Sunteți pe pagina 1din 23

A FI UN LIDER ADEVARAT

Eterna intrebare: a fi sau a nu fi...un lider? Nu voi cauta nicidecum sa raspund


la aceasta intrebare intr-un mod cat mai interesant, asa cum ar face-o probabil un
parlamentar in fata alegatorilor cu putin timp inainte de alegeri, sau intr-un mod
stiintific cum ar proceda un fizician, un biolog sau un chimist. Voi incerca in acest
articol sa simplific cat mai mult lucrurile si sa va ajut sa intelegeti cu mai multa
usurinta conceptul de leadership.

Curiozitatea vesnic vie imbinata cu seriozitate si incredere, m-a determinat cu


mult timp in urma sa caut cu orice pret raspunsul la aceasta intrebare “Ce este un
lider?” Un prieten caruia i te poti adresa in orice imprejurare nu este tocmai raspunsul
cel mai potrivit, ori definitia cea mai corecta a liderului, tinand cont de faptul ca au
existat lideri care nu admiteau prezenta in jurul lor a prea multor persoane. De fapt,
daca stau bine si ma gandesc, nici nu cred ca pot oferi o definitie exacta, unica sau
completa a termenului de "lider". Totusi, voi incerca sa va ofer un raspuns cat mai
complet vizavi de ce este leadershipul si ce este acela un lider, din punctul meu de
vedere.

Ganditi in termenii ideii de “câstig”

Veti intelege mai usor conceptul de leadership daca veti gandi in termenii ideii
de “castig”. Sa spunem ca un intreprinzator doreste sa-si dezvolte afacerea si sa
obtina un profit mai mare din vanzarea de umbrele. El angajeaza mai multi tineri fara
prea multa experienta in vanzari care sa convinga clientela de calitatea, importanta si
avantajele acestor umbrele, si sa investeasca serios in aceasta piata. Dar pentru ca
totul sa mearga bine, intreprinzatorul trebuie mai intai sa-i trimita pe angajatii sai la
cursuri de pregatire in negociere si vanzari. Apoi trebuie sa le ofere un salariu
motivant care sa fie proportional cu volumul de munca prestat si cu profitul realizat,
pentru ca ei sa fie motivati sa lucreze la firma lui. Un intreprinzator iscusit stie foarte
bine un mare adevar: singura cale de a-si dezvolta afacerea, respectiv de a-si creste
profiturile prin vanzarea umbrelelor, este sa obtina in primul rand sprijinul angajatilor
sai si apoi sa vina in intampinarea oricaror doleante din partea clientilor pentru ca
acestia sa solicite cat mai multe comenzi.

Prin analogie pot spune ca "leadershipul" se poate masura prin castigul pe


care il obtine atat intreprinzatorul, cat si angajatii si clientii. Fiecare are ceva de
castigat daca, si numai daca, intreprinzatorul care demareaza o afacere detine
experienta necesara in coordonarea unei echipe, daca da dovada de profesionalism
in exercitarea tuturor activitatilor pe care le desfasoara si, mai ales, daca are idei si
daca stie sa exploateze la maximum posibilitatile pe care le are. Asadar,
intreprinzatorul este cel care da tonul si pune lucrurile in miscare. El este liderul in
acest caz, pentru ca de el depinde in mare masura totul.

1
Liderul indruma oamenii in directia cea buna

Celebrul scriitor Stefan Zweig sublinia: “Cine vede apropiindu-se o furtuna, stie
ca un singur lucru poate salva nava si echipajul: vointa neclintita a capitanului de a
sta el insusi la carma si, mai presus de toate, de a o tine el singur in mainile sale.”

Pe masura ce ritmul general al schimbarilor se accelereaza, sarcina liderului


de a-i indruma pe oameni in directia cea mai buna devine tot mai grea. Caci a-i
conduce pe oameni nu este nicidecum cireasa de pe tort pe care s-o mananci
lingandu-te pe buze de placere, ci dimpotriva o corvoada fara sfarsit.

Putini sunt cei care au talentul de a prelua conducerea si de a se impune in


fata oamenilor, castigandu-le respectul si admiratia. Pentru ca, a fi un lider inseamna
sa ai o vointa neclintita de a razbi intr-un mediu ostil, sa preiei initiativa atunci cand
nimeni nu pare interesat sau nu are curajul sa o faca. Inseamna, de asemenea, sa le
redai increderea celor deznadajduiti si sa-i convingi ca, urmandu-te, vor reusi sa se
autodepaseasca si sa-si implineasca viata.

Rolul liderului este deci foarte important. El trebuie sa fie alaturi de oameni in
momentele dificile, sa-i motiveze sa fie tot timpul activi, sa vegheze asupra modului
in care isi indeplinesc atributiile si sa-i indrume in directia cea buna, constient fiind de
faptul ca esecul sau succesul oamenilor depind numai de el. Si la fel ca
intreprinzatorul despre care v-am vorbit la inceputul acestui articol, liderul trebuie sa
faca tot ce-i sta in putinta pentru ca toata lumea sa iasa in castig.

P.S. Daca vom reusi sa demonstram celorlalti oameni ca suntem capabili sa-i ghidam
cu intelepciune spre succesul in cariera, daca le vom reda speranta in ziua de maine,
abia atunci vom putea considera ca avem aptitudinile necesare pentru a reusi in
domeniul conducerii.

2
TRUMFUL MAGICIANULUI
Spectacolul era pe sfarsite. Lumina, care scalda scena, se facu rosie ca
sangele si incepu sa piarda tot mai mult din intensitate. Stiam ca ceva important
urma sa se intample. Tobele incetasera sa bata. In sala era o liniste mormantala. Si
un intuneric de nepatruns, adanc si dens. Publicul era cuprins de o teama placuta.
Deodata s-au auzit pasi. Undeva in stanga scenei, o umbra vaga s-a zarit
schimbandu-si usor pozitia. In clipa urmatoare am gandit ca nu poate fi decat el,
creatorul de iluzii. Am avut dreptate. Magicianul reaparu, intr-o tinuta deosebita, cu
masca pe fata, emanând o nota aparte si creând o atmosfera plina de mister. Dupa
ce a ajuns in mijlocul scenei, pe un ton impunator a rostit niste cuvinte ciudate: „Acta
est fabula!”. El a vrut de fapt sa spuna: „Piesa a fost jucata. Am hotarat sa va arat
cine sunt”.

Discret, s-a apropiat de spectatori. Privea in intuneric, ca si cum totul ar fi fost


normal, ca si cum putea vedea clar pe oricine. Incepusem sa cred ca, in sfarsit, voi
avea prilejul sa aflu ce se ascunde in spatele mastii sale.

Adevarul din spatele adevarului

Magicianul se pregatea sa-si dea jos masca de pe fata. Toata lumea se arata
mirata fata de decizia pe care a luat-o, de a se dezvalui, de a ne arata adevaratul
sau chip, mai ales ca la spectacolele sale anterioare promisese solemn ca niciodata,
nimeni, nu va descoperi ce se afla in spatele mastii, cine este el cu adevarat.
Ascundea multa profunzime, iar sub masca sa, frumos lucrata in stil venetian, se
ascundea cu siguranta forta sa reala. Aerul de mister pe care il emana producea o
senzatie stranie asupra mea si a celorlalti spectatori.

Momentul mult asteptat veni. Magicianul si-a dat jos masca. Dar mare ne-a
fost mirarea cand am observat ca, in spatele mastii se afla, o alta masca. Din nou, alt
joc, alta provocare, alt mister. Treziti dintr-o iluzie, am cazut prada altei iluzii. Abia
atunci, in acel moment, mi-am dat seama ca nimeni nu va putea sa controleze mai
bine realitatea decat el, Magicianul, Creatorul de iluzii. Ca principal realizator al
spectacolului, este indreptatit sa ne impuna sa recunoastem propria lui realitate. O
realitate pe care vrem nu vrem, chiar daca nu o intelegem, trebuie sa o acceptam,
negresit, cu totii.

Si tot atunci am inteles că niciodata, cu nici un chip, un magician desavarsit nu


se va lepada de masca sau de mastile sale, pe care le va afisa mereu in spectacolele
sale, ci isi va pastra intotdeauna misterul pentru a intretine si spori curiozitatea
tuturor, pentru ca puterea lui de convingere si influenta sa nu se piarda niciodata.
Misterul este factorul care va trebui intotdeauna sa persiste in spectacolele sale. Ar fi
fost desigur o imprudenta daca si-ar dezvalui adevarata identitate.

