Sunteți pe pagina 1din 23

Universitatea din Oradea

Facultatea de Medicina si Farmacie


Specializare: Tehnica dentara

Microproteze

Coord. Sef Lucrari: Meda V. Tudor


Realizat de: Ranceanu Mihaela
Anul I, Grupa II

1
1. Definitie:
Microprotezele se mai numesc si proteze fixe unidentare, sunt corpuri fizice
confectionate din diverse materiale, utilizate in protetica dentara ca mijloace terapeutice in leziuni
coronare de diferite tipuri: carie dentara, hipoplazie, leziuni cuneiforme, abrazie patologica a
tesuturilor dure ale dintilor, leziuni traumatice, anomalie de forma si volum. Aceste proteze se
fixeaza prin cimentare la suprafata preparata a coroanei dentare cu scopul restaurarii integritatii
morfo- functionale a tesuturilor dentare.[14] [50] [17] [25]

2. Notari:
O- ocluzala
M- meziala
D- distala
V- vestibulara
P- palatinala

3. Clasificarea microprotezelor:
Dupa intinderea incrustatiilor in profunzime sau in suprafata:
Intracoronare (inlay) - care refac integritatea morfologica si functionala a unei
coroane dentare;
Intra- extracoronare (onlay) este restaurarea protetica care reface in intregime
suprafata ocluzala a unui dinte:
Extracoronare (crown) care reface coroane partiale si totale de invelis.
Dupa localizarea topografica pe suprafetele coroanei:
la nivelul suprafetelor ocluzale ale dintilor premolari- molari;
la nivelul suprafetelor ocluzale proximale ale premolarilor si molarilor;
la nivelul suprafetelor proximale ale dintilor frontali;
la nivelul suprafetelor aproximale si orale ale dintilor frontali cu lezarea
unghiului incizal;
toate cavitatile localizate in zona coletului.[18]
Dupa materialele din care sunt confectionate:
metalice
acrilice
ceramice
mixte
Dupa tehnica realizarii incrustatiei :
metoda directa
metoda indirecta
metoda mixta

2
4. Confectionarea incrustatiilor intracoronare (inlay- urilor)
Incrustatiile coronare intracoronare au fost concepute cu scopul inlocuirii obturatiilor utilizate in
cadrul tratamentului leziunilor coronare deoarece obturatiile prezinta dezavantajul redari aspectului moro-
functional corespunzator al coroanei dintelui. Acestea sunt destinate pentru reconstituirea si reproducerea
exacta a formei si volumului tesuturilor dentare partial lezate din punct de vedere morfo- functional, fiind
fixate in cavitati prin cementare. Confectionarea incrustatiei poate fi realizata prin trei tehnici: directa,
indirecta si mixta.[25]
Prepararea dintelui pentru incrustatiile intracoronare consta in pregatirea cavitatii dentare in
raport cu marimea si extensia distructiilor odontale coronare, starea dintilor si situarea lor topografica,
materialul utilizat, varsta pacientului.
Pentru realizarea incrustatiilor sunt necesare respectarea unor etape clinico- tehnice:
clinic- prepararea, modelarea viitoarei machete dupa metoda directa sau amprentarea
dupa metoda indirecta;
laborator- ambalarea machetei incrustatiei pentru transformarea ei in acrilat sau metal in
caz de modelarea a incrustatiei in cavitatea bucala, iar in caz de obtinerea a amprentei se
realizeaza modelul din material dur, se modeleaza macheta incrustatiei si se transforma
materialul machetei in materialul solicitat;
clinic- proba incrustatiei in cavitatea bucala si individualizarea reliefului morfo-
functional;
laborator- lustruirea incrustatiei;
clinic- cementarea incrustatiei in cavitatea bucala.
Exista o multitudine de posibilitati arhitectonice de formare a cavitatilor cu diverse forme
geometrice, ce pot fi grupate in: cavitati simple, duble, triple si atipice. Cavitatea pentru incrustatia
intracoronara trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte:
sa aiba forme geometrice cu laturi inegale,
peretii sa fie paraleli intre ei si perpendiculari fundului cavitatii;
peretii sa fie finisati si sa nu posede retentivitati, sa aiba grosimi suficiente, apte pentru
suportul presiunilor masticatoare;
pentru incrustatiile metalice marginile cavitatii sunt bizotate in smalt sub un unghi de 30-
45 fata de axul dentar (sau apreciat in raport cu peretele parapulpar al cavitatii);
profunzimea cavitatii trebuie sa se extinda mai jos de limita de trecere a dentinei in smalt.
Dupa prepararea cavitatii urmeaza modelarea machetei, in caz de utilizare a metodei directe, sau
amprentarea, in caz de aplicare a metodei indirecte. Folosirea metodei indirecte pentru confecionarea
tuturor varietatilor de incrustati deoarece aceasta metoda permite vizual verificarea viitoarelor puncte de
contact ale incrustatiei cu marginile cervicale, extinderea suprafetelor proximale.
Amprentarea este efectuata prin folosirea amprentelor duble sau a amprentei cu inel de cupru,
dupa care sunt confectionate modele cu bonturi mobilizabile din gips dur, amalgam sau alt material
rezistent. La realizarea incrustatiilor metalice modelul este realizat din materiale termorezistente folosite
la executarea tiparelor pentru turnare.
Modelarea machetei viitoarei incrustati prin metoda indirecta depinde de materialul utilizat. Pentru
incrustatiile metalice si cele din acrilat macheta se modeleaza identic si necesita realizarea urmatoarelor
operatiuni:
izolarea modelului prin saturare cu apa timp de 5-10 minute, daca acesta este realizat din
ghips dur, sau sunt folosite materiale izolatoare (ulei, lac);

3
introducerea cerii in cavitatea dentara prin picurare sau presare;
modelarea reliefului morfofunctinal;
detasarea machetei din cavitate cu ajutorul tijelor din otel sau acrilat, cu diametrul de 1-1,5
mm de forma liniara sau in U cu brate egale sau inegale, care sunt introduse dupa incalzire
in centrul incrustatiei sau bilateral, iar dupa racire macheta este detasata;
realizarea tiparului inlocuirea machetei cu metal sau acrilat (tijele de deplasare ale machetei,
in caz de realizare a incrustatiilor metalice, pot fi folosite si la obtinerea machetelor canalelor
de turnare);
dezambalarea, prelucrarea si controlul incrustatiei pe model, scopul redarii aspectului final
incrustatiei care trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte: prin frictiune incrustatia trebuie
sa culiseze usor in axul de insertie in cavitatea preparata, dupa volum sa nu depaseasca
marginile cavitati sa redea relieful morfofunctional cu exactitate, sa prezinte puncte de
contact cu dintii vecini cu dintii antagonisti in pozitie de intercuspidare maxima, cat si in
ocluzie dinamica.
Realizarea incrustatiei dupa metoda directa pot fi confectionate din acrilat, aliaje sau pot fi mixte.
La utilizarea acrilatului, se realizeaza macheta canalului de turnare, se ambaleaza macheta pentru
obtinerea tiparului, apoi se supune preincalzirii si incalzirii, se topeste aliajul utilizat si se introduce in
tipar, se desambleaza si se prelucreaza incrustatia. Dupa proba in cavitatea bucala urmeaza lustruirea
incrustatiei si cementarea ei in cavitate.Prin metoda directa macheta este modelata in cavitatea bucala, iar
prin metoda indirecta in laborator. Metoda mixta prevede modelarea machetei din ceara in cavitatea
bucala obtinerea amprentei impreuna cu macheta modelata.
La realizarea incrustatiilor din portelan, nu se modeleaza macheta din ceara, iar tehnica
confectionarii lor necesita executarea matricei din platina, suport pe care se aplica si se arde portelanul.
Pentru realizarea acestui scop in cavitatea bontului mobilizabil obtinut din material dur se adapteaza pe
toata suprafata o folie de platina in asa fel ca marginile foliei sa fie la nivelul marginilor peretilor cavitatii.
Matrice este arsa in cuptor pentru arderea portelanului, pentru detensionarea platinei. In interiorul
matricei se depune prin pensulare si vibrare pasta de portelan de culoarea solicitata pana la umplerea
matricei. Dupa aceasta matricea este detasata de pe model impreuna cu portelanul este supus arderii in
cuptor. Dupa racire matricea cu portelanul ars este introdus in cavitatea preparata, marginile foliei de
platina se reajusteaza pe peretii cavitatii si se depune din nou pasta de portelan, modeland si relieful
anatomic.
Incrustatia este supusa unei noi temperaturi de ardere, dupa racire este probata in cavitatea
modelului, fiind individualizat relieful morfo- functinal i apoi in clinica este probata in cavitatea bucal,
iar dupa aceasta in laborator este realizata glazura si inlatura folia de platin. In faza finala se efectueaza
cementarea incrustatiei in cavitatea bucal. Incrustatia intracoronare poate fi confectionata si mixt, fiind
realizata din componenta metalica cu elemente de retentie pentru acrilat sau prelucrata pentru aderenta
ceramicii.

