.06.2014) cand ne am reunit pentru ceea ce a fost o zi
absolut deosebita. Inainte sa incep, trebuie sa subliniez doua aspecte, cu riscul ca ma repet. In primul rand, de
cand calatoresc cu Emi si cei care ne au insotit de a lungul timpuiui, am invatat mai multa geografie a patriei
decat in scoala. Mi au trebuit 30 de ani sa mi dau seama ca degeaba stii teorie daca nu vezi locurile. In al 2 lea
rand, atunci cand Emi zice: "las' ca faci poze cand ne intoarcem", este o idee proasta, intrucat, pentru ca si
deoarece, NICIODATA nu ne intoarcem prin acelasi loc.

Mergnd dinspre Piteti pe culoarul Rucr-Bran, n apropiere de Dragoslavele, putin dupa cariera de piatra
exista un drum de tara care permite accesul cu un vehicul, dar in conditii relativ grele, caz in care e bine sa lasati
masina cat mai aproape de strada principala posibil. De asemenea, va trebuie un echipament de munte care sa nu
fie adidasi (acum stiu) + o pelerina de ploaie (nu se stie niciodata) minim 2 L de apa, ceva de mancare si vointa.
Cand incepe urcarea, nu mai gasiti apa decat daca ploua. Inainte sa inceapa urcarea propriu zisa, veti gasi un
indicator care va spune ca in stanga e Fundul Neagului (cercul albastru) iar in dreapta varful Vartoapele sau
Piatra Dragoslavelor (triunghiul albastru).

Prima parte de drum este prin padure si, in functie de anotimp, s ar putea sa fie mai greu sau mai usor (namolul
este princopala problema, frunze care acopera pamantul si care fac foarte posibila alunecarea + vatamarea
corporala). Ca sa fie bine sa nu fie rau, e recomandabil sa urmati triunghiul albastru care apare frecvent pe
diversi copaci ori stanci. Pana la un punct l am urmat si eu, dar la un moment dat mi s a parut mai accesibila o
poteca, care ducea in acelasi punct; avand panataloni trei sferturi am facut cunostinta cu un grup numeros de
urzici, am stat putin de vb, dupa care ele au ramas pe loc si eu am continuat cu diverse urme si umflaturi pe
ambele picioare. Dupa episodul minunat, am gasit o portiune stancoasa (relativ greu de urcat, mai ales in adidasi)
si care ofera o "panarama" si nu panorama, minunata (voi semnaliza in poze aceasta zona).

La un moment dat se incheie urcusul greu si se trece la unul mediu, plin cu si de stanci, pietre, insecte de toate
marimile si formele, culmi sau flori. Peisajele sunt absolut deosebite, riscul sa ti pierzi ochelarii (i declar nuli) sau
alte accesorii, creste cu 90% atunci cand faci tumbe, cand aluneci din 10 in 15 metri sau cand te urci pe cele mai
inalte stanci, pentru ca de acolo se vede cel mai frumos. Dar sa nu ne intristam. Stanga padure, inainte stanci pe
care se poate urca relativ linistit daca nu ploua, in dreapta peisajele si prapastie. Ce poti sa ti doresti mai mult?
Sa nu intalnesti serpi, probabil. A gasit Emi unu' micut si dragalas. Daca era veninos sau nu, nu stim si nici nu
mai conteaza.

Dupa vreo 2 ore de urcat, facut poze, cautat ochelari si sperat ca nu va ploua, am ajuns aproape de varf. Notabil
este un peisaj putin dezolant cu niste pomi efectiv retezati de la jumatate, cel mai probabil de furtuni ori incendii.

Page 44
File de jurnal

Primul lucru care mi a venit in cap cand am ajuns in varf a fost: "regatul meu pentru un pat". Recapitulam:
pentru data aviatoare - apa mai multa, bocanci si minim 6 ore dormite cu o noapte inainte.

Asa cum a descris Emi in clipurile postate anterior, de la 1434 de metri intr o zi senina si nu seniLA, se pot vedea
muntii: Iezer Papusa, Piatra Craiului, Bucegi si Leaota. De asemenea, am mai gasit un naturalist amator caruia i
lipsea plasa de fluturi. Partea buna e ca si a completat ierbarul si insectarul. Dupa o mica pauza, am inceput
coborarea, bineinteles, pe alta parte decat am venit.

De data asta, a fost mai usor pentru ca in lipsa stancilor, a aparut padurea, care este marcata cu cercul albastru.
Undeva in mijlocul padurii am gasit, din nou, un indicator care spune ca in directia de urcat gasiti Saua
Vartopului si Cheile Ghimbavului, si daca coborati, gasiti Fundul Neagului si Cabana Frasin. Desi e mult mai
usor decat la urcat, recomandam atentie pe anumite portiuni unde, daca ploua sau ninge, nu prea mai conteaza
cu ce sunteti incaltati si e posibil sa va dati cu rotile in sus (Doamne fereste de mai rau!).

Drept va spun, cu o mana pe inima si cu a 2 a pe taste, ca atunci cand s a terminat padurea si a inceput verdele,
am crezut ca suntem in paradis. Am ajuns intr o campie foaarte verde, plina cu si de flori colorate si uitandu ma
inapoi, realizam pe unde am fost si cat de frumos poate fi peisajul. Urmatorul indicator pe care l am intalnit ne a
aratat ca mai avem putin si ajungem la Cabana Frasin si in Valea Luncii. Notabil aici au fost campiile inflorite in
diverse culori. Nu vezi asa ceva zilnic. Practic, am urcat pe o parte si am coborat pe alta. Multe lucruri nu mai
sunt de spus. In pozele facute de subsemnat si de prietenii nostri, veti constata daca se merita sau nu deranjul.
Numai bine!

Page 45
File de jurnal

21. TRANSFGRAN, LACUL


CAPRA, CASCADA BLEA
July 15, 2014

Buna seara! Am intarziat o saptamana cu jurnalul asta, motiv pt care cer va scuze dvs prietenilor, fratilor,
familiei, vecinilor si oamenilor din lumea intreaga. Trecand peste momentul emotionant din program, vreau sa
subliniez faptul ca este prima calatorie serioasa a d'lui Andrei Sto. Mai mult de atat, s a nimerit fix in ziua
dumnealui de nastere: LA MULTI ANI. Imi place sa cred ca ti ai petrecut ziua cu noi intr un mod memorabil si
ca acum ntelegi mai bine care e sensul acestor multe plecari in lumea toata.

Revenind la subiect, Transfgranul este un traseu pe care fiecare dintre dvs (banuiesc) l a vazut macar o
data in viata. N are rost sa i fac publicitate; este minunat si punct! Am urmarit cu interes momentul in care
devenea accesibil si din momentul in care s a anuntat oficial ca e deschis (1.07.2014), planurile au venit de la sine.
Ceea ce n am inteles nici eu, asa cum n au inteles multi altii de a lungul timpului, este ca nu exista doar Cabana
Balea, unde faci 5 poze cu lacul, alte 3 cu vreo cascada pe care o gasesti in drum si gata. Daca ai un oarecare spirit
de aventura, vei descoperi multe alte trasee deosebite (unele periculoase, ce i drept, altele mai putin), printre care
si acest frumos lac Capra. Il mai vazusem o data acu' vreo 2 ani, dar cred este un loc de care nu te saturi pur si
simplu, mai ales daca ajungi in zona relativ rar.

Prin urmare si in consecinta, ne am adunat intr o echipa mai mare decat de obicei (cu ocazia asta vreau sa
multumesc d'lui Cata B. pentru sfaturi, idei si prezentarea locului si familiei dumnealui pentru ca ne au suportat)
si am plecat usor, incet, spre prima oprire, Barajul Vidraru. Nu treci pe langa pur si simplu. Dupa o scurta
sedinta foto, ne am continuat drumul pana la cota 2000, in zona refugiului Salvamont unde am lasat masinile.
Vremea a fost perfecta pentru drumetie, asa ca usor, incet, calm si precies am inceput urcarea catre Lacul
Capra. Cu cat urci mai mult, cu atat locul devine mai frumos, masinile si oamenii din ce in ce mai mici si peisajele
de nedescris. Singura nedumerire pe care o am si sper sa ma lamureasca cineva, este ca la un punct am ajuns intr
un loc pe care fratemeleu Codrut Artistul il numeste "Moara Dracilor". As vrea sa spun ca am gasit vreo
referinta oriunde, da' nu vreau sa mint. Odata ajunsi aici, am gasit 2-13 locuri din care se vede foarte frumos
ORICE si ne am apucat de mirat, pozat, comentat, analizat, adica ce stim noi sa facem al mai bine. Am uitat sa
specific ca incepand cu aceasta plimbare, drapelul Romniei ne va insoti peste tot.

