ANALIZA DEFICITULUI BUGETAR IN ROMANIA SI AI

PRINCIPALILOR SAI DETERMINANTI

Profesor universitar: Masterant:

Bucuresti

Cuprins
1. Introducere
2. Literatura de specialitate
3. Cauzele aparitiei deficitului bugetar
4. Rezultatee cercetarii:
4.1 Deficitul bugetar
4.2 Cheltuielile bugetare
4.3 Veniturile bugetare
5. Concluzii
6. Bibliografie

1. Introducere
 Un deficit bugetar apare atunci cand cheltuielile unei entitati depasesc incasarile. Desi unul
din principiile de baza ale elaborarii begetului de stat(ca de altfel a oricarui tip de buget )
este echilibrul bugetar, acesta din urma nu se realizeaza, de cele mai multe ori, in mod
automat, prin acoperirea cheltuielilor bugetare cu veniturile bugetare.

In astfel de situatii spunem ca bugetul se elaboreaza cu deficit de finantare,care

poarta numele de deficit de bugetare. Aceasta inseamna ca cheltuielile publice sunt mai mari
in anul respectiv decat incasarile fiscale (din impozite si taxe ) din acel an.

Opusul deficitului bugetar este excedentul bugetar.

Deficitul bugetar total = Deficit structural + Deficit ciclic

In cadrul acestei lucrari am analizat deficitul bugetar al Romaniei si principalii

factori ce au determinat aceast deficit.
Principalii factori de influenta asupra evolutiei veniturilor bugetare au fost:
-reducerea cifrei de afaceri,
-diminuarea productivitatii muncii,
-scaderea numarului de salariati si cresterea cotei TVA.
Nivelul cheltuielilor bugetare a fost determinat de:
-reducerea salariilor, disponibilizarile din sistemul bugetar,
-contractarea de imprumuturi externe.
Vom trece in revista si politica bugetara propusa pentru diminuarea deficitului bugetar.

Pentru realizarea acestei cercetari au fost studiate lucrari fundamentale in domeniul

finantelor publice, lucrari practice si articole ale economistilor straini in domeniul deficitului
bugetar, experienta tarilor straine in solutionarea problemelor legate de deficitul bugetar, acte
normative si legislative.

Bugetul general consolidat este un instrument al politicii fiscal-bugetare prin care sunt
corelate nu numai veniturile si cheltuielile bugetului de stat (bugetul central si bugetele
locale), ci si legaturile acestora, indeosebi deficitul bugetar cu soldul deficitar al contului
curent al balantei de plati, cu decalajul dintre investitii si economisire.
 In ultimile decenii deficitul bugetar a devenit una dintre caracteristicile economiilor
nationale. Mai mult, se constata amplificarea dimensiunilor sale. In ciuda acestui fapt, tot mai
mult sunt economisti care contesta necesitatea echilibrarii bugetului, sustinand chiar
necesitatea deficitului sistematic si folosirea lui in scopul realizarii echilibrului economic. O
asemenea orientare este argumentata prin necesitatea promovarii unei politici economice care
sa asigure folosirea integrala a resurselor si o crestere economica non inflationista. In
acesteconditii echilibrarea bugetului este in mod clar de importanta secundara. In acest
context, este sustinuta necesitatea cresterii cheltuielilor bugetare intr-un ritm mai rapid decat
cresterea veniturilor si, implicit, intocmirea unor deficite bugetare.
In Romania, in cadrul deosebit de complex in care se desfsoara activitatea economica,
in incercarea de evidentiere a locului detinut de deficitul bugetar, un rol deosebit este atribuit
determinarii ponderii deficitului financiar public in cadrul cheltuielilor si veniturilor bugetului
general consolidat. In prezent, cunoasterea deficitului bugetar si preocuparea pentru
diminuarea lui continua sunt de o mare insemnatate pentru Romania, cu atat mai mult cu cat
tara noastra se confrunta cu mari dificultati in evolutia economiei. Pe de alta parte, in calitate
de stat membru al Uniunii Europene, Romania trebuie sa respecte conditia impusa prin
Tratatul Comunitatii Europene cu privire la limitarea deficitului bugetar la nivelul de 3% din
produsul intern brut si a datoriei publice la 60% din PIB, pana in anul 2012.