3
In asta consta triumful unui magician, in misterul pe care il ascunde si pe care
il lasa in urma lui. In simbolurile sale, in iluziile pe care le creeaza, in propria sa
identitate nestiuta de nimeni si mai ales in trucurile sale secrete, pazite cu strasnicie.

Liderul este cel care controleaza realitatea

Un lider foarte bun stie ca poate detine puterea absoluta numai si numai daca
reuseste sa controleze realitatea care il inconjoara. Iar daca nu o poate controla,
atunci trebuie sa faca lumea sa creada ca el o controleaza. In totalitate. Un lider isi
poate impune suprematia, daca si numai daca este capabil sa-i determine pe oameni
sa creada ca el detine controlul absolut asupra oricarei situatii. Asupra tuturor
evenimentelor, dorite sau nedorite. Asupra oricaror schimbari. In orice moment.
Oamenii pe care ii conduce trebuie sa vada lucrurile nu in adevarata lor masura, ci
mai intotdeauna asa cum doreste el sa le vada. Daca lumea ii da crezare si-l
urmeaza atunci el se poate numi, pe drept cuvant, un lider desavarsit. Caci numai un
lider desavarsit reuseste sa stapaneasca oamenii: prin idei si conceptii inedite, printr-
o atitudine win-win, prin argumentatii foarte clare, prin discursuri mobilizatoare, prin
stilul personal, prin noi abordari, prin viziunea sa unica si viabila.

Un lider are puncte comune cu un magician dar se deosebeste de acesta prin


faptul ca el nu creeaza iluzii ci se bazeaza pe realitate si fapte concrete. Prin prisma
unui „spectator”, al unuia neimplicat in munca pe care o depune un lider, acesta
poate fi considerat in mod simplist un magician. Iar „triumful magicianului” ascunde
multa munca, abilitate, competenta si profesionalism, dar si secrete pastrate cu
strasnicie.

PROBA DE INDEMANARE
In timpul unei calatorii pe Nil, faraonul Kheops a dorit cu orice pret sa verifice
abilitatile fiilor sai de a conduce o barca si i-a pus pe acestia sa vasleasca. El le-a
spus fiilor sai: “Cine stie sa conduca o barca isi dovedeste deja capacitatea de a
guverna o tara. Amandoua cer indemanare, statornicie si fermitate”.

Abilitatea de a-i conduce pe oameni este similara cu conducerea unei barci.


Oricat de banal ar parea la prima vedere condusul unei barci nu este un lucru usor;
daca urcati pentru prima oara intr-o barca abia o veti putea urni din loc, iar apoi, mai
mult ca sigur, ori va veti invarti in cerc ori va veti deplasa foarte incet. Dar cu timpul,
daca exersati, daca invatati cum sa manuiti vaslele si cum sa va sincronizati
miscarile bratelor, veti putea sa navigati in directia pe care v-ati propus-o cu mai
multa usurinta.

Daca sunteti la inceput de drum si nu stiti cum sa-i conduceti pe oameni spre
succes, probabil ca va lipseste indemanarea. Insa nu trebuie sa va faceti griji. Este
normal ca la inceput sa fiti timid si neindemanatic. Fiti convins ca foarte putini lideri

4
au avut un talent innascut, marea lor majoritate si-au cultivat in timp talentul. Doar
exersand zi de zi veti ajunge sa deprindeti cunostintele si abilitatile necesare unui
leadership eficient.

Nimic nu este usor, dar nici imposibil. Obtinerea unor performante de nivel
inalt necesita un efort continuu si sustinut. Daca va dedicati studiului neintrerupt si
dezvoltarii profesionale, veti deprinde cu timpul abilitatile necesare pentru a lucra cu
oamenii si de a-i conduce. Cu certitudine trebuie sa dati dovada de indemanare
pentru a-i atrage pe oameni de partea dumneavoastra. Iar indemanarea se
dobandeste in timp prin practica si exercitiu.

CE ROL ARE MANAGERUL


Zilele trecute m-am uitat intamplator la un concert de muzica simfonica pe
binecunoscutul canal de televiziune, Mezzo. Tot uitandu-ma cand la dirijor, cand la
instrumentistii din orchestra, am observat un lucru interesant pe care, pe moment, nu
mi l-am putut explica. Fiecare instrumentist avea in fata sa o partitura de la care nu-si
ridica privirea aproape deloc. Deci, ce rost mai avea dirijorul in toata treaba asta,
daca tot nu se prea uita nimeni din orchestra la el?

O cautare rapida pe google m-a lamurit. Dirijorul este “omul cu bagheta” si


contributia lui la calitatea interpretarii unei piese muzicale reprezinta mai bine de
80%. Rolul lui este sa mentina ritmul pana la finalul concertului, sa coordoneze si sa
armonizeze permanent toate instrumentele astfel incat fiecare sa fie integrat in
ansamblu conform partiturii, si bineinteles sa intervina in cazul in care nu se respecta
indicatiile compozitorului. Totodata, in urma numeroaselor repetitii, dirijorul este cel
care ii alege pe muzicienii care urmeaza sa cante intr-un concert, pentru ca este
singurul care isi poate da seama de abilitatile si calitatile interpretative ale fiecaruia.
Mai trebuie sa mentionez faptul ca pregatirea unui dirijor este aparte decat a celorlalti
muzicieni - este imperios necesar sa cunoasca de la cap la coada toata partitura,
tempo-ul, interventiile instrumentistilor, si totodata trebuie sa cunoasca la perfectie
cel putin trei instrumente. Fara un dirijor care sa coordoneze in mod profesional
muzicienii si instrumentele muzicale, nu s-ar putea tine niciodata un concert.

Ce este managerul?

Acum vine marea intrebare. Ce este managerul si ce rol are el intr-o


companie?

Un cititor mi-a adresat aceasta intrebare pe email zilele trecute. Raspunsul


meu este acesta: Managerul este pentru companie, ceea ce dirijorul este pentru
orchestra. Managerul este cel care infiinteaza compania, cel care se straduie sa o
aduca la cote inalte, sa o faca sa functioneze perfect. Este destul de evident ca
meritul cel mai mare pentru succesul unei companii ii apartine de departe

5
managerului, pentru ca el si-a ales echipa, a organizat-o si a indrumat-o cat se poate
de bine catre scopurile propuse.

Managerul are rolul de “antrenor principal”

Un manager nu devine remarcabil daca se straduieste din greu sa faca o


treaba cat mai buna. Ceea ce-l face unic si demn de admirat este faptul ca se
ingrijeste de fiecare problema in parte si intervine ori de cate ori este necesara
adoptarea unei hotarari. Chiar daca la prima vedere am putea crede ca “sta pe
margine” si altii fac treaba cea mai complicata, de fapt, el conduce jocul. Managerul
da ordinele, stabileste tactica de actiune, si tot el decide cine intra pe teren si cine
trebuie sa iasa.

Cel mai adesea, idealul unui manager este sa reuseasca sa fie maestru intr-
un anumit domeniu. Pentru asta, el trebuie sa se perfectioneze zilnic din punct de
vedere profesional, sa isi stabileasca obiective din ce in ce mai ambitioase (dar in
acelasi timp cat mai realiste), astfel incat compania pe care o conduce sa ajunga sa
ocupe un loc fruntas pe piata. Iar una din sarcinile lui cele mai importante este sa
descopere problemele pe masura ce se creeaza si sa le rezolve inainte ca acestea
sa se transforme in crize.

Un manager foarte bun nu lasa nimic la voia intamplarii. El analizeaza in


profunzime fiecare imprejurare si stie sa priveasca orice situatie negativa din
perspectiva potrivita. Atunci cand ceva nu merge bine pune in aplicare planul B pe
care il are intotdeauna la indemana. Indiferent de gravitatea problemelor cu care se
confrunta, el nu se opreste niciodata din cautat solutii. Si oricat de multe suisuri si
coborasuri intampina, el continua sa insiste pana cand isi atinge toate obiectivele. Iar
cu perseverenta, ingeniozitate si ambitie va deveni de neoprit.

