Capitolul 1

Introducere n mecanica fluidelor

1.1 Obiectul mecanicii fluidelor

 Materia se prezinta n stare naturala n trei ipostaze; solida lichida si gazoasa.
Ultimelor doua stari, lichida si gazoasa, le atribuim denumirea generica de fluide.
 Prin prisma experientei, percepem fluidele prin ceea ce le deosebeste de cor-
purile solide, nsusirea de a curge, de a lua forma recipientului care le contine.
Aceasta nsusire, se datoreaza proprietatii fluidului de a opune o infima rezistenta
actiunii fortelor de forfetare, de alunecare si despartire a particulelor fluide, ca ur-
mare a slabei coeziuni moleculare.
 Studiul unui fluid n stare naturala este o problema mult prea complicata n
raport cu cunostintele noastre. Ca urmare se impune aproximarea fluidului cu un
fluid model cu proprietati mult simplificate fata de fluidul real, care sa retina doar
caracteristicile determinante.
Prima aproximare n acest sens consta n a considera modelul fluid ca avand o
structura macroscopica. Modelul macroscopic adoptat prezinta un mediu material,
compus din particule fluide (elementare) dispuse n mod continuu (fara ntreruperi)
n tot domeniul ocupat de fluid.

z dz
dz
dy
O dx
y
x
dy
dx
Figura 1.1: Forma particulelor fluide
Din aceasta perspectiva definim particula elementara, ca fiind un decupaj din
masa fluida, de forma arbitrara, (sferica, paralelipipedica, tetraedrica, e.t.c), figura
(1.1), cu dimensiuni infinitezimale (oricat de mici) n raport cu domeniul ocupat de
fluid, dar cuprinzand un numar considerabil de molecule astfel ncat sa pastreaze

1
2 CAPITOLUL 1. INTRODUCERE IN MECANICA FLUIDELOR

proprietatile fluidului luat ca ntreg.

Vom considera particula fluida (elementara) ca avand o masa dm cuprinsa n
volumul d. Notam cu d portiunea de suprafata a particulei care vine n contact
cu un perete solid sau cu o alta particula, si cu dx, dy, dz dimensiunile liniare ale
particulei, n raport cu un sistem de coordonate carteziene Oxyz. Numim toate
aceste marimi, marimi elementare.
Asimiland particula fluida cu un microfluid, aceasta va fi supusa tuturor legilor
care guverneaza ntregul domeniu fluid. Astfel ntre particulele fluide se manifesta:
Forte de atractie (masice), proportionale cu masa particulei dm
Forte de tensiune (tensiuni) la nivelul suprafetelor de contact d. Tensiunile
actioneaza fie ca forte de presiune, normale suprafetei d, care supun parti-
cula la deformari, fie ca tensiuni tangentiale, care se opun alunecarii particu-
lelor una peste alta (frecarii), generatoare a fenomenului de vascozitate.
Sa mai mentionam ca datorita dimensiunilor infinitezimale ale particulei fluide
aceasta poate fi identificata cu un punct iar marimile referitoare la particula (viteza,
acceleratia densitatea etc.) se confunda cu valoarea lor n punctul respectiv.
 Mediul material al modelului fluid adoptat mai sus va avea, prin definitie,
urmatoarele proprietati
Izotropia este nsusirea fluidului de avea aceleasi proprietati mecanice si fizice
pe orice directie, n vecinatatea fiecarui punct al sau.
Continuitatea. Particulele fluide se distribuie n mod continuu (fara cavitati),
cu exceptia unor puncte, curbe sau suprafete de discontinuitate determinate.
Deformabilitatea este proprietatea fluidului de a-si modifica distanta dintre
doua puncte vecine, adica de a-si modifica forma si volumul. Efectul deformabilitatii
se regaseste n nsusirea fluidului de a curge, de a lua forma recipientului, care-l
contine.
Compresibilitatea este propietatea mediului de a se deforma la actiunea fortelor
de presiune. In raport cu aceasta proprietate mpartim fluidele n doua categorii;
lichidele, considerate teoretic incompresibile si gazele, fluide compresibile fara volum
si forma, avand nsusirea de a se raspandi foarte usor n spatiu.
 In conformitate cu cele relatate mai sus spunem ca:
Fluidul este un mediu material izotrop, continuu deformabil, compresibil sau
incompresibil.
Mecanica fluidelor studiaza la scara macroscopica fluidele aflate n repaus sau
n miscare, n prezenta corpurilor solide.
Clasificare generala
Fluide incompresibile; lichidele.
Fluide compresibile; gazele.
Fluide ideale (cu vascozitatee neglijabila); alcolul, mercurul etc.
1.2. VITEZA. DENSITATEA 3

Fluide reale sau vascoase; mierea, uleiurile, etc.

Sa mentionam ca miscarea fluidelor este un fenomen complex al carui studiu
impune, n cazul fiecarei aplicatii, o serie de aproximatii simplificatoare.

1.2 Viteza. Densitatea

Izolam la momentul t, n masa fluida, un domeniu simplu conex (fara gauri),
(D) de volum V, marginit de suprafata S, pe care l raportam la un sistem de
coordonate carteziene Oxyz orientat n sens direct. O particula fluida situata n
punctul M (x, y, z) (D), va avea coordonatele x, y, z functii de t,

M (x, y, z), r = OM = x(t) +y(t) +z(t) k

Notand cu dm, elementul de masa cuprins n volumul d, atasam particulei fluide

urmatoarele marimi :
Viteza si acceleratia: z
(D) S

def d r
M
v = r == [m/s].
dt
(1.1)
dv
def

d2 r

r
a= r == = 2 [m/s2 ]. O
dt dt y
x
Densitatea si greutatea specifica :
Figura 1.2:
dm
= [kg/m3 ]
d
(1.2)
dG g dm
= = = g [N/m3 ].
d d

unde: g = 9, 81m/s2 este acceleratia gravitationala,

dG = gdm este greutatea particulei situate n punctul M la momentul t,
kgm
N= , newtonul este unitatea de masura a fortei, mai exact este forta
s2
care imprima masei de 1kg acceleratia de 1m/s2 .
Sa mentionam ca, n cazul cel mai general, ecuatiile mecanicii fluidelor, vor

contine marimile a si , definite mai sus ca necunoscute. Ele depind explicit, si
implicit prin coordonatele M, de timpul t, adica de ( t, x(t), y(t), z(t) ).
In conformitate cu ecuatia de stare, pe care o vom deduce ulterior, densitatea
fluidului depinde, n general, de timpul t, de pozitia punctului M, de presiune si
de temperatura.
4 CAPITOLUL 1. INTRODUCERE IN MECANICA FLUIDELOR

La lichide variatia densitatii este foarte mica astfel ncat putem chiar defini
lichidele ca fiind fluidele cu densitatea constanta. De exemplu, pentru;

apa, 1kg/dm3
alcool etilic, 0.8kg/dm3
mercur, 13, 6kg/dm3

Volumul si masa fluidului continut n domeniul D la momentul t sunt, dupa

cum bine stim ZZZ ZZZ
V = d, m= (t, x, y, z) d.
(D) (D)

Daca densitatea este constanta (cazul lichidelor), atunci

m G
= , = = g
V V

1.3 Fortele care actioneaza asupra unui fluid

Este util sa ne reamintim ca forta care imprima unui corp de masa m acceleratia

a, poarta numele de forta de inertie si are expresia

F = m a .

Unitatea de masura a fortei newtonul, se mai utilizeaza si kilogramul forta. Un

newton este forta care imprima masei de 1kg acceleratia 1m/s2 ,
m
(1.3) 1 N (newton) = kg , 1kgf = 9, 81 N
s2
Asupra unui fluid aflat n miscare sau repaus actioneaza diferite forte. Este su-
ficient sa mentionam; fortele de atractie newtonienne (legea atractiei universale)
dintre masa fluidului si alte corpuri, fortele de greutate, sau fortele de tensiune,
numite, simplu, tensiuni, care apar la contactul dintre particulele fluidului, la con-
tactul dintre doua fluide sau dintre un fluid si o suprafata solida. Vom face urmatoare
clasificare a acestor forte.

