Structura Virusurilor

Core/nucleu - AND / ARN

Capsida - invelis proteic din jurul nucleului , serveste la protejarea si introducerea

acidului nucleic in celulele susceptibile

Capsomer - unitate proteica ce formeaza capsida

Nucleocapsida - nucleu + capsida

Anvelopa - membrana lipidica la unele virusuri , deriva din inmugurirea din

celulele infectate

Peplomer - unitate morfologica pe anvelopa sau pe suprafata virionului nenvelopat

Etapele ciclului replicativ

FAZA DE ECLIPSA

Absorbtia virusul nu afecteaza orice tip de celula . Se ataseaza receptorilor

pentru care manifesta afinitate : imunologici ; hormonali ; medicamente ; molecule
de adeziune celulara .

Internalizare virusul patrunde in interiorul celulei tinta in doua moduri

-fuziune = pentru virusuri anvelopate

-endocitoza = pentru virusuri neanvelopate

Decapsidarea separarea fizica a virusului de invelisul proteic , ce vor fi distruse

de acidul nucleic viral ce va ramane in interiorul celulei si va da nastere la virioni .

FAZA DE CRESTERE LOGARITMICA

-sinteza proteinelor virale timpurii

- sinteza genomurilor progene pe matritia unui virus parental

- sinteza proteinelor tardive = proteine structurale

1|Page
FAZA DE PLATOU

- asamblarea acizilor nucleici nou formati cu proteine

- maturarea proteinelor virale

- eliberarea noilor virioni formati

Etapele diagnosticului virusologic

Suspiciunea de viroza

Recoltarea produsului patologic - sange ; fecale ; urina ; LCR ; sputa etc

Transportul probelor recoltate :

- in timp cat mai scurt

- la temperatura necesara

- siguranta = ambalare , etichetare si documentatie in legatura cu agentul biologic

transportat

Directile diagnosticului virusologic

Izolare virala culturi de celule , OGE , animal de laborator

Detectie directa

- particule virale EM ; IEM

- antigene virale ELISA ; IF

- genom viral PCR ; Rt-PCR

Teste serologice

- Ac.virus - specific tip IgM

- seroconversia in ac.virus - specifici IgG

2|Page
 Virusurile herpetice in functie de sediul latentei

Latenta in neuron HSV 1 ; HSV 2 ; VZV

Limfocite B Epstein Barr Virus

Limfocite T CMV ; HHV 6 si 7

Transmiterea maternofetala a CMV

Se face in special cand mama are o infectie cu CMV in cursul sarcinii . Cel mai
mare risc de transmitere este in trimestrul I de sarcina , infectia fatului se face pe
cale transplacentara . Majoritatea copiilor vor face forme asimptomatice la nastere ,
o parte din acestia desi asimptomatici vor prezenta ulterior in cursul dezvoltarii
psihomotorii sechele neurologice , cel mai frecvent surditate si retard psihomotor .

Bolile determinate de EBV

1. Mononucleoza infectioasa
2. Limfomul Burkit
3. Carcinom nazofaringian
4. Limfomul la imunosupresati
5. Sindromul limfoproliferativ X linkat
6. Leucoplazia orala in SIDA
7. Pneumonie interstitiala cronica in SIDA

3|Page
 Virusul Varicelo Zosterian generalitati

Virusul varicelo-zosterian (VZV), membru al familiei Herpesviridae, este agentul

etiologic a doua boli exantematoase: varicela in cadrul infectiei primare si herpes
zoster in cazul reactivarii infectiei.Varicela este o viroza eruptiva a copilariei
caracterizata prin leziuni cutanatecare se dezvolta in valuri succesiveVaricela este
extrem de contagioasa, survine sezonier si in epidemii; transmiterea se face pe cale
respiratorie prin aerosoli contaminati. In majoritatea cazurilor boala are o evolutie
benigna, iar complicatiile sunt rare (pneumonii, encefalite), indicand cel mai
frecvent existenta unei imunodepresii a gazdei.