ADEVAR SAU PROVOCARE


Si-a abandonat misiunea.

Cartograful francez Nicolas-Thomas Baudin a fost numit in 1801 sa conduca o


expeditie pe coastele Australiei pentru a intocmi o harta exacta a acelor locuri. In
1802, ajunsi pe tarmul Australiei, naturalistii au debarcat pe uscat si s-au aprovizionat
cu numeroase plante si scoici. Dar surpriza. Aceasta sedere a fost de foarte scurta
durata.

Toata lumea il considera pe Baudin un capitan extrem de curajos, dispus sa


sfideze orice risc si capabil sa-si atinga toate obiectivele propuse. Insa, legenda
spune ca acesta se sperie intr-atata de oracaitul broastelor australiene, incat ridica
grabit ancora si o lua la fuga, fara sa se mai intoarca vreodata.

6
Legenda e legenda, si nu putem sti cat este sau nu de adevarata. Dar exista
un talc important in ea: daca nu suntem hotarati in proportie de 100% in actiunile pe
care le intreprindem si daca nu suntem pregatiti sa facem fata celor mai noi
provocari, nu ne vom putea atinge niciodata scopurile.

Traim intr-o societate in care toata lumea doreste sa obtina totul intr-un timp
cat mai scurt si fara prea multa bataie de cap. Din acest motiv foarte multi indivizi
intreprind rapid tot felul de demersuri pentru a-si atinge cele mai incredibile scopuri,
dar la aparitia primului obstacol sunt gata sa renunte. Sunt ei oare atat de hotarati
sa-si atinga cu orice pret scopurile? Nu cred. Nimeni nu obtine un succes rasunator
daca porneste intr-o calatorie, succesul il obtin doar cei care ajung la capatul ei,
adica cei hotarati, curajosi si perseverenti. Daca Baudin ar fi fost intr-adevar un bun
conducator, si-ar fi infrant impulsul de a renunta. Dar el nu a fost tocmai un
conducator adevarat, ci un foarte bun cartograf. Diferenta e mare.

Infruntati-va temerile

Adevarul este ca tuturor oamenilor le este frica, chiar si cei mai destoinici
conducatori au temerile lor. Insa acestia din urma nu lasa frica sa puna stapanire pe
ei. Odata cu fiecare noua provocare intampinata, ei se incapataneaza parca si mai
tare sa-si atinga obiectivele. Intr-o alta ordine de idei, doar daca sunteti deschis la
schimbare si nou, si numai daca dati tot ce aveti mai bun din dumneavoastra veti
reusi sa ajungeti acolo unde cei sovaitori si neincrezatori in fortele proprii nu izbutesc.

John Maxwell spunea: “Nu schimba imprejurarile pentru a-ti schimba viata -
schimba-te pe tine pentru a influenta imprejurarile.” Daca sunteti o persoana timida,
fara indoiala va trebui sa va infruntati temerile si sa capatati multa incredere in fortele
proprii daca doriti sa va atingeti scopurile. Si va trebui sa va grabiti, caci pe masura
ce timpul trece lucrurile evolueaza si se schimba rapid, obstacolele se inmultesc pe
masura ce inaintati spre telul pe care vi l-ati propus si astfel misiunea dumneavoastra
devine tot mai grea.

Vestea buna este ca nu trebuie sa aveti un talent deosebit pentru a va infrunta


frica si pentru a dobandi mai multa incredere in propriile puteri. Singurul lucru de care
aveti nevoie pe tot parcursul drumului catre atingerea oricarui obiectiv este dorinta.
De la dorinta pleaca totul. Doriti cu adevarat sa va atingeti obiectivele propuse? Daca
da, atunci aveti grija sa priviti numai inainte si sa nu bateti niciodata in retragere.

Mult succes !

7
INVATATI SA VEDETI
- Locotenente, ai observat ceva neobisnuit?
- Nu, domnule.
- De aceea nu esti colonel.

Acest dialog extras din filmul Guns of the Magnificent Seven, reprezinta
esenta articolul de fata. Iar intrebarea “Ai observat ceva neobisnuit?” este bine sa v-o
intipariti bine in minte, pentru ca peste tot o sa va intalniti cu ea.

Nu veti reusi niciodata sa obtineti rezultate mai bune in munca, in nici un


domeniu, daca nu va antrenati mintea sa vada dincolo de aparente. Nu conteaza cat
de talentat sunteti, in mod cert, daca nu invatati sa vedeti lucrurile pe care toti ceilalti
oameni nu le observa nu veti putea sa avansati niciodata intr-o functie importanta de
conducere.

Peste tot in jurul nostru exista numeroase oportunitati de a face cariera, de a


incepe o afacere de succes, dar pe care de cele mai multe ori nu le vedem. De ce?
Pentru ca nu am invatat sa le vedem, nu ne-am exersat niciodata mintea sa
recunoasca lucrurile “invizibile”. Nu filtram in mod potrivit informatia pe care ne-o
ofera ochii nostri pentru ca ne-am obisnuit sa vedem lucrurile asa cum sunt, in loc sa
le vedem asa cum pot ele deveni.

Capacitatea de a vedea va permite sa vedeti lucrurile de departe, nu numai de


aproape, cele ascunse nu numai cele care se afla la vedere. Ca lider trebuie sa
invatati sa priviti lucrurile cu mai mult interes si, in acelasi timp, sa le priviti spre viitor,
pentru a sesiza oportunitatile pe care vi le ofera acesta. Fiti flexibil, schimbati-va
modul de gandire, modul in care abordati lucrurile si problemele in general. Obisnuiti-
va sa nu mai intoarceti privirea atat de rapid de la un punct de interes la altul, ci priviti
totul cu mai multa atentie, analizati orice situatie, orice lucru, din mai multe unghiuri.

Nu exista alchimisti

Acum mai bine de trei ani, Donald Trump, unul din cei mai bogati oameni din
lume, lansa pe piata un produs nou despre care sunt sigur ca ati auzit. Se numeste
The Apprentice (“Ucenicul”). Brusc, la numai cinci zile de la lansare, toate ziarele au
inceput sa vorbeasca despre ideea mareata a miliardarului, in timp ce in toate
magazinele de specialitate se inregistrau vanzari record. In scurta vreme toate
televiziunile din lume difuzau la ore de maxima audienta serialului The Apprentice.
Apropo, si in Romania a fost difuzat parca pe postul de televiziune Antena 2 si
urmarit de milioane de telespectatori.

8
Donald Trump a castigat sume fabuloase de pe urma acestui serial. Dar va
intreb, de ce nu i-a venit aceasta idee unui alt om de afaceri? De ce nu a realizat
altcineva acest serial extraordinar?

Raspunsul este urmatorul. Nimeni in afara de Donald Trump nu a stiut sa vada


aceasta mare oportunitate. Nimanui in afara de Donald Trump nu i-a trecut prin cap
sa realizeze un astfel de serial de negociere si vanzari. Se poate spune deci, ca
Donald Trump a vazut o ocazie acolo unde toti ceilalti oameni de afaceri n-au vazut
nimic. Aceasta este capacitatea de a vedea de care va spuneam mai devreme.

Prieteni, in ziua de azi nu mai exista alchimisti, ci numai intreprinzatori. Adica


oameni care stiu sa vada in orice lucru pe care il ating sau il observa o idee mareata
de pe urma carora pot face chiar averi. Iar partea buna este ca a vedea este o
abilitate care poate fi invatata, dar pentru asta trebuie exersata.

Priviti in jur si cercetati fiecare lucru ca pe un eveniment separat. Priviti fiecare


lucru in parte din mai multe perspective. Uitati-va atent. Ce lucru minor va scapa?
Vedeti ceva neobisnuit?

ESTI UN MANAGER SAU UN LIDER


A platit pentru ca nu i-a lasat pe oameni sa colaboreze.

Managerul unei companii s-a confruntat mai demult cu o dificultate majora si


trebuia sa remedieze situatia aparuta in cel mai scurt timp. Dar in loc sa-i incurajeze
pe toti angajatii sa isi uneasca fortele pentru a rezolva problema aparuta, el le-a dat
un ultimatum: “Fiecare dintre cei care vor sa ramana in continuare in aceasta
companie, va trebui sa vina cu o idee unica de rezolvare a problemei in mai putin de
24 de ore. Cine nu este capabil sa gaseasca o solutie viabila, va fi concediat fara alte
explicatii.”