5. Confectionarea incrustatiilor intra- extracoronare (onlay-


urilor)
Incrustatiile extratisulare sunt situate partial deasupra tesuturilor dentare preparate si se fixeaza
tot prin cementare. Aceste microproteze au fost concepute cu scopul de realizare a unor lucrari
fizionomice din aliaje utilizate atat in cadrul confectionarii protezelor unidentare, cat si ca elemente de
agregare pentru puntile dentare.

4
Incrustatiile intra- extracoronare difera prin extinderea lor pe suprafetele dintelui dar si prin
sistemul de agregare si retentie de tesuturi dure ale dintelui natural in raport cu topografia lui. Sunt
confectionate din materiale metalice si pot fi situate pe toata suprafetele dintelui in afara de cea
vestibulara. Incrustatiile pot fi situate in raport cu numarul suprafetelor dentare pe care le acopera: pe o
fata, doua, trei sau patru fete.
Incrustatia onlay cu o singura fata (1/4) este indicata pentru incisivi si canini, acoperind numai
suprafata orala a lor. Retenia incrustaiei este realizat prin sistemul de canale parapulpare in numar de 2-
4, paralele intre ele i in care patrund crampoanele incrustatiei. Asa varietati de incrustatii sunt cunoscute
sub numele de pinlay.[37]
Incrustatia onlay cu dou fee (2/4) este indicat pentru incisivi si canini, acoperind in afara de
suprafata orala una din suprafetele proximale (meziala sau distala). Retentia este realizata printr-un sistem
mixt de fixare asigurata de un sant proximal si 2-3 puturi parapulpare formate pe suprafata orala.
Incrustatia onlay cu trei fete (3/4) este indicata pentru canini si incisivi, acoperind suprafetele
proximale orale. Retentia este asigurata de trei santuri executate pe suprafetele proximale si incizala, in
care patrund nervurile incrustatiei. Alaturi de aceste santuri pot fi create pe suprafata orala retentii
suplimentare, reprezentate de puturi parapulpare.
Incrustatia onlay cu patru fete (coroana 4/5 sau semicoroana) este indicata pentru premolari si
molari acoperind suprafetele proximale, orala si ocluzala. Retentia este realizata prin doua santuri
proximale unite intre ele printr- un sant ocluzal- transversal si pot fi realizate retentii suplimentare.[46]
Incrustatiile onlay pot fi confectionate prin metoda directa, indirecta si mixta. Cea mai frecvent
utilizata este metoda indirecta si sunt realizate numai din aliajele metalelor prin metoda de turnare.

6. Confectionarea incrustatiilor extracoronare (crown)


Sunt microproteze dentare fixate prin cementare pe bonturi dentare preparate, acoperind
totalmente sau partial suprafetele dintelui natural. Acestea se mai numesc si coroane de invelis (acoperire)
Aplicate in scopul refacerii morfologiei coronare sau ca elemente de agregare a diferitelor lucrari
protetice. Fiind fixate in cavitatea bucala pe bonturile dintilor preparati, coroanele de invelis trebuie sa
indeplineasca unele aspecte:
sa refaca aspectul morfo- functional si volumul dintelui natural pe care se aplica;
sa reconstruiasca punctele de contact proximale;
sa refaca morfologia functionala a suprafetelor ocluzale cu redarea punctelor de contact
interocluzal maxim fara ca acesta sa prezinte supracontacte in pozitia de intercuspidare
maxima;
marginea cervicala (libera) a coroanei trebuie sa aiba contact intim cu toata suprafata
bontului dentar sau cu pragul cervical fara sa depaseasca parametrii acestuia pentru
evitarea leziunii parodontului marginal;
marginea coroanei se va situa supragingival la nivelul festonului gingival sau va patrunde
subgingival fara realizarea unor zone retentive si fara producerea leziunii ligamentelor
circulare ale dintilor;
coroana trebuie sa refaca aspectul fizionomic.
Coroanele de invelis sunt indicate in urmatoarele situatii clinice:
la prezentarea unor leziuni coronare intinse ca rezultat al cariei dentare, traumatismului,
defectelor cuneiforme, abraziuni patologice, proceselor distrofice in urma carora relieful
morfo- functional nu se poate reface prin obturatii sau incrustatii;

5
in caz de anomalii de forma, volum sau pozitie ce aduc la dereglari fizionomice;
schimbare a culorii dintelui natural in urma obturari canalului radicular sau alte cauze;
elemente de agregare in cadrul realizarii puntilor dentare;
elemente de ancorare pentru protezele mobilizabile sau pentru aparatele ortodontice.
Clasificarea coroanelor de invelis in functie de materialele utilizate la confectionarea
acestora:
coroane metalice realizate din aliaje nenobile si nobile, considerate ca nefizionomice;
coroane nemetalice executate din acrilate si ceramice, considerate ca fizionomice;
coroane mixte realizate din metal si acrilat (metaloacrilate) , metal si ceramica
(metaloceramice) .
Independent de gradul de acoperire a componentei metalice de catre materialul
fizionomic, coroanele mixte pot fi:
fizionomice- materialul fizionomic adera partial la componenta metalica;
semifizionomice- acopera in totalitate suprafetele componentei metalice.
Dupa destinatie coroanele sunt:
de reconstituire- utilizate pentru restaurarea formei anatomice si functiei coroanei dintelui
natural;
de agregare- folosite ca elemente de agregare sprijin in lucrarile protetice conjuncte
mobilizabile si in aparatele ortodontice;
de echilibru a presiunilor masticatorii- aplicate ca elemente de sinare in cadrul
constructiilor protetice;
de protectie- utilizate pentru acoperirea provizorie a bontului dintelui preparat in scopul
protejarii fata de actiunea factorilor endo- si exobucali.

6.1 Coroane de invelis metalice (nefizionomice)


Coroanele de invelis metalice sunt microproteze confectionate din diverse aliaje metalice, sunt
indicate pentru grupurile de dinti laterali invizibili in timpul vorbiri sau rasului.
Varietati de coroane de invelis metalice:
coroane totale care acopera in totalitate suprafetele dintelui preparat, iar marginea libera
este situata in zona cervicala;
coroane ecuatoriale care acopera in intregime suprafetele dintelui, iar marginea libera se
opreste pe un prag preparat, aproximativ la nivelul ecuatorului anatomic al dintelui ;
coroane partiale 3/4 si 4/5
coroane telescopice compuse din doua elemente: o capa metalica cu pereti paraleli, fixata
prin cementare pe bontul dintelui preparat si o coroana cu forma anatomica, suprafata
interna culiseaza cu capa. Acest tip de coroana este utilizat cu scopul fixari lucrarilor
protetice mobilizabile;

6
coroane cu sisteme de culisare intra- si extracoronare realizate pe suprafete proximale cu
scopul fixari lucrarilor protetice mobilizabile sau realizate cu locasuri pentru plasarea
bratelor crosetului;
coroane cu sisteme de retentie suplimentare (pivoturi, coroane intra- sau parapulpare) .
Tehnici de confectionare a coroanelor metalice:
a) stantare- coroana se obtine prin ambutisarea aliajului laminat, iar coroana obtinuta se
numeste coroana de invelis metalica stantata;
b) turnare- este obtinuta prin introducerea aliajului fluid in tipar, se numeste coroana turnata;
c) prin lipire- pe suprafetele laterale se realizeaza un inel prin ambutisare, iar suprafata
ocluzala este obtinuta prin turnare, urmate de solidarizarea prin lipire.
a) Coroane de invelis metalice confectionate prin metoda de stantare
Aceste coroane sunt utilizate datorita costului redus si tehnologiei simple, acceptabile in orice
laborator.
Modelul este realizat cu bonturi mobilizabile ale dintilor preparati sau cu bonturi fixe, apoi este
fixat in simulatoare. Modelarea machetei viitoarei coroane scopul fiind refacerea formei anatomice a
dintelui lezat. Modelarea este efectuata numai prin tehnica aditiei de ceara prin picurare. Primele picaturi
de ceara sunt foarte fierbinti pentru o aderenta mai buna la bontul dentar. Depunerea ceri si modelarea
machetei sunt in concordanta cu varietatea de coroana si scopul pentru care se confectioneaza.
Macheta modelata definitiv trebuie sa corespunda unor cerinte:
sa redea forma si aspectul morfo- functional al suprafetelor dintelui;
marginea machetei sa fie distantata cu 1- 2mm de linia ce indica marginea viitoarei
coroane;
macheta sa fie subdimensionata in volum cu 0,2- 0,28mm, spatiul necesar viitoarei
coroane;
sa nu prezinte convexitati si margini prea accentuate.
Matricea din gips se realizeaza prin doua metode: cu ajutorul conformatorului in forma de
cilindru si cu ajutorul conformatorului in forma de dreptunghi. [43]
Prima metoda este utilizata pentru realizarea matricei unui singur bont, iar a doua concomitent la
mai multe bonturi. Realizarea matricei dupa prima metoda este utilizat un inel de cauciuc cu o inaltime de
30mm si un diametru de 20- 25mm ce serveste ca un conformator, interiorul se umple cu gips. Matricea
din gips se introduce cu macheta modelata in centrul pastei de gips incat sa patrunda toata portiunea
radiculara si sa fie paralela cu pereti cilindrului. Dupa priza gipsului, se inlatura inelul de cauciuc si se
realizeaza doua sectiuni longitudinale.
Realizarea matricei dupa a doua metoda este utilizata un conformator dreptunghiular realizat
dintr- o carcasa metalica cu o latime de 5- 6cm si o inaltime de 1,5- 2cm, lungimea fiind in raport cu
numarul matricelor concomitent utilizate si poate sa fie de la 10 pana la 25cm. Interiorul conformatorului
se umple cu pasta de gips, apoi se introduce matricele cu suprafetele proximale in jos, sa fie inglobate
pana la jumatatea suprafetelor vestibulara si orala. Matricele se situeaza la o distanta una de alta de cel
putin 5mm, sa fie aproximativ paralele intre ele, iar extremitatile radiculare sa prezinte contact cu latura
metalica a conformatorului. Dupa priza gipsului, se inlatura conformatorul metalic si se realizeaza pe
marginile laterale si pe cea reprezentata de machete santuri triunghiulare sau adancituri semisferice.[43] [
In tiparul matricei de gips obtinut se toarna aliaj usor fuzibil, obtinand pozitivul metalic al
matricei din gips. Aliajul utilizat se depune in lingura pentru topirea aliajului usor fuzibil si la sursa de