2. Literatura de specialitate

Modalitatea de finantare a deficitului bugetar prin cresterea fiscalitatii se concretizeaza

in sporirea volumului taxelor si impozitelor in vederea reducerii dezechilibrelor bugetare.
Finantarea deficitelor bugetare excesive prin reducerea cheltuielilor publice poate constitui o
solutie corespunzatoare, insa este eficienta doar pe termen scurt. In situatii de criza trebuie sa
se urmareasca rationalizarea cheltuielilor publice prin reducerea cheltuielilor neproductive si
cresterea cheltuielilor destinate investitiilor in infrastructura si in capitalul uman
(Lenain,2000).

Potrivit dictionarului de economie, deficitul bugetar este soldul negativ al bugetului

public intre veniturile incasate si cheltuielile efectuate pana la incheierea executiei bugetare
(Colectivul Catedrei de Economie si Politici Economice, 2001).
 Sustenabilitatea politicilor fiscale si bugetare constituie o problematic intens dezbatuta
in literatura de specialitate si la nivelul procesului decizional public. Argumentele care vin sa
sustina aceasta afirmatie sunt numeroase. Pe de-o parte se considera ca asigurarea unei
dezvoltari sustenabile presupune, concomitent, dezvoltare economica, sociala si protectia
mediului inconjurator, iar politicile fiscale si bugetare, datorita caracterului lor redistributiv,
influenaeaza dezvoltarea sustenabila prin efectele manifestate asupra cresterii economice sau a
investitiilor in capitalul uman (Gupta, Keen, Clements, Fletcher, Mani, 2002).
Scoala clasica vedea ca principale efecte negative ale deficitului nivelul scazut al
investitiilor si nivelul ridicat al ratelor dobanzii, ceea ce ulterior a fost transpus de catre
literatura de specialitate in asa-numitul efect de evictiune (crowding out). Drept efect, un nivel
scazut al investitiilor duce, in timp, la scaderea stocului de capital, iar acest lucru va afecta
negativ productivitatea muncii, salariul real si productia de bunuri si servicii (Mankiw, 2008).
Totusi, in perioada contemporana, unii autori sunt de parere ca efectul de crowding out este
rareori atat de puternic incat sa anuleze intregul efect expansionist al chetuielilor publice, un
stimul economic net ramanand (Baumol si Blinder, 2009).
Deficitul bugetar reprezinta o variabila a fluxurilor, in timp ce datoria publica
reprezinta o variabila a stocurilor (Liebermann si Hall, 2010).
Un nivel al datoriei care creste prea repede pentru o perioada de timp, mai repede
decat PIB-ul nominal, va impune un cost de oportunitate in viitor. Acest cost va fi fie o sarcina
fiscala permanent ridicata in viitor, fie o perioada de inflatie, fie o perioada in care statul isi va
reduce cheltuielile (Liebermann si Hall, 2010).
In ceea ce priveste sursele straine de fonduri imprumutabile, finantarea deficitului
bugetar pune in discutie credibilitatea guvernelor si abilitatea acestora de a se indatora. Statele
pot sa isi sustina deficitele atata timp cat au capacitatea de a obtine noi imprumuturi. Roubini
si Setser (2004) considera ca un guvern credibil poate avea deficite crescute odata confruntate
cu perioade de criza fara sa-si faca griji asupra solvabilitatii ulterioare. Fara a avea la
indemana posibilitatea de a se imprumuta la un nivel rezonabil al ratelor dobanzilor, bugetul
trebuie sa fie echilibrat imediat (Liebermann si Hall, 2010).