In final, problema nu a fost remediata, iar compania a dat faliment dupa ce


managerul si-a concediat aproape toti angajatii.

Nu orice manager are aptitudini de lider

Conducerea este o forma de putere care poate fi acceptata sau impusa. A


urma pe cineva pentru ca n-ai incotro, pentru ca esti obligat s-o faci, nu este tocmai
cea mai potrivita alegere. Un bun conducator este acela care are capacitatea de a-i
motiva pe oameni sa actioneze si sa colaboreze. Nu dezvalui nici un secret cand
afirm ca o persoana poate ajunge intr-o functie inalta de conducere, dar asta nu
inseamna in mod automat ca are si aptitudini de lider. Este, deci, imprudent sa
punem semn de egalitate intre manager si lider.

9
A conduce nu inseamna ca liderul comanda si ceilalti executa prin supunere si
frica ordinele. A conduce inseamna a-i antrena si mobiliza pe oameni pentru
atingerea scopului comun.

Un lider trebuie sa fie un bun cunoscator al caracterului uman

Este foarte adevarat ca nu poti fi lider daca nu esti o persoana ambitioasa,


tenace, perseverenta, perspicace, competenta si pregatita pentru a face fata
provocarilor. Totusi, daca nu stii sa-i atragi pe ceilalti oameni de partea ta, daca nu
esti capabil sa faci ceva pentru ei, sa fii alaturi de ei si sa-i sprijini in tot ce intreprind,
atunci vei ramane singur.

O prima incercare prin care va trebui sa treaca un lider este sa caute sa


stabileasca relatii bazate pe incredere cu alti oameni. Nu va putea reusi acest lucru
daca nu este un foarte bun cunoscator al caracterului uman, daca nu stie ce anume ii
face pe oameni sa se mobilizeze, daca nu stie sa le starneasca interesul.

Oamenii nu sunt egali. Ei au aptitudini, cunostinte si calitati diferite. De asta


trebuie sa tina cont un manager inainte de a le cere subordonatilor sai sa
indeplineasca anumite sarcini extrem de dificile. Mai mult, intr-o situatie critica munca
in echipa are o importanta majora, deci apeland la o metoda de convingere silita de
a-i obliga pe oameni sa lucreze individual, managerul nu face altceva decat sa-i
instraineze, ceea ce inevitabil conduce la esec. Nu e de mirare ca putine companii
rezista o perioada indelungata pe piata, si asta pentru ca nu toate sunt conduse de
lideri cu adevarat competenti.

FII UN JUCATOR DE EXCEPTIE


Traim intr-o lume guvernata de principii. Principiile colegialitatii,
devotamentului, onoarei, respectului reciproc, increderii, pe care le descoperim in
timp, nu deodata, nu din prima clipa cand intram in contact cu diverse persoane, si
nu numai in momentele grele cand, fara doar si poate, suntem nevoiti sa apelam la
un prieten, la un coleg, la un parinte sau la un frate. Da, toate principiile de care
suntem calauziti in viata, pe care incercam sa le respectam uneori cu atata strictete
in activitatile noastre si pe care deseori le propovaduim pe la seminarii, in articole si
conferinte, in randul clientilor si colaboratorilor - sunt foarte valoroase, dar din pacate,
uneori sunt foarte greu de pus in practica.

Ne straduim sa fim mai buni, facem eforturile cele mai mari, dam totul din noi,
ne luptam pana la ultima picatura si in final constatam, cu multa amaraciune, ca totul
a fost in zadar, ca nimic din tot ce-am facut, din tot ce-am visat, din tot ce-am incercat
sa realizam nu s-a materializat; totul a ramas aproape neschimbat, aceleasi metehne
- doar ca mai putine, aceleasi rezultate - foarte putin diferite, aceleasi reprosuri,

10
aceleasi invinuiri, aceleasi ironii din partea tuturor. Oare unde am gresit? Oare ce ne
rezerva viitorul? Oare merita sa mai respectam vreun principiu?

Duminica am fost cu prietenii mei la fotbal. Ca de obicei aceeasi regula: “zece


minute sau doua goluri”, si, tot ca de obicei, cinci sau sase echipe asteptau pe
margine sa le vina randul sa intre pe teren. Si echipa mea noastra astepta. In timp ce
ne uitam cu totii la jocul pe care il faceau echipele dinaintea noastra, nu am putut sa
nu observam, ca toata lumea de altfel, jocul slab si ezitant al unuia dintre jucatorii de
pe teren. Nu trebuie sa fii un geniu ca sa observi daca cineva stie sau nu sa joace
fotbal, macar cat de cat. Ei bine, tipul de care va vorbesc nu se pricepea deloc la
sportul acesta. Pur si simplu, ori de cate ori primea o pasa, o pierdea; de fiecare data
cand i se atragea atentia sa ramana in aparare, el parca dinadins o zbughea in atac;
nu a interceptat nici o minge pasata de adversari, nu a facut nici o deposedare si nici
o recuperare, nimic, absolut nimic, si, pe deasupra, a mai dat si un autogol, fapt care
i-a determinat pe ceilalti coechipieri sa nu-i mai dea nici o pasa, iar la sfarsitul zilei,
dupa atatea meciuri pierdute, a fost rugat, prietenos, ca de azi inainte sa-si caute o
alta echipa la care sa joace, una mai pe masura lui.

A meritat sau nu aceasta schimbare de planuri? A fost o decizie dreapta,


corecta? Baiatul era tare ambitios si s-a chinuit sa joace cat mai bine - a fugit dintr-o
parte in alta a terenului de nenumarate ori, chiar a alergat mai mult decat toti, a cerut
pase, a venit la primire, a incercat sa le arate celorlalti coechipieri ca se implica in
joc, dar ce folos? Incercarea lui a dat gres. Nici o echipa nu-si doreste sa aiba in
componenta sa un jucator slab, acesta este crudul adevar.

Cine greseste de prea multe ori nu mai primeste pase

Cine greseste de prea multe ori pe teren nu mai primeste nici o pasa si pica in
dizgratie. Lipsa de profesionalism a unor indivizi este sesizata rapid de coechipieri si,
in cele din urma acestia ori se autoexlud ori vor fi exclusi din echipa. Poti sa te
stradui mult si bine, poti sa depui efort peste efort, sa dai tot ce poti, poti sa incerci
cat vrei sa faci o impresie buna celorlalti coechipieri, sa te misti in stanga, in dreapta,
sa ridici mainile, sa creezi sentimentul ca esti folositor si indispensabil, insa daca
acestia nu observa la tine nici un progres, nici o schimbare pozitiva in stilul tau de
joc, nici un rezultat notabil, atunci nu mai raman multe lucruri de spus. Coechipierii
vor cauta un inlocuitor iar tu vei fi inlaturat din echipa.

Dar sa fim cinstiti. Oare nu este echipa indreptatita sa-si caute un alt
coechipier, unul care sa joace cat de cat decent, care sa nu puna probleme, care sa
stie se integreze in echipa? Caci, de ce sa piarda, ce rost ar avea sa intre intr-o
competitie stiind ca, din cauza unuia dintre coechipieri, soarta meciurilor va fi oricum
pecetluita? Oare nu cautam de fapt cu totii sa castigam, sa simtim gustul succesului,
fie numai si pentru o clipa? Sa stim ca in sfarsit am facut o treaba buna si ca tot

11
timpul pe care l-am investit in joc, toata munca noastra a meritat pe deplin si s-a
concretizat in final intr-un rezultat foarte bun.

Fiecare membru al unei echipe trebuie sa se concentreze asupra anumitor


sarcini pe care trebuie sa le indeplineasca cu succes, altfel munca nu se va
desfasura eficient. Cu cat iti faci munca mai bine, cu cat dai mai multa dovada de
profesionalism si seriozitate, cu atat vei castiga mai usor respectul si increderea
celorlalti, care se vor apropia tot mai mult de tine si vor incepe sa te pretuiasca
neconditionat, la adevarata ta valoare. Mai mult decat atat, te vor lauda pentru
calitatile tale deosebite, te vor stima, te vor iubi si te vor recomanda si altora, in nici
intr-un caz nu se vor descotorosi de tine, nu, asa ceva nu se va intampla niciodata.
Nimeni nu are vreun interes sa excluda din echipa un om de valoare, care poate
contribui la obtinerea unei pozitii fruntase in clasament.