7
caldura se topeste pana la stare fluida, fara o supraincalzire, dupa aceea se toarna in tiparul matricei din
gips unde se solidifica. Se indeparteaza surplusurile de pe suprafata matricei, care pot aparea la nivelul de
ansamblare a fragmentelor matricei, conferandu- i o suprafata neteda. Realizarea matricelor din aliaj usor
fuzibil se face la utilizarea metodelor de stantare externa si mixta.
Aliajele metalice folosite (nobile si nenobile) pentru realizarea coroanei stantate sunt
comercializate sub forme de cape sau discuri cu diametre diverse. Din discuri se realizeaza cape conform
matricei, capa trebuie sa intre pe matrice sub actiunea unei forte, iar diametrul intern sa corespunda cu
diametrul matricei.
Stantarea definitiva prevede exercitarea unor presiuni asupra peretilor capei metalice cu scopul
redarii formei anatomice corespunzatoare, sunt cunoscute trei metode de stantare:
metoda stantarii interne- stantarea prin aplicarea presiunilor asupra peretilor interni
ai coroanei;
metoda stantarii externe- stantarea prin aplicarea presiunilor asupra peretilor externi
ai coroanei;
metoda stantarii mixte- stantarea prin aplicarea concomitenta a presiunilor asupra
peretilor externi si interni ai coroanei.
Metoda interna
Tehnica de stantare a coroanelor prin aceasta metoda prevede modelarea cu gips a machetei
coroanei, redarea dimensiuni si formei anatomice dintelui natural, confectionarea matricei din aliaj usor
fuzibil in aparatul de stantat coroane (chiuveta de stantat). Presiunile exercitate asupra peretilor interni
impun ca capa sa ia forma matricei, realizand stantarea propriu- zisa. De pe matricea de gips modelata se
inlatura adaosurile ce constituie macheta si se confectioneaza o matrice metalica care este identica dupa
volum si forma cu bontul preparat. In interiorul coroanei preventiv stantate se introduce pana la jumatate
nisip umectat, peste care se pune matrice metalica nemodelata si se realizeaza stantarea.
Metoda externa
Coroana preventiv stantata si prelucrata termic este aplicata pe a doua matrice din aliaj usor
fuzibil, fiind infasurata intr- o panza de tifon pentru a evita patrunderea materialului plastic intre coroana
si matrice, apoi este introdusa cu suprafata ocluzala in materialul plastic din interiorul cilindrului pana
acesta acopera in intregime extremitatea radiculara a matricei. Extremitatea din interiorul cilindrului
exercita presiuni asupra cauciucului, impunandu- l pe ultimul sa actioneaze asupra peretilor externi ai
coroanei preventiv stantate sa ia forma matricei metalice. Capacitatea aparatului de stantat poate stanta
pana la 15 coroane.
Metoda mixta
Aceasta tehnica este mai frecvent folosita in practica si prevede utilizarea aliajului usor fuzibil atat
pentru matrice, iar stantarea se realizeaza in aparatul de stantat descris la metoda interna. Pentru realizarea
matricei metalice, extremitatea matricei metalice ce reprezinta macheta coroanei se izoleaza cu leucoplast
sau cu ulei de vaselina imbibat cu praf de talc sau ghips, astfel incat grosimea acestui strat sa fie de 0,25-
0,3mm, asigurand un spatiu uniform viitoarei coroane. Suprafetele ocluzale ale premolarilor si molarilor
si a celei incizale ale dintilor frontali nu se izoleaza.
La etapa de realizare a matricei metalice se face cu lama spatulei cate o linie pe matrice, dupa care se
vor pozitiona corect suprafetele in interiorul matricei. Se inlatura materialul izolator, in locul caruia se
aplica coroana preventiv stantata. Matricea cu coroana preventiv stantata se introduce in interiorul cavitati
matricei. Chiuveta impreuna cu matricea se introduce in jumatatea mai mare a inelului aparatului de
stantat prin lovituri cu ciocanul mare asupra extremitati radiculare a matricei se transmit presiuni ce apasa
asupra coroanei intern si extern, impunand astfel ca coroana sa ia forma matricei. Dupa aceasta chiuveta

8
se introduce in partea mai mica a inelului si prin aplicarea fortei asupra dornului matricea este introdusa
in chiuveta pana la pozitia initiala, realizand astfel stantarea definitiva.
Dupa realizarea stantarii prin metoda externa sau mixta se scoate matricea cu coroana se elibereaza
coroana de matrice prin topirea aliajului usor fuzibil la sursa de caldura. Dupa racirea coroanei din
interiorul ei mecanic sunt inlaturate resturile de aliaj usor fuzibil. Daca coroana este confectionata din
aliaje nenobile, se adapteaza pe matricea din ghips dupa limitele coletului, iar marginile ei usor se
bizoteaza cu o piatra abraziva agregata la masina de slefuire. Confectionare a coroanei din aliaje nobile,
dupa eliberarea ei de pe matrice se supune unei prelucrari chimice cu acid clorhidric 25-50% pentru
dizolvarea definitiva a resturilor de aliaj usor fuzibil.
Daca vor ramane mici surplusuri de aliaj usor fuzibil, aliajul de aur va fi impregnat cu plumb si
bismut in timpul prelucrari termice, provocand fisurarea aurului. Cu ajutorul foarfecelor se taie marginile
coroanei dupa linia coletului, adaptand coroana pe matricea de ghips. Pentru a evita perforarea coroanei
prin abraziune, pe suprafata ocluzala interna a coroanelor confectionae din aliajele aurului se aplica un
strat uniform de lipitura de aur procedand astfel: in interiorul coroanei se introduc putin decapant (borax
sau flux) si o bucatica de lipitura.
Cantitatea de lipitura depinde de marimea suprafetei ocluzale a coroanei si se ia in mod empiric in aaa
fel ca cantitatea utilizata in timpul topirii sa acopere cu un strat uniform suprafata interna ocluzala.
Marginea coroanei se prinde cu o pensa metalica si se introduce in flacara sursei de caldura cu suprafata
ocluzala, mentinand-o pentru topirea lipiturii din interiorul coroanei. In momentul topirii lipiturii se
efectueaza diverse miscari ale coroanei astfel ca lipitura sa se extinda pe toata suprafata ocluzala, apoi
coroana este introdusa in acid clorhidric 25-50% pentru dizolvarea materialului decapant.
b) Coroane de invelis metalic confectionate prin metoda turnarii
Coroanele metalice turnate sunt microproteze confectionate prin introducerea aliajelor topite in
tipare realizate dupa machetele coroanelor modelate din ceara sau acrilate autopolimerizabile.
Coroanele metalice integru turnate din punct de vedere morfo- functional sunt superioare celor
confectionate prin metode de stantare, avand urmatoarele avantaje:
redau cu o mare exactitate aspectul morfo- functional al suprafetelor ocluzale ale dintilor;
redau exact punctele interdentare de contact;
marginile coronare au contact intim in zona cervicala cu limita preparatiei dentare;
nu afecteaza parodontul marginal;
indiferent din ce aliaje sunt confectionate, aceste coroane poseda rezistenta si durabilitate.
Coroanele turnate pot fi de doua tipuri: confectionate cu o grosime dirijata a peretilor laterali si cu
grosimea nedirijata.
Coroanele cu grosimea dirijata au peretii laterali cu o grosime de 0,3- 0,4mm, iar intre
suprafetele axiale ale bontului dentar preparat si peretii laterali ai coroanei exista un spatiu cu exceptia
suprafetei ocluzale margini cervicale unde prezinta contact. Pentru confectionarea acestui tip sunt utilizate
trei tehnici:
tehnica confectionarii coroanelor cu utilizarea modelului duplicat;
tehnica confectionarii coroanelor cu utilizarea pastelor, lacurilor hidrofile;
tehnica utilizarii elementelor fabricate.
Coroanele cu grosime nedirijabila prezinta contact cu peretii interni cu toate suprafetele
bontului dentar, iar grosimea este neuniforma depinzand de volumul tesuturilor dentare slefuite. Pentru
modelarea machetei acestui tip de coaroane se folosesc mai multe tehnici, insa bontul mobilizabil al

9
modelului se acopera cu lac pentru compensarea contractiei aliajului la trecerea lui din stare fluida in stare
solida. Stratul de lac ofera un spatiu intre suprafetele interne ale coroanei si dintelui preparat, spatiu
necesar pentru stratul de cement folosit la fixarea coroanelor finale in cavitatea bucala. Pelicula de lac
aplicata nu permite ca ceara sa adere la materialul din care este confectionat modelul, confera bontului
duritate, inlatura unele retentivitati ale bontului preparat. Modelarea machetei coroanei este realizata prin
trei tehnici care prevad executarea capei din ceara sau material termoplastic pe bontul dentar si apoi
modelarea formei aspectului morfo- functional a coroanei prin tehnica aditiei de ceara:[9]
tehnica modelari machetei cu utilizarea foliei de ceara calibrata- din folia de ceara se
sectioneaza benzi de diferite forme in functie de grupul de dinti pe care se vor modela
machetele (pentru dinti frontali se sectioneaza benzi de forma trapezoidala sau
dreptunghiulara, iar pentru cei laterali in forma de cruce);
tehnica modelari machetei cu utilizarea foliei de material termoplastic;
tehnica modelari machetei prin depunerea progresiva a straturilor de ceara plastificate.