A. Fortele Masice.
Sunt forte care actioneaza asupra particulelor fluide fie din exterior, cum sunt
fortele gravitationale, fortele electromagnetice etc. fie din interiorul fluidului ca ur-
mare a interactiunii particulelor aflate n contact. Fortele masice sunt proportionale
cu masa particulei dm si au forma

(1.4) d F m =F dm.
1.3. FORTELE CARE ACTIONEAZA ASUPRA UNUI FLUID 5

unde vectorul F reprezinta forta masica aplicata unitatii de masa sau forta masica
unitara. Una din fortele masice, pe care o vom lua mereu n considerare, este forta
de greutate

G= m g d G = g dm, g = g k
unde g = 9, 81 m/sec2 .

B. Tensiuni de contact (eforturi).

Se mai numesc eforturi si provin din contactul particulei fluide la nivelul
suprafetei elementare d cu suprafete solide sau cu alte particule fluide. Admitem
ca marimea unei astfel de forte este proportionala cu aria suprafetei d. Desemnam
aceste tensiuni prin

(1.5) d T =T d.

unde prin T am notat efortul unitar sau tensiunea unitara, adica tensiunea care

actioneaza asupra unitatii de suprafata T = d T d = 1.
Sa consideram doua particule fluide (1) si (2), (Figura 1.3), aflate n contact
prin suprafata elementara d n punctul M (x, y, z). Tensiunile de contact vor

depinde de timpul t, de vectorul de pozitie r al punctului M si de orientatea

suprafetei d, prin urmare de versorul n la suprafata n punctul M. De asemenea,
ele sunt supuse legii actiunii si reactiunii.
Mai exact, daca la momentul t cele doua
particule sunt n contact de-alungul elemen- n 1 = n2

T2
tului de suprafata d din punctul M ( r ) d n2
T1 = T2
si daca n este versorul normalei la ele- n 1 M(x,y,z)
mentul de suprafata d, ndreptat spre in- T1
teriorul particulei (spre partea supusa ten- (2)
siunii), atunci actiunea fluidului situat de (1)

partea opusa versorului n asupra celui situat
Figura 1.3: Tensiuni
de aceeasi parte cu n, va fi T (t, r , n)d.
Reciproc, actiunea fluidului situat de aceeasi

parte cu n asupra fluidului situat de opusa lui n va fi T (t, r , n)d. In
conformitate cu legea actiunii si reactiunii va trebui sa avem

(1.6) T (t, r , n) = T (t, r , n),

prin urmare aceste forte alcatuiesc un sistem echivalent cu zero. Totusi ele nu pot
fi neglijate deoarece:

Intr-un mediu deformabil lucrul mecanic al fortelor de contact nu este nul.

6 CAPITOLUL 1. INTRODUCERE IN MECANICA FLUIDELOR

Mai exact aceste tensiuni deformeaza doua particule fluide la nivelul suprafetei de
contact, la fel ca doua mingi pline cu aer aflate n contact.

Spunem ca n fluid avem presiuni daca efortul unitar T este dirijat n sensul

normalei n si tractiuni n caz contrar. Avem n vedere urmatoarea ipoteza:

Intr-un mediu fluid exista numai presiuni, adica T n 0.

Principiul lui dAlembert

Sa consideram n interiorul domeniului (D) marginit de suprafata S o particula
fluida P de forma tetraedrica, (de exemplu), figura 1.1. Asupra particulei P

actioneaza forte masice, interioare si exterioare, a caror rezultanta este F dm si

fortele de tensiune T i di , i = 1, 4, datorate particulelor vecine, cu care intra n
contact la nivelul suprafetelor di . Presupunem ca actiunea acestor forte imprima

particulei P accelerata a . In conformitate cu legea actiunii si reactiunii, rezultanta

fortelor care actioneaza asupra particulei trebuie sa echilibreze forta de inertie a dm.
Astfel, pentru o particula, principiul actiunii si reactiunii se scrie:
4
X

(1.7) a dm =F dm + T i di
i=1

Aplicand ecuatia (1.7) tuturor particulelor domeniului (D) si nsumandu-le

obtinem
4
!
X X X X
(1.8) a dm = F dm + T i di
P(D) P(D) P(D) i=1

unde fiecare suma reprezinta o serie infinita, adica o integrala de volum. Ex-
aminand al doilea termen din dreapta observam ca, datorita reactiunilor particulelor
nvecinate, rezultanta tensiunilor pe cele patru fete ale particulei interioare domeni-
ului (D), este nula, (formula (1.6)), astfel ca acest termen se reduce la integrala
pe suprafata S, adica
4
! 4
! ZZ
X X X X
T i di = T i di = T d.
P(D) i=1 P Fr (D) i=1 S

Prin urmare formula (1.8) se scrie

ZZZ ZZZ ZZ

(1.9) a dm = F dm + T d
(D) (D) S

Ecuatiile (1.7) si (1.9) se numesc ecuatiile lui dAlembert si exprima principiul cu

acelasi nume.
Sa mai mentionam ca aceste aceste formule nu depind de alegerea formei particu-
lei elementare.
Capitolul 2

Proprietati fizice ale fluidelor

Pentru simplitatea scrierii vom nlocui notatia reperului cartezian Oxyz cu

notatia Ox1 x2 x3 , cu pastrarea ordinii indicilor si denumirii axelor de coordonate.

Versorii axelor de coordonate vor fi 1 , 2 , 3 iar un punct M (x1 , x2 , x3 ) va
avea vectorul de pozitie

r = x1 1 +x2 2 +x3 3 .

2.1 Tensorul tensiunilor

Vom arata, n urmatoarele, ca efortul unitar T definit la (1.5) care actioneaza la
nivelul elementului de suprafata d a unei particule fluide se poate exprima printr-o

functie liniara de trei eforturi T 1 , T 2 , T 3 exercitate pe proiectiile d1 , d2 , d3 ale
suprafetei d pe planele de coordonate, figura 2.1.
Consideram o particula fluida de x3
forma tetraedrica (M M1 M2 M3 ) cu
muchiile dx1 , dx2 , dx3 , paralele cu M3 T
axele de coordonate. Fie deci dx3
M (x1 , x2 , x3 ), si
n
T2 Tn
x3
M1 (x1 + dx1 , x2 , x3 ) i3
M2 (x1 , x2 + dx2 , x3 ) O T1
x2 M dx 2
M3 (x1 , x2 , x3 + dx3 ). x1
dx1 i2 M2 x2
Notam cu i1
d = A(M1 M2 M3 ), d1 = A(M M2 M3 ), T3
d2 = A(M M1 M3 ), d3 = A(M M1 M2 ), M1
x1
ariile fetelor particulei.
Figura 2.1: Tensorul tensiunilor

Fie T (t, r , n ) efortul unitar exercitat asupra fluidului situat de aceeasi parte

7
8 CAPITOLUL 2. PROPRIETATI FIZICE ALE FLUIDELOR

cu versorul n (n1 , n2 , n3 ) normal suprafetei d, de catre fluidul situat de partea

opusa lui n si

T 1 (t, r , 1 ), T 2 (t, r , 2 ), T 3 (t, r , 3 ).

eforturile unitare la nivelul elementelor de suprafata dj n directiile versorilor j ,
j = 1, 3. Sunt cunoscute relatiile dintre suprafata d si proiectiile ei d1 , d2 , d3
pe planele de coordonate (Anexa):

(2.1) d1 = n1 d, d2 = n2 d, d3 = n3 d

Conform figurii 2.1, echilibrarea fortelor care actioneaza asupra particulei

tetraedrice (M M1 M2 M3 ) se exprima, conform principiului lui dAlembert (1.7), prin
relatia

a dm =F dm+ T 1 (t, r , 1 )d1 + T 2 (t, r , 2 )d2 + T 3 (t, r , 3 )d3 + T (t, r , n in )d.

1 , 2, 3 si n in fiind versorii normali suprafetelor d1 , d2 , d3 , respectv d,

ndreptati spre interiorul particulei. Sa notam cu n (n1 , n2 , n3 ) = n in versorul
normal fetei d orientat spre exteriorul particulei. Atunci, conform (1.6)

T (t, r , n in ) =T (t, r , n) = T (t, r , n).

Impunem acum urmatoarea aproximatie: eliminam cantitatile a dm si F dm,
pe care le consideram neglijabile (infiniti mici de ordinul trei) n raport cu celelalte
marimi (infiniti mici de ordinul doi). Cu aceasta ipoteza obtinem

(2.2) T (t, r , n)d =T 1 (t, r , 1 )d1 + T 2 (t, r , 2 )d2 + T 3 (t, ~r, 3 )d3

si tinand cont de (2.1) deducem relatia

(2.3) T = T 1 n1 + T 2 n2 + T 3 n3

care exprima ecuatia de echilibru a particulei fluide.