Un singur om poate duce echipa la vale

Leadershipul intra in scena atunci cand oamenii lucreaza impreuna, cand se


completeaza unul pe celalalt, cand se ajuta reciproc cu sfaturi, cu incurajari, cu idei,
cand au incredere unii in altii si se comporta natural - fara teama, fara emotii si
complexe, fara rautate. De aceea este important sa ne ocupam de modul in care
putem sa generam increderea in randul colegilor nostri si sa ne castigam
credibilitatea in fata lor.

Intr-o companie, fiecare are rolul sau, bine stabilit. Fiecare persoana trebuie
sa-si indeplineasca sarcinile ce-i revin la timp, cu foarte multa constiinciozitate,
responsabilitate si rigurozitate. Iar asta nu inseamna nicidecum sa imiti munca sau sa
alergi inutil dintr-un birou in altul toata ziua incercand sa atragi simpatii si sa te faci
placut de toata lumea. Daca sarcinile pe care le-ai primit nu sunt finalizate de fiecare
data la timp sau nu sunt de calitate, n-ai sa reusesti in veci sa castigi increderea
colegilor si superiorilor dimpotriva, ai sa fii vazut ca un amator sau mai rau, ca un
incompetent, si nu ca un profesionist, asa cum este de asteptat. Exact ca la fotbal,
degeaba alergi mult si repede dintr-o parte in alta a terenului, degeaba ceri pase si
centrari. Daca alergi tot timpul pe langa minge si nu iti aduci in nici un fel contributia,
atunci nu esti folositor echipei din care faci parte. Si asa cum spuneam si putin mai
devreme, in cele din urma echipa isi va cauta un inlocuitor, iar tu vei fi exclus din ea,
fara regrete, fara rusine si fara prea multe explicatii.

Asta este realitatea, nu putem sa negam acest lucru. Nimeni nu doreste sa


aiba in echipa un om slab, pentru ca el poate periclita soarta intregii echipe. Din
cauza unei greseli, a unui singur om, toata echipa are de suferit. E drept, si nu exista
nici un dubiu in privinta acestui lucru, orice echipa unita isi asuma resposabilitatea
fiecarei actiuni, si e normal ca daca pierde, sa nu fie vina doar a unei singure
persoane, ci a intregii echipe. Dar cand, mereu si mereu, echipa are de suferit din
pricina aceleasi persoane, lucrurile se schimba radical. Toti nervii se varsa pe o

12
singura persoana - aceea care greseste cel mai des, aceea care pare sa nu fie omul
potrivit la locul potrivit. Principiile colegialitatii, devotamentului, onoarei, respectului
reciproc, increderii - dupa care se ghideaza intreaga echipa, se “suspenda” in cazul
persoanei pe care toti o arata cu degetul.

In concluzie: Orice echipa de fotbal, la fel ca orice companie, isi doreste sa


ocupe un loc fruntas in clasament. Colegii si superiorii sunt de cele mai multe ori
ingaduitori cu tine - te ajuta, iti ofera sprijin moral si financiar, si posibilitatea
avansarii; te trateaza cu respect si incredere, te incurajeaza - cu speranta ca iti vei
aduce aportul la rezultatele (pozitive) ale echipei / companiei. Dar daca nu le
demonstrezi ca esti persoana potrivita pentru postul in care ai fost incadrat, ca esti
serios si ai valoare, ca esti intr-adevar o persoana extraordinara, atunci te poti
astepta in fiecare moment sa primesti vestea cea proasta; sa ti se spuna, prietenos,
ca de azi inainte esti liber sa-ti cauti o alta echipa, una mai pe masura ta.

MAESTRUL TACTICILOR SI AL
STRATEGIILOR
Nici un geniu nu este geniu pe intreg parcursul celor douazeci si patru de ore
ale unei zile. Nimeni nu scapa de neprevazut, de capcanele pe care viata le intinde
prea adeseori. Nimeni nu scapa de greseli, de luarea unor decizii incorecte, sau
macar de un moment mai slab in care sa se produca o eroare, o problema, din cauza
unui mic amanunt, pentru ca toata lumea are puncte vulnerabile. Nimeni nu este
Dumnezeu si toti suntem mai mult sau mai putin imperfecti.

Totusi, exista in lume oameni care cred cu multa tarie, sau din naivitate, ca ar
putea sfida cu nonsalanta, imposibilul. Se considera invincibili, imbatabili, magnifici,
fara greseala si chiar nemuritori. Un astfel de om, cu o incredere de sine ce da
impresia ca poate misca si muntii din loc, este convins ca poate razbi in lupta cu
soarta daca si numai daca foloseste strategia cea mai potrivita. El este Maestrul
tacticilor si al strategiilor. Vesnicul jucator talentat care nicidecum nu trebuie prins
pe picior gresit, care sub nicio forma nu-si poate permite sa neglijeze ceea ce nu
trebuie neglijat. Pentru el, lumea este ca o tabla de sah, poate cu mai multe piese si
mai multe patratele. El impotriva unui adversar redutabil: soarta, care joaca cinstit dar
foarte dur, dupa legile universale.

Fara nici un dubiu, Maestrul tacticilor si al strategiilor este un veritabil


jucator de sah. Un jucator inrait. Un jucator profesionist. Un jucator exceptional. Care
ia in calcul totul, absolut totul: apararea, mutarea si capturarea pieselor,
transformarea pionilor, legaturile, atacurile prin surprindere, deschiderile, inchiderile,

13
gambiturile, eliberarea campurilor, manevrele, etc. Superioritatea lui consta in
meticulozitate. Noteaza toate mutarile pe care le face dar si pe cele ale adversarului.
Are o intuitie formidabila. Cu mintea lui rapida calculeaza dinainte toate loviturile
posibile ale adversarului. Absolut fiecare mutare este combinata dinainte in vederea
mai multor miscari viitoare. Dar are si o experienta vasta. Stapaneste toate tainele
tehnicii sahului. Stie pe dinafara toate partidele celor mai incercati maestri, ca
Alechim, Capablanca, Lasker, Tartakower, Bobby Fischer, Kasparov, Nakamura,
pentru ca le-a repetat de zeci, poate chiar de sute de ori. Nimic nu ar trebui sa fie
imposibil pentru un atotstiutor si cunoscator in ale sahului, nu-i asa?

Insa Maestrul tacticilor si al strategiilor este atat de obsedat de acest joc,


incat orice face, oriunde s-ar afla, chiar si atunci cand viseaza, are in cap un singur
lucru: strategie, strategie, strategie. La el totul se reduce numai la strategie. Este
ferm convins ca viata in sine este o strategie iar el, un strateg exceptional, o poate
usor pacali. Tot ce misca, tot ce ii apare in fata ochilor, tot ce atinge, tot ce se
intampla in jurul sau, absolut tot se rezuma numai la pioni, nebuni, ture, cai si regine.
Sa nu uitam niciodata ca Maestrul tacticilor si al strategiilor este regele. Iar regele
trebuie protejat cat mai bine si in cele din urma trebuie sa iasa, numaidecat,
invingator. Nu conteaza care este pretul care trebuie platit. Nu conteaza natura
sacrificiilor. El este cel care trebuie sa ramana in picioare, el este „capul” care nu
trebuie sa cada sub nicio forma caci, altfel, tot ceea ce conduce se poate narui.

Carmuirea ca un joc de sah

Imi este imposibil sa nu recunosc faptul ca in lume exista astfel de oameni


care reusesc performanta de a juca o nesfarsita partida de sah cu soarta, sperand s-
o pacaleasca de-a binelea. Nu doar putin, ci complet, fara jumatati de masura. Pe
sleau. Si fara ezitare. Cum sunt, de exemplu, cei care se afla la conducerea unor
companii, sau a unor ţări. In inchipuirea lor egoista (si probabil bolnavicioasa) sunt
niste maestri ai tacticilor si strategiilor. Bineinteles ca se identifica cu regele din jocul
de sah care este cea mai importanta piesa. In mintea lor se joaca in permanenta
aceasta partida cu soarta (soarta celorlalti oameni), iar singurele lucruri care le
starnesc cel mai mare interes sunt cuvintele: SAH! si MAT! Acesti extraordinari
maestri nu se pot gandi la nimic altceva decat la sah, vad peste tot numai miscari si
tentative de sah. Sah cu pionul. Sah cu regina. Sah cu tura. Sah cu nebunul. Sah cu
calul. Tot timpul o tin numai in sah, avand nesfarsita speranta ca in cele din urma vor
reusi sa dea MAT!