6.2 Coroane fizionomice


Coroanele fizionomice sunt microproteze ce acopera in intregime suprefetele dintelui preparat cu
scopul restaurari formei anatomice si a nuantelor coloristice ale dintelui natural. Acestea sunt
confectionate in intregime din materiale nemetalice (portelan, acrilate sau compozite) cu scopul refaceri
aspectului morfo- functional si coloristic, in special al dintilor incisivi, canini si premolari. Tehnica
realizari coroanelor fizionomice depinde de materialul utilizat.
Coroana fizionomica din portelan
Realizarea unei coroane din portelan ca sa corespunda principiilor morfo- functionale si
fizionomice depinde de corectitudinea executari proceselor tehnologice, de forma bontului preparat si de
precizia amprentei.
Bontul dentar este preparat fara retenti prin slefuirea la nivelul tuturor suprafetelor, acesta va avea
o forma aproximativ de cea a xcilindrului sau trapezoidala, cu suprafetele laterale usor convergente
ocluzal, sub un unghi de 5-8 fata de axul de insertie a dintelui. In zona cervicala a coroanei dentare este
preparat un prag circular cu o latime ce depinde de marimea diametrului dintelui: la dintii cu un volum
mai redus de 0,3- 0,5mm si la dinti mai voluminosi de 0,8- 1,5mm. Pragul poate fi situat in functie de
starea tesuturilor dentare cervical, supragingival sau subgingival, conferindu- i diferite forme.
Amprenta obtinuta trebuie sa redea cu exactitate forma bontului dentar preparat, a pragului
cervical si a muchiei lui externe, iar in caz ca este situat la nivelul gingiei sau subgingival si a sulcusului
gingival. Pentru exactitate este utilizata amprenta cu inel de cupru sau amprentele duble obtinute cu
elastomeri de sinteza, dupa care se confectioneaza modelul cu bont mobilizabil realizat din materiale
dure.Modelarea coroanelor din ceramica si arderea lor se face pe un suport metalic realizat din platina,
deoarece aceasta suporta temperaturi la care arde ceramica, avand coeficientul de dilatare termic identic
cu al ceramici.
Suportul din platina este confectionat dupa forma bontului preparat si prezinta matricea. Matricea
din platina trebuie sa imite forma bontului si a pragului preparat, pe bont sa fie realizat un feston circular
de 2- 2,5mm mai jos de muchia externa a pragului cervical pentru o stabilizare mai buna, sa se detaseze si
sa se reaplice pe bontul mobilizabil al modelului fara modificari de volum. Matricea este supusa unei
prelucrari termice la temperatura 1000C in cuptorul de ars ceramica, pentru degazare si inlaturarea a
tensiunilor interne. Dupa racire matrice este reaplicata pe bontul dentar, apoi se efectueaza depunerea si
modelarea ceramici. Aplicarea straturilor de ceramica:
depunerea stratului de baza;

10
depunerea stratului de dentina;
depunerea stratului de smalt;
depunerea stratului de colet;
depunerea stratului incizal.
Aceste straturi sunt aplicate in raport cu forma anatomica a coroanei dintelui pentru a reda cu
exactitate nuantele coloristice identice cu ale dintelui natural.
Stratul de baza se mai numeste si opac sau nucleu este aplicat cu scopul formari unui suport rigid,
netransparent, pentru mascarea culori cementului utilizat la fixare, redarea duritati si obtinerea ulterioara a
culorii, texturi si semitransparentei coroanei artificiale. Pulberea opacului se amesteca cu apa distilata sau
lichid special, ce intra in componenta setului de ceramica pentru a se obtine o pasta. Pe matricea din
platina fixata pe bontul mobilizabil se aplica prin pensulare strat cu strat pasta de opac, astfel incat
grosimea stratului sa fie uniforma. Pe suprafata ce prezinta contact cu dinti antagonisti se aplica un strat
mai voluminos, pentru marirea rezistentei coroanei la actiunea presiunilor masticatoare.
Matricea cu stratul de opac ars este instalat pe bontul mobilizabil care este fixat in soclu
modelului si se aplica urmatoarele straturi de ceramica (dentina, smaltul, straturile de colet si incizal).
Pasta de dentina este depusa succesiv peste stratul de opac prin pensulare, se depune acest strat succesiv
pana va lua forma dintelui respectiv. Pentru redarea nuantelor de culori caracteristice dintilor naturali,
pasta de dentina:[53]
din zona vestibulara este taiat oblic de la marginea incizala spre ecuator sub un unghi de
160- 170, in asa fel sa nu ajunga la stratul de opac cu cel putin 0,3- 0,4mm;
in zona incizala prin taiere se realizeaza doua fante triunghiulare care imparte suprafata
vestibulara in cei trei lobi;
in zona cervicala ma sus cu 0,5- 1mm de colet se inlatura dentina realizand o adancitura
convexa. In fantele triunghiulare se depune stratul de pasta incisival peste care se aplica
stratul de smalt care inlocuieste ca volum dentina inlaturata;
in adancitura convexa realizata in regiunea cervicala se depune stratul de pasta de colet,
deasupra acestui strat se mai aplica un strat de dentina dand volumul corespunzator.
Coroana se adapteaza la dintii vecini si dintii antagonisti, accentuandu- se relieful morfo-
functional al suprafetelor coronare. Se mai pot face corecturi prin aplicarea straturilor de ceramica urmat
de o noua ardere in cuptor. Dupa proba coroanei in cavitatea bucala, coroana din portelan se arde pentru
glazurare, daca este necesar pe suprafata coroanei pot fi obtinute intensitati coloristice prin utilizarea
colorantilor.
Coroanele din portelan sunt considerate cele mai utile proteze nu numai din motivul ca ele redau
nuantele coloristice solicitate, transluciditatea si morfologia corespunzatoare dintelui natural, dar si prin
faptul ca sunt bine tolerate de tesuturile cavitati bucale si nu prezinta modificari de culoare in timp. Insa
coroanele din portelan nu rezista presiunilor masticatoare si uneori se fractureaza datorita fragilitati si
casabilitati ceramici.
Coroanele pe matrice dubla din platina poate fi comparata cu o coroana metalo- ceramica
deoarece in componenta ei intra un suport metalic realizat din platina cu grosime foarte mica. Deoarece
platina este un metal foarte scump, exista tehnici de confectionare a acestor coroane si fara utilizarea
matricei din platina. Pentru realizarea coroanelor este confectionat modelul dintr- un material specializat
rezistent la temperatura si la care nu adera produsul din ceramica.
Coroana fizionomica din acrilat

11
Confectionarea coroanelor din acrilat se realizeaza prin doua tehnici: tehnica clasica si tehnica
moderna. Amebele tehnici au aceleasi etape clinice ce includ:
obtinerea amprentei si prepararea dintilor;
proba coroanei in cavitatea bucala;
fixarea coroanei prin cementare.
Tehnica clasica de confectionare a coroanelor din acrilat prevede realizarea urmatoarelor
operatiuni:
modelarea machetei viitoarei coroane din ceara;
ambalarea machetei coroanei in chiuveta pentru realizarea tiparului
pregatirea acrilatului si introducerea lui prin presare in tipar;
polimerizarea acrilatului si dezambalarea coroanei din chiuveta;
prelucrarea, finisarea si lustruirea coroanei.
Modelul poate fi confectionat cu bonturi fixe sau mobilizabile. Daca modelul este utilizat cu
bonturi fixe, macheta modelata va fi sectionata din model impreuna cu bontul preparat si ambalat in
chiuveta, iar in cazul utilizari a modelului cu bont mobilizabil, macheta din ceara a coroanei va fi inlaturat
de pe model si ambalat in chiuveta.
In modelarea machetei se utilizeaza ceara incolora sau roza, nu se recomanda folosirea cerii
intensiv colorata, din motivul ca in timpul executarii tiparului, substantele colorante pot fi absorbite de
gipsul tiparului ce poate trece in acrilat in timpul polimerizari si rezultand o culoare necorespunzatoare.
Macheta coroanei din ceara trebuie sa redea cu precizie morfologia dintelui fara schimbari de volum,
precum a raportului cu dintii vecini si antagonisti.
Tehnica moderna ce confectionare a coroanelor din acrilat nu prevede modelarea machetei
coroanei din ceara si nici realizarea tiparului. Aceasta tehnica consta in modelarea directa a coroanei din
acrilat prin depunerea succesiva a straturilor pe bontul dentar, fiind asemanatoare cu tehnica utilizata la
confectionarea coroanelor din portelan. Tehnica modelari prevede depunerea acelorasi straturi (bazal, de
smalt, de colet si incizal), urmate de polimerizarea lor. Confectionarea coroanelor dupa tehnica moderna
au luciul si nuantele coloristice identice dintelui natural.

