Sunteți pe pagina 1din 5

DIDACTICA ACTIVITĂŢILOR MATEMATICE

Unitatea de învățare 21. METODOLOGIA ACTIVITĂȚILOR DE COMPUNERE A PROBLEMELOR

21.1. METODOLOGIA ACTIVITĂŢILOR DE COMPUNERE A PROBLEMELOR DE MATEMATICĂ ÎN GRĂDINIȚĂ

Compunerea problemelor acțiune/cu suport material concret Primele probleme introduse au caracter de problemă-acţiune şi lor li se asociază un bogat material ilustrativ, demonstrativ. Noţiunea de problemă şi rezolvarea ei se dobândesc de către copii odată cu rezolvarea primelor probleme simple. Acestea se prezintă într-o formă cât mai firească prin punerea în scenă a acţiunii problemei şi prin ilustrarea acţiunii cu ajutorul materialului didactic. De asemenea, în alegerea modelului acţiunii, educatoarea trebuie să ţină cont ca problema să nu cuprindă acţiuni secundare, iar relaţia esenţială dintre datele problemei să aibă corespondent în modelul propus. Exemplu Se va chema un copil în faţa grupei şi i se va cere să ia de pe masă 6 jucării. Un alt copil îi va mai da o jucărie. Se va formula problema: “Marian are 6 jucării, Mirela îi mai dă o jucărie. Câte jucării are Marian?”. Formulând problema în condiţiile date, copiii îşi dau seama de ce trebuie să adauge la cele 6 jucării încă o jucărie și cum pot obține răspunsul.

Probleme compuse pe bază de ilustraţii Conţinutul problemei este ilustrat, de obicei, pe o planşă, copiii operând cu imaginile obiectelor. În prezentarea ilustraţiilor, pentru a varia cantitatea cu care vrem să operăm, trebuie să folosim imagini detaşabile, pentru a găsi mai multe modalităţi de formulare a problemelor. Acest lucru se pate face lucrând la flanelograf, sau la tabla magnetică. După o perioadă, se pot folosi și imagini video, animate, sau nu. Exemplu Vom prezenta o planşă pe care este desenat un lac şi nişte broscuţe. Vom cere copiilor să formuleze o problemă care să se rezolve prin adunare cu o unitate şi apoi o problemă care să se rezolve prin scădere cu o unitate. Pe măsuţă fiecare copil are fişa suport, pe care va aşeza cifrele şi semnele corespunzătoare exerciţiului de rezolvare a problemei. Problema de adunare: Pe un lac înoată cinci broscuţe. Înaintea lor vine grăbită o broscuţă care le invită la gustarea de dimineaţă. Întrebare: Câte broscuţe se întorc să ia gustarea de dimineaţă? Răspuns: Patru broscuţe plus o broscuţă egal cinci broscuţe. Copiii vor aşeza pe suportul fişei cifrele şi semnele corespunzătoare pentru rezolvarea acestei probleme: 4 + 1 = 5. Problema de scădere: Pe un lac fac baie cinci broscuţe. Una se apropie de mal pentru a ieşi din

apă. Întrebare: Câte broscuţe rămân în lac? Răspuns: Cinci broscuţe minus o broscuţă egal patru broscuţe. Copiii vor aşeza cifrele şi semnele corespunzătoare rezolvării problemei: 5–1=4.

Compunerea și rezolvarea de probleme orale, fără material intuitiv În astfel de probleme copiii operează cu reprezentări, solicitându-li-se mai intens gândirea. Aceste probleme vor fi compuse, de obicei, după rezolvarea unei alte probleme. Copiilor li se va cere să compună o problemă asemănătoare. Se vor asculta mai multe propuneri insistându-se pe folosirea aceleiași relații, dar a altor denumiri și numere. În timp, li se poate cere să compună probleme după exerciții de adunare, sau scădere.