Fie Ti , si Tij coordonatele vectorilor T si T i ,

T ( T1 , T2 , T3 ), T 1 ( T11 , T12 , T13 ),
(2.4)
T 2 ( T21 , T22 , T23 ), T 3 ( T31 , T32 , T33 ).

In proiectie pe axele de coordonate, ecuatia (2.3) devine

T1 = T11 n1 + T21 n2 + T31 n3

(2.5) T2 = T12 n1 + T22 n2 + T32 n3
T3 = T13 n1 + T23 n2 + T33 n3
2.2. PRESIUNEA HIDROSTATICA. VASCOZITATEA. 9

Matricea

T11 T12 T13

(2.6) T = T21 T22 T23
T31 T32 T33

poarta numele de tensorului tensiunilor.

Starea de tensiune din jurul punctului M n care este situata particula fluida
depinde de trei tensiuni vectoriale sau noua tensiuni scalare.

Sa mai mentionam ca, ntrucat nu se precizeaza a sensul tensiunilor T i , com-
ponentele Tij pot sa fie pozitive sau negative.

2.2 Presiunea hidrostatica. Vascozitatea.

Am vazut la sectiunea precedenta, formula (1.3), ca la nivelul suprafetei de
separare dintre doua particule fluide actioneaza, fortele de tensiune

(2.7) d T =T d,

unde T reprezinta efortul unitar.

Actiunea efortului unitar T se manifesta n doua
directii:
T T
T =T + Tn nin

T efortul unitar tangential, de mpotrivire la alunecarea

particulelor una pe alta n planul suprafetei d, (frecarea).

Tn
T n efortul unitar normal, de comprimare a particulei, n M

sensul normalei interioare n int , (presiunea) Figura 2.2:
Relatia (2.7) devine

(2.8) d T = (T + T n )d.

Presiunea hidrostatica
Spunem ca fluidul se afla n stare de echilibru (repaus) daca viteza particulelor

este nula n orice punct, mai explicit daca v = 0.
Consideram fluidul n repaus iar n domeniul ocupat de fluid izolam un domeniu
(D) de volum V marginit de suprafata S. Fie d elementul de suprafata situat

n punctul M S. In ipoteza adoptata, efortul tangential T se anuleaza deoarece
existenta unei componente tangentiale la suprafata S ar avea ca efect deplasarea
particulei din punctul M, ceea ce ar contrazice ipoteza echilibrului.
10 CAPITOLUL 2. PROPRIETATI FIZICE ALE FLUIDELOR

Punand T = 0 n formula (2.8) obtinem
M
nin d (2.9) d T =T n d = p n in d.

Scalarul p > 0 se numeste presiune hidrostatica sau

Tn =pnin simplu presiune si prin definitie este:
valoarea tensiunii normale n starea de echilibru
(D)

S (2.10) T n = p n in , v = 0.

Figura 2.3: Cu notatia d T = ||d T ||, din (2.9) deducem

dT
(2.11) dT = p d, p= [pa]
d.
Unitatea de masura pentru presiune este pascalul (pa) si se defineste astfel:
1pa = presiunea exercitata de o forta de 1N (newton) asupra unei suprafete de 1m2 .
Cum 1kgf = 9, 81N, rezulta
1N 1 1kgf
1pa = 2
=
m 9, 81 m2
Ajutandu-ne de cele deduse n sectiunea precedenta vom demonstra acum
urmatoarea propozitie:
Teorema 2.2.1 Presiunea p ntr-un punct al unei suprafete fluide aflate n repaus
nu depinde de directia normalei la suprafata.
Demonstratie. Intr-adevar, sa consideram din nou particula fluida tetraedrica
M1 M2 M3 de la figura 1.3. In conformitate cu cele spuse mai sus, asupra fetelor
tetraedrului vor actiona doar tensiuni normale, adica toate tensiunile vor avea forma

T = p n,

unde am notat cu n normala exterioara, (figura 2.1). Pe de alta parte, observand

ca 1 , 2 , 3 sunt normalele interioare ale fetelor normale ale tetraedrului, vom
avea

T 1 = T11 1 , T 2 = T22 2 , T 3 = T33 3
si nlocuind n (2.3) obtinem

p n= T11 n1 1 +T22 n2 2 +T33 n3 3 .

de unde, cu n= n1 1 +n2 2 +n3 3 , rezulta

(2.12) T11 = T22 = T33 = p

2.2. PRESIUNEA HIDROSTATICA. VASCOZITATEA. 11

adica ceea ce trebuia demonstrat.

Tinand cont ca presiunea p este strict pozitiva, din (2.12) rezulta ca tensiunile

Tjj j = p j actioneaza supra punctului M n sensul opus axelor de coordonate,
ceea ce corespunde figurii 2.1.
Teorema de mai sus se poate formula astfel:
Asupra unui punct din interiorul unui fluid aflat n repaus actioneaza aceeasi
presiune din orice directie.

Vascozitatea. Legea lui Newton

Am adoptat modelul de fluid compus din particule fluide. Definim stratul fluid
prin totalitatea particulelor fluide care la un moment dat t au acceeasi viteza.
Vascozitatea y
se datoreaza actiunii tensiunilor

tangentiale T , (2.8), ca urmare a v S
h
frecarii dintre doua straturi fluide
vecine aflate n miscare relativa. u(y+ y)
y
Vascozitatea este efectul diferentei
de viteze dintre straturile fluide y u(y)
vecine.
Datorita vascozitatii, particu-
O v 0 =0 x
lele fluide adera la suprafete
solide. Mai exact, particulele flu- Figura 2.4: Vascozitatea
ide se lipesc de o suprafata
solida n miscare, deplasandu-se o data cu ea.
Pentru evidentirea vascozitatii ne imaginam miscarea unui fluid aflat ntre doua
placi solide paralele, situate la o distanta oarecare h, generata de deplasarea placii

superioare S cu viteza constanta v , n directia axei Ox, placa inferioara aflandu-se

n repaus, v 0 = 0 (figura 2.4). Fie

u (y) = u(y) , 0yh

viteza straturilor fluide dintre cele doua placi. Cum fluidul adera la cele doua placi,
avem ca
u(0) = 0 u(y) v = u(h).
Diferenta vitezelor a doua straturi vecine

u= u(y + y) u(y)

situate la distanta infinitezimala y unul de altul, este direct proportionala cu

distanta y si cu viteza v de deplasare a placii superioare, adica

(2.13) u= y v
12 CAPITOLUL 2. PROPRIETATI FIZICE ALE FLUIDELOR

, fiind un factor de proportionalitate. Pe de alta parte, experienta ne arata ca forta

F aplicata placii superioare, pentru mentinerea miscarii este direct proportionala

cu diferenta vitezelor dintre cele doua placi, v v 0 = v , si cu aria A a suprafatei
S, adica

(2.14) F = A v ,

unde am notat cu factorul de proportionalitate. Eliminand pe v ntre (2.13)
si (2.14), obtinem

u
(2.15) F= A
y

unde = / este factorul de proportionalitate.

Sa observam ca F este forta care se opune alunecarii particulelor aderente
suprafatei S, peste particulele stratului inferior vecin si are aceeasi natura ca si

forta de tensiune T d din formula (2.8). Astfel ca pentru o particula fluida ea
are expresia

d F =T d.

Integrand pe suprafata S, si presupunand efortul unitar tangential T = const.
distribuit uniform pe ntreaga suprafata S, gasim
ZZ ZZ

(2.16) F= T d =T d =T A.
S S

Din (2.15) si (2.16) obtinem efortul unitar tangential

F u
(2.17) T= =
A y
Presupunand ca relatia ramane valabila pentru oricare doua straturi de fluide cand
y 0, deducem expresia marimii efortului tangential
du
(2.18) T = .
dy
Formula de mai sus, cunoscuta ca legea sau ipoteza lui Newton, exprima faptul ca
tensiunea tangentiala, generatoare de vascozitate, se manifesta prin variatia vitezei
particulei n raport cu distanta, masurata perpendicular pe viteza de deplasare.