Partea cea mai putin luata in calcul

Nici prin gand nu le trece acestor maestri ai tacticilor si ai strategiilor ca ar


putea, cumva, printr-o intamplare absurda, sa faca o mutare gresita care sa le
ameninte pozitia de lider. Iar in jocul cu soarta (soarta celorlalti oameni) nu se ajunge
niciodata la o remiza. Deci o mutare gresita inseamna automat pierderea pozitiei de

14
lider. Iar pozitia de lider, o data pierduta, nu poate fi decat cu mare greutate
recastigata, pentru ca soarta e nemiloasa si nu permite oricui o revansa.

Un adevarat maestru este constient de faptul ca nu poate castiga o partida de sah


facand numai sacrificii de pioni, ture, nebuni, cai sau regine. Ci, dimpotriva, dorinta lui
cea mai mare este sa castige impotriva unui adversar pe masura daca s-ar putea cu
toate piesele pe tabla. Pare usor de zis si imposibil de facut. Insa doar daca va reusi
aceasta performanta va putea spune, fara umbra de indoiala, ca este un desavarsit
maestru al tacticilor si al strategiilor.

VINDECATORII
Ultimul dintre pacienti fu o fetita de numai 10 ani, insotita de mama ei. Se
plangea de dureri in piept si in zona inimii. Respira putin greoi, tusea si se ineca din
cand in cand. Nu a putut dormi toata noaptea. Mama ei era foarte ingrijorata, credea
ca are tuberculoza.

Fetita se intinse pe pat la cererea medicului. Cu nerabdare astepta cuminte si


speriata verdictul acestuia.

Medicul o cerceta atent cu privirea apoi ii atinse pieptul, incet, cu mana


dreapta.

- Nu cumva doare aici?

- Nu.

Apoi medicul isi muta mâna putin mai jos, in dreptul stomacului.

- Aici?

- Da, spuse fetita cu un inceput de lacrimi in ochi si voce tremuranda.

Medicul isi puse stetoscopul, ii ascultă inima si plamanii. In cele din urma veni
si verdictul. Fetita nu avea nimic la inima sau la plamani, iar durerea provenea de la o
colită si iradia inspre torace producand tulburari respiratorii si tuse. Medicul ii dădu un
tratament simplu care se dovedi eficient.

Stăpâni peste toţi oameni

Meseria de medic a fost, este si va fi probabil cea mai importanta meserie din
lume. Pusi fata in fata cu boala, cu suferinta, toti oamenii, chiar si principii si regii au
solicitat ajutorul medicilor. Medicii sunt considerati de unii trimisii lui Dumnezeu,

15
ajutoarele lui cele mai alese. Asa cum bine preciza cineva, inainte ca cineva sa
paraseasca aceasta viata este consultat aproape intotdeauna de un medic.

De altfel cred ca medicii sunt si cei mai respectati si mai apreciati oameni din
lume. Sunt judecătorii cei mai competenti, atunci cand este vorba de boala. Sunt, de
asemenea, principalii furnizori de sperante din lume si de foarte multe ori sursa cea
mai de încredere. Cand un om se imbolnaveste la cine apeleaza? La presedintele
ţării? La prim-ministru? Cand se afla intr-o stare deplorabila, cand se afla pe patul de
moarte, in cine isi pune pacientul ultima speranta? Evident, in medic si in priceperea
acestuia. Medicul este unica speranta de salvare pe care o au oamenii cand se
confrunta cu boala, si din nefericire toti oamenii se imbolnavesc mai devreme sau
mai tarziu.

Liderii cei mai buni isi vindeca organizatiile de probleme indicand tratamentele
cele mai eficiente

A incerca, mai ales in vremuri tulburi, sa faci compania sa mearga seamănă


mult cu incercarea unui medic de a oferi unui bolnav tratamentul potrivit, mai mult
sau mai putin complex, si apoi de a urmari evolutia spre vindecare. Cu cat esti mai
priceput si mai apropiat de oameni, cu atat vei fi mai capabil sa gasesti un tratament
pe măsură pentru ca acestia sa-si recapete performantele iar compania sa-si
redobandeasca si sa-si mentina „sanatatea”.

Ca lider, destinul companiei este in mainile tale. Chiar daca sansele ei de


supravietuire sunt minime, chiar daca nimeni nu mai crede intr-o minune, tu trebuie
sa-ti dai toata silinta sa gasesti cea mai corecta solutie ca s-o salvezi. Dar primul pas
in acest sens este bineinteles consultatia atenta si competenta. Sa fii in stare sa vezi
de ce „sufera” compania, sa observi amanuntele, sa stabilesti situatia personalului ei,
si abia apoi, in functie de simptome, de gravitatea bolii, sa acorzi un tratament
corespunzator.

Situarea pe o pozitie inalta a ierarhiei nu iti asigura succesul deplin. Succesul


il obtii doar daca esti capabil sa duci compania pe un loc fruntas si sa o mentii acolo.
Oamenii depind de tine, de dexteritatea si priceperea ta in conducere, si isi pun toate
sperantele in tine. Daca nu esti mereu atent cu ei, grijuliu, totdeauna gata sa le dai o
mâna de ajutor, totdeauna foarte profesionist, daca nu te îngrijesti cu toată dăruirea
de binele lor si de binele companiei, si daca nu esti concentrat mereu pe obiectiv, nu
vei obtine performante prea mari. Ca lider trebuie sa fii capabil sa realizezi o
schimbare in fiecare persoana la nivelul intregii organizatii, pentru ca aceasta sa-si
sporeasca puterile.

16
ULTIMUL GLAS DIN CEASUL MORTII
8 Februarie 1587, castelul Fotheringhay. Maria Stuart paseste incet, linistita,
inarmata cu cele trei arme ale credintei: un crucifix de aur ce-l poarta la gat, mataniile
cu pietre scumpe prinse de cingatoare si o cruce de fildes pe care o strange cu
putere in mână, in sala cea mare unde va avea loc executia, propria ei executie. In
aceasta zi va avea parte de cea mai grea incercare. Acum nimic nu o mai poate
salva, nimic nu o mai poate aduce inapoi pe scaunul domnesc. Nu mai e venerata de
nimeni, nu mai e iubita, nu mai e admirata, nu mai are niciun prieten, nici macar de
un fir subtire de speranta nu se mai poata agăţa.

Martor ii e Dumnezeu că este complet nevinovata. Dar nu poate protesta in


niciun chip, nu poate schimba sentinta data de judecatori, nu poate chema pe nimeni
in ajutor, nu mai poate face nimic. Cine sa-i dea dreptate, cand toti sunt impotriva ei,
cand toti o urasc de moarte si ar fi foarte fericiti sa n-o mai vada regina? Cine s-o mai
iubeasca dupa ce a pierdut doua regate, dupa ce a pasit pe calea cea neagra a
crimei ingropand doi soti si dupa ce din cauza unui amant nemilos si fara scrupule,
contele Bothwell, singurul barbat pe care ea l-a iubit vreodata si pe care l-a urmat cu
tot entuziasmul pana la capat, s-au dus batalii sangeroase in care au pierit atatia si
atatia oameni? Si, mai ales, cine sa-i faca dreptate, acolo unde nu exista dreptate, ci
numai o dorinta fara margini pentru putere si control?

Totusi, pana in ultimul moment, ea si-a pastrat maretia regeasca. In fata


esafodului, inainte sa ingenuncheze, inainte ca preotul sa-si termine predica, Maria
Stuart saruta crucifixul, isi face cruce si rosteste ultimele cuvinte: „Primeste-ma si pe
mine, Isus Christos, in bratele tale milostive, larg deschise cum sunt pe crucea
aceasta, si iarta-mi toate pacatele mele. Amin.” Apoi ingenuncheaza, securea cade
cu toata greutatea si toata forta si o data cu ea se pierde orice suflu de viata a celei
ce a fost regina inca de la varsta de 6 zile. In sfarsit Maria Stuart nu mai conteaza, e
uitata...