177

CONSTANTIN PETROVICI

Exemple În căsuţa lor erau trei păsărele. Una a zburat la cantina păsărelelor pentru a mânca. Câte păsărele au rămas în căsuţă? Răspuns: Trei păsărele minus o păsărică egal două păsărele. Copiii aşază pe masă cifrele: 3 – 1 = 2 La cantina păsărelelor erau două păsărele şi a mai venit una. Câte păsărele sunt acum? Răspuns: Două păsărele plus o păsărică egal trei păsărele: 2 +1 = 3 Introducând problemele în activităţile cu conţinut matematic, li se oferă copiilor posibilitatea de a învăţa să observe raporturile cantitative dintre obiectele din jur, să se deprindă cu structura problemelor, să deosebească o problemă de scădere de una de adunare, să ajungă să compună probleme, redând prin desen semnele şi simbolurile corespunzătoare, sau, pe cale orală, să răspundă corect la întrebarea pusă de profesor pe calea raţionamentului logic, deductiv.

21.2. CULTIVAREA CREATIVITĂŢII ELEVILOR PRIN ACTIVITATEA DE REZOLVARE SI COMPUNERE DE PROBLEME

În ideea pregătirii elevilor pentru a întâmpina cerinţele unei lumi în perpetuă schimbare, este necesar ca aceştia să raţioneze clar şi să comunice eficient. Deprinderile de bază şi înţelegerea aplicaţiilor matematice au menirea să-i ajute pe cei în cauză la utilizarea cunoştinţelor în situaţii noi. Deprinderile corecte în rezolvarea problemelor vor deveni din ce în ce mai importante. Prin munca propriu-zisă în acest domeniu, copiii vor descoperi noi căi de gândire şi raţionare, ceea ce le va putea ridica nivelul matematic şi le va putea clădi încrederea în sine. Deprinderile aritmetice se vor dezvolta în paralel cu alte deprinderi matematice esenţiale, cum ar fi: rezolvarea problemelor, culegerea de date, stabilirea de date, unităţi de măsură şi geometrie. Pe măsură ce ne concentrăm asupra necesităţilor copiilor, matematica funcţională devine un element important. Elevii acordă numerelor un loc deosebit în microcosmosul lor şi prezintă un interes deosebit pentru descoperirile făcute cu privire la modele şi noi procedee. Aceşti elevi îşi rafinează

deprinderile şi îşi dezvoltă noi capacităţi. Rolul învăţătorului devine crucial în asigurarea în sala de clasă

a unui mediu care să încurajeze asumarea riscului, discutarea ideilor matematice şi testarea de soluţii.

Cu cât matematica este legată mai mult de cotidian, cu atât mai mult elevii vor conştientiza necesitatea matematicii în lumea lor. Mirela, Eugen şi Răzvan, trei copii din clasa I, au rezolvat această problemă: ,,Andrei avea patru baloane. Cu ocazia zilei de naştere, prietenii i-au mai dat încă şapte baloane. Câte baloane are acum Andrei?” Deşi cei trei copii au ajuns la concluzia că Andrei are acum 11 baloane, fiecare dintre ei a rezolvat problema în mod diferit. Mirela a folosit baloane pe care le-a numărat. A alcătuit un set de 4 baloane şi un set de 7 baloane. Le-a alăturat şi le-a numărat: «1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11», indicând fiecare balon în timp ce număra. Eugen şi-a folosit degetele şi a numărat în continuare de la unul din numerele date în problemă. El

a spus «4», a făcut o pauză şi a continuat «5, 6, 7, 8, 9, 10, 11», întinzând câte un deget la fiecare

număr. Răzvan a folosit o adunare şi o relaţie între numere, pentru a da un răspuns. El a judecat: «4 şi cu 6 fac 10 şi cu 1 fac 11». Această întâmplare ilustrează anumite convingeri fundamentale privind modul în care copiii de clasa I îşi edifică deprinderile şi gândirea matematică. Aceste convingeri se referă la natura cunoaşterii şi a tipologiei copiilor. Generalizările privind predarea matematicii la clasă izvorăsc din aceste convingeri. Obiectele concrete din preajma elevilor sunt materia primă asupra căreia copiii acţionează pentru a-şi construi propriile realităţi. Înţelegerea pe care ei o creează este un produs secundar al acţiunii lor legate de obiecte concrete. La început înţelegerea copiilor este legată de acţiunea lor asupra obiectelor;