6.3 Coroanele mixte


Necesitatea de a respecta criteriile fizionomice, profilactice si de rezistenta ale coroanelor de
invelis a impus imbinarea tehnologiei de confectionare a coroanelor de invelis metalice (nefizionomice)
cu cea de confectionare a coroanelor dizionomice, obtinandu- se in protetica dentara coroane ce se
numesc coroane de invelis mixte. Aceste varietati de coroane sunt reprezentate de componenta metalica la
care este aderat materialul fizionomic. In dependenta de modul de acoperire a componentei metalice cu
materialul fizionomic, coroanele mixte se clasifica in:
coroane mixte semifizionomice (partial fizionomice)- materialul fizionomic acopera
partial componenta metalica, dar obligatoriu acopera in intregime suprafata vizibila
(vestibulara) a dintelui;
coroane mixte fizionomice (total fizionomice) cand materialul fizionomic acopera in
intregime toate suprafetele componentei metalice.
Coroanele mixte pot fi divizate in functie de tehnica de confectionare in:
coroane de invelis cu componenta metalica stantata, acoperite cu material fizionomic
reprezentat de acrilat;

12
coroane de invelis cu componenta metalica turnata, acoperita cu acrilat, cunoscute ca
coroane metalo- acrilate;
coroane de invelis cu componenta metalica turnata, acoperite cu ceramica, cunoscute ca
coroane metalo- ceramice.

6.3.1 Coroana mixta cu componenta metalica stantata


Coroanele mixte cu componenta metalica stantata sunt semi- fizionomice, materialul fizionomic
(acrilatul) fiind plasat numai la nivelul suprafetei vizibile a dintelui. Aceste coroane se deosebesc una de
alta prin metoda de aderenta a acrilatului la componenta metalica si prin etapele clinico- tehnice de
confectionare.Aceste coroane pot fi divizate in doua grupe:
a) coroane la care portiunea vizibila metalica este decupata si inlocuita cu acrilat;
b) coroane nefenestrate la care pe portiunea vizibila metalica sunt realizate elemente retentive
pentru aderenta acrilatului.
Confectionarea acestor coroane nu se mai realizeaza din motivul ca nu asigura aspectul
fizionomic necesar, iar acrilatul nu adera intim la componenta metalica, producand diverse complicati.
Confectionarea coroanei mixte cu componenta metalica stantata de tip Belkin
In prima etapa se confectioneaza pe dintele corespunzator o coroana metalica stantata. Suprafata
vestibulara a dintelui se slefuieste suplimentar cu 0,5- 1mm pentru ca acrilatul ulterior sa recupereze
cantitatea slefuita a tesuturilor dentare, obtinand o grosime satisfacatoare. Pe suprafata vestibulara a
coroanei stantate se realizeaza cu o freza sferica un orificiu, iar in interiorul coroanei se introduce ceara
plastificata sau material amprentar termoplastic si coroana se reaplica in pozitia corecta pe bontul dentar.
Surplusurile de material ies prin orificiul vestibular obtinandu- se o amprenta individuala a bontului
repreparat. Dupa indepartarea surplusurilor se obtine amprenta arcadei impreuna cu coroana- amprenta.
Dupa confectionarea modelului se inlatura coroana prin incalzirea ei la sursa de caldura, obtinand
modelul dintelui preparat.[25]
Coroana se finiseaza si se lustruieste, iar fata vestibulara se decupeaza formand o fereastra cu o
margine de 1- 1,5mm in zona coletului margini incizale. Pe marginile obtinute (incizal, cervical si
proximale), cu un disc de carborund sau diamantat se face mici crestaturi in forma cozi de randunica in
scopul retentiei acrilatului. Componenta metalica obtinuta se aplica pe bontul preparat al modelului in
pozitia corecta si se modeleaza din ceara suprafata vestibulara in asa fel ca ceara sa acopere marginile
ferestrei si banda metalica din regiunea coletului.[9]
Componenta metalica cu macheta suprafetei vestibulare se ambaleaza in chiuveta in pozitie
orizontala pentru obtinerea tiparului si introducerea acrilatului, urmat de polimerizare.
Confectionarea coroanei mixte cu componenta metalica stantata
Suprafetele coroanei pe care nu se va aplica acrilat sunt finisate si lustruite, iar pe suprafata care
se va aplica acrilat sunt realizate orificii ce formeaza in grosimea peretului o cavitate de forma
trapezoidala cu baza mare situata in interiorul coroanei. Acrilatul va patrunde in aceste orifici si va adera
la componenta metalica.
Pe aceasta suprafata se va aplica lacul de izolare pentru a evita transparenta metalului, ca sa nu se
modifice culoarea acrilatului solicitat, se recomanda utilizarea lacurilor de culoarea respectiva. Macheta
din ceara se modeleaza pe componenta metalica aplicata pe model, iar ceara se inlocuieste cu acrilat prin
metoda clasica.
6.3.2 Coroana mixta cu componenta metalica turnata (metalo- acrilata)

13
Coroanle mixte cu componenta metalica turnata (metalo- acrilice) sunt microproteze la care
materialul fizionomic poate fi aplicat atat prin tehnica clasica cat si prin tehnica moderna. Coroanele
metalo- acrilice pot sa fie:
partial fizionomice (semifizionomice)- materialul fizionomic poate fi plasat numai pe o
singura suprafata sau pe toate suprafetele dintelui lasand neacoperit cel putin o banda
metalica pe suprafata orala, invizibila;
total fizionomice- materialul fizionomic acopera in intregime componenta metalica.
Etapele tehnologice prevad realizarea urmatoarelor operatiuni:
obtinerea amprentei si prepararea dintelui;
confectionarea modelului cu bont mobilizabil si fixarea modelelor in simulator;[9]
acoperirea bontului mobilizabil cu lac de izolare si modelarea machetei coroanei;
obtinerea componentei metalice prin turnare;
proba componentei metalice in cavitatea bucala si determinarea culorii materialului
fizionomic;
aplicarea materialului fizionomic pe componenta metalica;
fixarea coroanei in cavitatea bucala.
Stratul tesuturilor dentare slefuite, de pe suprafetele pe care se va aplica materialul fizionomic,
constituie 1,5- 2mm (0,3mm pentru componenta metalica si cel putin 0,8mm pentru cea fizionomica) cu
realizarea pragului cervical. Suprafetele dentare pe care nu se va aplica material fizionomic, se va
indeparta din tesuturile dentare un strat de 0,5- 0,6mm. Suprafetele bontului nu trebuie sa prezinte
retentivitati pe nici o suprafata.[9]
La coroanele partial fizionomice, ceara se pune succesiv, se modeleaza supraftele car nu vor fi
acoperite cu material fizionomic, redand cu exactitate dimensiunea, forma si morfologia. Suprafetele care
vor fi acoperite cu acrilat nu se modeleaza si formeaza cu marginile suprafetelor modelate inghiuri
ascutite, care contureaza diverse forme de casete.
Pentru retentia mecanica a acrilatului in interiorul casetei sau pe toate suprafetele, sunt retenti
reprezentate de: sfere, butoni in forma de ciuperca, solzi de peste, anse dispuse radiar. Realizarea
retentilor depinde de forma lor:
la realizarea retentiilor in forma de solzi de peste pe suprafata corespunzatoare a
coroanei, cu un bisturiu ascutit, sunt realizate in diverse planuri santuri triunghiulare;
la realizarea anselor sau a butonilor sunt utilizate fire din ceara sau nailon, care se unesc
cu o extremitate de marginile suprafetelor modelate si cu alta de suprafata capei la nivelul
de formare a unghiurilor ascutite;
sferele din material plastic sunt comercializate, au diametrul de 0,4 si 0,6mm si lacuri
care solidarizeaza sferele de suprafata a machetei din ceara.
Dupa proba coroanei in cavitatea bucala, suprafetele metalice pe care nu se va aplica acrilat sunt
finisate si lustruite. In caz de necesitate zonele retentive sunt accentuate cu discul din carborund sau
diamantat sau cu ajutorul diferitelor freze din aliaje dure, apoi urmeaza prelucrarea in aparatul de sablat
dupa ce se trece la realizarea componentei fizionomice din acrilat.
Acrilatul poate fi aplicat pe componenta metalica prin tehnica clasicasau prin cea moderna.