Problema finantarii deficitului bugetar, a alegerii unei modalitati optime de finantare

face obiectul a numeroase dezbateri in randul economistilor. In acest sens, in literatura de
specialitate intalnim urmatoarele modalitati de finantare a deficitelor:
 -finantarea prin cresterea fiscalitatii,
-finantarea prin reducerea cheltuielilor bugetare,
-finantarea prin emisiune monetara si finantarea prin datorie publica.
O alta modalitate utilizata in acoperirea deficitelor bugetare, care poate avea impact
negativ puternic asupra corelatiilor la nivelul economiei financiare si reale, o reprezinta
emisiunea suplimentara, neacoperita, de moneda nationala. Aceasta nu face decat sa conduca
la o sporire necontrolata si nejustificata a masei monetare, agravand pe termen imediat
fenomenele inflationiste din economie.
Prin masurile care se urmaresc pentru finantarea deficitului bugetar, cum ar fi cresterea
fiscalitatii, reducerea cheltuielilor bugetare, cresterea datoriei publice, putem evidentia
impactul asupra pietei muncii pe termen scurt si lung. Una dintre cele mai mari categorii de
cheltuieli bugetare, cu legatura directa cu evolutia pietei muncii, este bugetul asigurarilor
sociale (cheltuielile pentru pensii). O modalitate prin care sa se depaseasca problema finantarii
publice a sistemului de pensii si a programelor de beneficii pentru somaj este sustinuta de
economistii Orio Giarini si Mircea Malita, prin sustinerea sistemului de vouchere si realizarea
unui parteneriat public privat pentru administrarea sistemului de munca si educatie prin
investitii punctuale in crearea cunoasterii, pe parcursul intregii vieti (Giarini, Malita, 2005).

3. Cauzele aparitiei deficitului bugetar

Auerbach, Gokhale si Kotlikoff (1994) considerau ca deficitul bugetar constituie un

indicator cu o utilitate limitata in privinta evaluarii politicilor fiscale si bugetare avand
invedere, pe de o parte faptul ca aceste politici sunt dinamice si nu pot fi analizate pe baza
unor indicatori pe termen scurt (asa cum rezulta din marimea deficitelor bugetare), iar, pe de
alta parte, orice marime a deficitului bugetar nu poate surprinde povara indusa de
politicile publice asupra generatiilor viitoare.

Aparitia deficitul bugetar este determinata de mai multe motive, printre care pot fie
videntiate urmatoarele fata de cele mentionate la inceputul acestei cercetari:
descresterea productiei sociale;
cheltuieli exagerate in realizarea programelor sociale aprobate;
cresterea sectorului economiei tenebre;
majorarea cheltuielilor marginale in cadrul productiei sociale;
 emisiuni neconditionate ale banilor.Printre factorii enumerati o importanta deosebita o au
micsorarea productiei sociale sicresterea sectorului economiei tenebre. Se pot considera
factori structurali determinanti ai deficitului:
factorii politici, incluzand instabilitatea politica, fragmentarea guvernamentala siinstitutiile
politice;
polarizare sociala ca inegalitate in venituri si diviziunile etnice;
factori institutionali ca proceduri si legi bugetare, eficienta birocratica si democratie.
Numeroase studii axate pe problematica deficitului bugetar au generat concluzii conform
carora s-au identificat variabile importante in explicarea diferentelor intre tari cu privire la
sectorul deficitelor. In contextul ciclurilor economice, se analizeaza legatura dintre rata
somajului si marimea deficitului bugetar. Reducerea gradului de ocupare a fortei de munca
in perioadele de recesiune economica determina sporirea cheltuielilor bugetare
pentrusecuritate sociala, in special a indemnizatiilor de somaj, fapt care conduce la
crestereadeficitului bugetar.Referitor la relatia dintre deficitul bugetar si rata dobanzii,
studii demonstreaza, faptulca finantarea deficitului bugetar determina cresterea ratelor
dobanzii pe termen lung siconduce la reducerea rentabilitatii actiunilor pe pietele de capital.In
stransa legatura cu potentiala influenta exercitata de inflatie si rata dobanzii asupra marimii
deficitului se poate analiza si impactul pe care il poate avea cursul deschimb.
Devereux (1995) subliniaza faptul ca, desi opinia generala este aceea cadeficitul bugetar
determina aprecierea cursului valutar real, in economiile mici, previziunile pesimiste
referitoare la marimea deficitului conduc la o depreciere a ratei reale.