178

DIDACTICA ACTIVITĂŢILOR MATEMATICE

înţelegerea lor în curs de formare, pur şi simplu nu există în afara unor asemenea acţiuni. De exemplu, Mirela a folosit baloane (obiecte) pentru rezolvarea problemei date, pentru că înţelegerea numerelor era legată de acţiunile ei asupra acestor obiecte concrete. Dacă nu ar fi avut la îndemână baloane, numărătoarea ar fi fost imposibilă. Aceste legături ce leagă înţelegerea de lumea fizică devin mai laxe pentru prima oară atunci când copiii îşi construiesc imagini picturale mentale ale acţiunii lor asupra obiectelor. Imaginea este un exemplu pentru copiii a căror gândire a evoluat până în acest punct. El a produs imagini mentale ale obiectelor numărabile şi le-a urmărit prin ridicarea câte unui deget. Ulterior copiii vor reflecta asupra imaginilor lor mentale. Relaţia abstractă pe care o întruchipează aceste reţele încetează să se bazeze pe obiecte concrete sau picturi mentale. Raţionamentul lui Răzvan dovedeşte o gândire care a evoluat până la acest nivel abstract. Cei mici învaţă matematica prin explorare, ghicitori, observaţie, testare. Accentul trebuie pus pe gândire şi înţelegere conceptuală, şi nu exclusiv pe acurateţea calcului şi a vitezei. Rezolvarea problemelor de matematică reprezintă, în esenţă, găsirea unor soluţii asemănătoare problemelor reale pe care le putem întâlni în practică. Activitatea de rezolvare a unei probleme se desfăşoară prin parcurgerea mai multor etape, care solicită un efort intelectual complex, cuprinzând inducţii şi deducţii logice, analogii, analize, generalizări. Stimularea creativităţii se realizează mai ales prin compunere de probleme. Modul delicat în care se intervine în rezolvarea de probleme simple compuse de elevi face să le sporească interesul pentru creaţie proprie. Activitatea de rezolvare şi compunere de probleme oferă modul cel mai eficient din domeniul activităţilor matematice pentru cultivarea şi educarea creativităţii şi a inventivităţii. Diferenţa dintre a învăţa „rezolvarea unei probleme” şi „a şti” (a fi capabil) să rezolvi o problemă nouă reprezintă, în esenţă, creativitate, dar de niveluri diferite. Rezolvarea unei probleme „studiate” oferă mai puţin teren pentru creativitate decât rezolvarea unei probleme noi, care, la rândul ei, este depăşită descompunerea unei probleme noi. Acest lucru nu presupune că în rezolvarea problemelor se lucrează numai pe aspecte creative, renunţând total la cele reproductive. Opoziţia dintre algoritm şi euristic, dintre deprindere şi abilitatea de raţionament este numai aparentă. Creativitatea gândirii, mişcarea ei liberă, nu se poate produce decât pe baza unor deprinderi corect formate, stabilizate şi eficient transferate. Baza dezvoltării gândirii matematice cu ajutorul compunerii de probleme de către elevi se formează începând cu clasa I, în timpul predării operaţiilor pe cale orală. În această perioadă de iniţiere, elevii deprind compunerea de probleme pe bază intuitivă. Capacitatea compunerii independente de probleme constituie piatra de temelie a nivelului de dezvoltare a gândirii independente şi personale. În activitatea de compunere de probleme se va ţine cont de posibilităţile intelectuale ale elevilor prin sarcini gradate, trecând treptat de la compunerea liberă la cea îngrădită de anumite cerinţe, din ce în ce mai restrictive. Începând cu clasa I şi în anii următori se pune accent pe compunerea şi rezolvarea problemelor, cerând elevilor să creeze probleme sub următoarele forme, respectând o succesiune graduală:

probleme acţiune sau cu punere în scenă; Exemplu: În clasa noastră sunt 12 băieţi şi 14 fete. Câţi elevi sunt în clasă ?