In alta ordine de idei, dupa vreo ora jumatate cu multe pauze, am ajuns undeva deasupra Lacului Capra,
unde ne am revergorat cu apa de munte. Este de prisos sa va spun cum e apa asta limpede, rece
vara..detalii. Odata ajunsi la primul obiectiv al zilei, ne am despartit de d'l Catalin si a dumnealui familie si am
facut un mic popas, unde am incercat sa gasim argumente pentru a urca pe vrful Vntarea lui Buteanu, al
noulea vrf din Romnia ca nlime (2.507 m) dupa vf. Moldoveanu, cu 2.544 metri, Negoiu, cu 2.535 metri,
Vitea Mare, cu 2.527 m i Lespezi, cu 2.522 m. Din pacate, votul democratic a decis ca nu e momentul potrivit.

Despre Lacul Capra (glaciar) pot sa va spun ca e la o altitudine de 2230 de m, se afla la poalele varfului Capra,
are 11 m adancime si un albastru deosebit, pe care l am mai vazut si la Iezer. Aici am facut cateva filmari
specifice noua, 500 de poze si am plecat usor catre partea Cabana Balea. Inainte sa incepem coborarea ne am
oprit pentru a admira frumusetile pe care ni le a dat Dumnezeu in partea asta de tara. Daca prinzi vreme buna e

Page 46
File de jurnal

si vizibilitate destul de mare, caz in care "panarama" e deosebita. Dupa cascat gura si alte 500 de poze, am
inceput sa coboram prin spatele Cabanei de la Balea (cam in 40 de minute cu 50 de opriri - imi multumesc
prietenii cu alta ocazie; nu e vina mea ca e plin de stanci care ofera peisaje mirifice), ca mai apoi sa ne indreptam
catre tunelul in care incepe judetul Arges. Pasul Blea, asa cum mai este numit, asigura la nivelul Munilor
Fgra trecerea ntre sudul Transilvaniei i nordul Munteniei. Cu 887 m de m, e cel mai lung tunel din Romania
si are usi de o parte si de cealalta care se inchid iarna, permitand doar accesul pietonal. Spre deosebire de ceilalti
oameni normali, noi am mers pe jos vreo 20 de minute ca sa l traversam. Notabil este zgomotul facut de masini
mai mari sau motociclete.

Intr un final am reusit sa ajungem la masina, ocolind astfel jumatate de munte. Pe drum am gasit sau ne a gasit,
un catel frumos care a stat si la cateva poze, din bun simt si colegialitate. Dupa micul dejun (mult dupa ora 12),
am plecat mai departe catre obiectivul nr.2, Cascada Blea, care este situat ntre vrfurile Moldoveanu i
Negoiu, la peste 1200 m altitudine si cu o cadere de peste 60 de m. Este cea mai mare cascad n trepte din
Romnia. Accesul se poate face pn la cabana Blea Cascad si de acolo vreo ora de mers pe jos.

Odata ajunsi aici, am constatat ca spre deosebire de acu' vreo 2 ani cand am fost ultima data, s a schimbat putin
traseul. Unde initial mergeam pe partea stanga (unde era relativ ingust pe anumite portiuni), acum am mers pe
partea dreapta, prin padure pana s a terminat mersul. Cu alte cuvinte, daca vrei sa ajungi langa Cascada si nu
stii vreun loc secret pe care noi l am scapat, tre' sa treci prin putina apa, care este mai mult sau mai putin rece
spre degerata. Imi pare rau ca n am ajuns mai aproape, de ce sa mint, dar daca e realizabil, intr o buna zi o sa
ajungem si acolo din nou. Se consemneaza ca 2 dintre barbatii de secs masculin n au dus drumul pana la capat.
Rusine, dar va iubim oricum.

Seara s a terminat la Sibiu, unde am servit pranzul (undeva dupa 8 seara) si apoi am prins un concert live. Unii
zic ca era Compact, altii ca era Holograf sau Iris. Multi oameni, multe pareri. In final, cateva poze pentru a
completa povestea.

Page 47
File de jurnal

22. VF. MOLDOVEANU


(VALEA REA - EPILOG)
EPILOG)
July 21, 2014

Sanatate la toata lumea! Ca sa fiu drept, am atatea idei si ganduri, incat nici macar acum cand m am apucat
de scris nu sunt sigur ca stiu cum sa le asez intr o ordine care sa aiba un sens. Acum un an si vreo 20 de zile, am
facut o drumetie pe Valea Rea (despre care am si scris la vremea respectiva, motiv pentru care acest jurnal este
partea a 2 a) si printre altele a venit vorba despre cel mai inalt vrf din Romnia, Moldoveanu. A fost ziua in care
ne a intrat in cap ideea ca trebuie sa ajungem acolo cumva. Atunci nu eram pregatiti din niciun punct de vedere si
asta nu era niciun secret, dar exista ceva fara de care probabil n am fi ajuns niciodata: vointa. Stiam ca e greu,
stiam ca exista riscuri, stiam ca e mult de mers (indiferent de traseu), stiam ca ne trebuie echipament, stiam o
gramada de lucruri (de la cunoscuti care fusesera deja si de pe net), dar peste toate exista acel "TREBUIE" care l
a inlocuit cu succes pe mai celebrul "SPER".

Timpul a trecut, noi ca si grup am "crescut" in experienta acceptand diverse provocari din partea d'lui profesor
Emil (fara de care acest jurnal n ar fi existat) sau a altor prieteni si usor, incet a venit clipa adevarului. Se spune
ca in viata trebuie sa faci cel putin trei lucruri: sa plantezi un pom, sa construiesti o casa si sa faci un copil. In
ceea ce ma priveste (cred ca se aplica si unora dintre dvs.), as mai adauga un punct: "sa urci pe cel mai inalt varf
din tara in care stai sau macar pe unul foarte apropiat". Tin sa precizez ca am primit multe incurajari, dar am luat
si o portie de glume + mistouri care au adus un procentaj crescut de ambitie. Pentru unii pare ceva banal, pentru
altii ceva neimportant, dar pentru noi a fost o mandrie si o realizare importanta sa ajungem pe "Acoperisul
Romniei". Cine nu e pasionat de munte si cine n a fost acolo nu poate intelege despre ce vorbesc. Spun asta
pentru acum multi ani, eram indiferent, miserupist, ignorant la multe lucruri si spre rusinea mea, muntele era
unul dintre ele. Pe sistemul "mai bine mai tz decat niciodata", lucrurile s au schimbat mult in bine.

Ca sa revin la subiect, de vreo luna am inceput sa planuim plecarea asta (fara sa stim atunci cine va merge
exact) si acum o saptamana a devenit oficial ca weekendul care tocmai s a incheiat va fi momentul prielnic.
Singura problema care putea impiedica aceasta expeditie, era ploaia. Dupa un studiu zilnic amanuntit, am ales ca
zi de plecare, duminica de Sf. Ilie (paradoxal as zice..). Dimineata ne am reunit ca sa ne strangem si usor, dar greu
(dimineata niciodata nu e usor) ne am urnit catre inainte cu Dumnezeu. Pitesti - Cosesti - Domnesti- Slatina (da,
exista si la noi in judet) _Nucsoara - Valea Rea (vreo 100 si ceva de km + un drum forestier relativ accidentat
intre Nucsoara si stana de la Valea Rea, unde se termina drumul pentru masini).

Traseul incepe de la stna lui Burnei (1300 m), de unde am fost insotiti pana in Cldarea Valea Rea de o turma
de oi foarte bine organizate (au dat prioritate la fiecare semn de circulatie - respectiv triunghiul rosu care
marcheaza traseul pana la un punct), continua pn la Portia Vitei (2310 m), apoi spre Vrful Vitea Mare
(2527 m) i intr un final Moldoveanu (2544 m). Inainte sa continui, as vrea sa subliniez cateva aspecte pe care le
am descoperit din mers si de care, consider ca ar trebui sa tineti cont daca ajungeti pe aici vreodata:

- parerea mea este sa NU va duceti fara cineva care cunoaste zona sau muntele in general (macar prima data);

Page 48
File de jurnal

- de la stna pana in Cldarea Valea Rea urcusul este relativ greu si preferabil de parcurs cand nu e ud;

- inainte de urcarea pe Vrful Vitea Mare, in partea dreapta este un adapost (pentru situatii de urgenta, odihna,
etc)

- intre stna si Cldare, este Cascada Mare a Vii Rele cu o inaltime de 30 m si este printre cele mai
impresionante din tara (am prins un curcubeu de toata frumusetea aici);

- nu are sens sa urcati fara o pereche de ghete, bocanci + minim 1 l jumatate de apa, chiar mai mult recomandat;
pe parcurs mai gasiti pana aproape de Vitea Mare, apoi pauza o vreme in functie de traseul pentru care optati;

- intre Vitea Mare si Moldoveanu este o portiune foarte periculoasa, care necesita atentie maxima; asa cum ne a
recomandat Emil, va spun si eu, sa aveti mainile libere tot timpul pentru a va putea tine de lanturi sau stanci -
este foarte mult pana jos..

- alimentatia, odihna si conditia fizica sunt esentiale in reusita acestei incercari.