O inima prea nobila, dar o inima prea slaba

Toti conducatorii gandesc la scara mare, tintesc sus si isi ataca obiectivele cu
mult curaj si tenacitate. Cu ajutorul viziunii pe care o au si pe care, de altfel, o insufla
si celor din jurul lor, isi planifica pas cu pas, cu un simt al raspunderii destul de mare,
cursul speficic actiunilor pe care le vor intreprinde. Dar, din fericire sau din nefericire,
si istoria dovedeste cu prisosinta acest lucru, numai cei agresivi, competiviti, condusi
de o ambitie colosala, animati de dorinta de a se afla tot timpul in varful piramidei
puterii, vor putea sa domine pana in ultima clipa scena politica a unei tari. Numai
acele vointe neclintite in imprejurari aspre, cu tendinte puternice de comandant,
mânate de dorinta de suprematie, vor fi capabile sa se impotriveasca pe faţă oricaror

17
uneltiri si viclesuguri si, luptand vitejeste, neincetat, sa castige orice partida si sa-si
pastreze pozitia in varful piramidei.

Maria Stuart a posedat puterea, primind titlul de regina chiar in primele zile de
la nastere, dar i-au lipsit calitatile esentiale unui lider puternic: curajul, chibzuinta,
taria de caracter si vointa de fier, i-a lipsit fara indoiala acel imbold nemasurat
specific liderilor dârzi, aspri si neinduplecati, care stiu sa-si impuna propriia lor vointa,
fara sa stea prea mult pe ganduri. Sarmul, frumusetea si eleganta nu i-au adus
reginei decat un scurt moment de glorie, ea a stiut sa capteze atentia oamenilor prin
aparitiile ei pline de gratie si feminitate, dar nu a stiut sa controleze „mingea pe
terenul propriu”, desi a avut o buna bucata de vreme sfetnici foarte devotati si
intelepti. Mai mult decat atat, de nenumarate ori, din nenumarate parti, a primit
semnale clare, i s-au dat sfaturi pretioase, toate venite in sprijinul ei, ca sa-si poata
indrepta pasii in directia cea mai buna. Dar ea a gresit incercand mereu sa-si
cladeasca viitorul pe nadejdea că, fiind regina, i se cuvine totul si va fi ferita de orice
fel de necazuri. Iar asta a condus-o, incet, incet, la esafod, spre pierzanie. Cine
pariaza totul pe un singur numar, are mai multe sanse sa piarda, decat sa castige.

Conducator sau marioneta?

Cel mai eficient lider este acela care este destul de inteligent pentru a se
inconjura de oameni valorosi, de un team de profesionisti pe care sa se sprijine
mereu, mai ales in clipele grele, care sa-i ofere in continuu sfaturi pretioase, care sa-i
furnizeze informatii importante, astfel incat sa nu fie niciodata prins pe picior gresit,
sau mai rau, sa nu fie calcat in picioare. Un lider care crede ca poate reusi avand in
jurul lui numai marionete, se inseala amarnic. O marioneta poate fi numai folosita,
niciodata ea nu va avea acel implus creator, datator de forta si energie, care sa o
impinga sa faca ceva din propria initiativa. Ea trebuie sa se supuna, sa slujeasca,
fiind manipulata. Ea poate fi de partea invingatorului, dar niciodata, cu niciun chip nu
poate fi ea insasi un invingator.

Maria Stuart, desi regina, a fost o marioneta grozava in mainile versatului


conte de Bothwell, care avea interese mult mai mari decat si-ar fi putut ea imagina.
De fapt, toate problemele reginei s-au datorat intru totul acestui Don Juan, un
seducator fara margini, avand capacitatea formidabila de a descoperi slabiciunile
omenesti, care cuprins de o singura dorinta, cuprins de un singur scop – acela de a
pune mâna pe putere, a impins-o la cele mai mari faradelegi. Iar Maria Stuart,
dominata de acel sentiment deosebit pe care il au numai oamenii cuprinsi de o
singura dragoste, o dragoste fara margini, ce se doreste a fi implinita, s-a daruit lui
complet, i s-a supus cu toata fiinta, slujindu-l cu o credinta vie, cu devotament si
pasiune, pana in ultima clipa.

18
Dar, iubirea fara ratiune il duce pe om intr-o directie nefavorabila. La fel ca in orice
tragica poveste de iubire, si unul si altul, si sotul si sotia (caci da, s-au casatorit), au
avut parte de un sfarsit cutremurator: mai intai el, apoi ea, dupa masura pacatelor, ca
o pedeapsa pentru toate crimele si faradelegile comise. Si conducatorul si marioneta
au impartit in final acelasi destin funest: o moarte rapida, dar infricosatoare, si numai
un singur lucru le-a mai incalzit sufletele in clipa cea din urma, un singur gand, un
ultim glas: „Amin”.

COLECTIONARUL DE SUFLETE
Un suflet a carui singura preocupare este sa te multumeasca si sa-ti dea ascultare,
este un suflet pe care il stapanesti cu desavarsire. Este in acelasi timp un om care te-
a cuprins in generosul său suflet. Este un om pe care il ai in grija si pe care trebuie
sa-l calauzesti spre implinirea dorintelor comune.

Expeditia pe schiuri de la Polul Nord

Primavara veni iute. Fram, care ajunsese la 83º20' latitudine nordica, era acum
inconjurat de intinderi mari de gheata. Nansen, capitanul vasului, caruia de mult i se
nascuse dorinta de a incerca sa atinga Polul Nord pe sănii trase de caini, convocă
intr-o seara intregul echipaj pentru a-i comunica importanţa noii misiuni pe care
trebuie sa o duca la indeplinire cu orice pret, in numele stiintei. Toti il ascultara
incordati. Dupa ce isi făcu cunoscut in detaliu planul, el anunţă că numai o singura
persoana poate sa porneasca in aceasta calatorie cu el. Dar cine sa fie aceea
persoana? Caci toti cei doisprezece subordonati, care isi iubeau si isi respectau cu
ardoare conducatorul, se oferira voluntari.

Decis inca de mult, Nansen făcu urmatorul anunt:

- M-am gandit sa-l iau ca tovaras de drum pe Johansen, omul potrivit din toate
punctele de vedere. Este un schior excelent si este fara egal in ceea ce priveste
rezistenta...

Apoi privirea patrunzatoare a lui Nansen, care avea puterea sa transmita oricui o
doza importanta de curaj, se indreptă spre Johansen pe care il preveni:

- Inainte de a te hotărî la un asemenea pas, gandeste-te bine Johansen! Cantareste


lucrurile o zi, două, si numai dupa aceea sa-mi dai raspunsul definitiv.

Dar nici bine nu apucă Nansen sa termine ce are de spus că Johansen, considerand
o mare cinste alegerea propriei persoane, i-a raspuns cu inflacarare:

19
- Nu e nevoie sa ma mai gandesc capitane, te voi urma oriunde!

Un suflet cuprins de inflacarare

Se intampla rar, remarca odata scriitorul Alexandre Dumas, ca un lucru dorit cu


inflacarare sa nu fie apărat cu inflacarare de cei ce vor sa-l capete. Nespusa bucurie
care i-a insufletit sufletul lui Johansen a fost mai graitoare decat orice vorbe si,
dublata de un optimism debordant in ceea ce priveste viitorul, l-a indemnat sa se
avânte cu mult curaj intr-o aventura in care ar fi putut muri in fiecare clipa, ucis de
ursi polari, de gerul cumplit sau de inaniţie. Nici ca-si putea gasi Nansen un tovaras
mai bun, fiindca in expeditia pe schiuri de la Polul Nord, Johansen s-a dovedit a fi de
mare ajutor.

Acceptand degraba propunerea lui Nansen, fara sa mai stea pe ganduri, Johansen a
vrut sa-i arate acestuia că doreste din tot sufletul sa fie ajutorul lui numarul unu,
mâna lui dreapta, omul cel mai de incredere, exprimandu-si astfel admiratia si
respectul deosebit pe care il nutrea pentru el. Cu ce nerabdare si cu ce mandrie a
asteptat Johansen acest moment, momentul hotarator in care isi putea dovedi
devotamentul. Cum oare sa nu fie cuprins de emotii puternice cand, dintr-un echipaj
foarte experimentat, din atatia oameni curajosi care erau gata sa treaca, cum se
spune, prin foc si apa pentru conducatorul lor, numai unul singur, el, Johansen, a fost
ales sa-i fie tovaras de drum? Un singur lucru poate spori stima, ba chiar as spune
respectul adanc al oamenilor pentru liderul lor, si anume onoarea de a fi alaturi de el
intr-un moment foarte important.