VZV prezinta o caracteristica comuna herpesvirusurilor si anume persistenta in stare

latenta in ganglionii senzitivi de pe traiectul radacinii dorsale a nervilor spinali si a
nervilor cranieni. Mecanismul reactivarii VZV care rezulta in aparitia herpes zosterului
este necunoscut; reactivarile apar la intervale de timp care depasesc de obicei mai
multe decade si se pot produce ca urmare a scaderii imunitatii prin stress, oboseala,
traume, senescenta, medicamente imunosupresoare. Herpesul zoster debuteaza
printr-o durere acuta intr-un teritoriu cutanat aferent unui ganglion senzitiv. Durerile
sunt insotite ulterior de aparitia unei eruptii veziculare unilaterale limitate la acelasi
areal cutanat .

DRIFT & SHIFT antigenic

Procesul de dift antigenic este descris la virusurile gripale A si B si consta in

modificari minore de antigenicitate la nivelul proteinelor de suprafata H si N .
Hemaglutinina este responsabila de intrarea virusului in celulele gazda iar
neuraminidaza de eliberarea noilor virioni din celule . Driftul antigenic este un
mecanism de selectie a tulpinilor virale in cadrul aceluiasi subtip si este responsabil
de epidemiile de gripa . Acest proces apare ca urmare a frecventei mari de eroare
de transcriere a ARN polimerazei , ceea ce duce la aparitia de mutatii constante ale
antigenelor de suprafata .

Shiftul antigenic este descris doar la virusul gripal A si consta in modificari majore
de antigenicitate , ducand la selectia unor noi subtipuri virale . In acest proces doua
sau mai multe tipuri de virus se combina pentru a forma un nou subtip cu antigene
virale noi . Acest virus hibrid are o virulenta mai mare si poate genera pandemii
4|Page
.Shiftul antigenic este o forma de resortare genetica in care mai multe virusuri fac
schimb de gene intre ele . Porcii sunt deobicei gazda resortarii ei fiind susceptibili
la infectia cu virusuri suine , umane , porcine . Fenomenul de comutare antigenica
este prezent doar la virusul A , virusurile B si C infecteaza doar specia umana si
este putin probabil sa sufere o resortare genetica cu alte virusuri care infecteaza si
alte specii .

Vaccin antigripal si Tipuri de virus gripal

nainte de izbucnirea unei pandemii, nu se tie ce tulpin de virus gripal va fi

implicat, i, prin urmare, societile farmaceutice nu pot prepara dinainte vaccinul
potrivit. n schimb, pot prepara un vaccin care conine o tulpin de virus gripal
selectat special, cu care nu a avut nimeni contact, i la care nimeni nu este imun.
Societile farmaceutice pot testa apoi acest vaccin pentru a vedea cum
reacioneaz oamenii la el, putnd astfel s prevad cum vor reaciona oamenii
cnd va fi introdus tulpina de virus gripal care cauzeaz pandemia.

n compozitia vaccinului intra, conform recomandarilor anuale facute de O.M.S.,

tulpini de virus gripal apartinand tipului A (subtipurile H1N1 si H3N2) si o tulpina
tip B, cu o structura antigenica asemanatoare tulpinilor ce se apreciaza ca vor
circula in perioada pentru care urmeaza sa se faca imunizarea. Este conditionat in
fiole ce contin un volum de 0,5 ml.
Prezervant: Tiomersal 1/10 000, iar ca stabilizant aldehida formica max. 0,04
mg/0,5 ml. Nu contine antibiotice.

Virusul gripal de tip A are ca rezervor omul si animalele (pasari, mamifere). Acest
tip de virus este cel mai raspandit la om. Se caracterizeaza printr-o mare
variabilitate genetica, sufera frecvent mutatii minore care sunt responsabile de
aparitia epidemiilor de gripa si mai putin frecvent mutatii majore - care sunt
responsabile de aparitia pandemiilor.
Virusul gripal de tip A afecteaza toate grupele de varsta, dar are o mortalitate si o
morbiditate semnificativ mai ridicate la persoanele tarate si la varstnici.
Exista 16 tipuri distincte de hemaglutinina (H) si 9 tipuri de neuraminidaza (N)
care se pot combina si pot rezulta numeroase subtipuri.