Cu cat urcam mai mult, cu atat peisajele erau mai frumoase, motiv pentru care imi va fi foarte greu sa aleg
cateva poze care sa arate minunatiile patriei. E un sentiment ciudat si frumos in acelasi timp sa vezi cum trec
norii "prin" tine si cum anumite zone pur si simplu dispar in neant pentru cateva secunde ori minute (daca aveti
ghinion sa fie ceata tot timpul, pierdeti 80% din farmec- parerea mea). Cu mici pauze pentru hidratare si
mancare + poze si filmari, dupa vreo 4 ore jumatate' am ajuns acolo unde 90% dintre noi nu cred ca se gandeau
acum multi ani ca vor ajunge.

Ma incearca sentimente contradictorii chiar si acum dupa mai bine de o zi si asta pentru ca odata ajunsi pe
"Acoperisul Romniei" nici nu stiam cum sa ne mai bucuram. Ma gandesc ca poate in viata asta nici n avem
atatea motive si atunci cand gasim ceva care ne da o stare de bine, profitam la maxim. Este fantastic, este
minunat, este ALTCEVA. Peisajul te lasa fara grai, mai ales daca e senin. Nici nu stiu cum sa descriu ce am simtit
si gandit in momentul in care am ajuns acolo. Am simtit cumva ca timpul se opreste si, in acelasi timp, mi a venit
in cap o scena din filmul "Inchisoarea Ingerilor (nr.1 all time), cea in care au iesit sa mestereasca pe acoperisul
unei fabrici si la un moment dat Morgan Freeman zice o chestie foarte tare: "We sat and drank with the sun on
our shoulders and felt like free men. Hell, we could have been tarring the roof of one of our own houses. We were the
lords of all creation.."(https://www.youtube.com/watch?v=cMuam1MObtI

- intre minutul 4.00-si 4.10).

Am gasit o mica placuta pe care scrie "Batalionul 22 VM - Cireoaia, 03.12.2012" . Ulterior am aflat
in dimineaa zilei de 31 octombrie 2012, o echip de alpiniti din cadrul batalionului Vanatori de Munte de la
Cireoaia, au urcat in conditii foarte grele de iarna si au arborat Drapelul Romniei. Superb efort! Si peste toate
astea, exista versurile imprimate pe o placu care n au nevoie de alte comentarii: "Oprete, Doamne, clipa cu care
msori eternitatea!"- citat din Lucian Blaga.

Oricat ne am fi dorit sa mai stam, dupa vreo 45 de minute, ne am luat ramas bun de la vf. Moldoveanu si am
plecat catre masina in speranta ca nu ne va prinde intunericul pe drum. Desi la prima vedere s ar zice ca la
cobor e mai simplu, am vazut ca daca nu esti atent pe unde calci, risti sa te accidentezi serios. Mergand pe
Curmatura Moldoveanului si inspre Lacul Galbena, lasand la o parte faptul ca am mai urcat inca o culme, ca mai
apoi sa tot coboram (anumite portiuni sunt periculoase pentru integritatea fizica daca nu sunteti atenti), am
admirat peisajele minunate, caprele negre si ne am oprit de cateva ori pentru a ne trage sufletul. Intr un final am
ajuns intr un loc care ne arata ca suntem pe drumul bun, catre Valea Rea, unde, practic, am coborat un munte

Page 49
File de jurnal

intreg si am trecut printr o padure (mare atentie la crengi care prezinta un real pericol pentru ochi si nu
numai).In jurul orei 20, dupa 10 ore de miscare, am ajuns in punctul din care am plecat.

Dupa principiul "totul e bine cand se termina cu bine", am incheiat o zi pe care nu o vom uita niciodata. Inainte
sa inchei, as vrea sa le multumesc celor care ne au sustinut\incurajat, lui Emil care se simte ca acasa in Fagaras,
celor din grup pentru ca au rezistat eroic si au contribuit la atmosfera deosebita (bine ai venit Carmen printre
noi) si Lui Dumnezeu pentru ca ne a dat posibilitatea sa vedem asemenea locuri minunate si pentru ca ne a adus
intregi acasa. Inainte de poze, Artistul a sugerat ca daca vreodata apare de nicaieri prin zona vf. Moldoveanu o
padure de curmale, inseamna ca samburii aruncati de el nu erau biodegradabili. Poze!

Page 50
File de jurnal

23. CANIONUL SAPTE SCARI,


CABANA PIATRA MARE,
VF. PIATRA MARE
August 5, 2014

"Omul i muntele se aseamn, dar cu deosebirea c prin munii si pmntul ncearc s se ridice la cer, pe cnd
prin oameni, cerul coboar pe pmnt" spunea William Shakespeare si mare dreptate avea. Mi au placut
intotdeauna muntii, dar pana acum vreun an, numai de la distanta. Intalnind niste oameni deosebiti, am inceput
sa i descopar usor, treptat si intr un mod pe care nu l credeam vreodata posibil. Am ajuns la concluzia ca poti sa
fii as in geografie, dar fara sa mergi la fata locului, sa iesi, sa explorezi cat mai mult, sa analizezi, este o frectie la
un picior de lemn.

In alta ordine de idei, intr una din zilele trecute, domn profesor Emil a venit cu o idee pentru o plimbare de o
zi, care sa cuprinda ceva ce nu mai vazuseram niciunu' dintre noi: Canionul apte Scri din judetul Brasov.
Analizand putin zona, ne am gandit ca ar fi o idee sa mai cuprindem ceva si cel mai potrivit traseu era Canionul +
Cabana Piatra Mare + Vf. Piatra Mare, care sunt in aceeasi zona. Dupa o ampla analiza care a durat vreo ora si
care a inclus starea vremii, ziua, ora si cine mai merge, s a votat ideea in unanimitate.

Ca sa gasiti locul trebuie sa ajungeti in localitatea Timiul de Sus i Dmbul Morii de pe drumul naional DN1
(ori dinspre Brasov, ori dinspre Sinaia in functie de zona din care sunteti). Nu este un obiectiv greu de gasit cu
putina atentie si, in cel mai rau caz, un GPS. Contrar asteptarilor noastre, am gasit zona destul de populata (asta
si pentru ca era weekend cu vreme destul de buna). Dupa vreo jumatate de ora de mers pe jos printr o zona
impadurita, am ajuns intr un punct din care ne am achizitionat biletele (10 lei adulti, 5 lei copii, studenti, elevi), ca
mai apoi sa ajungem la intrarea propriu zisa in Canion.

Canionul este un defileu spat n calcare, are o lungime de 160 de m si are o altitudine de 948 metri. Defileul este
format din apte trepte cu nalimi ntre 2.5 i 15 metri, care i dau numele i care se transform n cascade cnd
volumul de ap al prului apte Scri, afluent de stnga al ipoaiei, este ridicat (Wikipedia). E spectaculos locul,
mai ales cand ajungi pentru prima data. Pozele vor arata mult mai bine ceea ce nu pot descrie in scris. Un mic
avertisment - sfat: avand de urcat cateva scari si ele fiind ude, aveti mare grija cand urcati sau coborati.

Dupa vreo 20 de minute adunate fara graba, am iesit din Canion si am intrat intr o padure, care ne a prezentat
o vulpita destul de familiarizata cu populatia, din moment ce a stat sa faca si cateva poze. Dupa acest moment
emotionant, am continuat drumul catre Cabana Piatra Mare. Se poate ajunge fie tinand drumul drept imediat
dupa ce iesiti din Canion, fie alegand undeva mai jos Drumul Familiar care este semnalizat. Am mers vreo 2 ore
jumatate cu posibilitate de 3 prin padure, printre stanci (pt ca apar treptat) si prin namol pe alocuri, pentru ca
plouase recent si daca nu exista o gheata mai serioasa, risti sa te accidentezi.

Dupa un drum care parea ca nu se mai termina, la un moment dat, am reusit sa iesim intr o poientta verde,
populata cu turisti, cativa magarusi, 2- 3 catei, o panorama frumoasa a orasului Brasov si nori de ploaie. De notat
ca in scurtul timp petrecut in acest loc, Artistul Codrut, s a imprietenit foarte repede cu magarusii care au venit

Page 51
File de jurnal

sa l salute si sa faca poze cu el. De asemenea, acestor animalute se pare ca le place mai mult mancarea turistilor
decat cea pe care le o ofera natura. Sunt foarte simpatici si pasnici, mai ales daca e rost de food, mangiare..Ah, si
sa nu uit: multumim aceluiasi Artist pentru ca ne a facut o poza de grup cu un telefon care are o camera foto de
16 mp cu posibilitate 13 mp.

Dupa acomoadarea cu mediul, schimbat de echipamanent si vazut ca urmeaza o ploaie (care speram sa fie
trecatoare), am continuat urcarea catre varf. Prima parte a drumului merge prin padure, apoi usor incep stanci
si diverse puncte de belvedere (daca e vremea buna, peisajul te lasa fara cuvinte). Noi am prins ceata, ploaie, oi si
cativa caini. Deunazi am postat melodia Thunderstruck si spuneam ca nu e bine sa o asculti pe munte cand e
furtuna..nu era o gluma. Este prima data cand sunt (cel putin eu) atat de aproape de cer, de tunete si fulgere in
acelasi timp. Sentimentele sunt contradictorii pentru ca, desi e spectaculos, riscul sa te nimereasca creste cu cat
stai mai mult. Noi nu ne am grabit, dar stii cum e, nu e bine sa ti incerci prea mult norocul.