4. Rezultatele cercetarii
 In aceast capitol am efectuat analiza deficitului bugetar din perspectiva structurii
cheltuielilor si veniturilor bugetare din perioada 2008-2012. Baza informationala este
constituita din datele statistice ale Institutului National de statistica din Romania si din
Uniunea Europeana, rapoarte ale Ministerului de Finante, ale Fondului Monetar International
si previziuni ale Comisiei Nationale de Prognoza. Din observarea acestor date am constatat ca
urmatorii indicatori au o influenta semnificativa asupra evolutiei deficitului bugetar in
Romania: reducerea cifrei de afaceri, diminuarea productivitatii muncii, scaderea numarului
de salariati si cresterea cotei TVA, reducerea salariilor, disponibilizarile din sistemul bugetar,
contractarea de imprumuturi externe.

4.1 Deficitul bugetar

Deficitul bugetar este opusul surplusului bugetar careare loc atunci cand veniturile
fiscale depasesc cheltuielile publice.
Deficitul care se bazeaza pe diferenta dintre suma cheltuielilor publice ocazionate cu
platile prin transferuri si cele pentru cumparare de bunuri si servicii publice si suma
veniturilor fiscale este considerat deficit primar.
Situatia deficitului structural si ciclic din Romania, se regaseste in urmatorul tabel,
preluat din Programul de Convergenta 2009-2010.

INDICATORI (%PIB) 2008 2009 2010 2011 2012

Cresterea PIB real (%) 7,1 -7,0 -1,3 4,4 3,0
Deficit total -5,5 -8 -6,4 -5,6 -2
Plati nete de dobanda 0,8 1,5 1,6 1,8 1,5
Output gap * 6,09 -2,16 -1,5 -2,4 12,0
Componenta ciclica a 1,75 -0,60 -0,4 1,05 1,45
bugetului
Deficit structural -7,25 -7,40 -6,0 -5,2 -1,02
Deficit primar -6,45 -5,90 -4,4 -2.1 -1,0
*Output gap-ului este diferenta intre PIB potential si PIB-ul real sau productia efectiva.

In anul 2009 output gap-ul a devenit negativ, in conditiile in care ritmul de contractie a
PIB a fost cu mult sub nivelul potential ca urmare a efectelor crizei financiare, deficitul
structural fiind relativ stabil comparativ cu anul 2008. Guvernul a permis cresterea deficitului
bugetar efectiv in 2009 fata de 2008, cu scopul atenuarii impactului crizei asupra cererii
agregate. Dupa o politica bugetara prociclica expansionista din anul 2008, cand deficitul
structural a ajuns la 7,25% din PIB de la 3,26% din PIB in 2007, incepand cu anul 2009 acesta
incepe sa se restranga.

In anul 2010, deficitul structural a scazut comparativ cu perioada anterioara, ajungand

la nivelul de 6% din PIB.
In ceea ce priveste deficitul primar, acesta a avut o tendinta descrescatoare de-a lungul
perioadei analizate inregistrand in 2010 o valoare de -4.4% din PIB, in scadere fata de 2008 cu
2 pp. Aceasta evolutie se datoreaza diminuarii componentei ciclice in conditiile in conditiile in
care produsul intern brut efectiv creste mai repede decat cel potential.

Cadrul macroeconomic pentru anul 2011 ia in considerare faptul ca evolutiile

economicesi financiare se vor imbunatati, recesiunea isi va aduce amplitudinea pe parcursul
primuluisemestru al anului, iar in semestrul II economia isi va relua cresterea sustenabila,
astfel incat pe medie sa fie posibila o majorare a PIB cu 1,5%.Reformele fiscale ce vor fi
intreprinse pentru perioada urmatoare au fost concepute astfelincat sa previna noi presiuni ale
cheltuielilor, sa imbunatateasca procesul bugetar si sa asigure eficienta colectarii veniturilor si
operatiunilor bugetare pe termen mediu. Aceasta inseamna asezarea la baza politicii publice a
performantelor activitatilor finantate si alocareafondurilor pe criteriul eficientei. Daca
fondurile vor fi alocate catre sectoare mai putin productive, rezultatul va fi adancirea crizei, in
loc ca instrumentele fiscale sa fie utilizate ca parghii eficiente pentru stimularea cresterii
economice.Politica bugetara promovata pentru anii 2011 2012 este o politica prudenta,
restrictivacare are in vedere continuarea eforturilor de consolidare fiscala pentru atingerea
unei tinte de deficit de 4,4% din PIB in anul 2011 si 3% din PIB in anul 2012, coroborat cu
aplicarea masurilor de ajustare prevazute pentru anul 2011.

