Sunteți pe pagina 1din 2

LUCEAFARUL

Si din oglinda luminis


Pe trupu-i se revarsa,
A fost odata ca-n povesti Pe ochii mari, batnd nchisi
Pe fata ei ntoarsa.
A fost ca niciodata,
Din rude mari mparatesti,
O prea frumoasa fata.

Ea l privea cu un surs,
El tremura-n oglinda,
Si era una la parinti Caci o urma adnc n vis
De suflet sa se prinda.
Si mndra-n toate cele,
Cum e Fecioara ntre sfinti
Si luna ntre stele.

Iar ea vorbind cu el n somn,


Oftnd din greu suspina:
Din umbra falnicelor bolti O, dulce-al noptii mele Domn,
Ea pasul si-l ndreapta De ce nu vii tu? Vina!
Lnga fereastra, unde-n colt
Luceafarul asteapta.

Cobori n jos, luceafar blnd,


Alunecnd pe-o raza,
Privea n zare cum pe mari Patrunde-n casa si n gnd
Rasare si straluce, Si viata-mi lumineaza!
Pe miscatoarele carari
Corabii negre duce,

El asculta tremurator,
Se aprindea mai tare
l vede azi, l vede mni, Si s-arunca fulgerator,
Astfel dorinta-i gata; Se cufunda n mare;
El iar, privind de saptamni,
i cade draga fata.

Si apa unde-au fost cazut


n cercuri se roteste,
Cum ea pe coate-si razima Si din adnc necunoscut
Visnd ale ei tmple, Un mndru tnar creste.
De dorul lui si inima
Si sufletu-i se mple.

Usor el trece ca pe prag


Pe marginea ferestei
Si ct de viu s-aprinde el Si tine-n mna un toiag
n orisicare sara,
Spre umbra negrului castel ncununat cu trestii.
Cnd ea o sa-i apara.

Si pas cu pas pe urma ei Parea un tnar voievod


Aluneca-n odaie, Cu par de aur moale,
Tesnd cu recile-i scntei Un vnat giulgi se-ncheie nod
O mreaja de vapaie. Pe umerele goale.

Si cnd n pat se-ntinde drept Iar umbra fetei stravezii


Copila sa se culce, E alba ca de ceara
I-atinge mnile pe piept,
Un mort frumos cu ochii vii
I-nchide geana dulce;
Ce scnteie-n afara.