14
Daca acrilatul va fi aplicat prin tehnica clasica este necesara o pregatire a componentei metalice
care consta in aplicarea pe suprafetele metalice a unui strat de lac izolator cu scopul evitari transparentei
metalului.
Aplicarea acrilatului dupa tehnica moderna nu prevede acoperirea componentei metalice cu lac
izolator deoarece se aplica stratul bazal (opac) care nu este transparent. Depunerea straturilor de dentina,
smalt, incizal si de colet se face in corelatie cu nuantele coloristice ale dintilor naturali, iar coroana dupa
polimerizare este obtinuta cu luciul respectiv.
6.3.3 Coroana mixta metalo- ceramica
La coroanele metalo- ceramice, componenta metalica este realizata prin turnare, iar ceramica
aplicata pe metal este arsa in cuptorul cu vacum. Tehnica de confectionare a acestor coroane reprezinta o
combinatie a tehnicilor utilizate la confectionarea coroanelor turnate si a celor din portelan.
Coroanele metalo- ceramice ca si cele metalo- acrilice pot fi: partial fizionomice si total
fizionomice. Insa la acestea, depunerea stratului de ceramica pe componenta metalica nu se realizeaza
prin elemente retentive, iar marginile casetei sunt rotunjite. Suprafata machetei pe care se va aplica
ceramica trebuie sa fie neteda, cu o grosime de aproximativ 0,4- 0,5mm, fiind subdimensionata cu 0,8-
1,5mm fata de volumul dintelui natural corespunzator. Acest spatiu este realizat in zona cervicala si
maximal in zonele incizale si ocluzale, fiind necesar pentru aplicarea ceramici. La aplicarea unui strat mai
mic de 0,8mm de ceramica nu se va putea obtine culoarea solicitata, iar la aplicarea unui strat cu o
grosime mai mare de 1,5mm cu timpul pot aparea fisuri, fracturi si desprinderea ceramici.
Macheta metalica poate fi modelata in zona pragului cervical fiind acoperit in intregime pragul,
pe care va fi aplicata ceramica, lasand liber o margine. Aceasta margine poate fi mascata cu festonul
gingival si este indicata la dintii posteriori, care sunt mai putini vizibili. Pentru dinti frontali si laterali
marginea machetei se va modela cu o latime mai mica de 0,3mm si nu va acoperi in intregime pregul
cervical lasand un spatiu in care se va aplica ceramica. Adaptarile marginale ale componentei metalo-
ceramice la bontul dentar preparat depinde de forma pragului cervical, intrecare se formeaza spati.
Legatura dintre metal si ceramica depinde de mai multi factori, acestia sunt:
metoda de prelucrare si pregatire a componentei metalice;
forma geometrica a componentei metalice;
grosimea peliculei de oxizi obtinuta pe componenta metalica si componenta lor chimica;
coeficienti de dilatare termica a aliajului si ceramicii;
de cate ori ceramica a fost supusa procesului de ardere;
prezenta tensiunilor in sistemul opac- metal si opac- dentina.
Toti acesti factori pot influenta legatura dintre metal si ceramica, in mod statator cat si- n diferite
imbinari. Legatura de la nivelul de jonctiune metal- ceramice poate fi de natura: chimica, mecanica si
fizica.
Legatura chimica de aderenta dintre ceramica si metal se obtine datorita dufuziei ionilor din
metal in ceramica si din ceramica in metal formand legatura iono- covalenta.
Legatura mecanica se obtine datorita unor retentivitati, aflate pe suprafata metalica in urma
sablari si ca rezultatul unei diferente neesentiale intre coeficienti de dilatare termica a metalului si
ceramici care contribuie la aparitia fortelor mecanice de compresiune.
Legatura fizica se realizeaza datorita fortelor Van der Waals sau legaturi adezive ce apar la
nivelul atomilor prin fluctuatiile spontane ale sarcini electrice.

15
Aderenta dintre metal si ceramica depinde de metoda de prelucrare a componentei metalice, de
repartizarea si concentrarea elementelor chimice pe suprafata metalica, pe care se aplica ceramica.
Prelucrarea a componentelor metalice din aliaje nenobile Cr- Co si Cr- Ni. Metoda prevede mai multe
etape:
prelucrarea suprafetei componentei metalice cu abrazive de carborund sau diamantate
fara ca aceasta sa prezinte unghiuri ascutite sau lipsuri;
prelucrarea sub un unghi drept a marginilor externe ale casetei (pe care nu se va aplica
ceramica) si sub un unghi rotund al marginilor interne;
prelucrarea se face atent pentru a nu impregna in componenta metalica particule abrazive
in cadrul pentru a nu perfora peretii metalici;
grosimea peretilor trebuie sa fie de 0,3- 0,4mm;
componenta metalica se finiseaza cu freze din aliaj dur deplasandu- se pe suprafata
metalica in cuptorul de ars ceramica;
se prelucreaza la o temperatura de 900C, timp de 2-3 minute, pentru a obtine o pelicula
de oxizi ce usureaza sablarea componentelor metalice;
sablarea componentei metalice cu un jet de pulbere de corund pe baza oxidului de
aluminiu cu particule de 250 microni, pana cand suprafetele au un aspect mat;
prelucrarea componentei metalice pentru inlaturarea impuritatilor si degrasare, la aliajele
din Cr- Co si Cr- Ni se formeaza cantitati mari de oxid de crom care negativ actioneaza
asupra legaturi metalo- ceramice;
pe componenta metalica oxidata se depun si se ard straturile de ceramica, se depune
straturi de opac (grund) cu o grosime uniforma, pentru a evita transparenta metalului si
realizarea legaturi metalo- ceramice;
pe suprafata pragului cervical este aplicat un strat uniform cu aceeasi grosime ca a
stratului depus pe suprafetele coronare, deasupra pragului cervical vor fi evidentiate trei
zone: metal- opac- ceramica;
dupa arderea opacului si racirea lenta, componenta metal- opac se aplica pe bontul
mobilizabil al modelului pentru depunderea succesiva a urmatoarelor straturi de
ceramica.
Modelarea si aplicarea ceramici la dinti laterali, amestecarea stratului opac cu dentina, iar pasta
obtinuta este aplicata prin pensulare pe suprafetele ocluzale conform principiilor morfo- functionale de
situare a cuspizilor in pozitia de intercuspidare maxima. Prin depunerea stratului de dentina sunt formate
crestele marginale si axiale ale cuspizilor. Pasta de opac si dentins se depune in portiuni mici in zonele de
proiectie a cuspizilor pe suprafetele dentare. Aceasta modelare nu se face cu redarea contactelor
intercuspidiene ci cu scopul de a reda dintilor laterali nuantele coloristice.
Dupa uscare, ardere, racire, pe model se depune stratul de dentina prin formarea crestelor
marginale ocluzale si a celor axiale ale cuspizilor urmata de aplicare succesiva a stratului de dentina si
stratului cervical pe suprafetele dentare.
Modelele se aduc in intercuspidare maxima si conform imprimarilor lasate se indeparteaza de pe
suprafata vestibulara stratul de dentina pentru inlocuirea lui cu stratul de smalt. Stratul de smalt se aplica
pe suprafata vestibulara, orala si ocluzala. Pe suprafetele proximale, lanivelul de contact cu dintii vecini
se adauga putina pasta de dentina pentru compensarea contractiei ceramici.

16
Coroana modelata de pune pe suportul de ardere si este supus uscari, preincalziri, arderi in vid la
un regim termic de 750- 970C, dupa scoaterea din cuptor daca mai este necesar sunt executate
corectarile corespunzatoare prin depuneri de ceramica supusa iar arderi in cuptor.
Dupa proba in cavitatea bucala coroana metalo- ceramica este arsa la presiune atmosferica
normala de 750- 970C cu mentinerea la temperatura finala 4- 5 minute cu scopul topiri stratului exterior
de ceramica care va conferi un aspect neted si lucios.

7. Coroanele de substitutie
Coroanele de substitutie sunt folosite in situatile clinice cu leziuni odontale coronare toatale,
subtotale sau cand este necesar de amputat resturile coronare cu pereti subtiri ale unui dinte depulpat.
Aceste coroane inlocuiesc in intregime coroana lipsa a dintelui natural.
Coroanele de substitutie sunt constituite din doua parti:
dispozitivul radicular realizat dintr- un pivot metalic care se agrega prin cementare in
canalul radicular preparat cu scopul fixari, stabilizari, durabilitati;
dispozitivul coronar ce inlocuieste morfo- functional coroana lezata a dintelui natural.
Aceste doua parti formeaza un ansamblu unic numit dispozitiv corono- radicular sau coroane de
substitutie. Se cunosc mai multe varietati de coroane de substitutie, unele mai simple, mai complexe,
unele confectionate dupa tehnici clasice, altel dupa tehnici moderne.
Clasificare dupa aspectul fizionomic al dispozitivului coronar:
coroane de substitutie total fizionomice;
coroane de substitutie partial fizionomice;
coroane de substitutie nefizionomice.
Clasificate dupa caracteristicile constructive ale dispozitivelor radiculare:
1. coroane de substitutie simple;
2. coroane de substitutie compuse.
Clasificarea dupa tehnica de confectionare:
coroane de substitutie turnate;
coroane de substitutie lipite;
coroane de substitutie monolite;
coroane de substitutie demontabile.
Clasificate dupa scopul urmarit:
coroane de substitutie pentru restaurarea morfologiei coronare;
coroane de substitutie utilizate ca elemente de agregare in protezele dentare.
7.1 Coroane de substitutie cu dispozitivele radiculare simple
Coroane de substitutie su dispozitivele radiculare simple sunt reprezentate de un pivot simplu
confectionat din sarma ortodontica sau turnata din aliaj care este solidarizat la o coroana de invelis.
Aceste coroane pot fi confectionate dupa metoda directa sau indirecta.
Coroanele de substitutie confectionate intr- o vizita pot fi de:

17
coroane de tip Logan, Davis, Braun White, Norton care sunt prefabricate din dispozitive
coronare si radiculare si dupa o adaptare a lor la situatia clinica sunt fixate prin
cementare;
coroane de tip Parkin, Petrovski, Siraca confectionate cu utilizarea pivotului din sarma,
ca dispozitivul radicular a dintelui standard din acrilat ca dispozitiv coronar. La situati
clinica dispozitivele sunt solidarizate cu acrilat termopolimerizabil sau autopolimerizabil.
Coroanele de substituie confectionae prin metoda indirecta prevad confecionarea dispozitivului
radicular in clinica, iar a celui coronar in laborator. Procesele tehnologice folosite depind de varietatea de
coroana utilizata. Pentru confectionarea coroanele de substituie cu dispozitiv coronar din acrilat, dupa
prepararea canalului radicular se realizeaza pivotul din sarma cu portiune supraradiculara retentiva. Dupa
obtinerea amprentei impreuna cu pivotul se confectioneaza modelul si se realizeaza coroana din acrilat
dupa tehnicile cunoscute.
La utilizarea dispozitivului coronar reprezentat de o coroana stantata mixta, in prima faza se
confectioneaza coroana stantata. La proba coroanei in cavitatea bucala se prepara canalul radicular, iar pe
suprafata orala a coroanei metalice, conform proiectiei canalului radicular se realizeaza un orificiu prin
care se introduce pivotul in canalul radicular fiind solidarizat in laborator de coroana prin lipire. Interiorul
coroanei, dupa proba ansamblului solidarizat, se umple cu o masa amprentata, obtinandu- se amprenta
preparatiei radiculare, iar in conditi de laborator coroana se fenestreaza si se realizeaza componenta
fizionomica din acrilat.
7.2 Coroane de substitutie cu dispozitivele radiculare compuse
Coroanele de substituie cu dispozitive radiculare compuse sunt formate ca si coroanele simple
din pivot coroana. Pivotul, la nivelul limitei preparatiei supraradiculare, prevede realizarea unor
dispozitive in forma de cape cu inel sau incrustatii de diferite forme in scopul maririi rezistentei radacinii
la actiunea fortelor masticatoare, precum si pentru o fixare si stabilizare mai buna a dispozitivului corono-
radicular. Sunt cunoscute mai multe varietati de coronare de substitutie:
coroana de substitutie tip Richmond- dispozitivul radicular este compus dintr-un pivot
intraradicular solidarizat la un capac metalic situat pe portiunea orizontala a bontului cu
inel circular adaptat la suprafetele axiale pana la coletul dintelui; dispozitivul coronar este
reprezentat de o fatet metalica solidarizata la capac si extremitatea supraradiculara a
pivotului la care adera acrilatul;
coroana de substitutie tip Katz este asemanatoare cu coroana tip Richmond spre deosebire
de capacul care are forma preparatiei supraradiculare, este confectionat cu un semi-inel
care partial acopera suprafetele axiale ale bontului;
coroana de substitutie tip Sargorodski- dispozitivul radicular este realizat dintr-un pivot si
un capac supraradicular turnat, la care prin lipire este solidarizat un inel metalic stantat
dupa suprafetele axiale si supraradiculare ale bontului, iar dispozitivul coronar poate fi
confectionat ca si la coroana tip Richmond;
coroana de substitutie tip Iliina-Markosian- dispozitivul radicular la nivelul sectiunii
radiculare este realizat cu placuta supraradiculara si incrustatie intracoronara (inlay) de
forma cuboidala confectionate prin turnare impreuna cu pivotul intraradicular,
dispozitivul coronar de asemenea poate fi realizat partial fizionomic sau total fizionomic;
Aceste varietati de coroane de substitutie se realizau prin tehnici clasice care prevad
confectionarea elementelor componente separat, urmate de o solidarizare a lor prin lipire. In prezent acest
tip de coroane de substitutie sunt confectionate prin tehnici moderne care au condus la elaborarea
coroanelor de substitutie cu componente turnate. Atat dispozitivul radicular cat si cel coronar sunt
confectionate prin tunare. Suprafetele dispozitivului coronar pot fi realizate cu locasuri necesare pentru a

18
aplica acrilat (prin tehnica clasica ori moderna), sau ceramica (coroane de substitutie metaloacrilice si
metaloceramice).
Confectionarea coroanelor de substitutie metaloacrilice si metaloceramice necesita respectarea
succesiunii urmatoarelor etape clinico-tehnice:
Clinic: prepararea intra- si supraradiculara a radacinii dintelui afectat si amprentarea;
Laborator: Confectionarea modelelor, pozitionarea lor in simulator, modelarea machetei
dispozitivului corono- radicular transformarea ei in aliajul solicitat, prelucrarea componentei
metalice si proba pe model;
Clinic: proba componentei metalice a dispozitivului corono-radicular in cavitatea bucala,
determinarea culorii materialului fizionomic;
Laborator: aplicarea materialului fizionomic pe suprafetele dispozitivului coronar, prelucrarea
si lustruirea;
Clinic: proba definitiva a coroanei de substitutie si fixarea in cavitatea bucala.
Dupa prepararea specifica a radacinii in clinica se obtine amprenta ce trebuie sa redea cu precizie
lungimea canalului radicular preparat a suprafetelor intraradiculare si supragingivale radiculare a
sulcusului dento- gingival a dintilor vecini. Bontul mobilizabil este izolat cu lacuri, conform tehnicilor
cunoscute ori cu ulei de vaselina sau cu apa, pentru a evita lipirea cerii de materialul modelului.
In canal se adapteaza un pivot din masa plastica (care arde fara cenusa) in asa mod ca sa patrunda
liber pana la extremitatea preparatiei canalului radicular, iar portiunea supraradiculara sa nu ajunga pana
la dintii antagonisti cu 1,5-2,0mm. Initial in canalul radicular se introduce un con de ceara plastificata, in
centrul careia se inglobeaza pivotul din acrilat putin incalzit. Dupa racirea cerii, prin tractiunea
extremitatii supraradiculare a pivotului se detaseaza ceara impreuna cu pivotul care reprezinta macheta
dispozitivului radicular. Daca la verificare se constata lipirea de ceara pe suprafaa pivotului, varful
pivotului va fi rotunjit sau amputat, repetandu-se procedeul de obtinere a machetei dispozitivului
radicular.
Macheta verificata se reintroduce cu atentie in canalul radicular si prin depunere succesiva de
ceara se modeleaza macheta dispozitivului coronar, forma caruia depinde de materialul fizionomic
utilizat. Dupa inlocuirea machetei din ceara cu aliajul solicitat se va aplica materialul fizionomic (acrilatul
sau ceramica) dupa tehnicile cunoscute.
Coroanele de substitutie au contribuit la pastrarea radacinilor in arcadele dentare, insa pe parcurs
acest tip de coroane poate sa- si modifice culoarea, sa se abrazieze, ceea ce necesita detasarea lor din
cavitatea bucala. La executarea acestei operatiuni, deseori radacinile se fractureaza ajungand sa fie
extrase. Si coroanele mixte realizate pe dinti depulpati nu rezista la actiunea presiunilor masticatoare,
fracturandu-se coroana dintelui natural. Datorita acestor dezavantaje, sunt utilizate coroanele de invelis
fixate pe bont artificial cu pivot. Aaa constructii sunt reprezentate de diverse varietati de coroane de
invelis fixate prin cementare pe bonturi artificiale cu pivot. Bontul artificial cu pivot ca i coroanele de
substitute este format din dispozitivul radicular si bontul artificial dentar.
Macheta acestui dispozitiv este modelata dupa metoda directa si prin turnare materialul machetei
bontului artificial cu pivot este inlocuit cu aliajul solicitat. Bontul dentar modelat va avea forma si
dimensiuni in functie de varietatea coroanei de invelis utilizata. Dupa fixarea bontului artificial cu pivot
in cavitatea bucala se vor realiza etapele clinico- tehnice identice cu cele aplicate la realizarea coroanei de
invelis.
Parametri constructivi si functionali ai dispozitivului radicular. Indiferent pentru ce constructi este
utilizat dispozitivul radicular, trebuie:
sa aiba o lungime de cel putin 1-1,5 ori mai mare decat lungimea coroanei dintelui natural si
un diametru nu mai mic de 1,2-1,5mm, daca lungimea pivotului este mai mare, cu atat mai
bine va fi fixata si stabilizata coroana de substitutie;

19
sa fie confectionat din aliaje cu calitati fizico- mecanice superioare, sa prezinte rezistenta si
duritate maxima la indoire si sa nu se fractureze;
sa corespunda dupa dimensiuni canalului radicular preparat sa nu slabeasca rezistenta
peretilor radiculari;
dispozitivele suplimentare ale pivotului sa fie adaptate intim la portiunea supraradiculara.
Respectarea acestor indici este necesara pentru a oferi dispozitivului coronar o fixare si stabilitate
satisfacatoare, ceea ce mareste rezistenta la actiunea presiunilor masticatoare ce revin de la dintii
antagonisti.