Virusul gripal de tip B

5|Page
Are o variabilitate genetica redusa si determina rar epidemii. De obicei
produce cazuri sporadice, cu evolutie clinica favorabila, care afecteaza mai ales
copiii. Virusul gripal de tip B are rezervor uman. Nu prezinta subtipuri virale.

Virusul gripal de tip C

Similar virusului gripal de tip B, nu prezinta subtipuri, are rezervor uman si nu

produce epidemii. Este responsabil de forme clinice usoare sau asimptomatice. Se
considera ca dupa varsta de 15 ani majoritatea populatiei prezinta anticorpi
specifici.

VIRUSURI HEPATICE -familie si transmitere

Virus A - picornaviridae ; fecal-oral

Virus B - hepadnaviridae ; sange si fluide ( la fel si Delta )

Virus C - flaviviridae ; droguri iv si transfuzii

Virus E - hepeviridae ; fecal-oral

Virus hepatic B - structura

VHB este un virus ADN care face parte din familia Hepadnaviridae. Este circular,
parial dublu spiralat i are o lungime ntre 3020 i 3320 nucleotide. Exist 8
genotipuri, denumite de la A la H. Mai conine urmtoarele proteine, care sunt
importante pentru realizarea ciclului viral:

1. AgHBs

2. AgHBc (din care rezult AgHBe ce poate fi identificat n ser)

3. Polimeraza ADN

4. HBx.

6|Page
 Algoritm de diagnostica - Hepatita B

Diagnosticul de hepatita cronica cu virus B se pune pe baza urmatoarelor

elemente:

1. Transaminaze crescute timp de cel putin 6 luni (dar exista si hepatita cronica
cu v irus B cu transaminaze normale)
2. Prezenta AgHBs
3. DNA VHB>2000ui/ml; sub 2000ui/ml NU se recomanda tratament
4. Punctia biopsie hepatica sau Fibrotest.

Diagnostic de laborator in Hepatita C

1. Tehnica special folosind enzime imune - EIA (ELISA)

Anticorpii anti-HCV sunt detectai printr-o tehnic EIA=enzyme immuno-assay.

2. Reacia de polimerizare n lan

Cea mai bun metod de confirmare a diagnosticului de hepatita C este reacia de

polimerizare n lan (PCR= polymerase chain reaction), care depisteaz ARN-ul
virusului hepatic C. Prezena n snge a ARN HVC indic o infecie activ.

3. Testele de recombinare imun

Aceste teste sunt folosite tot pentru confirmarea reactivitii anticorpilor anti-HCV.
Serul pacientului este incubat pe un mediu de nitroceluloz pe care exista 4
proteine virale recombinate. Modificarea culorii indic faptul c anticorpii anti-
HCV ader la aceste proteine .

Tipuri Hepatita Delta si markeri de diagnostic

Hepatita D (delta) este considerat ca fiind cea mai sever form de hepatit viral
la om. Virusul hepatitei D (HDV) este un virus defectiv care necesit antigenul de
suprafa al virusului hepatitei B (AgHBs) pentru replicare complet i transmitere.
Astfel, hepatita D se dezvolt numai la persoanele AgHBs pozitive, fie ca o co-
infecie acut, fie ca o suprainfecie la persoanele care prezint deja hepatita
cronic B.

7|Page
A. Diagnostic serologic const n decelarea n ser a urmtorilor markeri virali:Ag-HVD este
prezent n infecia acut pe durat relativ scurt (tranzitoriu, uor de depit faza n care ar putea
fi evideniat); Anticorpii IgM-anti HVD sunt markeri serologici de infecia acut. Apar la scurt
timp de la apariia Ag-HVD i dispare la sfritul infeciei acute, oarecum paralel, dar n titru mai
sczut, cu anticorpii HBc-IgM (co-infecie HBV+HVD). Titrurile crescute i persistente a
anticorpilor Ig M-anti HVD semnific infecia cronic dubl HBV +HVD; Anticorpii totali anti-
HVD se menin n titruri crescute i dup co-infecie, dar i n infecia cronic dubl.