Odata ajunsi pe varful Piatra Mare, care are 1844 m, am facut cateva poze, un interviu spectaculos (zic eu) si,
desi conditiile meteo nu erau cele mai bune, nu cred ca a regretat nimeni experienta.

Pana sa ajungem inapoi la cabana, a inceput sa ploua strasnic, motiv pt care ne am oprit la un ceai. Despre
cabana, din ce am citit stiu ca a fost construita in 1884, a ars de cateva ori - ultima data prin 1991- are doar 18
locuri si e recomandat pentru cine vrea sa doarma acolo, sa si aduca un pat sau un sac de dormit. Dupa un mic
popas, am plecat spre masina pe drumul Familiar, altul decat cel pe care veniseram. E problema asta cu plecatul
pe un drum si intors pe altul. Tre' sa fim vigilenti si sa facem poze de prima data inainte ca Emi sa zica: "las' ca
facem cand ne intoarcem..". Noi stim ca nu se va mai intampla asta. 3 lucruri notabile:

- de la Cabana se vede foarte frumos orasul Brasov (imi imaginez ca si noaptea) - deci daca ajungeti acolo, sa
nu uitati de poza "panaramica" sau panoramica sau ceva;

- 2 ore cat am facut pana la masina ne a plouat continuu, torential si fara oprire - recomandarea noastra este sa
NU plecati la drum fara echipament anti ploaie, zapada, intuneric (anti prosti nu s a inventat inca, sorry) si fara
apa;

- desi nu este varful Moldoveanu sau Negoiu, plimbarea a fost un real succes. Poze!

Page 52
File de jurnal

24. VF. MYTIKAS (NAUL)


ACOPERISUL GRECIEI - 2917 M
August 15, 2014

Va salut cu deosebit respect si maxima stima (iti trebuie si ceva vrajeala in viata). Trebuie sa recunosc ca pregateam cu
totul altceva pentru aceasta vara si implicit pentru filele de jurnal. Ca de obicei, socoteala de acasa cu cea din targ nu s a
nimerit, asa ca acum ma vaz nevoit sa scriu despre un loc cu totul deosebit. Intr o discutie cu parte din grupul vesel, acum vreo
doua saptamani incercam sa facem o strategie pentru concediu si dupa vreo ora de analizat meleagurile noastre, trasee bine
definite, calcul buget, studiat vreme, s a gandit Emil ca ar fi o idee buna sa mergem in Grecia. Discutia era mai veche, dar
pentru alt an. Cu toate astea, am fost destul de receptivi si dupa o negociere care a durat circa in jur de aproximativ 20 de
minute, s a votat in unanimitate destinatia. Cand sa plecam, acelasi incontestabil deosebit Om, zice: "daca va mai zic ceva, va
suparati pe mine si ziceti ca sunt nebun..cand ne intoarcem din Grecia trecem si prin Bulgaria ca sa ne urcam pe vf.
Musala.."; initial totul parea o gluma, dar cu cat vorbeam mai mult cu atat ne am dat seama ca ceva low cost, ne ar duce mai
ieftin decat cateva zile pe litoralul nostru. Si asa a ramas.

Ne am vorbit initial 5 persoane, s au adaugat 2 pe parcurs si alte 2 spre final - 9 "nebuni frumosi" pentru o experienta de
neuitat. Vineri seara (08.08.2014) ne am adunat ca sa ne strangem si am plecat la drum cu Dumnezeu inainte. Drumul a fost
lung si obositor pentru fiecare dintre noi. A1 - varianta Bucurestiului - 1 Decembrie - Calugareni - Giurgiu (vama - trecut cu
buletin pentru cine nu stie) - Ruse - Sofia (e frumos, da' cam accidentat pe alocuri, cel putin pe unde am fost noi, multe
semafoare pe metru patrat si in rest nimic notabil, poate si pentru ca era noapte cand am trecut noi) si, desi nu sunt 100%
sigur, cred ca am iesit prin vama Kulata-Promachonas.

Dimineata dupa multe ore de mers si multi km (vreo 900), am ajuns in Paralia Katerini, un loc dragut, unde era destul de
populat Am gasit marea Egee, calda, cu un peisaj absolut deosebit inspre munti (cu un cer senin poti vedea si Olimpul in toata
splendoarea lui). De notat este faptul ca in mare pe alocuri erau pietre destul de foarte mari in nisip pe care daca nu esti atent
risti sa ti accidentezi picioarele. De asemenea, o bere pe plaja te duce intre 4 si 5 euro in functie de marimea paharului (gasesti
orice - important e sa ai bani si sa stii o limba care sa fie greaca sau engleza). Intr un final ne am hotarat sa plecam dupa
cazare si cu ajutorul tehnologiei, am reusit sa ajungem la vreo 2000 m, incercand sa descoperim o locatie cat mai apropiata de
munte. Sa zicem ca desi drumul a fost frumos, mult urcus cu niste curbe foarte inguste, cand am ajuns unde ne a dus GPS ul,
am realizat ca suntem prea departe de obiectivul principal si ne am indreptat catre o localitate numita Litochoro (care se
citeste LitoHoro), fix la baza muntelui Olimp.

Daca nu aveti nimic rezervat din timp, cazare se gaseste, dar cu preturi intre 30 si 100 de euro, in functie de necesitati si
buget. Dupa ce ne am gasit un hotel exact in mijlocul orasului, am cautat un loc pentru a servi micul dejun dupa vreo 27-28 de
ore fara somn (specific ca era deja sambata seara) si dupa ce am gasit un loc dragut (unde am sarbatorit o si pe Cristina a
carei zi de nastere a fost - La multi ani!), am facut strategia pentru ziua urmatoare, adica cea in care urma sa mergem pe
deal. Inainte sa trec mai departe, cateva cuvinte despre Litochoro. Este cochet, cu stradute relativ inguste, e la 22 de km de
Paralia Katerini, 90 de km de Tesalonic si vreo 420 de km de Atena (capitala). Are un parc foarte frumos, verde unde am gasit
o fantana arteziana cocheta si multa voie buna. O gramada de magazine pline cu si de suveniruri, cateva magazine cu alimente
si multe hoteluri. Un magnet costa intre 2 si 4 euro in functie de marime.

Ziua urmatoare ne am indreptat catre punctul de urcare, o zona numita Prionia (1050 m). Aici este primul punct in care am
gasit apa foooarte rece intr un izvor. Dupa 2-13 poze, mic dejun in aer curat de munte si alte 13-15 poze, am inceput urcusul la
07.45 dimineata. 2 ore jumatate mai tarziu, dupa ce am urcat printr o padure urmarind marcajul E4 (romb galben), printr o

Page 53
File de jurnal

caldura persistenta si niste peisaje deosebite, am ajuns la refugiul A (Spilios Agapitos) - 2100 m. Aici e frumos amenajat,
masute, baie, loc de dormit contra cost (pare mi se ca s 12 euro doar pentru somn), apa (1.50 euro sticla mica, 2 euro sticla
mare) si un peisaj superb.

Dupa vreo jumatate de h de zabovit, am continuat catre inainte. La un moment dat inainte de varf, este o portiune foarte
abrupta si relativ greu de urcat (cel putin unora din noi asa ni s a parut), mai ales dupa vreo alte 2 ore de urcat anterioare,
dupa refugiu. In jurul orei 13-13.15, am ajuns pe vf. Skala - 2866 m (care este nainte de Mytikas). Aici am parcat toate
bagajele si am constatat ca se schimba putin jmecheria, in sensul ca, dupa mult mers normal (trekking), pentru a ajunge acolo
unde s au nascut legendele Olimpului, trebuie sa te ajuti de maini (scrambling). Exista acolo o persoana care lua 5 euro de
caciula pentru indrumare si asistenta, dar noi l am avut pe Emil care a coordonat foarte bine grupul.

Pe scurt: peisaje superbe (daca vezi ceva de ceata), risc maxim sa pici in orice moment si sa nu vezi unde (din nou, daca e
ceata, asa cum am prins noi), un traseu marcat pe care ar fi indicat sa l urmariti daca ajungeti vreodata, cel putin 3 locuri in
care recomandam MARE atentie (intr unul e si un cablu pentru asistenta), vreo 2 ore dus intors cu stat la poze (Skala -
Mytikas) si, in general, multa adrenalina. Parerea mea e ca oricat de specialist ar fi un om care ajunge in acest loc, la cea mai
mica ezitare (presupunand ca nu si ia masuri suplimentare de siguranta), risca sa ajunga intr un loc cu multa iarba si
verdeata, care se numeste Ultima Casa (acolo unde nu exista nici intristare, nici durere, nici suspin..). Dar sa nu fim
negativisti. Daca nu aveti rau de inaltime si va plac provocarile, e realizabil (preferabil sa nu ploua - atunci creste riscul
considerabil).