Observatia 2.2.2 Sa anticipam putin si sa mentionam ca expresia

1 du
a12 =
2 dy
2.2. PRESIUNEA HIDROSTATICA. VASCOZITATEA. 13

poarta numele de viteza de deformare a particulei fluide iar expresia (2.18) sta-
bileste o relatie ntre tensiunea tangentiala si viteza de deformare. Prin urmare,
legea lui Newton se scrie

(2.19) T12 = 2 a12

Coeficientul se numeste coeficient de vascozitate dinamica, depinde de natura

fluidului, de temperatura si se deduce experimental. Pentru deducerea unitatii de
masura a vascozitatii dinamice avem n vedere formula (2.17)

N m/s N s
(2.20) 2
= [] adica [] = 2
m m m
Modelul de fluid care ia n considerare vascozitatea se numeste fluid vascos sau
fluid real. Fluidele vascoase care tin seama de formula (2.18) se numesc fluide
newtoniene. Majoritatea fluidelor utilizate n tehnica sunt fluide newtoniene (aerul,
apa, uleiurile, etc.)
Fluidul a carui vascozitate este neglijata se numeste fluid ideal. In fapt fluidele
ideale se definesc tocmai prin anularea coeficientului de vascozitate dinamica:

(2.21) Fluid ideal = 0.

Vascozitatea dinamica depinde n mica parte de presiune, dar variaza foarte

mult cu temperatura. Este important de mentionat ca:
Vascozitatea lichidelor scade o data cu cresterea temperaturii iar a gazelor creste.
Mai mentionam ca raportul

= [m2 /s]

se numeste vascozitate cinematica.
14 CAPITOLUL 2. PROPRIETATI FIZICE ALE FLUIDELOR
Capitolul 3

Statica fluidelor

3.1 Ecuatiile staticii

Ecuatiile generale ale staticii
Statica este partea mecanicii fluidelor care studiaza fluidele n stare de repaus,

v = 0, n prezenta corpurile solide.

Fie (D) domeniul oarecare, figura 2.3, decupat dintr-un mediu fluid aflat n
repaus, marginit de suprafata S, raportat la un reper inertial (fix) Oxyz. Asupra

unui element fluid vor actiona fortele masice d F m =F d, dm = d, fiind
densitatea fluidului, si, n conformitate cu (2.9), presiunea hidrostatica

(3.1) T d = p n d,

n fiind normala exterioara. Inlocuind n ecuatia lui dAlembert (1.9), a= 0, si pe
T d cu valoarea de mai sus, obtinem
ZZZ ZZ

F d = p n d.
(D) S

Cu formula lui GaussOstrogradski (Anexa)

ZZ ZZZ

(3.2) p n d = grad p d
S (D)

deducem
ZZZ ZZZ

(3.3) grad p d = F d.
(D) (D)

In general, cand o astfel de relatie integrala are loc pe orice domeniu atunci relatia
se pastreaza n toate punctele domeniului, adica
1
grad p = F .

15
16 CAPITOLUL 3. STATICA FLUIDELOR

Numim aceasta ecuatie ecuatia vectoriala a staticii.

In ipoteza n care fortele masice F sunt date, n ecuatia de mai sus figureaza
ca necunoscute presiunea p si densitatea . Pentru ca sistemul sa fie complet (doua
ecuatii cu doua necunoscute), langa aceasta ecuatie trebuie sa mai apara o ecuatie
cu aceleasi necunoscute. Numim aceasta ultima ecuatie ecuatia de stare. Astfel
sistemul complet de ecuatii ale staticii se scrie

1 grad p = F
.
(3.4)

f (p, , T ) = 0 ecuatia de stare

De exemplu, pentru fluide incompresibile ecuatia de stare se reduce la = const.

Pe langa necunoscutele p si , n sistemul (3.4) apare ca parametru temper-
atura absoluta T, care n general se considera cunoscuta. Sa mentionam ca temper-
atura absoluta T este temperatura masurata n grade kelvin [K]

T [grade kelvin] = 273 + t [grade Celsius]

In proiectie pe axele de coordonate sistemul (3.4) se scrie

1 p

= Fx

x



1 p = Fy

(3.5) y



1 p

= Fz

z


f ( p, , T ) = 0

unde

F = Fx +Fy +Fz k
este forta masica unitara, p este presiunea iar cu am notat densitatea fluidului.
Ecuatiile (3.5) se numesc ecuatiile lui Euler pentru repausul absolut al fluidului
sau ecuatiile echilibrului static.
Fiind date Fx , Fy , Fz , necunoscutele sistemului sunt

p p p
, , si .
x y z

Ecuatiile staticii n camp gravitational

Desemnam prin fluid greu un fluid cu proprietatea ca singura forta masica unitara
care actioneaza asupra lui este propria lui greutate

(3.6) F = g = g k
3.2. ECUATIILE LICHIDELOR. PRINCIPIUL LUI PASCAL 17

unde g = 9, 81 este marimea acceleratiei terestre. Prin urmare, componentele

fortei F sunt
Fx = 0, Fy = 0, Fz = g,
si ecuatiile (3.5) se scriu

p

= 0

x



p = 0

(3.7) y



p

= g.

z


f (p, , T ) = 0
cum presiunea nu depinde de x si y, ecuatiile (3.7) sunt echivalente cu ecuatiile

dp + g = 0.

(3.8) dz


f (p, , T ) = 0
numite ecuatiiile repausului fluidelor grele.

3.2 Ecuatiile Lichidelor. Principiul lui Pascal

Intelegem n general prin suprafata libera suprafata care separa doua fluide
nemiscibile cu densitati diferite, iar n particular suprafata de separatie dintre un
lichid si un gaz.
Ecuatia de stare a fluidelor incompre- p0
sibile fiind = const. sistemul (3.8) devine z
M0

dp + gdz = 0.
(3.9) h p p
z0
= const.
M
Fie p0 presiunea suprafetei libere, cunos- z p
cuta, si M0 (x0 , y0 , z0 ) un punct de pe
suprafata libera. Integrand ecuatia ntre O x
punctele M0 si M din interiorul lichidului, Figura 3.1: Presiunea hidrostatica
obtinem
p p0 = g(z0 z)
Notand cu h = z0 z, adancimea punctului M, obtinem expresia presiunii ca
functie liniara de adancimea h masurata de la suprafata libera.
(3.10) p = p0 + g h
 18 CAPITOLUL 3. STATICA FLUIDELOR

Se observa ca variatia presiunii p p0 nu depinde de directia M0 M si este cu atat

mai mare cu cat adancimea este mai mare, figura 3.1.
Propozitia 3.2.1 (Principiul lui Pascal). Intr-un lichid greu incompresibil aflat n
repaus, variatia presiunii ntr-un punct se transmite cu aceeasi intensitate n toate
punctele fluidului.
demonstratie: Fie M si M 0 doua puncte din masa fluidului. Integrand
ecuatiile (3.9) ntre M si M 0 deducem
p0 p = g (z z 0 )
unde p0 = p(M 0 ) si p = p(M ). Sa presupunem acum ca presiunea din punctul
M variaza de la p la p + p si ca variatia presiunii n M are ca efect variatia
presiunii n M 0 de la p0 la p0 + p0 . Pentru aceasta variatie relatia de mai sus se
scrie
(p0 + p0 ) (p + p) = g (z z 0 )
Eliminand membrul drept ntre cele doua ecuatii obtinem
p0 = p
adica ceea ce trebuia demonstrat.

3.3 Calculul fortelor de presiune.

3.3.1 Torsorul presiunilor

Vom deduce, n aceasta sectiune, expresiile rezultantei F p a fortelor de pre-
siune exercitate asupra unei suprafete plane (placa) scufundata ntr-un fluid aflat n
repaus.
Am vazut, formula (3.1), ca asupra elementului de suprafata d actioneaza
presiunea

(3.11) d F p = p n d

versorul normalei n fiind orientat dinspre suprafata d, spre fluid figura, 3.2.
Pentru o suprafata oarecare S care margineste un corp scufundat n fluid expre-
siile rezultantei fortelor de presiune exercitate pe ntreaga suprafata si a rezultantei

MO al momentelor acestor forte n raport cu originea sistemului de coordonate Oxyz
sunt
ZZ
ZZ

(3.12) Fp = p n d, MO = r p n d.
S S

unde r =OM (x, y, z), M S fiind punctul curent al suprafetei. Sa mentionam

ca cuplul (F p , MO ) poarta numele de torsorul presiunilor.
3.3. CALCULUL FORTELOR DE PRESIUNE. 19

3.3.2 Forta de presiune pe suprafete plane

Fie, figura 3.2, S0 suprafata libera alichidului si S = planul suprafetei S.
Alegem sistemul de coordonate n planul , Ox = S0 unghiul = ^(S0 , )

si normala n S normala exterioara (ndreptata spre fluid).