4.2 Cheltuielie bugetare

Constituirea cheltuielilor bugetare se face tinand seama de toate iesirile, deci de toate
alocatiiile pentru invatamant, pentru sanatate, pentru cultura, pentru asistenta sociala,
ajutoarele de somaj, pensiile, alocatiile pentru armata, pentru ordinea publica care deriva din
posibilitatile pe care le are bugetul, in functie de intrarile de capital si de incasarile din
rambursarea imprumuturilor acordate.

Indicatori 2008 2009 2010

Cheltuieli de personal 43.344,5 46.710,7 42.806,5
Cheltuieli cu bunuri si servicii 33.225,5 28.835,0 29.801,2
Cheltuieli cu asistenta sociala 53.592,4 63.962,1 68.601,9
Cheltuieli cu dobanzi 3.893,3 6.061,8 7.274,0

Cheltuieli cu subventii 7.835,6 7.215,4 6.734,6

Cheltuieli cu transferuri 78.071,8 81.427,5 94.574,9

Cheltuieli de capital 23.203,4 23.175,3 19.368,9

TOTAL CHELTUIELI BUGETARE 189.121,7 193.025,4 201.903,63

Cheltuielile bugetului general consolidat pentru anii 2009 si 2010 sunt estimate
la203.176 milioane lei, respectiv 217.351 milioane lei, inregistrandu-se o crestere nominala
de15.447,4 milioane lei fata de anul 2010. Reducerea cheltuielilor de personal cu 0,4 puncte
procentuale in anul 2012 (20% din totalvenituri in anul 2011) va avea la baza restructurarea
salarizarii in sistemul public si economic prin implementarea Legii salarizarii unitare prin care
a fost stabilit obiectivul de reducere acheltuielilor de personal la 7% din PIB in anul
2015.Cheltuielile de investitii, sunt prevazute sa detina o pondere de 6,5% din PIB si o
ponderede 17,3% din total cheltuieli in anul 2011, in anul 2012 inregistrandu-se o crestere
pana lanivelul de 20% din total cheltuieli, bugetul general consolidat contribuind astfel la
stimulareacresterii economice si asigurarea unui nivel de trai mai bun pentru perioada
urmatoare.Subventiile vor scadea la 1,1% din PIB fata de 1,3% din PIB in anul 2010
indeosebi caurmare a expirarii perioadei permise de catre Uniunea Europeana pentru
subventionareaextractiei de carbune, insa ponderea acestora va creste la 2,46% din total
cheltuieli in anul2012.

Cheltuielile bugetului general consolidate pentru anul 2010 reprezinta 39.5% din PIB si
sunt superioare celor aferente anului precedent cu 4.2%, evolutia acestora avand urmatoarele
caracteristici:
scaderea cheltuielilor de personal cu 8.6% fata de 2009. Scaderea a fost determinate atat
de reducerea salariilor cat si de disponibilizarile din sistemul bugetar;
cheltuieli cu bunuri si servicii au crescut cu 5,2% fata de 2009;
cheltuielile cu asistenta sociala s-au majorat cu 4.6 miliarde lei fata de cele din anul
precedent, ca urmare a acordarii pensiei sociale minime garantate incepand cu anul
2009. Pentru a diminua efectele crizei economice si financiare asupra categoriilor
sociale vulnerabile, Guvernul a adoptat o serie de masuri de protectie a categoriilor
sociale cu venituri reduse: acordarea pensiei sociale minime pentru pensionarii cu
venituri mici ( 350 lei de la 1 octombrie 2009); indexarea pensiilor cu 2% de la 1
octombrie 2009; majorarea venitului minim garantat cu 15%, asigurata in intregime de
la bugetul de stat;
cheltuielile cu dobanzile au crescut cu 20% fata de 2009, ca urmare a inrautatirii
conditiilor interne si internationale de finantare a deficitului;
cheltuielile de capital precum si transferurile au fost in perioada 1 ianuarie-31 decembrie
2010 in suma de 11.39 miliarde lei, respectiv 22.3% din PIB.
In primul trimestru al anului 2011, cheltuielile au cumulat 46.7 miliarde lei, in crestere cu
1.3% fata de aceeasi perioada a anului anterior, insa au scazut cu 0,4 puncte procentuale ca
procent din PIB.
Cheltuielile de personal au insumat 9.5 miliarde lei (1.7% din PIB) si sunt cu 20.6%
mai mici fata de aceeasi perioada a anului trecut. In acelasi timp, cheltuielile cu bunuri si
servicii au urcat cu 18% fata de valoarea din intevalul similar din 2010, la 6,7 miliarde lei
(1,2% din PIB), datorita cresterii inregistrate la bugetele locale cu 0.3 miliarde lei. La bugetul
de stat cheltuielile cu bunuri si servicii au insumat 839.8 milioane lei, iar la bugetele locale
acestea au ajuns la 2.6 miliarde lei.
Cheltuielile cu asistenta sociala s-au diminuat cu 2.8% fata de cele din aceeasi
perioada a anului precedent, la 16.9 miliarde lei (3.1% din PIB), cea mai mare scadere, de 2.1
miliarde lei fiind inregistrata la bugetul asigurarilor pentru somaj.
Totodata, au crescut cu 34.8% si cheltuielile cu dobanzile ca urmare a cresterii in
termeni nominali a deficitelor bugetare acumulate din anii precedenti. Pentru dobanzi s-au
platit 2,2 miliarde lei (0,4% din PIB).
Cheltuielile de capital precum si transferurile, in suma de 26.1 miliarde lei, s-au majorat
cu 18% fata de aceeasi perioada a anului precedent reprezentand 56% din totalul cheltuielilor
bugetului general consolidat.