La orele 15.00, obiectivul principal a fost atins cu succes: vf. Mytikas (Naul), la 2917 m, cea mai mare altitudine din Grecia.
Din pacate, ceata ne a privat de peisajele superbe, dar faptul ca am ajuns acolo, este o realizare importanta pentru toti cei
prezenti. Am gasit steagul Greciei, un piedestal pe care e un caiet (in care scrii un nume, o impresie, o semnatura, un gand) si o
implinire sufleteasca pe care n o pot descrie.

7 ore mai tarziu eram inapoi in Prionia, dupa 14 ore foarte obositoare, dupa ce ne a prins noaptea prin padure, dupa ce ne
am intalnit cu un grup de capre negre (superbe specimene), dupa ce am prins un apus superb pe munte si dupa realizarea
unui obiectiv important.

Am zis ca oricarui om care merge intr un astfel de loc, in conditii nu tocmai primitoare (gen ceata, ploaie), i trebuie putina
"nebunie" (nu este intentia mea sa jignesc pe nimeni,ci dimpotriva sa apreciez curajul si ambitia). Consider ca am avut noroc
unii cu ceilalalti, ca ne am completat reciproc de a lungul traseului, care n a fost usor deloc si ca va ramane o experienta unica.
Doresc sa multumesc tuturor de acasa pentru sprijin, celor din grup pentru colaborare, poze, filmari, ganduri bune si pentru
ca m ati dus intr un loc in care erau arici de mare! Multumiri speciale d'lui Emil pentru ca ne a sprijinit, pentru ca a avut
rabdare sa ne ajute acolo unde pericolul este la el acasa si pentru ca a avut ideea de a merge intr un loc atat de special. Voi
reveni cu o alta poveste in curand despre partea a 2 a din Bulgaria. Pana atunci, poze!

Page 54
File de jurnal

25. VF. MUSALA ()


ACOPERISUL BULGARIEI -
2925 M
August 23, 2014

Va salut cu respect! Am ramas putin in urma cu filele de jurnal, motiv pentru care astazi o sa recuperez timpul
pierdut cu o mica povestioara. Sper sa nu adormiti in timp ce va delectati cu amintirile noastre. Spuneam in
prima parte (jurnalul despre Mytikas) ca d'l Emil a venit cu ideea de a incerca o urcare si pe cel mai inalt vf. din
Bulgaria la intoarcerea din Grecia. Initial parea amuzant, dar cu timpul s a dovedit a fi o idee foarte serioasa.

Deja facuseram planuri, scheme, socoteli si, bineinteles, ca ce am vb acasa n a mai avut nicio legatura cu
realitatea. Inainte de a continua, trebuie sa subliniez ca, dupa umila mea parere, infrastructura din Bulgaria este
peste a noastra. N am niciun dubiu. Am avut parte de drumuri bune (cu exceptia unei parti din Sofia care parea a
fi in reparatii) si de multe tuneluri (atat in zona montana cat si in alte regiuni).In multe zone zici ca esti la noi
(casele sunt la fel, peisajele nu difera mult). Singura problema pe care am sesizat o (daca poate fi numita asa) este
faptul ca oamenii nu prea vb alta lb decat a lor. Nu stiu daca e vb despre nationalism sau altceva. Cert e ca daca
ai vreo pb, limbajul semnelor este mult mai folositor decat limba engleza (asta daca nu stii bulgara). Inca 3
aspecte pentru cei care merg cu masina: la intrarea in tara vecina trebuie cumparata vigneta, taxa la pod cand
intri si cand iesi din Bulgaria (informativ),

Trecand peste introducere, dupa ce am intrat in Bulgaria (pentru cei care nu stiu, nu trebuie pasaport, ci doar
buletin fie ca iesi din Romania catre ei sau de la ei catre Grecia), trebuia sa gasim localitatea Borovets si am gasit
o..un sat, unde nu se vedea niciun munte si multi oameni mirati care se intrebau, probabil, "maica, astia ai cui or
fi..?". Dupa ce am cerut indicatii, ni s a spus prin deja celebrul limbaj al semnelor ca suntem la ani lumina de alt
Borovets. Am pornit intr acolo si dupa vreo multe ore de mers cu masina, am ajuns in cea mai veche statiune
montana a Bulgariei, la o altitudine de 1350 m, 73 km de Sofia si 471 km de Romania (dintre toate statiunile
montane de la vecini, este cea mai apropiata de noi).

Ne am cazat la hotelul Rila, care pare a fi cel mai mare din zona. Este un hotel de 4 stele, foarte curat, foaaarte
mare, camere cu 2, 3, 4 locuri la preturi cuprinse intre 50 si 100 de leve bulgaresti (unde 1 euro = 1, 90 leve; 1 leve
= 2 lei si ceva daca am calculat bine); cursul e variabil), cu mic dejun inclus (bufet suedez - mancare foarte buna
si variata), piscina, o parcare imensa si, in general, confort. Desi se numeste Borovets, tot ce e in zona incepand de
la munte si pana la hotel + alte magazine de suveniruri ori restaurante au numele Rila in componenta.

Initial trebuia sa fie o pauza de 2 zile intre cele doua varfuri, dar pentru ca marti era soare si miercuri ploaie in
Bulgaria, riscam sa nu putem urca. Planul era sa urcam cu telegondola si apoi inca 3 ore de mers pe jos dus si alte
3 intors. Un mic detaliu: cand am ajuns noi, era oprita gondola pentru nu stiu ce mentenanta - 2 ZILE! (adica si
miercuri). Si atunci a inceput distractia..urcam prin padure, vreo 5 ore + alte 3 pana sus si intoarcere..dar pe
unde? Nimeni nu e atat de nebun incat sa urce de jos perpedes, motiv pentru care nici n am gasit prea multe
trasee marcate. Te-ai ratacit in padure? Este important sa nu intri in panica. Vezi muschii de pe trunchiurile
copacilor? Excelent. Priveste-i. Muschii calmeaza. Astia am fi fost noi, daca plecam prin padure pe traseu
nemarcat.

Page 55
File de jurnal

Intr un final am gasit solutia "telescaun" care functioneaza zilnic pana in septembrie (vreo 12 leve de caciula),
care te duce pana la un punct de unde mai faci vreo 5-6 ore pana la in vf. La orele 8.30 am plecat, vreo 10 minute
am urcat si apoi am inceput orientarea in spatiu. Ca sa ne intelegem - in zona Borovets sunt mai multe telescaune.
Noi l am luat pe cel mai apropiat de hotelul Rila (care este in partea stanga cand iesi din hotel pe partea unde NU
este parcarea principala). De cand ne a lasat, am urmat un drum prin padure - sunt indicatii care te indreapta
catre varf, care te duc printr o padure (vreo 25 de minute), ca mai apoi sa iesi pe un drum forestier care nu ti mai
spune nimic si, din nou, trebuie sa ti imaginezi. Am mers pana ne am plictisit si apoi am intrebat niste crestini,
care ne au spus ca n avem cum sa ne ratacim daca tinem drumul si ca el duce catre cabana Musala, de unde mai
sunt aproape 3 ore pana in vf.

Dupa vreo 2 ore de mers si mers si iar mers pe drum forestier, am ajuns intr un pct in care cred ca era alt
telescaun + un mic indicator care arata o carare catre Musala. Urmand "recomandarea", am intrat printr un
desi, pe o carare plina cu si de pietre pe care am parcurs o vreo jumatate de ceas (o sa descriu la poze ca sa
intelegeti despre ce trancan aici), dupa care am iesit intr o poiana foarte verde. De aici se vedea deja varful si
cabana Musala, la care am ajuns relativ repede. Dupa un mic popas, a inceput urcusul.

De notat sunt cele 7 lacuri pe langa care am trecut - un albastru fantastic + refugiul Everest (unde se poate
campa) + apa,care este din abudenta incepand de la cabana Musala. Daca pe Mytikas nu prea sunt multe surse de
apa, aici nu ai de ce sa ti faci pb de genul asta. O apa foarte curata, limpede, rece si va imaginati la 30 de grade cu
plus, cat te poate revergora. In jurul orei 14.15 am ajuns acolo unde, acum vreo 2 luni, nici macar nu ne
imaginam ca am putea fi vreodata - pe Musala, cel mai nalt vrf montan din Bulgaria i din ntreaga Peninsul
Balcanic. Drept sa fiu, mi s a parut mai spectaculos ce am vazut in Grecia, dar fiecare varf are farmecul lui.
Pozele vor spune ceva mai multe decat as putea eu. Dupa vreo 40 de minute, o sedinta foto, cateva filmari (pt ca
nu se putea altfel), si momentul de mandrie al fiecaruia (si probabil, pe buna dreptate), ne am indreptat usor
inapoi, in speranta ca vom prinde telescaunul

catre Borovets (18.20 ultima coborare), ne am indreptat catre inapoi pe acelasi traseu. Lasand la o parte ca n am
ajuns la timp, am continuat pe acelasi drum forestier (nici nu stiu cate ore), dar macar am aflat ca duce in
Borovets. Spre orele 20 si un pic ne am intors dupa vreo 27 de km parcursi.