B. Tehnici de hibridizare molecular permit identificarea ARN-ului viral.

Gravida si Hepatita E - transmitere verticala

Riscul ca femeia insarcinata sa transmita virusul hepatitei C la fat depinde de

nivelul ARN cantitativ din sange si daca este sau nu HIV pozitiva. Riscul
transmiterii catre fat este mai mic in cazul mamicilor HIV negative (0-18%) si care
nu au istoric de administrare intravenoasa de droguri sau transfuzii de sange.
Transmisia virusului catre fat este mai mare la mamicile cu un nivel ARN cantitativ
mai mare de 1milion unitati/ml. Mamele cu niveluri ARN nedectabile nu transmit
virusul fatului.

Receptori virali in HIV

Receptori principali : molecule CD4

- limfocite T help ; monocite ; macrofage ; microglii ; celule langerhans

Receptori accesori : receptori de Fc ; receptori de complement ; rec.de adeziune

Coreceptori CCR5 si CXCR 4

Diagnostic in HIV

Diagnosticul HIV este pozitiv atunci cand sunt detectati in sange anticorpi anti-
HIV. Cele doua teste primare folosite in detectarea anticorpilor anti-HIV in sange
sunt:
- testul ELISA (testul enzimatic imunologic);
- testul Western Blot, folosit pentru confirmarea unui rezultat pozitiv al testului
ELISA.

8|Page
Diagnosticul de infectie HIV este pus doar dupa doua sau mai multe teste ELISA
pozitive, confirmate de un test Western Blot pozitiv.Timpul scurs de la contactul
infectant pana la detectarea anticorpilor in sange, poate varia intre 2 saptamani si 6
luni. Aceasta perioada este numita perioada de seroconversie sau perioada
"fereastra". In tot acest timp, persoana in cauza este contagioasa si poate transmite
virusul. Daca exista suspiciunea infectarii dar testul HIV este negativ, trebuie facut
un nou test la 6 luni de la contact.

Stadile infectiei HIV

1. Stadiul initial
Perioada de incubatie, timpul scurs de la infectia cu virusul HIV si pana la aparitia
primelor simptome, poate varia de la cateva zile la cateva saptamani. In acest prim stadiu
al infectiei, sunt comune simptomele asemanatoare gripei, simptome grupate in asa-
numitul sindrom retroviral acut.
2. 2. Perioada de stare
Dupa infectia cu HIV se poate trai multi ani fara nici un semn de boala. Cand simptomele
reapar, ele pot fi vagi si greu de descris (desi unii oameni acuza oboseala sau dureri cu
diverse localizari). Medicul specialist poate suspecta infectia HIV daca simptomele
persista sau daca nu poate fi identificata o cauza a simptomelor (cum ar fi gripa).
3. Stadiul final
In stadiul final al infectiei HIV, boala progreseaza spre sindromul imunodeficientei
dobandite (SIDA). Simptomatologia SIDA include oboseala, scadere in greutate, diaree,
febra, transpiratii nocturne, afte bucale. In acest stadiu bolnavul va fi mai predispus la
infectii oportuniste, cum ar fii pneumonia. La majoritatea oamenilor, infectia HIV
netratata evolueaza spre SIDA in 12-13 ani de la contactul infectant.

Papiloame genitale

Condiloma acuminata

Asemanatoare conopidei

Pielea e colorata, roz, sau hiperpigmentata

Poate apare keratoza la nivelul pielii sau pe mucoase

Papule moi

9|Page
 Sub forma de dom si de culoarea pielii

Papule plane

Macule, usor indurate

Culoarea pielii, suprafata moale

Mai frecvent apar pe structuri interne,(i.e., cervix),dar apar si pe organele genitale

externe

Papipoame keratozice

Straturi groase cornoase ce se aseamana cu papipoamele comune

Genotipuri cu risc scazut

Majoritatea papiloamelor, verucilor sunt determinate de tipurile HPV 6 si 11

Papilomatoza respiratorie recurenta se asociaza tot cu HPV 6 si 11

Genotipuri cu risc crescut

HPV 16 si 18 apar in mai mult de jumatate din cancerele anogenitale

Majoritatea femeilor cu HPV de risc crescut prezinta testul papanicolau normal si nu

dezvolta leziuni precanceroase sau transformare celulara la cancer cervical

10 | P a g e