4.3 Veniturile bugetare

Evolutia si structura principalelor venituri ale bugetului general consolidat in perioada

2008-2010 este reprezentata grafic in figura nr. 3.
Pe baza graficului de mai jos se constata o diminuare a impozitului pe profit, a
impozitului pe venit si a contributiilor din asigurari in anul 2010 comparativ cu anul
2009.Astfel, cele mai mari scaderi a inregistrat impozitul pe profit cu 4.9% fata de 2009,
diminuare datorata, in principal, reducerii cifrei de afaceri si diminuarii productivitatii muncii
in economie. In ceea ce priveste incasarile din TVA acestea au crescut cu 4923 milioane lei
din cauza cresterii cotei procentuale de la 19% la 24%. Contributiile din asigurari au scazut cu
4.5% datorita scaderii numarului de salariati in ultimii 2 ani analizati.
Totodata veniturile nefiscale cresc cu 18.5% fata de anul 2009. Veniturile din accize au
inregistrat o crestere cu 11.5% fata de 2009 datorata in principal cresterii veniturilor din acciza
pe tutun care au adus bugetului de stat incasari in valoare de 408 milioane lei.
Evolutia veniturilor bugetare in 2011-2012
 Evolutia indicatorilor bugetari pentru anii 2011-2012

Veniturile din impozitul pe profit vor creste in termeni nominali, acestea avand
o pondere in total venituri in anul 2012 de 6,11%, cu 0,6 puncte procentuale in cresterefata de
anul 2011.
 Impozitul pe venit si salarii se va mentine la 10,3% din total venituri in anii 2011
si2012, iar pe termen mediu evolutia va fi determinata de cresterea moderata acastigului
salarial brut in concordanta cu productivitatea.

Veniturile din taxa pe valoarea adaugata vor scade cu 0,2 puncte procentuale in
anul2012 (de la 25,8% din total venituri in anul 2011, la 25,6% din total venituri in 2012).

Nivelul veniturilor din accize se va modifica fata de anul 2010, in anul 2011ajungand
la 10,3% din total venituri, urmand ca in anul 2012 sa inregistreze oscadere de 0,14 puncte
procentuale, ca urmare a cresterii accizelor pentru anumite produse accizabile potrivit
calendarului stabilit in acest sens (tigarete, unele produseenergetice si energia electrica).

Evolutia moderata a castigului salarial mediu brut pe termen mediu si

implementareagraduala a pilonului II de pensii va conduce la diminuarea continua a
ponderiicontributiilor la asigurarile sociale in PIB pana in anul 2012, acestea ajungand in
acelan la 9,2% din PIB.