Ca sa fie o amintire deosebita, pe drumul spre Ruse (iesirea din Bulgaria), am avut o mica pb cu masina si vreo
80 de km am fost tractati prin amabilitatea d'lui Sorin, caruia i multumim cu aceasta ocazie. Nu o sa intru in
detalii din respect pentru cei care au "patimit" in urma acestui eveniment. Este recomandabil sa aveti o asigurare
la masina si pe dansa sa o aveti bine pusa la pct. Orice curelusa, orice carlig, orice trusa, orice cheie conteaza cand
ramai intr o tara straina unde nimeni nu stie romana, unde te poate lasa bateria de la telefon si unde nu ti doresti
sa fii in vacanta..

Multumiri apreciate pentru toti care au facut parte din acest grup, pentru ca ne am suportat unii cu altii pret de
5 zile adunate (chiar si atunci cand au fost mici dileme). De asemenea, aduc multumiri

1. Madalinei pentru ca ne a indicat toate restrictiile de viteza din Grecia si Bulgaria, pentru ca a contorizat aerul
conditionat si pentru incercarea de a face o fapta buna intr un anume moment, chiar daca n a iesit prea bine;

2. lui Florin pentru ca ne a dus in vacanta si mai apoi adus intregi in tara, pentru sustinere si sprijin, pentru
implicare si aer conditionat;

3. lui Sorin (pe care l am strigat Liviu si Silviu mai mult de 3 sferturi din drum - apreciez ca nu s a suparat, basca
ca tre' sa i mai dau si cativa miei de Paste) pentru ca ne a hranit (branza aia mi a adus aminte de copilaria
zbuciumata), pentru ca nu ne a lasat la greu, desi n avea nicio obligatie fata de noi,

Page 56
File de jurnal

4. lui Codrut, zis si Artistul Naturalist Botanist Chimist sau Gradinarul Vesel (pasiunea pentru flori este
nemarginita) pentru pozele minunate (vreo 600 cu flori si inca vreo 200 cu noi + alte 1000 cu peisaje), pentru ca s
a ocupat de fondul de rulment acolo unde nici vulturii n au curaj sa danseze, pentru ca nu ti ai lasat prietenii la
greu si pentru ca exista;

5. lui Emil pentru ca a avut ideea acestui traseu, pentru sustinere si sprijin (mai ales pe Mytikas) si pentru ca a
avut incredere sa mearga cu noi, desi unii dintre noi nu suntem chiar "profesionisti" intr ale muntelui..inca;

6 - 7. d'soarelor Andreea si Cristina pentru ca ne au suportat, pentru ca ne au fost alaturi in momente mai dificile
(mai ales pe o bucata de munte unde simteam ca nu se mai termina) sau cand ne a prins noaptea printr o padure
plina de intuneric..

8. Dianei pentru ca ales sa si petreaca concediul cu noi, pentru tot sprijinul din timpul acestei "campanii" si
cel premergator plecarii si pentru dulciurile, fara de care energia noastra n ar fi fost aceeasi. Orice geanta de a ei,
avea minim 3 ciucalate, 3 pachete de biscuiti si Dumnezeu mai stie ce. Dar cand te ia foame, sunt daruri de la
Dumnezeu, deci multumim.

Recapitulez: duminica urcat pe Mytikas 2917 m, plecat din Grecia luni in cursul zilei, ajuns in Bulgaria luni
seara, marti dimineata plecat pe Musala, alti 2925 m. Nu este o lauda, ci meritul unor oameni care au demonstrat
ca daca vrei, se poate orice. Felicitari tuturor! Si acum poze..

Page 57
File de jurnal

26. IAI, BUCOVINA, ROMANIA!


September 5, 2014

Va salut! Dupa umila mea parere, orice om (caruia i plac plimbarile, locurile si lucrurile frumoase), ar trebui sa
mearga macar o data in viata pe meleagurile bucovinene. Indiferent in ce anotimp mergeti acolo, cred cu tarie ca
nu veti fi dezamagiti de pasuni, dealuri, partea vestica a Carpatilor Orientali (muntii Rarau sau Calimani, despre
care am invatat aproape toti la geografie candva..) si, bineinteles, Manastirile care completeaza un peisaj de
poveste. Dar sa incep cu inceputul..

Acum vreo multi ani am cunoscut o tanara d'soara din Iai (Raluca), care s a "incapatanat"sa puna umarul la o
frumoasa prietenie, chiar daca nu ne vazuseram niciodata. Discutam de ceva mult timp sa ne vedem, dar avand in
vedere distanta si alte mici probleme organizatorice, acest lucru nu a fost posibil pana in vara lui 2014, cand am
dat curs unei invitatii de a vedea un oras deosebit, respectiv Iaiul. Asa ca, impreuna cu prietenul Artist, intr o
frumoasa dimineata de sambata, ne am indreptat catre destinatie.

Pitesti, Campulung, culoarul Rucar Bran, Brasov, Sfantu Gheorghe, Targu Secuiesc, Oituz, Onesti, Bacau,
Roman, Targu Frumos,Iai, drum parcurs in circa 8 ore cu multe opriri si fara graba. Nu stiu cati dintre dvs. ati
fost in partea asta de tara, dar pentru aceia care inca n au ajuns, confirm cu voce scrisa ca orasul e spectaculos.

In ziua sosirii, am reusit sa vedem partial cateva locatii: Grdina Botanic Anastasie Ftu din Iai, care este si
cea mai veche grdin botanic din Romnia (Artistul s a simtit ca la el acasa printre atatea flori), Teiul lui
Eminescu (este un tei argintiu vechi de circa 250 de ani, aflat n Parcul Copou, unde poetul fara pereche isi gasea
inspiratia; in faa teiului este un bust de bronz al poetului cu o alee spre acesta, pe care sunt scrise trei strofe al
poeziei "Dorin"), am mai vazut parte din centrul orasului unde am baut o bere, impreuna cu Raluca si Codrin
(Codrut pentru prieteni) pe care n o pot descrie pentru ca nu stiu cum (foarte buna de altfel), o gramada de
nuntasi (n am vazut in viata mea atatea nunti pe metru patrat) si intr un final ne am oprit la Palatul Culturii
(inaugurat in 1926, de catre Ferdinand de Hohenzollern; este sediul Complexului Muzeal National "Moldova"
Iasi si cuprinde: Muzeul de Istorie al Moldovei, Muzeul Etnografic al Moldovei, Muzeul de Arta, Muzeul Stiintei
si Tehnicii). Inteleg ca se poate vizita si pot fi vazute: Sala gotica, Sala "Voievozilor" sau sala "Henri Coanda".
Ce e inauntru, nu stiu..inca. Mai mult, orologiul (ceas, pentru cei care nu inteleg termenul) cu carillon, instalat in
turnul central, este format dintr-un ansamblu de opt clopote care reproduc, din ora in ora, "Hora Unirii".

Ulterior am mai vazut si vizitat Mitropolia Moldovei si Bucovinei (aici este racla cu moastele Cuvioasei
Paraschiva, ocrotitoarea Moldovei), trecut pe langa Manastirea Sf. Trei Ierarhi (a mai frumoasa ctitorie a
domnului Tarii Moldovei, Vasile Lupu, construita intre anii 1637-1639), actualul sediu al primariei, fostul Palat
Roznovanu (construit in sec. XVIII-lea) si Teatrul National "Vasile Alecsandri" (este considerata a fi cel mai

Page 58
File de jurnal

vechi si cel mai frumos lacas de acest gen din tara). Una peste alta, orasul este imens, superb si reomandam oricui
iubeste frumosul (si nu ma refer la mine), sa viziteze minim one time acest loc.

Daca tot am ajuns in zona respectiva, ne am zis ca ar fi o idee buna sa vedem si o parte din Manastirile
Bucovinei. Astfel, ne am organizat exemplaristic si in ziua de duminica 17.08.2014, am plecat la drum. Pana spre
miezul noptii am facut circa 350 de km, (circuit, insemnand ca am plecat pe o parte si ne am intors pe alta asa
incat sa ne miscam cat mai mult intr un timp cat mai scurt), care au cuprins Manastirile Gura Humorului,
Voronet, Moldovita, Sucevita si Putna, am trecut prin Targu Frumos, Pascani, Radauti, Suceava, Falticeni si ne
am intors de unde am plecat. O sa prezint fiecare Manastire, ca mai apoi pozele sa va povesteasca detaliile care
mi au scapat.

Mnstirea Humor - construit n anul 1530 n satul Mnstirea Humorului, de ctre marele logoft Toader
Bubuiog. Biserica mnstirii are hramurile Adormirea Maicii Domnului i Sfntul Mucenic Gheorghe. Notabil este
un turn, care ofera o panorama foarte frumoasa, dar are o mica problema: 2 randuri de scari FOARTE inguste.
Asa ca, daca va duceti acolo, si aveti claustrofobie ori cateva kg in plus, e bine sa va ganditi de 5 ori inainte sa
urcati. De asemenea, lasand la o parte frumusetea locului, 5 lei intrarea, faptul ca n ai voie sa faci poze in Biserica
si nici galagie, locul in sine este linistit spre foarte.