Caz general

In cazul unei suprafete S plane, n= const. fortele (3.11) sunt forte paralele si
formulele (3.12) se scriu
ZZ
ZZ

(3.13) Fp = n p d, MO = n p r d.
S S

Fortele de presiune d F p (forte paralele) se reduc la rezultanta unica F p

data expresia (3.13), avand ca punct de aplicatie punctul P ( r P ) numit centrul

presiunilor (vezi cursul de mecanica). Pentru deducerea centrului presiunilor P ( rP )
vom face apel la Teorema lui Varignon:

(3.14) rP F p = MO

adica, n conformitate cu (3.13)

ZZ ZZ

n rP p d = n p r d,
S S

si din coplanaritatea vectorilor r =OM si r P =OP , figura 3.2, rezulta
ZZ

p r d
SZ Z
(3.15) rP = .
p d
S

In proiectie pe axele de coordonate vom avea

ZZ ZZ
x p d y p d
(3.16) xP = SZ Z , yP = SZ Z .,
p d p d
S S

unde (xP , yP ) sunt coordonatele centrului presiunilor adica P (xP , yP ), iar M (x, y)
este punctul curent al suprafetei S.
20 CAPITOLUL 3. STATICA FLUIDELOR

Fluide incompresibile grele (Lichide)

Valoarea presiunii valoarea presiunii este data de formula (3.10):
(3.17) p = p0 + g h

x unde h este distanta de la punc-

tul curent M (x, y) al placii la suprafata
90
h O libera. Pe de alta parte, din figura
S0
3.2, deducem imediat ca ntre ordonata
p =pn y a punctului curent M S si
Fp d
adancimea lui n fluid h exista relatia
M (3.18) h = y sin
P
S G y astfel ca
(3.19) p = p0 + g y sin
Figura 3.2: Forta de presiune
Introducand ultima valoare a presiunii n prima formula din (3.13), gasim
ZZ

(3.20) Fp = p0 A n g sin n y d
S

A fiind aria placii. Ordonata centrului sau de masa, (vezi A.6), este
ZZ
y d
S
(3.21) yG =
A

astfel ca expresia rezultantei Fp se scrie

Fp = (p0 + g yG sin ) A n . = (p0 + g hG ) A n .
unde, n baza relatiei (3.18), hG = yG sin este adancimea centrului de masa. Dar,
conform (3.17) ultima paranteza reprezinta presiunea pG n centrul de masa, astfel
ca expresia rezultantei presiunilor devine

(3.22) Fp = pG A n unde pG = p0 + g hG

Pentru deducerea coordonatelor centrului presiunilor P (xP , yP ), nlocuim ex-

presia presiunii p p0 = g y sin din (3.19) n formulele (3.16)
ZZ ZZ
x g y sin d y g y sin d
xP = SZ Z , yP = SZ Z .
g y sin d g y sin d
S S
3.3. CALCULUL FORTELOR DE PRESIUNE. 21

Dupa simplificarea cu gsin , care iese de sub semnul integralei, obtinem

ZZ ZZ
xy d y 2 d
xP = SZ Z , yP = Z
SZ

y d y d
S S

sau tinand cont de formula (3.21) si notand, ( A.6), cu

ZZ
Ixy = xy d momentul de inertie centrifugal al placii
S
ZZ
Ixx = y 2 d momentul de inertie axial
S

formulele de mai sus se scriu

Ixy Ixx
(3.23) xP = , yP =
yG A yG A

Cazul suprafetei orizontale:

Presupunem suprafata S orizontala. Atunci h = hG = const., iar n baza formulei
(3.17), p = const. Din (3.15), obtinem vectorul de pozitie al centrului presiunilor
ZZ

r d
SZ Z
rP = = rG ,
d
S

care, dupa cum observam, coincide cu centrul maselor (Anexa).

S1 S2

F1 F2
Figura 3.3: Paradoxul hidrodinamic
Sa mai mentionam ca expresia rezultantei presiunilor din (3.22) exprima,
fenomenul cunoscut sub numele de
22 CAPITOLUL 3. STATICA FLUIDELOR

Paradoxul hidrodinamic: Presiunea lichidului asupra unei suprafete plane nu

depinde de masa lichidului limitat de suprafata ci numai de aria suprafetei.

De exemplu, daca suprafetele rigide S1 si S2 nesolidare cu peretii vaselor au

aceeasi arie, atunci fortele F 1 si F 2 aplicate suprafetelor, Figura 3.3, pentru a le
tine n repaus, vor fi egale indiferent de volumul fluidului:

A(S1 ) = A(S2 ) F 1 =F 2 .

3.3.3 Forta de presiune pe suprafete nchise

Consideram problema calculului rezultantei presiunilor F p exercitata de fluid
asupra unui corp (C) omogen (cu densitate constanta), de volum V marginit de
suprafata S. Sa precizam ca n acest caz avem de a face cu trei centre; P = centrul
presiunilor, C = centrul de greutate al fluidului dezlocuit de corp si G = centrul
de greutate al corpului, Figura 3.5.
Vom demonstra urmatoarea propozitie

Propozitia 3.3.1 (Pricipiul lui Arhimede) a) Un fluid greu aflat n repaus exercita

supra unui corp o forta ascendenta F p egala n modul si de sens contrar cu forta
de greutate a fluidului dezlocuit.

b) Suportul Fortei F p trece prin centrul de greutate C al fluidului dezlocuit.

Demonstratie. a) Cu normala n
ndreptata spre exteriorul corpului, con-
form formulelor (3.2) si (3.3) avem
( )
n ZZ ZZZ

P Fp Fp = p n d = grad p d =
z
S (C)
C S
G Fg ZZZ

= F d.
(C)
O Tinand cont de (3.6) formula de mai sus
x y devine
ZZZ ZZZ
Figura 3.4: Principiul lui Arhimede
Fp = g k d = g k d = mg k ,
(C) (C)

unde
ZZZ
(3.24) m= d
(C)
3.3. CALCULUL FORTELOR DE PRESIUNE. 23

este masa fluidului dezlocuit de corp. Dar F g = mg k este greutatea fluidului

dezlocuit, prin urmare expresia fortei F p se scrie:

(3.25) Fp = g m k= Fg
adica ceea ce trebuia demonstrat.
b) Pentru demonstrarea celui de-al doilea punct al principiului lui Arhimede vom
calcula rezultanta momentelor fortelor de presiune. Aplicand formulele lui Gauss-
Ostrogradski, (Anexa), deducem

ZZ ZZZ ZZZ

MO = n p r d = rot(p r ) d = (p rot r +grad p r ) d,
S (C) (C)

cum rot r = 0 (sa se demonstreze), deducem

ZZZ ZZZ

MO = grad p r d = F r d =
(C) (C)
ZZZ

r d
ZZZ ZZZ
(C)
= g k r d = g k r d = F p
m
(C) (C)

adica

(3.26) MO = rC F p

unde, fiind densitatea fluidului, vectorul

ZZZ

r d
(C)
(3.27) rC = ZZZ .
d
(C)

este vectorul de pozitie al centrului de greutate C al fluidului dezlocuit de corp.

Pe de alta parte, daca r este un punct oarecare al rezultantei F p , este satisfacuta
relatia

r Fp =rP Fp

unde r P este vectorul de pozitie al centrului presiunilor. In baza teoremei lui
Varignon, (3.14) si a relatiei (3.26), vom avea

r F p = MO = rC F p

adica
24 CAPITOLUL 3. STATICA FLUIDELOR

z Fp

P (3.28) r = rC + F p , R.
rP
unde r (x, y, z), r C (xC , yC , zC ), F p (px , py , pz ) si
r
ecuatia de mai sus echivalenta cu ecuatiile scalare
O
x y x xC y yC z zC
= =
px py pz
Figura 3.5: Momentul
reprezinta ecuatia vectoriala a suportului rezultantei

Fp care, evident, trece prin centrul de greutate C( r C ) al fluidului dezlocuit.

Rezultanta F p se numeste portanta hidrostatica sau aerostatica sau forta

arhimedica si convenim sa o notam n continuare cu F A .

Cazul fluidului incompresibil

Cu = const. n (3.24) deducem
ZZZ
m= d = V
(C)

unde V este volumul dezlocuit de corpul (C) sau chiar volumul corpului. Prin
urmare, din (3.25) obtinem forta arhimedica

F A= g V k ,

iar din (3.27), vectorul de pozitie al centrului de greutate al fluidului

ZZZ

r d
(C)
rC = ZZZ = rG ,
d
(C)

care, dupa cum bine observam, coincide cu vectorul centrului de greutate al corpului,

G( r G ), astfel ca putem enunta urmatoarea propozitie:

Propozitia 3.3.2 Centrul de greutate al unui corp omogen scufundat ntr-un fluid
greu, incompresibil coincide cu centrul de greutate al fluidului dezlocuit C = G.