Bugetul general consolidat a inregistrat in primul trimestru al anului 2011 un deficit

estimat de 5.1 miliarde lei, respectiv 1 % din PIB, valoare cu 3 miliarde de lei mai mare fata
de nivelul din anul 2010.
Veniturile incasate la bugetul general consolidat in primele patru luni ale anului curent
au fost in suma de 41 miliarde lei, cu 10,2% mai mari fata de realizarile perioadei
corespunzatoare din anul precedent. Veniturile au reprezentat 7.6% din PIB-ul estimat pentru
acest an, de 544 miliarde lei. TVA a crescut cu 35.9%, impozitul pe venit a scazut cu 4.5%,
impozitul pe profit s-a diminuat cu 13.3%, contributiile de asigurari sociale au crescut cu
2.5%.
Incasarile din accize au crescut cu 658.6 milioane lei fata de aceeasi perioada a anului
precedent, in timp ce veniturile nefiscale au crescut cu 244.6 milioane lei. Din accize a fost
acumulata suma de 3.8 miliarde lei, respectiv 0,7% din PIB, iar veniturile nefiscale au ajuns la
4.4 miliarde lei, valoare reprezentand 0.8% din PIB.
 Numarul somerilor inregistrati in perioada 2008-2010 arata o reducere a volumului
activitatii economice, ceea ce are implicatii si asupra veniturilor si cheltuielilor bugetare.
Numarul somerilor a ajuns la sfarsitul anului 2010 la 626,96 mii persoane, mai mic cu 82,44
mii persoane decat la sfarsitul anului 2009, rata somajului fiind de 7,6%. Un numar mai mare
de someri inseamna, pe de o parte, mai putine venituri la buget, iar, pe de alta parte, cheltuieli
mai mari cu protectia si asistenta sociala.
Una dintre cele mai mari categorii de cheltuieli bugetare, cu legatura directa cu
evolutia pietei muncii, este bugetul asigurarilor sociale (cheltuielile pentru pensii). Bugetul
asigurarilor sociale inregistreaza in ultimii ani deficite anuale, in anul 2009 ajungand la cel
mai mare deficit, cu o valoare 958,6 mil.lei, cheltuielile anuale pentru pensii constituind cea
mai mare categorie de cheltuieli bugetare, ponderea acestora in produsul intern brut fiind de
8%, cu tendinta de crestere in anii urmatori. Aceste cresteri ale cheltuielilor cu pensiile sunt
determinate, in primul rand, de procesul de imbatranire al populatiei si de reducerea populatiei
active. In anul 2010 bugetul asigurarilor sociale de stat a inregistrat un excedent de 232,55
mil.lei.
 5. CONCLUZII

Economia globala a intrat in anul 2008 in cea mai mare criza economica dupa
MareaRecesiune din anii 1930. Criza a avut un grad ridicat de sincronizare fiind afectate atat
tariledezvoltate cat si tarile emergente, demonstrand cresterea semnificativa a gradului
deinterdependenta a economiilor lumii.Incepand cu ultimul trimestru al anului 2008, criza
financiara s-a propagat rapid si inRomania, in contextul unei economii mondiale tot mai
globalizate, si, in mod specific, aleconomiei romanesti puternic integrate in economia UE,
astfel incat orice soc negativ extern s-a propagat rapid si la nivel intern.Conform opiniei lui
Lucian Croitoru, Romania este una dintre cele mai sarace tari din UE.Economiile interne
sustin prea putin obiectivul ei de a converge relativ rapid catre medianivelului de trai al
Uniunii Europene. Reluarea cresterii economice la rate apropiate de potential, adica de nivelul
sustenabil, depinde de intrari adecvate de capitaluri straine insectorul privat. Dar, cei care
inainte de criza investeau sume cu mult peste cele necesarefinantarii cresterii economice
sustenabile, astazi asteapta. Asteapta reforme si ajustari care saasigure sustenabilitatea fiscala.
S-au facut ceva progrese in aceasta directie, dar consolidarealor in 2011 este obligatorie. In
plus, pentru a accelera in mod sustenabil convergenta reala cuUE, economia are nevoie de
reforme care sa-i mareasca potentialul de crestere, care a fostredus de criza.