crearea de probleme după tablouri sau imagini; Exemplu: Se prezintă elevilor o planşă cu un copac în care se află aplicate păsărele şi frunze. În funcţie de numărul elementelor, elevii vor alcătui diverse probleme, folosind operaţii de adunare şi scădere.

compuneri de probleme după probleme rezolvate anterior; Exemplu: După ce la clasă s-au rezolvat probleme de tipul: Un rinocer indian are greutatea de aproximativ 2000 kg. O morsă cântăreşte aproximativ 1500 kg. 7 fiinţe de acest fel au fost transportate cu un camion care scârţâia sub cele 125 q pe care le ducea. Câte morse transporta camionul? Dar rinoceri? Elevii pot compune şi ei probleme de acest fel, cum ar fi: Nisetrul cântăreşte aproximativ 25 kg, iar păstruga aproximativ 9000g. Pescarul a prins 11 peşti de acest fel, aducând 147kg de peşte. Câte exemplare de fiecare fel a pescuit?

179

CONSTANTIN PETROVICI

crearea de probleme cu indicarea operaţiilor ce trebuie efectuate; Exemplu: Compuneţi o problemă care să se rezolve prin:

două înmulţiri şi o adunare;

o adunare şi o înmulţire.

compuneri de probleme după un plan stabilit; Exemplu: Elevilor li se pune la dispoziţie planul de rezolvare al unei probleme. Sarcina dată elevilor este de a reconstitui enunţul problemei pe baza planului.

compuneri de probleme cu mai multe întrebări posibile; Exemplu: Un tren de persoane se compune din 8 vagoane. El poate transporta 1424 călători aşezaţi şi 2640 de călători în total.

a) Câte locuri are un vagon?

b) Câţi călători încap într-un vagon?

compuneri de probleme cu început dat; Exemplu: La grădina zoologică din Bucureşti sunt 6840 iepuri, de 6 ori mai puţini urşi, iar lupi cât iepuri şi urşi la un loc. Puneţi întrebarea şi rezolvaţi problema.

compuneri de probleme cu întrebare probabilistică; Exemplu: Într-o cutie sunt 4 bile albe, 8 bile roşii şi 9 bile albastre. Care este numărul minim de bile ce trebuie scoase, fără a vedea culoarea lor, astfel încât să fim siguri că am scos cel puţin 5 bile de aceeaşi culoare?

compuneri de probleme cu sprijin de limbaj; Exemplu: Completaţi enunţurile următoare cu numerele alese de voi. Respectaţi ordinele de mărime. Bunicul are…ani, iar bunica …ani. Ei s-au căsătorit acum…ani. Ce vârstă avea fiecare din ei când s-au căsătorit? Sau: Într-o parcare de …locuri sunt …maşini. Câte locuri libere mai sunt în parcare?