Sa mentionam ca daca solidul nu este omogen, n expresia vectorului r G in-
tervine densitatea a corpului si centrul de greutate al fluidului dezlocuit C nu
coincide cu centrul de greutate al solidului.
3.4. ECHILIBRUL CORPURILOR SCUFUNDATE IN LICHIDE 25

3.4 Echilibrul corpurilor scufundate n lichide

Asupra corpului (C) mai actioneaza pro-

pria lui forta de greutate F G , de acelasi sens cu z
forta de greutate a fluidului dezlocuit. Conditia
de plutire a corpului este FA FG n caz con-
trar, corpul s-ar scufunda. ( ) FA
P n S
Presupunand corpul n repaus, fortele F A si zA
a
F G vor avea acelasi suport, intensitate dar sen- y
G
suri opuse, adica F G = F A ceea ce nseamna
ca solidul C este complet scufundat n lichid. x
Prin urmare, instabilitatea are loc ntr-o pozitie FG

a corpului n care n care fortele F G si F A nu
au suportul comun. Aceasta instabilitate se re-
duce la o rotire n jurul unei axe ce trece prin Figura 3.6: Echilibrul corpurilor
centrul de greutate al solidului, care va deplasa corpul n pozitia de repaus adica n
starea de echilibru stabil.

Propozitia 3.4.1 Conditia necesara si suficienta ca un corp scufundat ntr-un

lichid greu incompresibil sa fie n echilibru stabil n raport cu rotatia n jurul unei
axe orizontale care trece prin centrul G de greutate al solidului, este ca centrul G
sa se afle sub centrul presiunilor P, pe aceeasi verticala.

G
FA
P
FG
G FA
P

FG

Echilibru stabil Corpul se roteste

26 CAPITOLUL 3. STATICA FLUIDELOR
Capitolul 4

Campurile cinematicii.
(Viteza)
Cinematica este partea mecanicii fluidelor care studiaza miscarea, facand
abstractie de fortele care o genereaza.
Cum modelul fluid adoptat este cel compus din particule fluide este firesc sa
identificam miscarea generala a fluidului cu miscarea particulara a tuturor partic-
ulelor care l compun. Vom presupune ca la un moment dat t printr-un punct al
spatiului ocupat de fluid trece o particula si numai una.
Notam cu M (x, y, z) un punct fix al spatiului ocupat de fluidul n miscare si
cu P ( x(t), y(t), z(t) ) particula fluida mobila care la momentul t se gaseste n
punctul M.
De exemplu, daca x(t) = t + 2, y(t) = et , z(t) = t2 + t 1, la momentul t = 0
particula fluida se va gasi n punctul M (2, 1, 1)

4.1 Campul vitezelor

Generalitati

Definim viteza fluidului v n punctul M la momentul t prin viteza particulei
P care la momentul t se afla n punctul M. Cum aceasta definitie impune ca n
fiecare punct al domeniului ocupat de fluid sa avem o singura viteza la un moment
dat, spunem ca am definit campul vitezelor.
Inainte de a defini viteza din punct de vedere cantitativ, vom face o analiza
calitativa a campului vitezelor n urmatoarele doua cazuri:
a) In primul rand printr-un punct M fixat, la doua momente distincte t1 si t2

vor trece doua particule fluide distincte cu vitezele v 1 = v (t1 ) si v 2 = v (t2 ), adica
la momente distincte n acelasi punct vom avea, n general, viteze dinstincte, ceea
ce sugereaza faptul ca viteza ntr-un punct al fluidului depinde n mod explicit de

timp, v = v (t).
b) Pe de alta parte, la un moment de timp t, fixat, prin doua puncte distincte
M1 , M2 vor trece doua particule disincte Pi ( xi (t), yi (t), zi (t) ), i = 1, 2, cu

27
28 CAPITOLUL 4. CAMPURILE CINEMATICII.

vitezele v 1 6= v 2 . Prin urmare viteza va depinde, n general, de timp implicit prin

coordonatele particulei v = v ( x(t), y(t), z(t) )
Reunind concluziile de mai sus deducem ca viteza este n general functie de timp
atat explicit cat si implicit prin coordonatele particulei, adica

(4.1) v = v ( t, x(t), y(t), z(t) )

Din punctul de vedere al dependentei explicite a vitezei n raport cu timpul deosebim

doua clase de miscari:
Miscari stationare (permanente); viteza nu depinde explicit de timp

v
v = v ( r (t) ), = 0,
t
Miscari nestationare (nepermanente); viteza depinde de timp explicit:

v
v = v ( t, r (t) ), 6= 0
t

v
Sa mai mentionam ca derivata partiala a vitezei n raport cu timpul se
t
numeste derivata locala. Ea cuantifica variatia vitezei n raport cu timpul ntr-un
punct fix al domeniului de miscare a fluidului.

Definitia vitezei
Pozitia particulei P (t) este sta- z
bilita n fiecare moment t de vec- v
torul de pozitie M= P(t)

r P(t+ t)
r (t) = x(t) +y(t) +z(t) k r (t)
traiectoria
La momentul t + t particu- r (t+ t)
la ocupa pozitia P (t + t) definita
O
de vectorul de pozitie y
x
r (t + t) = r + r
Figura 4.1: Viteza si traiectoria particulei
Viteza particulei n punctul M este,
prin definitie, limita

r (t + t) r (t) dr
v (M ) = lim =
t0 t dt
4.1. CAMPUL VITEZELOR 29

Notand cu u, v, w proiectiile vitezei pe axele de coordonate rezulta

dx dy dz
v = u +v +w k , u= , v= , w= .
dt dt dt
Domeniul miscarii este strabatut de o serie de curbe si suprafete fluide: Traiec-
toria, Linia de curent, suprafata de curent, pe care le definim n cele ce urmeaza.

Traiectoria
Este drumul parcurs de o particula fluida n miscarea sa. Cunoscandu-se campul

vitezelor la fiecare moment v (t, r (t)), ecuatia vectoriala a traiectoriei unei par-
ticule fluide se scrie

d r = v dt
fiind echivalenta cu sistemul de ecuatii scalare

dx dy dz
= u(t, x, y, z), = v(t, x, y, z), = w(t, x, y, z),
dt dt dt
sau
dx dy dz
(4.2) = = = dt
u(t, x, y, z) v(t, x, y, z) w(t, x, y, z)

integrarea facandu-se n raport cu timpul t.

Linia de curent
Este o curba din domeniul fluid cu proprietatea ca la fiecare moment t este

tangenta n fiecare din punctele sale vitezei v , a particulei fluide din acel punct.

V(M,t2) V(M,t1)
V(M,t1) = V(M,t2)

M
Stationar
Nestationar
Figura 4.2: Linia de curent

Fie d r (dx, dy, dz) vectorul director al tangentei la curba r = r (x, y, z).
Ecuatia vectoriala a liniei de curent este

v d r= 0
30 CAPITOLUL 4. CAMPURILE CINEMATICII.

echivalenta cu sistemul

dx dy dz
(4.3) (C) : = =
u(t, x, y, z) v(t, x, y, z) w(t, x, y, z)

Sistemul (4.2) nu trebuie confundat cu sistemul (4.3). In timp ce n sistemul

traiectoriilor, timpul apare prin diferentiala sa, ca factor de integrare, pentru inte-
grarea sistemului (4.3) va trebui sa-l exprimam sub o forma explicita, de exemplu

dy v dz w
(C) : = , =
dx u dx u

unde variabila independenta este x, timpul t figurand doar ca parametru.

Suprafata de curent.
Este o suprafata imaginara formata din liniile de curent care se sprijina, la
un moment dat pe o curba simpla C care nu este linie de curent.
Intrucat n orice punct al suprafetei fluide P vectorul viteza este tangent

la , fluidul nu traverseaza suprafata de curent, figura 4.3 stanga. Notand cu n
normala la n punctul P, vom avea asadar

v n, adica v n= 0, P

v
n
v

P
C
C

Figura 4.3: Suprafata si tub de curent

Suprafata de curent este deformabila n miscarea nepermanenta si fixa n regim

permanent. Tinand cont de formulele de mai sus, solutia ecuatiei cu derivate partiale

F F F
u+ v+ w=0
x y z

reprezinta, cu aproximatia unei constante aditive, ecuatia suprafetei de curent

: F (x, y, z) = 0
4.2. FLUXUL HIDRODINAMIC. DEBITUL 31

Tub de curent. Fir de curent

Daca C este o curba nchisa atunci suprafata de curent devine tub de curent.
O sectiune transversala a unui tub de curent se numeste sectiune normala daca este
perpendiculara pe liniile de curent, figura 4.3 dreapta.
Un tub de curent a carui sectiune normala n orice punct al sau, are o arie
infinitezimala d se numeste fir de curent sau tub de curent elementar.