Mnstirea Vorone - una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui tefan cel Mare (1457-1504). supranumita si
Capela Sixtin a Estului, se afl la 36 km de municipiul Suceava i la 4 km de centrul oraului Gura Humorului.
Se remarca prin pictura (Cina cea de Tain sau mprtirea Apostolilor) si prin Albastrul de Vorone. 5 lei
intrare, no poze inauntru, multa lume, ploaie, suveniruri la intrare. Aici este celebrul loc in care Artistul si a
"spart" ghinionul. Prietenii stiu de ce.

Mnstirea Moldovia - inteleg ca nu se stie cine a construit o initial, dar pentru prin secolul al XV-lea, s a
prabusit in urma unei alunecari de teren. Voievodul Petru Rare, fiul lui tefan cel Mare, a construit actuala
biseric a Moldoviei n anul 1532, nchinnd-o aceluiai hram Buna Vestire. Locul este imprejmuit cu ziduri i
turnuri de aprare, dndu-i aspectul unei mici fortree. Ca de obicei, 5 lei intrarea, ploaie cu noroc, grupuri de
turisti, fara poze pe interior, un loc foarte linistit departe de galagia de la oras.

Mnstirea Sucevia - situat la 18 km de Rdui, mnstirea este atestat la 1582, n vremea voievodului Petru
chiopul. Cu toate astea, inteleg ca ar fictitorie comun a familiilor Moviletilor (mari boieri, crturari i chiar
domnitori ai Moldovei i rii Romneti, sec. XVI-XVII). Ca de obicei, sunt 3 variante: cea vorbita, cea scrisa si
cea adevarata. Aceiasi 5 lei intrare, o curte destul de foarte mare si un loc spectaculos. Inainte de a fi ajuns aici,
am urcat putin si trebuie sa va spun ca peisajele sunt superbe. Mai mult, in drum, este si Monumentul
Drumarilor - are aproape 7 metri, reprezentnd o mn ndreptat spre nlimile vzduhului, construit n anul
1969 pe Obcina Mare din Bucovina (judeul Suceava) - la o altitudine de peste 1.000 metri n pasul Ciumrna,
ntre localitile Ciumrna i Sucevia.

Mnstirea Putna - Mihai Eminescu i spunea Ierusalimul Neamului Romnesc". Ctitorie a lui tefan cel Mare
(al crui mormnt se afl aici), a nceput n anul 1466 i s-a terminat n 1469, este unul din cele mai importante
centre culturale, religioase i artistice romneti. Locul este spectaculos din toate punctele de vedere. Noi am
ajuns in timpul slujbei de seara, motiv pentru care era foarte liniste. Am tot subliniat ideea asta de "liniste", nu
pentru ca mi as fi imaginat discoteci la fiecare manastire, ci pentru ca s obisnuit cu galagia de la oras si mi se pare
ciudat sa ajungi intr un punct in care nu s aude mare lucru. Te obisnuiesti, ce sa faci..Tot in zona este Dealul
Crucii, de unde a tras Stefan cel Mare cu arcul pentru alegerea locatiei Manastirii, dupa cum spune o legenda (pe
deal e o cruce care pare a lumina noaptea, asemenea celei de pe Caraiman) si chilia lui Daniil Sihastrul (o grot
spat ntr-o stnc de pe valea prului Viu, n care a vieuit ca pustnic Cuviosul Daniil Sihastrul. Ea se afl la
o distan de 1 km de Mnstirea Putna.

Page 59
File de jurnal

La intoarcere am ales traseul care ne a dus prin Piatra Neamt, Cheile Bicazului, Lacul Rosu si intr un final am
ajuns iar acasa.

Cam asta e povestea, sper ca nu v ati plictisit prea mult la lectia de istorie si geografie (fara WIKIPEDIA + alte
cateva site uri de specialitate nu as fi avut atatea informatii - in afara de ceea ce am vazut noi) si, pe final, as dori
sa multumesc foarte mult D'nei Vio, Ralucai (care au avut grija de noi si ne au facut sa ne simtem ca acasa), lui
Ike (catelul care ne a latrat de cand ne a vazut prima data si pana cand am facut a 2 a poza impreuna), salutari
si pt d'l Viorel (imi pare rau ca nu ne am cunoscut, dar nu e timpul pierdut) si lui Codrut Artistul care s a intors
cu numele de Codrin (pentru ca m a insotit intr o calatorie care va ramane o amintire deosebita), pentru tot! Sper
sa pot intoarce favorul vreodata..Va salut si va stimez. Si acum, poze din 2 perspective..

https://www.facebook.com/notes/

Page 60
File de jurnal

27. FILE DE JURNAL - ANIVERSAR!


ANIVERSAR!
November 2, 2014

Va salut,

De ceva timp incerc sa mi adun ideile pentru a compune o singura Fila care sa cuprinda majoritatea plimbarilor din
ultimii 2 ani. De ce perioada asta? Pentru ca atunci am inceput sa ne dam seama (unii dintre noi) cate se pot face/vedea
cu bani putini, alaturi de oameni deosebiti si cu multa vointa. Sa vedem ce iese..

Zilele trecute filmam pentru a 50 a editie a "Vietii cu noi" (acele filmari pe care le facem ca sa nu uitam detaliile) si
incercam sa ne dam seama care a fost prima iesire atestata documentar. Aveai dreptate domnule Artist, chiar era Vf.
Cozia intr o zi innorata de duminica. A fost prima data cand tu si cu domn profesor Emil m ati scos in "lume" dupa
ceva timp in care nu se mai intamplase nimic notabil. Fix atunci cand ne a prins ploaia pe drumul ala fantoma spre
Curtea de Arges. Ce vremuri..

Urmatoarele plimbari au fost dupa cum urmeaza:

23 iunie 2013: Buila Vnturaria - un mic colt de rai, la vreo 30 de km distanta de Valcea. 3 locatii importante de vazut:
schiturile Iezer, Pahomie si Patrunsa + cantonul Cheia.

26 iunie 2013: Hunedoara, Prislop, Petrosani, Tg.Jiu - Trebuia sa fim 4, am ramas 3. Tot raul spre bine. Am cuprins
valea Oltului, Castelul Corvinilor din Hunedoara, mormantul parintelui Arsenie Boca (prima data pentru toti 3), valea
Jiului, Petrosani, Ansamblul sculptural Constantin Brncui de la Trgu Jiu si Coloana Infinitului.

20 iulie 2013: Iezerul Mare - 2463 metri, prima experienta montana mai serioasa cu domn profesor Emil Fieroiu. De
asemenea, a fost prima data cand am aflat sensul expresiei "facem poze la intoarcere". Pe scurt, ne am intors pe alta
parte.

30 iulie 2013: Tinovul Mohos, Lacul Sfanta Ana, Balvanyos, Tusnad - Initial eram doar o mana de oameni. Apoi, noaptea
tarziu am primit un telefon de la o Doamna si ne am facut doua maini. Desi pornirea a fost mai grea, cred cu tarie ca s a
meritat efortul. La final ne am oprit putin la baile Tusnad , unde sunt cateva izvoare cu apa minerala.

10 august 2013: Valea Rea, Valea Zarnei - A fost ziua care a prevestit intalnirea noastra cu Varful Moldoveanu. Desi am
vorbit despre asta, initial parea o gluma. Nu aveam pregatire fizica, psihica sau echipament pentru o astfel de
experienta. In schimb, am avut vointa si sprijinul unui OM care a pus umarul la ceea ce urma sa se intample un an mai
tarziu..

22 august 2013: Cascada Bigr - Printre cele mai frumoase locuri pe care le am vazut in tara asta. Ma intristeaza ca nici
macar nu stiam despre existenta ei pana acum un an, dar mai bine mai tarziu decat deloc. La intoarcere am trecut si
prin Baile Herculane.

Page 61
File de jurnal

17 septembrie 2013: Brasov, Tampa - A fost ziua in care era sa mor de minim 2 ori cu posibilitate de 3. Atat eroul de
serviciu, d'l Alex nedelk cat si Koala, au participat activ la salvarea mea. Nu este o gluma, desi acum pare amuzant. De
asemenea, a fost ziua in care am cantat Drumurile noastre in formula asta.

24 septembrie 2013: Turda - A doua experienta de neuitat a anului trecut si prima data cand am fost la Turda. Tot
prima data cand d'soara Simina a condus o gramada intreaga de km intr o singura zi. Vreme inchisa, oameni veseli,
mancare nu se stie cand (prietenii stiu de ce), momentul in care a aparut cantecul celebru pe care nu l stie nimeni
"Lenuta" si cea mai frumoasa salina de la noi.

14 ianuarie 2014: Platoul Bucegi, Babele, Sfinxul, Crucea Caraiman - Prima experienta notabila a anului in curs, prima
data cand au fost Bianca si Madalina Andreea cu noi + o vreme superba pentru o zi pe masura. Vinul cald a incheiat
cum se cuvine sperietura de ursi de la cascada Urlatoare sau Recalcitranta sau ceva (Busteni).