Pe termen scurt, prioritatea Guvernului a fost si ramane in continuare legata de

relansareaeconomica, crearea de locuri de munca si asigurarea sustenabilitatii finantelor
publice.In ciuda spatiului fiscal bugetar redus ca urmare a politicii macroeconomice
expansioniste promovate in anii anteriori, Guvernul a reactionat cu promptitudine in anul
2009, si a pus in practica un program de masuri anticriza concretizat intr-o serie de masuri
consistente destabilizare a economiei si reluare a procesului de crestere economica, astfel:
masuri de stimulare a cererii prin cresterea puterii de cumparare a locuintelor (Programul
prima casa), a masinilor (Programul rabla), sustinerea exporturilor (capitalizarea Eximbank);
 masuri de stimulare a investitiilor (neimpozitarea profitului reinvestit, investitii inreabilitarea
termica a locuintelor);
masuri de stimulare a agriculturii (Programul Primul siloz);
masuri cu caracter social (acordarea pensiei sociale pentru pensionarii cu veniturimici in
doua transe)
masuri de protejare pe piata muncii (somajul tehnic, Programul Bani pentru angajatimai
multi, mai competenti, mai sanatosi, prelungirea perioadei de acordare aajutorului de somaj
cu trei luni).In plus, Guvernul Romaniei a incheiat un acord financiar extern multilateral cu
FondulMonetar International, Comisia Europeana, Banca Mondiala, precum si alte
institutiifinanciare internationale in valoare de 19,95 miliarde de Euro cu o durata de 24
luni.Programul a ajutat la ajustarea ordonata a deficitului extern, asigurarea unei finantari
externeadecvate si imbunatatirea nivelului de incredere in perspectivele economiei
romanesti.Masurile puse in practica sunt bine tintite, au un caracter bine definit in timp si
suntcoordonate cu prevederile Planului European de Redresare Economica. Efectul acestora
esterelativ dificil de cuantificat din punct de vedere cantitativ in conditiile in care legaturile
intrediversele instrumente de politica economica si indicatorii macroeconomici sunt
incertedatorita volatilitatii macroeconomice fara precedent. Cel mai probabil insa daca nu ar fi
fost pus in practica acest program, ritmul de contractie al produsului intern brut si
efectelesecundare asupra pietei fortei de munca, mai specific al ocuparii si al somajului, ar fi
fostmai ridicate implicand un cost de oportunitate sporit pentru economie si societate
inansamblu.Trecand peste costurile inevitabile pe termen scurt, criza trebuie vazuta ca o
oportunitatemajora de a implementa masuri de reforma bugetara si structurala care sa creasca
capacitateaeconomiei romanesti pe termen lung de a face fata presiunilor competitive globale,
de aatrage investitii straine directe si de a crea locuri de munca.Prioritatile si tintele strategice
ale politicilor fiscal bugetare promovate in anii 2008 2010 configureaza o abordare
prudenta pentru continuarea procesului de dezinflatie, cladita pe criterii de eficienta si
performanta, precum si o constructie bugetara axata pe politici publice flexibile, care
corespunde cu modul de abordare al bugetului european.
 6. Bibliografie

1. Mosteanu Tatiana Coordonator, si colectiv, Bugetul si trezoreria publica, Editura

Universitara, Bucuresti, 2004
2. Programul de convergenta al Romaniei 2009 2012, elaborat de MinisterulFinantelor
Publice pe baza Regulamentului C.E. Nr.1055/2005 si aprobat de catre Parlamentul
Romaniei
3. Raportul la proiectul Legii bugetului de stat pentru anul 2011 si orizontul 2012-2014
Ministerul Finantelor Publice
4. Comunicat de presa Agentia Nationala de Administrare Fiscala; Directia de
Comunicare, Relatii Publice si Mass-media;
5. Legea nr.388/2007 privind bugetul de stat pe anul 2008, Monitorul Oficial
nr.902/312.12.2007
6. www.anaf.mfinante.ro;
7. www.bnr.ro Banca Nationala a Romaniei;
8. www.cdp.ro Sinteza Bugetului pe anii 2008 2010;
9. www.insse.ro Institutul National De Statistica Din Romania;
10. www.mfinante.ro Ministerul Economiei si Finantelor Din Romania