8. Rezultate
Microprotezele sunt folosite pentru reabilitarea estetica si functionala a apartului dento- maxila,
echilibrari ale ocluziei si nu in ultimul rand imbunatatirea functiei estetice. Dintre toate materialele
folosite pana in prezent pentru confectionarea microprotezelor, cele mai bune rezultate au fost obtinute de
materialele ceramice.

9. Concluzii
Pentru alegerea materialelor dentare in vederea utilizarii lor in microproteze trebuie luate in
considerare aspectele fizionomice, de rezistenta si durabile. Confectionarea acestor microproteze trebuie
sa fie biocompatibila, rezistenta si stabila mecanic si chimic la toate modificarile care apar in mediul
bucal.

10. Bibliografie

1. Barsa Gheorghe Tehnici de confectionare a protezelor dentare Gh. Barsa, I. Postolachi

2. Prof. Ion Patrascu Tehnologia protezelor dentare fixe U.M.F Carol Davila Bucuresti

3. http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/Generalitati-privind-protezele87.php

4. http://www.qreferat.com/referate/medicina/Realizarea-machetelor-pentru-m444.php

Terminologie Medicala

20
1. Abces- colectie purulenta, formata sub actiunea unor agenti microbien;
2. Abraziune- uzura suprafetelor dentare;
3. Acrilat rasina acrilica macromoleculara;
4. Afta afectiune a mucoasei bucale ce debuteaza cu o senzatie de pruurit si prin spargere lasa locul
unei mici ulceratii;
5. Alveola cavitate osoasa ii care sunt implantati dintii;
6. Amprenta copia negativa, fidela a unei regiuni anatomice, folosita pentru confectionarea lucrarilor
fixe si mobile;
7. Apex portiunea terminala a varfului radacinii dentare;
8. Arcada dentara totalitatea dintilor implantati in alveolele osului maxilar si mandibular;
9. Bont dentar portiunea coronara a dintelui fara smalt, rezultata in urma slefuirii coronare pe toate
fetele, pana la indepartarea unui strat dur, de 1-2 mm grosime;
10. Camera pulpara spatiul din interiorul coroanei dentare, cu peretii formati din dentina, in care se
afla pulpa dentara;
11. Canal dentar spatiu natural, alungit, situat in interiorul dintelui si care contine pulpa radiculara;
12. Canal radicula canal care traverseaza radacina dintelui din camera pulpara pana la apex si contine
pachetul vasculonervos;
13. Canin cel mai puternic dinte monoradicular, facand parte din grupul dintilor frontali;
14. Carie dentara proces distructiv cronic, care evolueaza fara fenomene inflamatorii tipice, provocand
necroza tesuturilor dentare dure si, in stadiul final, infectarea pulpei;
15. Cement radicula tesut dentar, ce acopera dentina radiculara de la colet pana la apex;
16. Cingulum proeminenta situata in treimea gingivala a dintilor frontali;
17. Ciment substanta utilizata pentru realizarea unei adeziuni puternice intre 2 suprafete
18. Colet dentar zona intermediara dintre coroana si radacina, unde are loc jonctiunea smalt-cement
19. Coroana mixta lucrare protetica alcatuita dintr-o parte metalica si una fizionomica
20. Creasta dentara proeminenta ce se inalta spre suprafata ocluzala a dintilor laterali sau pe suprafata
palatinala si linguala a frontalilor superiori si inferiori;
21. Cuspizi formatiuni ovalare ce se proiecteaza pe suprafetele ocluzale ale dintilor laterali si pe
marginile incizale ale caninilor, ale caror forma si dimensiuni variaza de la un dinte la altul, ca si de la
pacient la pacient
22. Dentina stratul cel mai gros din structura dintelui, aflat sub smalt;
23. Dentitie proces de formare si aparitie a dintilor la om;
24. Detartraj metoda terapeutica, prin care se indeparteaza depozitele de tartru supra si subgingival de
pe dinti si de pe lucrari protetice
25. Dinte element complex al aparatului masticator, a carui actiune este dependenta de forta musculara;
26. Edentatie stare fizio-patologica, ce se caracterizeaza prin pierderea de la 1-16 dinti pe o arcada
dentara
27. Egresiune dentara fenomen de eruptie dentara pe arcada cu depasirea planului de ocluzie,
determinat de lipsa dintelui antagonist sau de infectia dintelui care egreseaza

21
28. Eruptie dentara fenomen fiziologic prin care dintii migreaza, pe masura formarii lor, traversand
osul si fibromucoasa gingivala, exteriorizandu-se pe procesul alveolar, in cavitatea bucala;
29. Extractie interventie de necesitate, care consta in indepartarea unui dinte bolnav, care provoaca si
intretine procese patologice locale, regionale si generale, ce nu pot fi rezolvate prin tratamente
conservatoare;
30. Fateta constructie protetica ce reconstituie partea vizibila a dintelui artificial, avand forma si
culoarea dintelui natural;
31. Fisuri dentare sparturi ale smaltului sau smalt plus dentina, fara pierdere de substanta, dificil de
diagnosticat;
32. Fractura dentara leziune a smaltului, dentinei, cementului, in care portiuni din dinte sunt desprinse
si pot interesa uneori pulpa coronara sau radiculara;
33. Fracturi mandibulare leziuni cu intreruperea continuitatii osului mandibular, produse de agresiuni,
accidente;
34. Freze dentare instrumente ce devin active prin rotatii, folosite in scopul abrazarii, taierii substantei
dure dentare;
35. Gingie parte componenta a parodontiului de invelis, ce acopera osul alveolar care inconjoara coletul
dintelui;
36. Implant dentar metoda ce consta in introducerea intr-o alveola naturala sau creata chirurgical a
unui dispozitiv, pe care se fixeaza o coroana artificiala;
37. Incisivi dinti cu coroana in forma de lopata, asezati in partea anterioara a arcadei dentare, cu rol in
taierea alimentelor;
38. Incluzie dentara anomalie dento-maxilara, caracterizata prin ramanerea dintilor in profunzimea
osului alveolar dupa trecerea termenului de eruptie, fara tendinta de a erupe;
39. Inervatie distributia unui nerv intr-un organ sau tesut;
40. Inflamatie pulpara totalitatea reactiilor si proceselor cu caracter de adaptare, care se dezvolta in
pulpa, intr-o succesiune de faze, ca urmare a actiunii unui agent patogen;
41. Materiale compozite materiale de obturatie definitiva, cu aspect fizionomic, ce prezinta o buna
stabilitate a culorii in timp;
42. Materiale de amprenta produse ce reproduc fidel amanuntele campului protetic;
43. Matrice dentara sistem ce ajuta medicul in refacerea conturului dintelui cu materiale de obturati
definitiva;
44. Menton proeminenta osoasa anterioara, mediana, rotunjita, a mandibulei;
45. Nanism dentar distrofie dentara caracterizata prin dinti prea mici, cu forma normala sau modificata;
46. Ocluzie raport static sau dinamic intre arcadele dentare, indiferent de rapoartele mandibulo-
craniene;
47. Ortodontie operatie de indreptare a dintilor;
48. Parodontoza forma distrofica degenerativa a parodontopatiilor marginale cronice, fara fenomene
inflamatorii;
49. Parodontiu de invelis fibromucoasa bucala, care acopera osul alveolar si inconjoara coletul
dintelui, cu rol in formarea santului gingival si a ligamentelor supra alveolare
50. Proteza dentara corp fizic confectionat dintr-o serie de materiale, dupa indicatiile medicului, cu
scopul de a restaura morfofunctional tesuturile dentare;

22
51. Pulpa dentara tesut conjuctiv lax, situat in camera pulpara si canalul radicular;
52. Pulpite inflamatii pulpare ce se desfasoara in pulpa intr-o succesiune de faze, ca urmare a actiunii
unui agent patogen;
53. Smalt strat puternic mineralizat ce acopera intreaga coroana a dintelui;
54. Spatula dentara instrument folosit la prepararea diferitelor materiale de obturatie provizorie sau
definitiva;
55. Stomatite inflamatii localizate pe portiuni mai mari ale mucoasei bucale, in mai multe zone
topografice ale acestuia;
56. Sablon de ocluzie piesa protetica intermediara;
57. Tartru dentar formatiuni organo-minerale depozitate pe suprafetele dintilor si pe alte suprafete
solide din cavitatea bucala;
58. Trema dizarmonie dentoalveolara cu spatiere interdentara , intre dintii superiori sau intre dintii
inferiori (exceptie fac centralii superiori);
59. Ulceratie solutie de continuitate intr-un tesut pavimentos sau la mucoase;
60. Unit dentar aparat cu echipament adecvat utilizat in tratamentele stomatologice.

23

S-ar putea să vă placă și