18 ianuarie 2014: Cetatea Poenari - A fost acel moment in care am facut cunostinta cu o d'soara deosebita pe nume
Tania care vorbeste pe alocuri mai mult decat mine. Acest lucru nu putea trece neobservat. Multumesc parintilor
Mirela si Alin pentru ca au permis aceasta iesire. Si sa nu uit, interviurile cu Tania au fost in top 3 cele mai tari pe care
le am facut vreodata!

17 februarie 2014: Rnca, Tg.Jiu (Poarta Sarutului, Masa Tacerii si Coloana Infinitului) - Prima data cand a mers cu noi
Diana oriunde, chiar de ziua ei. A fost si prima data cand a condus mai mult de 50 de km adunati intr o zi. La multi ani
Diana!

17 martie 2014 Special Day - A fost acel moment unic pe care l am trait, impreuna cu prietenii Silviu, Bobi, Vlad si nu in
ultimul rand, Sto, cand l am cunoscut pe marele campion la box Leonard Ooroftei! De asemenea, a fost prima data
cand am vazut noul stadion al Petrolului din Ploiesti si reintalnirea dupa multi ani cu prietenul nostru Mario.

30 martie 2014: Dealul Sasului, Cheile Dmbovicioarei, Brusturet - Prin amabilitatea d'soarei Raluca B, am avut
posibilitatea sa vedem cateva locatii pe care unii dintre noi nu le stiam. Undeva intre Rucar si Bran se afla Pensiunea
Dealul Sasului, care are undeva pe "fundal" un peisaj absolut superb. Apoi am continuat spre Cheile Dmbovicioarei,
un loc deosebit.

5 aprilie 2014: Rpa Roie, Petera Scrioara, Cetatea Alba Carolina - Prima iesire a d'soarei Andreea cu grupul vesel.
Mi amintesc ca am cautat ceva timp intrarea catre Rpa Roie si mai apoi am alergat catre pestera crezand ca se va
inchide la ora 5, cand de fapt se inchidea la 6. Detalii..

19 aprilie 2014: Vulcanii Noroiosi (Pclele Mici i Mari ale Buzului), Barajul Siriu - A fost ziua in care am vazut de
aproape un vulcan mai serios si momentul in care am fost in cel mai degerat loc din tara: Intorsura Buzaului
+momentul in care mi am pierdut ochelarii norocosi a 2 a oara. A 3 a fost cu noroc.Seara s a incheiat in forta cu cei mai
buni papanasi pe care i am mancat vreodata la pensiunea Dealul Sasului.

3 mai 2014: Cheile Sohodolului, Podul lui Dumnezeu, Lacul Zaton, Valea Cernei, Cheile Corcoaia - Parca ar fi fost ieri
excursia asta. Ne am vorbit cu vreo saptamana inainte si incercam sa mergem intr un loc pe care nu l a mai vazut
niciunu' dintre noi. A venit domn profesor Emil cu ideea, am votat o in unanimitate si a iesit o zi lunga si de neuitat in
acelasi timp. Aici am gasit cea mai ieftina bere din tara! Ramanem cu ideea ca se putea mai bine daca descopeream
pestera Popii. Am intrebat un localnic daca stie unde e. stia ca exista, da' nu si unde. Nici noi n am gasit o. POate data
viitoare.

24 mai 2014: Cascada Vlul Miresei, Cluj Napoca - Va ramane in istorie ca una dintre cele mai lungi si frumoase zile din
vietile unora dintre noi. 24 de ore intregi de cand am plecat si pana ne am intors. Am reusit performanta sa vedem ceea
ce ne am propus, sa cuprindem toata autostrada A3 (desi asta nu era in plan), sa ne ratacim in drum spre cascada si sa
prindem zilele orasului Cluj, unde am prins opera, petrecere, finala ligii campionilor la fotbal, 2 dintre noi ne am
ratacit prin oras la 12 noaptea si am prins un peisaj minunat din Dealul Feleacului (se vede foarte frumos orasul Cluj

Page 62
File de jurnal

noaptea). Dimineata urmatoare, adica duminica, am ajuns la timp pentru vot. Totodata a fost un moment de cumpana,
intrucat la cascada, era sa mi rup cateva parti din corp in urma unei alunecari neprevazute in program.

7 iunie 2014: Lacul Rou, Cheile Bicazului - Am descoperit ca Lacul Rosu era mai mult verde. A fost weekend ul cu
Rusaliile, ceea ce a insemnat o procesiune anuala la Miercurea Ciuc cu multi, dar foarte multi cetateni unguri pe metru
patrat. Pe de alta parte, cheile Bicazului, sunt absolut spectaculoase. Din nou, am ales cautam o pestera, de data asta
Munticelul. N am gasit o nici pe ea. Nu mai cautam pesteri! Seara tarziu am zis ca ar fi o idee buna sa dam o fuga si
pana la Lacul Sf. Ana. Sa zicem ca era noapte si inchis. Ploaia a venit si amintirea a ramas. D'l Edi a fost cel mai
incantat de aceasta expeditie...cred.

22 iunie 2014: Piatra Dragoslavelor (varful Vartoapele 1434 m)- O alta urcare pe munte. Prima data cand mi am dat
seama ca adidasii sunt buni dar nu pentru urcari montane. A fost si momentul mult asteptat, acela al pierderii
ochelarilor norocosi. Cum spuneam, a 3 a oara a fost cu noroc. I declar nuli!

5 iulie 2014: Transfgran, Lacul Capra, Cascada Blea - Ziua d'lui Andrei, zis si Sto. Un moment pe care nu l va uita
cu siguranta prea curand. Ne bucuram ca, desi era accidentat, a ales sa si petreaca o zi importanta din viata alaturi de
noi. La multi ani! Ca sa nu uit, parte din drum am fost insotiti si de d'l Catalin + familia dumnealui. Salutari

13 iulie 2014: Vf. Cozia (1668 m) - A doua urcare pe acest varf, dar una mai aprofundata la modul ca am vazut tot ce
ratasem prima data (am prins vreme foarte buna). Nais trip!

19 iulie 2014: Vf. Moldoveanu Acoperisul Romaniei 2544 m (Valea Rea - Epilog) - Este o zi pe care nu o vom uita
niciodata. Unul dintre cele mai emotionante momente pe care le am trait vreodata. Poate pentru unii pare ceva banal,
dar daca nu esti acolo, nu ai cum sa ti dai seama despre ce e vorba. Multumiri echipei care a participat la acest
eveniment si d'lui Emil Fieroiu fara de care nu ar fi fost posibila aceasta urcare pe Acoperis. Prima iesire a d'soarei
Carmen cu populatia!

2 august 2014: Canionul Sapte Scari, Cabana Piatra Mare, Vf. Piatra Mare (1843 m) - Auzisem multe, da' nu stiam mare
lucru despre locurile acestea. Am aflat! A meritat deranjul, chiar daca la intoarcere ne a prins o ploaie care a durat 2
ore si care ne a facut fleasca

10 si 12 august2014:Vf. Mytikas (Naul) Acoperisul Greciei - 2917 m + Vf. Musala () Acoperisul Bulgariei - 2925
m= Cred ca a fost cea mai frumoasa vacanta pe care am avut o vreodata. Am reusit alaturi de niste oameni minunati sa
urcam doua varfuri de cate 3000 metri circa, la distanta de 1 zi unul de celalalt. Nu este usor, nu este pentru oricine, dar
a meritat tot efortul. S a nimerit sa fie si ziua d'soarei Cristina, cadou mai frumos nici ca se putea. La multi ani !

16 si 17 august 2014: Iai, Bucovina, Romania! - Aveam o invitatie de foarte mult timp pentru a vedea Iasiul si
imprejurimile, asa ca am profitat si am dat o fuga la manastirile deosebite din Bucovina. Multumim pentru ospitalitate!

30 august 2014: Vf. Negoiu (2535 m) - Initial am crezut ca va fi o plimbare oarecare. Deja vazuseram ceva relativ greu
in Grecia si nimic nu ne mai putea speria..Numai ca, ceea ce gandesti acasa cu ceea ce se intampla in realitate, de multe
ori difera. S a gandit domn profesor Emil ca ar fi o idee buna sa urcam pe strunga Dracului, desi aveam si varianta
strunga Doamnei, care e mai accesibila. A fost pe alocuri o experienta mai periculoasa decat cele precedente, dar a
meritat efortul si de data asta. A 2 a iesire a d'soarei Carmen cu noi.

Page 63
File de jurnal

18 octombrie 2014: Salina Turda, Cluj Napoca Reloaded - Am considerat ca trebuie sa mai facem drumul asta inca o
data, dupa cel de anul trecut cu persoane care nu ajunsesera inca sa vada salina de la Turda. Alegerea a fost foarte
buna, intrucat am gasit lucruri noi si s a nimerit sa fie chiar a 50 a filmare din "Viata cu noi". Peste toate astea, intr o
sambata de toamna foarte frumoasa, 5 omuleti se aflau intr un oras strain, unde nu i cunoastea nimeni, se plimbau, se
amuzau pe diverse teme si erau departe de probleme si griji. Minunat!

Multumesc tuturor celor care au participat si celor care ne au incurajat de a lungul vremii. Numai bine!

https://www.facebook.com/notes/

Page 64