Oare ce influenţă ciudata ii aduce pe oameni in starea in care ar accepta sa se


avânte in necunoscut, chiar spre moarte, cu o patima naprasnica? Caci atunci cand
te afli nopti intregi, zile de-a randul, luni intregi intr-un ţinut izolat, azvarlit in neant,
poti fi cuprins de o groaza teribila din care sa nu poti sa-ti mai revii dupa ce privesti
indelung imprejurimile nesfarsite de ghetari si zapada. Totusi o forta misterioasa l-a
indemnat pe Johansen sa participe la aceasta misiune fara precedent, aceea de a
atinge Polul Nord pe schiuri doar in doi oameni.

Numai un conducator foarte bun renaste in oameni acea inflacarare care ii


determina sa-l urmeze mereu

Nemasurata admiratie pe care o nutresc oamenii pentru conducatorul lor ii determina


sa-si adune tot curajul si sa-l urmeze pana la capat cu o inflacarare nestavilita.
Johansen n-a uitat niciodata ce curaj sublim a dovedit Nansen atunci cand a
strabatut pe schiuri primul Groenlanda, ţara aspră, necercetată pana atunci, stabilind
un record nebanuit. N-a uitat niciodata faptul că doisprezece ani in şir Nansen a iesit
invingator in concursurile de mare fond, că a fost campion al lumii la patinaj viteza,
fiind acoperit de glorie si onoruri. Fara nicio indoiala Johansen ar fi fost in stare sa-si
dea chiar si viata pentru Nansen, intr-atata recunostinta lui simtea nevoia de a

20
izbucni, de aceea a acceptat fara sovaiala sa-l urmeze in lunga si primejdioasa
calatorie spre Polul Nord. Caci un om a carui merite sunt bine cunoscute de toata
lumea, care a capatat un renume atat de stralucit nu poate fi decat un om inzestrat
cu mari calitati, un om puternic care poate sa treaca peste orice bariere, care e in
stare sa depaseasca orice limite.

Colectionarul de suflete

Un lider trebuie sa-si aleaga cu grija „ajutorul” sau „ajutoarele”, ceea ce se poate
realiza doar printr-o cunoastere indelungata, o colaborare permanenta si implicit prin
cunoasterea eurilor cu personalitate puternica care-l inconjoara. Prin urmare, liderul
trebuie sa fie un veritabil „colectionar de suflete” prin selectarea si recrutarea cu
atentie a oamenilor si cunoasterea lor profunda.

Iar cu cat oamenii vor fi mai atrasi de personalitatea liderului, de ideile si planurile
sale, cu atat liderul va avea o mai mare influenta asupra lor si cu atat ei se vor
mobiliza mai bine in vederea atingerii scopurilor comune.

MAGICUL SECRET AL MAESTRIEI


Ziua se sfârşea. Desenul, in care incercasem sa redau chipul unei celebre
actrite hollywoodiene, nu era rău, dar ii lipsea cu siguranta expresivitatea. Femeia din
desen nu emana o frumusete irezistibila ca in poza din care m-am inspirat, ci parea
mai degraba fara viata. Ii lipsea acea sclipire, acel “ceva” special care sa te faca sa
starui mai mult cu privirea asupra ei, care sa te faca sa simti că este vie, care sa te
faca sa strigi in gura mare „Uau!”. Eram adanc dezamagit de mine insumi, de
neprofesionalismul meu.

Maestrul ma privea cu adânca si deosebita lui indulgenţă. Privirea lui parea


ca-mi spune: „mai ai atat de multe de invatat”.

- Maestre, de ce nu mi-a iesit bine tabloul? - l-am intrebat cu un glas hotarat si


patrunzator.

Totul este spirit

Maestrul şovăi, ca si cum ar fi ezitat sa dezvaluie un secret pe care-l tinuse


pana atunci doar pentru el. Isi turnă ceaiul verde si parfumat intr-un pahar de sticla,
dupa obiceiul oriental, dizolva in el doua patratele de zahar si sorbi cateva inghituri,
savurand bautura cu o bucurie indescriptibila. Apoi buzele lui rostira rar, cu un
desavarsit calm, urmatoarele cuvinte:

- Nicu, tu pictezi fara sa simti nimic pentru opera ta. Dar tabloul are si el o viata, iar tu
trebuie sa-ti raportezi sufletul la sufletul lui. De aceea, pentru ca tabloul tau sa fie

21
bine realizat, sa prinda viata, trebuie sa te transpui in cealalta lume, in lumea
tabloului, in peisajul si intre personajele redate de el. Daca vrei sa atingi perfectiunea
trebuie sa te integrezi in atmosfera tabloului si sa intri in armonie cu el.

Un maestru poate percepe lucrurile dincolo de realitate

Pentru a realiza ceea ce nu ai realizat niciodata, trebuie sa faci ceva ce nu ai


facut niciodata. Trebuie sa devii altcineva, sa devii ceea ce nu ai fost nicicand.
Trebuie sa devii un maestru. Iar pentru asta trebuie sa-ti sporesti valoarea,
sporind calitatea operei pe care o creezi. Trebuie sa faci acel salt cutezator
peste sfera ratiunii tale, sa incepi sa percepi cu sufletul dincolo de ceea ce
creezi. Atunci cand pictezi trebuie sa simti că faci parte din desen, sa te
transpui in atmosfera creata de tablou.

Cei mai mari pictori si-au incordat cu pasiune puterile lor intr-un nemasurat
efort intelectual dar mai ales spiritual pentru a izbuti sa atinga eterna taina a
perfectiunii. Nu-i de-ajuns sa pictezi pentru ca tabloul sa fie viu, trebuie sa incerci sa
te transpui in atmosfera tabloului cu toate simturile, si cu mintea si cu sufletul, sa
incerci sa simti ceea ce simt personajele din opera pe care o creezi. Aceasta
concentrare asupra realitatii exprimate de tablou este forţa motrica a realizarii unei
picturi de succes.

Fara indoiala, marele secret al unei opere reusite este sa detii o tehnica
superioara de executie, dar si arta integrarii in atmosfera tabloului.

Un lider adevarat isi raporteaza sufletul la sufletul „operei” sale

Succesul unui lider depinde de calitatea si cantitatea rezultatelor sale, implicit


ale echipei pe care o conduce. Tot ceea ce-l poate impiedica sa-si conduca echipa
spre succes, tot ceea ce-i poate limita actiunile ii reduce profunzimea si calitatea
„operei” sale. Iar opera unui lider nu este altceva decat intreaga activitate pe care o
desfasoara intr-o deplina armonie pentru realizarea scopului propus.

La fel cum cheia pentru a realiza o pictura foarte buna este sa detii
capacitatea de a te transpune in propria-ti creatie, cheia pentru succesul in
leadership consta in a detine capacitatea de a transpune in atmosfera „operei” pe
care o creezi.

Cum ar putea oare un lider sa implineasca asteptarile oamenilor si sa le


mobilizeze energiile daca nu este in stare sa se transpuna in adancimile sufletesti ale
„operei” pe care o creeaza? Tot ceea ce creeaza liderul determina in mare parte
succesul sau esecul sau. Daca el nu reuseste sa intre in acea stare care sa-l ajute sa
vada altfel lucrurile si sa intre intr-o relatie aparte cu ele, nu va da dovada de o
eficienta maxima in tot ceea ce intreprinde.

22
Ca lider trebuie sa te stradui sa rezolvi aceasta problema a problemelor: sa-ti
raportezi sufletul la sufletul „operei” tale. Doar daca vei reusi sa te transpui in opera
ta vei face totul fara ragaz si cu neistovita pasiune, si vei detine controlul total asupra
a ceea ce creezi.

P.S. La fel ca si in pictura, exista o maiestrie, o arta in leadership fara de care


sansele de reusita se reduc considerabil si ţinta propusa se atinge greu. Dar aceasta
maiestrie se obtine numai dupa ani si ani de munca.

23