4.2 Fluxul hidrodinamic. Debitul

Se numeste flux hidrodinamic , cantitatea de fluid (masa) care traverseaza o
suprafata ntr-un interval de timp. Se numeste debit Q, fluxul hidrodinamic rapor-
tat la unitatea de timp.
= Qdt

v n
S
vn
S
v v
M vndt
d
n vn n
(D)

(a) (b)

Figura 4.4: Fluxul

Consideram un fluid care traverseaza suprafata S cu viteza v n intervalul

de timp dt. Fie d si n elementul de suprafata, respectiv versorul normalei
la d asociate punctului curent M S, Figura 4.4(a). O particula fluida care
traverseaza suprafata d parcurge n intervalul dt un segment de lungime

dl = vn dt = v n dt,

vn fiind proiectia vitezei pe normala la . Masa d a fluidului care traverseaza

n intervalul dt suprafata d va fi egala cu densitatea nmultita cu volumul
cilindrului cu naltimea dl si baza d,

d = v n dt d.

Prin urmare, cantitatea totala de fluid (fluxul) care traverseaza suprafata S n

timpul dt se exprima prin formula
ZZ

= dt v n d
S
32 CAPITOLUL 4. CAMPURILE CINEMATICII.

Pentru dt = 1 gasim formula debitului

ZZ

Q= v n d
S

Marimea Q este pozitiva daca unghiul ^( n, v ) este ascutit si negativa n caz
contrar.
In cazul unei suprafatei nchise S, care margineste domeniul (D), Figura

4.4(b), orientand sensul normalei spre exterior, n= n e si aplicand formula lui
Gauss-Ostrogradski gasim expresia debitului pritr-o suprafata nchisa
ZZ ZZZ

(4.4) Q= ( v ) n d = div( v ) d
S (D)

si implicit expresia fluxului

ZZZ

(4.5) = dt div( v ) d.
(D)

In baza formulelor (4.4) si (4.5) deducem:

0 daca unghiul ^( n, v ) este obtuz, adica fluidul traverseaza


suprafata S dinspre exterior spre interior (intra n corp)
(4.6)

0 daca unghiul ^( n, v ) este ascutit, adica fluidul traverseaza



suprafata S dinspre interior spre exterior (iese din corp)
Sa observam ca pentru un fluid incompresibil, = const. cantitatea de lichid
care intra printr-o parte a unei suprafete nchise S este egala cu cantitatea de fluid
care iese prin cealalta parte a suprafetei, adica, n conformitate cu (4.6)
ZZ

(4.7) = const. = = v n d = 0
S
sau ZZZ ZZZ

div( v ) d = div v + v grad d = 0
(D) (D)
Dar cum = const. rezulta grad = 0 si relatia de mai sus se scrie
ZZZ

div v d = 0
(D)

domeniul (D) fiind arbitrar rezulta urmatoarea implicatie

(4.8) = const. = div v = 0
In sectiunea urmatoare vom arata ca si reciproca implicatiei este adevarata
(propozitia 4.4.2).
4.3. DERIVATA SUBSTANTIALA 33

Aplicatie
Aplicam formula (4.7) unei conducte cilindrice alcauita din doua zone (C1 ) si
(C2 ) cu sectiunile S1 , S2 prin care curge un fluid incompresibil, figura 4.5.
ZZ ZZ ZZ

v n d = v n i d + v n e d = 0
S S1 S2

Cum normalele au acelasi sens cu vitezele, rezulta ca v n= V = || v || si formula
de mai sus se scrie ZZ ZZ
V1 d1 = V2 d2 .
S1 S2

(C 2)
(C1) S2
S1
v2
v1
ni ne

Figura 4.5: Debitul

Considerand vitezele constante pe cele doua sectiuni, obtinem

V1 S1 = V2 S2 , V1 R12 = V2 R22 , V1 R12 = V2 R22 .

Aplicatie numerica: Cunoscand viteza fluidului n zona mai ngusta (C1 ) a con-
ductei si razele sectiunilor S1 si S2 sa se determine viteza fluidului n zona (C2 ).
Rezolvare: V1 = 1, 2 m/sec. R1 = 20 cm, R2 = 30 cm
 2
R12 0, 2
V2 = V1 2 = 1, 2 = 0, 53 m/sec.
R2 0, 3

4.3 Derivata substantiala

Derivata substantiala a unei functii
Consideram un domeniu D fix , nedeformabil n fluidul n miscare, este constituit
din puncte fixe, particule fluide diferite iar suprafata S este strabatuta tot timpul
de un flux material. Un astfel de domeniu poarta numele de volum de control iar
suprafata care l margineste se numeste suprafata de control.
Viteza unei particule fluide P ( x(t), y(t), z(t) ), are expresia
dx dy dz
v (u, v, w), u= , v= , w= .
dt dt dt
34 CAPITOLUL 4. CAMPURILE CINEMATICII.

Campul scalar definit de functia

F : D R, F = F ( t, x(t), y(t), z(t) )

depinde explicit de timpul t, si implicit prin intermediul coordonatelor x, y, z.

Fixand coortdonatele x, y, z derivata partiala
F
t
desemneaza derivata locala n raport cu timpul, adica variatia functiei F n raport
cu timpul ntr-un punct fix al domeniului D.
Se numeste derivata totala sau substantiala a functiei F n raport cu reperul fix,
Oxyz derivata
dF F F F F
= + u+ v+ w
dt t x y z
care se mai scrie sub forma
dF F
(4.9) = + vgrad F.
dt t

Derivata substantiala a integralei triple

Consideram domeniul D R3 marginit de suprafata S care se deplaseaza
mpreuna cu fluidul, este deformabil, alcatuit din aceleasi particule fluide, dar puncte
diferite ale spatiului, iar suprafata S nu este strabatuta de fluid. Domeniul este
variabil n raport cu timpul, l notam cu D(t) si l numim domeniu material iar
suprafata S suprafata materiala. Pe domeniul D(t) definim functia

F : D(t) R, F = F ( t, x, y, z )
si integrala ZZZ
I(t) = F ( t, x, y, z ) d.
D(t)

Derivata totala a integralei I(t) se numeste derivata substantiala a integralei

triple si are una din expresiile
ZZZ ZZZ  
d dF

(a) F d = + F div v d

dt dt




D(t) D(t)

Z ZZ ZZZ  
d F
(4.10) (b) F d = + div(F v ) d
dt t

D(t) D(t)

Z ZZ ZZZ ZZ



d F

(c) F d = d + F ( v n) d
dt t
D(t) D(t) S(t)
4.4. PRINCIPIUL CONSERVARII MASEI 35

4.4 Principiul conservarii masei

(Ecuatia continuitatii)
Consideram din nou un domeniu tip Lagrange D(t), n miscare, marginit de
suprafata S(t). Masa fluidului cuprins n domeniul D(t), are expresia
ZZZ
(4.11) m(t) = d.
D(t)

Principiul conservarii masei: Masa fluidului cuprins n domeniul D(t) este invari-
anta n raport cu timpul.
dm
(4.12) =0
dt
Teorema 4.4.1 Teorema conservarii masei se exprima prin ecuatiile echivalente:

d

dt + div v = 0
(4.13)

+ div(

v) = 0
t
numite ecuatiile continuitatii.
Demonstratie. In conformitate cu (4.12), anulam derivata substantiala a inte-
gralei triple (4.11) care exprima masa volumului de fluid al domeniului D(t). In
baza primei formule din (4.10) obtinem
ZZZ ZZZ  
dm d d
= d = + div v d = 0,
dt dt dt
D(t) D(t)

Cum formula are loc pe orice domeniu D(t) din mediul fluid, rezulta
d
+ div v = 0.
dt
Mai departe, aplicand formula (4.9) derivatei de mai sus, gasim

