Sunteți pe pagina 1din 4

Ce ar trebui sa fac pentru a elimina stereotipiile copilului meu?

Multe familii fac tot posibilul pentru a evita sau a opri autostimularile copiilor. Fie
ca sunt fluturari ale mainilor , salturi, balansari etc., una dintre intrebarile pe
care si le adreseaza de cele mai multe ori parintii copiilor autisti este ce trebuie
sa fac pentru a elimina stereotipiile fiului meu?, desi probabil, intrebarea pe
care ar trebui sa si-o auto-adreseze ar fi care este motivul pentru care fiul meu
face asta?.

Ce sunt mai exact stereotipiile?

Dupa Sambraus, o stereotipie poate fi definita ca un model sau un pattern


comportamental care se produce intr-o determinata forma, cu conotatii de
anormalitate si care intotdeauna indeplineste 3 caracteristici:

1. Modelul sau patternul comportamental care se produce este intotdeauna


din punct de vedere morfologic identic.
2. Se repeta constant sub aceeasi forma.
3. Activitatea comportmentala condusa nu este dirijata niciunui obiectiv.

In autism gasim o larga lista de comportamente repetitive, de la fluturari ale


mainilor, balanasuri, salturi pana la cele ca privirea palmei, atingerea parului,
acoperirea urechilor, lovierea de forma rituala, fredonari acompaniate de
miscari ritmice etc.

Totusi, este important sa nu confundam tic-urile cu stereotipiile. In momentul in


care evaluam comportamentele copiilor trebuie sa avem in vedere intotdeauna
ca consumul de antipsihotice poate sa produca aparitia, ca efect secundar
nedorit, ticurilor. In cazul in care copilul consuma un medicament antipsihotic iar
in urma acestuia incepe sa manifeste anumite ticuri trebuie sa va adresati
urgent medicului.

Aunque algunos autores afirman que las estereotipias son de por vida, cada da
que pasa vemos como esta afirmacin pierde fuerza, vemos como a medida
que los nios crecen pueden ir perdiendo total o parcialmente estas
estereotipias o stimming, como se las conoce en ingls. Pero tambin podr
darse la situacin contraria, es decir, que en vez de desaparecer aumenten en
frecuencia e intensidad y/o en
variedad.

Chiar daca unii autori considera stereotipiile ca fiind pentru toata viata, pe zi ce
trece observam cum aceasta afirmatie isi pierde din veridicitate. Observam cum
odata cu maturizarea aceste comportamente sunt reduse sau chiar pot
disparea complet.

Cauze declansatoare de stereotipii


Exista cauze pur senzoriale sau relationate cu durerea care influenteaza direct
aparitia acestor comportamente repetitive:
- Un copil care se confrunta cu o hiperstimulare senzoriala incepe a avea
aceste comportamente datorita necesitatii reglarii hiperstimularii
senzoriale.
- Un copil care se confrunta cu hipostimulare senzoriala incepe a avea
stereotipii datorita reglarii hipostimularii sau obtinerii nevoi senzoriale pe
care o resimte.
- Un alt factor este relationat cu durerea. Copilul incepe a manifesta
aceste comportamente (ex. incepe sa se loveasca cu capul, cu
picioarele, cu corpul) pentru a reduce senzatia de durere. Se crede ca
aceasta autoagresiune provoaca eliberarea beta-endorfinei din corp care
este asociata unei senzatii anestezice sau placerii.
De asemenea, aspectele emotionale pot fi provoca aparitia stereotipiilor. In fata
unei bucurii intense sau a unei situatii care provoaca excitatie, copii pot incepe
sa-si fluture mainile iar in fata unor emotii negative, stereotipiile sunt
acompaniate de autoagresiune (acest aspect nu are legatura cu
comportamentele auto-agresive care survin in urma unei senzatii de durere).
Manifestarea acestor comportamente au ca scop autoreglarea emotionala (la
fel vedem si la bebelusii care sug degetul mare si se linistesc)

Mersul pe varfuri il putem considera ca fiind stereotipie, cauza acestui


comportament fiind pur sensorial. Kris Elizebeth care are autism inalt functional
defineste nevoia de a merge pe varfuri ca o nevoie mai mare de a-ti simti
propriul corp si de sti exact ne situam in spatiu si care ajuta la echilibrarea
senzatiei de a nu cadea. Explicatia sa sprijina teoria alterarii in procesul
propioceptiv si cel vestibular. Aceasta forma de a merge pe varfuri, fortand
postura, genereaza un mai mare nivel de stimuli la nivel propioceptiv care
genereaza o senzatie placuta, ca aceea de a merge prin nisip.

De asemenea, pot exista si cazuri in care stereotipiile cu o baza


comportamental sa nu aiba o cauza concreta.

Asadar, stereotipiile sunt bune sau rele?

Intr-adevar, stereotipiile pot influenta negativ dezvoltarea copilului, situatiile


sociale, interfereaza procesul de invatare si poate conduce la autoagresiuni
repetate.

Un aspect pozitiv al stereotipiilor este data de utilitatea acestora la copiii


nonverbali. Aceste comportamente pot trage un semnal de alarma asupra
faptului ca este ceva in neregula cu starea fizica (durere) sau psihica a copilului.
Chiar daca copilul preverbal dispune de acest sistem de comunicare acesta
este util doar pentru a ne asigura de dereglarile aparute.