compuneri de probleme cu mărimi/valori numerice date; Exemplu: În problema următoare lipsesc cuvinte. Completaţi cu cuvinte potrivite şi rezolvaţi: Cu 120000 lei, eu…o… de 45000 lei şi 6…. Care este preţul unei ….? compuneri de probleme după un exerciţiu simplu sau compus; Exemplu: Alcătuiţi o problemă după exerciţiul: (1849m:10)4=?m

compuneri de probleme după un model simbolic; Exemplu: Compuneţi o problemă după desenul:

a

b

c

Exemplu: Compuneţi o problemă după desenul: a b c 6 447 sau: Aflaţi valorile a, b,
Exemplu: Compuneţi o problemă după desenul: a b c 6 447 sau: Aflaţi valorile a, b,
Exemplu: Compuneţi o problemă după desenul: a b c 6 447 sau: Aflaţi valorile a, b,
Exemplu: Compuneţi o problemă după desenul: a b c 6 447 sau: Aflaţi valorile a, b,

6 447

sau: Aflaţi valorile a, b, c, folosind metoda figurativă, dacă au loc simultan relaţiile.

a + b = c

a b = b

b + c = 16

Compuneţi apoi o problemă utilizând desenul făcut.

compuneri de probleme cu modificarea conţinutului problemei, cu trei variabile:

a) acelaşi conţinut şi date noi;

Exemplu: Rescrie o nouă variantă a problemei, schimbând părţile subliniate:

Domnul Ionescu face în fiecare zi câte 28 km pentru a merge şi a se întoarce de la serviciu. El lucrează 5 zile pe săptămână. Calculaţi ce distanţă parcurge într-o săptămână.

180

DIDACTICA ACTIVITĂŢILOR MATEMATICE

b) conţinut schimbat cu menţinerea datelor; Exemplu: Schimbă conţinutul problemei anterioare, păstrând datele subliniate din problemă. c) conţinut şi date schimbate (creare liberă de probleme). Exemplu: Scrieţi toate enunţurile de probleme pe care le puteţi compune cu ajutorul celor 6 fraze de mai jos:

Într-o şcoală sunt înscrişi 250 de elevi. 120 sunt fete.

Câţi elevi sunt?

Într-o şcoală sunt 97 de băieţi şi 115 fete.

te fete sunt?

Într-o şcoală sunt 190 de elevi. 97 sunt băieţi.

Câţi băieţi sunt?

Compunerea problemelor este una dintre modalităţile principale de a dezvolta gândirea independentă şi originală a copiilor, de cultivare şi educare a creativităţii gândirii lor. Însuşirea şi aprofundarea metodelor aritmetice de rezolvare şi compunere a problemelor în ciclul primar facilitează introducerea unor noţiuni teoretice mai complexe în clasele superioare.

APLICAȚII 1. Prezentați etapele rezolvării unei probleme compuse de matematică. 2. Explicați în ce constă

APLICAȚII

1. Prezentați etapele rezolvării unei probleme compuse de matematică.

2. Explicați în ce constă metoda analitică de rezolvare a unei probleme. Exemplificați întocmind și schema.

3. Prezentați metoda sintetică de rezolvare a unei probleme de matematică. Prezentați avantajele și dezavantajele care apar în folosirea acestei metode.

TESTUL NR. 21 DE AUTOEVALUARE (alegeți singura variantă corectă de răspuns) Prin problemă compusă înţelegem o problemă care: (alegeți singura variantă corectă de răspuns) Prin problemă compusă înţelegem o problemă care:

a) nu se rezolvă simplu;

b) pentru rezolvare, se descompune în două sau mai multe probleme simple;

c) se rezolvă efectuând de mai multe ori aceeaşi operaţie

TEMĂ DE CONTROL NR. 21 1. Compuneți două probleme simple care ilustrează cazuri distincte de

TEMĂ DE CONTROL NR. 21

1. Compuneți două probleme simple care ilustrează cazuri distincte de înmulțire.

2. Compuneți două probleme simple care ilustrează cazuri distincte de împărțire.

3. Rezolvați aritmetic problema:

Dacă pe fiecare bancă dintr-un parc se așază câte 5 persoane, atunci 10 persoane nu au loc, dar dacă se așază câte 6 persoane pe fiecare bancă, atunci rămân 5 bănci libere. Câte bănci și câte persoane

sunt în parc?

181