+ vgrad + div v = + div( v ) = 0
t t
adica a doua formula din (4.13).
Sa observam ca ecuatia continuitatii verifica reciproca implicatiei (4.8). Astfel
putem enunta urmatoarea propozitie importanta:
Propozitia 4.4.2 Un fluid este incompresibil daca si numai daca divergenta vitezei
este nula
d
div v = 0 = 0 = const.
dt
36 CAPITOLUL 4. CAMPURILE CINEMATICII.
Capitolul 5

Campurile cinematicii
(Vartejul si acceleratia)

5.1 Campul vartejurilor

Miscarea de rotatie a a unui punct material M (x, y, 0) n planul xOy, pe
circumferinta unui cerc de raza r este descrisa, la fiecare moment de timp t 0,
de ecuatiile parametrice

x = r cos (t), y = r sin (t), = ^(Ox, OM )

Legat acest tip de miscare, deosebim:

dx dy
Viteza liniara: v = u +v , u = , v=
dt dt
d
Viteza de unghiulara: z = z k , z =
dt

Ne propunem sa gasim relatiile ntre viteza z

liniara a punctului M si viteza lui unghiulara.
Avand n vedere formulele de mai sus deducem
y
d u O
u = r sin = z y, z =
dt y
d v x
M v (u,v)
v= r cos = z x, z =
dt x
Figura 5.1: Vector rotor
de unde gasim expresia
   
1 v u 1 v u
z = adica z= k
2 x y 2 x y

37
38 CAPITOLUL 5. CAMPURILE CINEMATICII

care se mai scrie  




 k 
1 


z=  0 
2  x y
 
 u v 0 

In mod identic, presupunand rotatiile n planele yOz si zOx obtinem vectorii

   
   
 k   k 
1  
 1  

x=  0

, y=  0 
2  y z  2  x z 
   
 0 v w   u 0 w 

Definim vectorul vartej vectorul a carui descompunere (unica) dupa directiile

axelor de coordonate sunt vectorii x , y , z , adica

= x + y + z

Efectuand suma celor trei deteminanti obtinem

 



 k 
1 


(5.1) =   = x +y +z k
2 x y z 
 
 u v w 

unde
     
1 w v 1 u w 1 v u
(5.2) x = , y = , z = .
2 y z 2 z x 2 x y

Cu notatia operatoriala
 



 k 
 
 
(5.3) rot v =  
 x y z 
 
 u v w 

vectorul vartej mbraca urmatoarea forma

1
(5.4) = rot v
2
5.1. CAMPUL VARTEJURILOR 39

Linie de vartej
Linia de vartej este o curba cu proprietatea ca la un moment dat t este tangenta
1
n fiecare din punctele sale vectorulului vartej = rot v . O linie de vartej are,
2
asadar, ecuatia vectoriala:

dr = 0

unde d r (dx, dy, dz) este o deplasare elementara pe linia de vartej. Tinand cont

de componenetele vectorului vartej (x , y , z ) ecuatia de mai sus se exprima
scalar:
dx dy dz
= =
x (t, x, y, z) y (t, x, y, z) z (t, x, y, z)

Suprafata de vartej
Suprafata de vartej este suprafata formata din liniile de vartej care se sprijina, la
un moment t dat pe o curba simpla C care nu este linie de vartej, figura 5.2(a).
Daca
: f (t, x, y, z) = 0
este ecuatia unei suprafete de vartej la momentul t, atunci normala suprafetei
 
f f f
n , ,
x y z

va fi perpendiculara le vectorul vartej , adica

(5.5) n = 0.

Prin urmare functia f (t, x, y, z) verifica ecuata cu derivate partiale

f f f
x + y + z = 0
x y z
care, cu aproximatia unei constante aditive, defineste, suprafata de vartej.

Tub de vartej
Daca curba C este o curba nchisa atunci suprafata de vartej poarta numele de
tub de vartej.
Teorema 5.1.1 (Teorema lui Helmholtz) Valoarea fluxului vectorului vartej la un
moment dat t printr-o sectiune a unui tub de vartej nu depinde de aria sectiunii.
Demonstratie. Consideram un tub de vartej, reprezentat prin domeniul D,
Figura 5.2(b), si fie S1 si S2 doua sectiuni oarecare ale tubului. Suprafata
S care margineste domeniul D este compusa din sectiunile S1 , S2 si suprafata
40 CAPITOLUL 5. CAMPURILE CINEMATICII

laterala Sl , S = S1 Sl S2 , cu normalele orientate ca n figura 5.2(b). Tinand

cont ca
1

div =
div(rot v ) = 0 (Cursul 1)
2
si aplicand formula flux-divergenta, pe domeniul D obtinem:
ZZ ZZZ

n d = div d = 0
S D

sau ZZ ZZ ZZ

n 1 d + n l d + n 2 d = 0
S1 Sl S2

dar pe Sl avem ca n l adica n l = 0, prin urmare egalitatea de mai sus se
reduce la
ZZ ZZ

(5.6) n 1 d = n 2 d
S1 S2

adica ceea ce trebuia demonstrat.

C2
n nl
S2 n2
S
P D
C
n1
C1
(a)
S1
(b)
Figura 5.2: Suprafata si tub de vartej
Teorema lui Helmholtz poate fi enuntata si sub alta forma.
Corolarul 5.1.2 Circulatia vitezei de-alungul unei curbe simple, nchise care
margineste o sectiune a tubului la un moment dat t, nu depinde de aria sectiunii.
Demonstratie. Aplicand formula lui Stokes ( Cursul 1) curbelor C1 , C2 care
marginesc sectile S1 si S2 si avand n vedere egalitatea (5.6) obtinem
Z ZZ ZZ

1 = v d r = rot v n 1 d = 2 n 1 d =
C1 S1 S1
ZZ ZZ Z

=2 n 2 d = rot v n 2 d = v d r = 2
S2 S2 C2
5.2. CAMPUL ACCELERATIILOR. 41

Intensitatea tubului de vartej

Definim intensitatea tubului de vartej la un moment dat t, valoarea circulatiei
Z ZZ

(t) = v d r = rot v n d
C S

n jurul unei curbe C care margineste o sectiune oarecare a S a tubului.

5.2 Campul acceleratiilor.

Definim acceleratia unei particule fluide prin derivata substantiala a vitezei

dv
a= , unde v = v ( t, x(t), y(t), z(t) ).
dt

Acceleratia n forma lui Euler

Calculam derivata substantiala a vitezei cu formulele (??):


v v v v

a = t + u x + v y + w z .
(5.7)



v
a= + ( v ) v
t
care, n proiectie pe axele de coordonate, se scrie
du u u u u

= +u +v +w

dt t x y z


dv v v v v
(5.8) = +u +v +w

dt t x y z



dw = w + u w + v w + w v .

dt t x y z
Expresiile (5.7) si (5.8) poarta numele de acceleratia n forma lui Euler.

Expresia acceleratiei n forma lui Hemholtz

Vom arata n continuare ca expresia acceleratiei poate fi pusa sub urmatoarea
forma:

v 1
(5.9) a= + grad V 2 + rot v v
t 2
unde

V = || v || = u2 + v 2 + w 2 .
42 CAPITOLUL 5. CAMPURILE CINEMATICII

Intr-adevar, proiectand pe axele de coordonate termenul

 
1 2 1 2 2 2 u v w
grad V = grad (u + v + w ) = u +v +w +
2 2 x x x
   
u v w u v w
+ u +v +w + u +v +w k
y y y z z z
obtinem
1 u v w

grad V 2 = u +v +w

2 x x x


1 u v w
grad V 2 = u +v +w

2 y y y



1 2
u v w

2 grad V k = u z + v z + w z

Pe de alta parte, cu formulele (5.2), (5.3) si (5.4) deducem

 
 k 

 
rot v v = 2  x y z  = 2(w y v z ) +2(u z w x ) +2(v x u y ) k
 
 u v w 
   
u w v u
(rot v v ) = 2(w y v z ) = w v
z x x y
   
v u w v
(rot v v ) = 2(u z w x ) = u w
x y y z
   
w v u w
(rot v v ) k = 2(v x u y ) = v u
y z z x

Prin urmare, n proiectie pe axe, ecuatia (5.9) se scrie

   

du u u v w u w v u

= +u +v +w +w v

dt t x x x z x x y

   
dv v u v w v u w v
= +u +v +w +u w

dt t y y y x y y z

   

dw w u v w w v u w

= +u +v +w +v u
dt t z z z y z z x

Deschizand parantezele si reducand termenii asemenea, gasim ecuatiile (5.8).