Exista momente in care stereotipiile se combina cu perioade de ingandurare in


care copilul de ia, de exemplu, o coarda sau o batista si o misca in timp ce o
observa. De multe ori, aceasta combinatie este o reactie de protectie in fata
unei situatii neplacute pentru copil. Evident, un este o metoda pozitiva,
deoarece copilul nu utilizeaza instrumente functionale pentru a evita acest tip
de situatii sau pentru a comunica adecvat ce ii produce neplacerea.

Cum se pot reduce stereotipiile?

Este necesar sa se ia in considerare anumite aspecte. De exemplu, daca un


copil flutura mainile si tipa in fata unei situatii excitante, oprirea mainilor sau
comportamentele verbal negative (ex. tipatul), nu sunt o buna idee. Cu aceste
comportamente ale parintilor sau ale celor care le manifesta se poate crea o
situatie nedorita in viitor. Daca incercam sa evitam aceasta regularizare, copilul
va incerca sa o obtina prin alte cai (chiar aparand alte stereotipii pe care inainte
nu le avea), sau poate termina in stadiul de frustrare sau suparare, situatii care
nu sunt dorite.

Cea mai buna metoda de combatere a stereotipiilor este identificarea cauzei


care provoaca stereotipiile, eliminand originea sau invatand copilul alte metode
de gestionare ale acestor momente.

Este important sa avem un bun control asupra sanatatii copilului, sa nu il doare


ceva, sa un aiba nici un tip de stare proasta. Aceasta poate fi dificil, dar nu
imposibil. Uitati-va la urechi, gura, gat, verificati daca este constipat sau daca
are diaree. Este posibil ca, copiii cu probleme alimentare sa prezinte problema
asociate.

Realizarea unei evaluari senzoriale in profunditate. In general, sunt terapeuti


ocupationali cu specialitate in integrarea senzoriala, care au capacitatea
necesara pentru a o efectua. O buna evaluare la nivel sensorial, ne va oferi
etapele pentru a lucra in rezolvarea acestor probleme, si odata regulate,
probabilitatea ca stereotipiile asociate sa dispara sau sa scada mult este foarte
mare.

Activitatea fizica. Este foarte importanta realizarea unei activitati fizice, nu vom
explica de ce aceasta este importante pentru sanatate, dar ajuta la regularizare.

A lua parte la stereotipie si a redirectiona copilul catre alta actiune. Este vorba
despre interactiunea cu copilul in momentul in care aceasta se produce. In
continuare dam un raspuns regulator copilului dar orientat catre o alta
interactiune sociala, de exemplu. Jocul este foarte til in aceste cazuri. Copii cu
autism, in multe cazuri, percep mediul prin prizma senzatiilor si actiunilor
asociate si daca interactionam de forma adecvata, o stereotipie nefunctionala
va termina convertindu-se, de exemplu, intr-o actiune socialadaca iar daca o
facem bine poate fi foarte stimulanta pentru copii devenind o buna metoda
pentru transforma momentele de singuratate sau ingandurare in dorinta de
interactiune. Putem sa utilizam tehnici de floortime.
Este important sa stim lucruri sau situatii care pot produce un mai mare nivel de
excitare care conduc spre aparitia stereotipiilor. Cunoasterea este de baza si ne
poate servi ca un aliat. Unele persoane, gandesc ca este mai bines a le evitam,
si in final, de o forma sau alta, si intr-un anumit moment al vietii, aceste situatii
se pot repeta, astfel ca cel mai bine este sa-i invatam sa le infrunte decat sa le
evite.

Unii experti recomanda rezervarea unor momente dedcate stereotipiilor dar pe


noi aceast lucru un neconvinge. Desi in realitate stereotipia este un raspuns la
ceva, intarirea in momente determinate nu ajuta la eliminarea sau substituirea
acestora. Credem ca cel mai bine si cel mai simplu, ar fi sa le reducem de
forma progresiva sau sa fie substituite cu cu actiuni mai utile. Aproape toti
manifestam anumite stereotipii, de ex. persoanele care isi aranjeaza parul cand
sunt nervoase, cei care isi misca picioarele, cei care bat cu pixul, dar nimanui
nu i-a trecut prin cap san e spuna ca daca suntem nervosi si dam cu pixul in
masa o putem face intre ora x si y. Fara sa vrem, intr-un anumit moment, poate
aparea ceva neprevazut iar noi incepem sa dam lovituri cu pixul in masa. Intr-
adevar, aceasta situatie nu este grava, grav ar fi sa facem acest lucru de forma
sistematica continuu.

Unele lucruri pe care le-am observat la copii cu multe stereotipii si cu multe


probleme senzoriale , este ca dupa o sesiune intensa de stimulare senzoriala
care pot fi distractive, stereotipiile dispar complet. De exmeplu, in trambuline de
tip bungee, situatiile pe care copilul le percepe sunt foarte intense si dupa ce
coboara dupa un timp de sarituri si rasete sunt absolut relaxati. Unii terapeuti
ocupationali afirma ca unii copii dupa o sesiune senzoriala de o ora, termina
foarte obositi (epuizati). Aceasta este o forma de lucru interesante, foarte
distractiva si stimulanta.

Stereotipiile nu dispar intr-o zi, dar procesul de lucru ale celor care au cauze pur
senzoriale poate fi foarte multumitor. Putem profita de acestea si pentru a
stimula comunicarea copilului si a imbunatati aspectele care tin de cerinte si de
dorinte. Cheia succesului este rabdarea, creativitatea si increderea in
potentialul copilului.

S-ar putea să vă placă și